1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL REGIONAL DE EDUCAŢIE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ

FLEXIBILĂ – CLUJ

LUCRARE de EVALUARE

Titlul lucrării:

RECICLARE, RECUPERARE, REFOLOSIRE

Cursant: Ing. INOAN (ŢIBREA) MIRELA-NICULINA

2

CUPRINS

1. Noţiuni introductive ................................................................................................................ 3

1.1. Reciclarea .......................................................................................................................... 3

1.2. Recuperarea materialelor ................................................................................................... 3

1.3. Reutilizarea materialelor ................................................................................................... 3

1.4. Deşeul ................................................................................................................................ 3

1.5. Reziduul ............................................................................................................................. 4

2. Scurt istoric al reciclării ......................................................................................................... 4

3. Reciclarea ca parte a conceptului de Management al Deşeurilor ..................................... 5

3.1. Legislaţie ........................................................................................................................... 5

3.2. Ce putem recicla? .............................................................................................................. 5

3.3. Beneficiile economice ale reciclării .................................................................................. 6

3.4. Beneficiile reciclării supra mediului înconjurător ............................................................. 7

4. Metode de a scăpa de deşeuri................................................................................................. 7

4.1. Groapa de gunoi ................................................................................................................ 8

4.2. Incinerarea ......................................................................................................................... 8

4.3. Reciclarea .......................................................................................................................... 8

4.4. Ierarhia deşeurilor .............................................................................................................. 8

5. Recuperarea materialelor ...................................................................................................... 8

6. Reutilizarea materialelor ....................................................................................................... 9

6.1. Avantajele reutilizării ........................................................................................................ 9

6.2. Dezavantajele reutilizării ................................................................................................. 10

7. Colectarea , transportul şi manipularea deşeurilor .......................................................... 10

7.1. Precolectarea deşeurilor................................................................................................... 10

7.2. Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă ....................................................... 11

7.3. Etichete pe recipientele de precolectare selective ........................................................... 11

7.4. Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale ........................................... 11

8. Prelucrarea biologică a deşeurilor ...................................................................................... 12

9. Reciclarea deșeurilor în România ....................................................................................... 12

3

RECICLARE, RECUPERARE, REFOLOSIRE

1. Noţiuni introductive

1.1. Reciclarea materialelor

Este procesul de refolosire a materialelor şi produselor

vechi pentru crearea unora noi, fără a apela la materii prime

noi, reducând astfel consumul de energie necesar extragerii

materiilor prime, respectiv distrugerii deşeurilor.

1.2. Recuperarea materialelor

Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot

fi refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare

sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată

atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a

produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică. Recuperarea trebuie făcută

fără a periclita să nătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi

dăunătoare pentru mediu.

1.3. Reutilizarea materialelor

Reutilizarea unui obiect înseamnă folosirea acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării

înseamnă folosirea materialelor din care este construit un obiect pentru a construi noi obiecte, cu

aceeasi funcţie ca obiectul iniţial sau cu funcţii diferite.

1.4. Deşeul

Prin deşeu se întelege o parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în

urma unui proces tehnologic prin care se realizează un anumit produs sau semifabricat. Deseul se

mai poate utiliza în cursul aceluias proces tehnologic.

Deseul este un material care prin el însusi, fără a fi supus unei transformări, nu mai poate

fi utilizat. 1

1 dictionar enciclopedic

4

Managementul deşeurilor se face pentru a reduce efectul lor asupra sănătatii, mediului

înconjurător şi nu în ultimul rând datorită esteticii. Deseurile pot consta din substante solide,

lichide, gazoase sau radioactive.

1.5. Reziduul

Reziduul este o materie rămasă în urma unei operatiuni de prelucrarea unui material.

Aceste două materii îmbracă atât aspecte privitoare la materialele reciclabile rezultate în

urma proceselor tehnologice din industrie si agricultură cât si a materiilor rezultate în urma

activitătilor domestice (casnice).

2. Scurt istoric al reciclării

Reciclarea a fost o practică uzuală de-a lungul istoriei omenirii. În

erele preindustriale, deşeurile din prelucrea bronzului şi a altor metale

preţioase erau colectate în ţările europene şi topite pentru

refolosirecontinuă, iar în unele zone praful şi cenuşa de la focurile de

cărbuni sau lemne erau refolosite pentru obţinereamaterialului de bază în

fabricarea cărămizilor. Principalul motiv pentru praticarea reciclării materialelor

eraavantajul economic, nevoia de materii prime naturale fiind astfel redusă. Lipsa resurselor

cauzată de cele două războaie mondiale şi alte evenimente au încurajat puternic reciclarea.

Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al doilea Război

Mondialîn fiecare ţară implicată, împingând cetăţenii să doneze metale şi să conserve fibrele, ca o

chestiune importantăde patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite în timpul

războiului au fost continuate în uneleţări ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale,

cum ar fi Japonia.

Următoarea mare investiţie în reciclare a avut loc în anii ’70,

datorita creşterii costului energiei (reciclarea aluminiului foloseşte doar

5% din energia necesară producţiei; sticla, hârtia şi metalele au şi ele un

consumredus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean

Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a

fost deja albită a crescut ca valoare atunci).

În 1973, oraşul Berkley din California au început primele programe de colectare, ridicând

lunar deşeurile de ziare din gospodării. De atunci, tot mai multe ţări au început să facă acest lucru

şi au extins proiectul şi pe alte tipuri de deşeuri.În 1987, barja Mobro 4000 transporta deşeuri din

5

New York către Carolina de Nord, unde acestea nu au fost acceptate. A fost trimisă în insulele

Belize, unde, de asemenea, a fost respinsă. În final, barja s-a întors la New York şi gunoiul a fost

incinerat. Acest incident a dus la discuţii aprinse legate de depozitarea gunoaielor şi reciclare.

Un eveniment care a iniţiat eforturile de reciclare a avut loc în 1989, când Berkeley a

interzis folosirea polistirenului pentru împachetare ce se folosea în reţeaua Mc Donalds pentru a

păstra hamburgerii calzi. Un efect al acestei interdicţii a fost efortul depus de marile companii

producătoare de materiale plastice pentru a demonstra că plasticul poate fi reciclat. Până în 1999

au apărut 1677 companii doar în SUA implicate în industria reciclării materialelor plastic

.Prin reciclare se întelege reintroducerea materialelor (deşeurilor) înapoi în ciclul de

producţie pentru a putea fi remodelate şi refolosite. Aproape toate lucrurile pot fi reciclate, iar la

această activitate pot participa toate persoanele, de la copii, până la cei mai bătrâni.

3. Reciclarea ca parte a conceptului de Management al Deşeurilor

Procesul de reciclare este pasul cheie al strategiei de

Management al Deseurilor, alături de procesul de reducere al

consumului şi reutilizare a resurselor. Reciclarea presupune de

multe ori şi reutilizare, fiind un concept mai larg. Materialele

reciclabile provin din mediul industrial, birouri sau locuinte,

constând din hârtie, plastic, sticlă, metal şi materiale textile.

Materialele biodegradabile precum resturile biovegetale şi

mâncarea nu sunt considerate reciclabile.

3.1. Legislaţie

Pentru ca programele de reciclare să funcţioneze este nevoie de trei “ingrediente”

legislative principale: colectarea obligatorie a deşeurilor, remuneraţie pentru returnarea

produselor folosite şi interzicerea aruncării materialelor nereciclabile (ex: substante chimice,

baterii). Fiecare dintre aceste măsuri functionează în mare măsură, în funcţie de cuantumul

amenzilor şi recompenselor.

3.2. Ce putem recicla?

Principalele tipuri de materiale care se pot recicla sunt: produsele din beton şi ciment,

baterii, compuşi biochimici, dispozitive electronice, metale feroase şi neferoase, sticlă, hârtie,

plastic, materiale textile şi cherestea. În funcţie de clasa de material reciclabil diferă şi metoda

prin care acestea se reciclează.

6

Circuitul reciclării

3.3. Beneficiile economice ale reciclării

Pe lângă beneficiile pe care le are reciclarea asupra planetei există şi

beneficii de natură economică:

• Programele de reciclare bine puse la punct sunt mai ieftine

decât colectarea, depozitarea sau incinerarea deşeurilor;

• Cu cât se reciclează mai mult cu atât scad şi costurile;

• Reciclarea ajută la scăderea costurilor în gospodariile unde rulează

programe de colectare a deşeurilor plătite în functie de cantitatea şi tipul

lor;

• Reciclarea creează locuri de muncă;

• Reciclarea scade costurile companiilor, efortul de reciclare fiind acoperit

de economiile realizate;

7

3.4. Beneficiile reciclării supra mediului înconjurător

Beneficiile pe care le aduce reciclarea asupra mediului înconjurator sunt:

• Reciclarea reduce cantitatea de deşeuri ce trebuie

depozitată în gropi de gunoi sau incinerate;

