ÎNDUMĂTOR: ABSOLVENT:SIMULA- ANA SARMASAN SIMONA

CLAUDIA

1

CUPRINS:

Argument...................................................................................... .........pag 3

Capitolul I .Cultura părului.......................................................... ............pag 4

1.1.Consideratii generale............................................................. .......pag 41.2. Cultura parului pe plan mondial…………………………… …..pag 51.3. Cultura parului in Romania ............................................................pag 6 1.4.Particularităţile biologice ale părului………………………….……pag 8

Capitolul II.

1.Cerinţele părului faţă de factorii ecologici................................................pag 15

2.Caracterele morfologice ale părului……………………………………pag 16

Capitolul III Înființarea plantațiilor....................................................pag 17

Capitolul IV îngrijirea plantațiilor de par..............................................pag 18

2

Argument: Alături de prun, cireș, vișin, cais si piersic, parul este o prețioasa specie fructifera, întrucât fructele lui întrunesc calități gustative si nutritive mult apreciate de consumatori. La pere, partea principala a fructului o constituie pulpa, care reprezintă 97%, in timp ce pielita ajunge la 2,5% iar semințele numai 0,5% din fruct. Cantitatea de apa in pere reprezintă aproape 95%, restul fiind zahar care variază intre 6,5-15,2% substanțe pectice 0,14-0,7%, substanțe tanoide intre 0,06 - 0,27%, substanțe minerale 0,14-0,54%, aciditatea totala 0,12-0,59%, vitamina C 0,6-4,7 mg%. Ca si la alte specii fructifere, compoziția chimica a fructelor depinde de condițiile climatice ale locului de creștere, sol, sosi condiții agrotehnice. Aportul caloric pe care-l aduce consumarea perelor, prezintă o importanta foarte mare, deoarece 100 g fructe conțin 10-20 g hidrați de carbon, care dau organismului intre 40-80 de calorii. Un alt aspect important la pere, îl constituie bogăția lor in elemente bazice, analizele efectuate demonstrând ca la 100 g fruct proaspăt conținutul in elemente minerale măsurat in echivalenți miligram este de 4,42 de potasiu, 0,43 de sodiu, 0,45 de calciu, 0,73 de magneziu si 0,07 de fier. Perele conțin de asemenea, o anumita cantitate de celuloza care constituie un factor stimulent pentru regularizarea activității peristaltice intestinale. Aceste considerente fac din pere alimente dietetice, cu valoare deosebita in condițiile actuale. Cea mai mare cantitate de pere in Romania se utilizează pentru consumul in stare proaspătă, dar se folosesc si ca dulcețuri, gemuri, suc, nectar, gelatina sau chiar si uscate. În tara noastră consumul individual este evaluat la 84 kg fructe anual,cu creşterea în perspectivă la sfârşitul prezentului cincinal la 116 kg.

Importanţa cultivării pomilor şi arbuştilor fructiferi în ţara noastră reiese şi din concordanţa ce există între zonele ecologice din diferite regiuni şi bazine naturale ale ţării.

La noi există bazine naturale consacrate .Principalele specii pomicole găsesc condiţii optime pentru valorificarea potenţialului de rodire ,realizând

3

fructe de calitate superioară,atât sub aspectul comercial si al conţinutului în principii active. Prin cultivarea pomilor pot fi valorificate întinse suprafeţe de teren în pantă prezente în ţara noastră având în vedere obligativitatea amenajării lor în prealabil astfel încât să se asigure condiţii de mecanizare în întreaga plantaţie indiferent de speciile pomicole cultivate.

Prezenţa pomilor şi arbuştilor fructiferi constituie pe lângă efectul economic deosebit de important ,un element reconfortant,estetic şi foarte util pentru viaţa oamenilor prin diminuarea poluării aerului în aşezările din zonă.

CAPITOLUL. I Cultura părului

1.1. Considerații generale

Parul, ca specie pomicola a fost cunoscut cu circa 4000 de ani i.e.n. iar cultivarea lui era destul de extinsa in Grecia si la vechii romani.

