LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din...

170

Transcript of LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din...

Page 1: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN
Page 2: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la 1 febuarie 194, este profesor la Facultaea de Isorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, ntinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apă­ute n România şi n Frnţa, precum şi traduceri în engleză, gemană şi n lte limbi. Preocupat ndeosebi de istoria idei­lor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi icţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extrateresră şi sfâr�tul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). In 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stâmit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redeinirea isto­riei naţionale.

Page 3: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

LUCIAN BOA

Mitul democratiei '

Traducere din franceză realizată de autor

Ediţia a I-a

• HUMANITAS

BUCUREŞTI

Page 4: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Copeta seriei ZVAN LUSCOV

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BOIA, LUCIAN

Mitul democraţiei 1 Lucian Boia . -Bucureşti: Humanitas, 2007

Index ISBN 978-973- 50-1758-3

321.7

LUCIAN BOIA LE MTHE DE LA DEMOCATIE © ditions Les Belles Lettres, 2002

©HUMANITAS, 2002, 2007 pentu prezenta vesiune românească

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 01 3701 Bucureşti, România tel. 021/317181 9, fax 021/3171824 ww.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel . 021/311 2 3 30, fax 021131 3 50 35, C. P.C.E.- CP 14, Bucurşti e-mail: cpp@humanitas .ro www.librariilehumanitas .o

Page 5: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Prefaţă la ediţia românească

Versiunea originală a acestui eseu a apăut în Franţa. Traducerea românească îmi aparţine. În discuţie nu este şovăielnica democraţie românească, ci modelul împlinit de democraţie, acela al lumii apusene. Judecata mea r putea să pă unora excesiv de aspră. Dor acesta este modelul de democraţie spre cre ne îndreptm, unica noasă salvre! Să aibă chiar atâtea imperfecţiuni?

Cred într-adevr că le re. Dr asta nu înseamnă că există altenativă. Cu toate defectele ei -defectele oricărei realităţi în apot cu condiţia ideală a lucrurilor -, democraţia ccidenlă este nu nmai cea mai bună dine soluţii, ci sina soluţie raţională.

·Însă, odată ce alegem un drum, nu însemnă că trebuie să mergem cu ochii închişi. În ce mă priveşte, nu sunt dispus să conund realitaea cu itologia. m încercat, şi în caul demo­craţiei, să le disociez (constatând în acelaşi timp şi interde­pendenţa lor), aşa m m procedat şi n celelalte cărţi ale mele.

Miul dmocraiei se ală n srnsă leără cu Două secole de mitologie naională (din care a mpumutat câteva pasaje privitoare la relaţia democraţi-naţiune) şi, pe de altă pate, cu Mitologia şiiniică a comunismului. Pot i considerate ca fond laollă o rilogie conscată mirilor politice modne.

LUCIN BOIA

Page 6: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN
Page 7: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Introducere

Omul nu răieşte doar cu pâne şi apă; se rneşte, nu mai puţin, cu ii şi simboluri. Ese o iinţă unda­mental religioasă, care aspiră la Absolut. Desigur, s-a putut constata, de două sau rei secole încoace (şi cu deosebire în spaţiul occidental al lumii), un relux treptat al credinţelor şi practicilor religioase. "Desa­crlizre" şi "dezăjire": iată fomule adevrate şi nşe­lătore totodată. Sunt mulţi cei care nu mai cred în Dumnezeu, şi chiar o bună pte dinre cei cre con­tinuă să creadă s-au îndeptat de El. Îşi duc viaţa rră să mizeze pe o intevenţie de "dincolo" şi nu pr deloc tentaţi să-şi subordoneze prcrsul teresu unui ipote­tic parcrs după mote. Cetatea oamenilor şi cetatea lui Dumnezeu s-au seprat. Aprent, o ruptură radicală cu o nume mnieă de a gndi. n fapt nsă, mai crnd un rnsfer. Cetatea oamenilor şi-a asumat ceea ce revenea mai nainte cetăţii lui Dmnezeu. Omul a deve­nit Demirg. Cetatea perfectă se va consui pe acest pămnt prin propriile sale foţe. Şi astfel, religia nu e nulată: ea rece nmai pinr-n proces de seclrizre.

Proresul, Democaia şi Nainea, iată cele rei mri mituri ale erei modene, cele rei comptimente ale

Page 8: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

8 Mitul democraţiei

aceleiaşi religii: ,.religia umanităţii". În accepţiile sale resrânse, cuvântul ,.mit" însenă ie "povestire fabu­loasă", ie, pur şi simplu, "neadevăr". Dar, într-o inter­pretare mai cuprinzătoare, funcţia mitului este aceea de a pătrunde esenţa fenomenelor cosmice şi sociale şi de a exprima valorile şi proiectele unei comunităţi. Mitul nu e nici adevărat, nici neadevărat. El deineşte, înr-o mnieră concenrată şi simbolică, o credinţă şi un obiectiv de atins. Şi pune în felul acesta societăţile în mişcre.

Da, viitorul va i constuit de om. Progresul justi­ică toate spernţele. Ştiinţa şi tehnologia vor ameliora ără încetre condiţia umană. Vom avea pe pămnt pradisul pe care ni-l dorim, locuit de oameni egali şi liberi, stăpni pe destinul lor, aşa cum proclmă Demo­craţia. Vor răi în ratenitate, împărţind aceleaşi valori şi idealuri, în sânul Naţiunilor, creaţii divine sau natu­rale, iecare cu suletul şi destinul ei. Iată noua religie, cam naivă în puritatea ei originară. Între timp, ratân­du-şi unele obiective sau concretizându-le nu tocmai srălucit, a generat la rându-i atei şi sceptici. Trebuie totuşi să constatăm că a ransfomat lumea. Să nu jude­cm miturile în litera lor sictă. Fiecre mit re o puter­nică încărcătură utopică: materializările sale vor i mereu depate de condiţia lui ideală. Comunitatea credincioşilor nu e decât o palidă relectare a împrăţiei cereşti. Democraţia reală nu e decât o palidă relectre a democraţiei imaginate. Cum să atingi orizontul? Nu ne rămâne decât să mergem spre el, araşi irezistibil de un vis îndepătat.

Page 9: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 Marile principii

Proc esul absolutismului

Nicăieri contrastul nu e atât de zbitor ca n Franţa înre Vechiul Regm şi societatea nouă, ăuiă de Revo­luţie. Cel puţin la nivelul simbolurilor (mai uşor de reînoit decât sucurile prounde ale societăţii) . Cei doi temeni ai opoziţiei sunt absolutismul şi democra­ia: de o pe, puterea concenaă în mânile nui sngr om, de cealaltă pte, suveritatea poporului (cuvntul "democraţie" iind de altfel puţin utilizat în accepţia sa modenă în vremea Revoluţiei franceze; se vorbea mai curnd de "guvenare reprezentativă" - penu a se distinge de democraţia directă cunoscută în Antichitate - şi, începând din 1 792, de "republică". Şi în America era tot republica, nu încă democraţia. Însă în ambele cazuri sensul era acela al suveranităţii popoului sau a naţiunii, concept exprimat mai târziu prin cuvntul "democraţie").

A existat absolutismul cu adevărat? Dar exisă ore cu adevăat suvernitatea poporului? Să nu confndm miturile şi simbolurile cu lumea reală. Impacul lor asupra realităţii e incontestabil, dr apaţin cu toate

Page 10: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 0 Miul democraţiei

acestea unui regisu diferit. Porivit sensului literal al cuvintelor, nu există nici absolutism, nici democraţie. Oamenii Revoluţiei aveau nevoie de un cuvnt, sau de mai multe, penu a exprima democraţia şi de un alt cuvânt penu a exprima principiul opus ("absolutis­mul" şi-a ăcut inrea în lmba rnceză n 1 796; engle­zii I-au utilizat mai tâziu, de prn 1 830 - penu ei, nu mai era ici o rabă). Absolu sm şi democraţie: ici mai mult nici mai puţin decât două igri ale imaginului.

Regele încma suvernitatea, ră a o împărţi cu nimeni. Puterea sa (cm explica deja Jean Bodn, teo­reticianul unei monarhii numite de el "legitimă", în lucrrea sa Les six l ivres de la Republique, 1 576) nu avea alte limite decât legea divină şi legea naurală. "Statul sunt eu", faimoasa fomulă, probabil apocriă, aribuită lui Ludovic XV, exprimă corect esenţa docri­nei. În plus, regele era un personaj sacu, sevind ca intemedir între poporul său şi divinitate. Bossuet îşi imagina de altfel un fel de guvenare cosmică, soco­tndu-i pe regi ca miniştri ai lui Dumnezeu pe pmnt.

Mulţi istorici modemi s-au lăsat prinşi în crsă, mestecând naiv simbolrile cu realitatea. Au ajns să creadă că regele era cu adevărat absolut, intepretre, evident, democatică. Dimporivă, nostalgicii monrhiei (precum Frantz Funck-Brentano, istoric apropiat de "Action ran�aise", în L 'Ancien Regime, 1 926) oferă imaginea unui rege aproape complet lipsit de puteri şi oarecum rătăcit pinre atâtea interese conradictorii pe care ar i fost chemat să le rbireze. În fapt, orice evaluare a prerogativelor regale rebuie să ţină sema

Page 11: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 1 1

de srea Franţei în epocă şi nu mai puţn - pe un pln mai general - de realitatea pură a puterii, dincolo de refeinţele sau aprenţele simbolice. Frnţa era o socie­tate ragmentată, un fel de ,,federaţie" (penu a relua caracterizarea lui Piere Goubet, cre mi se pre că propune o soluţie echilibrată dezbaterii despre absolu­tism în Les Fran�ais et l 'Ancien Regime. La societe et l 'Etat). Provnciile, comunităţile locale şi chiar ie­cre familie în pte alcătuiau o vastă reţea, în cre cel mai neînsemnat element rebuia luat în considerare ca entitate distinctă. Regele avea misiunea de a amoniza şi de a face să ncţioneze acest conglomerat; el era un "lint". Acesta era sensul monrhiei absolute : ără un simbol putenic de unitate, Frnţa risca să s� upă în bucăţi (ceea ce se şi perecuse în vremea războaielor religioase n secolul al VI-lea, iă cre 1-a detemi­nat pe Jean Bodin să pună bazele teoretice ale monr­hiei "absolute"). Dr acţiunea regală nu se desăşura nestngherită. Prlmentele provinciale, mai ales, veteau cu srăşnicie la independenţa lor. Sigur, regele dicta legea. Dr, penu ca legea să devină efectivă, rebuia să aibă sncţiunea prlamentelor. Şi, destul de des, acestea tergiversau sau aplicau deciziile regale după cm le convenea; la nevoie, ştiau să spună şi ,,nu". Mai presus de orice, societatea rnceză era un vast şi destul de narhic eşafodaj de cutume şi privilegii, pe cre regele nu avea cum să le inore sau să le dispreu­iască. n principiu, putea hoî orice sau aproape orice; n fapt, avea fote adesea mâinile legae. De altfel, spu­nnd "regele", simpliicm lucrile la exrem. Regele

Page 12: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

12 Mitul democraţiei

nu era sinur. Era "ajutat" de consiliul său. Nici consi­liul nu era singur. Membrii uvenului erau recruaţi din elita ţrii. Frnţa era pr şi simplu dirijaă de o clasă conducătore. Orice societate e condusă de o clasă con­ducătoare. Inclusiv societăţile democratice. "Atopu­teniciei" regelui în sistemul absolutist îi corespunde "atoputenicia" popoului n democraţie. Sunt "atot­putenicii" simbolice.

Bastilia este unul dnre simbolile cele mai cunos­cute ale arbirariului regal şi al nedreptăţii unciare a unei societăţi ,,nedemocratice". Încă o dată, simbolul e mai putenic decât realitatea. Fapt este că, la 14 iulie 1 789, asediatorii au avut spriza să păundă înr-o închisoare aproape goală. În neputinţa de a zugrăvi n

tablou dntesc al mntaielor acestei forreţe devora­tore, istoricii preferă să nu zăbovească asupra subiec­tului. Bastilia simbolică se înăţişează ca mrtoră a represinii politice. Bastilia reală, aşa cum se prezenta la 1 789, dpne ie penu n reim ce se mbln­zise considerabil în deceniile premegătoe Revoluţiei. R�gmul acesta nu era represiv de felul lui; încerca pur şi simplu să menţină pe cât posibil echilibul înr-un cop social disprat, deschiznd astfel uneori porta rbirriului. Abri erau cu sirnă, dr nu se poate vorbi de un sistem bazat pe abuz. Funcţia propriu-zis politică a faimoaselor lettrs de cachet mânea mrgi­nală; acestea erau utilizate mai ales la cererea fami­liilor care, pentu motivele cele mai diverse, solicitau izolrea vreunuia dinre membrii lor. În mai mare

Page 13: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 1 3

măsură decât represiunea politică, ele exprimau rolul paten al regelui, "părinte" al marii familii rnceze.

A fost o epocă în care Franţa avea nevoie de un regim "absolutist" penu a-şi asigura unitatea şi echi­libul, şi uncţionrea mai mult sau mai puţin coerentă a părţilor sale constitutive. Dar a venit o epocă în cre acest regim nu mai corespundea evoluţiilor şi exigen­ţelor ţării. Societăţile radiţionale sunt ramentate. Esenţialul istoriei s-a jucat mulă vreme la scră locală: familia, satul, ţinutul . . . Categoriile sociale şi profe­sionale erau strict delimitate, iar mobilitatea spaţială şi socială redusă la minimum. Odată cu modenitatea, istoria îşi schimbă direcţia şi ritmul. Barierele şi des­pţiturile snt eodate ă încetre. Se pne în mişcre un proces irezistibil de integrre, de omogenizre chir. Conglomeratul social şi spaţial devine puţin câte puţin spaţiul uniicat al naţiunii. Evoluţiilor concrete li se adaugă reluxul sacralităţii; nici dreptul divin nu mai joacă în favoarea regelui. Funcţia re gală se justiică tot mai puţin. Rolul său usese acela de a da coerenţă unei socieăţi alcătuite n elemente dispate şi avnd asupa puterii politice o concepţie magico-religioasă. O socie­tate deschisă, mobilă, pe cale de desacralizre şi alcă­tuită (măcr teoretic) din indivizi egali şi liberi rebuia să se reunească în jurul altor simboluri. Omeneşte, putem deplora execuţia lui Ludovic XVI. Juridic, con­damnarea sa e contestabilă. Dr omul conta prea puţin n situaţia dată. A fost atnci decapitat n simbol. Odată regele ucis, aibutele lui reveneau pe deplin poporului. Iar popoul devenea Naţiune.

Page 14: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

14 Mitul democraiei

Atenieni, francezi şi americani

Dar ce e democraţia? Înrebarea se impune de la sine, răspunsul însă mai puţin. Biblioteci înregi s-au scis desre acest subiect. Fpt ese că democaţia eză să ie închisă într-o fomulă simplă şi univocă. Este o igură mobilă, cu faţete multiple şi conradictorii. Nu este un "lucru", nici măcr o idee; este o mitologie. Mitologiile nu au nimic catezian. Putem ncerca să le ,,raţionalizm", şi chir trebuie să o facem, dacă vrem să procedm la analize şi să propunem intepreri. Ele nu ascultă însă de logica obişnuită. Sunt polivalente şi susceptibile de lecturi divergente.

n primul rând, democraţia însemnă "suveranita­tea popoului". E sensul său literal, sensul său dintâi. Dar încă două semniicaţii se adaugă acesteia. Înr-o societate inegalitară, suvernitatea popoului riscă să devină vorbă goală; r i pur şi simplu coniscată de privilegiaţi. Pe de altă pte, dacă libertăţile ar i preju­diciate, n-r mai rămâne decât o egalitate în sclavie. Cele rei principii meg, aşr, mpreună: suveitatea popoului, egalitatea şi libertatea. Este fomula ideală a democraţiei. La drept vorbind, cm prea ideală. Să exminm însă temenii nul după altul.

Suveranitatea popoului avea un precedent: demo­craţia grecească, Atena în primul rând. Aceasta era "adevrata democraţie", democraţia directă: popoul paticipa direct la decizia politică. Se explică astfel ezitarea iniţială de a nmi "democraţie" regimul repre­zentativ instaurat de revoluţiile americnă şi ranceză,

Page 15: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 1 5

dat iind că sinul model democratic oferit de istorie era acela al democraţiei directe.

Democaţia atenină - că recem de la mit la rea­litate - era touşi depte de a i impecabil de demo­cratică, cel puţin porivit normelor de asăzi. Ea nu pivea decât o pte resrnsă a populaţiei: poporul cre îşi exercita suvernitatea nu era decât o mică minori­tate ! Sclavii -mai numeroşi la Atena decât ceăţeii ­erau ireşte excluşi; de asemenea, "metecii" (adică "străinii"); şi, evident, femeile. Pe deasupra, n mre număr de cetăţeni, prinşi în propriile activităţi sau din lipsă de interes, nu pticipau la dezbaterile publice. În cele din umă, câteva mii de brbaţi se întuneau penu a hoî cu pivire la reburile ceăţii. Dr hotrau ei cu adevrat? Întotdeana se găsesc indivizi şi upuri cre-i mnipleză pe ceillţi, şi, n tot cul, o mulţime e mai uşor de mipulat decât o adnre resnsă (con­statre valabilă şi penu democraţiile modene). Se explică astfel subitele schimbri de stare de spirit şi orientre politică din istoria ateniană, alt motiv penu cre teoreticienii de la sărşiul secolului al XVIII-lea au privit cu suspiciune modelul ntic de democraţie. Vedeau în el un fel de tirnie democratică, o tiranie a mulţimilor, acolo unde mulţimile nu reprezentau, de fapt, decât o masă de manevră. De altfel, acest sistem nu a uncţionat decât puţin timp, cu o perioadă fastă în epoca lui Pericle, dr şi cu multe neajunsuri. Să adăugăm, penu a completa tabloul, şi slaba conşti­inţă a democaţiei ntice cu privire la drepurile indivi­dului: o altă diferenţă faţă de mentalitatea noasră

Page 16: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 6 Miul democraţiei

individualistă şi de modul cum vedem noi "drepturile omului". Instituţia "osracismului" lămureşte perfect această lipsă de sensibilitate; oricre atenian risca să ie exclus din cetate, chir ră să i comis vreo gre­şeală, din pură neîncredere şi atât.

r i totuşi nerept să privim doar aspectul dezmă­gitor l lucrurilor. Discuţia publică, connrea ideilor, obişnuinţa de a cntri armentele pro şi conra au deschis perspective politice şi intelecuale absolut noi; adevrile revelate, date o dată penu totdeauna, lăsau astfel loc liber adevăurilor - contestabile la rndul lor - reieşite din discuţie şi rgumentre. Se ală aici gemenele modenităţii, al libertăţii de gnde şi nche­tei ştiinţiice. Unele limite şi insuicienţe ale demo­craţiei ateniene sunt de altfel limite şi insuicienţe ale democraţiei în genere. Suvernitatea popoului se asea­mănă cu cvadratura cercului : o problemă pe care nici Modemii n-au reuşit s-o rezolve !

Revoluţia ranceză a tratat problema suveranităţii în temeni absolutişti. Nimic mai greu decât să te deba­rasezi de o schemă de gândire. r şi simplu, aribuţiile regelui au fost ransferate popoului. Astfel, republica este proclmaă "una şi indivizibilă". Suvernitatea nu se împate. Orice interes particulr rebuie să dispară în faţa voinţei naţionale. Teoretic, este aici chiar un "suplus" de absolutism n rapot cu absolutismul regal. S-a teminat cu pticulrismele regionale şi locale cre reprezentaseră sucturi de rezistenţă în faţa puterii cenrale. Departmentele iau locul provinciilor; ele nu mai sunt entităţi istorice şi culurale, ci doar unităţi

Page 17: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 1 7

adminisrative, diuzând în teritoriu o voinţă politică unică. "Nu mai există coporaţii în stat; nu mai există decât interesul prticulr al iecui individ şi interesul general ." Aceste cuvinte ale lui Le Chapelier exprimă cât se poate de clr ilozoia Revoluţiei frnceze. Membu al Adunrii Constituante, Le Chapelier şi-a legat numele de decrete le din iunie şi noiembrie 1 79 1 , care suprimau su interziceau asociaţiile profesionale şi politice. La ce bun să te mai asociezi când statul democratic era însuşi popoul şi reprezenta toate intere­sele laolaltă? O asemenea logică ducea direct la ghilo­tină (dum pe care nu 1-a ratat nici Le Chapelier) .

După cum Bastilia simboliza atoputenicia regală, ghilotina a fost nul dinre smbolurile democraţiei abia născute. Înainte de democraţie, pedeapsa capitală era la fel de diversiicată precum copul social . Inegali în viaţă, supuşii regelui rămâneau inegali şi în moate. Însă Republica nu cunoştea decât o singură categorie de cetăţeni : egali în viaţă, egali în faţa morţii . Com­portamentul democratic al ghilotinei s-a veriicat din plin în timpul Terorii, cnd a omorât cu sigurnţă mai mult decât Bastilia în cursul înregii sale existenţe. Şi ră discriminre: aristocraţi, preoţi, dar mai cu seamă bărbaţi şi femei din popor, avnd grijă să respecte pro­porţiile sociale.

Nu r i corect să asimilăm democraţia cu ghilotina. Înre timp, majoritatea ţărilor democratice au abolit pedeapsa cu moartea şi se remrcă tocmai prin respec­rea reptrilor omului. Logica ghilotinei meită totuşi relecţie. Suveitaea popoului e n principiu absct,

Page 18: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 8 Mitul democraiei

ceva ce nu există în sine. Poate i invocată în toate sensurile, în bine sau în rău. Dacă interesul suprem al naţiunii o cere, nu există sacriiciu prea mre. Terorea bolşevică s-a exercitat în numele poporului. Fascismul şi nazismul au invocat, la rândul lor, popoul. Iar răz­boaiele "democratice", care timp de două secole au însngerat lumea (incomprabil mai ucigaşe decât războaiele "aristocratice" de altădată), şi-au alat jus­tiicrea în acelaşi principiu înalt, deşi ne-am putea ndoi că poporele, sau măcr o majoritate de bărbaţi şi femei, ar i dorit vreodată asemenea masacre.

Concepţia "monistă" a puterii explică de ce Revo­luţia ranceză a concenrat aproape toate prerogativele politice în Adunare, lăsând celelalte puteri ale statului n umbra acesteia. Înre timp, a curs ceva apă pe sub podurile Senei şi sistemele de guvemmnt s-au succe­dat în Franţa pentru a ajunge la o sinteză mult mai complexă şi nunţată decât mecnica simplă imaginată de teoreticienii de la 1 789. Dr ceva încă supravieţu­ieşte din ilozoia origină. Orgnismul politic rncez .rmâne integrator şi suspicios faţă de interesele speci­ice ale minoriăţilor şi uprilor de presiune. Aplicnd aceleaşi principii - "suvernitatea popoului" -, americnii au consuit un sistem forte diferit. Ei nu poneau de la absolutism penu a-1 reînvesti în repu­blică, ci de la o istorie cre pivilegiase individulismul, upurile resrânse şi fomele locale de solidaritate şi acţiune politică. Umre a colonizrii şi înaintrii spre vest, America era o ţră disperstă. Ea exprmă itatea

Page 19: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 1 9

în diversitate; Frnţa, unitatea pur ş i simplu. Abordrea rnceză e ilozoică; abordrea amricnă, pramatică.

Şi astfel, rancezii au inventat statul maxima!, şi americnii staul minimal (după o formulă aproape narhisă, erodată apoi prin consolidrea progresivă a instanţelor federale, dr păsnd şi astzi ceva din spi­ritul său originr). Această bircre iniţială a pro­iectului democratic punea de la bun început în lumină echivocl conceptului şi logica plurivlentă a materiali­zărilor sale. Dacă apreciem alegerea ca piară de încer­cre a democraţiei, America oferă incontestabil cel mai avansat dintre modele. O întreagă varietate de ncţii snt eligibile, nclusiv în sistemul judicir şi în poliţie, colo unde, după modelul rncez, singul criteriu este numirea. Din acest punct de vedere, penu un meri­can, se mnifesta în Frnţa un deicit de democraţie şi o insuicientă, dacă nu inexistentă, seprare a puterilor.

Părinţii fondatori ai Statelor Unite au conceput o "balanţă a puterilor", al crei scop era tocmai ca o putere să se opună celeilalte. Puterea ca obstacol la putere. Ceva de negândit dinspre ptea ranceză: cum să se opună poporul sieşi? Pre-se că americanii ştiau că nu popoul, ci conducătorii sunt cei cre conduc. Interesul popoului este ca aceştia să nu se înţeleagă chir de minune! Relaţiile complexe şi uneori delicate dinre Casa Albă şi Congres sunt o constantă a istoriei politice americane; adesea, ele complică lucurile, dr cel puţin le ţin în echilibu. În plus, upurile de pre­sine sunt omniprezente. n Fna, pre apoape uşinos să faci presiune asupra reprezentnţilor popoului; în

Page 20: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

20 Mitul democraţiei

Ameica, dimporivă, conceptul de lobby face pte din sistem.

Acest sistem de suvernitate "mprţită" pemite evi­dent mai multă supleţe decât principiul absract al unei suvernităţi indivizibile, susceptibilă, în voia intepre­trilor, de cele mai conradictorii materializri ale "voinţei popoului". Ceea ce explică remrcabila conti­nuitate politică americană. Cu adaptările de rigore, Constituţia din 1 787 a ms la locul ei. n acelaşi inter­val, Frnţa a cunoscut cinci republici (iar a şasea se întrevede la orizont), două regate şi două imperii (ără să mai socotim şi statul de la Vichy, dacă vrem să-I privim doar ca accident al istoriei).

Iluzia plebiscitară

Piatra de încercare a democraţiei este problema reprezentării. Idealul ar i ca această problemă să nu existe. Cine ar putea să decidă şi să acţioneze mai bine în numele popoului decât popoul însuşi? Dar demo­craţia directă a anticilor nu mai era aplicabilă în mrile organisme statale modene. Era mai uşor să aduni câteva mii de atenieni decât milione de rancezi ! Nu-i rmânea popoului decât să-şi delege puterile: să acţio­neze prin reprezentanţi aleşi. Este ceea ce deplângea Rousseau. Dar, înclinndu-se n faţa evidenţei, se gndea la o metodă care să-i oblige pe reprezentanţi să se exprime aidoma popoului. r i fost votul impe­rativ: aleşii nu rebuiau să se bucure de nici un fel de

Page 21: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 2 1

libertate, singura lor misiune iind de a aplica punct cu punct mndatul primit de la alegători, de la popor în ansamblul său; astfel, popoul rmânea nicul legis­lator (Rousseau distingea totuşi înre legiferare şi exe­cuţie. Pooul nu avea cum să guvneze drect, nu putea să-şi exprime decât voinţa generală; conducerea poli­ticii curente revenea totuşi guvenului).

Pe la 1 850, s-a mai imaginat o soluţie. Unii rprezen­tanţi ai stângii republicane (Considerant, Ledu-Rollin sau socialistul gn Ritnhausen) au reluat şi ncit problema guvenării directe prin popor. A-i reuni pe toţi rancezii într-un singur loc era evident imposibil. Dar nmic nu împiedica fragmentarea acestei "mari adunări" prin nstituirea de adunări locale. N-ar mai i rămas decât să se adune la scră naţională voturile exprimate de acestea. Franţa s-ar i înăţişat astfel ca suma mai multor mii de Atene !

Srategia referendumului se înscrie în aceeaşi logică, a unei suvernităţi efective şi drect exprimate de popor. În principiu, utilizarea sa poate i lmitată - în juul unor înrebri esenţiale, dar punctuale - sau generali­zată; în acest ultim caz, referendumul ia locul înr-un fel adunilor reprezenative. n fapt, n semenea sistem exclusiv n-a existat nicicând. Dar unele regmuri s-au sprij init pe această metodă de "apel la popor", dimi­nuând astfel rolul puterilor intemediare. Aparent, democaţia e n cştig, ea pierde nsă n subsnă. Masele sunt mai uşor de manipulat decât adunările restrnse. "Cezarismul" lui Napoleon III oferă un exemplu con­cludent penu această practică democratică şi autoriră

Page 22: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

22 Miul democraiei

oaă. în rmea lui, opţiile decisive şi scmbile de direcţie au fost ranşate prin plebiscite. Fiindcă ­şi să-I cităm pe împărat - "niciodată Cmerele n-au reprezentat idel opinia publică". Cu puţin timp înainte e prăbuşea sa - sub impulsul lui Emile Ollivier -, regimul imperial părea să se angajeze încă mai siste­matic pe această cale; chir dacă nu era vorba să se abndoneze reprezentrea prlmentră, acesteia i s-r i adăugat corectivul sancţiunii populare.

O sută de ni mai tziu, Constituţia celei de-a V -a Republici - confecţionată pe măsura generalului de Gaulle - acorda referendumului o pondere senii­cativă. Soluţie democratică, sau nu chir democratică? De Gaulle a folosit-o de cinci oi (în inteval de zece ni); după el, nu au mai fost decât rei consultri de acest gen. Este evident că referendumul i-a pemis generalului n contact direct cu popoul rncez (la fel ca în cazul lui Napoleon III, deşi înr-un context mai democratic). El şi numai el personiica Franţa, şi nu dor în sensul instituţionl sau prozaic l cuvntului; o personiice n sens mitologic, ca simbol viu al Frnţei ene. înrebile pncuale puse rncezilor ascundeau de iecre dată, n ilirn, o înebre nefomulată, dar nu mai puţin imperativă: ,,Aveţi încredere în mine?" Când rezultatul ultimului referendum s-a întors împo­riva lui, s-a reras de pe scenă ră a rosti un singur cuvânt. Vraja se upsese: dispăuse acordul mitologic dinre el şi Franţa. A dovedit, retrăgându-se în felul acesta, că nu avea stoă de dictator (aşa cum pe nept

Page 23: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 23

usese aczat). Dr nu avea nici stoă de democrat. Era pur şi simplu de Gaulle !

Astăzi, problema guvenării directe prn popor pre tehnic rezolvată (multă reme, i s-a opus tocmai imposi­bilitatea tehnică: cum să consulţi milione de persoane în iecre moment?) . Graţie computerului şi intene­tului, s-ar putea orgniza acum ră nici o diicultate un sistem de consultări pemanente. Fiecare cetăţean, în faţa propriului temnal, n-ar avea decât să apese pe "da" sau pe ,,nu" penu a rspunde înrebrilor aişate.

Din nefericire, democraţia directă suferă de câteva neajunsuri. În primul rând, ea exprimă iluzia unui sis­tem legislativ de o simplitate exremă; cu alte cuvinte, un pachet resrâns de legi elementare - ieşite din "bunul-simţ" al popoului - ar i arhisuicient penu a asigra uncţionarea convenabilă a societăţii. Să mai spunem că o asemenea metodologie nu se potriveşte deloc cu complexitatea actului legislativ şi de guver-, nre? Apoi, democraţia nu însemnă exclusiv "vot", ci şi - şi chir mai les - dezbatere. Marea problemă este de a apropia punctele de vedere, şi nu de a le bloca deinitiv la polii opuşi ai lui "da" şi "nu". Politica e, mai presus de oice, ta negocierii şi a compromisului. De altfel, ilozoia referendumului dispreţuieşte mino­ritatea. Cu 5 1 % din voturi, se poate câştiga totul; şi se pierde totul cu 49%! Este în joc şi problema compe­tenţei. Uşor de zis că iecare decizie rebuie să apar­ţină popoului, înrebarea e dacă popoul re suicientă competenţă penu a se pronunţa asupra celui mai mic detaliu! De fapt nsă, discutm de ragul discuţiei.

Page 24: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

24 Mitul democraţiei

Dintotdeauna guvennţii au guvenat, şi nu popoul. Şi r i naiv să credem că, exact n momentul cnd actul de guvenre a devenit extrem de tehnic şi specializat, tehnologia eleconică va întorce lucrurile în favorea unei largi democraţii participative.

Guvenaţi şi uvenanţi

Nu mne, şar, ca opţine rezonabilă decât demo­craţia reprezentativă. Dar este ea chir atât de reprezen­tativă aceasă democraţie zisă reprezentativă? Condiţiile ei necesare - dr nu suiciente - ţin de complexul ,.libetateegalitate" : acces la infoaţie, alegere liberă de orice ingerinţă, vot universal . . . Votul universal e o înreagă istorie. Nu îl prevedeau nici Constituţia meri­cană din 1 787, nici Constituţia rnceză dn 1 79 1 . Ele marcau astfel, de la bun început, distincţia netă dinre elite şi mase. Apoi, timp de un secol, un secol şi jumă­tate, asistm la o evoluţie, uneoi sinuoasă, tinznd spre generalrea rptului de vot. Frnţa face o pimă ncer­care în timpul Revoluţiei, dar ră umri imediate. Statele Unite sunt cele cre iau un avns considerabil în această privinţă. Începând din 1 8 1 5, stat după stat acordă acest drept, însoţit de unele resricţii, şi doar brbaţilor albi (cu excluderea aşadar a negrilor, indie­nilor şi femeilor). În 1 840, 1 4% dintre mericani au paticipat la scrutinul prezidenţial, un record în epocă, semn l unei democraţii deja împlinite ! Şi chir era aşa în raport, de pildă, cu Frnţa, care nu a restabilit votul

Page 25: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 25

universal decât în 1 848 (cu o limitare de scurtă durată în 1 850), şi nu mai puţin cu Anglia. Englezii au nven­tat două mari principii politice modene: egimul pr­lamentar şi liberalismul, dr în nici un cz democraţia! Clasa domnntă bitnică n-a renunţat decât pas cu pas la privilegiile sale politice; înr-un sens, parlamenta­rismul şi libealismul au ncţionat ca supape, pemiţnd ţinerea sub control a presiunii democratice. În urma refomei electorale dn 1 832, cre a dublat copul elec­toral, numul celor cu drept de vot s-a ridicat la 3 ,3% din populaţie ! Două alte refome au fost necesare, în 1 867 şi 1 884, penu ca acest procent să atngă 15,75%. În preajma Primului Război Mondial, votanţii repre­zentau 1 7,06% din populaţia britanică, în timp ce în Franţa proporţia era de 29,24%.

Oricum, n primii ani ai secolului al X-lea, votul universal era recunoscut cam peste tot în Europa şi în America, dr cu resricţii deloc neglijabile; excluderea afecta, în afara femeilor, tot felul de categorii defa­vorizate (sub cele mai diverse motive de ordin social, fmncir sau educaţional; astfel, n Statele Unite, aşa-nu­mita poi tx limita accesul la ne al personelor foe sace, se înţelege n primul rnd l nelor, deşi aceştia, teoretic, primiseră drept de vot în uma Războiului de secesiune). În ce le piveşte pe femei, premiera mon­dială aparţine Noii Zeelnde, care le-a pemis în 1 893 să se apropie de ne, umată de Ausralia în 1902, apoi de Finlanda în 1 906 şi de Norvegia în 1 9 1 3 . Anglia a umat exemplul în 1 9 1 8, Gemania în 1 9 1 9 şi Statele Unite în 1 920. Frnţuzoaicele au trebuit să mai ştepte

Page 26: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

26 Miul democraţiei

un sfert de secol penu a deveni alegătore (în 1 945). Mai promptă ca majoritatea celorlalte ţri n privinţa votului "universal" masculin, Frnţa a fost pinre ulti­mele care au conferit acelaşi drept şi femeilor.

