UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU - PITEŞTI

Facultatea Management Marketing în Afaceri Economice - Râmnicu Vâlcea

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

PRACTICI IMORALE PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ A

CREDITELOR

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATORI:

Prof. Univ. Dr. Marius Gust

Asist. Univ. Drd. Hoarcă Dorin

ABSOLVENT:

Pirnea Maria Roxana

2010CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................2

CAPITOLUL 1: Etica pe piaţa creditului

1.1. Graniţa dintre etică şi lege pe piaţa creditului.........................................4 1.2. Principii fundamentale şi valori..............................................................7 1.3. Relaţia dintre instituţiile de credit si clienţi, autorităţi, angajaţi.............9

1.4. Aplicarea codului de etică bancară la nivelul instituţiilor de credit........16

CAPITOLUL 2: Practici imorale pe piaţa creditului.

2.1. Probleme etice pe piaţa romanească a creditelor...................................192.2. Politici şi practici imorale......................................................................232.3. Dimensiunea etică a creditării................................................................27

CAPITOLUL 3: Codul de conduită etică în cadrul Libra Bank

3.1. Valorile Libra Bank................................................................................29 3.2. Rolul codului..........................................................................................30 3.3. Principiile codului..................................................................................31 3.4. Reguli de conduită etică.........................................................................32 3.5. Codul de etică în practică.......................................................................50

CONCLUZII.........................................................................................................52

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................56

1

INTRODUCERE

Competiţia dintre bănci devine tot mai acerbă, astfel că metodele de

atragere a clienţilor sunt din ce în ce mai diversificate, de la creditele cu dobânzi

infime, până la împrumuturile care oferă perioade de graţie care se întind pe mulţi

ani, timp în care debitorul este anunţat că este scutit de la plata dobânzii sau chiar a

ratei lunare. Însa multe dintre aceste reclame sunt la limită sau chiar depăşesc

graniţele legii privind informarea corectă a consumatorilor. Diversificarea pieţei a

permis băncilor să practice astfel de metode prin care să atragă cât mai mulţi

clienţi. Numai că, atunci când îşi promovează produsele de creditare, unele bănci

uită să precizeze că un credit cu dobânda zero este valabil doar în primele luni de la

acordarea creditului sau cel mult în primul an de creditare, ori că scutirea de la

plata dobânzii sau a ratei lunare este valabilă doar o anumită perioadă din contract.

Iar atunci când aceste lucruri sunt precizate, potenţialii clienţi ai băncilor nu sunt

informaţi care va fi dobânda sau rata lunară după expirarea perioadei de graţie,

acestea precizând doar că rata va fi variabilă. Mai nou, instituţiile bancare au

descoperit şi metode legale de furt al clienţilor, precum refinanţările, practicate de

băncile care au obţinut de la Banca Naţională a României (BNR) avizarea noilor

norme de creditare, mult mai avantajoase pentru cei care au alte credite contractate

şi doresc să-şi mai prelungească perioada de plată a acestora. Băncile îşi atrag

clienţii printr-o serie de avantaje, care ulterior nu se dovedesc a fi adevărate în

totalitate. „Credit simplu si rapid”, „Fără rate şi fără dobândă”, „Comision zero”,

„Perioada de graţie în care nu plăteşti ratele de credit”, „Fără avans, fără girant, fără

carte de muncă” sunt cuvinte cheie care atrag ochii posibililor clienţi, dar care sunt

înlocuite de creşterea dobânzilor sau o serie de comisioane pentru diferite

operaţiuni.

2

Prin publicitate, băncile prezintă doar detaliile avantajoase ale creditului, iar

clienţii află de cele mai multe ori costurile totale ale împrumutului abia după ce

semnează contractul de împrumut. Conform legii, orice anunţ publicitar şi orice

ofertă pentru un contract de credit destinat consumatorului trebuie să menţioneze în

mod clar şi inteligibil dobânda sau alte cifre referitoare la costul creditului acordat.

În plus, toate aceste informaţii trebuie să fie expuse prin folosirea limbajului

obişnuit. De asemenea, în anunţ trebuie să fie menţionată şi Dobânda Anuală

Efectivă (DAE) în mod clar şi inteligibil. DAE exprimă costul total al creditului la

consumator şi nu doar dobânda percepută de bancă. Legea este însă interpretabilă,

ceea ce face ca BNR şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului să-şi

paseze una alteia răspunderea pentru aplicarea ei. Reprezentanţii Oficiului pentru

Protecţia Consumatorilor (OPC) nu văd nici o problemă în acest sens. Din punctul

lor de vedere, pancartele şi pliantele publicitare realizate în mod corect şi care

respectă toate datele tehnice nu reprezintă un pericol pentru informarea

consumatorului. „Un pliant care respectă datele tehnice şi care este efectuat corect

nu indică nici o problemă. Un client trebuie sa fie bine informat de la bancă”, a

declarat Maria Popa, directorul adjunct al Oficiului Regional pentru Protecţia

Consumatorului. Pe de altă parte, băncile nu par deranjate de legea DAE chiar

dacă, de cele mai multe ori, îşi fac concurenţă neloială una alteia, prin publicităţi

înşelătoare. Din cauza acestora, au de pierdut atât clienţii, în special persoanele care

nu au cunoştinţe economice, dar şi băncile comerciale a căror ofertă de creditare

precizează de la început valoarea dobânzii şi costul total al creditului. Acestea din

urmă suportă şi riscul de a pierde proprii clienţi, orbiţi de ofertele noi şi

ademenitoare la prima vedere, care se resimt mult mai târziu.

3

CAPITOLUL 1

ETICA PE PIAŢA CREDITULUI

1.1. Graniţa dintre etică şi lege pe piaţa creditelor

Etica nu îşi prea află loc în prim-planul afacerilor financiar-bancare.

Întreaga activitate de împrumuturi bancare este organizată pe baza unor

reglementări care nu iau în calcul etica în procesul de creditare. Deşi etica este

foarte importantă în relaţia client-bancă. La fel ca in orice altă afacere. Ne place să

spunem că, în economia de piaţă, contractul ideal ar putea fi suplinit de o simplă

strângere de mână. Din nefericire însă, nicăieri în lumea de azi aceasta expresie

frumoasă, etica în esenţă, nu este şi aplicabilă. Pentru că lumea s-a înrăit. Şi când

afirmi asta, ai în vedere o realitate pe care o întâlnim din America şi până in

Japonia, pe toată planeta noastră. În condiţiile în care mass-media este plină de

„scandaluri” financiare, fiindcă în afaceri tot mai mulţi încearcă să înşele, să

păcălească, nu te mai poţi lăsa legănat de iluzia că cel mai bun contract, în

economia de piaţă, este o strângere de mână. Lumea afacerilor a devenit

suspicioasă. Aşa s-a ajuns la contracte stufoase, care merg până la amănunte. Iar tot

mai multe voci cer şi reglementări amănunţite pentru pieţele financiare.

Luând în considerare importanţa deosebită a activităţii desfăşurate de

instituţiile de credit, ţinând seama de prevederile art. 24, art. 101 alin (2), art. 104

din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu

modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora instituţiile de credit trebuie

să–şi organizeze activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare

prudente şi sănătoase, scop în care vor dispune de proceduri şi mecanisme care să

asigure identificarea şi monitorizarea riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse.

4

Având în vedere obiectivele ARB de reprezentare şi apărare a membrilor săi,

promovarea principiilor politicii bancare în domeniile de interes general ale

membrilor, promovarea cooperării între bănci, precum şi cu instituţiile

naţionale,internaţionale şi asociaţiile bancare din alte ţări, perfecţionarea pregătirii

profesionale a specialiştilor din domeniul bancar, asigurarea relaţiilor cu presa.

Ştiind că instituţiile de credit joacă un important rol de intermediere între

clienţii solicitanţi de fonduri şi deponenţi, ceea ce determină respectarea cu stricteţe

a principiilor eticii bancare, conştiente de faptul că obiectivul general al sistemului

bancar de a creşte calitatea produselor şi serviciilor bancare poate fi atins utilizând

resursele corespunzătoare şi împiedicând / prevenind concurenţa neloială între

bănci, urmărind să promoveze şi să întreţină o cultură a integrităţii prin exemplul

personal de etică profesională, recunoscând importanţa valorilor sociale privind

respectarea drepturilor omului, integritatea, obiectivitatea, responsabilitatea socială

şi corporatistă, încrederea, transparenţa, liberalizarea, protejarea informaţiilor

confidenţiale, respectarea reglementărilor legale în domeniu.

Având, de asemenea, ca obiectiv, promovarea cooperării între membrii

comunităţii bancare prin instituirea unui cadru care să asigure o conduită conformă

cu standardele de etică în activitatea bancară, urmărind crearea unui instrument

care să susţină echilibrul între interesele clienţilor, interesele instituţiilor de credit şi

interesele acţionarilor acestora.

Având în vedere că nu există un concept unitar în ceea ce priveşte etica

bancară, s-a hotărât adoptarea prezentului COD DE ETICĂ BANCARĂ.

Prin punerea în aplicare a prevederilor Codului de etică bancară, se

urmăreste atingere următoarelor obiective:1

a) să promoveze o conduită adecvată a angajaţilor instituţiilor de credit faţă

de clienţi, autorităţi, mediul bancar, comunitatea de afaceri, colegi, etc.;

1 ARB Cod de etică bancară

5

b) să întărească încrederea clienţilor în sectorul financiar-bancar ca un întreg;

c) să promoveze imaginea publică, potrivit căreia instituţiile de credit şi

personalul bancar oferă clienţilor produse şi servicii la un nivel înalt de calitate;

d) să încurajeze şi să promoveze buna cooperare între băncile membre;

e) să sustină o competiţie corectă pe piaţa financiar-bancară în funcţie de

condiţiile pieţei;

f) să promoveze respectul reciproc în cadrul comunităţii bancare.

Prezentul Cod de etică bancară se aplică tuturor instituţiilor de credit.

Prevederile prezentului Cod de etică bancară, transpuse în reglementările interne

ale instituţiilor de credit sunt obligatorii pentru toate persoanele care îşi desfăsoară

activitatea în cadrul instituţiilor de credit.

Prevederile codului de etică bancară. Fig.1

Sursă: figură realizată de autor

6

Relaţia dintre instituţiile de

credit

Relaţia dintre instituţiile de

credit şi autorităţi

Relaţia dintre angajaţii

instituţiilor de credit

Relaţia dintre instituţiile de

credit şi angajaţi

Relaţia dintre instituţiile de

credit şi clienţi

Prevederile Codului de etică

bancară se refera la:

În situaţia în care instituţiile de credit îşi externalizează anumite activităţi

unor terţe părţi,răspunderea pentru respectarea prevederilor prezentului Cod de

etică bancară în vederea realizării activităţilor respective, revine instituţiei de credit

care a externalizat acele activităţi.

1.2. Principii fundamentale şi valori

Principiile fundamentale pe care trebuie să le respecte angajaţii instituţiilor

de credit în relaţiile profesionale pe care aceştia le au cu clienţii sau cu autorităţile,

precum şi cu alţi angajaţi din celelalte instituţii de credit, sau cu ceilalţi angajaţi ai

instituţiei de credit în care îşi desfăsoară activitatea, sunt următoarele:2

integritatea morală, principiu conform căruia angajaţilor le este interzis să

solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun

avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei pe care o deţin, sau să abuzeze

în vreun fel de această funcţie;

imparţialitatea şi nediscriminarea, principiu conform căruia angajaţii

instituţiilor de credit sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de

orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea

atribuţiilor de serviciu;

profesionalismul şi transparenţa, principiu conform căruia angajaţii

instituţiilor de credit au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu cu

responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine, claritate şi

conştiinciozitate;

respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, principiu conform căruia

2 Cod de etică şi comportament al reprezentanţilor,angajaţilor,colaboratorilor şi furnizorilor Bancii ITALO ROMENO

7

angajaţii instituţiilor de credit vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe

care o desfăşoară, precum şi reglementările interne ale acestor instituţii;

confidenţialitatea, principiu care statuează obligaţia angajaţilor instituţiilor

de credit de a nu transmite informaţii confidenţiale despre faptele, datele şi

informaţiile referitoare la activitatea desfăsurată, precum şi la orice fapte,

date sau informaţii,care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea,

relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, către persoane care nu sunt

autorizate să primească astfel de informaţii.

Angajaţii instituţiilor de credit sunt obligaţi să păstreze secretul profesional

asupra oricărei informaţii ori date nedestinate publicării, de care a luat cunoştinţă în

cursul exercitării funcţiilor sale şi nu va folosi aceste informaţii pentru obţinerea de

avantaje personale, orice abatere fiind sancţionată conform legii si prezentului Cod

de etică bancară.

