Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Specializarea Mediu Actual și Dezvoltare Durabilă

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Riscuri legate de gestionarea deșeurilor în orașul Târgu-Ocna

Candidat – Apreutesei Ioana

Profesor Coordonator – Conf. Dr. Juravle Doru

Iași, iulie, 2014

2

Cuprins

Cuvânt - înainte .................................................................................................................................... 3

Rezumat ............................................................................................................................................... 3

Cuvinte cheie ....................................................................................................................................... 4

Introducere............................................................................................................................................

CAP.I. Cadrul natural ........................................................................................................................... 5

I.1. Localizare ...................................................................................................................................... 5

I.2. Aspecte geologice .......................................................................................................................... 5

I.3. Aspecte legate de relief .................................................................................................................. 7

I.4. Aspecte geomorfologice ................................................................................................................ 8

I.5. Aspecte climatice ........................................................................................................................... 9

I.6. Aspecte hidrologice ....................................................................................................................... 9

I.7. Aspectele pedologice ................................................................................................................... 10

I.8. Aspecte biotice ............................................................................................................................ 11

CAP.II. Situația actuală în orașul Târgu Ocna ................................................................................... 13

II.1. Aspecte social-economice ale orașului Târgu Ocna ................................................................... 13

II.2. Reziduurile produse de orașul Târgu Ocna ................................................................................ 17

II.3. Riscuri legate de gestionarea incorectă a deșeurilor ................................................................... 24

CAP.III. Precolectarea, colectarea și transportul reziduurilor menajere ......................................... 29

III.1. Calcularea numărului de pubele necesare pentru precolectarea şi colectarea reziduurilor

menajere şi industriale ....................................................................................................................... 29

III.2. Calcularea numărului de autovehicule necesare pentru transportul reziduurilor menajere şi

industriale ........................................................................................................................................... 30

III.3. Calcularea cheltuielilor pentru evacuarea reziduurilor ............................................................. 33

CAP.IV. Construcția depozitului .......................................................................................................... 34

IV.1. Locația amplasării depozitului .................................................................................................. 34

IV.2. Calcularea capacității de depozitare ......................................................................................... 35

IV.3. Calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului .................................................... 36

IV.4. Dimensionarea depozitului ....................................................................................................... 37

IV.5.Tehnologia de construcţie .......................................................................................................... 37

IV.6. Metode de amplasare a reziduurilor .......................................................................................... 44

IV.7. Măsuri de protecție în timpul funcționării ................................................................................ 45

IV.8. Închiderea depozitului............................................................................................................... 46

IV.9. Folosirea terenului după închiderea depozitului ....................................................................... 49

Concluzii

Bibliografie

3

Cuvânt - înainte

„ Din vatra Oneștilor facem un ceas, cu trăsura până-n Târgu Ocna – un orașel drăguț, cuibărit

pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și livezi. Lăsăm în dreapta gorganul vânat, cu

vestitele-i ocne, cari din timpurile cele mai îndepărtate și-au deschis țării nesfârșitele bogății de sare,

s-o luăm cătră apus, pe drumul uscat și colburos al Slănicului. În urma noastră, cu fața spre lunca

Trotușului, rămâne singuratică, înfiptă-ntr-un mal, casa bătrânească a nemuritorului Negri. Ne uităm

cu respect la zidurile acelea albe ce de-abia se văd dintre copaci – acolo a trăit, acolo a visat, acolo a

muncit pentru binele și fericirea noastră blândul preot al Unirei, omul pentru care iubirea de țară și

neam a fost o adevărată religie.”

Alexandru Vlahuță

Rezumat

Această lucrare și-a propus să identifice în primul rând situația actuală din orașul Târgu

Ocna în ceea ce privește calitatea mediului înconjurător, posibilele situații care ar putea afecta

mediul din acest oraș și implementarea unui proiect care se referă la construirea unui depozit

de deșeuri pentru gestionarea controlată a reziduurilor produse în oraș pentru o mai bună

calitate a mediului înconjurător și ambiant.

În ceea ce privește realizarea acestui proiect, acesta s-a bazat pe culegerea de date

furnizate de Primăria Târgu Ocna dar și furnizate de o serie persoane care locuiesc în acest

oraș care au prezentat situația din punctul lor de vedere ( nemulțumiri, păreri, idei de

îmbunătățire a mediului). În urma analizei acestor date și efectuarea de grafice, diagrame,

statistici s-a constat că gestionarea deșeurilor în oraș este una defectuasă, neexistând un

depozit de deșeuri, acestea fiind transportate în marele depozit de deșeuri din județul Bacău.

Astfel se propune construirea unui depozit de deșeuri pentru o gestionare controlată fiind

necesare 587 de pubele de 110 l golite odată la 3 zile cu o cheltuială de 10 lei m3/zi.

Depozitul va avea o capacitate de 39.690 m3.

4

Depozitul se preconizează a funcționa pe o perioadă de 16 ani iar după închiderea

depozitului, terenul va fi folosit în scopul construirii unei zone rezidențiale deoarece va fi

conform cu prevederile în vigoare și nu va afecta mediul în care a fost amplasat .

Dacă se vor obține sponsorizările preconizate cât mai curând, depozitul va fi gata de

funcționare în maximum 6 luni de la începerea lucrărilor. Putem identifica astfel, din

prezentul proiect, necesitatea construirii unui depozit pentru o dezvoltare durabilă a mediului.

Precizez că înainte de a se construi depozitul vor fi obținute toate avizele de mediu și toate

actele necesare construirii unui depozit conform standardelor europene și se va realiza și un

studiu de impact în zona în care se dorește a fi construit.

Cuvinte- cheie

Depozit de deșeuri, reziduuri, pubele, gestionare, metode, autovehicul, locuitori.

5

CAP.I. CADRUL NATURAL

I.1. Localizare

Oraşul Târgu Ocna are coordonatele 26’ 37’’ longitudine estică şi 46’17’’ latitudine

nordică, este situat în partea central vestică a Moldovei , pe cursul mijlociu al râului Trotuș la

o altitudine de 263 m. Se învecinează cu: orașul Slănic-Moldova (SV) și comunele Dofteana

(V), Bârsănești (N), Tg. Trotuș (E), Pârgărești (S-E) și Oituz (S). Ca teritoriu este printre cele

mai mici orașe din județ (4.890 ha).

Fig.1. Localizarea orașului Târgu Ocna www.tirguocna.ro

I.2. Aspecte geologice

Târgu Ocna este amplasată în zona marginală a flişului paleogen, la contactul cu zona

neogenă. Formaţiunea saliferă face parte din marea zonă de depozite salifere, care mărginesc

arcul carpatic în exterior şi se caracterizează printr-un complex variat de roci: marne, gresii,

conglomerate, tufuri. Depozitele paleogenului reprezintă cele mai vechi formaţiuni sub facies

de fliş constituite din gresii şi marne. Gresia de Kliwa se întâlneşte în bancuri groase de cca

7-8 m până la 100 m în regiunile mai înalte. Aceste gresii au fost secţionate de Valea

Trotuşului, care a modelat terase în rocă pe ambele maluri.

6

Dezvoltată în spaţiul Depresiunii Pericarpatice (avanfosa), rezultată prin afundarea spre

vest a Platformei Molodoveneşti, revărsarea spre est a flişului paleogen şi deplasarea spre

exterior a ariei geosinclinalului carpatic, regiunea Târgu Ocna aparţine zonei de molasă.

Pânza Pericarpatică este delimitată spre vest de conturul frontal al pânzei cutelor

marginale ale flişului (Pânza de Vrancea), în lungul liniei de dislocaţie – falia marginală (sub

falia Vrancea) bine pusă în evidenţă printr-un abrupt morfologic de cca 200-300 m altitudine,

în timp ce spre est limita este marcată de încălecarea depozitelor miocene peste cuvertura de

platformă a vorlandului, în lungul unei alte linii de dislocaţie – falia pericarpatică. Acest

contact tectonic însă aflorează doar la nord de Trotuş, în timp ce spre sud fruntea Pânzei

Pericarpatice şi falia pericarpatică, sunt acoperite discordant de molasa sarmaţian superioară-

pliocenă a avanfosei externe.

Fig.2. Geologia orașului Târgu-Ocna (Gherasim, 2014)

7

I.3. Aspecte legate de relief

Poziţionat pe cursul mijlociu al Trotuşului, oraşul Târgu Ocna este încadrabil în vestul

unei arii depresionare numită Depresiunea Tazlău Caşin ce este delimitată de Depresiunea

Dărmăneşti prin Defileul Cireşoaia, supusă procesului de subsidenţă, un amfiteatru cu

altitudini mai reduse în aria de convergenţă hidrografică de la Oneşti. Aria depresionară la

limita căreia se situtează Târgu Ocna se numeşte Depresiunea Oneşti-Bacău, arie cu relief

şters, rezultat în urma eroziunii şi acumulării fluviale. Relieful stă sub semnul interfluviilor

sculpturale şi al versanţilor deluviali dar şi a reliefului de acumulare fluvio-denundaţional.

Aria depresionară şi de confluenţă în care se individualizează oraşul Târgu Ocna este

înconjurată din trei părţi de culmi muntoase şi deluroase : Culmea Berzunțului (alungită pe

direcţia nord-nord-vest – sud-sud-est), Munții Nemira (încadraţi în sectorul Munţilor

Oituzului din Munţii Trotuşului, reprezentaţi, în apropierea Târgului Ocna, prin culmile

Cireşoaia, Măgura, Coşna şi Chirchilău) Dealurile subcarpatice (localizate în nordul oraşului

Chicirla (591 m), Pietrosu (560 m), Arcaci (426 m) şi Brăteşti (489 m) şi culmile locale

Prislop, La Fundătura, Feţele Târgului, La Stupina, Butnaru).

Fig.3. Hipsometria orașului Târgu-Ocna (Gherasim, 2014)

8

I.4. Aspecte geomorfologice

Sistemul morfologic din care face parte oraşul Târgu Ocna se manifestă, după trecerea

prin Defileul Cireşoaia şi intrarea în Depresiunea Caşin, prin lărgirea Văii Trotuşului şi

extinderea teraselor acestuia, eroziunea laterală devenind dominantă, în detrimentul celei

regresive. Albia majoră, devine largă, iar cursul se transformă într-unul sinuos şi mai lent, cu

un debit mai mare, dar cu o capacitate de transport mai redusă.