In secolul al XVIII-lea, parul a fost adus in tarile apusene Franța, Belgia si Anglia, de unde cultura s-a extins in toata Europa. In anul 1628 in Franța existau circa 250 de soiuri, majoritatea obținute din puieți proveniți din semințe rezultate din polenizarea naturala. Tot in aceasta perioada, Belgia produce primele soiuri dintre care sunt si astăzi: Beurré Bosc, Beurré Hardy, Passe Crassane etc.

In America de Nord, parul a fost adus de primii colonizatori, încât in anul 1771 existau aici circa 42 de soiuri de origine europeana. Aria culturii parului s-a extins succesiv si in Australia iar mai apoi in toata lumea, îndeosebi in zonele cu clima temperata. După anul 1900 au apărut o mulțime de soiuri, însa, numai un număr restrâns dintre ele s-au răspândit in toata lumea, cele mai multe prezentând interes național sau local, fiind cultivate pe arii restrânse. Părul este o specie pomicolă deosebit de valoroasă prin calitatea fructelor, productivitate,eşalonarea perioadei de maturitate a diferitelor soiuri,gradul deosebit de favorabil al condiţiilor naturale din ţara noastră,longevitate,etc. Majoritatea soiurilor de păr care intră repede pe rod manifestă un potenţial de producţie ridicat,practic fără periodicitate în rodire şi prezintă o longevitate economică ridicată 30-40 de ani în funcţie de portaltoi.

4

1.2.Cultura parului pe plan mondial

Cultura parului ocupa locul II in lume, după cea a mărului dintre fructele din zona temperata, fiind concentrata in principal in Europa, America de Nord, Asia, Africa de Sud si Australia. Tarile in care s-a dezvoltat mai mult cultura acestei specii sunt: in Europa, Italia (44600 ha), Spania (15000 ha), Franța (33800 ha), Olanda (5700 ha), Anglia (4700ha), Belgia (3600 ha), Germania (2400 ha) in Africa de Sud (6600 ha), in America de Nord, S.U.A. (16600 ha) si Canada (5000 ha)

In ceea ce privește sortimentul cultivat in principalele tari producătoare din Europa, cel mai răspândit soi este Williams cu 13400 ha (15,7%) din cele 85800 ha cultura comerciala in C.E.E., urmat de soiurile Passe Crassane (11680 ha), Conference (9600 ha), Abate Fetel (7600 ha), B. Bosc (5000 ha), B. Hardy (2850 ha), celelalte soiuri ocupând suprafețe sub 100 ha. Producția mondiala de pere se situează la circa 13 milioane tone/an, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din producția mondiala de fructe, inclusiv struguri, fata de media anilor 1989-1991 când a fost de 9 milioane de tone pe an. Producția cea mai mare de pere se realizează in Europa (2856000 tone), ceea ce reprezintă 30% din producție, iar dintre tari, Italia cu circa 1 milion tone pe an (20% din producția europeana) este cel mai mare producător de pere. Mai mult de 60% din producția europeana de pere se obține in tarile Europei de Vest, respectiv Italia (1 milion t), Spania (580 mii t), Franța (245 mii t), Germania (247 mii t), Ucraina (153 mii t), Olanda (130 mii t). Alte tari mari producătoare de pere in lume sunt: China (2,7 milioane t), S.U.A. (998 mii tone), Japonia (428 mii t). Anual se exporta peste 500 mii tone pere, pe primul loc fiind Italia, urmata de Franța, Spania si Olanda, in Europa, iar in celelalte continente, Argentina, Australia, Republica Sud – Africana care au un rol însemnat in comerțul internațional, datorita decalarii maturării fructelor cu șase luni fata de producția europeana si Nord Americana. Principalele tari importatoare de pere sunt: Germania, Anglia, Suedia, Danemarca, Irlanda etc. In ceea ce privește consumul mediu pe locuitor in lume se constata ca: Italia consuma 16 kg / locuitor anual, urmata de Austria, Grecia, Bulgaria cu 6-10 kg / locuitor, apoi Franța si Olanda cu 5,5 kg / locuitor, Germania 5 kg / locuitor, S.U.A. cu 3 kg / locuitor si Romania cu 2,5 Kg / locuitor. In ceea ce privește sortimentul, exista diferențe de la o tara la alta, iar procentul

5

de pere de vara, toamna si iarna diferă foarte mult.