Şi aşa, votul universal a câştigat ptida; s-a impus preutindeni în lume. Dr problema e mai puţin votul în sine (în fond, şi suveranitatea popoului e un pn­cipiu necontestat), cât inalitatea şi consecinţele sale. Ca şi democraţia directă, votul universal şi-a avut cre­dincioşii săi, cre şi-au imaginat că totul va i cum nu se poate mai bne cnd toată lumea va merge la une. Dacă tot rebuia să ie reprezentare, cel puţin aceasta să corespundă ntocmai nsmblului reprezentat. Şi, în acest caz, săracii vor i mai bine reprezentaţi decât bogaţii, muncitorii vor i mai mulţi decât paronii, şi popoul se va impne cu uşrinţă clasei domnnte. N-a fost decât încă o utopie. Ajunge să privim în lume: reprezentnţii opoului apţin în majoritate categorii­lor favorizate. r i totuşi nerept să considerăm votul universal ca un eşec. Este soluţia cea mai confomă cu ideologia democratică şi cea mai echitabilă, dr, pur şi simplu, efectele sale reale au fost de mai mică nver­gură decât efectele scontate. În epoca votului cenzitar, guvennţii apţineau n mod iresc elitei cre-i alegea. Cu votul universal, chiar dacă elita a pierdut monopo­lul, ea rmâne suprareprezentată şi majoritră în toate nstnţele esenţiale. Copul aleşilor nu se prezintă câtuşi de puţin ca o oglindă idelă a copului legătorilor. Ieşiţi dinr-un vot populr şi· obligaţi să solicite periodic reîn­noirea încrederii, reprezentnţii au devenit mai sensibili

Page 27: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pinipi 27

la exigenţele sociale. Sensibilitatea lor re totuşi liite. Promisiunle electoale sunt promisini; rareori ele văd lna zilei sub o ăţişe la fel de seducătore precum cea exprimată n ajunul alegerilor. O consultre elec­torală asiră concomitent două obiective: cel mai evi­dent, r conducnd spre consecinţe aleatoii, este acela de a concretiza opţiunea alegătorilor; copeit de acesta, însă mergnd direct la ţintă, este obiectivul legitmăii aleşilor. Democraţia invită la mnipulre. Era aproape în afră de orice discuţie să manipulezi copuri electo­rale resrnse, alcătuite din persone bogate şi cultivate şi puţin sensibile la utopii şi soluţii exreme. Dr devine uşor şi proitabil să manipulezi o masă de alegători, exploatndu-i usrrile şi speranţele. Hitler a ajuns la putere graţie votului universal. Nu prea îl vedem instalându-se la vrf în vremea lui Bismrck sau a lui Frederic cel Mare !

Nu le rmne cetăţenilor decât să-i supravegheze pe aleşi şi să-i ajute în misiunea lor. Câştigurile sunt datorate în mare măsură presiunilor sociale, acţiunii sindicatelor, asociaţiilor civice, mass-media etc . Din fericire, democraţia nu se rezmă la mecnismul repre­zentativ. Ea înăţişeză ceea ce politologul ameican Robert A. Dahl numeşte o "polirhie", adică o reţea complexă de cene de pesine şi de conol. Este nca­jnt să constatăm că reprezentanţii şi conducătorii nu se pot susrage vigilenţei alegătorilor. Dr această nece­sră upraveghere este ea însăşi semnul unei upturi sau, n cel mai bun caz, al unei deosebiri înre guver­nnţi şi guvemaţi.

Page 28: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

28 Mitul democraţiei

Exisă o clasă dominntă (în sens social), sau o clasă conducătoare (n sens politic), sau, combnându-le (aşa cum se prezintă lucurile de fapt, în ciuda unei orecre separri a rolurilor), o clasă în egală măsură dominantă şi conducătoare? Răspunsul mi se pare aimativ, apli­cabil în egală măsură societăţilor democratice actuale ca oricărui alt tip de societate. Şi totuşi, o asemenea aimaţie e de natură să-i împată pe specialiştii ştiin­ţelor politice: evidentă penu unii şi respnsă categoric de alţii. Prinre cei dintâi, de amintit un clasic: Robeto Michels, autorul faimoasei fomule a "legii de ier a oligarhiei", lansată în lucrarea sa despre Partidele politice (prima versiune în gemană în 1 9 1 1 ; raducere ranceză, 19 14). Proilul democratic al partidului anali­zat de Michels părea mai presus de orice bănuială: era partidul social-democrat geman. Şi totuşi, concluzia sa înomânta orice iluzie democratică. Orice orgni­zaţie politică- susţinea Michels - conduce inexora­bil la instaurarea unei oligarhii. Democraţia r i deci imposibilă. Punctul slab al acestei teze este remarcat de Giovani Sartori (în cartea sa A Theoy of Demo­oracy Revisited, 1 987): chiar dacă iecare ptid sau iecare grup s-ar ala sub dominaţia unei oligarhii, democraţia încă n-ar i anulată, deoarece ea rezultă din interacţiunea acestora. Un snur ptid însemnă dica­ură. Două ptide, deja asta începe să semene cu demo­craţia, şi cu atât mai mult "poliarhia", caracteristică sistemelor democratice complexe. Potrivit lui Robert A. Dahl, invocata clasă dominantă şi conducătoare e prea lipsită de coerenţă pentru a putea i defmită cu

Page 29: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile principii 29

adevrat ca o clasă; membrii săi umăresc ţeluri dis­tincte, uneori chiar opuse.

"Coerenţa": iată un cuvnt cre pretinde un scurt comentariu. Calitatea aceasta e cu sigurnţă mai pre­zentă în mntea noasră decât în viaţa eală. Reprezentă­rile sunt mult mai coerente decât lucrile reprezentate. Spiritul uman uncţionează ca un producător neobosit de coerenţă. Filozoii, istoricii şi sociologii fabrică "model: ideale", care nu snt false, dar nici întu totul adevărate. Aceasta e regula jocului în materie intelec­tuală. Dacă n-o acceptăm, nu mai rmne nimic de discutat: conceptele şi structurile sr în aer, lăsând în uma lor o mişcare haotică de atomi sau de indivizi izolaţi. Există n Ev Mediu? Nu e mai crnd o inven­ţie a istoricilor? Oamenii Evului Mediu nu ştiau că trăiesc în Evul Mediu, şi de altfel epoca e departe de a prezenta un tablou unic, unifom şi imobil, vreme de o mie de ni; secolul al XV -lea nu semănă cu secolul al VII-lea. Şi totuşi, nu putem reduce Evul Mediu la o simplă consucţie a spiritului. Componentele sale reale nvitau la o elaborare mai coerentă. A devenit mai coerent în mintea noasră ca în realitate. E un "model ideal". Există intelecuali? Iată o categorie cu sigurană şi mai diversiicată decât "clasa doinntă"; pn dome­niul lor de activitate, gradul de competenţă, poziţia socială, ngajarea ideologică şi politică, precum şi impactul în opinia publică, intelectualii prezintă toate vrieăţile imagnabile. Nimic mai uşor de dovedit, dacă vrem, că o asemenea categorie nici nu există!

Un ultim ment al lui Robert A. Dhl (n lucrea sa Democracy and its Critics, 1 989) arage atenţia

Page 30: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

30 Miul democraţiei

asupra pericolului potenţial al teoriilor cre depreciază democraţia reprezentativă prin supraestimrea puterii nei mnoităţi conducătoe. S-r a astfel apă la moră uopilor, oientate ie se mosibila democraţie direcă a nticilor, ie spre o răsnare revoluţionă (aşa cum a fost experienţa comunistă). n acest punct, logica poli­tologului american mi se pare oarecum defectuoasă. Poţi să nu aderi câtuşi de puţin la utopie (efectiv peri­culoasă dacă e luaă prea în serios), ră să-ţi ţnterzici însă repul de a constata slăbiciunile sau aprenţele înşelătore al. democraţiei.

Dr să revenim la clasa dominantă sau, dacă nu place cuvntul, la "eliă" oi la "elite"; nu ii auoi, cei doi temeni sunt echivalenţi, în timp ce alţii, mai preocupaţi de sensul etimologic al cuvântului ,,elită'', îi dau o conotaţie strict calitativă: un scriitor sau un savant pot să aparţină fote bine elitei, ră ca prin aceasta să ie membri ai clasei dominnte. Magisul Alcuin apţinea elitei, însă cazul lui Carol cel Mre, care era analfabet, rămne discutabil; nimeni nu-i va contesta totuşi apartenenţa la clasa dominantă. Dacă ne încăpăţnăm să conferim clasei dominante un înalt grad de coerenţă, ea riscă să dispră de pe scenă; dar, potrivit acestei logici, n-r mai supravieţui nici o suctură socială. Ar i evident cricatura! să o consi­derăm ca pe un fel de organizaţie, cu aderenţi ideli şi disciplinaţi şi cu obiective clar fomulate. Dinr-o ase­menea perspectivă, am avea de a face cu o imensă cracatiţă nvizibilă, cre r conduce discret, r efectiv poporele şi înreaga plnetă. Această manieră de a vedea lucrurile corespunde unei bine cunoscute specii

Page 31: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Marile principii 3 1

mitologice: miurile conspirative. S ă stm liniştiţi : nu e nici o conspiraţie la mijloc. Ceea ce se constată este o rezultantă, produsă de tendnţe diverse şi de interese uneori divergente. Dar rezultnta aceasta există şi e, pnă la mă, sinul lucu cre contează. Clasa domi­nntă reuneşte, nu înr-o manieră fomală şi consrn­gătore, dr reuneşte "elita politică", "elita economică" şi acea pate a eţitei ntelectuale care exercită o nlu­enţă sensibilă asupra opniei publice şi a orientărilor politice şi culurale (în secolul al XIX-lea, profesorii universitari se alau în prima linie; astăzi, abia că mai conteză. Cele mai luene snt veetele n mass-me­dia cre fac şi desfac celebrităţile şi pun în scenă spec­tacolul vieţii politice). Studiile sociologice o dovedesc cu prisosinţă: uvennţii aprţin, de regulă, categoriilor sociale favorizate şi sunt foarte legaţi de mediile de afaceri, la rândul lor foarte apropiate de mass-media. Nu se poate vorbi de o orgnizaţie, dr este cu sigrnţă o srânsă împletire de interese.

Uii teoreticiei au spus de la ncput cm stau lucu­rile. Cu ani buni înainte de Revoluţie, Sieyes explica deja cum inevitabila diviziune a muncii va duce în domeiul politic la constituirea nei clase de oliticiei. Fericiti cetătenii cre rămâneau în afra activitătilor ' ' '

politice : eliberaţi de această grijă, aveau tot timpul să cultive celelalte libertăţi ! Penu Guizot, reprezentrea era o fomulă lipsită de sens; nu exista altă soluţie vala­bilă decât guvenarea luminată a unei elite ("Scopul alegerilor e de a rimite în inima staului brbaţii cei mai capabili şi mai credibili ai ţrii; e n mod de a desco­peri şi de a constiui devata şi leima istocraţie . . . ";

Page 32: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

32 Mitul democraţiei

aşadr, nu o aristocraţie prin naştere, ci de merit). Fapt este că, n regulă generală, pivilegiaţii snt mai .,meri­tuoşi" decât ceilalţi (ie iindcă dispun de posibilităţi superioare pentru a dobândi competenţe, ie pentru că se declară ei înşişi drept cei mai competenţi şi au mijloacele de a se face auziţi).

Revolta - chiar justiicată - împotriva unei se­menea stri de lucuri deschide poţile utopiei revolu­ţionare. Dar să nu ne lăsăm înşelaţi: nimic nu e mai .,încarat" decât o revoluţie! Ştia bine Blnqui cum stau lucurile, el, care predica insurecţia pemanentă, dar sub conducerea unei elite revoluţionre, care rebuia să asigre tutela poporului. Ptidele comuniste şi nomen­clatura ţrilor comuniste au ilusrat în chip convingător această derivă a principiului revoluţionar. Cu cât se dilueză suvernitatea în popor, cu atât se concenrează mai mult puterea la vârf. O democraţie ,.burgheză" moderată este cu siguranţă mai lexibilă decât demo­craţia revoluţionară ,.a popoului".

Întrebarea este dacă lucrurile au evoluat în mod seniicativ între timp. Fomal, nu există democraţie mai avansată decât democraţia mericnă. Fiecre americn poate i ales, la orice nivel, şi chir n afra oricărei organizaţii de prtid. Aceasta este uncţia ,.pri­marelor". Candidaţii sunt aleşi de alegători (n timp ce în Europa sunt desemnaţi de partide) . O democraţie electorală absolută. Rămâne dor o mică problemă de natură să deranjeze puţin acest model ideal. E banul. Nu se mai poate astăzi să te faci cunoscut şi să obţii vorile ca la Atena, în piaţa publică (poate într-un sat, dr nu mai departe). Astăzi, piaţa publică sunt mediile

Page 33: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile· pincipii 33

de infomre. Şi asta costă enom. Candidatul nu are decât două soluţii : sau să ie bogat, sau să ie susţinut de cercurile interesate (umând să-şi plătească apoi datoria, iindcă nimic nu-i gratuit în această lume). La cel mai înalt nivel, alegătorii ajung să aleagă, adesea ără convingere (cum a dovedit-o ridicolul duel BushGore în anul 2000), între candidaţi aprent pro­pulsaţi de naţiunel americană, dr în fapt puşi în faţă în uma jocurilor politice şi innciare.

n compraţie cu clasa dominntă a Vechiului Regim, clasa doinntă a democraţiilor prezntă răsătri pti . culare. Privilegiile ei, incontestabile, nu sunt înscrise nicăieri. Nimic nu o sepră fomal de restul naţiunii. Evoluează înr-o lume unde există o mai mare mobi­litate socială, ascendentă şi descendentă; ca umre, coniguraţia sa este mai schimbătoare şi efectivele ei se reînoiesc contnuu (deşi nu înr-o mnieră adicală). Dar sunt mai curnd deosebiri de statut fomal şi de rad decât de esenţă. Nici ristocraţia Vechiului Regim nu era complet nchisă; şi ea s-a îmbogăţit constant, asimilând persone dn afara nobilimii. Unii burghezi precum Colbert, penu a menţiona un exemplu ilusu) se întâmpla să ie chemaţi în funtea reburilor. Mai limitată ca în zilele noasre, exista totuşi o oarecre circulaţie înre categoriile sociale. Şi invers, r i tre naiv să supraestimm mobilitatea societăţilor demo­cratice de astăzi. Categoriile sociale şi profesionale prezină contuuri mai puţin consrângătore, dr re­cerea dinr-o categorie în alta rămâne mai curând excepţia decât regula. Continuă să ie mai avntajos să te naşti înr-un loc "bun" decât înr-unul "rău".

Page 34: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

34 Mitul democraiei

Porivit unei anchete efectuate în Frnţa în 1985 (cu privire la profesiunea brbaţilor cu vârste între 40 şi 59 de ani), 59,8% dinre iii de care persoane cu uncţii de conducere) apţineau, la rndul lor, acestei categoii, în timp ce nmai 7, 7% dinre iii de mncioi şi 5% dinre iii de agricultori beneiciaseră de o semenea· promovre. În 1 993 , cirele erau respectiv de 52%, 9,8% şi 1 0,3% (uşor în scădere pentu pri­vilegiaţi şi în creştere penu categoriile mai puţin favorizate, dar tot cu o discrepanţă considerabilă. E puţin devreme pentru a vorbi de o mobilitate socială sporită; sunt umările, probabil, ale unei resucturări mai generale a societăţilor de astzi: scăderea popu­laţiei muncitoreşti şi ţărăneşti şi, mai ales, a categoriei micilor agricultori şi avântul seviciilor, cu creşterea corespunzătoare a număului de cadre) . De altfel, muncitorii şi ţăranii nu mai sunt, în ansamblu, cate­goriile cele mai defavorizate. Ne putem întreba câte persone care trăiesc cu adevrat în sărăcie îşi văd descendenţii atingând statutul de "cadre".

Clasa dominntă "democatică" este n mod cet mai receptivă decât vechile clse dominnte la aspiraţiile sociale ale "doinaţilor". Faptul că legititatea condu­cătorilor îşi are sursa în "suvernitatea popoului" nu poate rămâne ră consecinţe. Dr nici în această privinţă nu e cazul să supraestimm evoluţiile. Ar i simplist să spunem că aristocraţia Vechiului Regim guvena împoriva poporului, în timp ce actuala clasă dominntă nu face decât să-i reprezine interesele. Oice clasă dominantă şi iecare dinre membrii săi în parte îşi umează, în primul rnd, propiile interese. Dr nici

Page 35: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile principii 35

o clasă dominantă nu poate guvena împotriva "popoului" (cu excepţia, poate, a tirniilor recătoe). Vechiul Regim a încercat, în felul lui, să dea satisfacţie supuşilor săi (ră a sacriica, bineînţeles, avantajele privilegiaţilor). Fiecre regim e consuit pe n conract social. n democaţii, acesta ncţionează nr-o mieă explicită şi cu reglementri mai sigre. Conrolul "poli­rhic" asupra aţiunii puterii nu e nici el propriu societăţilor democratice; sucturile intemediare ale Vechiului Regim jucau exact acest rol. Tocqueville deplora erodarea (din pricina absolutismului) şi apoi dispariţia lor (ca mare a Revoluţiei), temndu-se de exclusiva confuntare, mult prea inegală, dinre stat şi individ. După ce s-au c�mplăcut în iluzia că puterea democratică r i aluistă prin însăşi natura ei, iindcă nu ăcea altceva decât să-i reprezinte, cetăţenii au învătat încetul cu încetul cum să consuiască si să , ,

multiplice tot felul de stavile, destinate să frâneze, şi să inluenţeze deciziile puterii . Ei au revenit astfel la ilozoia spaţiului ragmentat şi a apărării intereselor locale sau de gup pe care Revoluţia rnceză încercase să le anuleze.

Libertatea şi egalitatea: un tandem dicil

Alăurate suveranităţii popoului, libetatea şi ega­litatea sunt cele două mari axe ale constucţiei demo­cratice. Suveranitatea pune deja probleme aproape insolubile, dar diicultăţile ei pălesc în compraţie cu cele le "nsoţioilor" săi. Este aproape inutil să dem

Page 36: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

36 Miul democraţiei

libertatea şi egalitatea: sunt concepte extensibile la infmit. Luate în sens absolut, ele ating utopia. O stare desăvârşită de libertate sau de egalitate nu va exista niciodaă, şi încă şi mai puţin o sinteză completă a celor două.

Un lucu e sigur: suntem considerabil mai liberi de­cât naintaşii noşri. Aşa cum obseva deja Knt, istoria se prezintă ca o progresivă cucerire a libetăţii. Bene­iciem în zilele noasre de facilităţi de mişcre, spaţială şi socială totodată, şi de o gamă de opţiuni care pun înr-o lumină nu prea strălucitore libertăţile de altă­dată. Dr, cum orice acţiune presupune o "reacţiune", libertatea este însoţită de consrângere. Trăim înr-o lume mai liberă şi mai consrângătore. Nici o stuc­tră socială n-r putea i consuită exclusiv pe libeate. Cu cât e libertatea mai mare, cu atât mai impotante sunt şi mijloacele puse la lucu penu a o îndigui. Epoca modenă a avut vocaţia de a disciplna individul şi orgnismul social. Ţăranul Evului Mediu era mai puţin liber şi mai liber totodată. Ajunge să luăm în considerre relaţia noasră cu timpul. În societăţile tradiţionale, nu contau decât mrile rimuri cosmice şi biologice, pe când noi am devenit prizonierii orei şi privim fascinaţi acele ceasoicului. Nici nu mai putem numra legile şi reglementrile de tot soiul. Al căror rol e în egală măsură de a asigra libetăţile prin limi­trea abuzurilor) şi de a le cnaliza înre limite rasate cu săşicie. Condiţionrea individului a căpătat fome mai puţin imperative, dr, câştignd în subtilitate, a câştigat şi în eicacitate. Statul modem, liberal şi

Page 37: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 37

democratic, este mai putenic decât statul absolutist; el dispune de o capacitate mult superioră aceluia de a orgniza, de a conduce, de a mnipula, de a supra­veghea, de a reacţiona . . .

Iaă, aşadr, pima conradicţie a libetăţii. Exisă şi o a doua. Omul aspiră la libetate, dar, n egală msură, se şi teme de ea. Căutrea ceasta se areseză mai mult individului decât" omului social. Şi se poate dovedi cumplit să rămâi sinur, cu libetatea ta. Omul are nevoie de "legături", re nevoie să se simtă protejat, ca membu al unei comunităţi. Şi re nu mai puţin nevoie de a crede în ceva cu semniicaţie mai înaltă decât existenţa lui efemeră. Toţi muritorii visează la libeate, dar puţini sunt cei dispuşi să evadeze cu adevărat din îngusta lor închisore. Condiţia de prizonier (al unui mediu social, al unei ideologii, al unei credinţe) e cel mai adesea prefeată riscrilor libertăţii. Nimic nu apasă mai mult asupra individului decât condiţionrea socială. Cea mai rară fomă de craj nu e curajul zic, ci crajul intelectual şi moral : capacitatea cuiva de a spune "nu" mediului său.

Cât despre eglitate, n vremea cnd acest cuvnt şi-a încput ascensiunea, spre sfşitul secolului al VII-lea, cei de-atunci erau forte depte de a înţelege comple­xitatea şi diicultăţile procesului pe care-I puneau în mişcre. Se umrea de fapt, pur şi simplu, răsnarea valorilor Vecilui Regim, bazat pe inegalitate, ierrhie şi privilegiu. Principiul opus nu putea i decât egalita­tea. Dr instituirea unei societăţi inegalitre nu se loveşte de nici o diicultate; inegalitatea se impune de

Page 38: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

38 Mitul democraiei

la sine. Este nsă nespus de diicil să nventezi o socie­tate egalitară. Simbolurile sunt mai uşor de nlocuit: popoul devine suvern, ir omeni - egali pin natra lor. Apoi, încep diicultăţile. Cea mai puţin gravă este egalitatea de statut juridic: ceăţenii snt proclamaţi toţi egali în faţa legii (cel puţin, în principiu). Egalitatea poitică se nună deja iai reu de stăpit; lupta penu votul universal a durat mai mult de un secol, umând a se constata că acesta n-a rezolvat nici pe deprte toate problemele. Dr cum să aplici egalitatea socială? De altfel, ea se împate în mai multe varietăţi, dinre care cea mai ambiţioasă, egalitatea economică, pre desti­nată să rămână o utopie. Educaţia şi nfomaţia sunt ceva mai bine împţite decât proprietatea şi banii, depte totuşi de nifoitatea democratică visaă. Înre timp, s-a mai coborât ceva ştacheta; în locul egalităţii efective, se vorbeşte, mai modest, de "egalitatea şnse­lor". Să spunem, în acord cu adevăul, că există astăzi mai puţină negalitate de şanse decât în secolele prece­dente. Dr egalitatea şnselor nu există; ea r pesupune aceeaşi lnie de start penu toaă lumea, cu alte cuvinte o egalitate efectivă, în sensul absolut al termenului.

m devenit mai sensibili la discriminrile de ordin social nr-un context nde acestea sunt totuşi mai puţin srigătore la cer decât în Franţa sau America de la 1 800. u atât mai impresionant se prezintă optimismul unor teoreticieni de atnci. Condorcet, în a sa Esquisse d 'un tableau historique des pores de l 'spit humain, scrisă n 1 793 şi publicaă n 1 795, agnează un viitor n care va doni o egalitate socială, dacă nu perfectă,

Page 39: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Marile principii 39

în orice caz foarte avnsată. ,.Progresele egalităţii în interiorul iecăui popor" vor merge împreună cu "distugerea inegalităţii dintre naţiuni" . Înr-un sistem de liberă concurenţă, ne asigură Condorcet, "averile tind iresc spre egalizare" ! Egalitatea învăţămnului va contribui şi ea la "o mai mare egalitate în indus­trie". Toul duce la egalitate ! Câteva zeci de ni mai târziu, Tocqueville depune mrie asupra împliniii acestor predicţii pe pământul Americii. Este o iluzie optică. Sârşitul sistemului de privilegii al Vechiului Regim şi intrarea popoului pe scena istoriei îi ăceau deja să se creadă înr-o lme egalitară. Simbolurile au fost luate rept realităţi: un gen de neînţelegere deseoi întâlnit în istoria ideilor.

Dacă libertatea şi egalitatea prezintă iecre dinre ele diicultăţi uneori de nerezolvat, o societate liberă şi egalitară totodată atinge imposibilitatea absolută. Tndemul ,.libertate-egalitate" uncţioneză înr-un fel cu totul special . În doză resrnsă, cele două principii se susţn reciproc. În absenţa oricărei libertăţi, egalita­tea nu ar i decât o fomă de sclavie: sclavii sunt egali nre ei. n absenţa oicrei exresii de egliate, libeatea i-ar zdrobi pe cei mai puţin putenici. Dr, pe măsură ce cresc dozele, ntervine n fel de respingere. Iar în doză maximă, unul dinre cele două principii r sârşi prin a-1 înghiţi complet pe celălalt. n condiţiile unei libertăţi ră limite, orice mă de egalitate r dispărea. O lume liberă n-re ici cea mai mică şnsă de a devei egalitară, aşa cum greşit credea Mx. Egalitatea nu e dată, ci impusă. Dacă ar i posibil să se construiască

Page 40: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

40 Mitul democraţiei

o societate pe deplin egalitară, aceasta r elimina com­plet libetatea.

Curile exreme menţionate sunt evident modele absracte; o societate absolut egală sau liberă nu are cum să existe. Se poate totuşi merge mai mult sau mai puţin departe în una dinre cele două direcţii. Libera­lismul "sălbatic" l pimei revoluţii indusile este tipic penu prima tendină. Acumulrea bogăţiilor recea cu mult naintea justiţiei sociale. "Îmbogăţiţi-vă!" - acest îndemn cm cinic al lui Guizot exprima o înreagă ilozoie. Rămânea doar să nu mori de inaniţie înainte de a deveni bogat. n ce priveşte a doua tendinţă, mate­rializarea cea mai avansată aparţine comunismului: egalitatea, de altfel destul de relativă, pe cre a insta­urat-o prin abolirea proprietăţii private n-a putut i menţinuă decât cu preţul omniprezenţei ptidului uic şi statului totalitr. O dată dictaura răsnată, viaţa şi-a reluat drepturile, cu reîntorcerea la proprietatea privată şi la inegalităţile corespunzătore.

Nu poţi să le ai pe toate în viaţă. Dacă utopia ne pemite să dorim totul de-a valma, raţiunea ne obligă să exprimm o ordine a preferinţelor. O potenţială biurcre a ilozoiei democratice s-a înrevăzut încă din pimul moment. Cir atnci cnd Convenţia temi­doriană, apoi Directoratul restabileau în Franţa liber­ăţle brheze bajocoite de Teroea iacobină, Babeuf pregătea "conjraţia Egalilor". Scopurile sale : abolirea proprietăţii individuale asupra pmntului, repartizrea egală a produselor şi o dictatră necesară penu a insta­ura şi menţine o asemenea stre de lucuri. O jumătate

Page 41: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 4 1

de secol mai târziu, Guizot ş i Mrx aveau să dea un putenic relief acestor două tendinţe divergente.

Referinţele istorice ale democraţiei timpurii sunt simptomatjce penu lipsa de precizie a proiecului şi divegenţa intepretrilor. Secolul al XVIII-lea avea pasiunea Antichităţii ( continuând, în această privinţă, o radiţie cre venea dn Eul Mediu şi din Renaştere). Se pregătea să cnsuiască ceva cu ol nou, cnd nsă de iece aă avizul recilor şi romnilor (ndeobşte, scomonim recutul în căutare de modele; unde să le gsim alminteri?). Trei cetţi îşi disputau favorea ilo­zoilor şi evoluţioilor: Atena, Spta şi Roma. Astzi, demrcaţia ni se pre clră: Atena, model democratic; Sprta, model aristocratic, militr şi autoritr. Nu era chir asta intepretrea secolului al XVIII-lea. Cei mai mulţi dinre democraţii epocii, americni sau rancezi, îşi exprimau prefernţa penru Sparta şi Roma republi­cnă, la cre apreciau mai presus de orice spritul civic şi ragostea de parie. Atena, dimporivă, ilusra n ochii lor o anume doză de frivolitate şi de nestatonicie şi, peste toate, puterea nemăsurată acordată popoului (de nde şi aversinea pinţilor fondatori mericni, îndâr­j iţi elitişti, pentu acest model). Asemenea repere isto­rice corespundeau unor ideologii democratice mai preocupate de binele general, de "interesul comun" decât de libetăţile ndividuale şi de o participre popu­lară efectivă. Atena îşi avea şi ea partizanii ei, dar a rebuit să-şi aştepte revnşa pnă la mijlocul secolului al XIX-lea, atunci când au recut în prim-plan libertă­ţile individuale şi liberalismul economic.

Page 42: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

42 Mitul democraţiei

Penu egalitrismul comnist, nici unul dinre ceste modele nu era porivit. Atena merita totuşi o menţiune în măsura în care democraţia burgheză - corespon­dentul său modem - crea un cadu mai favorabil acţiunii proletariatului decât un regim aristocratic şi autoritr. "Lupta fmală" promisă de comunişti îşi găsea însă precedentele în marile lupte de clasă. Sprtacus era preferat lui Pericle, şi, prinre modemi, Babeuf. În ce piveşte tipul nsuşi de societate, exista un precedent îndepărtat: comunismul primitiv, acel prim stadiu al istoriei omenirii, caracterizat, porivit teoriei mrxiste, prin absenţa proprietăţii private. Un secol înainte de Mrx, Rousseau deja idealizase starea aceasta de exce­lenţă socială, couptă dn pcate prin inventrea propie­tăţii. Comunismul primitiv dovedea că starea naturală a omului nu era proprietatea privată şi inegalitatea, ci, dimpotrivă, proprietatea comună şi egalitatea.

Aşa e pusă isoria la reabă; generoasă, ea oferă oicui tot ce i se cere.

Profeţiile lui Tocqueville

Iudaismul începe cu Biblia, ir creştinismul prin cuvântul lui Cristos şi Evanghelii. Pentu comunism, Mx e referinţa obligatoie. Dr n-avem cm identiica o sursă exclusivă a democraţiei (cel puţin dacă mergem ceva mai deprte de principiile enunţate în Declaraţia americană de independenţă şi în Declraţia rnceză a drepturilor omului şi cetăţeanului). Democraţia este

Page 43: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 43

prin excelenţă diversiicată şi luidă; ea nu se limiteză la o teorie nume sau la o pactică exclusivă. De la iaco­binismul revoluţionar la federalismul elveţian şi de la Statele Uite la Rusia sovietică, tabloul experimentelor democratice - reuşite (mai mult sau mai puţin) sau eşuate - este uimitor de vriat. Nu există o Biblie penu democraţie. Dr există o înreagă bibliotecă de cţi important. Şi, prinre acestea, o cte-vedetă, pima, poate, cre vine n mnte anci cnd se pronnţă cuvntul "democraţie"; este De la democratie en Ame­rique "Despre democraţia în America" de Alexis de Tocqueville.

Tocqueville a perecut nouă luni în Statele Unite (n 1 83 1-1 832), ceea ce i-a pns să obseve, cm de poate, şi totuşi cu atenţie, societatea şi instituţiile meri­cne. Problema e însă că orice călător vede în primul rnd ceea ce vrea să vadă sau ceea ce este capabil să vadă; iecare priveşte cu propriii ochi. Fiecuia, Ame­rica lui. Pe deasup�a, Tocqueville este un teoretician şi, chiar mai mult, un gânditor, un ilozof. America lui e mai specială decât America altora. Dn călătoria lui a exas o cte cu totul deosebită, ce rprezintă America înr-o numită măsură, dar reprezintă cu siguranţă în şi mai mre măsură propria lui viziune a lumii. Primul volum al Democraţiei în America, publicat în 1 835, e în bună parte descriptiv; al doilea, apărut în 1 840, se remrcă, dimporivă, prin dmensinea teoretică, Ame­rica rămnând un simplu pretext. Dr, în fond, ce este această cate? O descriere şi o naliză a instituţiilor şi societăţii mericne, ără nici o îndoială. La nivelul

Page 44: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

44 Mitul democraţiei

superior, o lucrare de teorie politică. Ceea ce mă ra­pează totuşi la Democraţia în America este latura sa utopică Fră a i conştient, Tocqueville a scris o utopie. A imaginat o societate americană care nu exista, dar care r i rebuit să existe tocmai penu a-i conma teoria despre democraţie. Şi, cum utopia lui nu e gra­tuită, avem în faţă şi o cate de profeţii, în sensul că lmea de mâine va i după cipul şi asemea mericii de astăzi.

Latura aceasta profetică e de altfel cea mai impre­sionntă. Ea este cea care face gloria lui Tocqueville şi îi păsrează cartea în actualitate. În timp ce atâtea celebrităţi nu mai supravieţuiesc decât în ticolele reci ale enciclopediilor, Tocqueville e încă viu. Profeţiile (inclusiv profeţiile "ştiinţiice", ră a le uita nici pe acelea ale "ştiinţei" zise "uturologie") au o răsăură în comn: n egulă generală, nu se adeveesc iciodată! Putem construi scenrii de viitor; este un joc al inteli­genţei nu lipsit de fmec şi eventual util zilei de astzi (ca şi referinţa la recut, invocarea viitoului seveşte interese şi proiecte prezente). Să im totuşi siguri că istoria reală va avea grijă să ne evite scenriile. n ciuda optimismului nosru profetic, suntem cel mai adesea incapabili să prezicem cum va i mâine. În 1 973, şocul perolier a luat lumea pe neaşteptate. Căderea comu­ismului n 1989 a fost resimţită ca n eveiment exra­ordinr; aproape nimeni nu se aştepta. Nu mai puţin neprevăzut - exceptând literatura şi ilmul de scienceiction - a fost fomidabilul atac terorist din 1 1 septembrie 200 1 împotriva Statelor Unite. Teoria

Page 45: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 45

economică şi istorică a lui Max poate i considerată drept cel mai solid dinre toate sistemele de predicţie ştiinţiică; ea a eşuat însă complet la capitolul despre viitor. În această impresionantă serie de păcăleli, Tocqueville este un cz oarecum apate. Multe dintre scenariile sale de viitor sunt cu totul greşite (cu atât mai mult cu cât decurgeau dinr-un prezent el însuşi puteic defon&t). Dr- inteligenţă, inuiţie sau nm­plre, sau toţi aceşti factori combnaţi - fapt este că nele dinre avertismentele sale pr să se porivească ­ireşte, nu literă cu literă - unor evoluţii prezente şi anumitor nelinişti care se manifestă astăzi.

Pentu Tocqueville, motoul democraţiei este ega­litatea. O tendinţă irezistibilă conduce omenirea spre un viitor egalitr. Puşi în situaţia de a alege, omenii vor prefera întotdeauna libertăţii egalitatea: "Cred că poporele democratice au un gust natural penu liber­tate [ . . . ] . Dar au pentru egalitate o pasiune arzătore, nestinsă, veşnică, de nenvins; vor egalitatea în liber­tate, dar, dacă nu pot s-o obţină, o vor la fel de bine şi în sclavie."

