LUCRARE DE LICENTA

LUCRARE DE LICENTAPREVALENTA BPOCIN RANDUL POPULATIEI ADULTEINTRODUCEREBronhopneumopatia Cronica Obstructiva (BPCO) reprezinta o cauza majora de morbiditate cronica si de mortalitate in intreaga lume. BPCO este in prezent cea de-a patra cauza de deces in intreaga lume si se preconizeaza pentru urmatoarele decenii cresteri ale prevalentei si mortalitatii date de aceasta boala. Pentru oprirea acestei tendinte sunt necesare eforturi conjugate la nivel international.BPOC afecteaza capacitatea de a respira si ucide, anual, peste trei milioane de persoane, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS)Initiativa Globala privind Bronhopneumopatia Cronica Obstructiva (the Global Inititative for Chronic Obstructive Lung Disease GOLD) este elaborata in colaborare cu Institutul National al Inimii, Plamanului si Sangelui din Statele Unite (National Heart, Lung and Blood Institute NHLBI) si cu Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS). Obiectivele sale constau in constientizarea problemei reprezentate de BPCO si scaderea morbiditatii si mortalitatii determinate de aceasta boala. Programul GOLD urmareste imbunatatirea actiunilor de prevenire si tratament al BPCO printr-un efort convergent la nivel global al persoanelor implicate in toate domeniile legate de sanatate si in politicile de sanatate, precum si incurajarea unui interes renascut pentru cercetarea acestei maladii cu prevalenta foarte mare.Raportul GOLD, Strategia Globala pentru Diagnosticul, Tratamentul si Prevenirea BPCO, reprezinta un plan de management al BPCO cu patru componente: (1) Evaluarea si monitorizarea bolii; (2) Reducerea factorilor de risc; (3) Tratamentul BPCO stabile; (4) Tratamentul exacerbarilor. Raportul se bazeaza pe cele mai acceptate conceptii actuale asupra patogenezei BPCO si pe datele disponibile despre cele mai adecvate strategii de tratament si prevenire. Raportul a fost elaborat de catre persoane cu experienta in cercetarea BPCO si in ingrijirea pacientilor, si revizuit in amanuntime de mai multi experti si societati stiintifice. Anterior inaintarii lui spre publicare, lucrarea a fost revizuita de catre NHLBI si OMS.Intara noastra potrivit unuistudiu de prevalenta a bolilor respiratorii cronice realizat de Societatea Romana de Pneumologie si Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate,peste 600.000 de romani sufera de bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC).

'Un adult de peste 40 de ani din 10 sufera de BPOC, ceea ce inseamna ca 600.000-800.000 de romani sufera de aceasta boala, insa doar 25% dintre acestia sunt diagnosticati'In Romania, peste 80% dintre adulti fumeaza, potrivit studiului de prevalenta a bolilor respiratorii cronice, prezentat de Societatea Romana de Pneumologie.Studiul mai arata ca 13% dintre romani sufera de bronsita cronica, 5,2% - de rinita alergica, in timp ce bolile obstructive cronice au o incidenta de 35%. Aparitia acestora este favorizata de fumat, atat de cel pasiv, cat si de cel activ.CAPITOLUL INOTIUNI DE ANATOMIA SIFIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR1.1. NOTIUNI DE ANATOMIEAPARATUL RESPIRATOR. Este alcatuit din doua parti distincte:a) Caile respiratorii extrapulmonare,alcatuite din:- cai respiratorii superioare:-cai nazale;- faringe:- cai respiratorii inferioare:- laringe:- trahee:- bronhii principale:b) Plamanii.a) Caile respiratorii extrapulmonareCaile nazale. Reprezinta poarta de intrare a aerului, au forma aproximativ piramidala, cu baza mare in jos, iar cele doua cavitati sunt despartite de o portiune membranoasa, numitasept.Cavitatile sunt captusite cu o mucoasa ce secreta mucus, cu rolul de a retine impuritatile. Mucoasa nazala are la baza un tesut de natura conjunctiva, foarte puternic vascularizat, asigurand incalzirea aerului pe cavitatile nazale.Peretii proeminenti ai cailor nazale se numesccornete nazale, iar spatiile se numescmeaturi.Meaturile maresc suprafata mucoasei nazale si micsoreaza viteza de deplasare a aerului in timpul inspiratiei.In partea posterioara, cavitatile nazale comunica cu faringele prin orificiul naso-faringean saucoane.Aceste orificii pot fi inchise prin ridicarea valului palatin