Această transformare marchează limita dintre sectoarele superior şi mijlociu ale văii,

ultimul impunându-se în peisaj prin şesurile largi şi etajate ale Trotuşului – între Târgu Ocna

şi Gura Văii - şi ale afluenţilor săi Tazlăul Mare şi Tazlăul Sărat, cu lăţimi de 500-2000 m şi

prin terase bine dezvoltate pe Trotuş şi Tazlău, în număr de şapte, cu altitudini relative între

5-8 m şi 130-140 m, cea mai mare dezvoltare având-o terasele inferioare de 1-3 m, 5-6 m şi

10-12 m, cu lăţimi de până la 2 km.

Terasele mai înalte, cea mai importantă fiind cea de 85-90 m, nu apar decât sub formă de

poduri extrem de fragmentate şi degradate. Sunt prezente în peisaj şi conurile aluviale,

formate la confluenţe şi glacisurile piemontane, la contactul cu abruptul montan, caracterizate

prin procese gravitaţionale active. Alunecările superficiale şi eroziunea în suprafaţă sunt

procesele dominante, care se manifestă cu predilecţie pe versanţii puternic înclinaţi şi

despăduriţi din nordul şi vestul depresiunii.

Fig.4. Geomorfologia orașului Târgu-Ocna (Bănică, 2011)

9

I.5. Aspecte climatice

Oraşul Târgu Ocna este situat pe terasele Trotuşului la marginea unei depresiuni ce se

deschide larg spre sud şi are o temperatură distinctă de a celorlalte regiuni colinare a ţării.

Temperatura ei ridicată în lunile de iarnă o situează în fruntea regiunilor carpatice şi a multor

localităţi din podişuri şi câmpii cu altitudini absolute apropiate (253 m). Dacă se ia în

considerare situaţia pe anotimpuri se constată că oraşul Târgu Ocna are o climă tipică de

depresiune, cu variaţii brusce şi cu uşoare influenţe ale climatului estic. Prima zi de îngheţ,

este la 20 octombrie, iar cea mai timpurie în septembrie: ultimul îngheţ la 2 aprilie şi extrema

târzie la 15 mai. În general, anotimpul de iarnă este moderat cu o temperatură medie de -

0,6ºC. Media temperaturii lunilor de primăvară este de 9,8º C. Temperatura medie a lunilor

de vară este de 19,8 ºC. Toamna, temperatura medie lunară cea mai mare este de 14,7 ºC şi

cea mai mică de 2,8º C.

Regimul vânturilor este influenţat de factorii fizico-geografici locali. În regiunea

oraşului sunt frecvente vânturile de sud şi sud-vest care pătrund pe valea Trotuşului şi

Slănicului, de asemenea crivăţul de nord, nord-est. În ce priveşte viteza vânturilor ating – 15-

20 m/s, accentuând astfel gerurile iernii şi ariditatea. Media anuală a precipitaţiilor este de

653,8 mm. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 4,47 cm.

I.6. Aspecte hidrologice

Oraşul Târgu Ocna este situat în zona mediană a bazinului văii Trotuşului la confluenţa

cu pîraiele Slănic, Vâlcica, Găleanu şi numeroase ravene : Sărătura, Valea Stânei, etc. Dacă

râul Trotuş are în amonte de oraş o vale strâmtă şi adâncă (defileul de la Cireşoaia) după

confluenţa cu Slănicul şi Vîlcica îşi lărgeşte mult albia majoră şi şi-şi extinde terasele. În raza

oraşelor, Trotuşul are o lungime de cca 6-7 km şi o lăţime de 40 m.

Viteza apei râului în oraş variază între 0,3-1,9 m/s. Debitul lichid este foarte variabil

fiind condiţionat de precipitaţii şi anotimpuri. Oscilaţiile sunt cuprinse între 2,6-70 m3/s.

Deoarece Trotuşul traversează ca şi afluenţii săi formaţiunea saliferă apa nu poate fi folosită

în alimentaţie.Dintre afluenţi, Slănicul este cel mai important deşi debitul său nu este prea

mare. La confluenţa cu Trotuşul el a generat un întins con de dejecţie pe care se află cartierul

Gura Slănicului. Ceilalţi afluenți au un caracter torenţial.

Din punctul de vedere al raionării hidrologice râul Trotuş face parte din zona estică a

Carpaţilor Orientali, caracterizată prin scurgere predominantă primăvara şi vara când se

înregistrează ape mari şi vânturi, iar alimentarea din zăpezi este mai mică de 40%.

10

Oraşul este situat într-o zonă bogată în ape freatice, acestea fiind localizate în gresii şi

conglomerate şi pe alocuri apar sub formă de izvoare. Mineralizarea lor se ridică la 100-500

mg/l (ex. Izvoarele de sub Dealul Măgura de natură sulfuroasă, feruginoasă). Apele subterane

de adâncime, au un grad de salinitate mai redus.

Fig.5. Hidrografia Bazinului Trotușului (Palcu, 2013)

I.7. Aspectele pedologice

Solurile din zona Târgu Ocna aparţin conform Sistemului Român de clasificare a

solurilor elaborat de Institutul de Cercetări Pedologice şi Agroameliorative (ICPA) 2012

următoarele clase: soluri brune de pădure, rendzine, gipsice, mărnoase, aluvionare.

Delimitarea teritorială şi tratarea acestora s-a făcut la nivel de clase şi tipuri, pe baza

Hărţii solurilor României la scara de 1:200 000 cât şi pe baza informaţiilor din literatura de

specialitate şi a unor hărţi în scara 1:50 000 elaborate de OSPA – Bacău pe terenurile din

lungul văii Trotuşului cât şi ale afluenţilor principali.

11

Fig.6. Pedologia orașului Târgu-Ocna (Oficiul pt.studii Pedologice și Agrochimice 2006)

I.8. Aspecte biotice

Este reprezentativ subetajul de fag şi amestec de fag cu răşinoase. Pădurile sunt formate

în general de fag (Fagus sylatica), molid (Piceta excelsa) şi brad (Albies alba), la care se

adaugă în procente mai reduse, carpenul (Carpinus betulus), gorunul (Querqus petraea), teiul

pucios (Tilia cordata), ulmul de munte (Ulmus montana), paltinul (Acer pseudoplatanus),

arţarul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excesior), scoruşul (Sorbus aucuparia) şi pe

margini exemplare rare de stejar (Querqus robur).

Stratul arbustiv este reprezentat mai ales prin alun (Coryllus avellana), călin (Viburnum

opulus), vonicer (Evonymus europaea), tulchină (Daphne mezerum), în timp ce în stratul

ierbos pătrund şi elemente acidofile ca rogozul de pădure (Carex pilosa) şi horştile (Luzula

luzuloides), însă predomină speciile florei de mull (Salvia glutinosa, Mercurialis perennis,

Asperula odorata). În stratul arborilor predomină fagul, la care se asociază uneori dispersat,

alteori în arborete, în special carpenul, apoi gorunul, paltinul, teiul (Tilia tomentosa, cordata,

etc.), frasinul, plopul tremurător (Populus tremula), cireşul sălbatic (Cerasus avium).

12

Dintre mamifere, formele de trecere între etajele vegetale sunt reprezentat lup (Canis

lupus), vulpe (Vulpes vulpes) şi iepure (Lepus europaea) care are o frecvenţă apreciabilă.

Bine reprezentate sunt: căprioara (Capreoluls capreolus), viezurele (Meles meles). Felinele

au ca reprezentanţi pisica sălbatică (Felis sylvestris) şi râsul (Lynx lynx). Dintre rozătoare,

mai caracteristice sunt: veveriţa (Sciurus vulgaris), şoarecele de pădure (Apodemus

sylvaticus), şoarecele scrumător (Clethrionomys glareolus), pârşul mare (Glis glis). Păsările

alcătuiesc un etaj caracteristic columbidelor, cu specii care migrează iarna sau trăiesc şi în

alte etaje: porumbelul de scorbură (Columba oenas), porumbelul gulerat (Columba

palumbus), turturica (Streptopelia turtur).

Fig.7. Extinderea teritorială a tipurilor de păduri din bazinul Trotușului (Bănică,2011)

13

CAP.II. Situația actuală în orașul Târgu Ocna

II.1. Aspecte social-economice ale orașului Târgu Ocna

Evoluţia soldului general al populaţiei din oraşul Târgu Ocna reflectă fenomene social-

economice importante, fiind un indicator eficient al momentelor de prag şi de discontinuitate.

Bilanţul natural al populaţiei în ultimul secol este marcat atât de trecerea prin perioada de

tranziţie demografică, cât şi de anumite fenomene generate de decizii politice.

Grafic nr.1. Natalitatea orașului Târgu Ocna 2001-2013 (date Primăria Târgu Ocna)

Grafic nr.2. Mortalitatea orașului Târgu Ocna 2001-2013 (date Primăria Târgu Ocna)

148

142

141

126

144

129

166

122

109

124

117

160 161

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Natalitatea

Natalitatea

167

154

169

166

174

138

170

153

182

158

174

155

156

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

2001200220032004200520062007200820092010201120122013

Mortalitatea

Mortalitatea

Nr.

Nr.

14

Grafic nr.3. Populația orașului Târgu Ocna 2001-2013 (date Primăria Târgu Ocna)

Penru perioada de după 1989, graficul plecărilor şi stabilirilor cu/de reşedinţă în

oraşul Târgu Ocna arată o superioritate numerică a plecărilor cu domiciliul, dar şi cu

momente de creştere a numărului de stabiliri (în mare parte datorate întoarcerii unei populaţii

stabile în oraşele industriale trotuşene), în timp ce după 2001 numărul reprezentanţilor scade.