Statele Unite îi par o democraţie aproape desăvâr­şită, în tot cazul forte depte pe umul ducând spre o societate de "egali". Se obsevă totuşi la Tocqueville o nume ezitre în privinţa egalităţii, înreţinută de balansul său de la un tip de societate la altul : America reală, America idealizată, America utopică. . . Câte­odată, mai rezonabil, se mulmeşte cu simpla egalitate a şanselor. Dr atunci când cedează Utopiei, egalitatea efectivă face progrese ulgerătoare : "Aproape toţi

Page 46: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

46 Mitul democraţiei

americnii răiesc în bunăstare [ . . . ] . În America, sunt pui bogaţi [ . . . ]. Nu dor avrile sunt egale n Ameica; egalitatea se extinde până la un anume punct şi asupra inteligenţei oamenilor." Consecinţele politice sunt pe măsură: "Popoul domină ră nici o împotivire." Se aplică o metodă ingenioasă penu egalzrea salaiilor: în timp ce micii ncţionri sunt bine plătiţi, responsa­bilii de rng înalt au reribuţii modeste. Şi toate acestea, iindcă "democraţia oferă puţin guvenanţilor şi mult celor guvemaţi". Singul picol susceptibl de a afecta egalitatea socială ar putea i dezvoltrea indusriei şi ascensiunea aristocraţiei manufacturiere; din fericire, această clasă, ne asigură Tocqueville, este "una dinre cele mai resrnse şi mai puţin peiculoase". Capitaliştii mericani pr a i un fel de "marginali"; chir cu ei, tabloul rămne idilic.

Se naşte o nouă societate şi, odaă cu ea, un nou tip umn. Finţe - destul de crios - orecum la fel; s-ar zice, acelaşi model tras în milioane de exemplare. "În societăţile democratice, oamenii sunt mnţi şi foarte asemănătoi [ . . . ] . Aproape toate exremele se netezesc; aproape toate proeminenţele dispr, lăsând loc la ceva de mijloc, mai puţin înalt şi mai puţin jos totodată, mai puţin srălucitor şi mai puţin obscur decât ce se vedea cndva în lume." E domnia mediocrităţii generalizate. E şi o lume fote serioasă. S-a teinat cu rivolitatea, s-a teminat chir cu umoul, apucături aristocratice, menite să dispră odată cu lumea care a fost. Omul democratic n-re timp de leacuri; el unul munceşte şi înţelege să proite de iecre secundă. "Poporele

Page 47: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Marile pincipii 47

democratice sunt serioase, iindcă starea lor socială şi politică îi obligă ră încetare să se ocupe de lucuri serioase." Un unicar, s-ar zice, în ierbere pema­nentă, şi unde mişcările repetitive nu duc până la umă nicăieri. "Aspectul societăţii americne e agitat, iindcă oamenii şi lucurile se schimbă ră încetare; dr e totodată monoton, iindcă toate schimbările sunt aidoma." Ambiţile nu lipsesc, r ele se plică n genel unor obiective mediocre. Mecanismul social uncţio­nează automat, ră cea mai mică constrângere. Chiar n mată, tonul de comndă e depăşit; militrii nu mai cnosc decât disciplina liber consimţită şi forţa exemplului.

nânm şi consideraţii interesnte privitore la încli­naţiile sexuale ale erei democratice. Acestea sunt ţinute srict sub conrol. Totul se perece, cuminte, în familie, desrâul rămânând, ca şi umoul, o amintire a timpu­rilor aristocratice. O asemenea modiicare remarcabilă a naturii umne capătă la Tocqueville o intepretare socio-economică. Nemaiexisnd nici săci, nici bogaţi, brbaţii se ală tot timpul la muncă; le lipsesc şi timpul, şi energia penu a mai alerga după aventri. Soţiile lor, lăsate acasă, n-au nici ele cum să proite de situaţie, iindcă sunt la fel de ocupate; având de gestionat un buget familial mediocu, sunt nevoite să se ocupe per­sonal de rebrile gospodriei. Aşa stau lucurile ! Nu ciar exaltant, dr liniştitor. Bun venit în Democraţie !

Democraţia tocquevilliană nu-i priveşte nici pe negri, nici pe indieni. Nici pe femei, de altfel. Este o democraţie penu bărbaţii albi. Trăind înr-o societate

Page 48: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

48 Mitul democraţiei

democratică, femeile sunt, ireşte, egale înre ele, dar rămân ră discutie subordonate bărbatilor. Iată o ră-, '

sătură a societăţii mericane, pe cre Tocqueville o remarcă cu satisfacţie. De acord cu egalitatea, dr ie­care la locul lui. Orice asociaţie trebuie să aibă un şef, ir în fmilie uncţia respectivă revine în mod natral bărbatului. Femeile ameicane acceptă ră să crâc­nească această regulă �i dau astfel un bun exemplu surorilor lor europene, tentate uneori de demonul inde­pendenţei. "Nu se aude în Statele Unite vreo soţie adulteră care să invoce zgomotos drepturile femeii, călcându-şi în piciore cele mai sinte îndatoriri." Şi, cum viitoul aprţine democraţiei, cauza dreptrilor femeii pre deja judecată.

Însă această democraţie socială riscă, potrivit lui Tocqueville, să afecteze bazele democraţiei politice. Altfel zis, egalitatea pare pe punctul de a înghiţi liber­tăţile. "Cred că e mai uşor de stabilit o guvenare absolută şi despotică la un popor care răieşte în con­diţii de egalitate decât la altul." Şi aici, izbucneşte teri­bila profeţie : "Încerc să-mi imaginez sub ce trăsături noi s-r putea mnifesta despotismul n această lume: văd o mulţime nenumrată de omeni asemnători şi egali învârtindu-se ră odhnă pentru a-şi satisface plăceri mnte şi vulgre cu cre îşi umplu suletul. Fiecare dinre ei, reras în sine, e srăin de destinul celorlalţi [ . . . ] . Deasupra lor, se ridică o putere imensă şi protectore, cre se obligă, numai ea, să le asigure plăcerile şi să vegheze asupra soţii lor. Este absolută, minuţioasă, constntă, prevăzătoare şi blândă [ . . . ] . Îi

Page 49: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile pincipii 49

place ca cetăţenii să se simtă bine, cu condiţia de a nu se gândi decât la asta [ . . . ] . Şi sărşeşte prin a coborî iecre naţiune la condiţia unei tme de nimale tmide şi hnice, cărora guvenul le este păstor." Deodată, utopia se întunecă şi devine antiutopie.

Până şi rhitecura este chemată de Tocqueville să depună măurie. Nu vede în merica decât două ti­puri de cldiri: de g pte, csele individuale, toate mici, de cealaltă pate, monumentele publice, gigantice. "Înre aceste două extreme, nu mai e nimic." Indivizii de o parte, ir de cealaltă, comunitatea, statul, naţiu­nea. Condiţiile susceptibile de a face să apară un nou despotism sunt deja la locul lor. Dezagregarea suctu­rilor intemedire, caracteristice Vechiului Regim, lasă n vid periculos, indivizi snguri, incapabili de a rezista nei puteri masive şi eliberată de orice oprelişte (teză cre va i dezvoltată de Tocqueville n L Ancien Reime et la Revolution "Vechiul Regim şi Revoluţia") . Din fericire, nici o evoluţie nu e fatală, iar antidotul există; el constă în reinventrea sucturilor menite să stea înre cetăţeni şi stat. Cu spiritul lor civic, tot mericanii sunt cei care dau exemplu, multiplicând asociaţiile de tot felul. n orice cz, rebuie nlătrată o iluzie: democraţia nu face cadouri; pentru a păsra ce s-a dobândit, e nevoie de vigilenţă.

Tocqueville şi Mx se înăţişează ca o interesantă dublă igură a convingerilor şi iluziilor ştiinţiice şi poli­tice ale epocii lor. O epocă în care s-a inventat ştiinţa societăţii (.,izica socială", cum îi plăcea să spună lui Auguste Comte) şi ştiinţa viitoului. Două ştiinţe foarte

Page 50: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

50 Miul democraiei

sensibile la utopie, şi cu atât mai utopice cu cât se pre­tindeau exrem de rigroase. Tocqueville şi Max nu fomuleză ioteze, nu schiţeză scenrii; pr şi simplu, ei şiu. lnri, şi-au t ict olle. Tcquevile lasă impresia de a nu i înţeles mare lucu din prezent. Societatea mericnă egalitră a fabricat-o n nregme. Orbit de teorie, s-a lăsat poate înşelat şi de latura mai iscetă a neglităţii buheze, oecm ştesă n ot cu inegalitatea aristocratică bătătore la ochi. Studiile ecente asupa Americii ,,rele" a pocii pn n evidenţă disprităţi sociale considerabile. Ca şi Eropa, America îşi avea bogaţii şi sracii ei. Ir pe temen lung, devol­trea economică americană nu a încurajat câtuşi de puţin egalitarismul. Astăzi, diferenţele sociale rămân mai impornte n America decât n Eropa occidentală. Tocqueville n-a nţeles popriile legi cu cre venea capi­talismul - foarte diferite de ilozoia egaliristă -şi cre aveau să impreneze societatea mericnă; fote curios, el minimalizează capitalismul şi industria, cei doi factori-cheie ai secolului al XIX-lea. El vorbeşte despre egalitate ca despre o mişcre ranscendentă, detaşată de orice context. Un principiu ce pre înscris n cer - şi anci cine i s-ar mai putea opune? Evident, Mx şi-a înţeles mai bine epoca. A văzut clr inegali­tatea socială sucturală; de altfel, nu era chir atât de greu de văzut. Dr, plecnd de la nişte sucturi incon­testabile, a elaborat la rndul lui o schemă imaginară, exact opusul celei imaginate de Tocqueville. La Tocqueville, conradicţiile se sting; la Mx, ele ating cota maximă. La Tocqueville, ţesutul social tinde spre

Page 51: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Marile pincipii 5 1

unifomitate; la Mx, societatea e scindată n două clase inconciliabile. Unifomizre de o pte, olzre de alta: suntem depate de mozaicul social complex cracteristic oricrei societăţi. n orice teoreticin, zace un utopist.

Mai bun obsevator decât Tocqueville n privirea sa asupra prezenului, Max devine cu toul prizonier al utopiei atunci cnd se îndreaptă spre viitor. Ajunge, la rndul lui, să mizeze pe egalitate, pe o egalitate încă şi "mai egală" decât cea a lui Tocqueville, instarată de evoluţia poleă şi soţită de o libae nu ai pun completă: este "viitoul lminos". Penu Tocqueville, după cum am văut, lumea de mâine se nunţă sub culori mai puţin srălucitoare. Max şi-a avut credin­cioşii săi, cre I-au crezut pe cuvânt. Ca profet, el a eşuat într-un fel cu totul special. Înr-o primă etapă, instarrea comunismului înr-o bună pate a lumii prea că-i conmă teoria. Apoi, s-a putut obseva cum comunismul real conrasta lagrnt cu comunismul teo­retic : era pur şi simplu altceva! Eşecul comunismului a ăcut să pălească steaua lui Mx. Şi, în acelaşi timp, mând avntul democraţiilor, dar nu mai puţin şi incetitudinile lor crescnde, steaua lui Tocqueville tot rcă. Văzut ca profet, cota lui este astăzi sensibil mai ridicată decât a lui Max.

Să nu ne pripim însă supraevalundu-i capacităţile de a citi în viitor. Ca orice profet, Tocqueville adună din belşug rgumente false. Mi se pre insuctiv să selectez o mică listă. Sfatul său democratic de a le închide pe femei în casă nu pre a i mat. Nici

Page 52: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

52 Mitul democraiei

proiecţiile sale privitoare la ceilalţi excluşi ai demo­craţiei, populaţia neagră, nu au fost în i mre măsură conmate de istorie. "Nu găsesc, penu rasa albă, decât două feluri de a acţiona: să-i elibereze pe negri şi să-i contopească în sânul ei; sau să rmnă uptă de ei şi să-i ţină cât mai mult timp posibil în sclavie. Solu­ţiile de mijloc mi se par a duce în viitoul apropiat la cel mai nrozitor dinre toate rzboaiele civile, şi poate la prăbuşrea uneia dinre cele două rase." Trei scenrii sunt astfel degajate de Tocqueville, nsă el găseşte puţin credibilă pepetuarea sclaviei, şi constaă pe de altă pte că zinea raselor nu e deloc areată de albi (nici de negri, de altfel) . Calea se deschide astfel spre cel de-al reilea scenriu: războiul raselor. Şi totuşi, a fost n al paulea scenriu - neprevzut de Tocqueville ­cre a avut câştig de cauză: eliberrea neilor, egalitate civică, dr înr-o societate orecm "comptimentată", ără vreo contopire a raselor (şi, pnă acum, lipsită de conlicte rasiale majore) .

Tocqueville credea că statele sclavagiste din Sud nu aveau nici cea mai mică intenţie să rupă cu Nordul (tocmai temându-se să nu rmână sngre faţă în faţă cu negrii). Argumentaţie poate logică, dr, în fapt, s-a perecut tocmai conrriul; în 1 86 1 , Sudul a proclamat secesinea. Chir în czul secesiii, după Tocqueville, Nordul nu ar i intevenit cu amele. Şi totuşi, a inter­venit! Un alt pericol penu federaţie, identiicat de Tocqueville, r i fost erodrea reptaă a puterii cenale şi a aibuţiilor preşedntelui. ncă o daă, fls: Washng­onul şi peşednele şi-au consolidat ă ncetre oziţle

Page 53: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Maile principii 53

de două secole încoace. Dr ce să spunem de o Americă destinată religiei catolice? Unifomizrea socială şi cultrală produsă de democraţie r rmne netemnaă ră o evoluţie religioasă similră. Viutea Utopiei este tocmai de a i completă! Unii meicani vor deveni atei, dr ceilalţi vor abndona mult prea ragmenatele con­fesiuni protestante penu a se regăsi cu toţii "în sânul Biseicii romne". Statisticile dovedeau că procesul era în curs. La 1 800, catolicii abia de reprezentau 0,94% din ansamblul populaţiei; ei deveniseră deja 2,40% în 1 830, 3 ,90% în 1 840 şi 6,90% în 1 850. Sedus de pro­pia-i teză, Tocqueville nu obseva explicaţia mult mai prozaică a fenomenului : nici vorbă de un efect "cato­licizant" al democraţiei, ci pur şi simplu de imigraţia irlandeză! Şi rimul acesta s-a menţinut, irlandezilor alăturându-li-se italieni, ibero-mericani, polonezi . . . Astăzi, Biserica catolică reuneşte aproape 40% din numul credincioşilor din Statele Unite. Prezicerea lui Tocqueville se împlineşte încetul cu ncetul, dar penu motive care nu au nimic de a face cu teoria sa.

Meseria de profet e riscntă. Şi totuşi, ceva rămâne din Tocqueville, ceva mai esenţial şi mai semniica­tiv decât mulţimea de erori punctuale. El este cel care a identiicat dilema fundamentală a democraţiei, dii­cilul dozaj al celor două principii undamentale care sunt egalitatea şi libetatea, mai mult chir, dincolo de o anume limită, relaţia lor conlictuală. Ponind de la această disfuncţionalitate, el a aras atenţia asupra unei derive mereu posibile a democraţiei spre un fel de tirie "blndă": fomă edulcorată de sclavie, acceptată

Page 54: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

54 Miul democraţiei

de bunăvoie de n cop social nesteziat. Unele evolu­ţii din zilele nosre dau tezei lui Tocqueville un aer de actalitate. Evident, scietăţile demcatice de stzi sunt fote diferite de a sa "utopie americnă". Mult mai complexe, în orice caz. Şi mai puţin egalitae, ră îndoială. Şi mai puţn unifome: unei tendnţe efective de unifomizre i se opune o tendinţă nu mai puţin putenică de amenre culrală. Sucrile nteme­dire s-au multiplicat: asociaţii civice, upri de presi­ne, nr-n pirit absolut tocquevillin. S-a evitat astfel atomizrea societăţii, pericolul cel mai mare de cre se temea: indivizi singuri în faţa statului atoputenic. Şi totuşi, pe căi ocolite, combinând alte elemente, şi porivit unei logici care e a timpului nosu, neliniştile lui Tocqueville par să prindă cop încetul cu înceul. Să im ore, ără a ne da sema, mtori ai instarării unei tiranii blnde?

Page 55: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Exclşii

II

1 900

Spre 1 800, semnalul era dat: cursa democraţiei se pne în mişcre. În cea mai dplină conuzie, de altfel. Nu exisa nici o reţetă cre să grnteze concretizarea unor pincipii absrcte. Pe deasupra, clasele donte nu au cedat decât pas cu pas, temndu-se de egalitaris­mul democratic; abia cu timpul s-a putut constata că egalitaea fomală conteă prea puţn n faţa inegalităţii efective. N-au fost două ţri cre să umeze acelaşi m. Unele s-au avântat de la început,

'·altele au sat

în aşteptre, recuperând eventual ai târziu. Uneori, pşii înainte au altemat cu paşi înapoi. merica e promptă, nglia lentă, iar Frana instabilă: dă îndrăt după Revoluţie, r recuperează întzierea la 1 848, prin generalirea drepului de vot, repede coniscat de altfel de cel de-al doilea Imperiu. Cm să compari, pe la 1 850, o merică în acelaşi timp democratică şi sclavagistă, o Frnţă democratică dr autoritră, o

nglie liberală dr nu şi demcratică şi o Rusie absolu­tistă? Dr mişcrea aceasta apent haotică se ngajează

în cele din umă înr-o direcţie precisă. După un stat

Page 56: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

56 Miul democraţiei

şi un prcurs cât se poate de individualizate, sosirea este "upaă". n ajnul Pimului Război Mondial, cele mai multe dinre naţiile eropene, ca şi statele mericii de Nord (ră a uita îndeptatele Ausralia şi Noua Zeelndă) pr a i optat penu modele politice, desigr nu identice, nsă convrgente. Se schieză deja n poces de globalizre, atât în sfera economică, cât şi la nivelul principiilor şi al practicilor politice.

Cel mai bun indicator de tendinţă este votul uni­versal. În juul lui 1 900, se ală cam peste tot la ordi­nea zilei : ie deja instituit, ie ca obiectiv iminent. Un câştig cu dublă semniicaţie : mai întâi, iindcă există (sau cel puţin iindcă e ceut insistent); n al doilea rnd, iindcă, în ciuda numelui său, este încă foarte departe de a i universal !

Ca la Atena în vremurile de demult, democraţia de la 1 900 îşi avea legiunile ei de "invizibili". În cetatea grecească, popoul "politic" era o minoritate. Potrivit unei logici similre, votul niversal conceput spre 1 900 privea de asemenea o minoritate. Minoritatea aceasta se connda cu naţiunea: pur şi simplu, iindcă ceilalţi, politic vorbind, nu existau.

Femeile, mai întâi. O absenţă mai mult decât sui­cientă penu a coboî "universalul" sub limita de 50%. Era rezultatul unei vechi istorii, al unei divizini a muncii cre îi rezeva bărbatului spaţiul exterior (vnă­toarea, războiul, politica), şi femeii spaţiul interior (căminul, fmilia). Secolul al XIX-lea n-a inovat nimic în materie, însă, ind un secol scientist, a mrcat şi mai precis deosebirea dinre sexe prin rgumente exrase

Page 57: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 57

din rsenalul său ştiinţiic (cum s-ar spune, incon­testabile şi defmitive). În sărşit, inferioritatea femeii era dovedită ştiinţiic ! Pe la 1 870, Marele Dicţionar universal al secolului al X-lea ( Grand dictionnaire univers el du XXe siecle), editat de Piere Larousse, ăcea un bilanţ, în cel de-al şaselea volum, în ticolul Femme "Femeia". Să reţinem câteva rze ediicatore: "Constituţia ei ceporală se apropie de a copilului; de aceea, prezintă, ca şi acesta, o sensibilitate foate vie, lăsându-se uşor impresionată de cele mai diverse senti­mente de bucurie, de drere, de temă etc . ; şi, dat iind că aceste impresii acţioneză asupra imaginaţiei ără a i însoţite de obicei de raţiune, ele sunt în consecinţă mai puţin durabile, şi astfel femeia e mai supusă nesţatomiciei." Depăşeşte brbatul dor într -o privnţă: sexul. Cât se poate de serios, Larosse-ul ne infomeză că "femeia, pin constituţia ei, poate susţine mai multe partide decât brbatul" . Subiectul e dezvoltat pe larg: "[ . . . ] de obicei, chiar cei mai viguroşi bărbaţi nu depă­şesc şapte sau opt acte înr-o noapte cu emisiune de spemă [ . . . ] . Femeia, dimporivă, rezistă mai mult [ . . . ] . O femeie valorează în medie, n acest gen de exerciţiu, cât doi brbaţi şi jumătate." Pentu ea, sexul este mai impont decât penu un bărbat, ir lipsa acestuia, mai penibilă. Nu mai puţin caracteristică e şi înclinarea ei spre lux; Larousse-ul zăboveşte asupra acestui subiect, considernd că n acest domeiu inluenţa (evident, rea) a femeii ar i de netăgăduit.

Covrşitor rechizitoriu! Nu prea nteligentă, aproape infantilă, prizonieră a unor impresii schimbătoare,

Page 58: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

58 Miul democraiei

dominată de sex şi undamental instabilă (la donna e mobile), femeia n-r i cazul să isă, liberă şi nestin­gherită, în afara spaţiului domestic. Cu o asemenea sumă de "calităţi", pticiparea ei la viaţa publică r

i de-a dreptul un risc penu comunitate. Prudenţa îndenă să ie supravegheaă îndeaproape, penu a liita cel puţin pagubele. Şi stfel, isina de a pre­zenta familia revenea exclsiv brbatului. Democraţia de la 1 900 este o democraţie msculină, o socieate politică a şeilor de fmilie.

Dar nici brbaţii nu sunt toţi egali. Prncipiul ega­litar al democraţiei se împiedică nu numai de o îm­prţire socială forte inegaliră, dr totodaă şi mai cu seamă de concepţia inegalitară asupra condiţiei uma­ne: concepţie aimaă deschis, ră falsă pudore. În principiu, inegalitatea biologică, intelectuală sau cul­rală a indivizilor, reală sau presupusă, nu r i incom­patibilă cu respectul egal datorat iecăuia, şi nici cu egalitatea civică şi politică. Dar numai în principiu. Discrsul elitist nu e cel mai bun tovarăş de m al pacticii democatice. Dn clipa cnd celăllt i se năţi­şeă ca o ină de caliae infeio, ame.ul disci­mnatoriu apre drept legitim şi chir recomndabil.

Spre srşitul secolului al XIX-lea, biologia devine o ştiinţă la modă. Ereditaea, evoluţia, degenerrea snt teme la ordinea zilei; caliatea biologică a indivizilor rece în prim-planul preocupărilor. Cu tendinţa neferi­cită de a amesteca ierarhia biologică şi cea socială. Înr-adevăr, clasele nferiore sunt cele cre - mînate de sărăcie, boli, alcoolism - prezină cazrile de

Page 59: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 59

degenerare cele mai pronunţate. meliorarea speciei mane părea o necesitate urgentă, şi aşa se naşte euge­nia (odată cu lucrrile lui Francis Galton, dinre care Naural Inheritance, 1 889). Dr cum să încerci o ase­menea ameliorre, dacă nu seprând ntr-un mod încă şi mai radical exemplrele umne cele mai reuşite (şi cele mai favoae ocil) e cei cosidei ca mai puţin eşii (şi, fote desea, de ondiţie scială inferioră)? Charles ichet, preşedinte al Societăţii Frnceze de Eugenie, viitor lareat al Premiului Nobel enu medi­cină, propunea (n ctea sa Eugenique, 19 13) intezice­rea căsătoriei umătoarelor categorii: uberculoşi şi afectaţi de boli venerice, rahitici, scutiţi de seviciul militr; şi apoi - cât se poate de generos - uturor celor declaraţi inapţi pentru procrere de o comisie de conrol. Casrarea şi sterilizrea crinalilor, a nebuni­lor, a personelor de generate au fost nu doar plănuite, dar şi aplicate în mai multe ţări, ără legăură directă cu reo ideologie sau un nume regim politic; Statele Unite, Gemania nazisă şi Suedia igurează în capul listei. Penu eugeie, erfecţionea iinţei "snătoase" mergea mpreună cu neuralizarea "celuilalt".

"Diferenţa e foate mică, neori inexistentă, înre criminal, omul din opor ră educaţie şi omul săl­batic." Cuvintele acestea teribile îi apţin lui Cesare Lombroso, autorul Omului criminal ( 1 876), unul dinre cei mai inluenţi şei de şcoală de la srşiul secolului al XIX-lea. Penu anropologul italin, o pte consi­deabilă a speciei umne prezintă nomlii moale, uşor de identiicat după nomaliile izice. Criminalul nici

Page 60: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

60 Mitul democraţiei

nu mai trebuie să treacă la fapte : compotamentul criminal i se citeşte în trăsăuri. Iar legiunile cele mai numeroase de suspecţi se recutează, în mod obiectiv, din categoriile sociale nferioare. Romanele lui Zola oferă o bună ilustrare a acestei scheme de gândire; din punctul de vedere al scriitoului rancez, aceste cate­gorii pr, mai mult decât ltele, dependente de o slbăti­cie ncesrală neîmblziă pin educaţie şi supuse unor fenomene de degenerare provocate de condiţiile lor cumplite de viaţă.

Nici Lombroso, nici Zola nu erau "de dreapta", departe de aşa ceva! Ei aveau probabil în vedere pe temen lung sau mediu o evoluţie socială susceptibilă de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi de a produce un efect de omogenizare. Dr, deocamdată, situaţia era aşa cum era: persoane nu tocmai recomandabile se găseau din belşug la ivelul cel mai de jos al societăţii. Unii teo­reticieni recomndau un plus de represiune. Lomboso însuşi nu vedea cu ochi răi pedeapsa cu moartea. Dar erau şi discipoli cre-şi depăşeau în feitate magisul, gândind de pildă la exteminarea în totalitate a "cri­minalilor înăscuţi". Precum Raphael Smons, n medic frncez care, într-un text scris în 1 9 1 3 , dep1ora mode­raţia justiţiei şi cerea o srategie radicală: "[ . . . ] Execu­ţiile capitale sunt mult prea puţn numeroase penu a produce efectul eliminatoriu util pe care-1 aşteaptă Şcoala pozitivă. Sentimentalilor le este uşor să constate că execuţiile actuale nu fac să scadă media crimelor. Ei uită că ceea ce umărim noi prin moartea crimi­nalului e mult mai puţin efectul de intimidare, cât

Page 61: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 6 1

efectul eiminatoriu ş i că, l a o populaţie de pauzeci de milione de omeni, este grotesc să gândeşti a face crăţenie prin suprimrea nuală a unei duzni de indi­vizi. Societatea de astzi seamănă cu un bolnav care, având mâna cangrenată, şi-ar mputa falanga unui deget şi s-r mra apoi că răul, n loc de a se atenua, inva­dează braţul întreg." S-ar zice, aproape o invitaţie la vnătoare de oameni. Să se pzească cei care nu arată cum se cuvne !

Modelul noii umanităţi este burghezul : bne educat, mbrăcat convenabil . . . Cu cât semeni mai puţin acestui tip ideal, cu atât eşti mai puţin egal cu ceilalţi. Munci­toul se ridică înceul cu încetul; legat de maşină, este şi el un agent al modenităţii, susţinut de o mişcare sindicală şi socialistă tot mai putenică şi, mai mult chir, transigurat de mitologia "viitoului luminos", acel paradis promis proletarilor. Până una-alta, totuşi, un muncitor este mai puţn decât un burghez. Dr, mai ales, mediile cele mai de jos ale oraşelor viemuiesc ­cel puţin în imaginar - de viaţă de generată. Pe de altă prte, ţăranii, la rândul lor, fac igură de înapoiaţi în această lume burgheză şi urbanizată. Apoi, mai sunt şi sevitorii, categorie numeroasă, adevărată instituţie a epocii, al căror statut este inegal prin deiniţie, iar dependenţa faţă de stăpn înscrisă în natura meseriei.

Cum să practici democraţia - egalitatea, adică -cu indivizi şi categorii de calitae atât de diferită? Msa mnimă era de a rnja puţin suragiul zis universal, cu scopul de a limita posibilele derapaje. S-a pus în lucu o întreagă varietate de soluţii. În 1 905 - ca

Page 62: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

62 Mitul demoraiei

umre a mişcii revoluţionre -, Rusia ină in era votului niversal. Toţi brbaţii obţn drpt de vot. Cu condiţia să aibă cel puţin 25 de i. Cu condiia, n plus,

de a i proprietari sau conribuabili. În rest, nici o pie­dică; dor că votul este indirect, ir alegătorii sunt .părţiţi in pau colegii, după aptenenţa lor socială (proprietari unciari, buhezi, i, munciori). În 1 907, un elector de adul doi rprezenta 230 de pro­prieti uncii, 60 000 de ţrni şi 125 000 de mun­ciori*. Dr votul era universal ! Belgia il acodase in 1 893; busc, nl alegătorilor cescse e la 1 37 000 la 1 370 000. Votul e direct şi nici o categorie defavo­rizată. Dimporivă, sunt categorii favorizate ! Taţii de familie, proprietrii, ncţionarii şi intelectualii bene­iciază de voturi suplimentare: până la rei voturi de personă. în Italia, analfabeţii au fost excluşi multă me (ir nl lor ea ont); in 19 12, e acdat reptul de vot tuturor bărbaţilor in vârstă de 2 1 de ni ştiind să scrie şi să citească, dar numai incepând de la 30 e ni penu nalfabeţi. n Statele Unite, lucrurile sunt arnjate prin sistemul de poi tx, alat in vigore pnă in 1 964, care a ţnut departe de ne o parte a populaţiei srace, alcătuită mai cu seamă din negri şi indieni. În Mrea Britnie, se poate vorbi de suragiu universal odaă cu ultima mre refomă electorală a secolului al XIX-lea, impusă de Gladstone n 1 884;

* O situaţie similaă în România, unde potivit Constituţiei din 1 86, evizuită n 1 884, se vota de asemenea pe colegii, pau iniţial, apoi tei.

Page 63: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 63

prevedea suprmrea censului şi rpt de vot penu toţi bărbaţii de la 2 1 de ni n sus. Această "universalizre" nu împiedică însă ca o treime din populaţia masculină adultă să nu aibă n continuare acces la une; prnre excluşi, iau sevitoii, personele locuind la pnţii sau paronii lor, ca şi beneiciarii asistenţei publice.

Dacă unii sunt excluşi din primul moment, asta nu însenă că pinre ceilalţi r doni egalitatea. Votul universal e susceptibil să provoace o iluzie. Totul se învrte n juul alegătorilor, iar aleşii pr de mai mică importanţă: ceea ce contează e voinţa popoului ! Dr cele două "copuri" abia de se aseamănă. O masă de omei mege la ne, ir de acolo iese o elită. n Frna, începând de la 1 848 şi, mai ales, odată cu instararea celei de-a treia Republici, sistemul e mai democratic ca orinde. Nu mai există nici o discrminre electorală penu adulţii de sex masculin. Dr categoriile domi­nate - evident, majorire, inclusiv prinre alegătoi ­nu se regăsesc în primele pau legislati ale celei de-a treia Republici (din 1 876 până în 1 885) decât prinre 2% dinre deputaţi (muncitori, ngajaţi şi uncţionari mni, nvăţătoi). Nul lor ceşte puţn câte puţin, penu a atinge 1 5,5% în ultimele paru legislatri (din 1 924 pnă în 1 936): proporţie încă destul de modestă şi cre r i fost sensibil mai redusă ră efectul totuşi excepţional al Fronului Popular în 1 936. Dimporivă, clasa superioră şi cea mijlocie sunt suprareprezentate, şi cu deosebire intelecualii şi rofesinile liberle (avo­cai, pofesoi, jlişi). Filajul e şi i sevr la ivelul guvenului, acolo unde sunt luate deciziile efective.

Page 64: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

64 Mitul democraţiei

Elitistă, epoca e şi rasistă. Şi asta, ără probleme de conştiinţă. Dacă omul din popor avea toate perspec­tivele să ie considerat ca "i puţin egl", exemplrele exotice şi cât de cât "colorate" ale speciei umane n-aveau nici cea mai mică şansă să ie ratate pe picior de eglitate. Rasismul este o veche igră a imagina­ului, ieşită iresc din distincţia dintre "noi şi ceilalţi". Atitudine în acelaşi timp exacerbată înr-un Occident populsat de evoluţia tehnologică şi indusrială în pozi­ţia de stăpân incontestabil al plnetei, şi sistematizată de spiritul ştinţiic al epocii. Pe sca umnă, omul alb urcă în vârf, împingându-1 pe negru pe reapta de jos (cu poziţii intemediare penu celelalte gupuri rasi­ale ); porivit unora dinre ntepretri, neul s-r i găsit exact la mijloc de um între rasa albă şi familia mai­muţelor (dacă nu cumva mai aproape de cele din ă, şi ele orecum "umanizate" penu a da mai uşor mâna cu negrii ! ) .

Despre acest malgm biologic, cu cosecnţe rave; iată un scurt pasaj datorat unui scriitor a cui operă a fost penu adolescenţii epocii o adevrată imagine a lumii: "Coloniştii se apropiră de maimuţă şi o piviră atent. Aparţinea acelei specii de anropoide al căror unghi facial nu e cu mult inferior celui al ausralienilor şi hotentoţilor. Era un urangutan [ . . . ] . Familia aceasta de nropoide prezntă ăsături cae indică la nimalele respective o inteligenţă aproape omenească. Folosite n casă, pot să svească la masă, să deretice prin cmee, să aibă grijă de haine, să facă pntoii, să folosească îndemânatic cuţitul, lingura şi urculiţa, şi chiar să bea

Page 65: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 65

vin [ . . . ] la fel de bine ca cel mai bn sevitor pe două picioare." Citat exras din Insula misterioasă, roman publicat de Jules Veme în 1 874. Îi putem acorda încre­dere scriitoului; nu vom întâlni la el nmic excesiv, în rapot cu nomele epocii. A practicat onest vulga­rizarea ştiinţiică, inroducnd în icţiunea romanescă locurile comune ale vremii sale. Să reţinem, aşadr, poziţia rngunului pe scra biologică: fote aproape de ausralieni şi hotentoţi, cei mai puţin evoluaţi dintre negri, porivit clasiicăilor în vigore. Ierrhia obligă: nici negrii nu erau egali nre ei; unii erau încă "mai infeioi" decât ceilalţi. Nab, personajul neu al Insulei misterioase, îndeplineşte, evident, ncţia de sevitor. Însă aceeaşi misiune, înr-o poziţie doar cu puţin infe­rioră, îi revine urangutanului, adoptat de puţn nume­roasa comunitate. "-Aşadr, zise Nab, vorbiţi serios, stăpne? Îl lum ca sevitor? - Da, Nab, răspnse ingi­neul zâmbind. Dar să nu ii gelos !"

După ce deinise ră complexe condiţia feminină, Le Grand Larousse adoptă un ton similar în ticolul Negre "Negu" din volumul al XI-lea. Suntem nfor­maţi că negrii au creieul mai puţin devoltat ca albii, ir simţle mai scuite, cu alte cuvnte snt mi aroe de naură sau de animalitate ( acuitatea smurilor şi deicitul de inteligenă le cracteriza şi pe femei, şi ele ine orecm "sălbatice"). Poziţia intmediă a neu­lui este putenic. pusă în evidenţă: "Dacă negrii se apropie de numite specii nimale prin fomele lor natomice, prn instinctele lor grosolane, diferă totuşi de acestea şi se apopie de omenii albi sub lte aspecte,

Page 66: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

66 Mitul democraţiei

de care rebuie neapărat să ţnem sema. Au daul vorbirii, şi prn cuvnte putem să legăm cu ei relaţii intelectuale şi morale, putem încerca să-i ridicm pnă la noi şi cu siurnţă că vom reuşi înre nume limite. În plus, mai este un fapt iziologic pe cre nu rebuie să-I uităm nicicând, acela că rasa lor e susceptibilă de a se mesteca cu a noasră, semn vizibil şi frapant al naurii noastre comne. Inferioritatea lor ntelecuală, depart� de a ne conferi reptul de a abuza de slăbi­cinea lor, ne impune datoria de a-i ajuta şi a-i proteja." Binevoitor în aparenţă, acest text oscilează continuu, în mod echivoc, înre "umanitate" şi "animalitate". Nu recnoaşte nerilor decât sătrile umne elementre: vorbirea şi capacitatea de a se încucişa cu celelalte rase. Măcar, pentru autoul articolului, condiţia lor nu pe de-a-nregul umnă nu justiică în reun fel sclavia: n-avem deloc "dreptul de a îrobi rasa inferioară". Şi astfel, se iese din logica sclaviei, rmânându-se totuşi depte de logica democratică.

