Comisia examen

Nume si prenume Nota Semnatura

MembruMembruPresedinte

S.C G4S SECURITY SERVICES S.R.L.

CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA

CURS INSPECTOR IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

LUCRARE DE CURS

– BRASOV––2009 –

S.C G4S SECURITY SERVICES S.R.L.

CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA

CURS INSPECTOR IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA

LUCRARE DE CURS

TEMA:„INSTRUCŢIUNI PROPRII

DE SECURITATE SI SANATATE A MUNCII PENTRU

ADMINISTRATOR CLADIRE“

INDRUMATORFORMATOR,TUDOR VALENTIN

AUTOR CURSANT

GURAN ADRIAN

2

– BRASOV––2009 –

CUPRINSPag.

Introducere …………………………………….…………...............

Capitolul 1 ……………………………………………….............…

1.1. Subcapitol .....................................................................

1.1.1. Paragraf ......................................................................

...

Capitolul 2 ……………………………………………....…............

2.1. Subcapitol .............................................................................

2.1.1. Paragraf ........................................................................

Capitolul 3 …………………………………………………............

3.1. Subcapitol .............................................................................

3.1.1. Paragraf ........................................................................

Capitolul 4 …………………………………………………............

4.1. Subcapitol .............................................................................

4.1.1. Paragraf ........................................................................

Concluzii şi propuneri ……………….……………………..............

Bibliografie ………………………………………………...............

Anexe

3

BIBLIOGRAFIE

[1] **** Constituţia României, Monitorul Oficial al României nr. 233,

Bucureşti, 1991.

[2] **** Legea 319/2006, legea securităţii şi sănătăţii în muncă pag. 23-26

[3] **** Norme metodologice de aplicare a legii securităţii şi sănătăţii în muncă,

2006, pag. 23-27, 33-45

[4] Dr.ing.Steluţa Nisipeanu, ing.Raluca Stepa, Implementarea managementului

securităţii şi sănătăţii în muncă, ed.Libra, Bucureşti, 2003, pag.234-255

[5] *** Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Bucureşti,

Editura Univers Enciclopedic, 1998.

........................................................................................

4

Prevederile prezentelor instructiuni proprii de securitate a muncii au fost intocmite in baza urmatoarelor legi : Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca; H.G. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006; H.G. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca; H.G. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca; H.G. 1051/ 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare; Legea 49/2006 privind circulatia pe drumurile publice; Oug 99/2000 – privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca; Regulamentul de ordine interioara; Fisa postului; Proceduri de lucru G4S Cash Services .

PREVEDERI COMUNE TUTURORCATEGORIILORDE ACTIVITATI

                   Instructiunile proprii de securitate a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate nationala care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea principalelor activitati din economia nationala in conditii de securitate a muncii .          Instructiunile proprii de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementari privind asigurarea sanatatii si securitatii in munca, sistem compus din :

- Instructiuni generale de securitate a muncii care cuprind prevederile de securitate si sanatate a muncii, general valabile pentru orice activitate ;

- Instructiuni specifice de securitate a muncii care cuprind prevederile de securitate a muncii, specifice unor anumite activitati sau grupe de activitati, detaliind prin aceasta prevederile instructiunile generale de securitate a muncii.

În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urmatoarele probleme: a) legislatia de securitate si sanatate în munca; b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si

sanatate în munca:c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii:d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor,

stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.