Persoanele care nu au calitatea de angajat al instituţiei de credit, dar sunt

abilitate să solicite şi să primească informaţii ori date de natura secretului

profesional în domeniul bancar, sunt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora

şi pot să le utilize numai în scopul pentru care le-au solicitat, sau le-au fost

furnizate potrivit legii ori acordurilor încheiate.

Prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, spălarea de bani şi finanţare a

actelor de terorism se face prin raportarea oricăror tranzacţii care pot avea legătură

cu acestea şi evitarea finalizării unor astfel de tranzacţii, în conformitate cu

prevederile legale.

Exercitarea de către angajaţii instituţiilor financiar-bancare a unei activităţi

prudente în desfăşurarea tranzacţiilor financiare are loc prin gestionarea

responsabilă a resurselor proprii ale instituţiei de credit şi prin informarea corectă a

clienţilor asupra produselor şi serviciilor bancare oferite.

8

Responsabilitatea socială este un principiu care are în vedere implicarea în

rezolvarea diferitelor probleme sociale, precum şi sprijinirea promovării şi

realizării unor iniţiative umanitare.

Evitarea denigrării reprezintă principiul potrivit căruia angajaţii instituţiilor

de credit îşi vor exercita activitatea cu bună credinţă, potrivit uzanţelor oneste, cu

respectarea intereselor părţilor implicate şi a cerinţelor concurenţei loiale, în

condiţiile concrete ale pieţei.

Respectarea tuturor prevederilor Codului de etică bancară de către angajaţii

instituţiilor de credit are loc prin asumarea responsabilităţii, înţelegerea şi

raportarea oricăror activităţi susceptibile de a încălca prevederile acestui Cod.

1.3. Relaţia dintre instituţiile de credit şi clienţi, autorităţi, angajaţi

Nelămuririle dintre angajaţi pot duce la:

Conflicte de interese

Conflictul de interese apare atunci când există o situaţie de incompatibilitate

între calitatea de angajat al instituţiei de credit şi statutul personal al acestuia,

transpusă prin orice acţiune sau inacţiune care poate afecta reputaţia instituţiei de

credit.

Angajaţii pot desfăşura activităţi în afara instituţiei de credit cu condiţia să

nu prejudicieze activitatea şi poziţia deţinută ca angajat al instituţiei de credit.

Fiecare angajat trebuie să evite implicarea în activităţi care intră în conflict

cu interesele instituţiei de credit şi ale acţionarilor săi.

Pentru evitarea conflictelor de interese, inclusiv a situaţiilor care pot genera

conflicte de interese, angajaţilor instituţiei de credit le revin următoarele obligaţii:

a) Să nu urmărească un interes financiar sau personal şi să acţioneze doar în

interesul instituţiei de credit pentru care lucrează, al acţionarilor acesteia şi al

clienţilor;

9

b) Să nu urmărească un interes personal în rezultatul serviciului furnizat

clientului sau al unei tranzacţii realizate în contul clientului, care să fie diferit de

interesul clientului în ceea ce priveste respectivul rezultat;

c) Să nu împrumute bani din surse proprii clienţilor sau de la clienţii

instituţiei de credit;

d) Să nu ofere alte servicii decât cele ale instituţiei de credit, sau ale grupului

din care face parte conform atribuţiilor stabilite prin fişa postului sau de către şefii

ierarhici superiori;

e) Să nu accepte cadouri sau recompense de la clienţi, colaboratori, furnizori,

în vederea facilitării obţinerii unor servicii sau avantaje. Excepţie fac cadourile cu

valoare simbolică, participările la evenimente al căror refuz ar putea afecta relaţia

instituţiei de credit cu clientul;

f) Să nu caute obţinerea de beneficii sau avantaje ce rezultă din calitatea de

angajat al instituţiei de credit, să nu se folosească de informaţiile obţinute în calitate

de angajat al instituţiei de credit pentru beneficiul propriu sau al unei terţe

persoane, direct sau indirect, şi să respecte cu stricteţe regulile referitoare la

confidenţialitatea tranzacţiilor;

g) Să nu participe cu scopul de a obţine un beneficiu propriu, direct sau

indirect, la tranzacţii financiare/comerciale, ca rezultat al informaţiilor obţinute în

calitatea sa de angajat al instituţiei de credit;

h) Să nu folosească bunurile ori însemnele (emblema, antetul, sigla etc.)

instituţiei de credit în scopuri personale şi să nu angajeze numele instituţiei de

credit în afaceri personale.

Deţinerea de către angajaţi a calităţii de acţionar sau a oricărei funcţii de

consultanţă, de gestionare, de conducere, de administrare, de prestări servicii (într-o

societate comercială sau în oricare altă entitate care urmăreşte sau nu obţinerea de

profit) se va face numai în condiţiile respectării prevederilor legale şi a

reglementărilor interne ale instituţiei de credit.

10

Angajaţii instituţiilor de credit pot contribui financiar şi pot participa la

activitatea unor organizaţii nelucrative (asociaţii cu caracter umanitar, asociaţii

sportive, religioase, culturale, ştiinţifice, etc.) în afara orelor de program.

Desfăşurarea individuală a unor activităţi politice se poate face în afara instituţiei

de credit, după orele de program, cu condiţia ca angajatul să nu se poziţioneze ca

reprezentant al instituţiei de credit în aceste relaţii şi să nu obţină avantaje care

decurg din calitatea de angajat al instituţiei de credit.

Conflictele de interese pot să nu fie întotdeauna evidente, astfel încât, dacă

angajaţii au vreo nelămurire, aceştia trebuie să se consulte cu superiorul direct sau

se pot adresa departamentului specializat din cadrul instituţiei de credit, desemnat

cu soluţionarea unor astfel de situaţii, care îi vor ajuta să stabilească dacă există un

conflict de interese şi în cazul în care există, cum să îl rezolve fără a compromite

interesele instituţiei de credit.

Acordarea unui tratament corect clienţilor în conformitate cu

prevederile legislaţiei în vigoare

Instituţiile de credit vor respecta principiul constituţional al egalităţii

cetăţenilor în faţa legii şi al autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări şi vor

oferi produse şi servicii de calitate tuturor clienţilor.3

La solicitarea de produse şi servicii bancare, precum şi pe parcursul derulării

relaţiilor cu clienţii, angajaţii instituţiilor de credit vor prezenta toate

caracteristicile, condiţiile şi costurile produselor şi serviciilor oferite.

Orice modificare a clauzelor contractuale pentru produsele şi serviciile de

care beneficiază clienţii se va face cu informarea şi acceptul acestora.

Prin aplicarea principiului prudenţei necesare, instituţiile de credit vor lua

măsuri adecvate pentru a controla identitatea clienţilor săi, neacceptând un client

decât după finalizarea procedurilor de verificare.

3 Idem

11

Relaţia dintre instituţiile de credit şi autorităţi

Relaţia instituţiilor de credit cu autorităţile va fi guvernată de următoarele

principii:

a) Cooperarea cu autorităţile în vederea dezvoltării unui sistem financiar-

bancar credibil, solid, bazat pe profesionalism şi eficienţă;

b) Respectarea reglementărilor legale în vigoare şi aplicarea lor corectă

conform autorizaţiilor eliberate de către instituţiile abilitate în România, precum şi

în statele de origine unde îşi au sediul instituţiile de credit mamă (dacă este cazul);

c) Respectarea principiilor etice în relaţiile cu funcţionarii publici şi cu

autorităţile publice;

d) Asigurarea cadrului necesar schimbului de informaţii intre instituţiile de

credit si autorităţi, schimb de informaţii care va fi menit exclusiv scopului

îndeplinirii sarcinilor prevăzute de lege, atât în ceea ce priveste instituţiile de credit,

cât şi autorităţile;

e) Solicitarea şi transmiterea informaţiilor între instituţiile de credit si

autorităţi se vor realiza cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la secretul

profesional bancar într-o manieră oficială, în scris, urmând a fi înregistrate de către

ambele părţi, avându-se în vedere ca informaţiile transmise să fie complete, corecte

şi să respecte termenele prevăzute de lege – cu excepţia controalelor la „faţa

locului” efectuate, conform prevederilor legale, de către autorităţile / instituţiile

abilitate.

Relaţia dintre instituţiile de credit

Instituţiile de credit şi angajaţii acestora îşi vor exercita activitatea cu bună

credinţă, potrivit uzanţelor oneste, cu respectarea intereselor tuturor instituţiilor de

12

credit şi a cerinţelor privind concurenţa loială, publicitatea responsabilă şi

echitabilă, legalitatea şi respectarea înţelegerilor, solidaritatea profesională şi

respectul reciproc.

În acest scop, instituţiilor de credit şi angajaţilor acestora le revin următoarele

obligaţii:

Să nu se lase antrenaţi în înţelegeri, acorduri sau practici care ar putea avea

ca efect restrângerea sau denaturarea concurenţei şi să nu

folosească în mod abuziv eventuala poziţie dominantă pe piaţa bancară,

prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale care ar putea avea ca efect

prejudicierea intereselor băncilor concurente;

Să nu prezinte date şi informaţii incorecte şi/sau incomplete cu privire la

instituţia de credit în care îşi desfăşoară activitatea şi care să fie

susceptibile de a induce în eroare potenţialii clienţi interesaţi;

Să nu inducă în eroare prin declaraţii înşelătoare, un client sau un potenţial

client cu privire la promisiunea acordării unor compensaţii sau alte

beneficii sau cu privire la scutirea de la plata unor comisioane, cu scopul

obţinerii acordului iniţierii unei relaţii contractuale, pe care ulterior să nu o

onoreze;

Să nu atragă prin oferte agresive de angajare salariaţii unei instituţii de

credit concurente, în detrimentul acesteia;

Să nu atragă clienţii altor instituţii de credit, personal sau prin intermediul

unor terţi, prin folosirea unor practici si metode contrare uzanţelor oneste;

Să nu divulge, achiziţioneze sau să folosească informaţii confidenţiale fără

consimţământul deţinătorului legitim şi într-un mod contrar uzanţelor

oneste;

În exercitarea activităţii lor, să nu comunice sau să răspândească în public

afirmaţii referitoare la instituţia de credit în care îşi desfăşoară activitatea,

de natură să creeze o situaţie de favoare în dauna unor instituţii de credit

13

concurente prin folosirea unor tehnici contrare dispoziţiilor legale;

Să nu comunice sau să răspândească voit afirmaţii tendenţioase referitoare

la o instituţie de credit concurentă sau la serviciile acesteia, afirmaţii de

natură să dăuneze bunului mers al activităţii instituţiei concurente;

Să nu ofere, promită sau acorde – mijlocit sau nemijlocit – daruri sau alte

avantaje angajaţilor unei alte instituţii de credit pentru ca aceştia să divulge

informaţii confidenţiale sau proceduri interne, pentru a cunoaşte sau a

folosi clienţii concurentului sau pentru a obţine alte foloase pentru sine ori

pentru altă persoană în dauna unui concurent;

Să nu atragă clienţii unei instituţii de credit concurente prin folosirea

abuzivă a legăturilor stabilite cu acesti clienţi în cadrul funcţiei deţinute

anterior la acea instituţie.

Relaţia dintre instituţiile de credit şi angajaţi

Relaţia dintre instituţiile de credit şi angajaţi se bazează pe profesionalism şi

respect. Angajaţii din cadrul instituţiilor de credit se vor comporta într-o manieră

profesionistă faţă de clienţi şi loială faţă de instituţia de credit în care îşi desfăşoară

activitatea. În acest sens, angajaţilor instituţiilor de credit le revin următoarele

obligaţii;

a) să nu facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de

soluţionare atunci când instituţia de credit în care îşi desfăşoară activitatea are

calitate de parte în litigiu;

b) să nu dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât

cele prevăzute de lege;nu trebuie să dezvăluie informaţii la care au acces în

exercitarea funcţiei, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje

necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei de credit, ale altor

angajaţi sau ale clienţilor;

14

c) să nu acorde asistenţă tehnică şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice

în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva instituţiei de

credit în care îşi desfăşoară activitatea;

d) să nu utilizeze resursele instituţiilor de credit şi să nu facă uz de poziţia lor

profesională pentru a determina opţiunea politică sau de a influenţa votul oricărei

persoane;

e) să nu transmită prin diferite mijloace şi canale de comunicare date şi

informaţii cu privire la activitatea instituţiei din care fac parte, a clienţilor sau a

sistemului financiar-bancar în general, fără aprobarea prealabilă obţinută de la

conducerea instituţiei.

Angajaţii instituţiilor de credit vor proteja activele tangibile si intangibile ale

instituţiei de credit în care îşi desfăşoară activitatea.