1.3. Cultura parului in Romania

La noi in tara cultura parului este foarte veche, fiind cunoscuta din vremea dacilor, fapt atestat de numeroasele soiuri locale existente cat si de bogatele toponime legate de par (ex. Satul Parul din Județul Dolj, menționate in documente încă din 1495, Periș, Perișorul, Poiana Parului, Dealul Perilor, Perieni, etc.). După cum arata Al. Borza (1963), primele soiuri străine s-au introdus si răspândit la noi in țara cu aproximativ 450 de ani in urma, iar prima descriere a 13 soiuri de pere este menționată in jurul anului 1700. In Romania, după datele recensământului pomilor din anul 1979, perii reprezentau 4,5% din totalul pomilor fructiferi cultivați, fiind pe locul 3 după prun si mar.

Suprafață ocupata cu par la noi in tara, era de circa 9500 ha, dintre care peste 3000 ha sunt cultivate in sistem intensiv. In prezent, baza producției de pere o constituie livezile clasice si pomii răzleți din sectorul particular. După cel de-al doilea război mondial, in tara noastră, o data cu refacerea pomiculturii, producția de pere a crescut, astfel ca, in perioada anilor 1976-1980. ea a atins 87000 tone anual iar in 1993 s-a înregistrat cea mai mare producție de 108000 t. Județele cu cea mai mare pondere in producția de pere sunt: Argeș (8458 t), Dâmbovița (4348 t), Bacău (3537 t), Bihor (3425 t), Neamț (4266 t), Buzău (3376 t), Suceava (3139 t) etc. Actualmente circa 80% din producția de pere provine din gospodăriile individuale țărănești, din pomi răzleți sau mici livezi familiale.

Despre valoarea terapeutica a acestor fructe nu s-a știut multa vreme mai nimic. Studii recente au arătat însă, ca perele se disting prin câteva calități vindecătoare, rar întâlnite la alte alimente, fiind excepționale in tratarea afecțiunilor renale si urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum si in intoxicații si in bolile care apar pe fondul deficientelor imunitare.

Pentru îmbunătățirea consumului de pere ar fi necesara o creștere a producției de pere de pana la 2000 tone anual, cu următoarea eșalonare: 35% pere de vara, 35% pere de toamna si 30% pere de iarna. In anul 1991 consumul de pere pe locuitor era foarte scăzut, de numai 2,5 kg /an, fata de un necesar de minimum 10 kg / an.

6

În continuare este prezentat un tabel cu câteva specii de par cultivate in Romania:

ProveniențăSoiul

Epoca de recoltare(luna/decada)

CaracterizareaPomului

Fructul: mărime, forma, culoare

1 2 3 4“Trivale”Romania 1982

VII / 1-2 Vigoare mica; tip spur; foarte precoce

Fruct sub mijlociu, conic,galben-pai

“Bella Di Giugno”Italia

VII / 1-2 Vigoare mare; tip spur, foarte productiv, înflorire timpurie

Fruct sub mijlociu, piriform, galben-verzui, roz

“Triumf”Romania 1985

VII / 2 Vigoare mare; tip spur; rezistent la rapăn si pătarea alba a frunzelor

Furct mijlociu, galben cu roșu la soare

“Aromata de Bistrița”Romania 1973

VII / 3 Vigoare mijlocie; precoce, foarte productiva

Fruct mijlociu, scurt piriform, verde gălbui cu rosu-rubiniu

“Favorita lui Clapp”S.U.A. 1860

VII / 3 – VIII / 1 Vigoare mare; tip spur; înflorire semi târzie foarte productiv