Spre 1 900, europenii erau încă depte de a gândi că democraţia r i şi penu "ceilalţi". Meropolele şi coloniile rmâneau lumi apate. În Belgia, Leopold II domnea în chip democratic peste o ţră reputată penu instituţiile ei democratice. Dr îşi răia o a doua viaţă, ca suveran absolut, mai mult chir, ca proprietar al statului independent Congo (începând din 1 884). Producţia de cauciuc - principala bogăţie a ţării -nu sevea cu nimic "statului independent"; dimporivă, se baza pe exploarea sălbatică a locuitorilor săi. Aburile comise - depăşind chir "nomele" amise în epocă - aveau să provoace scndal intenaţional.

Page 67: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 67

Deocmdată, rasele "colorate" rmneau depate de Europa. Invazia neară se perecea cel mult în dome­niul exclusiv al imaginului. Un romn profetic a fost publicat sub acest titlu (L 'invasion noi re) în 1 894 -a doua ediţie n 1 9 1 3 - de "căpitanul Dit", pseudo­nimul literar al oiţeului rncez Emile Drint; citi­toul e invitat la îngrozitoul spectacol al unei Arici sălbatice revărsându-se asupra Europei.

Situaţia era însă diferită în ţările exraeuropene de sorginte albă. În aceste societăţi, coexistenţa raselor şi culturilor punea înr-o lumină putenică intQleranţa sială a democaţiei albe. Cu discrpnţe ecord n ţle anglo-saxone. Acestea asigurau albilor o democraţie mai avansată decât ţările vechiului continent ("demo­craţia în America"); dimpoivă, "ceilalţi", şi negrii cu deosebire, erau supuşi unui regim cu totul discrimi­natoriu. n Statele Unite, ultima pagnă a sclaviei a fost întorsă în 1 865 (în Brzilia, abia în 1 889). Astăzi, per­cepem sclavia ca pe n scndal, şi aceasta deorece jocurile ideologice şi ştiinţiice sunt ăcute altfel. Ea a put nsă mult tmp ca iind n nata lucrrilor, nr-o vreme când inferioritatea negrilor nu era pusă la ndo­ială; penu o "iinţă infioră", condiţia de sclav pea chir o "promovre", oferind o nume formă de acultu­raţie (cuvântul Bibliei, vecinătatea oamenilor albi . . . ) . Fapt este că, şi după eliberre, un neu a rămas tot n neu. Lăsnd la o pte discinea iă nscisă n mentaliăţi şi compormente, o nreagă discrinre oicială, înscrisă în legi (segregarea în şcoli, în locu­rile publice . . . ), s-a menţinut în sudul Statelor Unite până n nii 1 960 (având ca alibi autonomia legislativă

Page 68: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

68 Mitul democraţiei

a statelor inii . . . însă nu de rmente se duce lipsă). Pradoxal, cea mai mare democraţie a lumii era o ţră rasistă sau care, cel puţin, tolera mnifestări de acest gen.

La celălalt cap al lumii, Ausralia a prelungit dis­cminrea încă şi mai mlt timp. Aborigenii săi, situaţi în imaginul raselor pe reapta cea mai joasă a umni­tăţii, n-au cunoscut nici măcar efectul "integrator" al sclavajului. Au fost ţinuţi, cei mai mulţi, la marginea societăţii albe şi deplasaţi arbitrar dinr-un loc în altul pe măsă ce rontiera civilizaţiei nainta. Drepl de vot nu le-a fost cordat decât n 1967 (n tmp ce femele lbe - altă categorie ,,mai puţin egală" a democraţiei - îl dobândiseră din 1 902, cu mult înaintea srorilor lor eropene şi meicne). Mişcrea nrptată spre idica­rea aborigenilor la rangul de ausralieni cu repuri depline s-a precizat abia după 1 970; le-au fost resti­tuite şi nele pmntri, de fapt, dor o pte din veciul lor pămnt.

Sfântă dragoste de ţară

În secolul al XIX-lea, democraţia şi naţiunea îna­intează umăr la umăr. Nimic mai natural. Naţiunea este o creaţie democratică, expresia voinţei generale a popoului, a suveranităţii acestuia. "Un plebiscit de iecre zi", după fomula memorabilă a lui Renan.

Încă o dată, Le Grand Larosse depune mrie penu o ocă şi o menlitate. Articolul Europa (aput

Page 69: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 69

în al şaptelea volum) nu e mai puţin remarcabil decât textele pe care deja le-am citat: "Europa nu înseamnă ceva decât n măsra în cre se numeşte Frnţa, Anglia, Rusia, Ausria, Pusia, Spania etc. Aici, pticulaul rece înaintea generalului. Nu la fel stau lucurile în America, Asia, Arica, Ocenia; acolo, generalul se impune în faţa particulaului: acesta din umă este aproape complet absorbit; dimporivă, Europa nu e decât o denumire geograică care cere să ie ratată în lii i. Sub Cer, şi chir sub Crol cel Me, Eopa, deja veche, avea încă o istorie; pe atunci erai asiatic, aricn sau european. Sub Napoleon I, Europa şi-a pierdut individualitatea; eşti rancez, englez, italian, elen, us etc . ; nu mai eşti europen. Sena este n luviu l Frnţei, Rinul este n luviu gemn, lpii snt mnţi italieni, Tagul este undmental porughez, Vezuviul este itlin, Tisa este engleză, Snta Gudula este bel­gină, remlinul este usesc şi Potsdmul este pusin."

Europa a murit. Trăiască naţiunile europene ! Dr ce e naţiunea? Putem să o defm rpt o comu­

nitate evident complexă, dr simpliicată şi omoge­nizată n imaginr, nvestită cu n grad nalt de coeenţă şi mrcată de un destin speciic, răsătri cre o indivi­dualizează n raport cu celelalte comunităţi similre. Naţinea este - sau a fost - o religie, a dinre mrile religii secularizate ale timpurilor modene. Nimic nu se ală deasupra naţiunii, totul îi este subordonat. Ea presupune decuparea omenirii în entităţi distincte şi omogene. Presupune de asemenea, în consecinţă, cel puţin ca proiect ideal, constituirea, peste tot în lume,

Page 70: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

70 Mitul democraiei

de state naţionale. Lumea rece astfel, mai înâi n ima­ginr, dr reptat şi în realitate, din era imperiilor, con­glomerate enice şi culturale, în era statelor-naţiune, organisme, ireşte, şi ele eterogene, dr aspirnd la omogenizre. Fzinea cu statul a fost momenul deci­siv n existenţa naţiunii. De fapt, acesta era obiectivul : nu un simplu repetoriu de culuri diferite, ci o resuc­turre efectivă şi globală, conducnd la o constelaţie de state naţionale. S-au combinat astfel, nr-o sucură aparent de nedespţit, două ansmbluri de naură diferită: de o pate, naţiunea, cu vocaţia ei ranscen­dentă, de partea cealaltă statul, nstument mai curând prozaic de putere, dominaţie şi represiune. Fapt este că un lint cât se poate de putenic era necesr pentu a ţine n frâu o societate din ce în ce mai deschisă, mai diversiicată şi mai conlictuală. Stucturile şi activită­ţile economice s-au concenrat, la rândul lor, în princi­pal, în interioul frontierelor naţionale. Pe de o pate, dezvoltarea pieţei a contribuit la constituirea naţiunii, pe de altă pate a fost ea însăşi putenic sucturată de naţiune. Ajunge să privim hta căilor ferate; reţelele frovire mbrăţişeză, "leagă", s-r putea spne, nsm­blul teritoriului naţional, conferind proiectului ideal o nitate cât se poate de concretă. Naţiunea s-a consolidat prin stat, ir statul s-a spiritualizat graţie naţiunii. Naţi­unea, o iubeşti. Cum să iubeşti statul? Staul, rebuie să-I respecţi, să-1 asculţi. Ir statul-naţine, îl iubeşti şi îl asculţi în egală măsură.

Să ie o creaţie democratică statul-naţiune sau, dim­potivă, o piedică la democraţie? Conceptul în sine e

Page 71: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 7 1

ră ndoială democratic, dar corespunde sensului glo­baliznt al democraţiei, unei viziuni monolitice asupra comniăţii. Esenţa plebiscitră emcaă de Renn (de fapt, un "plebiscit de iecre zi" presupus, nu expmat cu adevrat) îi conferă o dimensiune tolitră. Cu toate aprenţele ei democratice, ilozoia plebiscitră se pre­zintă, în primul rnd, ca o srategie de mobilizare şi de mnipulare. Fiecare individ e condiţionat - s-ar zice, chiar de la naştere - să devină cetăţen credin­cios naţiunii sale. Învaţă "sfnta dragoste de ră", cum zice La Marseilaise ( amour sacre de la parie). Se pătunde de istoria ei (o istorie adaptată şi orientaă . . . ca orice istorie) şi de o întreagă vrietate de simboluri, marcnd unitatea ireductibilă a spaţiului naţional, şi implicit opoziţia dinre acesta şi alte spaţii similare. În raport cu naţinea, nu mai e loc penu proiecte altea­tive, individuale sau de gup. E dor nnimitatea, con­smţită sau impusă.

Prmul proiect democratic a fost putenic unifomi­zator, înr-o lume în cre diferenţele sociale şi cultu­rale rmneau exrem de sensibile. Penu a se despţi de lmea veche - o lume ramentaă şi irhaă -, democraţia rebuia neaprat să egalizeze şi să unifoi­zeze. Cei "prea diferiţi" se alau de facto într-o poziţie inraă. Conntată cu ei, naţiunea a oscilat nre si-· Ire (nde era posibil) şi excludere (acolo unde se pea că nu mai e nmic de ăcut) .

Uniicatore şi omogenizatore, naţiunea a împins minorităţile înr-o zonă mrginală, umrind să şteargă pticulrismele. n pritatea sa ideală, modelul naţionl

Page 72: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

72 Miul democraţiei

esupnea spaii omogenate şi indivi vobind ceeşi limbă, la propriu, ca şi la igurat. Au fost afectate, în primul rnd, minorităţile naţionale, cele mai vizibile şi mai compacte. Înainte de naţiune, acestea abia de se obsevau. Îşi găseau iresc locul n mozaicul de tip "imperial". Imperiile ignorau srategiile enice, tocmai iindcă nu erau state naţionale. În secolul al XIX-lea, Imperiul Otomn, cel mai puţin evoluat dinre statele europene, era în felul său un exemplu de "democraţie enică", pr şi simplu iindcă nu avea nimic democratic, nici naţional. Pe lngă turci şi alţi islamici, personalul său politic şi adminisrativ cuprindea un număr apre­ciabil de ameni, greci şi evrei. Era naintea ideologiei naţionale şi a statului-naţiune.

Statul-naţiune a eodat costnt minoităţile (cu nele excepţii punctuale - precum cazul foate pticular al Elveţiei -, cre nu fac decât să conime regula). Cm peste tot, acestea au regresat în ultimele două secole sau, în czul cel mai bun, au fost uitate, evacuate din discursul naţional. Prin metode de o incontestabilă dive:sitate : moralmente, nu putem pune de-a valma asimilea eptată rin mijloace srict cultrale şi i ­nisrative şi metodele radicale de puriicre enică: expulzarea şi genocidul. Dr rezultatele sunt cele cre sunt: n-avem decât să comprăm cirele din 2000 cu cele de la 1 900, penu a costata că aprope toate ţrile europene - inclusiv cele mai democratice - au avan­sat considerabil în omogenizarea enică şi lingvistică a teritoriului lor.

Page 73: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 73

La capitolul respecului acordat minorităţilor (ca şi al democraţiei în general), Filnda este o ţară-model. Suedeza, vorbită de doar 6% din populaţie, se bucură de statutul de limbă oicială, pe picior de egalitate cu lndeza, net majoiă. Dr pe la 1900, sudezii pre­zentau 14% din opulaţia ţrii. Pe deasupra, suedeza ea limba vorbită n oaşe, limba elitelor. Se constată aşadr, la capăul nui seeol, o scdere de peste 50%, şi nu dor în sens cntitativ, ci şi calitativ. Suedeza este vorbiă astăzi srict de noritatea suedeză, concenrată lngă rontiera cu Suedia.

Sunt şi cri spectaculoase. n Cehia (,,ţrile cehe"), cehii reprezentau, în 19 10, 63 ,4% din populaţie, ir ger­mnii 35% ( concenraţi n regiunea sudetă, dr prezenţi şi în restul teritoriului, mai ales în oraşe). În 1 930, cehii erau 68,4%, gemanii 29,5%. Apoi, schimbre rma­tică de situaţie, rezultat al expulzării gemanilor la sărşitul celui de-al Doilea Război Mondial : în 1 950, cehii sunt 93 ,8%, ir gemanii 1 ,8%. Astăzi, populaţia de etnie gemană se ridică abia la 0,5%: de 70 de ori mai puţin ca la începutul secolului al XX-lea. A dis­put un popor!

Polonia creată prin ratatul de la Versailles era o ţră plurietnică. Numai evreii reprezentau 1 0% din popu­laţie. Astăzi, noua Polonie, reconstituită şi "deplasată" pe harta Europei în uma celui de-al Doilea Război Mondial, este aproape ,,monocomă" din pnct de vedee etnic (opt milioane de gemni au fost expulzaţi din teritoriile occidentale anexate) .

Page 74: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

74 Mitul democraţiei

Romnii fomau, n 1 930, 7 1 ,9% din populaţia ţrii lor (77 ,9% dacă lum în consideraţie teritoriul actual al Romniei). n 1 992, proorţia lor s-a idicat la 89,5% (acelaşi procent şi la recensămntul din 2002); evreii, gemnii şi alte upuri eice au psit nre timp ra.

Trcia imperilă ea un mesec eic şi cultral. Dr Turcia naţională este rezevată urcilor. Înr-o primă etapă, "au disput" menii. Aoi, grecii (fote nume­roşi pe litorlul egeean al Asiei Mici) au fost alungaţi în nii de după Primul Război Mondial sau schimbaţi cu turcii cre locuiau în Grecia. Au rămas kurzii, dr speciicitatea lor este inoraă. Grecia, la rndu-i, i-a expulzat pe turci şi pe bulgari, şi astzi se prezintă, oicial cel puţin, ca o ţră ără minorităţi.

n Europa Cenrală şi de sud-est, puriicrea şi omo­genizrea au fost mai radicale, nu numai din cauza nui deicit de democraţie, dr şi iindcă exista de la început un mare amestec enic şi religios (şi astfel, naţiunea a fost percepută ca o nvitaţie adresată majoritarilor de a se debrasa de "ceilalţi"). n Occident, Zonele lingvis­tice, culturale şi religioase erau mai bine delimitate. Dar şi Vestul îşi avea propriile minorităţi şi enclave culturale (ră a mai vorbi de regiuni mai întinse) cre în vremurile glorioase ale naţiunii au fost estompate, sau pur şi simplu ignorate, devenind "invizibile". La 1 789, mai puţin de jumătate dinre "rncezi" se expri­mau în rnceză; cei mai mulţi vorbeau ie dialecte mai mult sau mai puţin îndeptate de rnceza "stndrd", ie limbi (sau dialecte ale altor limbi) cu totul diferite : bretonă, alsaciană, provensală, catalană, corsicană,

Page 75: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 75

bască . . . Şi asta înr-o epocă în care elitele europene vorbeau rnţzeşte, şi mult mai bine, cu signţă, decât majoritatea rancezilor. Lumea dinaintea naţiunilor: o Franţă încă nu pe deplin uniicată, şi o Europă încă nu pe deplin divzată. n mai puţin de două secole, tabloul s-a schimbat complet. Toţi rncezii au învăţat rn­ceza, ir limbile egionle sunt apoape uitate. Fră vio­lenţă, pur şi simplu prinr-o presiune constantă, sevit de adminisraţie, învăţămnt şi mată, statul rancez a reuşit o uniicre culurală aproape perfectă.

Naţiunea însemnă şi război, rzboi nscis n logica sistemului: o lume ramentată şi conlictuală. Imperiile practicau un gen de război limitat, avnd grijă să nu afecteze prea mult echilibul de pute. Principalii actoi erau de talie comparabilă. Dr cum să menţii echilibul nr-o lume de state naţionale, n cre Gemnia se nve­cinează cu Belgia, şi Rusia cu ţările baltice? Cum să acoperi un gol precum cel lăsat de Ausro-Ungria în beneiciul statelor naţionale, sau falselor state naţionale, cum au fost Cehoslovacia şi Iugoslavia? Imperiile ăceau rzboi ră ură. Dar, în epoca }aţiunilor, ra­gostea de parie a avut ca temen opus - aproape naural - ura faţă de celălalt. Atât de bine exprimată de La Marseillaise:

Entendez-vaus dans les campanes Mugir ces feraces saldats? Ils viennent jusque dans nas bras Egager nas , nas campagnes!

Page 76: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

76 Mitul democraţiei

1archons! 1archons! Qu 'un sang impur Abreuve nos sillons!

"Auziţi, în câmpii, cum mugesc aceşti sălbatici sol­daţi? Ei vin pnă în braţele noasre, să ne ucidă iii şi soţiile ! . . . Să mărşăluim, să mrşăluim, pentru ca un snge necurat să ne adape brazdele !"

ăzboiul se democaizează. Evident, n sesul loba­lizator şi nist l democraţiei. Este ăcut în numele popoului şi prin popor. Opţiunile individuale n-au nici cea mai mică şansă de a i luate în considerre. Fiecre "copil" al pariei rebuie - dacă patria îi cere - să se sacriice pe altarul mitologiei naţionale. Ce poate i mai nobil decât să mori penu parie, să cazi la dato­ie? Dacă naţiunea este o eligie, ic mai natal decât să-i dui eşti întreaga ta iinţă.

Rzboaiele înre naţini snt rzboaie totale. Nimeni nu are dreptul să stea deoparte. Pe front sau în spatele rontului, iecre îşi aduce conribuţia la victorie (sau la înrângere). Era o mre inovaţie. Înante de era naţiu­nilor, războiul se ducea prin "reprezentanţi". În Evul Mediu, ăcea rzboi ristocraţia feudală; aceasta era de altfel raţiunea ei socială. Mai târziu, perfecţionrea melor de foc a privilegi.at instituţia mercenailor, pro­fesionişti plătiţi. Cnd statele s-au cosolidat şi matele au devenit pemanente, s-a recurs la ngajaţi voluntri. Ansamblul copului social rmnea dpte de tmultul melor. Prinre angajaţi, străinii (inamici potenţiali potrivit logicii naţionale) erau numeroşi. În mata

Page 77: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 77

rnceză a Vechiului Regim, seveau elveţiei, gemi, irlndezi . . . Amata nu ăcea cop cu naţiunea. La nce­putul mileniului al III-lea, suntem pe cale să revenm la o concepţie similră: o ată de meserie. Curnd, che­mrea contingentului sub me va i o mintire a recu­tului. Îi rmân astfel amatei naţionale două secole de istorie, de la războaiele Revoluţiei ranceze, primele rzboaie "poplre", la zboiul din Golf, piml rzboi de tehnicieni : epoca în care naţiunile s-au înuntat nu prin reprezentanţi, ci prin întreaga lor masă.

Ca şi naţiunea, mata naţională este democratică prin ilozoia sa, dar mai puţin democratică în fapte. Dacă democraţia însemnă alegere, în materie de naţi­une şi de război nre naţiuni legerea nu mai e pemisă. În acest caz, alegerea potă un nume simplu: rădre. Suntem depate de vremea când Voltaire îi aresa felicitări lui Frederic cel Mre, victorios asupra frn­cezilor la Rossbach. Un rege al Pusiei, el însuşi de altfel de cultură ranceză şi cre îi iubea pe rancezi, chir dacă se mai războia cu ei din când în când. Era epoca dinainte de naţiune, dinaintea rzboaielor naţionale.

Înre două războaie, statul-naţiune se pregăteşte de război. Această pemanentă "stre de veghe" conferă instituţiilor şi valorilor militre un loc excepţional, desigur nu în beneiciul democraţiei. Cu mata sa atât de sus situată, efectiv şi simbolic totodaă, şi cultua sa de disciplină civică, Gemia prezenta modelul apope desăvârşit al unei naţiuni impregnate cu calităţi "mili­tre". Anglia, dimporivă, idelă individualismului ei

Page 78: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

78 Mitul democraţiei

tradiţional, a recurs la volunriat până la Primul Rz­boi Mondial. n Franţa, afacerea Dreyus a fost ocazia unei încercri de foţă înre componentele "civilă" şi "militră" ale statului. Ţinuţi n râu de puterea politică, militarii şi-au avut momentul lor câţiva ani mai tâziu. În 1 9 1 4, milioanele de civili obligaţi să îmbrace uni­foma au simţit pe pielea lor că la război s-a temnat cu democraţia. Recalcirnţii au teminat nu în puţine rânduri în faţa plutonului de execuţie. Înr-o bună zi, o nouă democraţie, detaşată de mitologia naţională şi rzboinică, îşi va exprima poate regretul în faţa acestor mominte acoperite de ruşine: acei tineri executaţi deoarece au reuzat (sau dor au ezitat) să practice cel mai nobil dinre jocuri porivit nomelor epocii, dar un joc cre devine absurd şi macabu dacă ne srăduim să gândim altfel.

Şi mai ideologizat, şi încă pe mai multe plnuri, al Doilea Război Mondial s-a remrcat pn spoirea diver­genţelor dinre "imperativele" naţionale şi opţiunile individuale şi de up; mii şi mii de persone au plătit un greu ribut iindcă au gndit sau au acţionat conrar ideologiei aimate a ţrii lor. Dr apetitul războinic al statelor încă nu secase. O înreagă serie de "mici" războaie a umat celor două mondiale. Ele au condus totuşi, în cele din umă, la o stre de oboseală n copul social şi au fost, mai ales, de natură să ridice - în srşit! - chestiunea stnjeitore a responsabiliăţilor. Câţi tineri rncezi au murit "penu parie" în Iudo­china şi în Algeria, câţi tineri americani în Vienam! "Paria" însă nu vorbeşte, nu cere niciodată nimnui

Page 79: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 79

nmic. n nnele pariei se exprimă elita conducătore, un guven sau altul. Nicăieri mai mult ca la război divorţul nu-i atât de evident înre discursul democratic şi realitatea "goală". Purtat în nnele naţinii, războ­iul nu poate i imputat popoarelor. Cei care hotrăsc şi cei care îşi vrsă sângele sunt rareori aceiaşi.

Valori şi contravalori

Primul model democatic ese aşezat pe vloi sigre. Adevul, Binele şi Frnosul sunt uşor de recunoscut. Omenii de la s'rşitul secolului al XIX-lea au idei simple şi clre, inclusiv despre subiectele cele mai complicate. Nu proclamă toţi aceleaşi adevăuri, dar sunt convinşi că răsătura speciică a unui adevr -a adevăului lor - este aceea de a i absolut. Ştiinţa e absolută: ea dă, sau va da mâine, răspnsuri la toate. Religia e absoluă; şi ea ă, evident, rspnsuri la orice. Absolute, cel puţin porivit ideologiei şi moralei domi­nnte, sunt statul, naţiunea şi fmilia. Morala sexuală se aşază şi ea înre limite stict deinite (chiar dacă nu tot atât de srict respectate); ea preconizează, "oicial", raporuri exclusiv heteosexuale, de preferinţă n caul căsăoiei, şi oientate n principl spe poree. Cnoa­nele litere şi tistice snt la fel de bine ixate; cea mai mică manifestre de libetate poate isca o nă.

Amarea autoritară a nui principiu stmuleză automat conrriul acestuia. Disputa ştiinţă-religie e clasică în epocă. Frnţa oferă imaginea, şi ea deveniă

Page 80: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

80 Mitul democraiei

clasică, a unei ţri tăiate în două; se înuntă două Frnţe : Franţa catolică şi consevatoare şi Frnţa laică şi progresistă. Proiectul burghez de societate este negat de proiectul socilist (sau comnist). Şi aşa mai depe. Este vorba însă de opoziţii simple (incomparabil mai simple în imagnar decât în viaţa socială efectivă) şi care se îmbină uşor, alcătuind sisteme sumre, axate pe "lupta conrriilor". Chir opuse, proiectele acestea au un aer de familie, se înscriu într-o schemă similră de gndire. "Ştiinţa", "tehnologia", "proresul" şi "viio­ul", cuvinte-cheie în epocă, slujesc în egală măsură capitalismul şi comunismul. O tendinţă comună este aceea de a rata societatea în bloc, ca un mecnism ele­mentar, ră a mai ncurca reburile cu excepţii, nunţe, fenomene "minoritare" . . . cu nimic, în srşit, suscep­ibil e a complica abloul şi a-1 amenta. Fice poiect se aresează tutror, îi priveşte pe toţi, nr-o mnieră, s-r spune, mai cund totaliră decât democratică.

Este un exces de ideologie. Din momenl cnd lo­zoii s-au lnsat în critica Vechiului Regim şi au încput ă aneze soluţii laive şi ă la buşea comu­nismului - două secole şi jumătate de istorie -, Occidentul, şi lumea odată cu el, a răit la ora ideolo­giilor şi utopiilor. Perfect explicabil de altfel : rebuia reconstruită lumea, dar potrivit cărui pln şi mergnd încoro?

Se explică astfel şi valorizrea exraordnară - în toate vrintele ideologice - a timplui, recut şi viior totodată. Evoluţia şi progresul - descoperiri noi -aveau dul să-i fmece pe omeni. Istoria este una

Page 81: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 8 1

dinre ştiinţele majore ale epocii. Ea rată umul deja prcurs, cu toate concluziile (evident, contradictorii) cre se impn. Pe de o pte, justiicre a conigraţiilor prezente: societate burgheză şi stat-naţiune (acesta din umă proiectat ră complexe în Evul Mediu şi, la ,evoie, preigurat chiar din preistorie ), ir pe de altă pte, n perspectiva revoluţionră, condmnre a nui recut nerept, tocmai penu a deschide calea unui viitor diferit: Du passe faisons table rase, cum spune Intenaţionala ("să facem «tabula rasa» din recut") .

_Celor mai mbiţioşi, istoria le propunea chir un sistem de legi în măsură de a conduce omenirea sau cel puţin de a o ajuta să aleagă. Cât despre viitor, spaţiul său ncă gol pemitea o lrgă vrietate de scenarii; mizând pe o ştiinţă şi o tehnologie oniprezente şi atoputenice, viitoul justiica absolut tot: tot ce-i mai bun în primul rnd, în toate variantele (de la un capitalism ulraper­fecţionat, pnă la un comunism perfect de fe1l său), dar - pentru spiritele neliniştite - şi tot ce-i mai rău (mergnd pnă la prăbuşirea civilizaţiei tehnologice sau, mai radical încă, penu a temna o dată cu toate, pnă la srşitul lumii pur şi simplu).

Trecuul şi viitoul: totuşi, ce povră penu prezent! · Acest nsmblu impresionnt de credinţe, reuli şi

tabuuri nu respiră un aer forte democratic. De fapt, acţionează în dublu sens. Pe de o pe, se opne demo­craţiei (cre, în pincipiu, r rebui să încurajeze opţiu­nile mai ine şi mai individualizate). Pe de altă pte nsă, întreţine dinmica democratică. Fiecrei valori îi corespunde o conravalore. Cu cât credinţa e mai

Page 82: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

82 Mitul democraiei

putenică, cu atât e mai putenică şi negarea ei. Cu cât regulile sunt mai consrângătore, cu atât mai fermă este şi voinţa de a scăpa de ele. Secolul al XIX-lea şi o bună prte a secolului al XX-lea merg înainte prin acţiunea jocului conlictual al valorilor opuse. Proiec­tele altenative sunt nenumărate: iecare e liber să se sevească. Poate că cel mai sigur bromeu al demo­craţiei nu l oferă societatea efectivă (în cre puterea şi banul vor tiumfa mereu asupra celor mai umoase principii); democraţia, deinită în primul rând ca un ideal, pre mai bine reprezentată prin ceea ce se perece în imaginar. Mai mult decât o stre de fapt, ea este tensiune şi mişcre. Mai mult decât ceva dobândit, ea este speranţă. Sporirea proiectelor şi înuntrea lor reprezintă un semn bun de snătate democratică. În acest sens, se poate spune că secolul al XIX-lea şi, mai ales, anii din jurul lui 1 900 respiră un aer cu adevărat democratic. Dominaţia brgheziei e contestată de poiectul socialist. Dominaţia masculină, prin mişcrea feministă. Religia, prin ştiinţă, şi ştiinţa, prin religie. Pictra relistă, mai ntâi ncă tmid, prin impresioism, apoi, imediat după 1 900, prinr-o mulţime de experi­mente iconoclaste, umnd deconsucţia rtei şi reconsuirea ei pe baze noi ( cubism, a absracă . . . ).

Imaginul politic de la 1900 este acela al unei lumi ordonate, conlictuală, dr coerentă, coerenă, dr con­licuală, şi răspunzând neabătut comenzilor. O lume bazată, în primul rnd, pe politică şi ideologii. Şi ani­mată de o mentalitate voluntristă şi de spirit de anga­jre. Oamenilor le plăcea să se consacre unor cauze,

Page 83: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1900 83

mergând, pentu o credinţă, pnă la sacriiciul vieţii, înr-o trnşee sau pe o baricadă. A fost o epocă pasio­nată. A fost era milor proiecte. Ideologie şi ngajare: sunt două ngrediente ale democraţiei, desigur nu sui­ciente, dr poate necesre. Fră ideologie şi ră anga­jare, ce mai rămâne din democraţie?

Page 84: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

III

Stânga şi reapta

irtuţile stângii şi păcatele dreptei

Democraţia este de stnga. Ea presupune o mişcre progresivă dinspre un model social şi politic bazat pe inegalitate şi autoritate spre un model consuit pe egalitate şi libetate. Ir ptidul mişcii şi pogresului este, prin deiniţie, de stânga. Misiunea reptei este să se ocupe de râne. Nimic de altfel de imputat rânelor: snt o componentă necesră a oricui sistem. Cine s-r urca înr-o maşină rră râne? Touşi, rolul principal revine motoului. Revine stngii.

Iniţial, pe băncile Adrii Naţionale, n pimele zile ale Revoluţiei ranceze, împţirea simbolică reap­tastânga corespundea unei situaţii de fapt. De o pte, aprătoii prerogativelor regle, de pea celaltă dver­sii Vechiului Rem. Dr aoi jocul politic s-a compli­cat, ceea ce n-a împiedicat totuşi stnga şi reapta să continue o srălucită carieră, tot mai puţin confomă realităţii lucrilor, nsă tot mai mult valorizată în magmr.

Tandemul acesta mitologic se poriveşte cu o vizi­une la fel de mitologică a progresului: progresul vzut

Page 85: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 85

ca o mişcre uşor de recunoscut, simplă, coerentă şi rectilie. Dinmizat de stnga şi mpiedicat de dreapta. Dar cine-ar putea spune cu siurnţă ce înseamnă "înainte" sau "înapoi"? Cum poţi recunoaşte la prima vedere ocolişurile şi ndătle? Istoria nu este un mş ifl. Ea ainteză pe dibuite şi în zizag şi se nga­jeză uneori pe poteci înşelătore, riscnd să cadă în capcne. Înscriem Terorea iacobină la ubrica "pro­gres"? Sau comnismul? Şi unde e progresul astăzi : în globalizare, sau în antiglobalizare (sau poate în cu totul altă pate, înr-n alt proiect încă neformulat)?

Şi apoi, ce progres e în discuţie? Progresul econo­mic (tehnologie, productivitate, producţie, proit), pro­resul social (atenurea inegalităţilor), proresul politic (libetăţile, pticiprea), roresul etic (respectul celui­lalt, perfecţionrea rapolor inmne)? Sub acelaşi cuvânt se includ, de obicei, recndu-se peste "detalii", toate aceste fome de prores laolaltă. Din pcate, lucru­rile nu merg chir atât de simplu. Mecnica progresului e destul de conradictorie. Libetatea poate jena egali­tatea, şi invers. O politică socială împinsă prea depate riscă să împiedice capitalul şi să blocheze maşina eco­nomică; până la umă, nota va i plătită tocmai de presupuşii beneiciari ai acestei orientri. Dimporivă, un liberalism economic lipsit de orice preocupare de ordin social, în măsura în care reuşeşte să sporească bogăţia, poate folosi înregii societăţi (faimoasa "mnă invizibilă" invocată de Adm Smith). Consecinţele nu decurg automat din premise. La început, eşti pe un culor, iar la srşit te regăseşti pe altul. Nu există reţetă

Page 86: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

86 Miul democraiei

garntată; succesul economic sau social nu e asigurat dinante de nici un scenriu, ie el de reapta sau de stnga.

Cu atât mai problematică este identiicrea reptei sau a stngii în situaţiile când istoria face cale-ntorsă (logică "pe dos", neprevăzută de teoria progresului). n prncipiu, r rebui inversate senele. Ieşirea din comnism pne exct acest tip de poblmă. Iaă, aşr, societăţi ce revin dinspre o stngă exremă la capitalism şi liberalism. Dar în acest caz, consevatorii, cu alte cuvinte apărătorii "Vechiului Regim", cre fac tot ce pot penu a opri sau ncetini mişcrea, snt chir comu­niştii (sau ex-comuniştii). Mai sunt ei de stânga? Sau, cine ştie, au devenit între timp de reapta, poate chiar de exremă reaptă (şi atunci, când şi cum s-a petrecut o asemenea minune?)?

Teoretic, stânga ar putea i recunoscută după sen­sibilitatea sa socială; pusă în situaţia de a alege sau de a deini priorităţi, este mai arasă de egalitate decât de libertate. Astfel, ea exprimă cel mai bine concepţia tocquevilliană: democraţia însemnă, în primul rând, egalitate. Pentru a îndeplini acest proiect, stânga alege soluţia mişcrii, a schimbrii sucturilor, ir la nevoie chir a revoluţiei. Ea se pronunţă penu o politică inter­venţionistă, punând statul şi puterile publice în slujba scopurilor sale. Pradoxal, şi penu a complica tabloul, ostilitatea sa faţă de liberalismul economic pre com­pensată într-un fel prin ataşamentul pe cre-I arată libetăţilor de ordin ntelectual şi moral; stnga înţelege să stmuleze libeatea de sprit, denunţă autoritarismul

Page 87: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 87

şi naţionalismul şi se remrcă prin descidere n aterie de fmilie şi sex. Una peste alta, stânga e generoasă. Îi iubeşte pe oameni ! Fumos tablou, nimic de spus, şi cât se poate de mitologic !