Resursele şi bunurile puse la dispoziţie angajaţilor de către instituţia de credit

vor fi folosite numai în scopurile pentru care acestea au fost alocate.

Angajaţii instituţiilor de credit vor respecta obligaţiile menţionate anterior şi

după încetarea raporturilor contractuale de serviciu cu aceste instituţii, pentru o

perioadă de cel puţin 2 ani, dacă dispoziţiile legale în vigoare nu prevăd alte

termene.

Relaţia dintre angajaţii instituţiilor de credit

Principiul respectării demnităţii umane trebuie să constituie baza tuturor

relaţiilor în cadrul întregului colectiv al unei instituţii de credit, între şefii ierarhici

şi subordonaţi, între colegi pe acelaşi nivel ierarhic, între membrii diferitelor

departamente şi să se manifeste faţă de toţi angajaţii, faţă de potenţialii membrii ai

colectivului, precum şi faţă de colaboratori.

La toate nivelurile ierarhice, angajaţii instituţiilor de credit trebuie să creeze

şi să păstreze un climat profesional şi echilibrat la locul de muncă în vederea

desfăşurării activităţilor în condiţii bune şi eficiente.

15

În rândul angajaţilor nu se vor tolera acte de discriminare, directă sau

indirectă, pe baze religioase, de rasă, de etnie, de gen sau de orientare sexuală, de

origine socială sau de apartenenţa naţională, de opţiune politică, de invaliditate, de

sarcină, de vârstă, de caracteristici genetice, de apartenenţă sau activitate sindicală

sau de orice altă natură.

Instituţiile de credit vor lua măsuri împotriva oricăror acte de indecenţă şi

hărţuire sexuală sau de orice altă natură care pot să afecteze demnitatea umană,

prestigiul şi imaginea angajaţilor săi.

Aceste principii trebuie să fie respectate atât în relaţiile cu fiecare angajat, pe

tot parcursul raporturilor de muncă, de la angajare până la încheierea relaţiilor cu

respectivul angajat, în cadrul evaluărilor şi promovărilor, al programelor de

instruire, în vederea stabilirii salariilor sau a altor beneficii, precum şi al altor

raporturi ce se nasc pe tot parcursul desfăşurării activităţii de către angajat în cadrul

instituţiei de credit, cât şi faţă de potenţialii angajaţi.

Pe parcursul programului de muncă, angajaţilor le este interzis atât consumul

de băuturi alcoolice şi de substanţe ilegale, cât şi fumatul în alte spaţii decât cele

special amenajate în acest scop.

1.4. Aplicarea Codului de etică bancară la nivelul instituţiilor de credit

În conformitate cu prevederile prezentului Cod de etică bancară, instituţiile

de credit îşi vor elabora propriile coduri de etică bancară sau îşi vor adapta propriile

coduri de etică (deja existente), la principiile şi standardele de etică instituite prin

prezentul cod.

Codurile de etică bancară proprii ale instituţiilor de credit fac parte din

reglementările interne de guvernanţă corporativă ale acestora şi vor fi aduse la

cunoştinţă tuturor angajaţilor.

16

Pentru punerea în aplicare a prevederilor Codului propriu de etică bancară,

fiecare instituţie de credit va desemna o persoană de contact sau o structură

specializată care va avea următoarele atribuţii:

a) va monitoriza respectarea de către angajaţi a prevederilor Codului de etică

bancară şi va primi sesizările sau reclamaţiile din partea clienţilor, autorităţilor, a

altor instituţii de credit sau de la proprii angajaţi, cu privire la cazurile de încălcare

a prevederilor codului;

b) va constata şi analiza abaterile de la prevederile Codului de etică bancară;

c) va prezenta situaţia acestor cazuri constatate şi va face propuneri de

soluţionare/sancţionare către persoanele sau structurile de conducere ale instituţiei

de credit abilitate să ia decizii;

d) va urmări punerea în aplicare a măsurilor stabilite de structurile de

conducere ale instituţiei de credit pentru soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor

primite sau pentru sancţionarea angajaţilor care au încălcat prevederile Codului de

etică bancară.

În funcţie de gravitatea faptelor reclamate / constatate, de prevederile

reglementărilor interne şi ale dispoziţiilor legale în vigoare, structurile de

conducere ale instituţiei de credit vor stabili măsurile de soluţionare a cazurilor

semnalate şi de sancţionare a celor vinovaţi.

Prezentul Cod de etică bancară a fost adoptat de către Adunarea Generală a

ARB din data de 21.05.2009 în conformitate cu prerogativele sale menţionate la art.

17 din Statutul ARB şi cu întrunirea numărului de voturi prevăzut la art. 21 din

acelasi Statut. Prezentul Cod de etică bancară va intra în vigoare în termen de 90 de

zile de la aprobarea sa.

Prezentul Cod de etică bancară este valabil pe o perioadă nedeterminată.

Prevederile cuprinse în prezentul Cod de etică bancară nu aduc atingere altor

obligaţii legale imperative sau deontologice care revin instituţiilor de credit.În cazul

în care nerespectarea prevederilor Codului de etică bancară implică şi încălcarea

17

unor dispoziţii legale în vigoare, se vor aplica sancţiunile prevăzute în

reglementările respective.4

4 www.monitoruloficial.ro

18

CAPITOLUL 2

PRACTICI IMORALE PE PIAŢA CREDITULUI

2.1. Probleme etice pe piaţa românească a creditelor

Banii sunt o marfă, ca orice bun, ei se vând şi se cumpără. Unii au nevoie de ei

şi caută să îi obţină cu împrumut. Alţii au mulţi şi caută să-i sporească,

depozitându-i, investindu-i ori dându-i cu împrumut. Nevoia şi oferta pun în

mişcare banii după o regulă simplă, asemănătoare legilor fizicii. Surplusul tinde să

se distribuie către locurile libere, aşa cum vidul se doreşte umplut de surplusul

disponibil. De la creditor la solicitantul de credit, de la deţinătorul de capital către

fondurile de investiţii şi depozitări, banii circulă ca un fluid, puşi în mişcare de

dorinţa de a avea a celor care nu au şi de dorinţa de a avea mai mult a celor care au

deja.

Într-o piaţă liberă, raportul dintre cerere şi ofertă va determina, îndeosebi,

condiţiile în care solicitantul de credit obţine banii de la creditor. Uneori, însă,

contexte nefericite, intervenţii sau reglementări neinspirate ori disproporţia mare

dintre cerere şi ofertă viciază aceste condiţii. Acest lucru devine vizibil în politici

imorale, practici incorecte şi în oferte iresponsabile pe piaţa creditelor. Pieţele

mature îşi creează instrumente de apărare care protejează indivizii şi echilibrul

economic. Pieţele imature suportă lipsa de morală ca pe un cost al sărăciei şi al

subdezvoltării. Însă pieţele imature sunt ţările în curs de dezvoltare, tocmai cele

care au nevoie mai mare de resurse. În aceste condiţii, ce este acceptabil şi ce nu

este justificat pe piaţa creditelor, în condiţiile în care nevoia de bani şi cererea de

credite justifică orice.

Prea adesea, politicile de creditare, practicile în relaţiile cu solicitanţii de

credite şi cu debitorii, precum şi portofoliul propriu-zis de produse şi servicii de

creditare sunt imorale şi iresponsabile. În proporţie covârşitoare occidentale,

19

băncile şi instituţiile financiare nonbancare din România adoptă cu uşurinţă practici

inacceptabile pe pieţele vestice. Creditorii din România nu sunt deschişi la nevoile

de dezvoltare ale comunităţilor, nu par interesaţi nici de contextul social în care îşi

dezvoltă afacerile şi nici de impactul social al produselor şi serviciilor lor. Investesc

în viitor şi în schimbare, nu fac din progresul şi dezvoltarea sustenabilă a

comunităţilor un obiectiv propriu.

Pornind de la cele de mai sus, se identifică 3 principii care dau dimensiunea

etică a serviciilor de creditare: dreptatea şi echitatea, transparenţa şi

responsabilitatea socială.

Conform primului, indivizii trebuie să se bucure de libertatea contractului, ce

presupune egalitatea părţilor semnatare ale unui angajament de credit, adică un

raport just, echilibrat între drepturile debitorului şi cele ale creditorului. Tot aici

vorbim despre nediscriminare în acordarea creditelor.

Conform principiului transparenţei, solicitanţii de credit şi debitorii au

dreptul de a fi informaţi corect cu privire la avantajele şi dezavantajele serviciilor

de creditare disponibile pe piaţă. Adevărul în publicitate şi adevărul în promovarea

creditelor sunt două reguli importante în acest caz. Adesea, acestea sunt clar

reglementate. Evident, o piaţă a creditelor trebuie să îşi creeze instituţii care să

educe indivizii cu privire la drepturile lor, care să urmărească respectarea acestor

drepturi şi să sancţioneze încălcarea lor.

Conform principiului responsabilităţii sociale, instituţiile creditoare trebuie

să identifice strategii de profit care să minimizeze impactul negativ şi să

maximizeze beneficiile generate de aceste servicii în comunitate. Acest lucru

presupune: strategii responsabile de management al riscului şi politici de evitare a

creditelor neperformante şi a supraîndatorarii; încurajarea investiţiilor şi a

dezvoltării pe termen lung, încurajarea creditelor pentru proiecte de dezvoltare

sustenabilă şi de protecţie a mediului; politici de credite preferenţiale pentru zonele

20

defavorizate, pentru IMM-uri, pentru proiecte antreprenoriale inovative şi cu

impact social semnificativ; credite preferenţiale pentru studii.

Având reperul acestor trei principii, se pot identifica cinci mari tipuri de

probleme în industria românească a creditelor. Problema legitimităţii priveşte

inechităţile în raporturile dintre debitori şi creditori. Drepturile debitorilor sunt

adesea încălcate la diferite nivele: la nivelul contractelor de creditare, la nivelul

aşa-numitelor condiţii generale de afaceri, care definesc cadrul de bază în care

creditorii încheie contractele de creditare, dar şi la nivelul practicilor şi al conduitei

în relaţiile directe cu funcţionarii instituţiilor financiar-bancare.

Problema accesului la credit porneşte de la câteva întrebări esenţiale în acest

domeniu: cine are nevoie de credite şi cine primeşte credite pe piaţă în general şi de

la un anumit creditor în particular? Care sunt nevoile reale ale oamenilor şi ale

comunităţilor şi în ce măsură banii creditorilor sunt plasaţi în credite care răspund

acestor nevoi? Iniţiativele creării unor credite destinate dezvoltării locale şi

antreprenoriatului sunt mai degrabă excepţii, deocamdată, efectele lor sunt greu de

sesizat şi evaluat.

Problema marketingului vizează adevărul şi transparenţa în promovarea

produselor şi serviciilor de creditare. În condiţiile în care piaţa actuală a creditelor

adresate populaţiei este infinit mai complicată decât odinioară, în condiţiile în care

avem de-a face cu o ofertă mult mai diversă, cu produse şi servicii sofisticate,

implicând mai multe părţi, între care se crează raporturi contractuale şi informale

greu de înţeles şi de gestionat de către solicitantul de credit, promovarea creditelor

este cinică, nesinceră şi iresponsabilă social.

Problema portofoliului de produse are în vedere creditele şi serviciile propriu-

zise de creditare oferite. În acest moment, pe piaţa românească există încă

numeroase astfel de produse inadecvate contextului social în care ne găsim,

inadecvate sărăciei indivizilor şi nevoilor comunităţilor, nevoilor de dezvoltare şi

de investiţii pe termen lung.

21

Creditele cu buletinul

Cartea de credit şi cardul de debit

Creditul ipotecar pentru nevoi

personale

Creditul în monede exotice

Creditele pe termen scurt

Creditele cu dobândă zero

Printre produsele promovate in mod

iresponsabil in Romania:

În figura (fig.2) de mai jos sunt prezentate câteva din produsele pomovate în

mod iresponsabil în România. Prea adesea aceste produse duc la supraîndatorare, la

incapacitatea de plată, la nedreptăţi şi drame. În condiţiile celor patru de mai sus,

cea de-a cincea, problema educaţiei financiare a publicului larg şi a pregatirii etice

a funcţionarilor din instituţiile de credit, pare de-a dreptul futuristă. Practic în

România nu există astfel de programe, în acest moment niciuna dintre instituţiile

care au un rol sau altul în piaţa creditelor, de la bănci şi instituţii financiare

nonbancare până la asociaţii bancare şi Banca Naţională, nu pare dispusă să îşi

asume astfel de responsabilităţi.