Fruct mijlociu-scurt, piriform, roșu cărămiziu

“Untoasa precoce Morettini”Italia 1957

VIII / 1 Vigoare mare; precoce, foarte productiv, rezistent la boli

Fruct mare, piriform, galben-pai cu roșu la soare

“Conference”Anglia 1890

IX / 3 Vigoare mijlocie; înflorește semi târziu, produce mult si constant

Fruct mijlociu, piriform, alungit, verde-gălbui cu rugina

7

1.4.Particularităţile biologice ale părului

Cele aproximativ 6000 de soiuri de păr cultivate pe glob aparţin genului Pyrus,care cuprinde peste 30 de specii.

Din grupa perelor superioare fac parte:

- Cure, cu fructe de 100-350 g, forma alungita, pielita galbena, cu o dunga ruginie in lungime. Pulpa este foarte suculenta si ușor astringenta, rezistenta la păstrare.- Favorita lui Klapp, de 160-260 g, cu forma alungita, rotunjita la baza, pielita groasa, neteda si lucioasa la maturitate, culoare galbena ca lămâia cu pete cărămizii pe partea care a fost expusa spre soare.- Williams, cu greutatea de 150-250 g, suprafață neregulata, pielita neteda, de culoare la început verde-gălbuie, cu numeroase pete ruginii, apoi la maturitate galben-aurie; are pulpa foarte frageda si dulce. Din grupa perelor mijlocii fac parte: Bergamot, Esperen, cu forma rotunda turtita la vârf si asimetrica; pielita este groasa, de culoare galbena, mai ruginie pe partea care a fost expusa spre soare. Are pulpa fina, suculenta, dulce, acidulata si aromata. Alte soiuri de pere sunt: untoasa, Napoleon, Hordenpont, Magdalena, de vara.

Denumirea populară

Areal Particularităţi Soiuri obţinute

Părul pădureţ

Pyrus pyraster

Asia Centrală

Asia Mica

Sudul Rusiei(Crimeea,Caucaz)

Pom viguros,15-20m înălţime,sistem radicular pivotant,rezistent la secetă,mai sensibil la ger

Cure

Tămâioasă mică

Ghindaoane

Gifford

8

decât mărulPărul de Ussuria

Pyrus Urssuriensis Maxim

Estul Europei

China de Nord

Coreea de Sud

Înălţime 10-15m,coroană deasă,sistem radicular ramificat şi mai superficial decât părul pădureţ,bună rezistenţă la ger,lipsă de compatibilitate cu soiurile europene

Soiuri din Extremul Orient

Untoasa de iarnă a lui Miciurin

Părul nins

Pyrus nivalis

Asia Centrală

Iran

Rusia

Înălţime 10-15m ,rezistenţă la secetă,mai puţin rezistent la ger

Soiuri de cidru din Vestul Europei

Părul sălcioară

Pyrus elaeagrifolia Pall

Asia Mica

RusiaÎnălţime 6m ,are nevoie de multă căldură,rezistă la secetă şi este foarte rezistent la boli,are mare potenţial de producţie

-

Părul amigdaliform

Pyrus amygdaliformis Mill

Asia Mică

Sudul EuropeiArbustoid foarte rezistent la secetă

-

Părul chinezesc ChinaÎnălţime 15m A fost folo-

9

Pyrus serolina Rehd

Japonia rezistent la secetă la bolile specifice,potenţial de producţie mare,se poate înmulţi vegetativ

sit în Ame-rica de Nord pentru a obţine soiuri rezistente la boli

Curé

- Soi originar din Franța - Pomul viguros, cu buna capacitate de ramificare, compatibil cu gutuiul, foarte productiv, dar inconstant; sensibil la rapăn si ger; soi triploid, fructifica in general partenocarpic. Soi foarte răspândit si la noi in tara. - Fructul este mare, piriform, alungit, asimetric, cu o dunga de rugina longitudinala si un sânt discret. Epiderma este verde-gălbuie la maturitate. Pulpa este albă-gălbuie, densa, slab parfumata si potrivit de dulce cu sclereide fine si gust ușor astrigent, plăcut, la maturitatea de consum. - Soi de iarna: Se recoltează la începutul lunii octombrie; păstrarea: 100-150 zile.