Instruirea la locul de muncă va cuprinde:a. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice

locului de muncă şi/sau postului de lucru:b. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de

lucru;

5

c. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;

d. prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru:

e. instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de cate şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

Instruirea periodica

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni.Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:

a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă

privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;

c) la reluarea activităţii după accident de muncă;d) la executarea unor lucrări speciale;e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale

echipamentului existent;f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Durata instruirii periodice in cazurile a)-g) de la paragraful anterior nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:

6

a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau

b) lucrătorul desemnat; sauc) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; saud) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE Şl SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ elaborate în baza art.95 al Tratatului de la Amsterdam si care sunt valabile in activitatile administrative ale

Centrul de Procesare

An apariţie

/Nr.Directivă

Domeniu de aplicare

Produse (în general) 92/59/CEE

Produse de consum noi, folosite sau recondiţionate (cu excepţia antichităţilor) pentru care nu există reglementări comunitare

Produse pentru construcţii 89/106/CEE

93/68/CEE

Produse pentru introducerea permanentă pe şantierele industriale sau de construcţii civile cu caracteristici care influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea de siguranţă şi în caz de incendiu, mediu ambiant sau izolarea termică/acustică a construcţiei

Ascensoare84/529/CEE 86/312/CEE 90/486/CEE

Ascensoare (pentru transportul de MARFA ) instalate fix în imobile permanente şi componentele de securitate ale acestora

Vehicule cu motor

68 directivecu amenda-mente

Vehicule cu motor şi remorcile acestora precum şi componentele şi dispozitivele care condiţionează securitatea acestora. Se exclud tractoarele din agricultură şi silvicultură

Utilaje folosite :

-grupuri electrogene

79/113/CEE85/405/ CEE 84/533/CEE85/406/ CEE84/534/CEE 87/405/ CEE 84/533/CEE85/407/ CEE84/537/CEE85/409/ CEE88/180/CEE 88/181 /CEE

Se stabilesc limitele de emisiune sonoră (exprimate ca puteri acustice sau ca nivele de zgomot, la locul operatorului

Aparate cu gaz 90/396/CEEAparate pentru coacere, încălzire şi producerea apei calde şi dispozitivele şi componentele acestora care se comercializează separat

7

Echipamentelectric pentrujoasă tensiune

73/23/CEE93/68/CEE

Echipament electric destinat a fi utilizat la o tensiune nominală cuprinsă între 50 V şi1000 Vca. şi între 75 V şi 1500 Vcc.

Echipament electric pentru utilizare în atmosferă explozivă

94/9/CEAparate şi sisteme, electrice sau nu, concepute a fi utilizate în atmosferă explozivă.

Compatibilitateelectromag-netică

89/336/CEE 92/31/CEE93/68/CEE

Cerinţe de protecţie a echipamentelor tehnice faţă de perturbaţiile electromagnetice

SARCINILE SI OBLIGATIILE LUCRATORILOR PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA ÎN MUNCA in activitatile administrative desfasurate in cadrul Centrului de Procesare.

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute mai sus, lucrătorii au următoarele obligaţii:

1. să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace tehnice; 2. să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare; 3. să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; 4. să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; 5. să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; 6. să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; 7. să coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate; 8. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora; 9. să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă, dacă aceasta ar pune în pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa, sau a celorlalţi participanţi la procesul de muncă ;

8

10. în caz de pericol iminent , în lipsa şefului ierarhic , angajatul este obligat să ia măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi 11. să cunoască şi să aplice normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor şi cele specifice la locurile de muncă ; 12. să participe la instructajele de prevenire, la exerciţiile de stingere a incendiilor şi cele specifice şi locului de muncă ; 13. să respecte regulile instituite pe teritoriul societatii privind fumatul, precum şi cele referitoare la executarea lucrărilor cu pericol de incendiu (sudură, folosirea aparatelor electrice de încălzire) ; 14. să controleze la începerea şi încheierea programului, locurile de muncă, în vederea depistării şi înlăturării cauzelor de incendiu ; 15. să cunoască funcţionarea şi să întreţină în bună stare de utilizare mijloacele de protecţie împotriva incendiilor din dotare ; 16. să fie în măsură să pună în funcţiune şi să mânuiască materialele şi mijloacele de stingere a incendiilor din dotare ;17. să participe la stingerea incendiilor, evacuarea oamenilor şi a bunurilor materiale, înlăturarea efectelor incendiilor sau ale calamităţilor naturale şi catastrofelor cu mijloace aflate la dispoziţie.18. sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare în domeniu securitatii muncii.19. Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:

- prea grea sau prea mare; - greu de manuit şi de prins; - instabila sau cu un conţinut ce risc sa se deplaseze; - pozitionata astfel încât necesita susţinerea sau manipularea ei la distanta fata de trunchi sau cu flexia ori rasucirea trunchiului; - susceptibilă sa producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau consistentei sale, în special în cazul unei coliziuni. 19.1 . Efortul fizic necesar Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă: - este prea intens; - nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de rasucire a trunchiului; - poate sa antreneze o deplasare brusca a masei; - este realizat atunci când corpul se afla într-o poziţie instabila. 19.2 Caracteristicile mediului de munca Caracteristicile mediului de munca pot determina o creştere a riscurilor, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă: - nu exista suficient spaţiu liber, în special pe verticala, pentru realizarea activităţii; - solul prezintă denivelari, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos pentru incaltamintea lucrătorului; - locul de munca sau mediul de munca nu permite lucrătorului manipularea manuală a maselor la o înălţime sigura sau într-o poziţie de lucru confortabila; - solul sau planul de lucru prezintă denivelari care implica manipularea masei la diferite niveluri; - solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil; - temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare. 20. Cerinţe ale activităţii Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implica una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:

9

- efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicita în special coloana vertebrala; - perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare; - distanţe prea mari pentru ridicare, coborare sau transport; - ritm de munca impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrator.

21. Cerinţe minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor aflaţi în potenţial pericol în atmosfere explozive:

Instruirea lucrătorilor Angajatorul trebuie sa le asigure celor care lucrează în locuri unde pot aparea atmosfere explozive o instruire corespunzătoare şi suficienta cu privire la protecţia impotriva exploziilor. 22 . Indicaţii scrise şi permise de lucru Acolo unde este cerut de documentul privind protecţia impotriva exploziilor: - munca în locuri periculoase trebuie efectuată respectându-se instrucţiunile scrise emise de angajator; - trebuie aplicat un sistem de permise de lucru pentru a îndeplini şi activităţile periculoase şi pe cele care pot interactiona cu alt gen de activitate, producand pericole. Permisele de lucru trebuie emise anterior începerii lucrului de o persoana cu responsabilitate în acest domeniu. 23. Măsuri de protecţie impotriva exploziilor

– Orice scurgere şi/sau pierdere, voita sau nu, de gaze inflamabile, vapori, ceata sau pulbere combustibila care poate produce pericole de explozie trebuie deviata ori îndepărtată corespunzător spre un loc sigur sau, dacă nu este posibil, trebuie oprită în condiţii de securitate sau trebuie remediata prin alta metoda adecvată.

– Dacă o atmosfera exploziva conţine mai multe tipuri de gaze, vapori, ceata sau pulberi inflamabile şi/sau combustibile, măsurile de protecţie trebuie sa fie adecvate celui mai mare pericol posibil.

– Prevenirea pericolelor de aprindere trebuie, de asemenea, sa ia în considerare descarcarile electrostatice, acolo unde lucrătorii sau mediul de lucru acţionează ca purtători ori producători de sarcina electrica. Lucrătorilor trebuie sa li se asigure îmbrăcăminte de protecţie corespunzătoare, din materiale care nu produc descărcări electrostatice care pot aprinde atmosferele explozive.

– Instalatia, echipamentul, sistemele de protecţie şi toate dispozitivele de conectare asociate trebuie puse în funcţiune doar dacă documentul privind protecţia impotriva exploziilor permite utilizarea lor în siguranta în atmosfera exploziva. Aceasta se aplica şi echipamentului de munca şi dispozitivelor de conectare asociate care nu sunt considerate echipament sau sisteme de protecţie în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, cu modificările ulterioare, care transpune Directiva 94/9/CE, dacă încorporarea lor într-o instalatie poate produce pericol de aprindere. Trebuie luate măsurile necesare pentru prevenirea confuziei între dispozitivele de conectare.