În schimb, politicile şi conceptele inovative, precum creditarea responsabilă

ori educaţia financiară, experimentate şi dovedite drept benefice şi profitabile pe

pieţele mature, sunt noţiuni inexistente pentru băncile şi funcţionarii din băncile

româneşti. Aceste lucruri sunt cu atât mai culpabile în condiţiile în care, cea mai

mare parte dintre creditorii din România sunt instituţii occidentale5.

Produse promovate iresponsabil. Fig.2

Sursă: figură realizată de autor

5 www.bnro.ro

22

Întâi de toate, în aceste relaţii remarcăm lipsa codurilor de conduită sau de

etică, fapt inadmisibil. Astfel de coduri există în majoritatea ţărilor Uniunii

Europene, fie că e vorba de coduri de conduită bancară, de coduri de conduită ale

brokerilor, ale recuperatorilor de creanţe sau de coduri specifice anumitor tipuri de

produse.

În România nu avem la dispoziţie prea multe coduri de conduită,iar această

situaţie nu este întâmplătoare.Noi nu punem etica şi standardele de conduită pe

primul plan în relaţiile dintre actorii de pe piaţă şi nici măcar în relaţiile dintre

actori şi clienţii lor.Asta fiind o problemă serioasă, pentru că nu ştim nici măcar

care sunt standardele minimale pe care trebuie să le urmăm.

2.2. Politici şi practici imorale

Tentative de înşelăciune în relaţia dintre bănci şi clienţi sunt şi de o parte, şi

de alta. Debitorul vrea să îşi cumpere o casă şi interesul lui este să obţină un îm-

prumut. Creditorul, care e o bancă, are bani, şi interesul lui este să îşi plaseze aceşti

bani, astfel că este binevenită cererea debitorului care vrea să îşi cumpere o casă şi

care vine la el să ceară bani. Niciunul nu este, însă, mânat de impulsuri generoase.

Într-un discurs public, guvernatorul Băncii Naţionale spunea că s-a ajuns la o

situaţie exasperantă, în care foarte mulţi solicitanţi de credite, în nevoia de a obţine

cu orice preţ împrumutul dorit, recurg la tot felul de tertipuri, inclusiv la înşelătorii

pe bază de adeverinţe; vin cu adeverinţe prin care îşi confecţionează bonităţi

iluzorii. Bonitatea exprimă capacitatea unei persoane de a-şi plăti o datorie. Există

mulţi solicitanţi de credite ce-şi confecţionează bonităţi prin înşelătorie, prin com-

plicitatea funcţionarilor şi a şefilor din companiile lor. Se practică deseori sistemul:

pun un salariu mare pe 3 luni, eu plătesc diferenţa, mă duc cu adeverinţa la bancă,

arăt ca am 4.000 de lei (noi) salariu, desi am numai 1.000, şi iau un credit „pro-

bând” că pot să îl plătesc dintr-un venit care e de patru ori mai mare decât venitul

23

real. Într-o astfel de situaţie, imoralitatea este şi a celui care dă creditul. El are bani

şi vrea să-i dea cu împrumut. La urma urmei, e o chestiune de performanţă pentru

un funcţionar să dea cât mai multe credite. Deşi pentru a da cât mai multe credite,

el trebuie să respecte cu stricteţe normele de creditare ce există la fiecare bancă. Iar

aceste norme spun că atunci când ai de-a face cu o cerere de credit, trebuie să te uiţi

ce venit net are persoana în cauză, un venit cert şi permanent, din care să scazi

facturile la telefoane, la întreţinerea locuinţei, la chirie, plus alte datorii pe care le

mai are. Inclusiv subzistenţa. Abia de la suma rezultată începe discuţia despre ce

credit poate primi respectiva persoană. Deseori, funcţionarii de la bancă au expe-

rienţă în evaluarea clientelei, pentru că de ani de zile „cântăresc” oameni; ei ştiu

dintr-o privire că cel care întinde o adeverinţă nu are 5.000 sau 10.000 de lei pe

lună, cât scrie în adeverinţa respectivă. Dar se prefac că îl cred, pentru că ei pun

hârtia la dosar şi şi-au îndeplinit astfel o „normă”. Performanţa lor este asigurată,

au dat credite, mai iau o primă, îi laudă şefii, şefii sunt şi ei linistiţi că banii băncii

sunt plasaţi,dar cand împrumutatul intra în încetare de plăţi, aici începe o altă

poveste, pentru că se ajunge sub incidenţa unei noţiuni la care, în zilele noastre, ţine

foarte mult Comisia Europeană: riscul. Comisia Europeană vede căzând o ploaie de

riscuri peste sistemul bancar, riscul de creditare fiind dintre cele mai grave. Există

mai multe tipuri de astfel de risc, dar Comisia Europeană se raportează cu foarte

multă insistenţă la riscul de supraîndatorare. Este foarte periculos. Iar dacă ia

proporţii, se poate transforma într-o bombă socială. Nu trebuie să ne punem prea

mult imaginaţia la lucru pentru a ne da seama ce înseamnă asta. Dacă mutăm cadrul

în Statele Unite ale Americii, vom vedea ce se întamplă acolo. Şi băncile lor au dat

credite cu ochii închişi. În momentul de faţă, în America, un milion şi jumătate de

case sunt deja puse în execuţie. Mai sunt însă aproximativ douăzeci de milioane de

case cu sabia lui Damocles deasupra, pentru că cei care au luat credite şi au cum-

părat casele respective nu mai au bonităţi.

24

Recomandări simple pentru solicitantul de credit. Ce trebuie să aibă

el in vedere în momentul în care decide să se împrumute?

Întâi de toate, oamenii trebuie să îşi identifice nevoile. Să luăm exemplul

unui tânăr: vrea o familie, are nevoie de o casă. Pentru a-şi stabili nevoile, trebuie

să gândească altfel decât ar gândi părinţii lui. La români a existat ideea „pornim de

la lingură” şi ajungeam, pe la sfârşitul vieţii, să ne facem şi casă. Ei bine, acum poţi

porni de la casă, vine banca şi îţi face casa. Al doilea pas: ce trebuie să facă acest

tânăr ca să determine banca să-i dea bani pentru casă? Dacă speranţa lui este sin-

dicatul, care merge să se lupte pentru o diferenţă de salariu, atunci e pierdut pentru

această dorinţă de a avea o casă. Capitalismul s-a dezvoltat promovând valori

individuale. Echipa e un lucru foarte important, de la echipa de conducere până la

echipa de execuţie, dar iniţiativa individuală este fundamentală. Tânărul în cauză

trebuie să vadă cum îşi poate ordona viaţa în aşa fel încât să obţină casa de care are

nevoie. Dacă nu dispune de o dotă substanţială din partea părinţilor, apare în lumea

lui de realităţi banca. Dar banca vine cu pretenţiile ei, iar tânărul trebuie să vadă

cum poate determina banca să îi acorde împrumutul pentru casă. În al treilea rând,

obţinând bonităţile necesare, trebuie să se ţină cu dinţii de ideea de a le înmulţi, nu

de a le pierde. În sfârşit, după ce a făcut lista de priorităţi, el trebuie să afle cum le

poate susţine, cu ce venituri, prin colaborări sau slujbe. Trebuie să-şi stabilească şi

un termen rezonabil pentru ceea ce şi-a propus: în cât timp poate ajunge la ceea ce

şi-a propus? Sigur, grăbind timpul şi făcându-l să lucreze mai repede pentru el.

Cele mai rele practici pe piaţa românească a creditelor

Se poate începe cu cel care se împrumută şi pornirea sa în unele cazuri, de a

înşela banca în privinţa solvabilităţii. E vorba de responsabilitatea persoanei în

împrumutul la care se angajează. Dacă nu îl poate duce la bun sfârşit, dacă ia

creditul fără să ştie exact cum îl va plăti, ar putea suferi cumplit. Şi nu doar el, ci şi

familia lui. Acelaşi rău şi-l poate provoca singur dacă îşi face un coş de consum

25

personal ce îi depăşeşte puterile, întinzându-se dincolo de venitul cu care poate

susţine acest coş.6

În ceea ce priveşte creditorul, începem cu închiderea ochilor atunci când

solicitantul vrea să îl înşele, punând pur şi simplu la dosar actul adus de acesta,

ştiind foarte bine că nu este real. Apoi, a ascunde condiţii în contracte încifrate, pe

care să nu le priceapă clienţii, cu intenţia de a-i însela, este o mare injustiţie. Nu în

ultimul rând, se aminteşte diversificarea împovărării clientului prin dublarea

dobânzilor de comisioane ce fac foarte mare costul creditului. Mai adaugăm aici

necunoaşterea unei reguli matematice demonstrată în toată lumea bancară – dacă

înşeli un client, pierzi trei. Se poate spune, însă, că practica cea mai rea pleacă de la

o mentalitate: dezvoltarea sistemului bancar din România a fost atât de lentă, încât

în mintea funcţionarului bancar s-a creat ideea că omul vine la ghişeu să ceară un

împrumut şi el este stăpânul banilor, el îi dă aceşti bani după bunul său plac, îi face

contractul cum vrea el, îi ascunde un comision, îi mai pune un comision în plus

pentru administrare sau gestionare. Această idee a murit, treptat – treptat starea

reală se schimbă, iar de aici şi mentalitatea se va schimba. Dacă astăzi încă omul

vine la ghişeu şi băncile au soluţii foarte multe pentru a-şi plasa banii, concurenţa

nefiind încă atât de aprigă în România, în anii viitori nu va mai fi la fel. Deja

suntem în tranziţie în această privinţă. Banca este acum cea care telefonează

oamenilor, invitându-i să îşi ia credite, pentru maşină, pentru casă, pentru consum.

Băncile vor începe să caute ele oamenii cu bonităţi şi să îi atragă. Acesta este şi

motivul pentru care unii funcţionari bancari se bucură când li se aduce o adeverinţă

falsă, doar ca să îţi dea credit, pentru că au un interes, dar în mentalitatea lor încă

nu s-a şters total ideea că sunt suverani. Această idee nu mai are însă viaţă lungă.

6 www.revista22.ro, iulie 2008

26

2.3. Dimensiunea etică a creditării

Etica reprezintă un sistem de norme de conduită a oamenilor, care permite

aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale şi sociale a ceea ce este bine sau

rău în comportamentul indivizilor şi al organizaţiilor în scopul stabilirii unor

raporturi, generatoare de performanţă, de stabilitate şi convieţuire pe bază de

reciprocitate. Etica presupune „reguli ale jocului” care să nu facă rău nimănui în

relaţiile dintre indivizi şi firmă, dintre întreprindere şi clienţi, dintre întreprinderi

concurente, dintre întreprinderi şi societate, dintre ţări, dintre organisme

internaţionale şi ţări. Etica nu se reduce la declaraţii de bună intenţie, ci

îndeplineşte atât rolul de judecată morală, cât şi de luare a deciziilor în condiţiile

echilibrării problemelor care pot genera conflicte. Etica în domeniul bancar

reprezintă modul în care deciziile au efecte asupra persoanelor şi grupurilor sociale,

domeniul în care se definesc drepturile şi îndatoririle, precum şi regulile pe care

trebuie să le respecte persoanele care decid.7

Principalii factori care determină nivelul şi acurateţea eticii bancare sunt:

regulamentele şi codurile bancare; codurile etice la nivel sectorial; caracteristicile

individuale ale managerilor; normele şi regulamentele comunităţii locale; cultura

organizaţională a băncii; reglementările legale; presiunea socială‚

În principiu, există două căi prin care mediul de afaceri poate fi determinat să

îşi asume un anumit nivel de standarde etice considerate dezirabile la un moment

dat într-o comunitate: prin reglementare / suprareglementare şi prin

autoreglementare. Prima abordare presupune o iniţiativă a statului: guvern,

parlament, agenţii de reglementare şi control sau alte instituţii care reprezintă statul

în relaţia cu mediul privat de afaceri. Ca atare, un astfel de demers porneşte de la

interese şi vizează obiective relevante pentru stat. Un asftel de demers porneşte de

la ceea ce statul defineşte a fi interes public, de la ceea ce statul consideră că este

7 Puiu Alexandru, Management, Analize şi studii comparative, Ed Independenţa Economică, Piteşti 2007, p. 68

27

benefic pentru societate, de la ceea ce statul consideră că trebuie făcut pentru

satisfacerea într-o cât mai mare măsură a cât mai multor nevoi sau aşteptări sociale.

A doua abordare implică o iniţiativă a mediului de afaceri: iniţiative ale unor

grupuri de companii, ale unor lideri din anumite industrii, ale unor asociaţii

profesionale, ale unor organizaţii internaţionale preocupate de probleme specifice,

precum mediul, condiţiile de muncă, drepturile consumatorilor, drepturile

angajaţilor, lupta împotriva corupţiei ori responsabilitatea socială.