Untoasa Hardy

- Soi originar din Franța - Pomul viguros, cu trunchiul si axul puternice, coroana îngust conica, capacitate redusa de ramificare, fructifica preponderent pe formațiuni scurte, intra târziu pe rod, sensibil la ger, produce mult si constant. Este compatibil cu gutuiul si poate fi folosit si ca intermediar. - Fructul este mijlociu (120-140g), scurt conic, cu vârful larg, culoarea verde-gălbuie acoperita integral sau parțial cu rugina grosiera. Pulpa este alba, semi fondantă, foarte suculenta, dulce vinurie, de calitate foarte buna. - Soi de iarna: Se recoltează la sfârșitul lunii septembrie; păstrarea 30-60 zile.

Olivier de Sèrres

- Soi originar din Franța - Pomul semi viguros, productiv dar inconstant, înflorește semi târziu si este sensibil la rapăn; compatibil cu gutuiul. - Fructul de marine medie, maliform, cu epiderma galbena-verzuie, pulpa alba-gălbuie, ferma, cu gust foarte bun si aroma distincta.

10

- Soi de iarna: Se recoltează la începutul lunii octombrie si se păstrează, 150-180 zile.

Primadona

Caracteristici - vigoare:- perioada înfloritului:- mărime mare fruct: diametrul este mijlociu

11

- formă fruct:- culoare: galben-aurii- gust: placut, foarte dulce, racoritor- perioada de maturare: mijlocie, 15 septembrie

Adria

Caracteristici

- vigoare:- perioada înfloritului:

12

- mărime mare fruct: diametrul este mijlociu- formă fruct:- culoare: verde-galbui- gust: echilibrat, dulce, usor acidulat, placut- perioada de maturare: mijlocie, 15 septembrie

Transilvania

Caracteristici

13

- vigoare: medie- perioada înfloritului:- mărime mare fruct: diametrul este mijlociu- formă fruct:- culoare: galbenă- gust: foarte placut si aroma fina, discreta- perioada de maturare: mijlocie, 15 septembrie

Rosioara de Cluj

Caracteristici

14

- vigoare: mijlocie- perioada înfloritului: timpurie- mărime medie fruct:- formă fruct: piriformă- culoare: roşie- gust: bun- perioada de maturare: sfârşit de iulie

Capitolul II.

1.Cerinţele părului faţă de factorii ecologici

A .Cerinţele faţă de factorul lumină

Părul este mai pretenţios faţă de factorul lumină decât mărul. În condiții de lumină insuficientă lăstarii nu se lemnifică suficient şi degeră în timpul iernii,iar fructele prezintă un gust mediocru. Lumina influenţează procesul de colorare,aroma şi gustul fructelor. Pomii tineri sunt de asemenea prietenoşi faţă de factorul lumină.

B. Cerinţele faţă de temperatură

Partea aeriană a părului începe procesul de creştere la 7,5-8°C(pragul biologic),iar rădăcinile de la 2,5°C realizând nivelul maxim de creştere la 15-20°C. Părul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale de 9,5-11°C. Temperatura medie în perioada de vegetaţie (aprilie-septembrie)trebuie să fie de 16-18°C.Soiurile de vară au nevoie de 135-140 de zile cu temperaturi medii pozitive pentru creşterea şi maturarea fructelor,iar cele târzii 160-185 de zile În această perioadă se anulează o cantitate de 2950-3250°C.

C. Cerinţele faţă de apă

Faţă de apă părul este mai puţin pretenţios decât mărul. Cele mai pretenţioase faţă de factorul umiditate sunt soiurile de toamnă-iarnă. În condiţii de secetă pe soluri uscate fructele rămân mici ,insuficient colorate,prezintă un gust mediocru. În zonele si pe solurile cu exces de umiditate fructele formează celule mari,se păstrează greu iar pomii pier prematur.