– Trebuie luate toate măsurile necesare ca locul de munca, echipamentul de munca şi toate dispozitivele de conectare asociate, puse la dispoziţie lucrătorilor, sa

10

fie proiectate, construite, asamblate, instalate, întreţinute şi utilizate astfel încât sa reducă la minimum pericolul de explozii şi, dacă se produce o explozie, sa controleze sau sa reducă la minimum extinderea ei în acel loc de munca şi/sau la echipamentul de munca. Pentru astfel de locuri de munca trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a reduce la minimum efectele fizice ale exploziei asupra lucrătorilor.

– Acolo unde este cazul, lucrătorii trebuie avertizati prin semnale optice şi/sau acustice şi retrasi înainte sa se atinga condiţiile de explozie.

– Acolo unde este prevăzut în documentul privind protecţia impotriva exploziilor, trebuie asigurate şi întreţinute iesiri de siguranta pentru a face posibila, în caz de pericol, părăsirea de către lucrători, repede şi în securitate, a locurilor aflate în pericol.

– Înainte ca un loc de munca unde pot aparea atmosfere explozive sa fie folosit pentru prima oara, trebuie verificata siguranta sa globală fata de explozii. Trebuie menţinute toate condiţiile necesare pentru asigurarea protecţiei impotriva exploziilor.

Aceste verificări trebuie sa fie efectuate de persoane competente în domeniul protecţiei impotriva exploziilor, care au experienta şi/sau pregătire profesională.

FACTORII DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ

Mediul fizic: factori de natură fizică, chimică, biologică, caracter special al mediuluiA. FACTORI DE NATURĂ FIZICĂ –14 CATEGORII.

1 PRIMELE TREI DEFINESC MICROCLIMATUL LOCULUI DE MUNCĂ: 1. TEMPERATURA EXCESIVĂ A AERULUI (RIDICATĂ/SCĂZUTĂ); 2. UMIDITATEA NECORESPUNZĂTOARE A AERULUI (RIDICATĂ/SCĂZUTĂ);3. VITEZA MARE A CURENŢILOR DE AER.

Factorii de microclimat pot acţiona: – asupra mijloacelor de producţie, perturbându-le funcţionarea;– executantului – provoacă transformări fiziologice, dereglând:

o starea de dezechilibru termic – temperatura;o starea mucoaselor oculare şi respiratorii, capacitatea organismului de

apărare faţă de flora microbiană din aer – umiditatea aerului;– starea de confort, procesul de termoreglare – viteza curenţilor de aer,

4. Aeroionizarea necorespunzătoare. aeroionii sunt particule foarte mici, încărcate pozitiv sau negativ, care se găsesc permanent şi concomitent în aer, determinând conductibilitatea electrică a acestuia. ei se formează din atomi şi molecule de gaze sub influenţa unor factori externi ionizatori – radiaţiile radioactive, cosmice şi ultraviolete (dure), precum şi prin aducerea la incandescenţă a corpurilor solide sau prin pulverizarea apei (acţiune mecanică asupra structurii apei). forme de manifestare: raportul ioni mici/ioni mari, ioni pozitivi/ioni negativi. nu provoacă îmbolnăvire profesională, dar perturbă comportamentul, afectând mai ales sistemul nervos.

5. Presiunea excesivă a aerului (ridicată/scăzută). 6. Suprapresiunea în adâncimea apelor.

ambele afectează solubilitatea gazelor în ţesuturile organismului.7. Zgomotul excesiv; 8. Ultrasunetele.