Susţinătorii eticii în afaceri şi ai ideii de responsabilitate socială corporatistă

consideră că autoreglementarea este preferabilă reglementării. Acest lucru este

valabil şi în industria financiar – bancară, industrie cu un uriaş impact social.

„Banca trebuie să ia măsurile adecvate pentru a controla identitatea clienţilor săi şi

a proprietarilor beneficiari, neacceptând un client decât după finalizarea

procedurilor de verificare”.

Sunt impuse proceduri de verificare specifice pentru persoane fizice, pentru

companii, parteneriate şi fundaţii, pentru administratorii de fonduri şi proprietarii

beneficiari ai operaţiunilor financiare realizate prin intermediul băncilor. Pentru a

se asigura de buna credinţă a solicitantului de servicii financiare, reprezentantul

băncii trebuie să aibă acces la o serie de documente care să ateste identitatea şi

natura operaţiunilor comerciale sau non-comerciale ale clientului: trebuie să se

stabilească dacă solicitantul acţionează ori nu în nume propriu; trebuie să se

înţeleagă suficient de bine natura operaţiunilor desfăşurate, structura acţionariatului

sau identitatea proprietarilor, precum şi structura organizaţională şi decizională a

companiei astfel încât să se determine legalitatea fondurilor acesteia.8

8 Nicolae Petria,Monedă,credit,bănci şi burse, Editura Alma Mater, Sibiu, 2007, p. 90

28

CAPITOLUL 3

CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ ÎN CADRUL LIBRA BANK

3.1. Valorile Libra Bank

a) Clientul Libra Bank este cel mai important pentru bancă.

Libra Bank cunoaşte cât mai bine clientul, este permanent atentă la nevoile

sale, îi oferă servicii şi produse de o valoare superioară faţă de ceilalţi competitori.

Avantajale sale competitive sunt răspunsul rapid şi soluţiile financiare dedicate cu

care angajaţii vin în întâmpinarea cererilor clienţilor lor.

b) Angajaţii şi conducerea Libra Bank sunt foarte exigenţi cu ei înşişi.

Aceştia sunt orientaţi spre performanţă. Ştiu că a fi profesionişti înseamnă a

fi exigenţi cu ei înşişi în primul rând. De aceea sunt disciplinaţi, perfecţionişti,

auto-didacţi, optimişti.

c) Sunt competitivi.

Vor ca fiecare să fie cel mai bun. Munca lor înseamnă o permanentă

competiţie, dar nu uită că orice întrecere între profesionişti se bazează pe

fair-play. Angajaţii se întrec în rezultate, dar nu uită nici un moment că la baza

competiţiei lor stau valori precum: colegialitatea, onestitatea şi integritatea.

d) Succesul Libra Bank înseamnă satisfacţia clienţilor lor.

Fiecare reuşită a Libra Bank în plan profesional reprezintă o motivaţie

puternică pentru fiecare dintre noi. Fiecare succes acumulat este o stimulare şi o

provocare de a deveni şi mai buni.

e) Prin inventivitate şi inovaţie, cei din echipa Libra Bank pot fi

puternici într-o lume aflată în continuă schimbare.

Angajaţii Libra Bank sunt convinşi că a da dovadă de inventivitate şi

inovaţie înseamnă a fi puternici într-o lume aflată în continuă schimbare.

29

f) Angajaţii Libra Bank cred într-o balanţă echilibrată între muncă şi

viaţa personală.

Raportul echilibrat între viaţa profesională şi viaţa personală le conferă buna

dipozitie, optimismul şi energia necesare pentru a acorda întreaga atenţie

satisfacţiei clienţilor.

Valorile prin care echipa Libra Bank consolidează reputaţia băncii:

Profesionalismul faţă de partenerii de afaceri

Corectitudinea

Tactul profesional

Climatul de încredere

Echipa Libra Bank va atinge cele mai înalte standarde profesionale şi morale,

trăind aceste valori şi insuflând colegilor să adere la acestea. Acest lucru începe

prin a internaliza valorile în ceea ce fac în fiecare zi.

3.2. Rolul codului

Prezentul Cod clarifică responsabilităţile pe care Banca şi angajaţii săi le au

unii faţă de alţii, faţă de partenerii de afaceri şi faţă de societate. El ajută la

înţelegerea responsabilităţilor comune şi atrage atenţia asupra problemelor legale şi

de etică ce pot apărea. În acest cod se găsesc o parte din regulile, politicile sau

standardele Băncii. Nu se regăsesc însă toate răspunsurile pe care clienţii şi cei

interesaţi. În acest cod apar valorile de bază în ceea ce priveşte modul de

desfăşurare al relaţiilor cu clienţii, cu băncile concurente, cu autorităţile, cu alte

instituţii şi cu ceilalţi angajaţi. Codul priveşte modul în care angajaţii trebuie să se

comporte pentru a reuşi să îndeplinească misiunea Băncii9.

9 Cod de etică bancară

30

Banca trebuie să abordeze cele mai înalte standarde de etică astfel încât

ceilalţi să poată avea încredere în integritatea, obiectivitatea şi imparţialitatea

Băncii. Angajaţii Băncii trebuie să dea dovadă de integritate în toate cazurile şi să

se ghideze după aceleaşi standarde etice şi morale. Încălcarea codului de conduită

al Băncii va putea fi sancţionată disciplinar, în funcţie de gravitate, drept pentru

care atunci când un client are o întrebare sau o dilemă legată de etică, trebuie să

ceară imediat sfatul superiorilor, al diviziei resurse umane sau al ofiţerului de etică,

în privinţa aplicării Codului de conduită etică.

3.3. Principiile codului

1. Loialitate

Angajaţii trebuie să fie loiali. În timpul orelor de lucru, îşi vor dedica toată

atenţia Băncii, deoarece nu este admis ca resursele şi timpul alocat activităţii

profesionale să fie utilizate în alte scopuri decât cele care contribuie la îndeplinirea

obiectivelor Băncii. Judecăţile făcute vor fi independente de interesele personale ce

ţin de alte afaceri în care pot fi implicaţi sau de obligaţiile ce decurg din relaţiile

sociale sau personale.

2. Onestitate

Angajaţii sunt ambasadorii de imagine ai Băncii în faţa clienţilor şi reputaţia

lor depinde în mare parte de comportamentul corect pe care îl au în toate situaţiile.

De aceea trebuie să acţioneze cu integritate în toate activităţile legate de Bancă.

Persoanele care îi cunosc pe cei de la Libra Bank aşteaptă ca ei să reflecte cele mai

înalte standarde de etică, specifice sistemului financiar –bancar modern.

3. Respectarea legilor

Comportamentul angajaţilor Libra Bank trebuie să respecte litera şi spiritul

tuturor actelor normative care guvernează activitatea bancară. Acesta trebuie să

respecte prevederile stipulate în orice legislaţie aplicabilă, incluzând, fără a se

31

limita la acestea, Legea privind activitatea bancară, normele şi regulamentele emise

de Banca Naţională a României, precum şi orice alt act cu caracter obligatoriu emis

de autorităţile de reglementare în domeniul financiar – bancar.

3.4. Reguli de conduită etică

a) Reguli de conduită în relaţiile cu clienţii Băncii

Solicitarea, oferirea sau acceptarea unor avantaje

Reguli generale

Angajaţii Băncii nu trebuie să solicite, să ofere sau să accepte vreun bun,

indiferent de valoare, în scopul obţinerii unor avantaje necuvenite în cadrul vânzãrii

de produse sau servicii, derulării de tranzacţii economice sau reprezentării

intereselor Băncii. Nu vor accepta şi nu vor oferi cadouri, favoruri sau alte beneficii

dacă acestea apar drept obligante pentru persoana căreia îi sunt oferite.

În nici o situaţie, nu vor accepta, nu vor oferi şi nu vor permite oferirea

directă sau indirectă a vreunui lucru de valoare (cum ar fi bani, bunuri sau un

serviciu) de la / către un client sau funcţionar public în scopul obţinerii vreunui

avantaj personal necuvenit.

Gesturile de curtoazie în afaceri, cum ar fi oferirea unor cadouri, donaţiile

sau diferite contribuţii nu trebuie niciodată fãcute într-o manieră care ar putea crea

aparenţa de ilegalitate.

Daruri acceptate si ospitalitate

Angajaţii Băncii nu vor putea accepta daruri, ospitalitate sau alte beneficii

care le-ar putea influenţa judecata sau ar putea interfera cu datoriile lor. Angajaţii

pot să accepte daruri, ospitalitate sau alte beneficii care sunt oferite de persoane,

grupuri sau organizaţii care fac sau ar vrea sa facă afaceri cu Banca, în cazul când

aceste beneficii au o valoare simbolică (nu mai mult de 10 EUR), reflectând

32

curtoazie sau ospitalitate normală şi nu ridică suspiciuni cu privire la obiectivitatea

sau imparţialitatea lor. De exemplu, ospitalitatea uzuală include un prânz de afaceri

sau mici articole promoţionale. Pentru cadourile în valoare de până la 10 EUR,

inclusiv, angajaţii le vor putea accepta cu înştiinţarea superiorului. Se recomandă

refuzarea politicoasă a cadourilor ce depăşesc valoarea de 10 Euro, ca fiind politica

normală a Bancii. În situaţiile excepţionale care ţin de cultura partenerilor de

afaceri, cadourile în valoare de peste 10 EUR, pot fi acceptate doar cu aprobarea

prealabilă a conducerii.

Angajaţii Băncii vor refuza călătoriile sponsorizate de orice organizaţie în

afara cazului în care angajatul este invitat să participe la o conferinţă publică pentru

care s-a dat acordul anterior.

Situaţii excepţionale – Exemple:

1. Sunteţi invitat la o cină de afaceri cu clienţi din Extremul Orient şi la

finalul cinei directorul companiei cu care aţi discutat condiţiile de acordare a unei

finanţări vă oferă un cadou sub forma unui vas de ceramică, a cărui valoare

depăşeşte cu mult limita de 10 euro. Ce faceţi?

– Refuzaţi cadoul, întrucât încalcă politica băncii şi nu cedaţi la insistenţele

lor;

– Dacă refuzul reprezintă un impas datorat culturii de afaceri a partenerului,

vă cereţi scuze pentru faptul că trebuie să obţineţi în prealabil aprobarea

superiorilor, pentru acceptarea cadoului în mod excepţional, datorită importanţei

relaţiei de afaceri şi a interlocutorilor;

– Acceptaţi cadoul fără să informaţi superiorii, întrucât afacerea a fost

încheiată şi nu sunteţi obligat să faceţi ceva în schimbul cadoului respectiv;

În nici un caz a treia variantă nu este cea corectă, la fel cum nici prima nu

este diplomatică.

33

2. La o prezentare cu public, în care refuzul unui cadou este imposibil, sau un

astfel de gest ar putea fi interpretat drept grosolan, dacă este posibil, va trebui ca

angajaţii Libra Bank să îi informeze imediat pe superiori, care vor comunica

măsurile ce trebuiesc luate. Pentru a preîntâmpina conflicte în jurul oferirii de

cadouri, este adeseori de ajutor ca la iniţierea unei relaţii de afaceri, să se discute

asupra lucrurilor nepermise. O bună metodă pentru a discerne ce este etic, în

această situaţie şi nu numai, este imaginarea efectelor dezvăluirii publice a faptelor.

În majoritatea cazurilor, bunul – simţ va fi un bun ghid.

Relaţiile directe cu Clienţii

Relaţiile dintre Bancă şi clienţii săi trebuie să se bazeze pe respect, integritate

şi mai ales profesionalism.

Banca va participa în competiţia de afaceri în mod agresiv, dar onest. Nu se

vor prezenta eronat produsele, serviciile, dobânzile sau comisioanele practicate. Nu

se vor face comentarii sau aprecieri în faţa clienţilor privind ofertele concurenţei.

Confidenţialitate

Banca şi angajaţii acesteia vor respecta cu stricteţe obligaţia de

confidenţialitate faţă de clienţi şi nu vor divulga detalii despre conturile clienţilor

sau informaţii şi date pe care le obţin în cursul desfăşurării activităţii bancare.

În cazul în care legislaţia impune sau informaţiile personale sunt dezvăluite

cu acordul clientului, Banca va da dovadă de maximum de discreţie în folosirea

informaţiilor ce-i parvin în orice moment al derulării serviciului oferit (înainte de,

în timpul sau la terminarea relaţiei contractuale) şi vor lua toate măsurile rezonabile

şi posibile pentru a se conforma obligaţiei de confidenţialitate. 10

10 Colecţia revistei “Piaţa financiară, Banii Noştri”

34

Culegerea şi păstrarea informaţiilor despre Clienţi

Banca poate solicita, strânge şi păstra informaţii financiare despre clienţi cu

condiţia ca respectivele informaţii să stabilească dacă sunt întrunite condiţiile

necesare pentru extinderea, dezvoltarea sau încetarea serviciilor bancare. Banca va

asigura folosirea legală şi siguranţa respectivelor informaţii, în conformitate cu

legislaţia în vigoare.