"Ceilalţi" sunt instalaţi, evident, la dreapta. Ceea ce dă reptei un aspect exrem de compozit, dr nu mai puţin nevitbil, iindcă oml, neavnd decât doă âi, nu exisă decât o ngă şi o reaptă, ră nici o posibi­litate suplimentră. Tot ce nu e de stânga sau, penu n motiv sau altul, nu este recunoscut ca iind de stnga, se regăseşe automat şeat la epta. a ncput, repta gupa foţele consevatoare. Pe atunci, liberalismul era de stânga; mai tâziu, a devenit de reapta, depăşit pare-se de progres. A umat democraţia creştină; nici ea n-a avut altă alegere decât să se situeze la dreapta. Consevatori, liberali, creştin-democraţi, deşi aprţin unor fmilii destul de îndepărtate, se văd obligaţi să împartă aceeaşi casă, penu motivul elementar că nu sunt decât două, iar casa din stânga e ocupată. Şi asta nu e tot; mai trebuie să gzduiască - uşinos, de-a dreptul - o aşa-zisă udă nu tocmai recomandabilă, cre este exrema reaptă! Cât despre calităţile sau, mai bine zis, defectele reptei, e greu să stabilim o listă, din pricina compoziţiei ei eterogene. Dreapta mizeză pe ndivid, ncurajeză concurenţa şi poitul şi rămne ataşată valorilor radiţionale precum naţiunea, familia, religia . . . Ar i, aşadar, mai liberală decât stânga în materie economică, dr mai puţn liberală în materie intelectuală şi etică şi consevatore în plan social . Uneori, manifestă tendinţe autoritare. Un stat condus

Page 88: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

88 Miul democraţiei

de dreapta, mai puţin angajat economic şi social decât un regim de stânga, este mai brutal atunci când consi­deră că rebuie să apere ordinea existentă; este mai prompt în a repma. Dreapta mai poate i recunoscută prin relexele ei naţionaliste (în conrast cu universalis­mul stngii). Adunnd şi scăznd, ajungem la reultal că reapta e egoistă, în aceeaşi măsură în care stânga e generoasă. Şi, chir dacă uneori se poate dovedi mai eicientă, problema ei este că nu se înăţişează prea simpatic !

Fumoasă colecţie de clişee, ieşite în cea mai mare măsură din laboratorele stângii, penu bunul motiv că, sub aspect intelectual, stnga este dominntă n soci­etăţile democratice (rolul intelectualilor iind acela de a critica insuicienţele prezentului şi de a imagina soluţii altenative, inclusiv utopii - ncţie socială şi culturală care se potriveşte mai bine cu stânga decât cu reapta).

Din nefericire, un asemenea model ideal nu se împacă întotdeauna cu realitatea. Cel mai uşor experi­ment, dacă vrem să inversm rolurile - puţin nerept penu stânga (dar nici stânga nu e întotdeauna echi­tabilă cu reapta) -, r i să pnem faţă în faţă dencta Uniune Sovietică şi Statele Unite (încă n plnă sănă­tate). Comnismul sovietic a fost de stnga, cu reu i s-r putea contesta apartenenţa. Statele Unite sunt evident o societate complexă, dar, judecând după distincţiile stngareapta n vigoe, sensibil oientate spre reapta: individualism, implicare foarte limitată a statului în economie, putenice disparităţi sociale (să nu se supere Tocqueville !), vitalitate a valorilor radiţionale (ţra cea

Page 89: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 89

mai religioasă a Occidentului), naţionalism, mesiism şi imperialism. Americii aproape au inoat nu numai comnismul, dr şi social-democraţia de tip european. Acest context de reapta a pemis totuşi, şi chir a încrajat, mnifestrea, mai mult chir, înlorirea unor valori de stânga. Inegalităţile sociale sunt orecum atenuate raţie nei mentalităţi şi unui comportament mrcate de egalirism. Americanii nu sunt egali, dr se compotă ca şi cum ar i. Nicăieri în lume spiritul de înrajutorare nu e atât de prezent ca în societatea mericană. Bogăţia naţiunii, produsă incontestabil de o ilozoie liberală, deşi disribuită inegal, pemite ma­jorităţii mericanilor n nivel mediu de viaţă ridicat. În plus, America este un extraordinr laborator ideo­logic şi cultral; aproape toate ideile şi modele de astzi s-au născut pe pământ americn.

La antipodul modelului american, Uniunea Sovie­tică a mizat pe egalitarism şi pe conrolul absolut al statului, principii de stânga împinse la extrem. Rezul­tatul s-a dovdit dezsuos, n pimul nd n rport chir cu obiectivele stngii. A fost srăcia generalizată. Clasa mncitore - "clasă conducătore" n principiu - a fost saciicată. Penu pima dată n istorie, toaă lumea avea de lucu. Dor salariile nu se prezentau prea bine. Era cu siguranţă mai proitabil să ii şomer în Statele Unite decât să lucrezi (inclusiv ore suplimentre) înr-o înreprindere sovietică. Cât despre libertatea inte­lectuală - atât de dragă stângii -, nivelul ei se ala şi mai jos decât salariile. Statul înghiţise totul. Pe dea­supra, ea doia imobilismului: o societate ncremeiă

Page 90: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

90 Miul democraiei

înr-un proiect iluzoriu. Recabil srşit de crsă penu o stngă îmbătată de progres !

Există cu siguranţă sngi mai bune decât cea din Uniunea Sovietică şi drepte mai rele decât cea din Sta­tele Unite. Există stângi mai bune decât unele drepte şi invers. Dar tocmai această luiditate conrzice sim­plitatea simbolrilor: stngă geneoas-stngă utopică, dreapă pramaticăreaptă cinică . . . Nimeni nu deţine monopolul progresului, încă un cuvnt simbolic, inter­pretabil în uncţie de ideologii şi reunind o multitudine de scenrii. În acest domeniu, rezultatele bune valo­rează ininit mai mult decât bunele intenţii.

Este simptomatic faptul că dreapta şi stânga sunt puţin prezente în mnualele de ştiinţe politice; l1ele nici măcar nu le pomenesc. Specialiştii preferă să u­peze ideologiile şi partidele în "familii politice". Linia orizontală, mergând de la extrema stângă la exrema reaptă, nu există decât în imaginr. Dar asta nu o face să ie mai puţin reală, penu simplul fapt că maginul e la fel de real ca şi realitatea, poate chiar mai real atunci când în discuţie se ală alegeri umne. Cât timp le vom invoca, stnga şi dreapta vor răspunde mereu cu promptitudine.

Cealaltă democraţie: co�unismul

A aşeza comunismul în raport cu democraţia este o operţie exm de elastică. Astzi, snem cât se poate de tentaţi - acum, când democraţia de tip occidental este în plin avânt - să-i reuzm comunismului cea

Page 91: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 9 1

mai mică pretenţie de acest gen. Să nu uitm totuşi că, în epoca sa de glorie (nu e prea mult de atunci), nu numai propria propagandă, dr şi nenumăraţi "direc­tori de conştiină", peste tot în lume, îl prezentau ca mateialize nsăşi a idealului democratic poate, even­ual, cu unele mici imperfecţii). Şi invers, democraţia "burgheză" era denunţată ca o simplă faţadă, menită să ascundă dominaţia efectivă a marii burghezii şi exploatrea proletriatului. Nu exista altă democraţie autentică decât democraţia socială, cu alte cuvinte, în primul rând munca şi pâinea; cei care piereau de fome presupusa situaţie a muncitoilor nr-o societate capitalistă) nu câştigau mare lucu prinr-n simulacu de libetăţi politice. Un proit se putea totuşi rage, în măsura în care sistemul democratic burghez pemitea libeatea de exprimre şi activitatea ptidelor, inclusiv a patidelor revoluţionare, a căror misiune era tocmai aceea de a-l îngropa. Regimul comunist nu înţelegea să tolereze un astfel de pluralism, dat iind că partidul (unic) reprezenta întregul popor (minus exploatatorii, inorităte inmă pe cale de dispriţie), şi anci ce rost r mai i aut alte partide? De altfel, nu se mai punea problema ieşirii din comunism, aşa cum se ieşise sau rebuia să se iasă din capitalism; rebuia dor să se inre, penu a se Fămne acolo eten.

Democraţii "burghezi" răspundeau comuniştilor cu aceeaşi monedă. Insolită idee, o democraţie totalitră, unde votul niversal dădea invriabil aceiaşi câştigăori, cu 99,99% din votrile exprimate (neori, e rept, doar cu 99%, pentu a prea mai credibil), în lipsa oricrei

Page 92: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

92 Mitul democraţiei

opoziţii sau altenative ! O democraţie supravegheată cu poliţia olitică, nde delictul de opiie e ducea drect la închisore! Occidenul a câştigat patida. Comunis­mul s-a prăbuşit, lăsnd în umă un peisaj deloc ncân­tător, expresie postmă a unui sistem în egală măsură ineicient şi abuziv. Şi, cum eşecl nu este cea mai bnă dinre recomandri, chir şi simpatizanţii proiectului comunist ideal au început să expme rezeve - neori chir critici viulente - la aresa comunismului real, cu alte cuvinte a vriantei sovietice (singura; de altfel, îregisrată de istorie) . Cum să apreciezi un asemenea comunism ca iind democratic?

Şi totuşi, a fost. Comunismul are dreptul să igu­reze prinre experimentele democratice în aceeaşi mă­sră ca democraţiile occidentale. O asemenea aimaţie poate să pră curioasă dacă nu rem să privim lucrile decât din perspectiva valorilor democratice ale Occi­dentului, uitând astfel polivalenţa cuvântului "demo­craţie". În plus, o încurcătură suplimentră este creată de conotaţiile exclusiv pozitive acumulate de democra­ţie. Puţine concepte deinind credinţe sau opţiuni politice (toate discutabile în principiu, aşa cum a fost şi democraţia la început) au reuşit în asemenea măsură să se rupă de orice intepretre mai puţin convenabilă. Democraţia este bună. Nu e de gndit să vorbim de o democraţie opresivă, de o democraţie înăbuşitoare, de o democratie criminală. Chir disunctionalitătile soei-, , ,

etăţilor occidentale sunt rareori puse în seama demo­craţiei; dimpotrivă, sunt imputate insuicienţelor mecanismului democratic . Rău face doar deicitul de

Page 93: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi deapta 93

democraţie; supradoza r i mai curând beneică. Dr pentu Occident, democraţia a devenit reptat aproape n sinonim al libeăţii; a răi în democraţie înseamnă n pimul nd a răi n libeate. Celelalte două conotaţii originre: puterea popoului şi egalitatea socială, ră să ie şterse din proiectul democratic, au devenit totuşi dependente de xa pinciplă a valorilor, cre este aceea a libertăţilor.

Înr-adevăr, comunismul a fost depte de a excela la capitolul libetăţilor. Este responsabil de crme cum­plite şi nenumărate. A zrobit milioane de destine şi a zrobit mai ales suctri sociale imperfecte, dr nc­ţionale, penu a pune în locul lor un angrenaj supra­realist. Toate aceste păcate nu I-au împiedicat însă să ie democratic în felul său, tot aşa cum şi Occidentul este democratic în felul său. Democratic nu "în felul său", ci în sens absolut nu e decât modelul absract de democraţie, realizabil doar în Utopie .

Să revenim la funcţionrea peversă a tandemului libetateegalitate. În zona de mijloc - puţin la stnga sau puţin la dreapta -, cele două principii conra­dictorii ccptă să uncţioneze mprenă, nr-o mnieră orecum complementară. Dr câţiva paşi mai departe, trebuie ăcută deja o alegere. Penu stânga, alegerea va i egalitatea. Înclinrea egalitră a stngii moderate este rânată tot timpul de respectul acordat libetăţilor. Dincolo de un nme prag, eglitatea ajnge nsă să domne. Nimic de reproşat n pnct de vedere democa­tic. Nmeroşi eoeticieni - şi, prine ei, Tocqueville ­au vut în egalitate semnul prim al democraţiei. Sub

Page 94: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

94 Mitul democraţiei

acest aspect, Democraţia în America era o democraţie imaginată. Mai confomă cu modelul egalir r i fost Democraţia în Rusia sovietică, neanticipată însă de Tocqueville.

Desigur, regimul comunist nu şi-a ţinut toate pro­misiunile în materie de egalitate. Cum să şi le ţină? În viaţa reală, inclusiv înr-o realitate mitologică precum cea a societăţilor comuniste, mijloacele sunt insui­ciente penu a reduce varietatea umană la un tip unic. Trebuie totuşi recunoscut că sistemul comunist a mers mai depte în această direcţie decât oicare alt sistem politic şi social. A fost mai ntâi de toate o exraordinră mobilitate socilă sau, mai bine zis, o răsnre. Mobi­litate ascendentă şi descendentă deoporivă. Cei cre se alau sus au coborât pnă jos pe scra socială. ,,Masele", n schimb, au urcat. Însă ascensinea socială a fost un fenomen mai masiv decât prăbuşirea privilegiaţilor. De altfel, comunismul s-a instaurat ­din motive evidente - în acele societăţi unde dom­neau mai discrepanţe înre o elită economică, politică şi intelectuală resrnsă şi categoriile socile inferiore (cu o clasă mijlocie puţin dezvoltată). O politică de indusrializre forţată a avut ca efect ransformrea, înr-o perioadă scurtă, a unei pţi seniicative a ţră­nimii sărace şi a mrginalilor citadini în "clasă mun­citore". Acest proces a fost resimţit ca o promovre: pomovre efectivă, înr-o nită măsă, r mai ales promovre simbolică, clasa muncitore iind "clasa conducătoe" a societăii. S-a nsituit un nreg nsm­blu de privilegii n favoarea păurilor care se ridicau.

Page 95: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 95

Începând cu accesul la învăţmânt, inclusiv - şi mai ales - în universităţi. Sistem birocratic şi autoritr, comnismul a recrutat un numr impresionnt de unc­ţioni, activişti de ptid, ilitri, poliţişti (mliţieni) . . . evident, din aceleaşi categorii ale populaţiei. Şi nu mai puţin ingineri, cre rebuiau să conducă mile şntiere ale viitorului luminos. Destul de des, asemenea pro­movări sociale şi intelectuale s-au ăcut în dispreţul absolut al competenţelor: prinre noii deţinători ai puterii, nu puţini erau semianalfabeţi ! Dr procesul în sine a fost demcatic. Penu un "buhez" ce cobora, urcau o duzină de foşti "exploataţi". Cu timpul, aceasă mobilitate s-a atenuat, dr a rămas relativ importantă, dat iind că, pă la sşit, comismul n-a ncetat să-şi umle tiicial apratul adminisrativ şi indusrial.

Condiţiile de viaţă au devenit destul de asemnă­tore. Odată cu abolirea proprieăţii private, toţi cetă­ţenii au ajuns, într-un fel sau alul, dependenţi de stat. A fost o societate de salariaţi. Şi, în plus, cu un evantai al salriilor destul de resrâns, supraevalund munca izică şi subevalund munca de concepţie. Şomaj nu exista: era un imperativ al doctrinei (natural, cu unele excepţii, dar puţin semniicative). Educaţia a ajuns să ie identică penu toată lumea; nu mai existau decât şcolile de stat, cu o singră prormă şi mnuale unice. Aceeaşi unifomitate în viaţa cotidină. Modelul de habitat cre se instala reptat peste tot era cartieul de blocuri, toate la fel, unde răiau înghesuiţi în apr­mente srmte omei aprţinnd tutror categoilor: muncitoi, ncţioni sau intelecli. Astfel, eglitatea

Page 96: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

96 Mitul democraţiei

socială mergea mnă-n mnă cu un mod de viaţă comu­nitar: casa individuală era destinată să dispră sau să rămână srict rezevată privilegiaţilor.

La n moment dat, Occidentul, puţin încurcat n faţa propagandei egalitare a comunismului - cre nu era complet mincinoasă (abolirea şomajului şi cel puţin a aspectelor rapnte de discrmnre socială) - a primit cu uşurare teoria noii clase (fomulată de Milovn Djilas) şi a nomenclauii (nucleul conducător al acestei clase). Era însă o revelaţie cu totul banală, care a putut stni o oarecare vâlvă tocmai deoarece comunismul se prezenta ca o societate ră despăţiuri şi bariere. Nici o societate nu are însă cum să funcţioneze ără o clasă conducătore, şi încă mai puţin o societate biro­cratică de felul ei cum a fost comunismul. Şi, odată ce clasa conducătore există - şi rebuie să existe -, e n logica lucrilor ca membii săi să ncerce să poite de privilegiile pe cre le au, să le păsreze cât mai mult şi, în măsura posibilităţilor, să le ransmită ereditar.

Noua clasă conducătoare rmânea totuşi destul de aproape de originile ei muncitoreşti şi ţărneşti (i-a lipsit timpul penu a se detaşa complet). Nu era o clasă de proprietari (propietatea privată nemaiexistând), ci o ristocraţie de putere. Beneicia de tot, ră a poseda popiu-zis mre lucu, şi asta cea o iluzie optică. Ideo­logia egaliră a comismului îi intezicea să-şi aişeze prea mult condiţia deosebită. Abaterile de la "morala proletară" deveneau adesea rgumente fote n lupta pentu putere; iecre rebuia să ie atent. Una peste alta, bogăţiile acumulate de nomenclaură erau cu totul

Page 97: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 97

modeste în rapot cu mrile parimonii burgheze. Sub acest aspect, în mod pradoxal, căderea comnismului a fost proitabilă penu aceşti privilegiaţi; mulţi dnre ei au reuşit - graţie poziţiei pe cre o aveau în apatul economic sau n sevicile seree - să devină, n srşit, omeni cu adevrat bogaţi, n deplnă proprietate, tăin­du-şi partea cea mai mre din torul unei economii pe cale de privatizre. ·lstoriceşte, recerea lor pin nomen­clată (cu pivlegii schimbătore, n ncţie de brome­ul politic) nu pe a i fost decât o etapă n ascensiunea lor de la strea originră de proletar sau de ţăran sărac la statutul actual de capitalist.

Exista totuşi o specie crioasă de "capitalişti" chiar în ţrile comuniste. Dosul lor este reprezentativ atât penu egalitarismul proclmat, cât şi penu nevita­bilele abateri de la nomă, deteminate de disnc­ţionalităţile sistemului. Oicial, aceşti înreprinzători nrzneţi, cavaleri ai economiei subterne, erau tocmai buni penu stâlpul de execuţie (unde, de altfel, mulţi şi-au şi încheiat criera). Însă falimentul economiei de stat ncraja n mod obiectiv acest gen de acivităţi puţin ortodoxe. Ele au căpătat o amploare exraordinră în Uniunea Sovietică, stimulate de mensitatea ţrii, de mensitatea.dezasului şi de imensitatea posibilităţilor. Reporteri occidentali au reuşit să-i viziteze la ei acasă pe unii dntre aceşti milionri. S-au rezit în mijlocul unor scene aiuritoare. Iată, de pildă, o familie ulrabo­gată, locund înr-un mic apartment dinr-un bloc prăginit. În bucăăria comună, cot la cot cu vecinele, soţia pregăteşte o masă modestă. Apoi, familia închide

Page 98: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

98 Mitul democraţiei

bine uşa, pnzul e ncat la coş şi sr dinr-un ascun­ziş icrele negre şi şmpania!

Să conchidem. Egalitatea promisă de comunism a fost imperfectă, ca orice lucru în această lume. Ea a existat totuşi pnă la n nmit punct. Majoitatea ome­nilor au răit înr-un fel de egalitate. Ir privilegiaţii s-au ferit să se prezinte rept ceea ce erau. Puterea, evident, nu apaţinea "popoului". A fost o dictatură şi, cu siguranţă, cel mai complet şi mai rigid sistem totalitar care a existat vreodată. "Dictatură a proleta­riatului", la nivel pur simbolic, în fapt dictatura unei "nomenclatri" ieşite din proletriat, ceea ce nu e chiar acelaşi lucu. Dr, n orice caz, nu a fost în nici un fel o dictatră ostilă proletriatului, nici măcr o dictatură indiferentă la sota lui. Simbolic cel puţin, clasa mun­citoare (şi includ sub acest temen ansamblul catego­riilor sociale "inferioare") a fost putenic valoizaă (în aceeaşi msă n cre brhezia era dreciată). Poţile i-au fost mai larg deschise decât celorlalte categorii sociale. Problema comunismului a fost eşecul său. Un eşec ră drept de apel. Fră acest eşec, avea toate şn­sele să ie susţinut de o majoritate (probă, astzi, şi nostalgile cre se mnifestă cu o intesitate neşteptată în ţările ex-comuniste. Se aştepta o orientre masivă spre reapta; ici vobă de aşa ceva!). Majoritatea locu­itorilor lumii comuniste nu au avut impresia de a i fost persecutaţi; dimpotivă, au avut sentimentul justiicat sau nu, puţin impotă) al unei promovri. Eşecul mate­rial a fost acela cre a deranjat punerea în operă a pro­iecului. Economia - acea economie redaă poporului,

Page 99: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 99

eliberată de capital şi de capitalişti, de la cre se aştep­tau minuni - a reuzat pur şi simplu să-şi joace rolul. Câte crime pentru nimic (sau, până la umă, dor pen­u promovarea unei noi clase) ! Cel puţin, Revoluţia rnceză ucisese n numele unui proiect cre s-a dovedit viabil ! Această erore istorică a avut totuşi meritul de a demonsra că drumul glorios pe care aparent se poise nu era decât o biată undăură. O i sau nu logic, r o scietae eglită (chir iprfect egliă, pecm comnismul) pre incapabilă să uncţioneze. A pretinde că experienţa nu a fost bine condusă şi că r merita să o refacem cu mai multă chibzuinţă ţine de pra aberaţie . intelectuală. Dacă Ameica "egalitră" a lui Tocqueville a uncţionat atât de bine, aceasta a fost pentru bunul motiv că nu era deloc egalitară. Eşecul comunismului nu a fost eşecul unei derive antidemocratice; a fost eşecul unei maniere de a înţelege democraţia, pe cre istoria a reuzat să o ratiice.

În căutarea exremei drepte

Sintagma "exrema dreaptă" igurează prinre cele mai ingenioase descoperiri ale stngii. Să ne reîntoar­cem penu o clipă la acea faimoasă linie orizontală pe cre ideologiile se aşză în şir indian. Exrema reaptă se găseşte, cu totul logic s-r spune, la reapta reptei, şi la o distanţă apreciabilă de stânga. Penu a ajunge la ea, un singur pas r i de ajuns pentru un liberal, în

Page 100: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 00 Mitul democraţiei

timp ce intevalul pre de nesrăbătut penu un socialist sau un comnist.

Dreapta avea deja proasta reputaţie de a i democra­tică mai mult de nevoie, oricum mai puţn democratică decât stânga. Cât despre exrema dreaptă, ea se ală cu totul dincolo de linie, în tabra opusă democraţiei.

Să reexminm totuşi două judecăţi considerate ndeobşte rpt evidente: pe de o pte, cacteul nede­mocratic al exremei repte şi, pe de altă prte, chiar denea sa, cu alte cuvinte aşezrea ei n zona exemă a reptei. Sunt "evidenţe" cre ţin mai puţn de ordinea absolută a lucurilor, cât de vocabulaul şi de imagi­narul politic al unei epoci.

Faptul că ceea ce numim "extrema reaptă" se ală cel mai departe, printre ideologiile ultimului secol, de nucleul principiilor democratice în genere acceptate i se pre o constatare greu de respins. Ar i totuşi puţin supericial să ragem de aici concluzia de neclintit că n-r avea nmic de-a face cu democaţia. Ştergerea ndi­vidului pus exclusiv în seviciul comuniăţii, concepţia ineglitră asupra condiţiei ne şi cultul şeului ridi­cat la rangul de principiu suprem sunt departe de a deini înclinri democratice. Exrema reaptă este dei­citră atât la capitolul libetăţii, cât şi la cel al egaliăţii. Pentu democraţia de tip occidental, prima referinţă a devenit individul; pentru exrema reapă, este însă copul social şi politic, în vreme ce comunismul se ală împţit înre aceste două repere, cu un accent egal pe individ şi comunitate (împliirea personalităţii umane neind realizabilă decât n mediul social; această

Page 101: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 1 0 1

echidistnţă mitică n-a aut însă nici cea mai mică şnsă de a deveni realitate, comunismul alunecând spre un colectivism opresiv mai apropiat, în cele din umă - şi chir mai radical -, de anumite experi­mente de exremă dreapta decât de nomele democra­tice occidentale).

Nu rebuie totuşi consideraă ilozoia "comunitră" ca străină democraţiei. Este una dinre componentele acesteia, nu mai puţin decât ndividualismul. Încă de la naşterea sa, democraţia a navigat, destul de conra­dictoriu, între drepturile individuale sau de gup şi "nteresul general". Ajunge ca primul regisu să se estompeze şi ca interesul genel să ie pus n pm-pln, şi dumul totalitrismului e deschis . Şi acesta este un fuct al democraţiei (de neconceput în societatea rag­mentată a Vechiului Regim). Găsim în gemene unele dinre stucturile sale în cultul naţiunii (subordonarea individului faţă de un orgism colectiv, mai mult chir, un principiu transcendent) şi în practica plebiscitră (expresie directă a suveranităţii popoului, comuniune "mistică" între popor şi şeul mesianic) . Într-adevăr, totalitrismul înseamnă în substnă exacerbarea prin­cipiului solidarităţii în juul valorilor comunitre (naţiune, stat, rasă) şi delegarea puterilor unui gup conducător - chir unui singur individ -, considerat a exprima o voinţă unanimă şi indivizibilă.

Nu vorbesc însă decât prin pură convenţie de o "exremă reapta", a doua chestiune ind tocmai aceea de a şti dacă exrema reaptă însenă pur şi simplu o reaptă exremă (altfel zis, dacă cuvântul exprimă o

Page 102: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 02 Miul democraţiei

realitate sau dacă nu cumva, invers, o anumită reali­tate a fost consuită pinr-un cuvnt). Mai ntâi, singu­lul este înşelător: aşa cum nu există o reaptă, ci mai multe repte, tot aşa nu există o exremă reapta, ci exreme repte. Apoi, nu rebuie să ne lsm înşelaţi de un malgm: mişcri şi regimuri politice avnd poate câteva răsături comune, dr în rest de o mare diver­sitate, unele doar autoritre, altele pronunţat totalitare, unele consevatore, altele revoluţionare, sunt numite ără discriminare de "exremă reapta" sau mai expli­cit "fasciste". Acest ultim cuvânt a încetat de mult să ie utilizabil intelectual, devenind un soi de etichetă şi o mnieră de a aposrofa adversarii politici; aplicat la oigine unui fenomen speciic italin dinre cele două războaie mondiale, s-a îmbogăţit în imaginar prin ră­sături împumutate nazismului geman (dar neca­racteristice fascismului originr, precum rasismul şi ntisemitismul), adică celei mai exreme dintre extre­mele repte, cre prin excesele sale se constituie mai curând n caz particulr decât n model; şi, în cele din umă, cuvântul şi seniicaţiile aferente sunt aribuite ără distincţie ansamblului "exremei repte".

Extrema dreaptă consevatoare este cu siguranţă cea mai apropiată, dacă nu de ansmblul - prea compozit - al reptei, cel puţin de o numiă reaptă ataşată valorilor radiţionale şi reractară schimbrilor sociale. Neavând însă nmic de ransfomat, ci numai de consevat, ea se prezintă drept cea mai ,,moderată" printre exreme, generând, de regulă, regimuri auto­ritre mai crnd decât totalitre. Fascismul propriu-zis

Page 103: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 1 03

şi nazismul sunt de altă specie. Conştienţi de diicul­ăţile problemei, nii teoreticieni vorbesc de o "reapă revoluţionară" (temen propus de Zeev Stehell, La Droite rvolutionnaire, 1 978). Soluţie destul de curi­oasă, revoluţionarismul iind ultimul păcat care i s-ar i putut repoşa rptei! Dr şerea exclusiv la reapta a fascismului şi nzismului merita poate această mică abatere de la logic.ă. Simbolic, naţionalismul, rasismul, elitismul şi spiritul războinic fac să ncline balanţa în ptea reaptă (chir dacă în istoria reală aceste defecte rezevate în imaginr reptei nu au ocolit complet nici stnga; probă, dacă e nevoie, deriva naţionalistă şi are­sivitatea regimurilor comuniste). Dr, pe de altă pate, dacă vrem cu orice preţ să împţim calităţile şi defec­tele în ncţie de o axă ideologică, putem la fel de bne detecta şi o sensibilitate de stnga în cocteilul ideologic al "fascismului". Elitismul şi egalitarismul pot uneori să se combine. După cum egalitarismul comunist nu a împiedicat ridicrea unei elite, elitismul fascist a fost însoţit de o tendinţă egalitară: solidritate naţională şi participare a "maselor" la acţiunea politică, depăşirea barierelor de clasă, ascensiunea unei noi elite, cu accent prticular pus pe tineret . . . Mişcrile fascistă şi nzistă şi ideologiile lor orignre erau net nticapitaliste, sen­sibilitate relativ apropiată de anticapitalismul socialist sau comunist. n exerciţiul efectiv al puterii, acest nti­capitalism s-a atenuat în mare măsură, în beneiciul unui compromis cu sucturile existente. Dar politica socială nu a fost complet uitată. Eradicrea şomajului în Gemania hitleristă nu e o mnciună: acesta s-a

Page 104: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 04 Mitul democraţiei

prăbuşit de la cinci milione şi jumătate de şomeri în 1933 la o coă apoape de zeo în 1 938. Poiectul global, revoluţionr şi, chir mai mult, utopic : o lume nouă, un om nou etc . , şi-r găsi cu greu raţiunea de a i la reapta; în general, utopismul se acordă mai bine cu o sensibilitate de snga, şi cu deosebire în versiunea milenristă a "luptei inale" conducnd spre n viitor trnsigurat ("Reichul de o mie de ani" se înscria per­fect în schema milenristă, ca şi "viitoul luminos" al comunismului). Fă a pactica colectivismul economic aplicat de comnism, fascismul a culivat otşi n colec­tivism de valori şi de comportamente.

De altfel, mulţi "fascişti", şi prinre cei mai emi­nenţi, şi-au început criera la stânga; bagajul lor cul­tural nu era câtuşi de puţin de reapta. M�ssolini şi Deat au fost socialişti, Doriot comnist, şi lista e lngă. Mai puţin uşor s-ar găsi liberali cre să i efectuat ace­laşi traseu (deşi liberalii sunt mai apropiaţi de fascism pe axa imagnară a ideologiilor! ) . Şi să nu se spună că aceşti ransugi n-ar i fost socialişti sau comunişti pur sânge. Cu siguranţă, nu erau nici liberali sau conser­vatori ,deghizaţi ! Nici cuvntul "socialism" în sntagma "naţional-socialism" nu poate i eludat, invocându-se pra demagogie; demagogic sau nu, se aresa unui elec­torat şi răspundea unui orizont de aşteptare. Suntem foe depe de cctrea cută de Dirov (totşi atât de bine ixaă n conştiinţe) la conresul Komintem din 1 935, care denunţa fascismul ca expresie a cercu­rilor celor mai reacţionre şi aresive ale capilismului, altfel spus, exact inversul ideologiei comuiste. n fapt,

Page 105: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 1 05

a fost mai crnd o a reia cale, cu nimic mai apropiată de valorile burgheze decât de proiectul comunist.

Departe de fevoarea mistică şi ransfomatoare a fascismului originr, dr depte şi de exrema reaptă cosevatore, snt situate la exrema reapă şi tot felul de mişcri populiste. Dacă ideologia lor e mai mult decât sumară, ele mizeză, ca şi fascismul de altfel, pe frus­rrile şi tentaţiile .compensatorii ale omenilor mnţi mai curând decât pe dorinţa sadică a marii burghezii de a pne clasa mncitoe n genunchi. Frontul Naional n Frnţa ofeă, în aceasă privnţă, n exemplu nsuc­tiv. El rage după sine un electorat popular, desigur nu identic, şi totuşi relativ apropiat de cel al patidului comunist (inclusiv prinr-un număr ridicat de munci­toi), cuia îi senă suctral mai mult decât copu­lui electoral radiţional al dreptei.

Treapta cea mai înaltă a rainamentului este atinsă atunci când sunt proclmate de extremă reapta miş­cări ieşite din comnism, şi chir patide ex-comniste abia detaşate de condiţia lor originară. Orice compor­tament naţionalist pare să impună de la sine o aseme­nea etichetă. Înseamnă să uitm cam repede faptul că, mai peste tot (începând chiar cu Rusia, ţara sa de origine), comunismul a alunecat spre un naţionalism uneori la fel de excesiv precum cel manifestat de anu­mite .,extreme drepte" (pf)ă la umă, orice ilozoie comunitară e prinsă în capcna izolaţionismului şi a neîncrederii faţă de .,celălalt"; paradoxală evoluţie ­logică totuşi - pentru un comunism de esenţă .,inter­naţionalistă"). Miloşevici, de exremă dreapta? De ce

Page 106: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Mitul democraţiei

nu i s-a pus lui înrebrea? Nu a ăcut decât să încerce să adapteze la noile condiţii istoria comunistă a fostei lugoslavii. De aici, n-ar mai i decât un pas până la a considera comunismul în ansamblul său ca iind de exremă reapta, seprându-se astfel proiectul ideal (pozitiv), evident de stnga, şi materializrea sa (defor­mată şi ratată), dn nefericire de reapta. Porivit prin­cipilui că tot ce nu e bun se ală obligatoriu la reapta!

Nu este însă mai puţin adevărat că "fascismele" şi toate celelalte "exreme drepte" se situează, simbolic cel puţin, mai departe de mitologia democratică decât comunismul. Asta joacă în favorea celui din umă, şi nu numai la snga, dr uneori şi la reapta (molipsirea ideologică adăugndu-se deosebirii efective dinre reapta şi "exrema dreaptă"). Comnismul est� mai curând criticat decât condmnat, sau condmnat cu circumstanţe atenunte, în timp ce "fascismul" este condamnat global, rră prea multă analiză critică. Comnismul continuă să beneicieze de alibiul bnelor sale intenţii, l discrsului său umnist şi al preocuprii, cel puţin proclamate, penu individ. În consecinţă, "fcismul" - şi, încă o dată, un fascism "contminat" cu răsăurile nazismului - este considerat mai dău­nător decât comunismul, şi chir în acele sectore unde comunismul s-a remrcat prinr-un inegalabil exces de zel. n ciuda nui nme discrs fascist egalitr, egalita­rismul comunist a fost incontestabil mai autentic. Dinspre partea libertăţilor, e însă o altă poveste. Desi­r, în mbele tabere libetăţile fundmentale au fost disreţuie. Pe deasupra, nzismul prezină o faţă sinisă

Page 107: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 1 07

cre, am mai spus-o, îl situează înr-o poziţie specială, chir printre "fascisme". Dr, lăsând nzismul la o pte, fapt este că proiectul comunist, incomprabil mai ideologizat, mai sistematic şi, peste toate, mai mbiţios, nd lcăa completă a lmii, s-a ds inr-o erodre încă şi mai accentuată a libertăţilor . . Suctrile intemediare, agresate şi grav afectate şi în regimurile fasciste, au fost aproape complet nihilate de comu­nism, inclusiv şi, mai ales, "ecranul" economic al pro­prietăţii privae (menţinut n sistemele fasciste). Nicăieri şi niciodată n istorie, ndividul nu s-a găsit n asemenea măsură lipsit de orice mijloace în faţa atoputemiciei statului.

r i indecent să procedm la o contabilitate maca­bră, penu a sbili o "ierhie" nre resinea nzistă şi cea stalinistă, date iind, de mbele prţi, amplorea crimelor şi dispreţul absolut al denităţii umne. Dar, la capitolul exclusiv al "libertăţilor'', orice compraţie înre Rusia stalinistă şi Italia mussoliniană, ăcută ră prejudecăţi, s-ar ntoarce în favorea celei din umă (chir şi n rău există gradaţii, cum sunt cercurile Infer­nului n Divina Comedie). nainte de a se alinia, în ulti­mii săi ni, după modelul nazist, regmul fascist a practicat, dacă se poate spune, un totalitrism moderat (cuvântul "totalitrism" iind, de altfel, invenţia sa), mai apropiat de craCteristicile nui simplu regim auto­ritr. I s-a imputat lui Mussolini asasinea socialistului Matteotti, dar câţi Matteotti uşi igrează pe lista lui Stalin! Grmsci, unul dintre cei mai respectaţi con­ducători şi teoreticieni comnişti, a fost uncat în

Page 108: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 08 Mitul democraţiei

închisore pentru a rmâne acolo ani îndelungaţi, până cu puţin înante de mote. Cz incontestabil de repre­siune politică. Nu este totuşi mai puţin adevrat că în celula sa a putut să citească, să gndească şi să lucreze; cea mai mre pate a operei sale a fost redactată în nchisore. Într-o închisore comnistă, ndiferent cre, şi nu numai în timpul lui Staln, o asemenea "crieră" intelectuală r i fost zrobită de la primul cuvnt scris în mod clandestin pe un capăt de săpun sau pe o aşchie de lemn. Intelectualilor sceptici le propun să răsfoiască în paralel două dintre lucrările cele mai ambiţioase şi mai simbolice produse de cele două regimuri: Enci­clopedia italiană şi Marea enciclopedie sovietică, prima abia ideologizată, cea de-a doua - mai trebui� oare să spun cum e? Ceea ce nu însemnă că fascis­mul n-a fost opresiv; a fost nsă mai puţn opresiv decât comunismul sovietic şi nazismul.