15

D .Cerinţele faţă de sol

Părul reuşeşte să crească pe solurile brun-roşcat ,brune,aluviuni,în general pe soluri cu o bună capacitate de reţinere a apei ,adânci cu o textură mijlocie şi fertilitate ridicată. Reuşeşte în soluri cu o textură luto-nisipoasă,luto-argiloasă în general mai uşoare decât specia măr. Evită solurile cu podzoluri sau nisipuri mobile,situaţii în care fructele rămân mici , prezintă un gust mediocru.

2.Caracterele morfologice ale părului

Provenind din specii cu o bază eredită diferită, formată în condiţii ecologice variate ,soiurile cultivate de păr,manifestă o comportare diferită în procesul de creştere şi rodire.

Creşterea la păr

Parul cultivat manifestă o perioadă de repaus relativ mai scurtă decât la măr.Perioada de vegetaţie variază în funcţie de soi ,portaltoi ,mediu ecologic între 190-195 zile etapă în care se acumulează 3200-3500°C. După vigoare soiurile de păr se grupează în 3 categorii:

Soiuri cu vigoare mare sau supra mijlocie:Curé,Untoasă,Gifford,Untoasă Hardy,Untoasa de Paris;

Soiuri cu vigoare mijlocie:Passe Carassane,Untoasa Bosc,Abatele,Fetol,William's

Soiuri cu vigoare redusă:dr.Jules Guyat,Untoasa Clairgeau,Joseffina de Malines.

Organele epigene Trunchiul părului prezintă în primii ani o scoarţă netedă de culoare galbenă până brun închis caracteristică solului.

16

Coroana părului în formă naturală este piramidală sau invers piramidală. Ramurile schelet sunt lungi şi cresc sub un unghi mic de ramificare.

1. Soiuri cu ramificare slabă şi coroană rară:Untoasă Bosc,Untoasă Hardy,Untoasă Gifford.

2. Soiuri cu ramificaţie bună şi coroană bine garnisită :William's, Curé Lăstarii manifestă la majoritatea soiurilor o creştere ondulată sau genii culată cu scoarță de culori foarte variate de la brun-gălbui(William's) la verde cenuşiu (Passe Grassane).Mugurii sunt așezaţi solitari,au forma ovoidă ,alungită cu vârful în general îndreptat spre ramuri. Tipul de fructificare este diferit în funcţie de soiul şi perioada de vârstă. Unele soiuri rodesc mai mult pe formaţiuni fructifere mai lungi ,ca nuielușele,mlădiţe: Untoasa Bosc, Curé.Altele rodesc pe formaţiuni scurte:Passe Grasse,Abatele,Fetul.

Înflorirea şi rodirea la păr: Etapa de înflorire este modificata de condițiile meteorologice ale anului respectiv, de condițiile ecologice dar si de caracterul soiurilor. Unele soiuri manifesta înflorire timpurie Dr.Joules Guyot,Contesa de Paris;altele au înflorire târzie: William's, Untoasă Bosc. Florile au o structura hermafrodita si practic toate soiurile manifesta un caracter auto steril .Fructul parului rezulta din concreșterea ovarului cu receptacul. Prezintă forme variabile:conica,ovoida,sferic turtita,piriforma.Sistemul radicular al parului,in marea majoritate a cazurilor,se situează la adâncimea de 20-100 cm.

Capitolul III Înființarea plantațiilor

Noile plantații de par vor fi înființate adoptând o desime corespunzătoare ,in funcție de complexul soi-portaltoi,condițiile ecologice,relieful si starea generala de fertilitate a soiului. Pentru înființarea noilor plantații de par, in funcție de elementele menționate,pot fi adoptate 3 sisteme de plantare:

Semi intensiv cu 500-800 pomi la hectar; Intensiv cu 1200-1500 pomi la hectar ; Plantații de mare densitate cu 1500-2000 pomi la hectar si chiar mai

des.