În îndeplinirea obligaţiilor sale, conform legislaţiei existente pentru

prevenirea şi controlul spălării banilor, Banca trebuie să fie extrem de atentă şi să ia

măsurile organizatorice şi administrative necesare pentru a asigura respectarea

legii, pentru a evita ştirbirea reputaţiei Clienţilor dar şi pentru a le oferi angajaţilor

lor tot sprijinul administrativ şi legal necesar în fiecare caz.

Rezolvarea reclamaţiilor clienţilor

Banca, prin Divizia de Marketing, va rezolva cu atenţie si curtoazie şi va

investiga cu imparţialitate orice reclamaţie sau revendicare făcute de clienţi

referitor la relaţiile lor cu Banca.

În acest scop, Banca:

a organizat colectarea şi gestionarea reclamaţiilor, cu informarea

managementului băncii;

a desemnat persoane pregătite pentru investigarea reclamaţiilor, în funcţie de

specificul acestora;

în situaţia unor probleme legate de produsele şi serviciile oferite de bancă,

Divizia de Marketing împreună cu diviziile de vânzări, au misiunea

soluţionării sesizărilor;

În situaţia unor probleme ce ţin de comportamentul angajaţilor Băncii, Divizia

de Resurse Umane şi Ofiţerul de Etică au misiunea tratării reclamaţiilor;

35

În situaţii complexe, managementul dispune constituirea unei echipe

interdepartamentale, responsabilă cu investigarea reclamaţiei;

va informa Clienţii asupra procedurii interne de primire, investigare şi

evaluare a reclamaţiilor sau revendicărilor;

Prin Divizia de Marketing, va răspunde Clienţilor în scris, după verificarea

reclamaţiei acestora, în conformitate cu Procedura de tratare şi prelucrare a

reclamaţiilor, cuprinsă în Regulamentul intern al Băncii.

b) Reguli de conduită în relaţiile cu alte bănci, autorităţile sau alte

instituţii.

Reguli generale

Angajaţii trebuie să se comporte civilizat şi politicos în raporturile cu

instituţiile financiar-bancare ori cu alte persoane care intră în raporturi de afaceri cu

Banca;

Angajaţii trebuie să aibă o atitudine cuviincioasă şi demnă în relaţiile de

serviciu cu partenerii din străinătate, tratând problemele ridicate cu tact şi

profesionalism pentru susţinerea intereselor Băncii;

Angajaţii trebuie să se comporte civilizat, politicos şi cu profesionalism în

relaţiile cu organismele de control.

Competiţie loială

Culegere şi folosire de informaţii competitive

Angajaţii Băncii pot culege informaţii numai prin mijloace legale. Nu trebuie

să recurgă niciodată la mijloace ilegale sau neetice pentru a culege informaţii

despre alte bănci. În cazul în care se semnează acorduri în sensul protejării

informaţiilor, se vor asigura că termenii şi condiţiile respective sunt respectate. Nu

vor sugera, nici nu vom cere altora să divulge secrete comerciale.

36

Participare la asociaţii / conferinţe

Ca angajaţi ai Băncii, vor participa la asociaţii şi conferinţe de afaceri.

Aceste întâlniri includ adeseori contactul cu concurenţa. În cazul în care o asociaţie

sau o conferinţă oferă ocazia de a purta discuţii de afaceri legale, participarea este

permisă şi încurajată. Pentru participarea la toate întâlnirile în care este posibilă

prezenţa concurenţei, este necesar acordul superiorului.

Publicitate

Întreaga activitate de publicitate bancară trebuie să fie:

legală, compatibilă cu prevederile şi reglementările legale în vigoare;

decentă, respectând principiile morale general acceptate; se va evita orice

folosire a obiectelor sacre, a credinţelor religioase şi a simbolurilor naţionale;

reală, specificând clar tranzacţia propusă, fără a oferi informaţii imprecise

sau eronate, fără încercare de disimulare a caracteristicilor unui produs sau

exploatarea ignoranţei sau temerilor publicului;

în limitele concurenţei loiale, respectând încrederea clienţilor în Banca şi

reputaţia sistemului bancar; nu va induce Clienţilor îngrijorare asupra

instituţiilor de credit şi nu va conţine nici o referire defăimătoare directă sau

indirectă la produsele altor bănci.

Datele comparative se vor baza pe fapte precise ce pot fi stabilite şi care sunt

complete, în măsura dictată de buna-credinţă şi etica din domeniul afacerilor,

pentru a oferi publicului ţintă informaţii precise şi obiective.

Nici un material promoţional nu va fi înmânat direct clienţilor care au emis

instrucţiuni scrise, fie la începutul colaborării lor cu Banca, fie ulterior, în cazul în

care ei declară că nu doresc să primească astfel de materiale.

37

Proprietatea intelectuală

Banca pune preţ pe produsele noi şi ideile de afaceri, conceptele şi alte

informaţii pe care le produc. În cazul în care nu identifică sau nu protejează această

„proprietate intelectuală”, Banca riscă să-şi piardă drepturile asupra acesteia şi

avantajele competitive pe care le oferă. De aceea, angajaţii vor proteja orice

drepturi de proprietate intelectuală ale Băncii prin evitarea oricărei divulgări

neadecvate sau neautorizate.

Banca va respecta şi va onora drepturile de proprietate intelectuală ale altora.

Nu vor folosi drepturi de autor ale altora fără autorizările legale.

c) Reguli de conduită în relaţiile între angajaţi şi Bancă

1. Conflictul de interese

Reguli generale

În orice situaţie, angajaţii se vor comporta profesionist şi într-o manieră ce

poate face faţă evaluării celei mai severe. Propriile afaceri trebuie aranjate astfel

încât să nu apară vreun conflict de interese real, potenţial sau aparent. În cadrul

unei relaţii de supraveghere, supervizare sau de control, o relaţie personală

apropiată între doi membri ai personalului, incluzând legături familiale, creează

situaţii în care interesele personale ale angajaţilor intră în conflict sau par să intre în

conflict cu responsabilităţile lor în cadrul Băncii. Aceste situaţii nu sunt permise şi

în acest caz trebuie informaţi conducătorii Băncii sau Divizia resurse umane, iar

aceştia trebuie să ia măsuri adecvate în funcţie de circumstanţe. Angajaţii Băncii

trebuie să fie în primul rând loiali Băncii. Ei trebuie să evite situaţiile în care

interesele personale intră în conflict sau par să intre în conflict cu sarcinile din

cadrul Băncii. Angajaţii care recomandă sau aprobă cereri de credite nu trebuie să

aibă relaţii personale cu clienţii lor.

38

Tranzacţii cu Banca sau cu clienţii Băncii

Dacă un angajat al Băncii sau un membru al familiei acestuia are interese

într-o afacere sau societate care ar vrea să facă afaceri cu Banca, el sau ea trebuie să

furnizeze conducerii toate informaţiile înainte ca tranzacţia să aibă loc. În caz că

angajatul află de tranzacţie după terminarea acesteia, de asemenea trebuie

prezentate informaţiile necesare în scris.

Evitarea tratamentului preferenţial

Ca angajaţi ai Băncii, nu vom acorda tratament preferenţial nimănui, nici

rudelor sau prietenilor. Angajaţii Băncii trebuie să aibă mare grijă să se asigure că

nu vor fi obligaţi sau nu vor da impresia că sunt obligaţi nici unei persoane care

s-ar putea bucura de tratament special. Angajaţii Băncii nu au voie sa administreze

conturile prietenilor, părinţilor etc.

Informaţii din interior

Angajaţii Băncii nu vor profita în mod conştient de informaţiile obţinute la

locul de muncă şi care nu sunt făcute publice.

Tranzacţii cu valori mobiliare

Angajaţii care deţin şi tranzacţionează valori mobiliare trebuie să se asigure

că acţiunile lor nu intră în vreun conflict de interese. Angajaţii ce deţin informaţii

cu privire la clienţii Băncii sau la clienţii potenţiali care nu sunt publice, nu trebuie

să deţină sau să tranzacţioneze acţiuni sau alte valori mobiliare în astfel de

companii. De asemenea, tranzacţiile interne şi scurgerile de informaţii sunt ilegale.

O tranzacţie internă se produce atunci când o persoană foloseşte informaţii aflate

ca rezultat al unei relaţii particulare cu societatea ale cărei acţiuni sunt

tranzacţionate, să cumpere sau să vândă valori mobiliare în avantaj propriu înainte

ca acele informaţii să fie făcute publice. Scurgerea de informaţii se produce atunci

39

când un angajat al Băncii transmite o informaţie internă unei alte persoane care

foloseşte informaţia pentru a tranzacţiona în interes propriu. Deşi scurgerile de

informaţii se pot produce adesea din neatenţie, angajaţii Băncii trebuie să evite

acest lucru respectând regulile de confidenţialitate cu privire la informaţii despre

Clienţi.

Conducerea

Angajaţii Băncii nu trebuie să fie directori / administratori în societăţi unde

ar putea exista conflicte de interes sau pot fi percepute conflicte de interese, mai

ales dacă acea societate face sau a făcut afaceri cu Banca. Un angajat al Băncii

trebuie să obţină acordul acesteia înainte de a ocupa o poziţie de conducere într-o

societate unde nu există în acel moment nici un conflict potenţial de interese.

Activităţi politice

Angajaţii Băncii trebuie să fie discreţi atunci când participă în activităţi

politice la orice nivel de guvernare. Un angajat care decide să candideze la alegeri,

trebuie să informeze superiorul direct, managerul Diviziei Resurse Umane cu

privire la intenţia sa de a o face pentru a rezolva conflictele potenţiale înainte să

apară. Angajaţii Băncii nu trebuie să facă uz de poziţia lor din Bancă sau de

resursele Băncii pentru a influenţa contribuţiile politice sau voturile.

În spiritul codului de conduită etică şi al valorilor Băncii, angajaţii au

datoria de a sesiza ofiţerului de etică, despre orice conflict de interese survenit.

Conflictul de interese apare atunci când persoana care exercită o funcţie de

autoritate în Bancă, are un interes material personal, direct sau indirect, ce ar putea

influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin.

Persoana care are un interes material personal nu va participa la dezbaterile

asupra contractului şi se va abţine de la vot asupra acestei probleme.

40

Încălcarea acestei politici constituie abatere disciplinară, dacă nu este o faptă

mai gravă, potrivit legii.

2. Confidenţialitatea informaţiilor

Afacerile Băncii, ca ale oricărei altei bănci, se bazează pe informaţii. Clienţii

Libra Bank depind de modul în care angajaţii cunosc operaţiunile bancare,

furnizează serviciile care reflectă aceste cunoştinţe şi păstrează confidenţialitatea

afacerilor lor cu Banca.

Pentru a menţine un nivel competitiv al serviciilor oferite este deosebit de

important, vital chiar, să se cunoască modul de păstrare a confidenţialităţii

operaţiunilor, tranzacţiilor, strategiilor şi relaţiilor de afaceri cu clienţii actuali şi

viitori.

Fiecare dintre cei angajaţi, în funcţia pe care o ocupă, are acces la informaţii

confidenţiale şi în acelaşi timp are obligaţia de a le folosi numai în interesul Băncii

şi de a nu le divulga persoanelor neîndreptăţite să le cunoască, din interiorul ori

exteriorul instituţiei, si de a nu le folosi pentru obţinerea de avantaje personale.

Toţi angajaţii au obligaţia ca, la finele fiecărei zile de muncă, să adune toate

documentele şi să le pună în siguranţă. Nici un document (pe suport de hârtie sau

magnetic) nu se scoate din Bancă fără aprobarea superiorului.

Totodată, angajaţii au obligaţia de a păstra caracterul confidenţial al salariilor

şi al celorlalte drepturi acordate de Bancă. Este interzisă dezvăluirea informaţiilor

despre Clienţi, Bancă sau salariaţi către o terţă parte (incluzând autorităţile) fără

acordul expres al conducerii Băncii.

Angajaţii vor fi obligaţi să semneze o declaraţie privind păstrarea

confidenţialităţii informaţiilor.11

11 Cod de etica şi comportament al reprezentanţilor, angajaţilor, colaboratorilor şi furnizorilor Bancii ITALO ROMENO

41

3. Folosirea bunurilor Băncii

Folosirea responsabilă a activelor Băncii

Toţi angajaţii trebuie să protejeze activele Băncii, precum echipamente,

produse de inventar, furnituri, numerar şi informaţii. Trebuie să trateze activele

Băncii ca şi cum ar fi ale lor proprii; să folosească resursele Băncii numai în cadrul

afacerilor Băncii. Nici un angajat nu poate fura, frauda sau folosi în mod eronat

activele proprietatea Băncii.