Din punctul de vedere al perceperii lor de către organul auditiv, oscilaţiile acustice se clasifică în: infrasunete, cu frecvenţa sub 16 hz, sunete, cu frecvenţe între 16 – 16.000 hz

11

şi ultrasunete, cu frecvenţa peste 16.000 hz.Zgomotul este definit, cel mai des, ca un sunet nedorit. sunetul este senzaţia auditivă provocată de vibraţia acustică (deci în domeniul audibil) a particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de echilibru. el apare ca urmare a vibraţiilor unui corp. unitatea de măsură a zgomotului este decibelul (dB). Cele trei caracteristici fundamentale ale unui zgomot sunt: nivelul în decibeli; conţinutul în frecvenţă; durata totală şi variaţia nivelului în timp.

Efectele asupra executantului în funcţie de nivelul de intensitate:- efectul de mascare – când sunt emise simultan mai multe sunete; cel mai intens

îngreunează sau împiedică perceperea celorlalte.- oboseala auditivă – o scădere temporară a sensibilităţii auditive, consecutivă

expunerii la zgomot, reversibilă la valorile iniţiale după câteva minute, ore sau zile de la încetarea expunerii.

- surditatea profesională este rezultatul expunerii la acţiunea zgomotului, dar nu se cunoaşte încă în întregime modul ei de producere.

Ultrasunetele, având o frecvenţă ridicată (peste 16.000 Hz), nu provoacă senzaţii auditive. acţiunea lor biologică variază în funcţie de caracteristicile proprii (frecvenţă, intensitate, durată de acţiune) şi de natura elementelor sau a ţesuturilor expuse. cele mai periculoase sunt ultrasunetele de intensitate mare şi frecvenţă joasă, care se amortizează puţin în aer şi se răspândesc în toată încăperea de lucru; cele de intensitate mică şi frecvenţă ridicată practic nu sunt nocive pentru om. acţiunea biologică a ultrasunetelor se concretizează în efecte mecanice, termice şi chimice. expunerea îndelungată la ultrasunete conduce la surditate profesională.

9. Iluminatul necorespunzătorForme de manifestare:- nivel de iluminare scăzut- strălucire- pâlpâire

Iluminatul necorespunzător provoacă senzaţia de corp străin în ochi, fotofobie, lăcrimare, senzaţia de greutate în regiunea frunţii, cefalee, dureri periorbitale. aceste tulburări sunt însoţite de o scădere a sensibilităţii la lumină, a posibilităţii de diferenţiere şi a vitezei de percepţie vizuală. consecinţa maximă – orbirea.

10.Radiaţiile electromagnetice – flux variabil de particule elementare numite fotoni, care se propagă sub formă de unde transversale, cu viteza de 300.000 km/s în vid.Amploarea efectelor biologice provocate de radiaţiile electromagnetice este dependentă în principal de:- energia radiaţiei:- distanţa dintre punctul de emisie al radiaţiei şi punctul de intersecţie a materiei organice, respectiv efectele biologice, vor fi în relaţii invers proporţionale cu pătratul acestei distanţe;- densitatea radiaţiei sau cantitatea de energie ce trece pe 1 cm2 de suprafaţă a materiei organice în timp de o secundă;- durata de expunere a materiei organice la acţiunea radiaţiilor electromagnetice.Efect biologic – dilatarea materiei organice. Tipuri: undele corespunzătoare spectrului de audiofrecvenţă, undele radiometrice, microundele, radiaţiile infraroşii, luminoase, ultraviolet şi laser

11.Radiaţiile ionizante – efectul predominant este ionizarea materiei organice: Tipuri: - radiaţii necorpusculare: röntgen (x); gamma; - radiaţiile corpusculare: alpha, beta, radiaţii neutronice. Factorii care determină efectele radiaţiilor sunt: doza absorbită, timpul de expunere,

12

zona expusă şi calitatea radiaţiei (energie).Consecinţă maximă: boala acută de iradiere.