luetei inchidere ce are loc in timpul deglutitiei.Faringele.Este un segment sub forma de palnie, cu orificiul mic in partea inferioara si comunica cu laringele si esofagul. Are in componenta sa musculatura striata, avand rol de a separa cele doua cai: calea digestiva si cea respiratorie.Laringele.Este un segment lung de 5-6 cm, cu rol de a conduce aerul in plamani si in fonatie. Este format din mai multe cartilagii, cel mai dezvoltat fiind cartilagiul tiroid, orientat anterior, iar pe mijloc exista o parte mai proeminenta, marul lui Adam, fiind asezata glanda tiroida.Deschiderea orificiului laringian se numesteglota, iar inchiderea orificiului laringian se face cu un capacel numitepiglota.In interior sunt corzile vocale care au musculatura striata si produc sunete.Traheea.Este segmentul aparatului respirator, care continua laringele, fiind asezata inaintea esofagului. Este formata aproximativ din 18-20 de inele cartilaginoase, avand partea posterioara subtire si elastica.Traheea este captusita pe tot traiectul ei cu o mucoasa care prezinta o bordura de cili vibratili, ce scot impuritatile, evitand blocarea reflex tusea. Traheea se bifurca in douabronhiiformate din inele cartilaginoase. Fiecare bronhie patrunde in plaman.Bronhii principale.Bifurcarea traheei da nastere celor doua bronhii principale: dreapta si stanga. Fiecare bronhie principala patrunde in plamanul respectiv prinhilul pulmonar.Bronhiile principale fac parte dinpediculul pulmonar.Pediculul pulmonar cuprinde formatiuni care intra si ies din plaman:-bronhia principala;-artera pulmonara;-venele pulmonare;-vasele si nervii pulmonari.Bronhiile principale sunt formate fiecare din 9-12 inele cartilaginoase. Bronhiile principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronsic. Dupa patrunderea in plaman, ele se ramifica, formand segmentul intrapulmonar al arborelui bronsic.b)Plamanii.Reprezinta organele in care se realizeaza schimbul de gaze, O2si CO2. Sunt in numar de doi, drept si stang, fiind asezati in cavitatea toracica de o parte si de alta a medianului.Culoarea plamanilorvariaza cu varsta si cu substantele care sunt inhalate:-la fumatori si la cei care lucreaza in medii cu pulberi, au o culoare cenusie-negricioasa;-la copii, culoarea plamanilor este roz.Forma plamaniloreste asemanatoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm.Configuratia externa.Plamanul drept este format din 3 lobi: superior, mijlociu si inferior.Plamanul stang este format din 2 lobi: superior si inferior.Lobii sunt delimitati de niste santuri adanci scizuri in care patrunde pleura viscerala.Fiecarui plaman i se descriu:-2 fete: costala, in raport direct cu peretele toracic; mediastinala, la nivelul caruia se afla hilul pulmonar;-3 margini: anterioara, posterioara si inferioara;-o baza sau fata diafragmatica, in raport cu diafragmul si prin el cu lobul hepatic drept in dreapta si fundul stomacului in stanga;-varful, care are forma rotunjita; vine in raport cu coastele unu si doi, si corespunde regiunii de la baza gatului.Structura plamanului.Plamanii sunt alcatuiti dintr-un sistem de canale rezultat din ramificarea bronhiei principale arbore bronsicsi un sistem de saci, in care se termina arborele bronsic lobuli pulmonari.Arborele bronsicreprezinta totalitatea ramificatiilor intrapulmonare ale bronhiei principale: bronhie principalabronhii lobare (3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel stang)bronhii segmentare (cate 10 pentru fiecare plaman cate una pentru fiecare segment pulmonar)bronhii interlobularebronhiole terminalebronhiole respiratoriicanale alveolare.Bronhiile intrapulmonareau forma cilindrica, regulata. Pe masura ce bronhiile se ramifica, fibrele musculare netede devin din ce in ce mai numeroase, astfel incat bronhiolele respiratorii si terminale, sunt lipsite de inelul cartilaginos, dar prezinta un strat muscular foarte dezvoltat, care intervine activ in modificarea lumenului bronhiolelor si astfel in reglarea circulatiei aerului in caile pulmonare.Arborele bronsic poate prezenta dilatatii patologice sub forma de saci, in care se strang secretii, puroi bronsiectazii.Lobulul pulmonarcontinua ultimele ramificatii ale arborelui