Accesul la internet. Poşta electronică. Intimitatea angajaţilor

Banca furnizează accesul la câmpul de resurse care este Internetul astfel încât

să angajaţii să îşi poată îndeplini datoriile mai inteligent şi mai eficient, să fie

profesionişti şi mai bine informaţi.

Uz personal. Accesul la Internet este în primul rând asigurat în scopuri

profesionale. Oricum, facilitarea dezvoltării şi satisfacerii nevoii de cunoaştere a

angajaţilor prin uz personal al Internetului furnizat de Bancă este de asemenea

permisă. Uzul personal trebuie să fie rezonabil, de exemplu nu trebuie să împiedice

un angajat să-şi îndeplinească îndatoririle cum trebuie, să scadă productivitatea sau

eficienţa muncii sau să interacţioneze negativ cu Banca în vreun fel. Folosirea

Internetului în interes personal este un privilegiu, nu un drept.

Securitate informatică. Principul de bază în ceea ce priveşte utilizarea

Internetului este că securitatea trebuie să fie o prioritate pentru toată lumea. Banca

a instalat o varietate de firewalls, proxies, programe de monitorizare a adreselor de

Internet, antiviruşi şi alte sisteme de securitate pentru a asigura siguranţa şi

securitatea reţelelor bancare. Oricum, aceasta poate însemna şi că maşinile pe care

sunt stocate date sensibile nu pot fi conectate total la Internet.

42

Imaginea şi reputaţia Băncii. Pentru a proteja imaginea şi reputaţia Băncii

în toate situaţiile, trebuie să avem un comportament potrivit şi onest pe Internet.

Aici se include respectarea de drepturi de autor, respectarea regulilor de licenţă de

software, a drepturilor de proprietate, a intimităţii si drepturilor altora, ca în orice

altă afacere. Toate regulile ce ţin de politica Băncii se aplică şi comportamentului

pe Internet, mai ales (dar nu exclusiv) cele care se referă la proprietatea

intelectuală, intimitate, folosire greşită a resurselor Băncii, hărţuire sexuală,

securitatea datelor şi informaţiilor, confidenţialitate sau conflictele de interese.

Intimitate. Banca are implementate programe şi sisteme care pot monitoriza

şi înregistra navigările pe Internet. Personalul trebuie să fie conştient că sistemele

de securitate ale Băncii sunt capabile să înregistreze (pentru fiecare utilizator)

fiecare site web vizitat, fiecare chat, newsgroup sau mesaj de email sau fiecare

transfer de fişier înăuntrul şi în afara reţelelor interne. De aceea nu trebuie să ne

aşteptăm la asigurarea intimităţii când se accesează Internetul de la locul de muncă.

Deşi nu este obligată, Banca îşi arogă dreptul de a inspecta fişierele stocate în zone

private ale reţelei sale atunci când există dubii cu privire la utilizarea

necorespunzătoare a facilităţilor de acces Internet.

Download de software, imagini, filme, etc. Divizia IT trebuie să împiedice

downloadul de software de pe Internet cu scopul de a-l instala pe echipamentele

Băncii. Angajaţii pot să facă download doar la programele, imaginile sau filmele cu

uz direct în afacere şi trebuie să aibă grijă ca acestea să aibă licenţe şi să fie

înregistrate. Orice program sau fişier descărcat de pe Internet prin resursele Băncii

devine proprietate a Băncii. Angajaţii nu pot folosi facilităţile de Internet pentru a

descărca programe de amuzament sau jocuri şi nu pot juca jocuri cu oponenţi pe

Internet. Pentru a îmbunătăţi traficul în reţea, angajaţii trebuie să contacteze Divizia

43

IT înainte de a aborda operaţiuni de comunicare intensivă cum ar fi transfer de

fişiere mari, descărcare de filme, emailuri în masă şi altele.

Participarea la newsgroup-uri sau chat-uri. Doar acei angajaţi sau

persoane oficiale care sunt autorizate să discute cu media, cu analişti sau în adunări

publice în numele Băncii pot scrie / vorbi în numele băncii către un newsgroup sau

chat room. Alţi angajaţi pot participa la newsgroup sau chat în cursul zilei de lucru

dacă este relevant pentru activitatea lor dar o vor face doar vorbind în nume propriu

şi se vor identifica în mod cinstit, corect şi complet. Se va avea grijă să se menţină

claritatea, consistenţa şi integritatea imaginii Băncii şi nu se vor dezvălui informaţii

confidenţiale. Orice dovadă scrisă de un angajat pe Internet poate fi considerată ca

parte din imaginea Băncii. De aceea angajaţii trebuie să se abţină să-şi ia libertatea

de a vorbi despre treburile băncii în cadrul newsgroup-urilor sau chat room-urilor.

Transmitere de informaţii confidenţiale. Personalul trebuie să dea dovadă

de prudenţă când trimite informaţii confidenţiale prin Internet. Este indicat să nu se

transmită informaţii sensibile sau confidenţiale prin Internet decât dacă se

utilizează un program de criptare. În mod similar, persoanele din exterior care

transmit informaţii personale sau confidenţiale trebuie anunţate că şi alte persoane

au acces la aceste informaţii.

Datele băncii. Angajaţii nu pot plasa date ce aparţin Băncii (de exemplu

informaţii despre clienţi) pe site-uri de Internet fără autorizaţia explicită a Diviziei

IT.

Drepturi de autor asupra materialelor plasate. Banca deţine dreptul de

autor asupra oricărui material amplasat în orice forum, newsgroup, chat sau pagină

web de orice angajat pe parcursul îndeplinirii îndatoririlor la locul de muncă.

44

Utilizarea poştei electronice. Activitatea în Bancă depinde şi se bazează pe

o comunicare internă eficientă şi reală. În vederea facilitării acestei comunicări,

Banca a elaborat un sistem de poştă electronică (denumit în continuare, Sistemul),

utilizat de noi în scopul derulării afacerilor Băncii.

Utilizarea acestui instrument tehnologic este încurajată de Bancă dar, pentru

a nu fi folosit într-un scop greşit, Banca a elaborat o politică care reglementează

accesul şi folosirea Sistemului:

Sistemul (incluzând componenta hardware şi software) este proprietatea

Băncii şi va fi folosit numai pentru derularea afacerilor acesteia.

În acest scop, Banca îşi arogă dreptul de a intercepta, viziona şi divulga toate

mesajele create, primite sau trimise prin Sistemul ei, fără a cere permisiunea

utilizatorilor acestor mesaje.

Ocazional, se acceptă utilizarea Sistemului în scop personal, cu condiţia ca

această să nu afecteze performanţa muncii salariatului sau operaţiunilor din

Sistem, această utilizare supunându-se prevederilor care reglementează

politica Sistemului.

Deşi Banca îşi rezervă dreptul de a salva şi a citi toate mesajele din Sistem,

aceste mesaje se supun politicii de confidenţialitate în raport cu angajaţii şi

numai persoana autorizată de Banca le poate primi şi citi.

Sistemul nu va fi utilizat în scopul creării, trimiterii sau retrimiterii mesajelor

care au un caracter obscen, pornografic, calomios, de hărţuire sexuală,

ameninţător, care conţin un mesaj rasial sau sexual indirect sau care nu sunt

în concordanţă cu sistemul de valori al Băncii.

Sistemul nu va fi folosit în scopul încălcării drepturilor de autor sau alte

drepturi de proprietate intelectuală prin distribuirea neautorizată de materiale

care aparţin altor persoane.

45

De asemenea, este interzisă folosirea Sistemului în vederea distribuirii de

materiale confidenţiale care aparţin exclusiv Băncii, fără o autorizare în acest

sens.

4. Abuz de substanţe

Angajaţilor Băncii nu le este permis să consume alcool sau medicamente

(droguri) ilegale la locul de muncă. Nu au voie să consume, să furnizeze sau să

servească băuturi alcoolice în birourile Băncii, cu excepţia cazurilor permise de

lege sau aprobate de conducere. Posesia, vânzarea sau distribuţia de substanţe

ilegale în spaţiul Băncii sunt interzise.

5.Vestimentaţia

Angajaţii Băncii trebuie să se îmbrace profesional, într-o manieră potrivită la

locul de muncă. Sunt respectate diferenţele religioase şi culturale în ceea ce

priveşte vestimentaţia angajaţilor.

6. Punctualitate

Angajaţii Băncii trebuie să vină regulat la locul de muncă şi să fie punctuali.

Aceştia trebuie să-şi informeze superiorii cât mai repede posibil în caz de absentare

şi să ceară permisiunea acestora când vor să plece mai devreme. Absenţele fără

motive valide sau fără notificare nu sunt în concordanţă cu prezentul Cod.

7. Interzicerea oricărei discriminări

Banca oferă oportunitate egală de angajare tuturor persoanelor indiferent de

orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă,

culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, sarcină, invaliditate,

46

apartenenţă ori activitate sindicală sau de alţi factori. Acest tratament egal şi

nediscriminatoriu se aplică tuturor stadiilor relaţiei de angajare, inclusiv:

Angajare, evaluare, promovare şi concediere a angajaţilor;

Oferirea de oportunităţi pentru avansare şi dezvoltare;

Recunoaşterea succeselor;

Selectarea angajaţilor pentru programe de şcolarizare;

Determinarea salariilor şi a beneficiilor.

d) Reguli de conduită în relaţiile între angajaţii Băncii

Reguli generale

În cadrul relaţiilor de serviciu angajaţii trebuie să se comporte corect, să

promoveze relaţii colegiale şi principiale de muncă bazate pe sprijin şi respect

reciproc, comunicare, cinste şi corectitudine, urmărind în permanenţă îmbunătăţirea

performanţelor individuale şi ale echipei.

Aceştia trebuie să înştiinţeze imediat şeful ierarhic sau conducerea Băncii

dacă au cunoştinţă de existenţa unor nereguli, abateri sau alte aspecte care

prejudiciază interesele Băncii sau îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

În situaţia în care primesc o dispoziţie pe care o consideră ca fiind contrară

reglementărilor legale, trebuie să atragă atenţia asupra acestui aspect celui care a

emis-o, iar în cazul în care nu se revine asupra dispoziţiei respective, să sesizeze

conducerea Băncii.

În timpul programului de lucru trebuie să fie preocupat numai de rezolvarea

sarcinilor încredinţate şi să nu perturbe activitatea celorlalţi colegi. Compania

încurajează comunicarea deschisă în limitele impuse de desfăşurarea unei activităţi

eficiente.

47

Sunt interzise cu desăvârşire însuşirea sub orice formă de valori sau obiecte

aparţinând celorlalţi colegi, complicitatea în astfel de acţiuni, inclusiv abuzul de

încredere.

Sunt interzise comportarea necivilizată, provocarea şi implicarea în certuri,

scandaluri sau acte de violenţă în incinta Băncii în relaţiile cu Clienţii, colegii sau

persoane din afara Băncii.

Hărţuirea sexuală, non sexuală, fizică sau verbală. Discriminarea

Hărţuirea

Politica Băncii constă în prevenirea oricărei hărţuiri fizice, emoţionale,

religioase şi sexuale.

Tuturor angajaţilor Băncii le sunt interzise orice intimidare fizică sau

ameninţări de natură violentă, emoţională, religioasă şi / sau sexuală adresate altui

salariat.

Banca nu tolerează nici o formă de hărţuire. Hărţuirea poate lua multe forme,

toate inacceptabile:

Glume, insulte, ameninţări şi alte acţiuni inoportune referitoare la rasa,

culoarea, sexul, vârsta, religia, originea naţională, obârşia, cetăţenia,

invaliditatea, statutul de veteran, statutul social sau economic, sau bază

educaţională.

Avansurile sexuale, cererile de favoruri sexuale şi alte acţiuni verbale sau

fizice de natură sexuală, sau afişarea de obiecte sau fotografii sugestive din

punct de vedere sexual.

Comportament verbal sau fizic ce reduce perfomanţa în activitatea altora sau

crează un mediu de muncă temător sau ostil.

Ofiţerul de etică are misiunea de a analiza şi informa conducerea băncii, cu

privire la orice situaţie de natura celor descrise mai sus.

48

Discriminare

Angajaţii Libra Bank nu trebuie să facă discriminări în privinţa nici unui

coleg de la locul de munca, client sau potenţial angajat al Băncii, pe bază de sex,

orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă,

culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, sarcină, invaliditate,

apartenenţă ori activitate sindicală sau orice alt motiv de discriminare ilegală. Ca

salariaţi ai Băncii vor trata toate persoanele în mod egal şi imparţial.