Mai târziu, în deceniile '60 şi '70, această ierarhie pe dos le-a ăcut mare bine regimurilor comuniste şi propagndei lor. Abuzurile - alminteri fote diferite prin natură şi grad - ale regimurilor de "extremă reapta" acopereau abuzuile în general mai rele pere­cute în lagăul comnist. Cm Franco era fascist, se ajngea automat la concluzia că, pe la 1 970, societatea spaniolă ar i fost mai puţin liberă decât Uniunea Sovietică a lui Brejnev. Înr-adevr, în Spaia abuzrile erau mai numeroase şi mai evidente, Uniunea Sovietică pundu-se lipsi de abuzri, indcă sistemul era abuziv în însăşi esenţa lui. Însă, penu orice obsevator onest, n ciuda reminiscenţelor tolie şi a febei repesiilor

Page 109: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Stânga şi dreapta 1 09

punctuale, Spnia se ala atunci incomparabil mai aproape de o veritabilă democraţie de tip occidental decât o Rusie care, chiar dacă evoluase după Stalin, îşi păsra ncă intacte sucurile totalitare. Înr-o logică similară se înscrie solidritatea democratică cu guver­nrea lui Salvador Allende, răsnată în 1 973 prin lovitura de stat a generalului Pinochet, în momentul când se pregăte. să instaureze în Chile o democraţie mai curnd de tip cubnez decât occidental. Pinochet, dictaor de exremă reapta, avea să ie restat mai ziu în capitala bică, acolo unde regina Angliei se aşeza ră nici o ezitare la aceeaşi masă cu Fidel Casro. Dic­tatura cubaneză este percepută ca iind mai legitimă, şi chiar mai puţin dictatorială decât regimul autoritr al lui Pinochet. Este premiul acordat stângii. Premiu primit - ca să mai rmânem un moment în decor chi­lin - şi de dictatoul est-gemn Eich Honecker, ce şi-a sărşit zilele nu înr-o închisoare gemană (pentru cei împuşcaţi la zidul Berlinului au fost judecaţi şi condmnaţi soldaţii ce au s), ci, simţitor ai exoic, înr-o vilă pe ţmul Paciicului . . . Cine vrea să încerce o crieră de dictator, ar face mai bine să se orienteze spre stnga decât spre reapta.

Până şi unele cazuri benigne pot provoca valuri de proteste. Cnd Berlusconi a ajuns pentru prima dată la putere (în 1 994), stânga a rborat doliu!; nu numai că apuse un guven orientat categoric spre reapta (nici asta nu era bine), dr, încă şi mai rău, se aliase cu naţionaliştii şi cu ,,ex-fasciştii". Dimpotrivă, insta­lrea la putere nu peste mult timp a foştilor comunişti

Page 110: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 1 0 Mitul democraiei

n-a fost de natră să suscite nici cea mai mică emoţie. Fireşte, iindcă nu mai sunt adevăraţi comunişti, dar atunci de ce ex-fasciştii ar i în continuare fascişti adevraţi? Cât despre Patidul Comunist Frncez, în mai multe rnduri asociat la guvenre, nu şi-a dat nici măcar osteneala să-şi modiice numele şi simbolurile.

Acestui joc smbolic îi cm lipseşte simeia. Stnga denunţă ră menajmente exrema reaptă, pe care şi reapta se vede obligată să o ţină la distnţă, ceea ce tot n-o spală de bnuiala unor simpatii secrete; în schimb, aceeaşi dreaptă nu înrăzneşte să pună în discuţie legitimitatea exremei stângi. De altfel, comu­nismul nici nu mai e de exrema stângă, a devenit pur şi simplu de stânga; e mai liniştitor aşa pre-se că din , exrema stângă iese iecre când vrea, libertate de mişcre intezisă extremei repte) . Nu mai rămân la exrema stângă decât uprile narhiste, roţkiste etc . , mai mult pitoreşti decât periculoase, znatici simpatici, cum s-ar zice. Şi astfel, stânga a câştigat bătălia imagi­naului. Şi cnd câştigi pe terenul imaginului, pur şi simplu câştigi.

Page 111: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Strategia egalitară

IV 2000

Penu a rece de la modelul 1 900 la modelul 2000, n-avem decât să inversăm senele. Cel puţin în ima­ginr, indcă viaţa reală este totuşi mai complexă şi mai puţin dispusă să se deplaseze prompt de la o extremă la alta.

Democraţia de la 1 900 încerca să se adapteze unei lumi recunoscute ca iind în substnţa ei inegalitră. Trebuiau puse de acord pe cât posibil egalitatea civică cu inegalităţile "naturale". O asemenea dilemă demo­cratică nu mai există astăzi. Toate iinţele umane au devenit egale prin natura lor. Diferenţe considerate cândva drept ireductibile pr a defmi cel mult cracte­istici secundre, deloc n măsură să afecteze identitatea ndmentală a nor ndivizi aparţinnd toţi, în aceeaşi măsuă, speciei umne. Se obsevă aici o intenţie peda­gogică, menită să modiice comportmentele, prin scoaterea din joc a fomelor deschise şi butale de dis­criminre. Dar este şi o doză de ipocrizie, o srategie cre uncţionează ca n alibi sau o supapă. n lipsa ega­liăţii efective, toată lumea beneiciază, cu generozitate xmă, de o egalitate fomlă, de o egalitate simbolică.

Page 112: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 1 2 Mitul democraţiei

Pe vremuri, se procedase la colorrea raselor, pen­u ca deosebirile să ie şi mai clre. Negrii deveniseră ncă ai neri, şi apusră chir oameni glbei şi roşii, mrcaţi simbolic prin culori pe care nu le rboraseră niciodată. De câtva timp încoace, se desăşoară opera­ţia inversă. Umanitatea se decolorează, ir acolo unde culorile rămân totuşi vizibile, ele nu depăşesc limitele unui sen supericial de identitate.

Proclmarea egalităţii raselor reprezintă dor pri­mul pas . Umează pur şi simplu anulrea lor. Parcă penu a se scuza de rasismul excesiv al ,.strămoşului" său, Micul Larousse îşi face mplicit mea cupa, publi­când, în ultmele sale ediţii, sub cuvântul rasă, ur­mătoarea deiniţie : ,.Categorie de clasiicare biologică şi de ierrhizre a diverselor gupuri umane, aberantă din punct de vedere ştinţiic, şi a cărei utilizre se ală la originea diferitelor rasisme şi practicilor respective." Orice referire la rasă constituie, aşadr, nu numai o eroare ştiinţiică, dar şi - ceea ce e încă mai grav -încălcrea conceptului de ,.corectitudine politică".

Mişcrea s-a accelerat n ultimii ni. Lumea înreagă a putut să admire istoria Australiei, prezentată înr-o suiă de ,.tablouri vii", cu ocazia Olimpiadei de la Sydney, în nul 2000. Această istorie era pnă mai ieri o istorie exclusiv albă. Nu mai este aşa. Primul act fondator aparţine aborigenilor, iar aceştia au devenit pte constitutivă a naţiunii, aşezaţi simbolic sensibil mai sus decât condiţia lor socială efectivă. Aborigenă este şi Cathy Frazer, sportiva ausraliană pusă în evi­denţă, simbolul viu al jocurilor olimpice.

Page 113: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 1 3

Această evoluţie nu schimbă ·Însă nimic din faptul că în Statele Unite - marele laborator al celui de-al treilea mileniu - comunităţile albă şi neagră răiesc aproape complet seprate. Conrazicnd Larousse-ul, rasele se încăpăţnează totuşi să existe.

Dar femeile mai există încă? Ele alcătuiau, alături de asele ,,nelbe", a doua mre categorie a "diferiţilor". Astăzi, distincţiile de sex practicate în spaţiul public snt teoretic abolite. Pnă şi sexul, m spune. Cuvntul politic corect este cel de "gen", ştergndu-se astfel orice conotaţie explicit sexuală. Nu este însă mai puţin devat că pnă şi feministele au idei diferite n această chestine. Unele par tentate să-şi considere "genul" mai reuşit decât celălalt, mai aproape de condiţia umnă ideală, şi n acest caz o "feminizre" a globului ar i tocmai bună penu viitoul omeniii. Chir n privinţa inteligenţei, acolo unde, cu n secol în umă, femeii nu i se acorda prea mult cedit, cercri recente au snat ierarhia; o nchetă daneză, de o precizie cre uluieşte, îi conferă un plus de inteligenţă de 3% faţă de bărbat.

Dr se poate merge şi mai depate, aşa cum s-a pro­cedat cu rasele. Nu este totuşi prea simplu să concepi o egalitate perfectă înre lucuri sau iinţe diferite. Cea mai bună srategie este anularea diferenţelor. Porivit acestui proiect, "femnitatea" femeii nu r i biologică, ci srict culturală. Femeia e învăţată, de când se naşte, că rebuie să devină femeie. O educaţie diferită ar da cu siguranţă rezultate diferite. De ce fetiţele ar i con­damnate să se joace doar cu păpuşi, în timp ce băieţii au repul la soldaţi de plumb şi la jocuri mecanice?

Page 114: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 14 Mitul democraţiei

Trebuie să i se lase iecăuia şi iecreia libertatea de a alege, pemiţndu-se astfel amrea vocaţiilor inde­pendent de orice deteminre de "gen". Este adevărat că unii psihologi aag atenţia asupa dispoziţiilor nnăs­cute a celor două "genuri"; cu alte cuvinte, fetiţele s-ar înrepta tot spre păpuşi, chiar ră nici un fel de presi­une dn patea nui anturaj rerograd şi misogin. Încă un punct de vedere consevator, ce riscă să ie înscris (dacă nu este deja) pe lista, mai lungă pe zi ce rece, a atitudinilor politic incorecte.

De altfel, se perece o punere în cauză mai gene­rală a stucurii biologice "bărbat-femeie". Minorită­ţile sexuale - considerate până de curând cazuri aberante - solicită (şi obţin reptat) repuri depline. Lum act de varietatea compotamentelor şi implicit a "identităţilor"; masculinitatea şi feminitatea "abso­lute" vor srşi poate prn a reprezenta cazuri exreme. Suntem pe cale să trecem de la un model polrizat în jurul celor două sexe la un model complex, unde toate gradele şi combinaţiile snt prezente şi n egală măsră legitime. Nu mai există bărbaţi şi femei, ci doar iinţe umne libere să-şi aleagă cum vor destinul.

Şi atunci, dacă deja cedează deosebrile cele mai profund înrădăcinate, acelea de rasă şi de sex, celelalte opun şi mai puţnă rezistenţă. r i de prost-gust să mai expmi astzi n mod deschis dispreţul sau condescen­denta faţă de "omul din popor" obişnuite pe la 1 900; conceptul însuşi de "om din popor" a disput practic, după cum s-a erodat, în chip simeric, şi imagnea pres­tigioasă a elitei pin naştere. Fote la modă pe la 1 900,

Page 115: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 1 5

"pmitivul" şi "degeneratul" dispr din rndul catego­riilor sociale. Multă vreme excluşi dn comunitate, sau cel puţin marginalizaţi, handicapaţii de tot felul sunt recunoscuţi ca iinţe umane depline.

Egalizarea esenţială peite airmrea distincţiilor individualiznte, eliberate de tirania unui model domi­nnt. E marea deilare a minorităţilor. Nici nu se ştia cât de numeroase şi de diferite sunt: enice, religioase, sexuale . . . Pnă la umă, nu mai există decât minorităţi : înreaga societate se descompune şi se realcătuieşte înr-un mozaic de minorităţi.

Spre 1 900, existau valori şi, în consecinţă, şi "con­ravalori". r i poate nerept să spunem că noul model ignoră valorile. De fapt, există, şi chir multe; tocmai aici e problema: valorile au sporit şi s-au ragmentat. Adevăurile au încetat să mai ie unice şi indivizibile. Fiecare cu propriile sale credinţe, obiceiuri, stilul său de viaţă. Până şi valorile cele mai înrădăcinate trec printr-un proces de destructurare. Ajunge să privim religia. După modelul clasic puţin simpliicat, desir, în raport cu o nume diversitate), erai credincios sau ateu. Porivit evoluţiilor actuale, credincioşii cred tot mai puţin, iar ateii şi-au pierdut şi ei femitatea de odinioară. Adevul a căpătat o multitudne de faţete. Fiecre s-a obişnuit să creadă în felul său, înr-o relaţie exrem de elastică cu dogma. Nici nu se mai numără Bisericile şi sectele; dr chiar în sânul lor atitudinile nu mai sunt unifome. Fiecre epocă şi-a avut ereziile, dr ele erau erezii tocmai în raport cu o credinţă

Page 116: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 1 6 Mitul democraiei

dominantă. Astzi, abia exagernd, am i tentaţi să spu­nem că toată lumea e eretică.

Cât despre sex, am arătat deja, este acelaşi lucu, iecare îl practică cu conştiinţa împăcată în felul său, şi în aceste condiţii conceptul însuşi de "deviere sexu­ală" nu mai are sens. Odată cu religia şi sexul, se prăbuşesc cei doi mri stâlpi ai moralei de la 1 900. Din ragmentele lor, iecre e liber să-şi constuiască pro­priul templu.

Nici ata modenă nu se mai supune canonelor. tistul poate fabrica indiferent ce, singura limiă iind propria sa capacitate de a inventa noi reguli de joc. Lipsind criteriile, sau iind prea multe, judecăţile cele mai diferite, chir opuse, au o justiicre practic egală. Unde sunt "mrii scriitori" de astzi? Spre 1 900, lista lor era evidentă: Hugo, Balzac, Zola . . . Nimic nu mai e evident astăzi : iindcă nu mai sunt nome evidente.

Adevul, Binele şi Fumosul nu au dispăut din această lume, dr feţele lor s-au multiplicat. Totul tinde să devină egal, toate valorile sunt echivalente.

Prima srategie democratică a fost aceea de a uni­ica valorile şi compotmentele. Astăzi, se impune o cultură a diferenţelor, iar problema esenţială este de a le moniza.

Sfârşitul naţiunii?

Timp de două secole, democraţia a avansat în com­pania de nedespţit a naţiunii şi a versiunii sale insti­tuţionalizate, cre este statul-naţiune. Şi aici, senele

Page 117: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 1 7

rebuie întoarse. S-a perecut o lungă acumulre de "plusuri" de la o geneaţie la alta; iaă că a venit vremea "minusurilor". Nu e caul să simpliicăm lucrurile, iindcă în mod evident răim o istorie cu mai multe viteze. Înr-o mare pate a lumii, inclusiv în jumătatea estică a Euopei (nde ulmii i au fost mtorii sporii statelor naţionale), modelul naţionl rmne n vigore; uneori, e chir exacerbat. Tonul îl dă totuşi Occidentul, el e primul responsabil de viitoul planetei. Ir Occi­dentul, acelaşi Occident cre a inventat naţionalismul, se srăduieşte acum să inventeze opusul acestuia. Dacă înţelegem prin naţiune acel principiu suprem, ără rival, visat şi parţial instaurat în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, depăşirea sa e cât se poate de clar înscrisă pe ordinea de zi. Religia naţională e asediată din toate pţile. m vut o Eropă aproape dispuă spre 1 900, devorată de statele naţionale. Astăzi, ea îşi ia revanşa; statele naţionale sunt cele cre se pierd puţn câte puţin în sânul său. Cât se poate de evident, uniicarea poli­tică şi economică a continentului presupune ştergerea rontierelor şi un transfer importnt de suveranitate.

La scară planetară, fenomenul irezistibil este glo­balizarea. Aceasta acţionează ără nici un fel de dis­criminre, ră vreo preocupre de ordin ideologic, inclusiv asupra ţrilor sau regimurilor celor mai vio­lent naţionaliste. Este un tăvălug universal. Fapt este că, aie comicaţiilor modene, lumea a devenit ică. Înconjuul globului dura doi ni în secolul al XVIII-lea şi, cel puţn pe htie, optzeci de zile în vremea lui Jules Veme. Astăzi, orice contact şi orice rnzacţie devin

Page 118: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 1 8 Mitul democraţiei

posibile ră cea mai mică deplasre, în spaţiul unei secnde. O economie mondială, în sensul absolut al ter­menului, este pe cale de a se instaura: o economie cre nu cunoaşte conceptul de naţine şi care ignoră grani­ţele statelor naţionale. Spaţiul râmiţat anteior naţiu­nii îi corespunde cuţei, faza naţională a istoiei, căilor ferate, ir fza posnaţională, lumea globalizaă, "auto­srzilor" infomatizate.

Legături srânse se stabilesc înre persone alate la distnţe de mii de ilomeri. Tot mai numeroşi sunt cei care-şi deinesc identitatea mai curând prin referire la un spaţiu globalizat decât la o nume naţiune; ei se năţişeză deja rpt cetăţei ai lumii. Spaţiul îşi pierde reptat din seiicaie; încă un rment pierdut penu identitatea naională, bine rădăcinată şi delitată tei­torial . Sunt primii paşi spre ceea ce va deveni, poate, o civilizaţie planetară. Au sporit reperele tehnologice şi culturale comune; când (şi dacă) se vor generaliza, vom i cu toţii o naţine. Utopie, sau realitate a zilei de mâine? Coşmr, sau ncheiere feicită a istoiei? Cine r putea să o spună?

Mondilizrea potă indubitabil amprenta Ameicii. E un sistem de dominaţie aproape complet: economie, putere militră, tehnologie de vrf şi, nu în ultimul rnd folosiea nei limbi nivesale: engleza O limbă comnă devenise de altfel indispensabilă înr-o lume în cre interconexiunile sporesc. Cu mai bine de un secol în mă, Zmehof prevzuse ceastă necesitate; el a creat în 1 887 o limbă intenaţională: esperanto. Ideea lui nu a uncţionat însă prea bine, şi astăzi a pierdut orice

Page 119: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 1 9

şnsă de succes, indcă "espernto" vobit deja n lumea neagă este engleza. Un succes srălucit cre lasă mult în umă greaca veche, latina medievală sau ranceza Epocii Luminilor. Acelea erau limbi cre acopereau spaţii de civilizaţie limitate şi se aresau segmentului limitat al unei elite. Penu prma dată în istoria omeni­rii, o singură limbă, şi anume engleza, este vorbită pe înreaga planetă şi pătnde sensibil sub nivelul elite­lor (sub o fomă adesea simpliicaă şi defomaă; dr este preţul succesului ! ) . Înrădăcinarea sa e cu atât mai sigră cu cât face cop comun cu tehnologiile modene de investigare şi de comunicre: este limbajul infor­maticii şi al intenetului. Limba Europei, a Statelor Unite ale Europei (limbă oicială şi de comunicare) tinde să devină tot engleza, şi aceasta evident nu gra­ţie Mrii Britanii; în ciuda srălucitei lor existenţe isto­rice, ranceza şi gemana sunt nevoite să se resemneze cu o poziţie secundară. Odată cu limba, lumea este pe cale să asimileze o mare varietate de valori culturale mericne, nclusiv în zona cultrii populre, semn sigr l unei păunderi masive şi dabile. Fimele mericne (toată lumea priveşte astzi aceleaşi producţii cinema­tograice), muzica mericană, coca-cola, restaurntele McDonald's snt mnifesări şi simboluri ale unui tip de civilizaţie pe cale de a cuceri lumea.

Dr naţiunea e minată şi din interior. La toate nive­lurile. Începând cu individul, care înţelege să se eli­bereze de coerciţia comunitră. Înre repturile omului şi îndatoririle civice, accentul se pune tot mai energic pe cele dintâi. Cel puţin în discurs, dar şi n unele

Page 120: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 20 Mitul democraţiei

compotmente şi evoluţii efective. Individul nu e mai puţin impotant decât comunitatea; viaţa îi apaţine pe deplin: iată o descoperire - incontestabil democra­tică! - susceptibilă de a bulversa raporurile sociale.

Nic nu lusrează mai bine ceastă dplasre dinse copul social spre copul individual decât adevratul cult al snătăţii cre s-a nstaurat în jumătatea occiden­tală a lumii : pre a i singura "religie" împtăşită de mai toată lumea n ziua de stăzi. Boala şi motea snt privite cu indignare; li se opun tinereţea prelungită şi longevitatea. Noile pnici - de la vaca nebună la efec­tul de seră - se explică, în primul rând, prin teama de boală, de mote sau pr şi smplu pin neacceprea celui mai mic disconfot.

În acest context, se înţelege prea bine că "a muri penu paie" înceteză să mai ie n srşit de exisenţă căutat cu tot dinadinsul. În 1 992, când 1-au instalat pe Bill Clinton la Casa Albă, americanii s-au arătat prea puţin preocupaţi de deicitul său în materie de vituţi războinice; se susrăsese de la seviciul militr chiar în momentul când comparioţii săi îşi vărsau sângele în Vienm. Adversaul său, preşedintele în exerciţiu George Bush, era un erou al celui de-al Doilea Război Mondial. Dr cui i-a mai păsat! A fost semnul nei ntor­sături sugestive pentru noile mentalităţi. De altfel, amata nventată de naţiune este pe punctul de a-şi încheia criera istorică; mobilizarea tuturor "copiilor pariei" lasă loc nei mate de meserie. Este una dinre pierderile cele mai simbolice suferite de conceptul radiţional de naţiune.

Page 121: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 2 1

La un nivel mai sus, dar tot mai aproape de omeni decât naţiunea absractă, comunităţile locale, regiunile şi mnori�ţile �e ală din ce în ce mai mult în prm-pla­nul ctlităţii. n imri şi cu intensitţi difeite, Eropa se regionalizează şi se federalizează. Chir şi Franţa, cmpiona absolută a principiului cenrlizator, a s'rşit prin a-şi reinventa regiunile, abolite prin Revoluţie, dublnd astfel sistemul deptmentelor. La fel ca în czul speciilor pe cale de dispiţie, se ncercă salvrea a ceea ce mai rămâne încă speciicitate locală. Este o schimbare de mentalitate incontestabilă: presiunii asimilatore îi succedă tentaţia autenticităţii culturilor regionale. Şi prnde contur - ca reacţie la procesul de globalre şi expmnd el nei civilzaţii eno­logice upte de natră şi srsă de polure (în acord cu ctla sensiblitate ecologică) - o nouă itologie, vlo­rizând entiăţile de mici dimensiuni, "la scră umnă", susceptibile să monizeze radiţia cu modenitatea.

Minorităţilor autohtone li s-au adăugat, mai ales în cursul ultimelor decenii, n nou tip de minorităţi. Sunt valurile de imigranţi. Asimilarea lor în sensul srict al temenului pre cu atât mai poblematică, cu cât e vorba, mai ales în cazul asiaticilor şi aricanilor, de diferenţe culturale şi religioase exrem de sensibile. Dreptul la diferenţă câştigă teren, multicultralismul devenind un concept-cheie. E cea mai mare inuzie, cel mai mare amestec etnic şi cultural care se perece în Occident după prăbuşirea Imperiului Roman! Această evoluţie pune într-o lumină ionică proiectul de omogenizare naţională cre a concenrat efoul ai multor generaţii.

Page 122: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 22 Mitul democraţiei

Nimic nu va mai rmne din tot ce s-a năpuit cu atâta osteneală în temeni de omogenitate enică şi culurală. Peste tot, amestecul se accentuează până şi în Statele Unite, unde engleza, ponită să cucerească lumea, e nevoită să facă faţă impetuoasei expnsiui a spiolei în propria sa casă).

Cnd se perec schimbri, apr şi efecte neaşteptate, uneori peverse. Cine s-ar i gândit la efectele demo­graice ale democraţiei? Fără a detemina ea sngură scăderea natalităţii, democraţia este cu siguranţă una dinre cauzele acestui fenomen. Naţiunile ,,democra­tice" au mai puţini copii. Femeile, devenite egale cu bărbaţii, nu mai sunt simple .,producătoare" ale unei noi generaţii. Ele preferă, absolut legitim, să-şi ducă la capăt studiile şi să nrrindă o crieră Copiii vor vei mai trziu, oricum mai puţin numeroşi decât n fmiliile radiţionale. Devoltrea unei clase de mijloc - majo­ritară în populaţia Occidentului - merge în aceeaşi direcţie. Această clasă vede lucrile altfel decât bogaţii sau săracii de altădată. Are simţul economiei ca şi cel l datoiei faţă de viitoul copiilor, investnd n fomrea şi criera lor: o descendenţă numeroasă i-ar deregla modul de trai şi proiectele. În plus, rmentul religios a încetat să mai joace vreun ol în această privinţă. Atât de catolica Italie, cândva renumită prin impresionanta progenitură a fmiliilor sale, a căzut pe ultimul loc prnre naţiunile europene, cu un ndice de fecunditate de 1 ,2 . Franţa, cu 1 ,7, se poate mândri cu un compor­tament destul de bun, după ce un secol şi jumătate, de la Revoluţie la al Doilea Război Mondial, dăduse tonul

Page 123: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 123

declinului demograic. Perfomanţă modestă, totuşi : penu a rennoi complet o generaţie, indicele r rebui să depăşească 2 (adică cel puţin doi copii penu o fmeie sau un cuplu). Nici o ţră europenă nu mai pre capa­bilă de o asemenea perfomanţă (chiar şi Irlnda, cu un pas în uma noilor comportamente, nu atinge decât 1 ,9). Şi, n tmpul acesta, Arica se situează la 5,4, India la 3 ,4, Pkistanl la 5,6, Mexicul la 3 etc . (e drept, cu un ndice de mortalitate infantilă mult mai important, însă nu de natură să inverseze tendnţa).

În aceste condiţii, este realist să gândim că imigra­ţia va oferi un rezevor uman de care bărânul conti­nent nu mai are cum să se lipsească. Un raport recent al Organizaţiei Naţiunilor Unite estimează că Europa va trebui să primească - cel puţin dacă vrea să păs­reze n oarecre echilibu înre categoriile de vrstă şi să asigure creşterea economică - n număr de 32 de milione de imirnţi nre 2000 şi 2025 şi de 6 1 de mili­oane între 2025 şi 2050. Pentru Franţa, o proiecţie alamistă ia ca bază de calcul dublarea populaţiei musulmne la iecre douăzeci de ani. În 2060, islmi­cii, ajunşi la 50 de milione, vor reprezenta două reimi din populaţia rnceză! Nimic nu e însă mai puţn sigr decât o statistică prospectivă. Nu pot i aplicate viito­ului regulile prezentului (presupunând, de pildă, că populaţia islmică va avea aceeaşi fecunditate peste cincizeci de ani ca astăzi). Însă tendinţa aceasta este: naţiunile europene vor deveni tot mai compozite. Şi înrebrea se impune de la sine: o naţiune compozită mai este o naţiune? În plus, înr-o Europă unită, nici

Page 124: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

124 Mitul democraţiei

o naţiune nu va mai i majoritară. Nu vor mai exista decât minorităţi. Europa va deveni paria minoităţilor. După ril pincipilui naţionl n secolul l IX-lea, secolul al XXI-lea va însemna, poate, triumul princi­piului minorităţilor.

Nici adversarii globalizării nu sunt, de fapt, apră­tori ai statului-naţiune. Proiectul lor antimondializre pivilegiază un fel de rentorcere la srse: viaţă socială şi economică la scră resrnsă, politică de proximitate şi astfel o nouă şansă pentu democraţie, reconcilierea oamenilor cu natura - accentul se pune pe comunită­ţile locale, pe regiuni sau microregiuni.

Naţiunea e prinsă astfel înre două axe de evoluţie, orecum complementre, cre îi lasă tot mai puţină sub­stnţă: pe de o pte, extinderea structurilor supra­naţionale, continentale şi planetare, pe de altă pte, ărmiţrea interioră (în sens spaţial, cultural sau, pur şi simplu, prin conturarea unei mri diversităţi de upuri şi reţele, legate adesea de alte grupuri şi reţele alate dincolo de spaţiul naţional). Un specialist brita­nic, Rolnd Axmnn, pune umătorul dianostic : "Sta­tele semnă din ce în ce mai mult cu un amestec de comunităţi naţionale, etnice, culturale sau religioase, cu limbi, istorii şi tradiţii distincte, posedând mai mult sau mai puţin sucturi instituţionale complete." Se perece astfel un dublu ransfer, efectiv şi simbolic în egală măsură, pe de o parte spre nivelul suprnaţional, pe de altă parte spre comunităţile locale.

Şi e ca un fel de reîntoarcere, în ciuda diferen­ţelor enome dinre lumea prendustrială şi lumea

Page 125: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 25

posmodemă. Europa dinainte de naţiuni era un spa­ţiu putenic ragmentat, şi totuşi uniicat în juul unor principii politice şi spirituale comne: mperiul jumă­tate realitate, jumătate icţiune), creştinătatea sau latina ca instument de comunicre a elitelor. Era un spaţiu în egală măsură divizat pin mii de rontiere şi ră frontiere. Apoi, a venit naţiunea şi a simpliicat lucu­rile, ştergând rntierele interioare şi adâncindu-le pe cele exteriore. Se pre că suntem pe cale de a reinventa un sistem complex, îndreptându-ne spre o lume unii­cată şi fragmentată totodată.

O democraţie fără obiect?

Ce lung a fost dumul de la 1 900 la 2000 ! În ptea occidentală a lumii, democraţia a înscris puncte deci­sive. Au dispărut, cel puţin fomal, privilegiile bazate pe naştere, sex sau pe culorea pielii. Prejudecăţile de tot felul sunt obligate să lase loc unei culturi a diferen­ţelor. Votul niversal a devenit cu adevărat universal; nu mai există decât cetăţeni cu dreptri depline, iecre deţinnd pticica sa de suvernitate.

Şi totuşi, exact în momentul cnd democraţia pare să i câştigat complet şi defmitiv ptida, este pe cale să o pirdă. Avem toate atuurile n mnă, r miza riscă să dispră.

Miza era exprimată în primul rând prin ideologii, cu alte cuvinte prin proiecte de societate difeite şi chir divergente. Nu mai este astăzi cazul în ţările cele mai

Page 126: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 26 Mitul democraiei

avansate. Iar vina îi revine în primul rnd democraţiei înseşi, succesului său relativ. Îndeplinind ceea ce era cu adevărat realizabil n progrmul său, ea poate acum, dacă nu să părăsească scena, cel puţin să stea mai la o parte. Societăţile devenite bogate graţie unui progres economic drabil se dovedesc cât se poate de capabile, chiar în condiţiile unor inegalităţi materiale lagrante, să ofere celor mai mulţi dinre membrii lor osibilitatea de a proita de bogăţia acumulată. Aceleaşi societăţi au învăţat să înreţină mecanismul libetateegalitate în registul îngust, nde uncţioneză ră dezacorduri păgubitoare. Este un amestec de liberalism şi so­cial-democraţie. Toate patidele susceptibile să se ale la guvenare - şi ce impotnţă mai au numele şi simbolurile aişate (inclusiv comuniştii !) - sunt astăzi liberale şi social-democrate în acelaşi timp. Guizot şi Marx s-au apropiat până au devenit inseparabili; fraţi simezi, s-r zice !

Cu n secol în mă, ideologi împieriţi în radica­lismul adevrilor lor meninţau să întorcă roata energic, pnă la 1 80 de grade. Astăzi, oata abia mai mişcă; cu câteva grade, la sânga sau la reapta. n Frnţa, cea mai ideologizată dinre ţrile occidentale ­prin îndelngata radiţie a celor două Frnţe opuse -, ultima aventură ideologică s-a jucat în 1 98 1 , când stnga a ajns la putere, un fel de revanşă după o lungă "raversre a deşetului"; dr pogrmul socialist adicl aplicat aunci - cu deosebire, naţionalizile masive şi spectaculoase - s-a mpomo1it repede. A fost ultima manifestare "radiţională" a socialismului occidental.

Page 127: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 127

Acum, se practică mai peste tot, cu variaţii minime, modelul .,Tony Blair", unde dogmatismul a fost înmor­mntat în beneiciul pragmatismului.

Guvennţii nu mai fac decât să adminisreze tre­burile, practicând cel mult intevenţii uşore pentru a regla la nevoie mecanismul. Ei sunt, în primul rând, gestionri ai economiei, singuul lucu ce pare să mai intereseze cu ad�vărat o societate atât de preocupată de bunăstre. Ideologia vremurilor de zi a devenit pr şi simplu economia. Ceea ce se simte şi prinr-o anume evoluţie n clasa olitică. Cndva, avocaţii erau n lrul lor; pe atunci, impotnt era să convingi prin cuvinte. Acum, în rndul dn faţă apr specialiştii în economie: cirele au devenit mai convingătoare. Însă această alunecre litează considerabil spaţiul acţiunii demo­caice: Demoraţia este n rincipiu politic, socil, ideo­logic; regulile economiei sunt altele (mai curnd, legile pieţei decât votul universal ! ) .

Singura problemă iind aceea de a face lucurile să mergă, nu mai există nici un mre proiect în per­spectivă. Trăim la timpul prezent. S-a teminat suprali­citrea ideologică, s-au temnat inepuizabilele scenrii de viitor, s-a srşit cu utopile atât de tipice nilor 1 900 (lăsând la o prte încălzirea climei, menită să ne înre­ţină puţin emoţiile, viitoul e aproape inexistent în dezbaterile de astzi, cel puţin în cele cre au un anume impact asupra opiniei publice) . E şi o parte bună în această evoluţie: spiitele s-au camat orecum, ir cap­canele utopiei şi-au pierdut dn forţa de aracţie. Ca şi viitoul, istoria e la rndu-i victimă a acestei penurii

Page 128: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

128 Mitul democraţiei

ideologice. Cele două capete ale evoluţiei - recutul şi viitoul - seveau, iecre în felul său, la justiicrea şi înreţinerea opţiunilor concurente. Astăzi, n-a mai rămas mare lucu de justiicat şi de nreţinut. Pe vre­muri regină a ştiinţelor umane, istoria cedează pasul, puţin câte puţin, ştiinţelor sociale le prezenlui: no­pologie, sociologie, ştiinţe politice . . . Singura tranşă de recut cre se bucură de favorea publicului - şi chir de un nume entuziasm - este istoria recenă, chir fote recenă, racordată direct la prezent. Secolul al XIX-lea avea pasinea Eului Mediu, astzi apoape totul începe de la al Doilea Război Mondial (eveniment fondator - supramediatizat - al lumii actuale).