bronsic.Lobulul pulmonar reprezinta unitatea morfologica si functionala a plamanului, la nivelul caruia se face schimbul de gaze. Lobulul pulmonar este constituit din: bronhiola respiratoriecanale alveolarealveole pulmonare, impreuna cu vase de sange, limfatice, fibre motorii nervoase si senzitive.Alveola pulmonara- peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se gaseste o bogata retea capilara, care provine din ramificatiile arterei pulmonare (ce aduc sange venos din ventriculul drept).Epiteliul alveolar formeaza cu epiteliul capilarelor alveolare o structura functionala comuna -membrana alveolocapilara.La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune, intre aerul din alveole, a carui compozitie este mentinuta constanta prin ventilatia pulmonara si sange.Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de lichid surfactant.Distrugerea peretilor alveolari reprezintaemfizemul.Mai multi lobuli se grupeaza in unitati morfologice si functionale mai mari segmente pulmonare.Segmentul pulmonar este unitatea morfologica si functionala, caracterizata prin teritoriu anatomic cu limite precise, cu pedicul bronho-vascular propriu si aspecte patologice speciale.Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu acelasi nume, fiecare plaman avand cate 10 segmente. Segmentele se grupeaza la randul lor, formand lobii pulmonari.Vascularizatia plamanului.La nivelul plamanului exista doua circulatii sanguine:a)functionala;b)nutritiva.a)Circulatia functionalaeste asigurata deartera pulmonaracare ia nastere dinventriculul dreptsi se capilarizeaza la nivelul alveolelor pulmonare. Circulatia functionala de intoarcere este asigurata de venele pulmonare, care se varsa in atriul stang. Se incheie astfel,circulatia mica, in care artera pulmonara continand sange neoxigenat, cu CO2; se incarca cu O2si se intoarce prin venele pulmonare care contin sange oxigenat, rosu, la atriul stang.b)Circulatia nutritivaface parte dinmarea circulatiesi aduce plamanului sange incarcat cu substante nutritive si oxigen. Este asigurata dearterele bronsice, ramuri ale aortei toracice; ele iriga arborele bronsic. O parte din sange se intoarce in venele bronsice, care se varsa in veneleazygos si acestea in vena cava superioara si atriul drept; o alta parte din sange se intoarce prin venele pulmonare in atriul stang.Circulatia limfatica este tributara ganglionilor hilari si ganglionilor traheobronsici. De aici se varsa in final, in canalul toracic.Inervatia plamanuluiInervatia plamanilor este:a) motorie,asigurata de simpatic (fibre opstganglionare) si parasimpatic (nervul vag).simpaticul are actiune:- bronhodilatatoare si vasodilatatoare;- relaxeaza musculatura bronsica;parasimpaticul are actiune:-bronhoconstrictorie;-vasoconstrictorie;-hipersecretie de mucus.b) senzitiva,anexata simpaticului si parasimpaticului; cele mai multe fibre senzitive sunt in legatura cu nervul vag.Capacitatea plamanului: volumul de aer pe care il contine este de4500-5000 cm3.Pleura.Plamanii sunt inveliti de o foita seroasa numita pleura. Ea are rolul de a usura miscarile plamanilor prin alunecare.Fiecare plaman este invelit de o pleura. Pleura, la randul ei, este formata din doua foite, una in continuarea celeilalte:pleura visceralacare acopera plamanul sipleura parietalacare acopera peretii cavitatii toracice.Intre cele doua pleure, exista o cavitate inchisa -cavitatea pleurala,care in mod normal este virtuala si care contine o cantitate infima de lichid, care favorizeaza alunecarea.In conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala, putand fi umpluta cu:-puroi (pleurezie);-sange (hemotorax);-aer (pneumotorax).Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare turtit spre hil (colabat) si functia sa respiratorie este nula.Mediastinul.Toracele este impartit, din punct de vedere topografic:-intr-o regiune mediana -mediastin;-2 regiuni laterale pleuro-pulmonare.Mediastinulreprezinta regiunea mediana care desparte cele doua regiuni pleuro-pulmonare.El corespunde:-in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala;-in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si diafragmului.Mediastinul contine organe apartinand aparatului respirator, cardio-vascular si digestiv, dar trebuie privit ca o unitate, datorita relatiilor stranse intre aceste organe prevenind simptomatologia comuna a acestora in cursul unor boli.Regiunile pleuro-pulmonaresunt dispuse de o parte si de alta a mediastinului si contin plamanul si pleura respectiva.1.2. NOTIUNI DE FIZIOLOGIERespiratiareprezinta un proces vital in care au loc aportul de O2la tesuturi si eliminarea CO2ca rezultat al metabolismului, fiind una dintre functiile vegetative si de nutritie.Respiratia cuprinde urmatoarele etape:1)Etapa pulmonaracand aerul patrunde prin caile respiratorii in alveolele pulmonare;2)Etapa sanguinareprezentata de schimbul de gaze dintre alveolele pulmonare si sangele din capilarele sanguine;3)Etapa circulatoriecand are loc transportul de O2la tesuturi si CO2la alveole;4)Etapa tisulara,cand se face schimbul de gaz la nivelul tesuturilor se primeste O2si se elibereaza CO2in sistemul venos.Procesul de respiratie este continuu. Oprirea lui duce in scurt timp la moartea celulelor, deoarece organismul nu dispune de rezerve de O2, iar acumularea CO2este toxica pentru celule.Ventilatia pulmonaraAerul atmosferic este introdus in plamani prin procesul de ventilatie pulmonara, prin care se mentine constanta compozitia aerului alveolar.a) Mecanica respiratiei. Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a doua procese:inspiratia si expiratia.1. Inspiratiareprezinta un proces activ, realizat prin efort muscular, cand aerul patrunde in plamani incarcat cu O2.Principalii muschi inspiratori sunt:-muschii intercostali;-muschii supracostali;-diafragma.Prin actiunea acestor muschi, cusca toracica isi mareste volumul. Prin marirea volumului pulmonar, presiunea aerului scade in plamani, fata de cea atmosferica.In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori (sternocleidomastoidian, pectoralul mare, dintatul mare si trapezul)2. Expiratiareprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat cu CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.Tipuri de respiratie:Tip costal superior intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-posterior;Tip costal inferior intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal;Tip abdominal intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala.Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o frecventa de14-16 / minut la barbatsi 18/minut la femeie. Frecveta respiratiei creste in functie de nevoia de O2si de prezenta CO2.In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate deveni activa prin inervatia muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele abdominale, care deplaseaza diafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile costale, reducand volumul toracelui.In inspiratie, prin cresterea volumului pulmonar, alveolele se destind si volumul lor creste. Ca urmare, presiunea aerului in regiunea alveolara scade. Se creeaza astfel o diferenta de presiune intre aerul atmosferic (unde presiunea ramane neschimbata) si presiunea intrapulmonara (care scade). In felul acesta aerul patrunde prin caile respiratorii pana la alveole , pe baza fortei fizice.In expiratie, prin retractia plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei toracice, se intalnesc doua faze :-prima, in care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticitatii cartilajelor si ligamentelor ei;-a doua, in care plamanul elastic, in tendinta de a se retracta spre hil, exercita o presiune de aspiratie asupra cutiei toracice.Ciclul respirator(1 inspiratie +1 expiratie) are o durata de 3 secunde, ceea ce revine la 20 miscari respiratorii/ minut(normal aproximativ 12-20)= frecventa respiratorie.In efort fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de asemenea in conditii patologice: febra, hipertiroidism, hipercapnie,hipoxie(tahipnee).b) Volumele respiratorii.In timpul celor doua miscari in plamani sunt vehiculate o serie de volume respiratorii:-la o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm3de aer (volum inspirator curent) V.I.C.;Dar, nu tot acest volum de aer participa la schimburile respiratorii care se fac la nivelul alveolelor , deoarece o parte din aerul inspirat ramane in caile respiratorii. Spatiul ocupat de acest volum de aer, constituie spatiul mort anatomic si are valori de aproximativ 150 cmc.Se mai utilizeaza notiunea de spatiu mort functional care defineste volumul de aer, care nu participa efectiv la schimburile pulmonare.In conditii normale, spatiul mort anatomic coincide cu cel functional, dar in anumite conditii patologice se produc decalaje intre aceste volume.