12.Potenţialul electrostatic – fenomenul de încărcare a corpurilor cu sarcini electrice. Electricitatea statică ce apare în diverse procese industriale se poate acumula, provocând dereglări din cauza respingerilor şi atracţiilor reciproce între diferitele corpuri încărcate. de asemenea, acumulările de sarcini statice pe diverse utilaje se pot descărca asupra personalului de deservire, provocând senzaţii foarte neplăcute şi mai ales reacţii imprevizibile, riscante.Cel mai grav pericol îl reprezintă apariţia scânteilor electrice (descărcări electrice disruptive) şi capacitatea lor de a iniţia incendii şi explozii. pentru ca acestea din urmă să se producă este necesar:

- să existe o sursă importantă de electricitate statică;- să apară o acumulare de sarcini electrice, în cantitate suficientă pentru a

reprezenta un potenţial generator de scântei;- să fie prezent un amestec inflamabil sau exploziv;- să apară o scânteie electrică de energie suficientă pentru a putea iniţia un

amestec combustibil.Electricitatea statică acţionează şi direct asupra organismului uman, provocând apariţia unor stări depresive, periculoase sub aspectul comportamentului de muncă.

13.Calamităţi naturale: trăsnetul, inundaţiile, vântul puternic, grindina, viscolul, alunecările, surpările şi prăbuşirile de teren sau copaci, avalanşele, seismul etc. Toate pot provoca accidente de munca, in majoritatea situaţiilor mortale.

B. FACTORI DE RISC DE NATURA CHIMICA- gazele, vaporii, aerosolii toxici;- gazele, vaporii, aerosolii caustici;diferenţa faţă de mijloacele de producţie: calea de pătrundere în organism – prin inhalare.- pulberile în suspensie în aer, gazele sau vaporii inflamabili;- pulberile în suspensie în aer, gazele sau vaporii explozivi;- pulberile pneumoconiogene – pulberi invizibile, cu diametrul mai mic de 5

microni, care pot provoca transformări pulmonare /pneumoconioze). unele pulberi, cum este pulberea de azbest, pe lângă efectul fibrogen, au şi efect cancerigen.

C. FACTORI DE RISC DE NATURĂ BIOLOGICĂ- microorganisme în suspensie în aer, care provoacă afecţiuni pulmonare: infecţii,

alergii etc., generate de bacterii, virusuri, richeţii, spirochete, ciuperci, protozoare.

D. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI- subteran, acvatic, subacvatic, mlăştinos, aerian, cosmic - produce suprasolicitarea psihică a executantului, tradusă prin oboseală excesivă,

manifestări depresive etc., mergând până la psihoze de claustrofobie, fotofobie ş.a.

Mediul social de muncă Între executant şi colectivitatea în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea se creează

legături, dependenţe şi interferenţe care variază în funcţie de nivelul integrării în colectiv şi care exercită o influenţă determinantă asupra comportamentului său. concepţiile şi obiceiurile din cadrul unei colectivităţi, precum şi modul cum apreciază grupul respectiv

13

riscul, determină într-o măsură foarte mare comportamentul sub aspectul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii mediului social de muncă sunt de natura relaţiilor interumane.

- relaţiile primare necorespunzătoare se manifestă prin perturbări şi întreruperi de relaţii între membrii colectivităţii, formal asimilate, ceea ce are drept consecinţă faptul că echipa de muncă, în calitate de formaţie socială, nu mai funcţionează în conformitate cu scopul său.

- deficienţele din sistemul de comunicare conduc la perturbarea activităţii, la disfuncţii cu repercusiuni directe în planul securităţii muncii.într-un climat de indiferenţă reciprocă sau chiar de ostilitate, informaţiile se transmit dificil, chiar dacă mijloacele tehnice funcţionează perfect.

- lipsa de satisfacţie în muncă. Executantul aflat într-o asemenea situaţie va încerca adesea să-şi termine munca mai repede decât normal şi atenţia sa va fi parţial îndreptată la alte lucruri, ceea ce-l va face să reacţioneze inadecvat, mai ales în momente de pericol. Dintre factorii cei mai importanţi care provoacă sentimentul de insatisfacţie în muncă fac parte: condiţiile la locul de muncă (gaze, mirosuri neplăcute, zgomot etc.); efectuarea unei activităţi pentru care cel în cauză nu este calificat; programul de lucru; relaţiile cu colegii sau cu superiorii; statutul său în întreprindere etc.