Pe de altă parte, o explicaţie a acestui fenomen social o constituie faptul că, după

1989, Târgu Ocna s-a înscris cu succes în categoria oraşelor imediat afectate de prăbuşirea

sistemului economic, de tip socialist, cu toate implicaţiile de ordin social ale acestui fapt:

creşterea şomajului, a morbidităţii şi a mortalităţii, a patologiei sociale – violenţă, alcoolism,

tabagism, etc – fapt reflectat prin scăderea semnificativă a populaţiei urbane şi

delocalizarea/relocalizarea, de multe ori, mai ales în ultimii ani a activităţilor de producţie în

mediul rural.

Grafic nr.4. Evoluția numărului de stabiliri și plecări cu domiciliu în perioada 1990-2006

(Institutul de Statistică, 2008)

14.158

14.156 13.415

13.402

13.275

13.262

12.893

12.233

12.111

11.834

11.311 12.909

12.915

0

2

4

6

8

10

12

14

16

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Populația

Populația

15

Structura populaţiei pe sexe în oraşul Târgu Ocna începând cu a doua jumătate a secolului

XIX are loc o evidentă masculinizare, pe fondul dezvoltării industriale în domeniile

exploatării lemnului, al extragerii petrolului şi al construcţiilor, care completau activitatea

tradiţională în mineritul salin. Astfel, rata masculinităţii devine 51,12 % în 1860, 57,60 %

1899 şi 55,70% în 1912. Raportul se reechilibrează din nou în secolul XX, după plecarea unei

părţi a populaţiei masculine spre noile centre industriale, ponderea populaţiei feminine

depăşind 50%. În prezent se menţine un echilibru relativ între cele două sexe cu o uşoară

feminizare a populaţiei din oraşul Târgu Ocna (51,8%) pe fondul diversificării activităţilor

economice şi a migrării în străinătate, într-un procent foarte mare a populaţiei feminine.

Grafic nr.5. Evoluția populației din orașul Târgu Ocna pe sexe 1990-2007

(Institutul de Statistică, 2008)

În oraşul Târgu Ocna populaţia activă are o pondere de 41% din totalul locuitorilor, din

care 87,7% îl reprezintă populaţia activă ocupată, restul intrând în categoria şomerilor. Rata

şomajului se situează peste media naţională, dar cu mult sub alte oraşe miniere şi este

explicabilă prin ponderea pe care o are populaţia calificată în industrie, în totalul populaţiei.

Evoluţia din 1930 până în 2002 indică o creştere a numărului vârstnicilor, datorită

îmbunătăţirii condiţiilor sanitare şi a păcii durabile şi o creştere a numărului populaţiei în

vârstă de muncă până în 1990, după care aceasta descreşte, pe fondul declinului demografic şi

al îmbătrânirii populaţiei.

16

Grafic.6.Evoluția structurii pe vârste de muncă în Târgu Ocna (a) și comparativ, media orașelor din județul

Bacău (b) (RPL, 2002)

Grafic.7. Structura ocupațională a populaiei orașului Târgu Ocna, 2002 (RPL, 2002)

Târgu Ocna este unul dintre oraşele cu densitatea populaţiei cea mai scăzută din

România – 12,40 locuitori/hectar. Aria centrală este singura cu densitate de tip urban (circa

80 locuitori/hectar), iar densitatea locuinţelor a crescut continuu după 1992.

Dacă înainte de Revoluţia din 1989 locuinţele construite erau preponderent proprietate

de stat, în ultimii 19 ani predomină clădirile de locuit contruite din fonduri private. În

perioada comunistă, în Târgu Ocna au fost construite în total 1989 de apartamente, faţă de

doar 896 de locuinţe particulare.

17

Raportul dintre locuinţele particulare şi cele de stat în acea perioadă a fost de 1/2 ,

valoarea cea mai mare între oraşele judeţului Bacău – faţă de ¼ Slănic Moldova, 1/6 Bacău

sau 1/20 actualul Oneşti, - ceea ce arată un dezinteres relativ al autorităţilor centrale faţă de

dezvoltarea oraşului sării. După 1990, numărul locuinţelor terminate din fonduri private a

avut o evoluţie pozitivă, în timp ce locuinţele construite de stat au suferit o diminuare

drastică.

II.2. Reziduurile produse de orașul Târgu Ocna

Reziduurile provenite din diferite surse conţin foarte des o gamă variată de

microorganisme. Agenţii patogeni pot trăi în reziduuri timp îndelungat (zile, luni) de unde

pătrund în sol, apa, putând provoca astfel infecţii şi prin contact direct. Reziduurile pot

conduce la crearea unor condiţii favorabile pentru înmulţirea insectelor şi rozătoarelor. Atât

insectele, cât şi rozătoarele sunt bine cunoscute ca purtătoare şi răspânditoare de boli

infecţioase. Condiţia cea mai importantă a tratării este evacuarea ritmică a reziduurilor,

depozitarea, respectiv stocarea lor, cât mai puţin timp şi în recipienţi închişi. Un efect des

semnalat este cel al poluării solului, apelor de suprafaţă şi a apelor freatice.

Reziduurile necorespunzător tratate cât şi produsele lor, fiind spălate de ape de

precipitaţii, se împrăştie şi pătrund în sol. Astfel, se poluează suprafaţa solului pe întinderi

mari, după care particulele de sol contaminate şi de materii poluante, prin apele din

precipitaţii, pătrund în apele freatice sau în apele de suprafaţă din apropiere (canale deschise,

pâraie, râuri, lacuri etc). Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrând în

contact cu apele din precipitaţii, se alcalinizează sub formă de diferite săruri, în special

cloruri, nitraţi şi sulfaţi, conducând la înrăutăţirea calităţii apei şi la creşterea durităţii

acesteia. Reziduurile provenite din procesele de curăţire şi spălare din diferite gospodării

individuale, dar mai ales reziduurile proceselor industriale pot ajunge în mediul înconjurător

şi prin circulaţia schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultura etc.) şi deci pot

ajunge în organismul uman.

Depozitarea şi tratarea necorespunzatoare a deşeurilor solide menajere pot conduce la

poluarea atmosferei. Descompunerea reziduurilor cu conţinut de substanţe organice este

însoţtită de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat etc.).

Vântul şi mişcările de aer ridică praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosfera.

18

Pe arterele de circulaţie murdare, insuficient curăţate, reziduurile sunt zdrobite şi

sfărâmate de mijloacele de transport, iar praful fin este ridicat în aer chiar de către aceste

mijloace. Produsele de ardere (fum, funingine, cenuşă) apărute în urma autoaprinderii

incomplete a reziduurilor la locurile de depozitare poluează mediul înconjurator pe întinderi

foarte mari. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi aspectul deprecierii estetice a

cadrului natural. Pe lângă pericolul de epidemie şi alte consecinţe negative de poluare a

mediului înconjurător, ca urmare a evacuării necorespunzatoare a reziduurilor, apare o

privelişte care provoacă oamenilor dezgust, degradând estetic peisajul.

Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică :

deşeuri menajere: deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu

acesta (inclusiv deşeurile periculoase pe care le conţin) şi care pot fi preluate cu

sistemele curente de precolectare sau colectare din oraș.

deşeurile stradale: deşeuri specifice căilor de circulaţie publică, provenite din

activitatea cotidiană a populaţiei, de la spaţiile verzi, animale, din depunerea de

substanţe solide din atmosferă.

deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere: deşeuri provenite de la mica sau marea

industrie, din comerţ, din sectorul public sau administrativ, care, prezintă compoziţie

şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putând fi colectate, transportate,

prelucrate şi depozitate împreună cu acestea.

deşeuri voluminoase: deşeuri solide de diferite provenienţe, care, datorită

dimensiunilor sale, nu pot fi preluate cu sistemele obişnuite de precolectare sau

colectare, ci necesită o tratare diferenţiată față de acestea.

deşeuri din construcţii: deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective

industriale sau civile.

deşeuri periculoase: deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, sau de altă

natură, care, introduse în mediu, pot dăuna plantelor, animalelor sau omului.

deşeuri agricole: deşeuri provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd,

dejecţii animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii).

deşeuri industriale: deşeuri provenite din desfaşurarea proceselor tehnologice.

deşeuri spitaliceşti: deşeuri provenite din activitatea spitalului municipal.

19

Deșeurile orășenești includ totalitate deșeurilor generate în mediul urban în instituții,

gospodării, în unități comerciale, operatori economici, deșeuri colectate din spațiile publice,

nămoluri de la epurarea apelor orășenești, deșeuri de la construcții și demolări. În orașul

Târgu Ocna, colectarea deșeurilor menajere și reciclabile este realizată de Primăria orașului

Târgu Ocna în colaborare cu Asociația Română pentru Reciclare RoRec Bacău.

În structura deșeurilor orășenești din orașul Târgu Ocna cel mai mare procent este ocupat

de deșeurile menajere (85%) , deșeurile stradale și din spațiile verzi cumulate ocupă un

procent de 10% iar deșeurile din demolări ocupă 5%.

Diagrama 1. Structura deșeurilor orașului Târgu Ocna

Tabel.2. Evolutia cantitatilor de deseuri eliminate prin depozitul din Târgu Ocna (Primăria Târgu Ocna)

Cantitate depozitată (t/an)

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

12180 12834 6970 8480 6366 6420 6652 6551 7221 6770 6300 6100

Din anul 2002 pana în anul 2013 s-au produs 92.844 m3

dintre acestea în cantităţi

mai mari sunt deşeurile menajere.

20

Diagrama 2. Evoluția cantității de deșeuri produse de orașul Târgu Ocna (date Primăria Târgu Ocna)

Raportul dintre cantitatea totală de deşeuri municipale şi numărul de locuitori,

reprezintă un indicator statistic şi se numeşte indice de generare a deşeurilor. Evoluţia sa este

redată în tabelul urmator:

Tabel.3. Evoluţia indicelui de generare a deşeurilor municipale (date Primăria Târgu Ocna)

I.G.D

m3/loc

uitor

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

1,030 1,090 1,075 1,035 1,094 1,088 1,075 1,060 1,080 1,066 1,055 1,040

Grafic 8. Evoluţia indicelui de generare a deşeurilor municipale (date Primăria Târgu Ocna)

12180

12834

6970

8480

6366 6420

6652

6551

7221

6770

6300

6100

Cantitatea de deșeuri (t/an) Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2013

980

1,000

1,020

1,040

1,060

1,080

1,100

20

02

20

03

20

04

20

05

20

06

20

07

20

08

20

09

20

10

20

11

20

12

20

13

Evoluția indicelui de generare a deșeurilor (m3/loc.)