• Fiecare tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci;

• Energia pe care o recuperăm când reciclăm un pahar de

sticlă poate alimenta un bec pentru patru ore;

• Reciclarea reduce numărul de agenţi poluanţi din aer si apă;

• Reciclarea reduce semnificativ cantitatea de emisii de CO2

realizată prin extragerea şi prelucrarea minereurilor;

• Se foloseşte cu 95% mai putină energie pentru reciclarea

aluminiului faţă de cea necesară producerii din materii prime

(60% în cazul otelului, 40% în cazul hârtiei, 70% pentru

plastic şi 40% pentru sticlă)

• Reciclarea ajută la conservarea resurselor naturale precum lemn, apă şi

minereuri;

• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a

biodiversităţii şi previne eroziunea solului.

NUMAI RECICLÂND PUTEM SALVA PLANETA!

4. Metode de a scăpa de deşeuri

În funcţie de tipul deşeurilor şi zona de colectare există mai multe metode de a scăpa de

deşeuri:

8

4.1. Groapa de gunoi – este cea mai întâlnită practică de a depozita deseurile si

constă în îngroparea acestora în pământ. O groapă de gunoi bine proiectată este o solutie bună din

punct de vedere al igienei şi impactului asupra mediului înconjurator. Problemele generate de o

groapă de gunoi prost proiectată constau în atragerea rozatoarelor precum soareci şi şobolani,

generarea de lichid sau de gaz metan (gaz cu efect de sera) care distrug vegetatia de la suprafaţă

şi emit mirosuri neplăcute. Gropile de gunoi bine puse la punct sunt tapetate pentru a preveni

scurgerile de gunoi şi lichid, acoperite pentru a nu atrage rozătoare şi au mecanisme de ardere sau

transformare în electricitate a gazului metan emanat.

4.2. Incinerarea – este o metodă de distrugere a deseurilor care presupune arderea

acestora. Incinerarea este folosită pentru a distruge deseurile solide, lichide, gazoase si unele

deseuri radioactive. Incinerarea este o metodă controversată de a scapa de deseuri, deoarece

genereaza CO2 si alte gaze poluante. Metodele de incinerare mai eficiente folosesc deseurile

pentru încălzirea furnalelor, fierberea apei în vederea generării de abur sau electricitate.

4.3. Reciclarea – este procesul de a recupera o parte din materia folositoare din

deseuri.

4.4. Ierarhia deşeurilor

Reduce, Reutilizează şi Reciclează sunt trei concepte folosite în strategiile de colectare

şi distrugere a deşeurilor şi ajută fiecare la scaderea cantităţii de deşeuri.

5. Recuperarea materialelor

Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului,

sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de

sortare a deșeurilor.

Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din

dozele de bere, oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri, polietilena de

înaltă densitate (engleză High-density polyethylene - HDPE) și ambalajele

de polietilentereftalat (engleză Polyethylene terephthalate -PET), sticlele și

borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul

din ambalaje. Pot fi recuperate mase plastice

ca policlorura de vinil (engleză Polyvinyl

chloride - PVC), polietilena de joasă densitate (engleză Low-density

polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși

9

acestea nu sunt colectate în mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei

omogene, conținând câte o singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație,

reciclarea echipamentelor electrice și electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii de

separare a diferitelor materiale care le compun.

În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor.

Pentru deșeurile amestecate prima operație este mărunțirea, care este

operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare, rașpeluri. Urmează

sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare

balistice, sortarea densimetrică în cicloane, sortarea magnetică a

materialelor feroase, sortarea optică (pentru sticlă) și, eventual, sortarea manuală. Urmează

operații de purificare prin spălare. Deșeurile sortate și purificare sunt balotate în prese, fiind gata

de livrare spre beneficiar.

Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate

biologic, însă trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile.

În România recuperarea este efectuată de o serie de societăți specializate în tratarea

deșeurilor în vederea reciclării.

6. Reutilizarea materialelor

Reutilizarea unui obiect înseamnă folosirea

acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării înseamnă

folosirea materialelor din care este construit un obiect

pentru a construi noi obiecte, cu aceeaşi funcţie ca a

obiectului iniţial sau cu funcţii diferite.

Reutilizarea are efecte pozitive financiare şi

ecologice, efecte fară de care reutilizarea produselor (în

special a ambalajelor) nu ar fi atins amploarea din present.