Banca acordă o foarte mare importanţă respectării în cadrul relaţiilor de

muncă principiul egalităţii de tratament faţă de toţi angajaţii. Orice discriminare

directă sau indirectă faţă de un angajat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală,

caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie,

opţiune politică, origine socială, sarcină, invaliditate, apartenenţă ori activitate

sindicală sau orice alt motiv de discriminare ilegală, este interzisă.

Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire,

restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile

menţionate mai sus, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori

înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia

muncii.

Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent

pe alte criterii decât cele prevăzute în prezentul regulament, dar care produc

efectele unei discriminări directe.

Salariaţii Băncii beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii

desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de

respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.

Banca va crea, în permanenţă, oportunităţi egale pentru recrutare de personal,

angajare, instruire, promovare, stabilitate, beneficii şi alte aspecte referitoare la

buna desfăşurare a activităţii în toate departamentele.

49

Conducătorii Băncii asigură repartizarea sarcinilor fără nici un fel de

discriminare, în scopul creării de oportunităţi egale tuturor angajaţilor pentru a

accede la funcţii corespunzătoare nivelului de competenţă al fiecăruia, şi se

angajează totodată să implementeze această conduită întregului personal şi în toate

activităţile Băncii. 12

3.5. Codul de etică în practică

Cum procedezi dacă ai nevoie de ajutor?

Fiecare angajat al Băncii trebuie să-şi pună întrebări dacă ceea ce face este

bine si dacă o face într-un mod corect.

În cazul unor îndoieli – trebuie întrebat.

Multe acţiuni neetice sunt cauzate de persoane care nu deţin informaţiile

potrivite, nu înţeleg informaţiile pe care le deţin sau de dorinţa „de a-şi face

treaba”, mai degrabă decât de lipsă de caracter sau intenţii necinstite.

În general, superiorul (şeful ierarhic direct) este persoana cea mai indicată

pentru rezolvarea rapidă a problemei.

Dacă, după prezentarea unei probleme legate de integritate, chestiunea nu

este rezolvată, trebuie ca persoana în cauză să se adreseze pe linie ierarhică

superioară sau Ofiţerului de etică / Ofiţerului de conformitate.

Toate problemele pot fi semnalate verbal sau în scris, însă o persoană nu o

poate face într-o manieră anonimă.

Esenţial este să se comunice în mod responsabil, să se pună întrebări şi să se

obţină răspunsuri. Problema trebuie pusă într-o manieră deschisă, astfel încât să

poată fi rapid rezolvată, prevenindu-se astfel probleme mai grave, precum:

12 www.ghişeulbancar.ro

50

- Afectarea gravă a sănătăţii, securităţii şi poziţiei dumneavoastră şi a colegilor

dumneavoastră.

- Afectarea Băncii, a clienţilor şi a comunităţii în cadrul căreia se lucrează.

- Pierderea încrederii în Bancă – din partea salariaţilor, a clienţilor, a

acţionarilor şi a autorităţilor.

- Amenzi sau alte penalizări financiare pentru Bancă sau pentru angajaţi.

Acestea sunt motivele pentru care Banca solicită angajaţilor să nu acopere

eventualele încălcări ale regulilor băncii.

51

CONCLUZII

Apariţia şi dezvoltarea serviciilor de consultanţă pentru credite poate asigura

un plus de responsabilitate pe piaţa creditelor către populaţie. Relaţia dintre ofiţerul

de credit, ca angajat al băncii, şi solicitantul de credit este diferită de relaţia dintre

consultantul de credit şi aplicant. Aceasta din urmă aduce un spor de

responsabilitate faţă de client în măsura în care serviciul de consiliere este

transparent, obiectiv în raport cu diferitele oferte de creditare ale diferitelor bănci şi

orientat către interesele pe termen lung ale solicitantului de credit.

Este evident că trebuie să se ţină seama de un set de principii ale creditării

responsabile social. Problemele creditării nu sunt numai ale individului care nu

plăteşte, ci sunt şi probleme de sistem. Practicile de creditare iresponsabile pot

genera probleme de sistem. Cel mai bun exemplu este dat de ceea ce se întâmplă în

Statele Unite, unde a avut loc o forţare până la extrem a sistemului de creditare,

fără a se lua în considerare capacitatea de rambursare a creditelor pe termen lung

pentru o categorie semnificativ de mare de aplicanţi, lucru care a dus la o criză

generalizată.

În ceea ce ne priveşte, Banca Naţională este cea care trebuie să intervină,

pentru că, în definitiv, acesta este rolul acestor structuri care stau deasupra băncilor.

BNR trebuie să se preocupe de problema responsabilităţii creditării la nivelul

sistemului bancar în ansamblu, în timp ce organizaţii precum Autoritatea Naţională

pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) trebuie să abordeze aceste probleme la

nivelul indivizilor.

Mergând mai departe, o componentă importantă a creditării responsabile este

educaţia financiară. Acest lucru este necesar în România pentru că, în momentul de

faţă, la noi condiţiile de creditare sunt mult mai lejere decât pe pieţele mature. Să

luăm, de pildă, exemplul Marii Britanii, unde capacitatea de îndatorare se

calculează ca un multiplicator de venit anual. Astfel, un credit poate fi accesat

52

numai dacă nu depăşeşte de 3-4 ori venitul anual al solicitantului. Conform

modului de calcul de pe piaţa românească a creditelor, acest criteriu duce la un grad

de îndatorare de 30-40%. Or, după cum se ştie, conform normelor de creditare

actuale, care prevăd condiţii de creditare relaxate, lăsate la liberul arbitru al

băncilor, putem ajunge la un grad de îndatorare de până la 50-60% sau chiar 70%

în cazul unelor bănci. Se justifică, aşadar, introducerea unor principii de creditare

responsabilă. Îndatorarea peste măsură nu face bine nimănui.

În consultanţa financiară, obiectivele consultantului corespund în totalitate

intereselor clientului. Pentru a se dezvolta pe piaţă, pentru a-şi contrui un nume,

consultantul financiar trebuie să ofere solicitantului de credit un sfat profesionist,

relevant pentru nevoile acestuia. Dincolo de consilierea propriu-zisă pentru

obţinerea creditului, vorbim de o mulţime întreagă de servicii oferite clienţilor de

către o agenţie de consultanţă: sfaturi cu privire la modalităţile de plată a creditelor

luate, urmărirea şi evaluarea pieţei pentru identificarea unor eventuale oferte de

creditare mai bune, identificarea unor oportunităţi de refinanţare în scopul

diminuării costurilor creditelor. Trebuie să avem în vedere faptul că, în acest

moment, piaţa românească oferă credite scumpe. Odată ce piaţa se va dezvolta,

creditele se vor ieftini, astfel încât are sens să vorbim de refinanţări.

Mai departe, în măsura în care veniturile indivizilor vor creşte, apare nevoia

de a plasa acei bani şi în alt gen de investiţii decât cele imobiliare. În acel moment,

un consultant financiar îşi va putea permite să facă recomandări cu privire la

plasamente în instrumente financiare. Cu alte cuvinte, în momentul în care câştigă

un aplicant, consultantul trebuie să îşi propună să îl consilieze pentru o perioadă

lungă de timp.

Consultantul de credit devine consultantul financiar personal al clientului

său, având, deci, tot interesul să ofere sfaturi competente pentru ca acestuia să îi

meargă bine. Aceasta este cea mai puternică promovare pe care şi-o poate face un

consultant de credit: fiind mulţumit de serviciile primite de la consultantul său,

53

clientul se va întoarce la acesta ori de câte ori va avea nevoie în investiţiile pe care

le va face. Este, deci, clară legătura dintre conceptul de creditare responsabilă şi

serviciile de consultanţă profesioniste. Iar această legătură este şi mai evidentă în

cazul creditului ipotecar, unde avem de a face cu decizii care influenţează vieţile

celor care se împrumută.

În primul rând, consultantul trebuie să efectueze nişte calcule privitoare la

situaţia financiară particulară a fiecărui aplicant, calcule ce generează nişte

elemente specifice care impun soluţii specifice. Trebuie să observăm aici că o

soluţie de creditare responsabilă trebuie să ţină seama şi de alte elemente în afara

gradului de îndatorare, precum relevanţa costului creditului ori durata de

rambursare. Fiecare individ trebuie tratat aparte. Desigur, există un model

matematic care stă în spatele fiecărei analize, însă, ulterior acesteia, consultantul

aduce elemente ce particularizează soluţia de creditare pe care o propune

solicitantului de credit. Agenţia de consultanţă trebuie să raporteze suma dorită de

client la suma maximă pe care acesta o poate împrumuta în situaţia sa particulară şi

să propună o mediană, o sumă recomandată. În sfârşit, consultantul trebuie să

discute transparent cu clientul său condiţiile propriu-zise de creditare şi de

refinanţare a creditului, oferind acestuia mai multe soluţii de creditare.

În al doilea rând, consilierea responsabilă include o componentă de cultură

organizaţională şi training al consultantului de credit. Acesta trebuie să

conştientizeze faptul că obiectivul final al activităţii sale este de a deveni

consultantul personal pe termen lung al aplicantului. În acest scop, consultantul

trebuie să îşi alinieze în totalitate obiectivele la cele ale solicitantului de credit.

Acest lucru diferenţiază fundamental agenţia de consultanţă de instituţiile

financiare existente pe piaţă: consilierul financiar analizează piaţa din perspectiva

intereselor clientului.

54

În al treilea rând, o agenţie de consultanţă trebuie să îşi asigure independenţa

faţă de băncile cu care lucrează, trasând un aşa-numit zid chinezesc între

parteneriatele pe care le stabileşte cu acestea şi interesele clienţilor.

Condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească serviciile de

consultanţă responsabile, începând cu acel model matematic ce prelucrează datele

particulare ale clienţilor şi sfârşind cu soluţiile personale oferite de consilier, sunt

transparenţa şi independenţa.

Politica de creditare este locul cel mai potrivit pentru a face toate precizările

necesare în legătură cu etica profesională şi conflictele de interese. Respectarea

normelor (scrise sau nu) ale eticii profesiunii de bancher este esenţială pentru

câştigarea sau păstrarea încrederii clienţilor şi a altor parteneri în probitatea

personalului băncii.  Este un parametru esenţial al imaginii băncii şi, cel mai

adesea, se fac simţite efectele negative, ale nerespectării acestor norme de etică. În

vederea asigurării unui nivel minim formal al respectării acestor norme, politica de

creditare trebuie să precizeze lista activităţilor interzise personalului, limitele

operaţiilor cu personalul, normele de transferare a informaţiilor între

compartimentele băncii, precum şi în afara acesteia şi codurile de etică profesională

sau reglementări legale.

55

BIBLIOGRAFIE

1. Andronache Virgil, Banca şi operaţiunile comerciale, Editura Universitară

Bucuresti, 2006;

2. Berea Octavian Aurel, Stoica Cornelia Emilia, Creditul bancar, Editura

Expert, 2003

3. Bogoi D., Gust Marius, Management Bancar, Editura Independentă

Economică, Piteşti, 2003

4. Brendea Cosmin, Daeanu Valentin Eugen, Riscul şi performanţa creditului

bancar în Romania.Bucuresti, Editura Coresi, 2001

5. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Management Bancar, Editura Economică,

Bucureşti, 2002

6. Gust Marius, Vechiu C., Management bancar, Editura Independenţa

Economică, Piteşti, 2008

7. Ilie Mihai, Tehnică şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert,

Bucureşti, 2003

8. Nicolae Hoanta, Bani şi bănci, Editura economică, Bucureşti, 2002

9. Pîrjol Toader,Tudorache Dumitru, Monedă, banci, credit, Editură

Universitara, Bucureşti, 2005

10.Petria Nicolae, Monedă,credit,bănci şi burse, Editura Alma Mater, Sibiu,

2007

11.Puiu Alexandru, Management, Analize şi studii comparative, Editura

Independenţa Economică, 2007

12.Voicu Alexandru, Management, Editura Independenta Economică, Pitesti, 2005

13.Vasile Cocris; Dan Chirlesan, Managementul bancar şi analiza de risc in activitatea de creditare: Teorie şi cazuri practice. Iasi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2007;

14.Colecţia revistei Piaţa financiară, Banii Noştri

56

15.***www.ghişeulbancar.ro16.***www.bnro.ro17.***www.monitorul oficial.ro18.***Cod de etica bancară19.***Cod de etica şi comportament al reprezentanţilor, angajaţilor,

colaboratorilor şi furnizorilor Bancii ITALO ROMENO

57