Evoluția indicelui de generare a deșeurilor (m3/loc.)

21

Calitatea deşeurilor menajere este caracterizată prin: greutatea specifică (kg/m3),

umiditate (%), puterea calorifică (kJ/ kg sau kcal/kg), raportul carbon / azot (C/N). Acestea sunt

necesare pentru a stabili destinația reziduurilor, a compostării sau a incinerării.

Prin greutatea specifică a deşeurilor menajere se înţelege greutatea unităţii de volum,

în starea în care se găsesc acestea depuse. În prezent greutatea specifică este destul de ridicată

şi cu variaţii importante în decursul unui an, minim vara şi maxim iarna. Greutatea specifică a

deşeurilor menajere variază într-o mare măsură cu umiditatea, deoarece acestea prin natura

lor sunt higroscopice ceea ce face ca în zonele mai umede greutatea să fie mai mare.

Greutatea specifică de referinţă are în general o tendinţă de scădere, datorită creşterii

continue a procentului deşeurilor cu greutate specifică mică (hârtie, cartoane, ambalaje

diverse, plastice, etc.) şi scăderea procentajului de materiale inerte (zgură, cenuşă, pământ,

moloz, etc.) ca urmare a îmbunătăţirii gradului de confort a locuinţelor. Determinarea acestui

parametru se face prin cântărirea vehiculului transportor plin și gol.

În orașul Târgu Ocna, greutatea specifică este 1516 t/m3. Acest rezultat a reieşit din

efectuarea următorului calcul:

Gs= G1-G2/V,unde

Gs-greautatea specifică a reziduurilor (t/m3)

G1-greutatea vehiculului plin

G2- greutatea vehiculului gol

V-volumul reziduurilor (m3)

Pe lângă influenţa pe care o are asupra greutăţii specifice a deşeurilor menajere,

umiditatea are influenţă directă şi asupra puterii calorifice şi a proceselor de fermentare, când

acestea sunt destinate formării compostului. Umiditatea este direct influenţată de clima

regiunii respective, fiind diferită de la un anotimp la altul.

Umiditatea totală a deşeurilor se exprimă matematic prin formula:

Wt (umiditatea totală)=Wr*[Wh(100-Wr)]/100, unde:

Wt-umiditatea totala a reziduurilor menajere%

Wr-umiditatea relativă%

Wh-umiditatea hipsografică%

22

Umiditatea relativă reprezintă conținutul de apă care se poate îndeparta prin evaporarea

în aer liber la temperatura mediului de 16-20 grade C și la o umiditate a aerului de cca. 50%.

Umiditatea higroscopică sau absolută, reprezintă conţinutul de apă din deşeuri care nu

poate fi îndepărtată decât prin uscarea în etuva de laborator la temperatura de 105°C.

Umiditatea totală a deşeurilor menajere variază în general între 25 - 60%, fiind mai

mare vara datorită procentului mare de vegetale. Ca tendinţă generală se remarcă o scădere în

timp a umidităţii deşeurilor menajere în medie cu cca 0,25% pe an. Umiditatea deşeurilor

româneşti menajere este în jur de 55 - 60% faţă de 25 - 30% cât se înregistrează pentru ţările

din vestul Europei.

Prin puterea calorifică a deşeurilor menajere, se întelege cantitatea de căldură degajată

prin arderea unei unități de greutate a reziduurilori brute exprimate în kJ/kg sau kcal/kg. Ca

orice alt combustibil, deşeurile au o putere calorifică superioară (Hs) şi o putere calorifică

inferioară (Hi).

Puterea calorifică superioară presupune că vaporii de apă au fost condensaţi şi au

restituit căldura de evaporare. Deoarece în incinerare, vaporii de apă formaţi sunt evacuaţi la

coş împreună cu gazele de ardere, fără a restitui căldura respectivă de evaporare, rezultă că

ceea ce caracterizează de fapt deşeurile menajere este puterea calorifică inferioară (Hi).

Această putere calorifică este destul de greu de determinat, deoarece deşeurile menajere au o

compoziţie foarte eterogenă şi variază în mod cu totul aleatoriu în funcţie de numeroşi

factori. Pentru determinarea unei valori medii cât mai apropiate de realitate, se folosesc mai

multe metode, care conduc la rezultate acceptabile.

Metodele cele mai folosite pentru determinarea puterii calorifice sunt următoarele:

a) Măsurarea directă a puterii calorifice cu ajutorul calorimetrului

Pentru a aplica acestă metodă se determină inițial puterea calorică superioară prin

arderea unui kg de reziduuri într-o bombă calorimetrică, iar valoarea puterii calorice

inferioare se calculează cu ajutorul formulei:

23

Hi=Hs-6(Wt+9H)

Hi-puterea calorică inferioară

Hs-puterea calorică superioară

Wt-umiditatea totală a reziduurilor

H-procentul masic în hidrogen al combustibilului

b) Însumarea puterii calorice a componetei reziduurilor

Aplicarea acestei metode constă din însumarea produselor dintre masa și puterea

calorică inferioară a fiecarui component. Date privitoare la puterea calorică inferioară

exprimate în kcal/kg arată astfel:

Tabel.5. Puterea calorifică inferioară a componenţilor deşeurilor menajere (date Primăria Târgu Ocna)

Componenţi Hi (kcal/kg)

Resturi alimentare 3600-4900

Hârtie, cartoane 4000-4500

Textile 3900-4750

Deşeuri de lemn 4000-5000

Mase plastice 7000-9000

Flori, plante uscate 4000-5000

c) Metoda grafică se aplică în cazul când se cunoaşte umiditatea reziduurilor şi procentul de

materii inerte în reziduuri. De asemenea trebuie să se cunoască grupele de materiale

componente ale reziduurilor.

Determinarea raportului carbon-azot este foarte necesară în special pentru

cunoaşterea stadiului de fermentare a deşeului menajer şi transformarea acestuia în compost.

În deşeul menajer există germeni de microorganisme termofile, de ordinul miliardelor pe

gram, care intră rapid în fermentaţie şi care prin menţinerea la o temperatură de 60 - 70°C, au

ca efect distrugerea germenilor patogeni. Raportul C/N se determina în laborator pe probe

luate din diferite puncte ale deşeului menajer supus fermentării. Pentru calculul acestui raport

este necesar să se determine conţinutul de carbon prin metoda combustiei şi conţinutul de

azot prin metoda KJELDHAL.

24

II.3. Riscuri legate de gestionarea incorectă a deșeurilor

Diversitatea biologică are o importanță foarte mare prin valoarea ei ecologică,

genetică, socială, științifică, culturală, recreativă și estetică. Diversitatea biologică prezintă o

importanță deosebită pentru evoluție și pentru conservarea ecosistemelor și a speciilor. Pentru

a conserva diversitatea biologică trebuie să existe o conservare în situ a ecosistemelor și

habitatelor naturale, menținerea și refacerea populațiilor viabile de specii în mediu lor natural.

Un număr semnificativ de comunități locale depind de resursele biologice pe care se

bazează modurile de viață tradiționale, astfel trebuie să existe o continuitate a acestora, fără a

fi neglijate inovațiile privind conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a

elementelor sale. Utilizarea durabilă a resurselor mediului natural este necesară deoarece

pentru refacerea sistemelor naturale degradate sunt necesare investiții mari pe care

majoritatea comunităților umane nu le pot suporta.

Protecția și conservarea habitatelor, a speciilor de plante și animale sălbatice este

reglementată prin OUG 57/2007 aprobată prin L49/2011, prin care se preiau conceptele și

instrumentele comunitare de acțiune promovate de Directiva 92/43/EEC.În ceea ce privește

ariile protejate care aparțin de orașul Târgu Ocna, Situ Natura 2000 Măgura Târgu Ocna este

cea mai importantă arie declarată protejată pentru protecţia elementelor floristice, faunistice

şi peisagistice, care prin gestiunea incorectă a deșeurilor ar putea fi afectată.

Situl Natura 2000 Măgura Târgu Ocna este situat în Regiunea de Dezvoltare Nord-

Est, în judeţul Bacău, pe raza administrativ teritorială a trei comune, acestea fiind: Dofteana

(<1%), Slănic-Moldova (2%) şi Târgu Ocna (13%). Suprafaţa totală a sitului de importanţă

comunitară Măgura Târgu Ocna însumează 844 ha. Oraşul Târgu Ocna delimitează situl în

partea sa estică. In partea de sud-vest situl este delimitat în zona sa mai extinsă de rîul

Aurului, iar în partea de vest-nord-vest de râul Blidarului, pe când fragmentul mai mic din sit

este delimitat în zona vestică de râul Ariniş.

25

Legendă : linie roz = limită sit natura 2000, Măgura Ocna, Târgu Ocna; linie roșie – limită rezervație

naturală Măgura – Târgu Ocna

Fig.8. Delimitarea ariei protejate Situ Natura 2000 Măgura Târgu Ocna www.anpm.ro

Habitatele din acest areal cuprind :

Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum foarte răspândit în aria sitului atât pe Măgura

Târgu Ocna dar și pe dealul Cireșoaia, acestea ocupând versanți slab înclinați. Pe porţiuni

reduse ca suprafaţă, unde panta nu e foarte ridicată, iar stratul de sol este mai profund şi mai

bogat în humus iar pe o suprafaţă considerabilă unde este distribuit habitatul, arborii

realizează înălţimi mari, datorită în special a accesului greu.

Păduri de stejar cu carpen de tip Galio Carpinetum ocupă la nivelul sitului o arie

considerabilă, aflată la vest de Măgura Tîrgu Ocna. Suprafeţele ocupate sunt caracterizate

printr-o pantă variată, de obicei moderată, regăsindu-se şi platouri. Comunităţile sunt

mezofile. Aceste păduri sunt dominate de gorun, fag şi carpen în diferite proporţii. Pe

suprafeţe mai domoale, plane, carpenul poate să fie mai abundent, pe când în zonele cu

versanţi, fagul si gorunul realizează acoperiri mai mari.