În măsura în care democraţia e un proiect, o cău­tare, un "oizont", ea riscă în prezent să rămnă ră direcţie. Omenii snt tentaţi să se nchidă în cercul lor. Poiectele lor filile sau de up apr cu sigrnţă mai nteresnte decât proiectele de societate. Deznteresul penu lucul public ese deja evident, raducndu-se, prinre altele, nr-un procent crescnd de nprticipre la consulile elecole. Votul ivrsl, cucrit cu atâea diicultăţi, pre tot mai puţin convngător.

Problema alegătoilor stă în faptul că sunt n situ­aţia de a alege ră a avea cu adevărat de ales . Nu mai exisă altenativă. Excepnd desigur soluţiile exreme, dr cre se ticulează mai mult în jul reului decât al unor politici consuctive. Astfel, exrema reaptă naţionalisă îi re rept ţină pe săini; puţin cm sumr ca progrm, şi mai ales n dezacord lagrant cu noile realităţi ale lumii. Activiştii ntiglobalizare denunţă

Page 129: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 29

acest proces considerat responsabil de dezechilibrele crescnde ale plnetei: economice, socile şi ecoloice. Dr nici la ei nu se vede prea bine proiectul altenativ; de altfel, globalizrea aceasta - bnă sau rea - poate i opriă la comandă? Deocamdată, "antiglobalizrea" rămne un curent totuşi marginal şi cre, respins de sistem, se manifestă, adesea violent, n sradă. Sensibi­litatea ecologică, mporivă, a inrat cu repi dpline în peisajul culural şi politic contemporan; toată lumea a devenit mai mult sau mai puţin ecologisă sau se pre­face că este. Care om politic r înrăzni să spună că puţin îi pasă de degradarea mediului natural? Dr nici aceasta nu e de natură să schimbe sistemul. Cel mult, se va adăuga o nunţă ecologică singului specu poli­tic cre contează, bne instalat la putere, cre este reul­tatul sintezei dinre liberalism şi social-democraţie.

Şi atunci, să votezi pentru cine şi penu ce, odată ce ideologiile, prtidele şi proiectele sunt cm la fel? Şi, chir dacă în programe subzistă unele deosebiri, experienţa arată că acestea se vor estompa în bună măsură în exercitarea efectivă a puterii. E în toate o "cădere de tensine" cre lasă democraţia dezorientată.

Ir în acest timp clasa conducătore îşi consolideză poziţiile. Toate evoluţiile recente joacă în favorea ei. Complexitatea crescândă a actului politic cere dn ce în ce mai mult profesionalism şi o gă de specializăi srict deite. Politica se nvaţă cm ca oice lă mese­ie. Şcolile specilizate snt ppiniere ale nei noi riso­craţii. Spiritul de castă este pe cale de a şterge vechile divizri de clasă sau de ideologie. Puterea şi bnul au

Page 130: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 30 Mitul democraţiei

ntreţnut dntotdeaua raori privilegiate. Astzi, ele însă alcătuiesc deja reţele de nedespărţit, în plus cu o circulaţie pemnenă a persoanelor de la un mediu la altul. Politica pretinde din ce în ce mai mulţi bani şi aduce din ce în ce mai mulţi. La fel şi mass-media; pe deasupra, mijloacele de infomaţie sunt indispensabile acţiunii politice, fomnd astfel o legătră suplimentră înre clasa politică şi mediile de afaceri. Ce-r mai putea cere cineva care dispune de putere, de bni şi de infor­maţie? Poate, n cnd n cnd, câte-o cosule electo­rală favorabilă!

Fapt este că, de câteva zeci de ani încoace, poziţia categoriilor sociale favorizate se tot consolidează la vârful suctrilor politice. În Franţa, sub a V -a Repu­blică, upurile dominate au înregistrat un recul sen­sibil prţial atenuat de guvenrile de stânga de după 1 98 1 ) : înre 1 945 şi 1 958, muncitorii ajunşi deputaţi reprezentau 1 1 ,9% dn Adunrea Naţională, micii sala­riaţi 6,3%, ir institutorii 5,9% (o minoritate, desigur, otuşi destul de reprezentativă); nre 1958 şi 1973, ceste proporţii au scăzut, respectiv, la 3 ,6%, 3 ,2% şi 3 ,3%. Chia� şi profesorii universitri ( cndva o categorie stimaă) sunt tot mai puţin numeroşi. Iar la nivelul guvenului, acolo nde puterea e concenrată la maxi­mum, nici nu meită să mai numrm: "dominaţii" să­lucesc mai ales prin absenţă (cu o modestă revenire în guvenele de stnga). Fenomenul e general. Partidul Laburist din Mrea Britnie avea o putenică mprentă muncitorească, inclusiv la cel mai înalt nivel politic. Dr, dinr-n nme moment, absolvenţii de nvăţmnt superior au recut înaintea clasei muncitore, ocupnd

Page 131: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 3 1

poziţiile dominnte (simeric cu mediile de afaceri în Partidul Consevator) . În 1 964, 44% dinre membrii guvenului laburist erau încă de origine muncitorească, după o carieră anterioră în sindicate; nu mai rămăse­seră decât 1 4% în 1 970. "În sens general - conchide Jacques Lagroye, specialist în sociologia politică -aleşii de origine socială modestă, în toate regimurile politice contemporne, cu greu ating poziţiile cele mai înalte ale clasei politice." Pentru categoriile "inferi­oare", reluxul este evident, în cire absolute şi, mai ales, ca tendinţă, n aport cu prima jumătate a secolului al X-lea, epocă de efevescenţă socială, de lupte mn­citoreşti şi de aimare progresivă a celor dominaţi.

Dispunând de mai toate atuurile, clasa dominantă îşi poate impune legea, lsnd totodată impresia că cei care decid sunt alegătorii. Ea poate (îl citez în conti­nuare pe Jacques Lagroye) "să elimine problemele pe care nu e în măsură să le conceapă sau să le rezolve, ir, dacă nu, să-şi atribuie cel puţin monopolul inter­pretării lor «corecte»; ea poate să deinească ceea ce merită cu adevrat atenţie şi ceea ce nu e decât reven­dice a nei categoii litate sau cerere iresposabilă; ea poate să impună rept legiime cacteristicle pe cre ea însăşi şi le atribuie". Penu a o contracara, r rebui să dispui de aceleaşi aturi: putere, bani şi infomaţie.

Famenea socităţii ccentuează la ndu-i ceastă evoluţie. Este un fenomen cu dublu tăiş. Pe de o parte, ncţioneză ca mpliicator al democraţiei, în măsura în care pemite iecuia (teoretic, cel puţin) să-şi amenajeze viaţa în ncţie de propriile sale alegeri şi valori. Însă, pe de altă pte, un cop social ragmentat,

Page 132: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 32 Mitul democraiei

străbătut de cele mai diferite tendinţe şi revendicări, re tot mai puţnă priză asupra nei clase conducătore solid nstalate n rolul de arbiu: tocmai rolul cre, porivit regulilor democraţiei, r i rebuit să revină popoului; dar poporul nu mai există, locul lui este luat reptat de un conglomerat de upuri şi de interese speciice.

Nici democraţia economică nu se descurcă prea bine. Pe la 1 900, spaţiul occidental se ala prins înr-o evoluţie - etalată de-a lungul unei păţi a secolelor al XIX-lea şi al XX-lea - cre a condus la atenuarea (limitată, dr efectivă) a disprităţilor sociale şi eco­nomice, dublă consecinţă a creşterii bogăţiei şi a pre­sinii sociale. Puţin câte puţin, spaţiul săăciei s-a redus, şi clasa de mijloc a devenit majoritră. Ajunge să com­prăm muncitoul de astăzi cu proletarul lui Max; progresul e incontestabil. Dr, de câtva timp, tendinţa s-a inversat. Globalizrea şi mijloacele elecronice de comunicare au stimulat proiturile, umlate în mare măsură prin speculaţii inanciare. Cei foarte bogaţi au devenit şi mai bogaţi. Între spaţiul occidental şi lumea subdezvoltată (e greu să mai spui "pe cale de dezvol­tre"), prăpastia creşte ră încetre, devenind un abis. Pradoxal, decolonizrea a sşit pin a favoiza fostele puteri coloniale mai curând decât pe cei "decolonizaţi" ( eliberndu-i pe cei dintâi de o povă, ră a le diminua avntajele economice). Înr-o lume globalizată, nu mai e vorba de "alţii" alaţi undeva, departe (cu atât mai mult, cu cât migraţia intenaţională a devenit un feno­men suctural, stimulat în acelaşi timp de bogăţia şi de declinul demograic al Occidentului şi de sărăcia

Page 133: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 133

şi suprapopulrea resului planetei). Relativa atenure a inegaliăţilor la scră naţională va conta tot mai puţin faţă de disprităţile drmatice la scară planetară.

Dr, cir n inteiorul rontieelor ccidenle, lucu­rile nu merg bine penu "egalitatea economică". În primul rând, sărăcia rmâne un fenomen cronic, de­sigur mai limitat şi mai puţin cumplit ca la începutul revoluiei indsrile (anci cnd sracii eau mai nme­roşi, mai lipsiţi de resse şi mai puţin asistaţi ca astăzi), nsă resimţit ca o nereptate şi mai mre înr-o societate prosperă, inndaă de bai şi unde egalitatea undmen­tală a indivizilor a devenit o dogmă. Global, 1 7% din populaţia Europei occidentale e situată, potrivit statis­ticilor, sub pragul srăciei (o sărăcie, evident, apreciaă după nomele unei lumi bogate; dar ceea ce contează pnă la mă nu e "absolul" nei condiţii, ci percpţia acesteia). Număul celor cre răiesc înr-o sărăcie extremă, efectiv în stradă, este aproape neseniicativ din punct de vedere statistic, dar nu mai puţin scnda­los sub aspect moral, atunci când oricne vede suplu­sul de bni e se cumulează la celăllt pol l societăţii. Conr utror aşteptrilor democraice, a riumfat ine­galitatea. O inegalitate bzată n principl, dacă nu chir exclusiv, pe bani. Sub Vechiul Regim, puterea era mai putenică decât bnul. Apoi, bnul n-a ncetat să câştige tot mai multă importanţă (dn această perspectivă, am putea considera comunismul ca pe o încercre până la ă eşuată de a repune puterea n poziţie de comndă). Astăzi, comandă banul, nimic mai evident. El rămâne singurul principiu major de inegalitate, însă inexpug­nabil. Puterea are mereu nevoie să se sprij ine pe ceva;

Page 134: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 34 Mitul democraiei

are nevoie de o justiicare şi de un grad de consens; pe deasupra, e şi o ţntă cât se poate de vizibilă. Bnul nu re nevoie de mic. El exisă, şi atâta tot. Îşi exrage forţa din el însuşi. mperiul său, mai puţn vizibil decât puterea politică, e mai greu de clntit. Şi poziţia îi de­vne cu atât mai puteică nr-o lume unde valorile s-au dizolvat şi unde el rmâne singra valore împtăşită, lianul absolut. În societăţile unde supravieţuiau încă sucturi radiţional�, mai existau prcele de libetate în raport cu banul. In zilele noasre, ără bni nimic nu mişcă. Ir cei cre îl mnuiesc snt, prin foţa lucu­rilor, ,,mai egali", mult ,,mai egali" decât ceilalţi.

Şi totuşi, aceste contraste şi nereptăţi sunt sensi­bil atenuate raţie celei mai mri reuşite sociale a demo­craţiilor: devoltarea considerabilă a unei clase de mijloc. Mx credea că bogaţii aveau să devină şi mai bogaţi, ir sracii şi mai sraci. Avea reptate pe jumă­tate. Bogaţii au devenit înr-adevăr şi mai bogaţi, dar şi săracii, cei mai mulţi dinre ei, s-au "îmbogăţit". Clasa de jos a pierdut mult din impotanţa ei. Săracii, ca şi bogaţii, sunt astăzi minoritari. Ptea cea mai mplă a spaţiului social este ocupaă de clasa de mijloc. O clasă relativ mulţmită de sota ei, economă şi pu­dentă. Nemulţumirile majore rămân astfel periferice. Sărşite sunt vremurile "luptei fmale", atunci când "mata săracilor" era teribil de numeroasă. Astăzi, o clasă de mijloc net majoritară asigură, în acelaşi timp, mersul maşnii economice şi stabilitatea socială.

În afra propriilor ei nsuicienţe, democraţia suferă de n fel de "lipsă de ocupaţie". Tot mai mult, decizi­ile esenţiale sunt luate în ală pte, în afra spaţiului

Page 135: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 135

democratic. Nu numai că puterea politică e din ce în ce mai puţin conrolabilă, acolo unde instituţiile naţio­nale pemit încă în prncipiu acest conrol, dr, în czul Eoei sau l linei Nord-Alntice, a inde ă se a­leze deasupra statelor naţionale, ajungând să depindă dor de ea săşi. Pioritatea acordată economiei nu face decât să ntrească această tendinţă. Ca principiu poli­tic, menit să acţioneze în "piaţa publică", democraţia are puţină inluenţă asupra angrenajului economic şi inncir. Şi devne cu toul neputncioasă dn momen­tul când acesta ignoră cu desăvrşire statul-naţiune. Cum să conrolezi democratic înreprinderile multina­ţionale? Globalizarea este antidemocratică prin însăşi esenţa ei. Foţele cele mai dinamice şi mai inluente ale timpului nostu acţionează în afra naţiunii şi a democraţiei.

Şi astfel, istoria se dovedeşte ironică. După ce şi-a perfecţionat în mod remrcabil instumentele şi după ce şi-a impus pncipiile nr-o bnă pe a lumii, aşr chir n momentul presupusului său riumf, democraţia riscă să se învârtă în gol, indcă jocurile nu se mai fac pe terenul său.

O ibertate bine temperată

Se ntmplă cu libetatea de opiie ceea ce s-a nm­plat cu votul universal: a câştigat mult n mplore, dr sensibil mai puţin în eicienţă. Democraţiile au sîrşit prin a învăţa ceea ce dictatrile n-au priceput niciodată, şi nume că libetatea de exprimare a "domnaţilor"

Page 136: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

136 Miul democraţiei

nu deranjează neaprat libertatea de acţiune a ,.domi­nanţilor". Legenda unui desen umoristic (apaţinând lui Loup, 1 989) prinde acestă dialectică înr-o fomulă mmoblă: a dicae, c 'st ome a uu/e. a demo­cratie, c 'est cause toujours ,.Dictatura înseamnă să-ţi ţii a. Democaţia nsemnă că n-ai decât să vorbeşti�. Adesea, oprmarea a sevit în mai mare msură credi­bilitatea şi răspndirea acelor idei putenice, suscep­tibile să deteine un nou curs al istoriei. În orice caz, nu libertatea a pemis răspndirea şi triumul creşti­nismului, nici al democraţiei burgheze, nici al atâtor idei ştiinţiice şi ilozoice modene. Comunismul s-a folosit de toate mijloacele (şi nu s-r spune că nu avea) penu a-şi discredita cei doi principali adversi, Occi­denul şi eligia, cu eultaul de a i ncajat senimenul religios şi de a i creat un adevărat mit al Occidentului ! Libertatea dă naştere unui mediu intelectual nedife­renţiat, nde foţa ideilor exprimate este atenuată chir prin faptul atenurii obstacolelor. În plus, o societate atât de ragmentată ca a noastră este un mediu ,.rău conducător" penu mesajele rnsmise. Fiecre poate să spună ce vrea, şi după aceea? Sporirea mesajelor ­exprimând o multitudine de proiecte diferite şi uneori conradictorii - produce un efect de neuralizre reci­procă. Odată ce diversitatea e nu numai admisă, ci şi cultivată în mod expres, totul devine oarecum egal. Aceasta aşază clasa conducătoare înr-o poziţie inex­pugnabilă de rbiraj şi de decizie.

De ltfel, ă ă ne dm sa (ceea ce este deja ni­joător!), ăim nr-un sistem de libtate supaveheat,

Page 137: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 3 7

mai puţin butal decât cel al cenurii directe, dr cu siguranţă mai eicient. Libertatea gândirii şi a cuvn­ului nu împiedică sporirea tabulor (şi puţini sunt cei care înrănesc să încalce n tabu) şi, mai ales, ea rebuie privită în contexul unui sistem foate perfec­ţionat de spălre a creierelor. Fiecare individ e supus zilnic unui bombrdament ideologic ără precedent în istorie. Şi astfel, libertatea este îndiguită încă de la sursă. Alminteri, e şi problema emiterii şi receptii mesajului. Să te exprimi în piaţa publică, precum odi­nioră la Atena, nu re nici un rezultat. Penu a arage cât de cât atenţia, trebuie un ampliicator.

Timp de secole, mpliicatoul ideal a fost ctea. Din cnd în când, o operă sau alta au înrâurit efectiv mersul istoriei. Elita cultivată era relativ resrnsă, şi stfel crtea circula iresc în acest mediu. Cenzura şi .,vnarea" autorilor periculoşi se explică astfel cât se poate de bne: jocul merita osteneala. Astăzi, se poate exprima aproape oice înr-o cte. Sistemul tabuurilor uncţionează şi în mediul editorial, dr până la umă se va găsi un editor. Însă a publica nu mai înseamnă mre lucru, problema reală iind diuzrea cărţii şi impactul ei. Se operează astfel o primă riere. Ctea, lăsată în voia ei, nu se mai descurcă pe o piaţă supra­abundentă. Trebuie pusă în evidenţă. Unele crţi sunt promovate, în timp ce majoritatea snt literalmente îngropate, prinr-un sistem discriminatoriu de diuzre şi de publicitate, în fapt o nouă fomă de cenzură. Ajunge ca medile de infore să nu spnă ici o vorbă penu ca o cte să nu existe (tăcerea iind mai eicientă

Page 138: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 3 8 Mitul democraţiei

decât publicitatea negativă, cre rămâne totuşi publi­citate) . Una peste alta însă, industria contempornă a crţii re mai puţin mpact decât copirea mnusciselor în Evul Mediu, multiplicate în câteva zeci de exem­plre, dr având cu adevărat o luenţă asupra mediilor intelectuale şi politice.

Presa scrisă, cu un impact mai mare decât cartea, este deja mai puţin accesibilă. Mai uşor se plasează o cte la un editor decât se obţine o colonă înr-un zir. Şi apoi, iecare ziar are propriul său proil politic şi cultural; opiniile divergente, introduse pe ici pe colo, nu fac în cele din umă decât să confere mai multă credibilitate nsmblului, intepretărilor "dominnte".

Încă mai sus, şi mai reu de atins, snt mediile audio­vizuale, televiziunea îndeosebi. La o mie de persoane care citesc o cate, zece până la o sută de mii vor citi un zir, iar unul până la zece milioane vor privi la televizor. Un Voltaire al anului 2000 ar trebui să apră la televiziune, altminteri n-ar mai i Voltaire. Dr nu e deloc sigur că televiziunea i-ar pemite "fnteziile" pe care monrhia absolută - de voie, de nevoie - a rebuit ·să i le tolereze. Aici, se ransmit mesaje strict orientate şi conrolate. Chir cnd se prezintă o vrietate de opinii, punerea în scenă e pregătită cu grijă. Piere Bordieu vorbeşte de o "ceră foidabilă": "Subiec­l e mpus [ . . . ], condiţiile comicii snt impuse [ . . . ] , limitarea timpului impune discursului asemenea consrângeri, încât e puţin probabil că se poate spune cu adevărat ceva." Fiecare rebuie să se .exprime în cadrul unei teme deja stabilite, huit de un tir de

Page 139: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 139

înrebări, conracrat de opiniile adverse şi expunn­du-se la concluzii prea puţin convenabile penu pro­pia-i teză Dr, oicm r i, oul se piede nr-un ocen de infomaţii şi de comentrii. Nimeni nu va reuşi să detemine marele public să vadă lucurile în sens opus zilui sau postului de elevizine e i-a acodat gene­ros un spaţiu de câteva rnduri sau de câteva mnute.

Ceea ce a pregresat enom prn mass-media, sub alibiul libetăţii de exprimre, este chiar inversul aces­teia, adică manipularea opniei publice. Conr mesa­jelor "individuale", ragmentate şi risipite, mesajele dominante au devenit exrem de penerante. Imaginile televizate le conferă în plus prestigiul "adevăului", al unui contact "direct", aproape izic, cu "realitatea". Ne place să credem că pericolul spălării creierelor este înlăturat prin pluralitatea mediilor de infome, sime­rică orecum cu pluralitatea ptidelor·în viaţa politică. Dr tot aşa cum pluralitatea patidelor nu împiedică existenţa unei clase conducătore, la fel, diversitatea zirelor şi posturilor de radio şi televiziune nu poate ascunde, cel puţn unui obsevator dotat cu o perspica­citate mijlocie, un nume aer de fmilie. Nu este vorba, evident, de o ţesătură unifomă, ci pur şi simplu de rezultatul unei înrepătunderi crescnde, atât la scară naţională, cât şi plnetară, a sucturilor economico-i­nncire, olitice şi nfomaţionale: nu un "cenu de comandă", dr cu sigrnţă un ,,mediu".

Pese ot, snt eluae şle dizae e mle agenii, cu comentii cre rreori meg mai depte de câteva nunţe. Scenile puse n evidenţă sunt mereu aceleaşi.

Page 140: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

140 Mitul democraiei

Se va spne că e cât se poate de iresc: acestea sunt evenimentele importante, pe cre jnalistul nu face decât să le prezinte cât mai obiectiv. Ficţiunea "faptu­lui dat" şi a "obiectiviăţii" este o momeală arăgătore, n jnalistică pecm şi n istorie. Şi ncă istoria dispune de perspectivă şi poate aprecia consecinţele faptelor recute. Dr cine r putea spune despre un eveniment perecut acum două ore că e mai impont decât altul? Ajnge totuşi să privim prima pagină a zirelor şi suma­l infomaţiilor televzate: peste tot sunt aceleaşi eveni­mente, dispuse după aceeaşi ierarhie. Dacă ar exista mai multe surse efectiv independente, ştirile şi scena­riile ar i (măcar pţial) diferite. Aş vrea să văd ziaul cre nu s-a aliniat modei, punând în prim-plan melo­rma prnţesei Diana, vaca nebună sau efectul de seră (şi trecnd în acelaşi timp sub ăcere subiecte nu mai puţin semniicative) !

Ce să mai spunem de cvasiunanimitatea ntisârbă care a pregătit opinia publică penu loviturile aeriene ale NATO în 1 999? Dosul "Kosovo" ar merita stu­diat ca un "caz de şcoală" pentu slăbiciunile actuale ale democraţiei. Nu mi propun să neg (şi nici să arm) opoitatea intevenţiei. Cracteul detestabil şi com­portmentul n afra legii ale regimului lui Miloşevici (deplasat, penu a i mai convingător, de la extrema stângă la exrema reaptă! ) sărea pur şi simplu în ochi (deşi nici adversrii săi balcanici nu erau chiar îngeri; s-a simpliicat cm repede un dosr complex). Ceea ce rne nsă nelinişitor penu democaţie este meca­nismul deciziei. Un gup resrns de politicieni şi

Page 141: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 1 4 1

miliri (n principl, Pentagonul ş i sa Albă) au nre­nat lumea occidentală nr-un zboi (n cre obiectivele srategice mericne erau nu mai puţin prezente decât scopurile umnitare) ără cea mai mică fomalitate dmoaică. S-a forţat mna mai multor uvene (Grecia iind ostilă operaţiei, Italia reticentă, şi nici Frnţa înu totul convinsă), a fost ocolită Orgnizaţia Naţiunilor Unite, şi n-a fost consultat nici un parlment. În plus, presa şi-a jucat cuminte rolul, înreţinând iluzia unui consens, acolo unde opinia era, de fapt, împărţită.

O afecţiune a democraţiei actuale, ce riscă să devnă boală în toată regula, poată numele de "corectitudine politică" (evident, de la mericanul poiticaly corect). Intenţia iniţială a fost cu totul respectabilă: respingerea oricăui comportament discriminatoriu (fomal, cel puţn) în raport cu categoriile cndva discinate (per­sone "de culoe", femei. . . ). Trptat nsă, ceastă sate­gie pre să invadeze întreaga viaţă socială. În principiu, se umăreşte ixarea în conştiinţe a coordonatelor unei lumi deschise şi ră discrminre (condamnrea rasis­mului, a antisemitismului, a naţionalismului, a sexis­mului . . . ); o nouă morală, desigur, dr şi o tactică de coeziune socilă (cu uitrea ltor disciminri, n primul rând fmancire, cre se ală dncolo de "corectitudinea politică") şi, n plus, o modalitate de a pomova interese economice, politice şi srategice cât se poate de precise (globalizrea pretinde o lume ră desprţitri, ir bnul are nevoie de un mediu cât mai liniştit, unde nimic să nu-i ulbure dominaţia). Fapt este să că reulile bunei gndiri au devenit atât de numeroase şi de sricte, încât

Page 142: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

142 Mitul democraţiei

sunt pe cale să provoace o stare de ipocrizie socială, apropiată de .,dubla gndire" aribuită de Owell psihologiei totalitre. Mi se pre (poate exagerez puţin) politic incorect să ami că .,toţi oamenii sunt muri­tori", iindcă, femeile iind şi ele muritore, raza riscă să ie intepretată ca discriminatorie (nu neaprat în romneşte, ci în acele limbi, precum engleza sau ran­ceza, în care .,om" şi .,bărbat" se spune la fel: man, homme . . . ). Corect, r rebui spus că .,toţi brbaţii sunt muritori şi toate femeile sunt muritore" (sau, mai poli­ticos, .,toate femeile sunt muritore şi toţi brbaţii sunt muritori"). Tipul intelectualului cre-şi cântăreşte cu grijă cuvintele, de temă să nu cadă în vreo capcană .,politic ncorecă" (cu consecnţe neplăcute penu cri­eră, îndeosebi la Universitate), se ală deja în circulaţie. Fenomenul este, în primul rând, americn, dar atinge şi Eropa. Iaă n exeplu, exas dnr-o mulţime. Câiva tnei rnco-islmici devastează o snagogă; presa rela­teză faptele ră să spună un cuvânt cu pivire la apr­tenenţa enică şi religioasă a celor în cauză, şi asta indcă nu mai e politic corect să discrimnezi în ncţie de asemenea criterii. Rezultatul este însă impresia, complet falsă, că r i fost o acţiune antisemită, în timp ce, în mod evident, întâmplrea se conecta srict la conlictul israelo-arab. Chiar dacă mai prezintă şi dezavntaje, sinceritatea e mai bună decât ipocrizia. Ultima descoperire în materie de "corectitudine poli­tică" se anunţă campnia declanşată în Statele Unite împoriva fumatului, cu o adevărată mrgnalizre

Page 143: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 143

socială a umătorilor. Este vorba evident de extiparea unui viciu, cre nu e bn penu snătate (astzi, cea mai preţioasă bogăţie). Dr viaţa în genere nu e prea bună penu snătate. Şi, în mod cert, pedagogia excesivă nu e bună penu democraţie; denotă n relex totalitr.

Pâine Şi circ

Însă fenomenul cel mai rapnt al eocii noasre este ilusrat de srategiile de evadre. Iuvenal reproşa roma­nilor că nu-i interesa decât pâinea şi circul. Ce poate i mai omenesc? Visul omului a fost dintotdeauna să evadeze din realitate, să-şi materializeze fantasmele şi să răiască vieţi pralele. De la începuturile istoriei, a prcs n mii de feluri diferite tot felul de spaţii ictive. Nevoia aceasta se face şi mai simţită astăzi, ca antidot la stresul vieţii modene; pe deasupra, şi mai ales, eva­drea a devenit uşoară, sub aspect material şi tehno­logic . Proliferrea drogurilor e simptomatică: cea mai simplă şi mai radicală dinre srategiile de evadre. Tot srategie de evade, trismul de masă (fenomen recent), orientat n măsră crescândă spre ţrmurile ndeptate şi exotice. Şi apoi, şi mai ales, spectacolul. Trăim în situaţia unui spectacol pemnent, în ceea ce se poate deja numi o "societate a spectacolului". Pâinea (şi chir untul) iind deja asigurată, ne putem concenra, ără grijă, asupra jocurilor de circ. Omul actual se scaldă în imaginar şi trăieşte în mre msură prin intemediul ltora. Cu ochii aţntiţi la micul ecrn, îşi satisface astfel

Page 144: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

144 Mitul democraţiei

nevoile esenţiale, multe dinre ele - precum violenta şi sexul, ră a mai vorbi de bogăţie şi putere - mult mai uşor de atins virual decât real. Realitatea virtu­ală e în plină expansiune şi ameninţă să acopere rea­litatea efectivă. Nici n tip de civlizaţie n-a fost capabil să ofere atâta icţiune; este un miracol produs prin uziunea banului şi a tehnologiei.

Şi chir faptele "adevărate" sunt tot mai mult "ic­ţionate", decupate şi ranjate după cele mai bune reţete narative: melorme (Dina), scienceiction (efectul de seră), sex (aventrile preşedintelui Clinton), nun­trea dinre Bine şi Rău Războil n Golf, Kosovo, răz­boiul mporiva terorismului), ră a uita raţia cotidină de catasrofe, povestiri horor sau poliţiste. Consml de poveşti pe cap de locuitor a devenit impresionnt.

Pentu Mx, religia era opiumul popoarelor. În zi­lele noasre, opium e spectacolul. În mod obiectiv, el oferă celor mai mulţi o doză de satisfacţie facilă, ate­nuează neplăcerile vieţii şi îndepărtează pasiunile din rena politică; pemite totodată, pe nesimţite, adminis­rarea unei doze substanţiale de îndoctinre. Produ­cător de "pace socială", spectacolul e de asemenea, şi mai ales, o gigantică piaţă innciră; înghite sume enome de bani şi produce şi mai mult. Este locul privilegiat de întâlnire înre cercurile de afaceri, clasa politică şi responsabilii din mass-media. Iar bnul nu lasă nimic neatins. Devenit spectacol, sporul se înde­pătează de etica lui originară; banul conduce jocul, însoţit de o coupţie crescndă. 'iParadele de modă se

Page 145: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 145

ţn lnţ, oferind privitorilor secvenţe seducătore; ne putem dor îndoi că ar avea vreo legătură cu moda efectivă. Marii-preoţi ai acestor domenii - spotivi, actori, top-modele . . . , ră a-i uita pe junaliştii spe­cializaţi - s-au instalat la vârf, acolo unde nimeni nu i-ar i bănuit acum un secol; sunt producători de bni şi fabricanţi de imagini, înr-o lume bazată, înante de toate, pe bani şi pe imagni. Un mnechin sau un fotba­list vedete câştigă cu siguranţă mai mult decât suma un1i Premiu Nobel !

Ne putem întreba ce mai rămâne dn politica "cla­sică" şi din democraţie înr-o societate de spectacol. Pe lngă faptul că srategiile de evadare diminuează în mod fatal interesul pentu reburile publice, este de constatat că politica însăşi, politica "vizibilă'' cel puţin, se înscrie în era spectacolului. Omul politic face deja igură de actor, intepretând roluri stabilite de regizori specializaţi în fabricrea de imagni. Ceăţenii, chemaţi să bieze duelul, nu vd pe ecrne decât un joc secund, al cui raport cu politica reală e cât se poae de aproxi­mativ. Înr-un nume fel, aşa a fost întotdeauna; între iecare dinre noi şi lumea reală se intepune ecranul imaginilor şi reprezentrilor. "Lumea e un teau" (şi lumea politică în şi mai mre măsură). Dar este pentru prima dată când viaţa reală este literalmente dublaă, şi "radusă" la iecare pas, prinr-un simulacu de ase­mnre înşelătoare. Mitologia a recut de la artizanat la indusrie şi la srategii de manipulre exrem de elaborate şi de eiciente.

Page 146: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

146 Mitul democraţiei

Bilanţ şi perspective

Totul se leagă, înr-un efect ampliicator: declinul ideologiilor; dezmembrrea sistemului de valori; râ­miţrea copului social; consolidrea clasei dominnte; puterea absolută a banului; şi un dezinteres crescând penu viaţa cetăţii, alimentat de evoluţiile menţionate şi susţinut de un grad sporit de confort individual, aso­ciat cu evantaiul tot mai lrg al srategiilor de evadre.

Democraţiile actuale sunt depte de a i democraţii efective. r i mai corect cracterizate rept plutocraţii liberale cu tentă socială. Nu e cazul să disperm; nimeni nu va răi niciodată nr-o democraţie autentică. Democraţia nu poate să existe ca atare: e un model ideal. Nu va reuşi niciodată, cu aspiraţia sa spre egalitate şi libetate, să supună, şi încă mai puţin să nuleze, celelalte dorinţe înscrise n suletul omenesc şi în dinamica societăţilor, în primul rnd bogăţia şi puterea. Înre toate aceste principii, există o interac­ţiune, şi tot ce poate spera democraţia este să atenu­eze intensitatea principiilor adverse şi să impună (mai ales banului şi puterii) limite şi reguli. Rezultaul e foate · depate de perfecţiune. Dar, în lipsa modelului democratic, în lipsa acestei credinţe, am i avut astăzi cu sigurnă mai puţină libetate şi mai puţină egalitate decât avem. Fapt este însă că, în loc de a se încrede pe deplin înr-un stat democratizat în cele mai mici resouri ale sale, cetăţenii rebuie să-şi sporească vigilenţa, penu a ţine statul sub obsevaţie. Nu este amonioasa sinteză. visată, ci o confuntre nu lipsită de neîncredere. Depte de a se cristaliza înr-o stre

Page 147: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

2000 147

defmitivă, democraţia se anunţă ca o luptă nesârşită, o luptă de zi cu zi.

Şi iată pradoxul esenţial : înr-o lume tot mai com­plexă, unde totul câştigă în diversitate şi în mplore, sporesc în acelaşi timp libetatea şi bnăstrea "supuşi­lor" şi bogăţia şi puteea "dominnţilo'': cu lte cuvine, atât expresia democraţiei, cât şi mijloacele penu a o limita. Pe acest drum, viitorul pare a promite din ce în ce mai multă democraţie - şi din ce în ce mai puţină.

Page 148: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN
Page 149: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Concluzii

Înante de orice, democraţia este un cuvânt. Nu o dreciem câtşi de puţin eznd-o astfel. La ncput, a fost cuvntul. Din timp în timp, izbucnesc cuvinte capabile să-i mobilizeze pe omeni şi să recreeze lumea. Orice interpretare de detaliu a democraţiei ar putea i contestată, dar cuvântul reprezntă, de două secole încoace, o ţntă incontestabilă. Potenţialul său e ininit şi nu mai puţin contradictoriu, exprimând laolaltă o largă vrietate de proiecte concrete de organizare poli­tică şi socială şi o aspiraţie mai generală, "visul" unui viitor unde vor domni libertatea, egalitatea şi reptatea. Aproape înreaga istorie a ultimelor două secole, n cele mai divergente mnifestări ale ei, s-a ăcut în numele democraţiei. Concretizată pţial, democraţia, în înre­gul ei, aparţne imaginului, cu toată forţa (nimic nu egalează puterea imaginarului), dar şi cu toată gama ·de iluzii (nimic nu e imposibil în imaginar) decurgând din această condiţie.

r i intelectual defectuos să identiicm un cuvânt, un simbol, o consucţie imaginră - ie şi de puterea pe care o are democraţia - cu realitatea însăşi, cu un anume tip de societate deja în ncţiune. Înţeleasă în

Page 150: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

150 Miul democraţiei

sensul ei complet, democraţia e nici mai mult, nici mai puţin decât o utopie; i-ar i şi imposibil să-şi ţină toate promisiunile, exorbitnte şi conradictorii. Chiar spe­cialiştii dovedesc un soi de neînţelegere: democraţia pe cre o invocă şi o explică ese model idel mai crnd decât sistem efectiv. În mod evident, democraţia nu e singura forţă cre acţionează în lume. Ea rebuie şi va trebui întotdeana să "negocieze" cu suci, tentaţii şi smboli nu ai puin seiicative, cm sunt putea şi bnul. Rezultatul este o sinteză care nu este, şi nu poate i, decât parţial democratică: un amestec de democraţie şi de nondemocraţie.