Capitolul IV Îngrijirea plantațiilor de par

1.Taierile de întreținere sunt in general asemănătoare cu cele indicate pentru plantațiile de mar. La majoritatea soiurilor de par daca creșterile anuale prezintă

17

in primii ani o lungime medie de 30-40 cm iar in perioada de rodire 15-30 cm,se poate considera ca plantația respectiva se afla in condiții normale de nutriție ,creștere si rodire. In perioada de plina producție (8-12) ani,majoritatea soiurilor de par de tip standard fructifica pe țepușe nuielușe, mlădițe,inserate pe ramuri tinere de 2-3 ani. Vor fi eliminați lăstarii lacomi si ramurile cu poziție apropiata de verticala.2.Lucrarile solului in plantațiile de parTrebuie sa tina seama de sensibilitatea la seceta a acestei specii si cerințele deosebite fata de aprovizionarea cu substanțe nutritive. In zonele cu precipitații de 650-750mm,având in vedere si cerințe de ridicare a gradului de fertilizare a solului din plantațiile de par,pe interval intre rândurile de pomi ,se pot cultiva plante anuale îndeosebi leguminoase care ulterior se încorporează ca îngrășăminte verzi. 3.Aplicarea îngrășămintelorSe face ținând seama de gradul de fertilizare a solului. Cercetările privind consumul anual de substanțe fertilizante intr-o plantație de par consemnează exigenta acestei specii pentru o buna aprovizionare cu principalele elemente si microelemente necesare. 4.Tratamente speciale vizând asigurarea unor producții superioare de fructe Pentru stimularea legării fructelor,îndeosebi in primăverile mai puțin favorabile sub raport climatic,au fost obținute rezultate pozitive prin efectuarea unor tratamente cu acid giberelic G.A.310-16p.p.m. sau un comprimat de un gram la 100 l apa ,cantitatea de soluție folosita la ha fiind de 1000 litri.5.Recoltarea si păstrarea perelorStabilirea momentului optim si asigurarea unor condiții corespunzătoare de recoltare constituie elementele determinante pentru calitatea fructelor si capacitatea lor de păstrare. Soiurile de vara se vor recolta cu m8-10 zile înainte de maturitatea deplina ,când fructele au atins dimensiuni normale ,se desprind ușor de pe ramuri iar culoarea pielitei trece din verde deschis in galben verzui.Soiurile de toamna se vor recolta cu 10-14 zile mai târziu .Operațiunea de recoltare a perelor se realizează manual dat fiind gradul ridicat de perisabilitate si fragilitate al acestor fructe.Păstrarea perelor pentru consum in stare proaspătă constituie o operațiune importanta care implica deosebita competenta si conștiinciozitate. Temperatura optima de păstrare este diferita in funcție de soi. După N .Kligel temperatura de 1,5°C scade la soiurile William's, Untoasă Hardy cu o treime sau chiar la jumătate perioada de păstrare fata de temperatura de -1°C.Perele din soiul Wiliam´s la -1ºC.......0ºC se păstrează 2-3 luni in timp ce numai la 3ºC durata de păstrase reduce la 3 săptămâni;la -2,8....-3ºC fructele de par pot însa îngheța.

18

Prin păstrarea in atmosfera controlata perioada de folosire se mărește cu una sau chiar mai multe luni,fructele își mențin fermitatea,culoarea,aciditatea,prospețimea in condiții superioare celor realizate in depozitul frigorific.

BIBLIOGRAFIE

1.Pomicultura și viticultura Autori :Ștefan Oprea Florea Voinea Florea Rusu Editura didactică 1980 2.Pomicultura de liceu an III-IV:I Militiu Editura Cereș 1984 3.Pomicultură generală și specială: M. Popescu I. Militiu GH. Mihănescu V. Cireașă Editura didactică 19824.Pomicultură: Ion Ceaușescu Ilarie Isan Editura didactică 1986

19