26

Fig.9.Păduri de Fagus sylvatica și Abies alba Fig.10. Păduri de Quercus petraea și www.anpm.ro Carpenus betulus

Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior este răspândit pe teritoriul

sitului în mod fragmentar. Este localizat în lungul văilor, pe fâşii foarte înguste. Distribuţia

lui este legată de două văi principale, care sunt localizate între cele două măguri din sit, sau

pe porţiunea nord-vestică a Măgurii Târgu Ocna. Habitatul coboară până la altitudini joase

din sit, dar nu se regăseşte în apropiere de obârşia văilor, neavând condiţii de relief specifice

(lunci relativ late, pante mici).

Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile este foarte slab reprezentat la nivelul

sitului. Este distribuit punctual, într-o singură localitate, la nordul dealului Cireşoaia. Ocupă o

suprafaţă extrem de redusă în comparaţie cu celelalte habitate din aria protejată: sub un

hectar. Distribuţia lui este condiţionată de stagnarea apei pe terenuri plane, o condiţie de

microrelief care se întâlneşte foarte rar în acest sit, întrucât în perimetrul acestuia se găsesc

cele două măguri cu pante mari.

P ajiști xerofile seminaturale și facies cu tufișuri pe substrate calcaroase (Festuco

brometalia) pe suprafeţele sudice despădurite de la vestul Măgurii Târgu Ocna. Distribuţia în

teritoriu este relativ redusă în comparaţie cu habitatele forestiere de aici. Ocupă pante

moderate, iar compoziţia floristică, precum şi structura, este determinată la scară mică de

către microdepresiunile existente aici. Pe porţiunile cu pantă mai ridicată, expuse, se regăsesc

compoziţii floristice dominate de specii subtermofile.

Fauna:

Buhaiul de baltă sau izvoraș cu burta galbenă (Bombina variegata) este un amfibian de

talie mică, având lungimea între 3 și 4,5 cm. Corpul este îndesat și aplatizat, capul mai mult

lat decât lung, botul rotunjit, timpanul invizibil, iar pupila cordiformă.

27

Pe partea dorsală a corpului există numeroase verucozităţi prevăzute fiecare în vârf cu

un spin cornos, negru, înconjurat de numeroşi spini mici şi ascuţiţi. Dorsal culoarea este

cenuşie, de la nuanţe deschise până la brun-cenuşiu sau măsliniu. Ventral predominant este

galbenul, cu pete cenuşii. Vârful degetelor este de culoare galbenă. La masculi apar calozităţi

nupţiale pe membrele anterioare. Primăvarea intră în apă în aprilie, pentru reproducere, iar

prima pontă este depusă în mai. Poate depune chiar 2-3 ponte pe an, pînă în luna august. În

condiţii de secetă, se ascunde în mâl până la venirea ploilor. Hibernează din octombrie până

în aprilie, pe uscat, în fisuri sau sub pietre.

Fig.11 și 12. Bombina variegata în poziţie dorsală și în poziţie ventrală , în habitatul specific www.anpm.ro

Tritonul sau sălămâzdra cu creastă (Triturus cristatus)- specie de triton de dimensiuni

mari, cu corpul destul de zvelt, cu lngimea de 10-13 cm, cu cap lat, cu botul rotunjit. Coada

prezintă creastă atât dorsală cât şi ventrală, şi este egală sau mai scurtă decât lungimea

corpului. Masculii în perioada de reproducere au şi o creastă dorsală înaltă şi dinţată, separată

de cea caudală printr-o adâncitură. Pielea este rugoasă, de culoare brun închis spre negru pe

partea dorsală, pe flancuri cu puncte de culoare albă, iar ventral galben sau portocaliu cu pete

negre. Trăieşte în păduri de conifere, mixte şi decinue, tufărişuri şi pajişti, situate la altitudini

între 200-1900 m. Reproducerea are loc în mediul acvatic, din martie până în iunie, apoi

trăieşte pe uscat, pe sub frunzar, pietre etc, în zone umede. Exemplare izolate rămîn în mediul

acvatic până la intrarea în hibernare. Ponta este depusă în aprilie, iar larvele eclozează în 2-3

săptămîni.

28

Fig.13. și 14. Triturus cristatus femelă și mascul în habitatul specific www.anpm.ro

Alte specii de floră şi faună relevante pentru aria naturală protejată:

Plante superioare : Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica)

Herpetofaună :

Triton carpatic/ Salamâzdră carpatică (Lissotriton montandoni), Triton comun

(Lissotriton vulgaris vulgaris), Triton de munte/Sălămâzdră de munte (Mesotriton alpestris),

Brotăcel (Hyla arborea), Broască roșie de pădure (Rana dalmatina), Broască roșie de munte

(Rana temporaria), Broască mică de lac (Pelophylax esculentus), Șopârlă de câmp (Lacerta

agilis), Gușter (Lacerta viridis), Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus), Șarpe de casă

(Natrix natrix).

Mamifere:

Vulpe (Vulpes vulpes), Viezure/Bursuc (Meles meles), Jder de piatră (Mertes foina),

Pisică sălbatică (Felis silvestris), Mistreț (Sus scorfa), Cerb (Cervus elaphus), Căprior

(Capreolus capreolus), Iepure de câmp (Lepus europeaus).

29

CAP.III. Precolectarea, colectarea și transportul

reziduurilor menajere, stradale, industriale

III.1. Calcularea numărului de pubele necesare pentru

precolectarea şi colectarea reziduurilor menajere şi industriale

Numărul de pubele necesare pentru precolectarea şi colectarea reziduurilor menajere şi

industriale se determină după următoarea ecuaţie:

unde:

n= numărul de containere ( pubele) necesare

N= numărul de locuitori arondaţi la centrul de colectare a reziduurilor

z= intervalul maxim între două colectări, zile

v= volumul containărului (pubelei) în l

c= 0,8=coeficientul de umplere a containărului (pubelei)

2l/om/zi= cantitatea specifică de reziduuri produsă de fiecare locatar

În oraşul Târgu Ocna, în urma calculelor pe baza ecuaţiei de mai sus, au rezultat 587

de pubele, raportat la un total al populaţiei de 12,915 locuitori :

, unde:

N= 12915

z= 2

v= 110 l

c=0,8

30

III.2. Calcularea numărului de autovehicule necesare pentru

transportul reziduurilor menajere şi industriale

Numărul de autovehicole necesare pentru transportul reziduurilor menajere şi

industriale se determină astfel:

( ă ) în care:

N= numărul de autovehicule, în bucăţi;

Q= cantitatea totală de reziduuri menajere care trebuie transportată, în m3;

p= productivitatea autovehicolului, în m3;

c= coeficientul de utilizare a parcului;

8= numărul de ore lucrate într-un schimb.

Productiviatea (p) autovehicolului se calculează cu ajutorul formulei:

( ) unde:

G= capacitatea de încărcarea autovehicolului, în m3;

T= durata unui parcurs în ore

( ) unde:

Gu= încărcătura utilă a autovehiculului

γ= greutatea specific a reziduurilor menajere, în t/m3.

T= t plin + t gol + t pp + n x t po+ n’ x t înc + t desc în care:

= durata parcursului de la ultimul punct de precolectare până la locul de

descărcare, în ore;

= durata parcursului de la locul de descărcare pănă la primul punct de

colectare, în ore;

d=distanţa de transport de la ultimul punct de precolectare la locul de descărcare, în km;

Vm=viteza medie de deplasare a autovehiculului încărcat, în km/h.

V’m=viteza medie de deplasare a autovehiculului gol, în km/h

t pp= timpul pentru parcurgerea distanţelor între punctele de colectare, în ore

( ) în care:

31

d”= distanţa parcursă între punctele de colectare, în km

V”m=viteza medie de deplasare între punctele de precolectare, în km/h (8-10 km/h)

t po=timpul pentru pornire-oprire, cca.15”

n=numărul de porniri-opriri din cadrul unei curse=numărul punctelor de precolectare minus

unul.

t desc=timpul de descărcare a autovehiculului= 0,015 ore

t înc=timpul de încărcare=0,115 ore/pubelă

n’=numărul total de pubele ce se descarcă în autovehicul la o singură cursă

( ) =

= 250 pubele în care:

G=capacitatea de încărcare a autovehiculului, în m3

;

V=volumul unei pubele=0,11m3

;

C=coeficientul de umplere a pubelei (0,8-0,9.).

Pentru oraşul Târgu Ocna cu o populaţie de 12915 locuitori indicele de producere a

reziduurilor menajere este de 2m3/an/locuitor. Numărul de autovehicule necesar pentru

transportul reziduurilor menajere a fost aflat după ecuaţia:

Q=12180 m3an

Q= 54 m3

zi (conform Primăriei Târgu Ocna)

C=0,8

G = 22 m3

= 22 pubele

T = t plin + t gol + t pp + n x t po + n’ x t înc + t desc

d=d’=3 km

Vm= 25 km/h =

= 40 km/h

=

= 0,075 ore

V’’m= 10 km/h

32

Pentru obţinerea lui d” se determină:

Numărul punctelor de colectare, dacă un punct de colectare deserveşte 200 locuitori

atunci 12915:200= 65 de colectoare, situate la distanţă medie între ele de 100 m;

Numărul de pubele (n):

în care:

N= 200 locuitori

Y= 2 l/locuitor

pubele pentru 200 locuitori

Z= 2 zile

v= 240 l

c= 0,9

Pentru 12915 locuitori = 8 x60= 480 pubele

Numărul total de puncte de precolectare: 480 :8 = 60 puncte de precolectare

d" = 100 m x (3-1) = 200 m = 0,6 km

tpo = 15"; n = 64 (porniri + opriri)

ntpo = 64 x 0,004 h = 0,256 ore

n' = 250

t înc. = 0,015 ore/pubela

n't înc = 250*0,015 = 3,75 ore

t desc = 0,015 ore

T = 0,12 + 0,075 + 0,02 + 0,256 + 3,75 =4,236 ore

oramore

mP /15,5

236,4

22 33

oreorakm

km

mV

dtpp 02.0

/100

2,,

,,

33

III.3. Calcularea cheltuielilor pentru evacuarea reziduurilor

Costul unitar de eliminare a unui m3 de reziduuri (k):