Relaţia factor de risc – cauză

Disfuncţiile sistemului nu conduc întotdeauna, obligatoriu, la vătămarea sau modificarea stării de sănătate a organismului uman. pentru ca să se producă un astfel de efect este necesar să se constituie un lanţ cauzal, a cărui ultimă verigă este întâlnirea dintre victimă şi agentul material care o lezează. acest lanţ este alcătuit din factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, care constituie cauze potenţiale de accidentare şi îmbolnăvire profesională, respectiv factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională (prescurtat factori de risc). de regulă, factorii de risc reprezintă abateri de la normal ale stării sau modului de funcţionare al elementelor sistemului de muncă.ÎN MOMENTUL PRODUCERII VĂTĂMĂRII ORGANISMULUI (ACCIDENT, BOALĂ), CAUZELE POTENŢIALE – FACTORII DE RISC – SE TRANSFORMĂ ÎN CAUZE EFECTIVE (REALE) ALE RESPECTIVELOR EVENIMENTE.

Clasificări ale factorilor de risc/cauzelor1. După consecinţa asupra executantului:

– de accidentare – lezarea integrităţii anatomice;– de îmbolnăvire profesională – afecţiuni ale organismului.

Diferenţierea este dificilă. De exemplu, până la un anumit nivel zgomotul este factor de îmbolnăvire producând afecţiuni ale organului auditiv; apariţia lui bruscă şi la o intensitate foarte mare conduce însă la accidente de muncă, sub forma traumatizării organului auditiv sau prin acoperirea unui semnal tehnologic important, determinând implicit o reacţie accidentogenă a executantului. reciproc, un factor de accidentare, cum ar fi fisurarea unei conducte, poate determina şi o îmbolnăvire profesională, în funcţie de agentul transportat care este emanat în mediul de muncă prin fisură.2. După forma de manifestare în sistemul de muncă:

– variaţii – mişcări ce se abat de la mersul normal, respectiv disfuncţiile bruşte ale elementelor implicate în realizarea procesului de muncă. prin definiţie, ele sunt specifice accidentelor de muncă. variaţiile sunt proprii tuturor elementelor

14

sistemului de muncă: se rostogolesc obiecte, o maşină porneşte necomandată sau nu răspunde la comanda de oprire, executantul se împiedică şi cade, jeturi de fluide, balans, recul etc.

– stările sunt însuşiri, proprietăţi, deficienţe umane, defecte ale mijloacelor de producţie cu caracter relativ permanent, motiv pentru care le întâlnim mai ales în etiologia bolilor profesionale. nu numai elementele statice enumerate mai sus reprezintă stări; prin caracterul ei relativ permanent, şi mişcarea funcţională a unei roţi dinţate constituie o stare, care poate conduce însă la apariţia unui accident de muncă şi nu a unei boli profesionale.

Producerea accidentelor presupune interacţiunea variaţiilor cu stările. fără cel puţin o variaţie, care să confere caracterul brusc, imprevizibil, interacţiunea stărilor nu poate conduce la accidentare.3. După natura factorului de risc:

- factori de risc obiectivi, care nu depind de factorul uman si sunt proprii numai mijloacelor de productie si mediului fizic de munca;

- factori de risc subiectivi, dependenti de factorul uman, proprii executantului si sarcinii de munca.

4. În functie de contributia lor potentiala sau reala la producerea unui accident de munca sau a unei boli profesionale:

- principali, prin a căror suprimare se elimină în mod cert posibilitatea producerii vătămării organismului;

- secundari, care favorizează efectele acţiunii factorilor principali, şi a căror eliminare nu constituie o garanţie a evitării accidentării sau îmbolnăvirii.

15