-la o inspiratie fortata este introdus inca 1500 cm3de aer (volum inspirator de rezerva) V.I.R.;-la o expiratie fortata este expulzat 1500 cm3de aer (volum expirator de rezerva) V.E.R.;-Capacitatea vitalaVIC+VIR +VER = capacitatea vitala (CV) se determina prin efectuarea unei expiratii fortate dupa o inspiratie maxima.-la barbat este mai mare (4,8 l) ;-la femei este mai mica (3,2 l).Capacitatea vitala pulmonara valoarea fiziologica este de aproximativ 3600-4000 ml.CV creste in timpul efortului fizic si scade in timpul sedentarismului. Ea depinde de suprafata corporala, de varsta, de antrenament la efort.Volumele si capacitatile pulmonare sunt importante pentru stabilirea diagnosticului si prognosticului diferitelor boli pulmonare, totusi ele nu dau indicatii directedespre functia ventilatorie.C.V. este o cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind influentata de efortul fizic.Masurarea acesteia se face cu un aparat numit spirometru.Transportul gazelorEste realizat de sange.a)Transportul O2.O cantitate mica de O2este dizolvata in plasma sanguina, iar cea mai mare parte este transportata prin formarea unui compus instabil cu hemoglobina din sangeHb + O2OxihemoglobinatesuturiplamanSe formeaza cand sangele este la plamani, ajunge la tesuturi si are loc descompunerea oxihemoglobinei.b) Transportul CO2(se formeaza in urma arderilor celulare)1. dizolvare in plasma (cantitate mica);2. formarea unui compus cu hemoglobinaHb + CO2CarbohemoglobinaPlamantesuturi3. prin formarea unor saruri acid (carbonat acid de sodiu si potasiu).Cu unele gaze, hemoglobina formeaza compusi stabili care blocheaza Hba) CO (monoxidul de carbon) se formeaza acolo unde se produc arderi incomplete;b) oxigenul in stare atomica, care poate fi eliberat de substante puternic oxidante.Respiratia tisularaIn cadrul respiratiei tisulare are loc arderea substantelor cu eliberarea energie prin ardere de glucoza.enzimeC6H12O6+ 6O26H2O + 6CO2I+ ErespiratoriiE = 675 KcalOrganismul transforma energia chimica in alte forme de energie:-energie de contractie musculara;-energie calorica;-energie electrica.Schimbul alveolar de gazeAerul atmosferic ajuns in plamani prin ventilatie este condus in alveole, unde are loc schimbul de gaze intre aerul alveolar si sange, la nivelul membranei alveolo-capilare. Acest schimb se face prin difuziune,in functie de presiunea partiala a gazelor respiratorii O2si CO2de o parte si de alta a membranei alveolo-capilare.Ventilatia pulmonara normala sau normoventilatiase realizeaza la concentratii alveolare ale :-CO2de 5-6%mentinute la o frecventa respiratorie normala, de repaus(12-20/min.)-O2de 14%Hiperventilatia :cand CO2scade si O2creste. Procesul este complexat reflex prinapneesibradipnee.Hipoventilatia:cand CO2creste si O2scade, compensate reflex prinpolipnee.Presiunea partiala a unui gaz in amestec(legea lui Dalton) este proportionala cuconcentratia gazului in amestec si este egala cu presiunea pe care ar exercita-o asupra peretilor recipientului , un gaz, daca acesta ar ocupa singur recipientul.In aerul alveolar, presiunea partiala este : pentru- O2=100 mmHg-CO2=40 mmHgIn sangele venos, presiunea partiala este : pentru O2= 37-40 mmHg-CO2= 46 mmHgDatorita diferentei de presiune, CO2trece din sangele venos in aerul alveolar, iar O2trece din aerul alveolar in sangele venos. Schimbul de gaze se face cu viteza foarte mare.Daca membrana alveolara este ingrosata (edem pulmonar, emfizem) schimbul de gaze este alterat , mai ales in ce priveste CO2si se instaleazahipoxemia.Reglarea respiratieiProcesele metabolice avand o intensitate variabila in functie de activitatea organismului, consumul de O2si producerea de CO2vor fi, de asemenea, diferite. Adaptarea ventilatiei pulmonare la necesitatile variabile ale organismului se