SVo

ddztwT

SKpKwk

)(în care:

Kw = cheltuielile zilnice aferente formaţiei de lucru (3 persoane: şofer şi doi încărcători,

salariul şi cheltuielile suplimentare);

Kp = cheltuielile de transport pe distanţa de 1 km a autovehiculului;

S = distanţa totală parcursă de autovehicul, în km

T = timpul zilnic de lucru, în ore;

Z = numărul de cicluri de transport pe zi;

Tw = timpul de descărcare a unui transport, în ore;

d = durata totală a încărcării maşinii la toate punctele de colectare, în m3/ha;

Vo = viteza medie de deplasare a autovehiculului, in km;

În oraşul Târgu Ocna se va cheltui zilnic pentru îndepărtarea reziduurilor aproximativ

10 lei/m3, rezultaţi după efectuarea următorului calcul :

Kw = 360 lei

Kp = 0,6 lei

S = 50 km

T = 8 ore

Z = 1 ciclu

Tw = 0,9 ore

d = 7,5 m3/ha;

Vo = 30 km/h

)10.(57,975,40

390

5,1325,53

390

5030

5,75,7)9,018(

506,0360leiaproxlei

x

xk

34

CAP.IV. Construcția depozitului

IV.1. Locația amplasării depozitului

Ca și locație posibilă pentru amplasarea depozitului am ales o zonă din afara orașului,

mai exact la ieșirea din orașul Târgu Ocna, pe un teren din stânga durmului național 12A,

Bacău, România, aceasta fiind prielnică din punct de vedere al distanței și al

amplasamentului, îndeplinind toate condițiile impuse pentru amplasarea corectă a unui

depozit. Terenul prezintă stabilitate, posibilitatea alunecărilor de teren sau a eroziunii

terenului este puțin probabilă. Depozitul va fi amplasat la o distanță suficientă încât să nu

afecteze locuințele antropice.

Motivele pentru care pentru care am ales acestă locaţie pentru amplasarea depozitului

sunt următoarele:

distanţele prea mari faţă de celelalte depozite, fapt ce implică costuri suplimentare;

fosta staţia de epurare a fost amplasată necorespunzător, într-o zonă inundabilă şi cu

toate că există un dig de protecţie, la evenimentele pluviale şi hidrologice extreme

amplasamentul a fost în întregime inundat în iulie 2005, când întreaga staţie a fost inundată şi

colmatată, fiind pusă în funcţiune ulterior cu mare dificultate astfel după acest eveniment cu

câteva luni mai tarziu a fost închis, una dintre motivații reprezentând inexistența unui depozit

de deșeuri apropiat, în situația de față deșeurile din orașul Târgu Ocna fiind transportate în

marele depozit de deșeuri din Bacău.

zona se află înafara spațiului de locuit;

prin construcția acestui depozit se reduc foarte mult costurile de transport care sunt

foarte ridicate prin deplasarea acestora tocmai în depozitul de la Bacău

există avantajul de a stoca o cantitate mare de deșeuri

Din punct de vedere geologic, zona este amplasată în zona marginală a flişului

paleogen, la contactul cu zona neogenă. Formaţiunea saliferă face parte din marea zonă de

depozite salifere, care mărginesc arcul carpatic în exterior şi se caracterizează printr-un

complex variat de roci: marne, gresii, conglomerate, tufuri.

Sub aspect geomorfologic, alunecările de teren pe partea de către râu sunt puțin

probabile deoarece depozitul va fi amplasat la o distanță considerabilă încât să nu fie afectat

de procesele geomorfologice.

35

Cu privire la tipurile de sol, aici sunt prezente solurile brune eu-mezobazice găsindu-

se într-un procent mai crescut şi solurile brune acide.Din punct de vedere hidrologic,

perimetrul este situat în bazinul raului Trotus ,iar cu privire la aspecte biotice putem spune că

aici se întâlnesc pădurile de foioase si de amestec.

Delimitarea perimetrului

Depozitul ecologic va avea o suprafaţă de 1,50 ha.

Fig.15. Amplasamentul depozitului ( extras din Google Earth)

IV.2. Calcularea capacității de depozitare

Calcularea capacităţii de depozitare pentru un număr de ,,n,, ani (Cd):

2

)1(1

kon

m

nQoCd în care:

Cd = Capacitatea rampei pentru ,,n,, ani, în m3

Qo = Qm+Qs+Qi = cantitatea totală de reziduuri din primul an

Qm = Cantitatea medie anuală a reziduurilor menajere din anul de bază, în m3/an

Qs = Cantitate medie de reziduuri stradale, în m3/an

Qi = Cantitatea medie de reziduuri industriale, în m3/an

Ko = Coeficient de creştere în timp a cantităţii de reziduuri menajere, stradale şi industriale

(valoare anuală de 5%), ko = 0,05

36

n = Numărul de ani pentru care se prevede a funcţiona rampa, n = 10-25 ani

m = Coeficient de compactare a reziduurilor în depozit = 2-4 ani în funcţie de greutatea

specifică a reziduurilor

În cazul de faţă, pentru oraşul Târgu Ocna este valabil următorul calcul:

Qo = Qm+Qs+Qi = 9720 m3/an

Ko = 0,05

n = 10 ani

m = 3

IV.3. Calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului

Pentru calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului este necesară

următoarea formulă:

)(2

aniQnQo

mCdn

konQoQn )1(1 cantitatea de reziduuri din ultimul an, m3/an

Calcularea suprafeţei terenului necesar pentru construcţia unei rampe cu depozitare

controlată se face având în vedere că:

pentru fiecare tonă de reziduuri depozitate într-un singur strat de 1,5-2,0 m înălţime

este necesară o suprafaţă egală cu 0,65-0,75 m2;

pentru fiecare m3 de reziduuri depozitat într-un singur strat de 1,5-2,0 m înălţime este

necesară o suprafaţă de 0,15-0,25 m2;

depozitarea reziduurilor măcinate spore`şte capacitatea rampei cu 40-50%.

În urma calculelor efectuate mai jos, a rezultat că depozitul va fi închis dupa

aproximativ 16 de ani.

)(1614580

238140

48609720

3969032anin

37

IV.4. Dimensionarea depozitului

Depozitul din orașul Târgu Ocna va fi un depozit de tip urban – orășenesc, pe suprafaţa

de 1,50 hectare. Platforma de depozitare a deşeurilor din orașul Târgu Ocna va avea o

suprafaţă de 1,50 ha (14.580 m2) şi o înălţime de stocare de 14 m, capacitatea maximă a

platformei fiind de 39.690 m3.

IV.5.Tehnologia de construcţie

Depozitul de deșeuri situat în orașul Târgu Ocna va fi prevăzut cu instalațiile și

echipamentele următoare care sunt strict necesare:

Poarta de acces și un sistem de supraveghere

Pentru construirea porții și a drumului principal se iau în considerare numărul

vehiculelor de transportat deșeuri, mărimea vehiculelor și tipul acestora, cât de des intră în

depozit. Sistemul de pază și supraveghere are drept scop supravegherea pătrunderii în depozit

a persoanelor ce nu sunt autorizate, sistem care cuprinde în primul rând camere de

supraveghere indispensabile supravegherii propice și sistem de alarmă acustică și luminoasă.

La intrarea în depozit va exista poarta și gardul ce sunt confecționate din materiale dure

prevăzute cu echipamente de închidere și deschidere automate pe bază de cip, gardul având

înălțimea de 4,5 m iar la suprafața sârmă ghimpată. Sistemul de pază va fi întregit de

persoane competente, specializate în acest scop.

Echipamentul de cântărire

Depozitul de deșeuri va fi prevăzut cu echipament de cântărire pentru autovehiculele

încărcate ce intră în depozit dar și un echipament de cântărire pentru cele descărcate care

părăsesc depozitul, echipamente tip platforme de cântărire sau echipamente montate în

paralel pe sensul intrare-ieșire. Patforma de cântărire are o capacitate de acoperire pentru

toate tipurile de vehicule ce pot fi utilizate pentru transportul deșeurilor (50 de tone) .

Platformele de cântărire pot fi la nivelul solului (încastrate în soșea) sau înălțate la 35 cm față

de nivelul solului fixe sau mobile (pot fi mutate la nevoie).

38

Separarea deșeurilor

Înaintea depozitării, deșeurile colectate se separă, proces în care se separă partea

reciclabilă de cea nereciclabilă. Partea reciclabilă se depozitează pe o platformă de pe care se

ridică în momentul în care se atinge cantitatea necesară pentru a fi transportată la firmele de

colectare și reciclare a acestor deșeuri. Deșeurile nereciclabile sunt transportate în cadrul

depozitului.

Fig.16. Sortarea deșeurilor www. dragonaragroup.ro

Drumurile interioare

Cele principale au carcater semi-permanent, acestea având o importanța mare

trebuiesc construite după un plan bine definit pentru a putea fi utilizate un timp îndelungat și

costurile pentru investițiile noi să fie cât mai reduse. Cele temporare se utilizează un timp

relativ scurt deoarece fac legatura între drumurile principale și zona de depozitare, ele fiind

construite din deșeuri de materiale de construcții aduse pentru depozitare pe amplasamentul

depozitului.

Zona pentru impermeabilizarea deșeurilor

Sistemul de impermeabilizare se face în funcție de natura deșeurilor depozitate, natura

amplasamentului și condițiile hidrogeologice dar și de natura materialului utilizat. Acest

sistem va asigura etanșitatea depozitului, stabilitatea dimensională la variațiile de

temperatură, rezistență la fenomenele de îngheț, temperaturi ridicate și raze ultraviolete.

39

Soluția de impermeabilizare trebuie să fie în acord cu caracteristicile naturale ale

amplasamentului (în special geologice și hidrologice care formează bariera geologică).