6.1. Avantajele reutilizării

• Economiile de energie si materii prime sunt mai mari in cazul produselor

reutilizabile decat in cazul produselor de unica folosinta (in primul caz nu mai este

necesar un numar atat de mare de produse)

• Costurile de management al deseurilor scad;

10

• Se creeaza locuri de munca pentru economiile in curs de dezvoltare;

• Un produs ce poate fi refolosit este de obicei mai ieftin decat unul de singura

folosinta;

• Bunurile refolosibile sunt de obicei mai bine construite si isi pot aprecia valoarea

în timp.

6.2. Dezavantajele reutilizării

• Reutilizarea presupune transport si curatare, ce se traduc in costuri asupra mediului

înconjurator;

• Unele bunuri, precum cele care folosesc freon sau scaunele auto pentru copii devin

mai putin eficiente energetic sau cresc riscul de accident, daca sunt folosite in

continuare;

• Bunurile refolosibile trebuie sa fie mai bine construite, deci necesita mai mult

material. Costurile cresc cu cat mai o cantitate mai mica este refolosita;

• Sortarea si prepararea bunurilor pentru refolosire necesita timp, deci costuri pentru

firme.

7. Colectarea , transportul şi manipularea deşeurilor

Colectarea deşeurilor domestice (cunoscute popular drept “gunoi”) cade de obicei în

sarcina autoritătilor locale şi se face prin ridicarea conteinerelor speciale la intervale prestabilite

de timp. Camioanele specializate le transportă apoi la cea mai apropiată groapă de gunoi. În

zonele rurale, deşeurile domestice sunt transportate în prealabil la o staţie de transfer.

7.1. Precolectarea deşeurilor

Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite

recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere

(pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici). Pentru a

permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se

face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile

sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit. Culorile

recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) -

materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru - hârtie, carton și sticlă, maro

- electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna. Pe

11

recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul

respectiv.

7.2. Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă

Coşuri de gunoi Pubele Containere

7.3. Etichete pe recipientele de precolectare selective

Pentru materiale plastice Pentru metale Pentru hârtie și carton

7.4. Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale

Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere

tipizate de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari. Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată sau din

plastic. Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt

folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari, de tip Abroll.

Container de 1,1 m³ din

plastic

Container de 1,1 m³

zincat Container de 4 m³

Containere de tip Abroll

12

8. Prelucrarea biologică a deşeurilor

Deșeurile organice, cum ar fi resturile de

vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi valorificate

prin compostare, care implică un proces de

descompunere a materiei organice. Rezultatul este

compostul, un excelent îngrășământ agricol. În timpul

compostării se produce biogaz cu un mare conținut de

metan, care poate fi folosit ca atare, de exemplu la

aragazuri, sau în termocentrale la producerea curentului

electric. Prin compostare în instalații amenajate procesul

natural de descompunere a materiilor organice este

accelerat.

Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale din gospodării, cât și în

mari instalații industriale (ex. stații de epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare aerobă, cât

și anaerobă.

O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din stațiile de epurare a

apelor uzate orășenești sau din stațiile de epurare industriale.

Materiile combustibile pot fi obținute atât prin prelucrare biologică, cât și prin procese de

piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele avansate

(gazeificare cu arc de plasmă) pot produce un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai

bună, format din monoxid de carbon și hidrogen.

9. Reciclarea deșeurilor în România

Cantitatea de gunoaie care se adună în ţara noastră este de 8 milioane de tone într-un an.

În anul 2010 s-au folosit:

210,5 mii tone de sticlă

235,2 mii tone de hârtie și carton

236,5 mii tone de plastic

104,7 mii tone de metal

În România, în anul 2008, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ

60% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții economici. În anul

13

2007, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate

305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, și reciclate

265.000 tone deșeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%. Cantitatea de ambalaje

valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone.

În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice

45% din totalul ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013.

Compania Eco-Rom Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de companii care

activează în România. Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita Romania,

Coca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas, Romaqua

Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan. Eco-Rom este liderul pieței de preluare de la agenții

economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje. Modelul este inspirat

din Uniunea Europeană, unde pe ambalajele produselor de bază este imprimată o bulină verde -

simbolul firmei care se ocupă de reciclare. În România, Eco-Rom are grijă ca firmele pe care le

reprezintă să-și îndeplineasca obligațiile de colectare și reciclare. Lunar, societatea primeste de la

fiecare firmă suma de bani aferentă cantității de deșeuri pe care aceasta o lansează pe piață.

Încasările sunt investite mai departe în sistemul de colectare, transport și valorificare a deșeurilor

de ambalaje.