realizeaza permanent, gratie unor mecanisme extreme de fine, care regleaza ventilatiile prin modificarea atat a frecventei, cat si amplitudinii respiratiilor.Reglarea nervoasa :o respiratie se realizeaza prin interventia centrilor respiratori. Acestia asigura o reglare automata a respiratiei. Exista centrii respiratori primari, situatiin bulb , si centrii respiratori accesorii, localizati la nivelul puntii. Activitatea centrilor nervosi bulbopontini este modificata atat in intensitate, cat si in frecventa, sub influente nervoase si umorale.Influentele nervoase pot fi de doua feluri :-directe, de centrii nervosi encefalici ( din hipotalamus si scoarta cerebrala) sau de alti centrii vecini;-reflexe, de la receptorii raspanditi in organism.Influentele nervoase direct corticale permit controlul voluntar, in anumite limite, al miscarilor ventilatorii. Ele explica modificarile respiratorii in stari emotionale, precum si reflexele conditionate respiratiei.Sub influenta scoartei cerebrale are loc reglarea comportamentala a respiratiei.Respiratia poate fi oprita voluntar(apnee)pentru cateva zeci de secunde sau 3-4 minute la cei antrenati. Actul ventilator se adapteaza unor activitati psiho-sociale (vorbitul, cantatul vocal sau la instrumente muzicale de suflat) sau psiho-fizice (eforturi profesionale). Expiratia poate fi accelerata (polipnee)sau incetinita(bradipnee)voluntar.Reglarea umoralaa respiratiei se datoreaza influentelor exercitate asupra centrilor respiratori de catre o serie de substante. Rolul cel mai important in aceasta reglare il joaca CO2si O2si variatiile de pH ale sangelui si ale LCR.Rolul CO2este esential si de aceea a fost denumita aceasta substanta hormonul respirator . El actioneaza direct asupra centrilor respiratori. Cresterea presiunii de CO2in sangele arterial cu numai 0,5 mmHg este urmata de dublarea debitului ventilator pulmonar. Scaderea presiunii CO2determina rarirea respiratiei si chiar oprirea ei.Rolul O2este de asemenea important. Scaderea O2din sangele arterial exercita chemoreceptorii vasculari si determina intensificarea respiratiei.Bronhopneumonia cronica obstructivaDEFINITIEBPCO este o stare maladiva caracterizata printr-un sindrom obstructiv care nu este in intregime reversibil. Aceasta obstructie este de obicei progresiva si se asociaza cu reactii inflamatorii aberante ale plamanilor la particule sau gaze nocive.Diagnosticul de BPCO trebuie luat in considerare la orice pacient care acuza tuse, expectoratie sau dispnee si/sau antecedente de expunere la factori de risc pentru boala. Diagnosticul este confirmat prin spirometrie. Prezenta unei valori postbronhodilatatoare a VEMS de < 80% din valoarea prezisa, in combinatie cu un raport VEMS/CV < 70% confirma prezenta unei obstructii care nu este in totalitate reversibila. Daca spirometria nu este disponibila, diagnosticul de BPCO trebuie facut cu ajutorul tuturor mijloacelor disponibile. Simptomele si semnele clinice, cum ar fi o dispnee anormala si cresterea duratei expirului fortat pot fi utile in diagnostic. O scadere a fluxului maxim este compatibila cu BPCO, dar are o specificitate redusa, dat fiind ca poate fi cauzata si de alte afectiuni pulmonare, precum si de aptitudini fizice scazute. In vederea imbunatatirii diagnosticului BPCO, va trebui depus orice efort pentru obtinerea accesului la spirometria standardizata. Tusea cronica si expectoratia preced adesea cu multi ani sindromul obstructiv, cu toate ca nu toate persoanele cu tuse productive vor dezvolta BPOC.CLASIFICAREA SEVERITATIISe recomanda o clasificare simpla, in patru stadii (Tabelul 1). Tratamentul BPCO este dictat in mare parte de aparitia simptomelor, existand o corespondenta imperfecta intre prezenta acestora si sindromul obstructiv. De aceea, stadializarea reprezinta o abordare pragmatica, care tinde sa fie introdusa in practica si o indicatie foarte generala privind modul de abordare a bolii. Toate valorile VEMS se referala VEMSpostbronhodilatator.Stadiul 0: Cu risc se caracterizeaza prin tuse cronica si expectoratie. Functiile plamanului masurate prin spirometrie sunt normale.Stadiul I: BPCO usoara se caracterizeaza printr-un grad mic de obstructie (VEMS/CV