Este momentul să ancm o privire mai detaşată asupra posibilităţilor şi limitelor, ca şi asupra imposi­bilităţilor, proiectului democratic. Cu atât mai mult cu cât disputa dinre cele două mi laboratore ale demo­craţiei, Occidentul şi lumea comunistă, s-a încheiat în beneiciul celui dintâi. Democraţia de tip occidental şi-a dovedit superioritatea, şi nu se mai vede la orizont vreun model altenativ cre să-i meninţe poziţiile, oferind mai multă reptate şi eicienţă. Nici un motiv, aşadr, să-i acordm, din motive sict tactice, mai mult decât merită (ofernd astfel, pe deasupra, n cec în alb celor cre mmeză democaţia, ră să-i respecte chir înu toul nomele).

Se pne şi o problemă de dnmică. Democraţia atât de imperfectă de la 1 900 era în plină ofensivă. Demo­craţia actuală, sensibil mai avnsată în mai multe privinţe, pare a se ala în defensivă, în faţa unor forţe adverse care au proresat, la rândul lor, şi au învăţat

Page 151: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Concluzii 1 5 1

să s e adapteze discrsului democratic. Avntul lipseşte, ne mulumim să păsrăm ce m câştigat, faza eroică aparţine recutului.

Se simte nevoia imperioasă de a aduce ceva nou. Lumea de astzi nu mai este lumea cre a inventat democraţia. Înr-o lume devenită alta, ea r rebui să-şi revizuiască unele dinre obiective şi regulile jocului. Ne putem înreba dacă democraţia "masivă", la scră naţională, nu şi-a epuizat deja o bună pte din posi­bilităţi. Cât despre globalizre, există aici o peplexitate democratică: încă nu s-a inventat democraţia plnetră. Dimporivă, par să se deschidă perspective noi penu o democraţie de "bază", la nivelul "microcolectivităţi­lor", cre vor i poate mâine adevratele celule ale unei lumi globalizate.

În orice caz, dezmăgi ţii democraţiei r proceda cu totul greşit dacă r pomi în căutarea altor utopii, pre­supunndu-le mai perfomante şi cu speranţa că acelea vor institui în srşit eptatea perfectă şi fericirea gene­rală. Consumată cu moderaţie, utopia e un stimulent absolut necesr; ără o doză de gândire utopică, lumea n-r rămâne decât materie, teren de joc penu ins­tnctele primre. Dar abuzul de utopie e periculos : experimentul comnist rebuie privit, sub acest aspect, ca un avertisment. Capcana cea mai peridă a istoriei este linia, din nefericire invizibilă, care separă realizabilul de irealizabil (sau, şi mai rău, de materia­lizrile monsuoase). Este legitim să cerem mult demo­craţiei. Dar să nu-i cerem prea mult.

Page 152: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN
Page 153: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Bibliograie

Cu privire la democraţie, dispunem de o bibliotecă imensă. Dar această crte nu este o lucrare de eudiţie; e strict un eseu străbătut de idei personale. Nu voi menţiona, în consecinţă, decât studiile care mi-au orientat efectiv demersul.

O sinteză extem de utilă penu nsmblul domeniului este mnualul lui Jacques Lagroye, Sociologie poitique, ediţia a treia, Pris, 1997. O infomaţie generală se poate ala în he Enyclopdia ofDmocray, ed. Symor Min Lipset, 4 voi., Londra, 1 995. Ctea lui Giovanni Stori, A Theoy ofDemo­cracy Revisited, Chatam, N.J., 1 987 (traducere românească: Teoria democraţiei reinterpretată, Iaşi, 1 999) oferă în egală măsră o trecere în revistă detaliată şi puncte de vedere cât se poate de originale. Lucrarea lui Robert A. Dahl, Democray and its Critics, New Haven şi Londra, 1989, este o pledoarie pentu tipul actual de democraţie occidentală şi penu con­ceptul de "poliarhie" susţinut de autor. Mai critic faţă de in­suicienţele democraţiei se arată Philippe Braud, în Le Jardin ds delics democratiqus, Pis, 1 99 1 . Probleme atât istorice, cât şi de actualitate sunt tratate în culegerea de studii editată de Patrick Cabanel şi Jen-Marc Fevrier, Qustions de demo­cratie, Toulouse, 2000.

Penu democraţia rnceză, printre referinţele cele mai recente se ală La Democratie en France, n două volume, sub diecţia lui Me Sadoun, Pris, 1999, şi a Dmocraie inache­vee. Hstoie de la souvrainete du puple n Frnce, Pris, 2000, de Piere Rosanvallon.

Page 154: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 54 Miul democraţiei

u pivie la ,monrhia absolută", a se veda Pire Gouert, Ls Fran9ais et 1 Ancien Regime. a societe et l 'Etat, Pis, 1 984 şi 199 1 , şi, n colecţia "Que sais-je?", Richard Bonney, L Absolutisme, Pris, 1 989 şi 1 994. Limitele prerogativelor regale sunt puse în evidenţă de Fran�ois Bluche în articolul "Monarchie absolue" al lucrii sale Dicionnaie du rand siecle, Pis, 1990, pp. 104-148, şi, nr o iă şi i cn­a, n lua "clsică" aproape iă a li Fnz Funck-Bn­tno, L Ancien Regime, Paris, 1 926.

Democraţia ecescă este explicată de Claude Mosse: Poiique et societe en Grece ancinne. e "modele athenin ", Paris, 1995; vezi şi Pascal Payen, "La dmocratie s la ee antique", n Qusions de democratie, pp. 37-69. n ce priveşte opinia modeilor despre democraţie antică, se poate citi ctea lui Jennifer Tolbert Roberts, Athens on Tria/. The Antidemo­cratic Tradition in Wsten hought, Princeton, 1 994.

Privitor la ideologia Revoluţiei nceze (cu referiri şi la revoluţia americană), trebuie consultat Dictionnaire critique de la Revoluion ram;aise, editat de Fran�ois Furet şi Mona Ozouf, volumul Ides� Paris, 1992.

Pentru Tocqueville, am folosit ediţia colecţiei "Bouquins" editată de Robert Lafont: Alexis de Tocqueville, De la democratie en Ameique. Souvenirs. L Ancien Regime et la Revolution, ediţie înijită de Jmes T. Schleifer, Jean-Claude Lamberti Şi Fran�oise Melonio, Pris, 1986; traducerea în româneşte a unor pasaje îmi aparţine. Despre rapoul dintre America lui Tocqueville şi America reală, vezi, n acelaşi volum, Jmes T. Schleifer, ,,De la democratie en menque aux Etats-Unis", pp. 667-699, şi mai ales Edward Pessen, "The Egalitarian Myth and the American Soci.al Reality: Wealth, Mobility, and Equality in the «Era of the Common Mo>", în American Hstoical Rview, 4/197 1 , pp. 989-1034. O analiză a gândirii tocquevilliene, inclusiv o paralelă cu Max, la Fran�ois Furet, "Le systeme conceptuel de De la Democratie

Page 155: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Bibliorie 1 55

en Ameique", în culegerea sa L Atelier de 1 'historien, Paris, 1 982, pp. 2 1 7-254. .

Mesul sinuos al votului universal este reat de Patrick Lagoueyte: "Suage universel et democratie au XIX• siecle ă traves quelques expenences etrngees: des relations com­pliquees", în Questions de democratie, pp. 1 05- 1 35 .

Cele cincispezece volume din Gand dictionnaie univer­sel du � siecle editat de Piee Lousse, Pris, 1 866-1 876, sunt o mină inepuizabilă de infomaţii despe ,,imagina lii" la sârşitul secolului al XIX-lea.

Cu privire la imaginea defavorabilă a categoriilor sociale inferioare sau maginale, m luat câteva infomaţii de la Piee Danon, Mdecins t ssssins a la Belle Epoque, Pris, 1989.

Raporturile între naţiune şi democraţie sunt subliniate de Dominique Schnapper, în La Communaute ds citoyens. Sur / 'idee modene de nation, Paris, 1 994.

Penu dihotomia "dreapta-stânga", ctea deja menţionată a lui Philippe Braud, Le Jarin ds delics democratiqus, avansează câteva idei interesante.

Cu privire la comunism, nimic mai natural decât să reiau n pmul nd propriile mele concluzii: Lucian Boia, La Mtho­loie scinifique u communime, Pris, 2000 (aducee româ­nească: Mitoloia ştiinifică a comunsmului, Buceşti, 1999). Două lucrri colective recente sunt simptomatice penu peplexităţile stân�ii n faţa fenomenului comunist: Le Livre noir u communsme, Ps, 1997 (ducee omânească: tea neară a comunismului, Bucureşti, 2000) stabileşte un bilanţ copleşitor al crimelor şi abuzurilor petrecute în ţrile comu­niste, în timp ce Le Siecle ds communisms, Pris, 2000, este axată pe ideea pluralitţii experimentelor comuniste, care nu se reduc doar la represiune, ci îşi propune reabilitarea dimen­siunii democratice a proiectului.

Conexiunile democratice ale fascismului sunt puse în evidenţă cu modeaţie de Jn J. Linz n ticolul "Fascism", The Enyc/opedia of Democray, voi. Il, pp. 47 1474.

Page 156: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 56 Mitul democraiei

Jean-Cristian Petitils, în L 'xreme Doite en France, Pris, 1 995, arată diversitatea "extremei drepte" chiar în interioul unei singure ţri. În aceeaşi colecţie "Que sais-je?" ca şi ctea precedentă, vezi şi Alexandre Doma, Le Populisme, Pis, 1 999.

Curioasa atracţie a democraţiilor occidentale pentru utopia socialistă şi implicit indulgenţa lor penu totaliismele de stânga fomează laitmotivul majorităţii cărţilor lui Jean-Fran�ois Revel; mă mrginesc să citez La Tentation tota­itaie, Paris, 1 976; Comment ls democraties inissent, Pis, 1 983; şi, mai recent, La Grande parade. Essai sur la suvie de 1 'utopie soialste, Pris, 2000 (raducee romnească, Maea paradă, Bucureşti, 2002).

Despre strea acuală a democraţiei, este cu deosebire instuctiv periplul american propus de Wemer Peters: Sociey on the Run. A European iw of Lfe in America, New York şi Londra, 1 996; titlu original: The Existential Runner: Uber die Demoratie in America, 1 992.

·

Condiţia feminină în contextul democratic actual fomează obiectul culegerii Genre et politique. Debats et perspectivş, texte reunite şi prezentate de Thm-Huyen Ballmer Cao, V eronique Mottier şi Lea Sgier, Paris, 2000. În ciuda stilului decontractat şi al unui titlu pe măsură, catea psihologilor bri­tanici Alian şi Brbra Pease, Pourquoi ls homms n 'ecoutent jamais ri!J et lsfemms ne savent ps lie ls carts rouiers, Pris, 1 999, pne fote serios problma deosebirilor nnăscute dintre sexe, cam prea repede sacriicate de dragul "corec­tiudinii politice".

Cu privire. la :onsolidarea dasei dominante/conducătoae, vezi Piere Bourdieu�'La oblsse d'Etat. Grands ecoles et sprit de-corps; Paris, f9Ş9. ,,Egalitatea şanselor", r mai ales contrariul ·acesteia� la .Raymod ·aoudon, într-o minuţioasă analiză sociologică: L Inega/ite ds chancs. La mobiite sociale dans ls societs indusiels, Pris, 1979. Cire recente ilustnd mobilitatea socială, n ticolul lui Doique Merllie,

Page 157: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Biblioraie 1 57

"Les nouvelles tendances de la mobilite sociale", L 'Etat de la Franc� 199-2000, Paris, 1 999, pp. 1 33-1 37.

Declinul ideologiilor tradiţionale şi instalarea economiei în locul lor este n fenomen descris de Carlo Mongardini: Economia come ideologia. Sul ruolo del 'economia nella cul­ura modena, Milano, 1 997.

Impactul globalizrii şi al ragmentării spaţiilor naţionale asupra democraţiei e studiat de Rolnd Axtmann: Liberal Democray into the Twenyirst Centuy. Globalization, lnte­ration and the Naton-state, Mnchester şi New York, 1 996. O privire critică asupra dereglrilor imputate globalizrii, în volumul Le Procs de la mondialisation, sub direcţia lui Edward Goldsmith şi Jey Mander, Pris, 200 1 .

Cu privire la opinia publică, ticolul clasic al lui Piere Bourdieu, "'opinion publique n'existe ps" ( 1973), reluat n culegeea sa Qustions de socioloie, Paris, 1 984, pp. 222-235. Tot lui Piere Bourdieu îi aparţine o intepretare a estricţii lor impuse libertăţii de exprimare de mass-media: Sur la television şi L 'emprise du jounalisme, Paris, 1 996.

Politica văzută ca specacol este n subiect atat de Geoges Blndier: e Pouvoir sur scens, Pris, 1 980 şi 1992.

Şi, cum democraţia e mai întâi de toate o constucţie ima­ginară, pentu ansmblul acestui demes, trimit la cartea mea Pour une histoire de 1 'imainaie, Pris, 1998 (taducee româ­nească: Pentru o istorie a ima(inarului, Bucreşti, 2000).

Page 158: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN
Page 159: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Indice tematic

Aoliea poprietăţii individu­ale asupra pământului 40

Abolirea proprietăţii private 40, 95

Abolirea şomajului 96 Absolutism 9, 1 O, 1 1 , 1 6, 1 8,

35 Acces la infomaţie 24 Activişti antiglobalizare 128 Adevăr 1 6, 38, 79, 1 1 5, 1 1 6,

1 26, 1 39 Adunări reprezentative 2 1 Antiglobalizare 85 , 1 29 Antimondializare 1 24 Antisemitism 1 4 1 Apel la popor 2 1 Arbitrariu regal 12 Aristocraţi, aristocraţie 17,

3 1-34, 46, 76, 96, 1 29 Armată 47, 75-77, 1 20, 1 34 Arta negocierii şi compromi­

sului 23 Asociaţii civice 27, 54 Atena 14, 1 5, 32, 4 1 , 42, 56,

137

Banul 32, 38 , 82, 12-1 3 1 , 1 33, 134, 141 , 1-146, 150

Bărbaţi (omeni) albi 24, 47, 52, 65, 67

Bastilia 12, 1 7 Binele 4 1 , 79, 1 1 6 Biserica catolică 53 Bisericile potestnte vzi Pro-

testnţi, protestantism Bogaii 26, 46, 47, 50, 97, 122,

1 32, 134

Căderea comunismului 44, 92, 97

Categorii defavorizate 25, 34, 62

Categorii favoriate 62, 1 30 Catolici 53, 80, 1 22 Centre de presiune vzi Gu­

puri/cenre de presiune Cetatea grecească 56 Ceăţeni 1 7, 23, 27, 3 1 , 35, 38,

42, 49, 7 1 , 95, 1 1 8, 1 25, 145, 146

Cezarism 2 1 Clasa de mijloc 122, 1 32, 1 34

Page 160: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 60 Mitul democraţiei

Clsa donă 25, 26, 28-3 1 , 33-35, 55 , 1 3 1 , 146, 1 56

Comunism 40, 42, 5 1 , 80, 8 1 , 85, 86, 88-10 1 , 104

Concepţia ,,monistă" a puterii 1 8

Constituţia americană din 1 787 20, 24

Constituţia celei de-a V-a Republici (anceze) 22

Constituţia ranceză din 179 1 24

Consultae electorală 22, 23, 27, 128, 1 30

Convenţia temidoriană 40 "Conjuaţia Egalilor" 40 "Corectitudine politică" 1 1 2,

1 4 1 , 142 Cop electoral 27, 1 95

Declaraţia (americană) de independenţă 42

Declaţia (nceză) a repu­rilor omului şi cetăţeanului 42

Declin demograic 123, 1 32 Delict de opinie 92 mcaie 132, 134-136, 140,

1 4 1 , 143, 145-147, 149 Democraţia americană 32 Democraţia ateniană 1 5, 1 6 Democraţia bugheză 1 36 Democraţia creştină 87 Democraţia directă 9, 14, 20,

23, 26, 30

Democraţia economică 1 32 . Democraţia recească 14 Democraţia participativă 24 Democraţia epreivă 24,

30 Dictaă 28, 40, 98, 1 09, 1 35,

136 Dictatura proletariatului 98 Directoratul 40 Disciplina liber consimţită 4 7 Discriminare 1 7, 38, 58, 63 ,

67' 68, 96, 1 02, 1 1 1 ' 1 1 7' 1 37, 1 4 1 , 142

Dragoste de patie 4 1 , 75 Dreapta politică 60, 84-90,

93 , 98, 1 00, 102-1 04, 106, 1 09, 1 1 9, 1 26, 1 55

Drept de vot 24, 26, 55, 62, 63 , 68

Drept divin 1 3 Drepturile femeii 48 Drept la diferenţă 1 2 1 Dreptrile invididului 1 5, 10 1 Drepturile omului 1 6, 1 7, 42 Droguri 143

Egalitarism 50, 89, 97, 1 03 , 1 33 , 146, 149

Egalitrism comnist 42, 1 03, 106

Egalitarism democatic 55 Egalitate 14, 3540, 42, 45,

46, 48, 50-53, 55, 6 1 , 63 , 4, 73, 84-86, 93-95, 98,

Page 161: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Indice tematic 1 6 1

1 00, 1 1 1 , 1 1 3 , 1 26, 1 33, 146, 149

Egalitate civică 58, 1 1 1 Egalitatea învăţmântului 39 Egalitate politică 58 Egalitate socială 38, 46, 93 Egalitatea raselor 1 1 2 Egalitatea şselor 38, 1 56 Eliberarea negrilor 52 Elită 1 2, 24, 26, 30, 3 1 , 63,

73, 75, 79, 103, 1 14, 1 1 9, 1 25, 1 37

Elita economică 3 1 , 38, 94 Elita intelectuală 3 1 , 94 Elita politică 3 1 , 94 Elita prin naştere 1 14 Elita revoluţionară 32 Elitism 103 Epoca lui Pericle 1 5 Eugenie 59 Expulzre etnică 72-74 Extema draptă 99-102, 1 05,

1 06, 1 08-1 10, 128, 140, 1 56

Fascism 1 8, 102, 104-108, 155

Federalism 43 Femei 1 5, 1 7, 1 8, 24-26, 47,

48, 5 1 , 56-58, 65, 68, 1 1 3 , 1 14, 1 22, 1 23, 141 , 142

Fii de aicultori 34 Fii de cadre 34 Fii de mncitori 34

Foe ove 80, 87, 102, 1 05

Fumosul 79, 1 1 6

Genocid 72 Ghilotină 17 Globalizare 56, 85 , 1 1 7, 1 1 8,

1 2 1 , 124, 129, 1 32, 135 , 1 4 1 , 1 50

Gup/cntre de pesiune 1 8, 1 9, 27, 54

Guvenare directă prin popor 2 1 , 23, 76

Guvenare reprezentativă 9 ·

Hndicapaţi 1 1 5

Iacobinism 43 Ierarhie 37, 58, 65, 1 07, 1 08,

1 1 3 , 140 Imaginar (politic) 1 0, 6 1 , 64,

67-70, 80, 82, 84, 90, 1 00, 1 02-104, 1 1 0, 1 1 1 , 143, 149, 1 57

Imperialism 89 Indice de fecunditate 122 Indieni 24, 47, 62 Individualism 1 8, 77, 88, 1 0 1 Inegalitate 14, 3740, 42, 50,

55, 58, 4, 85, 89, 100, 1 1 1 , 1 26, 133

Insuecţie pemanentă 32 Interes com/geneal 1 7, 4 1 ,

1 0 1 Izolaţionism 105

Page 162: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 62 Mitul democraţiei

Justiţie socială 40 Monarhie absolută 1 1 , 1 38,

Lege divină 10 Lege naturală 1 O Legitimarea aleşilor 27 Letres de cachet 12 Liberalism 25, 40, 4 1 , 85-87,

1 26, 1 29 Libertate/libertăţi 14, 1 6, 2 1 ,

24, 3 1 , 35-37, 39, 40, 4 1 , 45, 48, 5 1 , 53, 79, 8-86, 89, 9 1 , 93, 1 00, 1 06, 1 07, 1 1 0, 1 14, 1 26, 1 3-1 37, 1 39, 146, 147, 149, 1 57

Libertate de opinie 135 Lobby 20

Mass-media 27, 3 1 , 1 30, 1 39, 144, 1 57

Mediile de afaceri 3 1 , 1 30, 1 3 1 , 144

Mediile de infoe 33, 1 37, 1 39

Mesinism 89 Metecii (străinii) 1 5 Minoritate conducătoare 30 Minorităţi 1 8, 23, 56, 7 1 , 73 ,

74, 9 1 , 1 1 5, 1 2 1 , 1 24 Mnorităţi enice/naţionale 72,

1 1 5 Minorităţi religioase 1 1 5 Minorităţi sexuale. 1 14, 1 1 5 Mitologie naţională 76, 78 Mobilitate socială 33, 34, 94,

1 56

1 54 Monarhie legitimă 1 O Mondializare 1 1 8 Morală sexuală 1 0 Multiculturalism 1 2 1 Muncitori 26, 34, 6 1-63, 9 1 ,

1 05, 1 30, 1 32

Naţionalism 87, 89, 1 03, 1 05, 1 1 7, 14 1

Naţional-socialism 1 04 Naine 7, 9, 13, 1 8, 33, 39, 49,

56, 68, 69, 70-72, 7-77, 79, 8 1 , 87, 89, 101 , 1 1-125, 1 35, 1 55

Nism 18, 1 02, 103, 106-108 Neri 24, 25, 47, 52, 62, 67,

1 1 2 Nomenclatură 32, 96, 97, 98

Occident 64, 74, 80, 89, 92, 93, 96, 1 1 7, 1 2 1 , 1 22, 1 32, 1 36, 1 50

Oligarhie 28 Omogenizare 1 3 , 60, 69, 70,

72, 74, 1 2 1 pinia publică 22, 29, 3 1 , 1 27,

1 39, 140, 1 57 Ostracism 1 6

Ptidul unic 40, 9 1 Parie 4 1 , 75, 76, 78, 79, 1 20,

124 Pedeapsa capitală 1 7

Page 163: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Indice temaic 1 63

Pedeapsa cu motea 1 7, 60 Plebiscit 20, 22, 68, 7 1 Plralism 9 1 Plutocraţie 146 Poliarhie 27, 28, 35, 1 53 Politică intervenţionistă 86 Poi tx 25, 62 Privilegiu 1 1 , 25, 33, 39, 94,

96, 97, 1 25 rores 7, 8, 39, 45, 80, 84-87,

90, 1 26, 1 32 Proletriat 42, 9 1 , 98 Promisiuni electorale 27 Proprietate privată 40, 42, 95,

96, 1 07 Protestanţi, protestantism 53 Putere 9-1 1 , 1 3 , 1 6, 1 9, 27,

30, 32, 35, 4 1 , 48, 52, 70, 75, 78, 82, 93, 96, 98, 1 09, 1 18, 126, 129, 130, 13-135, 144, 146, 147, 149, 1 50

Puteri intemediare 2 1

asism 4, 102, 103, 1 12, 141 Război 1 1 , 1 8, 25 , 52 , 56,

73-75, 77-79, 1 02, 1 20, 1 22, 1 28, 1 4 1 , 144

Războiul de secesiune 25 Referendum 2 1-23 Refoma electorală 25, 62 Regim autoritar 1 09 Regim comunist 9 1 , 94 Regim imperial 22 Regim fascist 1 07

Regim prlmnr prlmen-trism) 25

Regim reprezentativ 14 Religia catolică 53 Reptizrea egală a produse-

lor 40 Rpenea palmentă 22 Republică 9, 1 6-1 8, 20-22,

4 1 , 63, 1 30 Revoluţia americană 14, 1 54 Revoluţia rnceză 9, 1 0, 1 2,

14, 1 6-1 8, 24, 3 1 , 35, 49, 55, 77, 84, 99, 1 2 1 , 1 22, 1 54

Revoluţia industrială 40, 64, 133

Revoluţia proletră 5 1 Roma 4 1

Sărăcie 34, 58, 89, 1 32, 1 33 Săraci 26, 47, 50, 1 22, 133 ,

1 34 Sclavie 14, 39, 45, 52, 53, 66,

67, 68 Sclavi 1 5, 67 Segregare 67 Sexism 14 1 Sindicate 27, 1 3 1 Sistem de consultări pema­

nente 23 Sistemele democratice com­

plexe 28 Sparta 4 1

Page 164: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 64 Mitul democraţiei

Stnga politică 84-90, 93, 99, 1 00, 1 03, 104, 1 06, 1 09, 1 1 0, 126, 1 30, 140, 1 55

Stânga republicană 2 1 Stt naţionl, saul-naţiune 70,

72, 75, 1 1 7, 1 1 8, 1 35 Statul de la Vichy 20 Stat maximal 1 9 Stat minimal 1 9 Stat totalitar 40 Strategii de manipulare 145

. Suvernitata popoului 9, 14, 1 6, 1 7, 1 8, 26, 34, 3� 1 0 1

Şomaj 96, 103

Televiziune 1 38-140 Teorie politică 44 Teroarea (la Tereur) 1 7 Teroarea bolşevică 1 8 Teroarea iacobină 40, 85

Terorism 144 Tirni 1 5, 35, 53, 54 Totalitarism 1 0 1 , 1 07, 1 56

Ţărani 34, 36, 6 1 , 62, 97

Utopie 26, 27, 30, 32, 36, 38, 40, 4, 49, 50, 5 1 , 53, 54, 80, 88, 93, 1 1 8, 127, 149-15 1 , 1 56

.

Vechiul Regim (l Ancien Re­gime) 9, 33-35, 37, 39, 49, 77, 80, 84, 86, 1 0 1 , 133

Vot "universal" masculin 26 Vot cenzitar 26 Vot imperativ 20 Vot popular 20 Vot universal 24-27, 38, 56,

62, 63, 9 1 , 1 25, 1 27, 1 28, 1 35, 1 55

Page 165: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Indice de nume şi denumiri geogaice

Arica 67, 69, 1 23 Alcuin 30 Algeria 78 Alianţa Nord-Atlantică 1 35 Allende, Sa1vador 109 America 9, 1 8, 1 9, 20, 25, 38,

39, 4346, 49, 50, 53, 55, 67, 69, 89, 1 1 8

America de Nord 56 Anglia 25, 55, 69, 77, 1 09 Asia 69, 69 Asia Mică 74 Atena 14, 1 5, 2 1 , 32, 4 1 , 56,

1 37 Ausraia 25, 56, 68, 1 1 2 Ausro-Ungaria 75 xtmann, Ro1and 124, 1 57

Babeuf, Fran:ois 40 Balandier, Georges 1 57 Ballmer Cao, Thanh-Huyen

1 56 Balzac, Hono� de 1 1 6 Bastiia 12 , 1 7 Belgia 62, 66, 75 Berlin 1 09 Berlusconi, Silvia 109

Bismarck, Otto 27 Blair, Tony 127 Blanqui, Louis Auguste 32 Bluche, Fran:ois 1 54 Bodin, Jean 1 O, 1 1 Boia, Lucian 1 55 Bonney, Richard 1 54 Bossuet, Jacques Benigne 1 0 Boudon, Raymond 1 56 Bordieu, Pire 138, 1 56, 157 Braud, Philippe 1 53, 1 55 Brzilia 67 Brejnev, Leonid Ilici 1 08 Bush, George 33, 1 20

Cabanel, Patrick 1 53 Carol cel Mare 30, 69 Casa Albă 1 20, 14 1 Castra, Fidel 1 09 Cehia 73 Cehoslovacia 75 Cer (Caius Iulius Caesr) 69 Chile 1 09 Clinton, Bill 1 20, 144 Colbert, Jean-Baptiste 33 Comte, Auguste 49

Page 166: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 66 Mitul democraţiei

Condorcet, Mrie JnAntoine Nicolas de Critat, rchiz de 38

Congo 66 Considernt, Victor 2 1 Cristos 42

Dhl, Robert A. 27-29, 1 53 Damon, Piere 1 55 De Gaulle, Charles 22, 23 Deat, Marcel l 04 Diana, prinţesa 140, 144 Dimitrov, Gheorghi 1 04 Djilas, Milovan 96 Doriot, Jacques 1 04 Dona, Alexandre 1 56 Dreyus, Alfred 78 Drint, Emile 67

Elveţia 72 Europa 25, 32, 50, 67, 69, 73 ,

75, 1 1 7, 1 1 8, 1 2 1 , 1 23, 1 25, 1 35, 142

Europa Cenrală 74 Europa de sud-st 74

Fevrier, Jen-Marc 1 53 Finlanda 25, 73 Fnco Bhmonde, Fncisco

108 Frna 9, I l , 13, 1-21 , 24, 26,

38, 55, 62, 69, 75, 78-80, 1 05, 12 1-123, 126, 1 30, 141

Frazer, Cahy 1 1 2 Frederic cel Mare 27, 77

Funck-Brentno, Frntz 10, 1 54

Furet, Fran�ois 1 54

Galton, Francis 59 Gemania 25, 59, 75, 77, 103 Gladstone, William Ewt 62 Goldsmith, Edward 1 57 Goful Persic 144 Gore, Al 33 Goubert, Piere 1 1 , 1 54 Gramsci, Antonio 107 Grecia 74, 1 4 1 Gudula, Sânta 69 Guizot, Fran�ois Piere

Guillaume 3 1 , 40, 4 1 , 1 26

Hitler, Adolf 27 Honecker, Erich 109 Hugo, Victor 1 1 6

Imperiul Otoman 72, 1 2 1 India 1 23 Indochina 78 Irlanda 123 Italia 1 22 Iugoslavia 75, 1 06 Iuvenal 143

Kant, Immanuel 36 Kosovo 140, 144 Kemlin 69

Lagoueyte, Patrick 1 55 Lagroye, Jacques 1 3 1 , 1 53 Lamberti, Jean-Claude 1 54

Page 167: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Indice de nume şi denumiri georaice 1 67

Larousse, Piere 57 Le Chapelier, Isaac Rene Guy

1 7 Ledru-Rollin, Alexandre

Auguste Ledu zis 2 1 Leopold II 66 Linz, Jun J. 1 55 Lombroso, Cesare 59 Loup 136 Ludovic XN 1 O Ludovic XVI 1 3

Mander, Jey 1 57 Marea Britanie 62, 1 1 9, 130 Mrx, Krl 39 , 4 1 , 42, 45,

49-5 1 , 1 26, 1 32, 1 34, 144, 1 54

Matteotti, Giacomo 1 07 Melonio, Frn:oise 1 54 Merllie, Dominique 1 56 Mxic 1 23 Michels, Roberto 28 Miloşevici, Slobodan 1 05,

140 Mongardini, Carlo 1 57 Mosse, Claude 1 54 Mottier, Veronique 1 56 Mussolini, Benito milcare

Andrea 1 04, 1 07

Napoleon III 2 1 , 22 Novegia 25 Noua Zeelandă 25, 56

Occident 136 Oceania 69 Oceanul Pacic 1 09

Ollivier, Emile 22 Oganizaţia Naţiunilor Unite

14 1 Owell, George 142 Ozouf, Mona 1 54

Pakistan 1 23 Payen, Pascal 1 54 Pease, Allan 1 56 Pease, Brbara 1 56 Pentagonul 1 4 1 Pericle 1 5, 42 Petes, Wemer 1 56 Petitils, Jean-Christin 1 56 Pinochet, Auusta 1 09 Polonia 73 Potsdam 69 Prsia 69, 77

Renan, Emest 68, 7 1 Revel, Jean-Frn:ois 1 56 Richet, Charles 59 Rin 69 Rittinghausen, Moritz 2 1 Roma 4 1 România 62 Rosnvallon, Piere 1 53 Rossbach 77 Rossau, Jn-Jques 20, 2 1 ,

42 Rsia 55, 62, 69, 75, 105, 107,

1 09 Rsia Sovietică 43

Sadoun, Mare 1 53 Stori, Giovnni 28, 1 53

Page 168: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

1 68 Mitul democraiei

Schleifer, James T. 1 54 Schnapper, Dominique 1 54 Sena 1 8, 69 Sgier, Lea 1 56 Sieyes 3 1 Simons, Raphael 60 Smih, Adam 85 Spania 69, 1 08, 109 Sparta 4 1 Sptacus 42 Stalin, Iosif Vissarionovici

1 07, 1 08 Statele Unite 1 9, 24, 25, 43,

45, 53, 59, 62, 67, 88, 90, 1 1 3 , 1 1 9, 142

Stehell, Zeev 103 Suedia 59, 73 Sydny 1 1 2

Tago 69 Tamisa 69

Tocqueville, Alexis de 35, 39, 42-54, 88, 93, 99, 1 54

Tolbert Roberts, Jennifer 1 54 Turcia 74

Uniunea Sovieică 88-90, 97, 108

Veme, Jules 65, 1 1 7 Versails 73 Vezuviu 69 ietnam 78, 1 20 Voltaire, Frn�ois Mrie

Arouet, zis 77, 1 3 8

Washington 52

Zamenhof, Lejzer Ludwik 1 1 8

Zola, Emile 60, 1 1 6

Page 169: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Cuprins

Prefaţă la ediţia românească. . . . . . . . . . . . . . . . 5

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

I. Marile principii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

II. 1 900 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 5

III. Stânga şi dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

IV. 2000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 1

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 49

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 53

Indice tematic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 59

Indice de nume şi denumiri geografice . . . . . . . . 1 65

Page 170: LUCIAN BOIA, născut n Bucueşti la febuarie este...LUCIAN BOA Mitul democratiei ' Traducere din franceză realizată de autor Ediţia a I-a • HUMANITAS BUCURE TI Copeta seriei ZVAN

Pentru Lucian Boia, democraţia efectivă - cea care presupune, în acelaşi timp şi fără vreo restricţie, suveranitatea poporului, libertatea şi egalitatea - nu există şi nu va exista niciodată. Altfel spus: democraţia este un mit. Ea este un proiect utopic, care a jucat un rol-cheie în evoluţiile ultimelor două secole, materializându-se într-un mod fatalmente incomplet, cu mai mult sau mai puţin succes, într-o varietate de construcţii politice: modelul american şi modelul francez, democraţia occidentală şi democraţia comunistă etc. Simbolurile şi realitatea nu trebuie confundate. Cuvintele ascund uneori şensul real al lucrurilor. Aşa se întâmplă cu termeni precum absolutism, democraţie, stânga, dreapta, comunism, extrema dreaptă. Lucian Boia îl invită pe cititor la o decriptare lipsită de prejudecăţi a conceptelor al căror conţinut se vădeşte a i foarte adesea diferit de aparenţe.

"Dezamăgiţii democraţiei ar proceda cu totul greşit dacă ar porni în căutarea altor utopii, presupunându-le mai peformante, şi cu speranţa că acelea vor institui, în sfârşit, dreptatea perfectă şi fericirea generală. Consumată cu moderaţie, utopia e un stimulent absolut necesar; fără o doză de gândire utopică, lumea n-ar rămâne decât materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit , sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfidă a istoriei este linia, din nefericire invizibilă, care separă realizabilul de irealizabil (sau, şi mai rău, de materializările monstruoase). Este legitim să cerem mult democraţiei. Dar să nu-i cerem prea mult."

Fato: Cosmin Bumbuţ • .