Bariera geologică îndeplinește condițiile necesare pentru impermeabilizare când :

- are grosimea de aprox.1 m, k (coeficientul de impermeabilitate) = 10-7 m/s în cazul

depozitelor de deșeuri inerte

- are grosimea de 1 m, k = 10-9 m/s în cazul depozitelor de deșeuri nepericuloase

- are grosimea de 5 m, k = 10-9 m/s în cazul depozitelor de deșeuri periculoase

Daca aceste condiții nu sunt îndeplinite, bariera geologică va fi completată cu un strat

de argilă sau alt material natural cu proprietăți similare. Stratul natural de impermeabilizare

se completează cu un strat polimeric format din geomembrană, geotextile și straturi de

drenare, impermeabilizarea cuvetei depozitului va avea următoarea structură :

Fig.17. Schemă sistem impermeabilizare www.traiverde.ro

Impermeabilizarea se poate realiza în funcție de gradul de etanșare sau natura

deșeurilor prin etanșare simplă prin geomembrană, prin geocompozit cu strat mineral etanș,

etanșare combinată dublă sau triplă cu geomembrană și material argilos.

La partea superioară a taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorată în mod

corespunzător, pentru a face faţă solicitărilor mecanice şi pentru a împiedica alunecarea

acesteia. Un exemplu de ancorare a geomembrană la partea superioară a taluzului este

prezentat în figura de mai jos:

40

Fig.18. Ancorarea geomembranei la partea superioară a taluzului www.primariavl.ro

Geomembranele și geotextilele utilizate trebuie să îndeplinească niște exigențe care

pot fi funcționale ( îndeplinirea funcțiilor pentru care sunt utilizate) , constructive ( operațiile

de construcție și amplasare în teren nu trebuie să afecteze caracteristicile funcționale), de

durabilitate ( materialul trebuie să-și păstreze caracteristicile funcționale pe toată durata de

exploatare a depozitului).

Sistemul de drenare și evacuare a levigatului

Acest sistem cuprinde stratul de pietriș și un sistem de drenuri care absorb și

colectează. Reţeaua de conducte de drenaj se construieşte deasupra sistemului de etanşare a

bazei depozitului. Diametrul nominal al conductelor de drenaj (DN) nu trebuie să fie mai mic

de 250 mm, materialul pentru fabricarea acestora fiind polietilena de înaltă densitate (PEHD).

Dimensiunile fantelor conductelor de drenaj se proiectează în funcţie de diametrul

particulelor materialului de filtru în care acestea sunt înglobate. Conductele trebuie să aibă

perforaţii numai pe 2/3 din secţiunea transversală, rămânând la partea inferioară 1/3 din

secţiunea transversală neperforată, pentru a fi asigurată astfel şi funcţia de transport a

levigatului. Lungimea maximă a unei conducte ce constituie o ramură a reţelei de drenaj este

de 200 m. Pantele finale, ţinând cont de greutatea corpului depozitului şi de tasarea

subsolului, trebuie să fie de minimum 1% de-a lungul conductelor de drenaj şi de minimum 3

% în secţiune transversală, de-o parte şi de alta a conductelor.

Zonele pentru depozitarea deşeurilor vor fi înconjurate cu şanţuri de gardă pentru

colectarea apelor meteorice ce vor fi epurate şi eliminate de pe amplasament împreună cu

levigatul. Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru levigat,

conductele de drenaj pentru levigat, conductele de colectare pentru levigat, căminele, staţia

de pompare, rezervorul de stocare, conducta de eliminare pentru levigat, instalaţia de

transvazare – în cazul tratării pe un alt amplasament.

41

Fig. 19. Schema sistemului de colectare a levigatului www.primariavl.ro

unde: 1 – bariera geologică; 2 – impermeabilizare; 3 – strat de drenaj pentru levigat; 4 –

conducta de drenaj pentru levigat; 5 – cămin pentru levigat; 6 – conducta de colectare pentru

levigat; 6a – zona în care se amplasează sistemele de control al scurgerilor; 7 – staţie de pompare

pentru levigat; 8 – rezervor pentru levigat; 9 – conducta de eliminare pentru levigat; 10 – instalaţie

de transvazare pentru levigat.

Instalațiile pentru tratarea levigatului au rolul de a aduce valorile indicatorilor

caracteristici levigatului în limite admisibile pentru evacuarea în sisteme de canalizare sau în

ape de suprafaţă. Este necesară aplicarea unor metode de tratare pentru îndepărtarea

compuşilor organici biodegradabili şi nebiodegradabili, compuşii toxici organici sau

anorganici, amoniacului şi ionilor nitrați, sulfurilor, compuşilor volatili urât mirositori și

materiior solide în suspensie.

Tehnici de tratare:

Poate fi folosită tratarea biologică: anaerobă, aerobă, aerobă prelungită pentru eliminarea

azotului (nitrificare/denitrificare) acesta fiind un sistem eficient şi puţin costisitor care poate

servi ca fază de pretratare înaintea deversării în influentul unei staţii de epurare orăşeneşti;

sau tratare prin procedee fizico-chimice: coagulare-floculare, flotaţie-precipitare, ultrafiltrare,

evaporare. În funcție de îndeplinirea condițiilor locale specifice poate fi deversat direct sau

colectat local iar apoi transportat într-o stație de epurare orășenească.

Instalațiile pentru colectarea și evacuarea gazului de depozit

Principalul scop al degazării la depozitele care acceptă deşeuri biodegradabile este de

a preveni emisia de gaz în atmosferă datorită consecinţelor ei negative asupra mediului (gaz

cu efect de seră).

42

Dimensionarea instalaţiei de degazare se face pe baza prognozei producerii gazului de

depozit. Sistemul de degazare trebuie să fie construit astfel încât să se garanteze siguranţa

construcţiei şi sănătatea personalului de operare. Întregul sistem de colectare a gazului trebuie

construit perfect etanş faţă de mediul exterior şi trebuie să fie amplasat izolat faţă de

sistemele de drenaj şi evacuare a levigatului, respectiv a apelor din precipitaţii. Materialele

din care sunt construite instalaţiile trebuie să fie rezistente împotriva acţiunilor agresive

generate de: temperatura ridicată din corpul depozitului (până la 70°C), încărcarea provenită

din greutatea corpului deşeurilor, a acoperirii de suprafaţă a depozitului, şi cea provenită din

traficul utilajelor (compactorul, camioane etc.), levigat şi condensat.

O instalaţie activă de extracţie, colectare şi tratare a gazului este alcătuită din

următoarele componente: puţ de extracţie a gazului, cuprinzând conducte de drenaj, conducte

de captare a gazului, staţii de colectare a gazului, conducte de eliminare şi conducta

principală de eliminare a gazului, separator de condensat, instalaţie de ardere controlată a

gazului/instalaţie pentru valorificarea gazului, instalaţie de siguranţă pentru arderea

controlată, componente de siguranţă.

Fig. 20. Schema sistemului de colectare a gazului de depozit www.primariavl.ro

Acest sistem de instalații are rolul de a asigura colectarea controlată a gazului de

fermentare care se formează, pentru o perioadă lungă de timp, în toate depozitele ce conţin

deşeuri biodegradabile.

43

În urma descompunerii anaerobe a deşeurilor se formează gazul de depozit (gaz de

fermentare), cu o putere calorică de 5000 – 6000 kcal/m3 si o compoziţie în care predomină

CH4 (54 %) şi CO2 (45 %) şi la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat, monoxid

de carbon, mercaptani, aldehide, esteri, urme de compuşi organici. Puţurile pentru extracţia

gazului trebuie să fie poziţionate în mod uniform în masa de deşeuri care generează gaz.

Puţurile de gaz se amplasează pe cât posibil simetric şi la distanţă egală între ele (recomandat,

de circa 50 m). Puţurile se amplasează cât mai aproape de berme şi de căile de circulaţie, iar

distanţa de la puţuri până la limita exterioară a corpului depozitului trebuie să fie > 40 m,

pentru a cuprinde în zona de aspirare şi marginea depozitului. Puţurile de gaz trebuie să fie

etanşe, pentru a nu permite pătrunderea aerului în interior; ele trebuie să fie rezistente, pentru

a suporta tasarea corpului depozitului şi, de asemenea, să poată fi uşor reparate şi controlate.

Garajele, atelierele și spațiile de parcare pentru utilaje

Sunt necesare pentru a asigura buna funcţionare a echipamentelor mobile utilizate

pentru operarea depozitului de deşeuri. Ca și echipamente mobile putem identifica:

Screperele – transportă și excavează materialul de acoperire, excavatoarele hidraulice –

sunt utilizate la amenajarea depozitului și exploatării, buldozerele – sunt utilizate atât pentru

depozitarea deşeurilor, cât şi pentru alte activităţi de menţinere a bunei funcţionări a

depozitului, încarcătoarele – pot circula şi pe alte drumuri în afara celor din incinta

depozitului şi sunt utilizate în general în depozite mici, în care predomină deşeurile din

construcții și compactoarele cu role care sunt utilizate pentru mărunţirea şi omogenizarea

deşeurilor, reducerea spaţiilor libere dintre acestea şi realizarea unei suprafeţe relativ netede

şi stabile. Echipamentul auxiliar cuprinde: tractoare, remorci, basculante, instala ii pentru

distribu ia apei şi a combustibililor, perii pentru cură area drumurilor, instala ii de pompe şi

conducte.

Echipamentul pentru curățarea roților vehiculelor de transport al deşeurilor, atunci

când acestea părăsesc amplasamentul şi intră pe drumul public. Metodele de curăţare a roţilor

pot fi uscate sau cu apă.

Construcțiile sociale - birourile administrative şi construcţiile sociale vor fi amplasate

la distanţă faţă de zona de acces şi descărcare a vehiculelor ce transportă deşeuri. Trebuie să

cuprindă: vestiare; toalete, spălătoare şi duşuri; sală de mese; bucătărie pentru prepararea

hranei (în cazul depozitelor cu număr mare de angajaţi); cabinet de prim ajutor.

44

IV.6. Metode de amplasare a reziduurilor

Metoda de depozitare pe suprafața – este ușor de realizat compactarea și acoperirea

zilnică, deșeurile sensibile pot fi depozitate la suprafață iar drumurile temporare de acces pot

fi construite cu ușurința. Cu toate acestea are dezavantajul de a avea aspect inestetic, iar

acoperirea temporară se realizează cu dificultate, suprafața depozitului se tasează prea mult

reținând apa în interiorul depozitului.

Fig.21. Depozitarea la suprafață www.vivani-deseuri.ro

Depozitare prin înaintarea frontului de lucru – deșeurile sunt descărcate și

compactate pe o suprafață înclinată care se deplasează pe măsura depozitării, în acest caz

acoperirea zilnică se realizaeză cu ușurință și pot fi realizate la înălțimi mari însă este

dezavantajată datorită dificultății depozitării voluminoase. Descărcarea deșeurilor presupune

anumite reguli precum interzicerea fumatului în zonele de descărcare, urmarea procedurilor

în cazul autovehiculelor supraîncărcate când se pun în mișcare părțile lor componente dar și

obligativitatea muncitorilor de a purta uniforma de protecție în culori specifice.

Deşeurile descărcate se nivelează şi compactatează astfel putând fi depozitate o

cantitate mare de deșeuri, se reduce astfel impactul realizat de împrăștierea gunoaielor pe

diferite suprafețe și apariția incendiilor. Deşeurile sunt împrăştiate pe toată suprafaţa celulei

de depozitare şi apoi compactate. În ceea ce privește depozitarea deşeurilor biodegradabile se

va lua în considerare ridicat gradul de compactare optim, astfel încât densitatea stratului de

deşeuri să nu împiedice procesele de formare şi evacuare a levigatului şi a gazului de depozit.

O valoare de compactare optimă a densităţii deşeurilor este de 0,8 t/m3.

45

Pentru a preveni instalarea mirosurilor neplăcute și împrăștierea de vânt a deșeurilor

deșeurile se vor acoperi zilnic, mai cu seamă în perioadele cu temperaturi ridicate și umidități

asemenea, aceștia reprezentând factori de producere a mirosurilor neplăcute. Pentru a acoperi

se poate folosi solul, deșeurile inerte de material de construcție sau folii groase de plastic,

geotextile, spume, deșeuri de grădină mărunțite iar grosimea stratutului cât și natura acestuia

se stabilește în funcție de necesitatea neocupării stratului de un volum mare în depozit sau

necesitatea capacității de străbatere a stratului de către fluxul de levigat și gazul de

fermentare.

IV.7. Măsuri de protecție în timpul funcționării

Pentru accesul în depozit este necesară prezența unui panou la intrarea ce duce spre

drumul public. Acolo unde nu există instalații de funcționare trebuie să fie prezente spații

verzi (gazon, copaci) pentru o valoare estetică. Accesul pe depozit se marchează printr-un

panou amplasat la intrarea dinspre drumul public.

Sistemul de supraveghere trebuie să fie compus din următoarele componente:

îngrădirea completă a amplasamentului depozitului din gard din plasă de oţel sau o execuţie

similară, înălţimea gardului trebuie să fie de cel puţin 2 m; dacă, condițiile solului o permit

gardurile se înfig 20 cm în pământ, pentru ca animalele sălbatice să nu poată trece pe sub

gard; porţi de aceeaşi înălţime cu gardul, prevăzute cu sisteme de închidere şi asigurare.

Titularul activităţii este cel responsabil cu instruirea personalului angajat cu referire

strictă la:

· managementul deşeurilor și organizarea tuturor activităţilor în cadrul depozitului astfel

încât să se asigure protecţia fiecărui factor de mediu (apă, aer, sol);

· obligaţiile şi responsabilităţile ce revin fiecărui angajat pentru asigurarea condiţiilor de

protecţie a mediului și protecţia muncii, paza contra incendiilor de-a lungul tuturor etapelor

de exploatare zilnică a depozitului.

Titularul va lua de asemenea şi măsuri de prevenire a riscurilor producerii unor accidente

prin:

· luarea de măsuri pentru asigurarea stabilităţii masei de deşeuri, prin execuţia digului de

contur şi realizarea celulelor zilnice iar supraînălţarea depozitului peste înălţimea maximă de

umplere prevăzută este interzisă,

46

· interzicerea accesului persoanelor neautorizate în incinta depozitului și asigurarea

condiţiilor de igienă la locul de muncă;

· întocmirea planurilor de intervenţie în caz de accidente, avarii, care pot avea impact

major asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător şi respectarea măsurilor cuprinse în

acestea.

IV.8. Închiderea depozitului

În cazul deșeurilor biodegradabile sistemul de acoperire trebuie să asigure o umiditate

prielnică în interiorul masei de deșeuri pentru a favoriza descompunerea materiei organice și

trebuie să fie izolat față de precipitații.

Fig.22.Schema sistemului de acoperire a depozitului de deşeuri www.deseuri-online.ro

Sistemul de acoperire pentru gazul de depozit este obligatoriu să asigure prevenirea

pătrunderii aerului în masa deșeurilor și evacuarea gazului de fermentare prin puțuri și

conducte. Un sistem optim de acoperire a unui depozit de deșeuri trebuie să fie alcătuit din

mai multe strate: un strat de sol vegetal, un strat pentru colectarea și evacuarea apelor

pluviale, un strat de impermeabilizare (argilă – geomembrană), un strat pentru colectarea și

evacuarea gazului de depozit și un strat pentru acoperirea deșeurilor (argilă-geomembrană).

Materialele din care este realizat stratul de acoperire sunt stabilite în funcție de

cantitatea deșeurilor depozitate, de condițiile de mediu, ultilizarea ulterioară a terenurilor și

de natura deșeurilor.

47

Pentru menținerea stabilității stratului de acoperire trebuie luată în considerare ca

profilul final al depozitului să respecte condițiile referitoare la panta suprafețelor în corelație

cu natura deșeurilor depozitate dar și posibilitatea apariției tasărilor deșeurilor la limitele

dintre celule sau la contactul cu pereții depozitului. La baza taluzului, geomembrana trebuie

să fie ancorată în mod corect, pentru a face faţă la solicitările mecanice şi pentru a realiza o

izolare corespunzătoare a masei de deşeuri.

Fig.23. Modul de ancorare a geomembranei la baza taluzului www.primariavl.ro

Măsuri de protecție

Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat să efectueze

monitorizarea post-închidere, pe o perioadă stabilită de către autoritatea de mediu competentă

(minimum 30 ani). Această perioadă poate fi prelungită dacă în cursul derulării programului

de monitorizare se constată că depozitul nu este încă stabil şi poate prezenta riscuri pentru

factorii de mediu şi sănătatea umană.

Sistemul de monitoring post-închidere cuprinde:

• determinarea caracteristicilor cantitative şi calitative ale levigatului;

• determinarea caracteristicilor cantitative şi calitative ale gazului de depozit;

• înregistrarea datelor meteorologice;

• analiza principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafaţă;

• analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane;

• determinarea concentraţiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influenţă

a depozitului;

• determinarea concentraţiilor specifice de poluanţi în sol, în zona de influenţă a depozitului;

• urmărirea topografiei depozitului.

În tabelele următoare sunt prezentaţi principalii indicatori ce trebuie urmăriţi în cadrul

activităţii de monitoring post-închidere

48

Tabel.6. Parametrii folosiţi pentru caracterizarea levigatului, a apelor de suprafaţă şi a gazului www.primariavl.ro

Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză

Volumul levigatului (*) o dată la 6 luni

Compoziţia levigatului (*) o dată la 6 luni

Volumul şi compoziţia apei

de suprafaţă (*)

o dată la 6 luni

Volumul şi compoziţia gazului

de depozit (CH4, CO2, H2S, H2 etc.)

o dată la 6 luni

(*)- indicatorii de analizat se stabilesc în conformitate cu prevederile autorizaţiei de mediu

Tabel.7. Parametrii urmăriţi pentru caracterizarea apelor subterane www.primariavl.ro

Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză

Nivelul apei subterane o dată la 6 luni

Compoziţia apei subterane se stabilesc în funcţie de viteza de

curgere

Tabel.8. Datele meteorologice necesare pentru întocmirea balanţei apei www.primariavl.ro

Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză

Cantitatea de precipitaţii zilnic+valorii medii lunare

Temperatura min. şi max. la

ora 15:00

valori medii lunare

Direcţia dominantă şi viteza

vântului

-

Evapotranspiraţia valori medii lunare

Umiditatea atmosferică la ora 15:00 valori medii lunare

49

Tabel.9. Parametrii necesari pentru urmărire topografie depozitului www.primariavl.ro

Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză

Structura depozitului

(suprafaţa ocupată de deşeuri,

volumul şo compoziţia deşeurilor,

metodele de depozitare utilizate,

vârsta depozitului)

_

Comportarea la tasare şi

urmărirea nivelului depozitului

Anual

Încheierea procesului de reconstrucţie ecologică a unui depozit de deşeuri se stabileşte

pe baza unor criterii de evaluare, printre care: criterii referitoare la calitatea levigatului:

aspecte privind distanţa depozitului faţă de ape subterane şi de suprafaţa, condiţiile de calitate

stabilite pentru acestea, atenuarea potenţialului poluant al levigatului prin parcurgerea unor

roci nesaturate sau prin diluarea în apele subterane sau de suprafaţă; criterii referitoare la

producţia de gaz; criterii referitoare la tasare: aspecte privind tasarea deşeurilor sub propria

lor greutate şi ca rezultat al transformărilor chimice şi fizice suferite în depozit, precum şi

stabilitatea pe termen scurt şi lung (stabilirea factorului de siguranţă la rupturi sau alunecări).

IV.9. Folosirea terenului după închiderea depozitului

Utilizarea ulterioară a amplasamentului se va face ţinând seamă de condiţiile şi

restricţiile specifice impuse de existenţa depozitului acoperit, în funcţie de stabilitatea

terenului şi de gradul de risc pe care acesta îl poate prezenta pentru mediu şi sănătatea umană.

Există mai multe posibilităţi de folosire a terenului după închiderea depozitului de

deşeuri de pe platform unde este amplasat depozitul de deșeuri , dar cele mai relevante ar fi

următoarele:

transformare într-un parc de celule fotovoltaice;

încheierea unui parteneriat public-privat şi transformarea într-un teren de golf, eliport,

sau într-un parc industrial;

transformarea în spaţii verzi;

transfomarea în zone rezidenţiale.