luarea deciziilor

Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANA

Uniunea Europeană reprezintă o entitate politică, socială şi economică compusă din 27 ţări. Statele Membre au decis împreună, pe parcursul unui proces de extindere ce a durat 50 de ani, să construiască o zonă de stabilitate, democraţie şi dezvoltare durabilă, menţinând diversitatea culturală, toleranţa şi libertăţile individuale. Uniunea Europeană îşi propune să împărtăşească realizările şi valorile sale cu ţările şi popoarele de dincolo de graniţele ei.

CUPRINS

Cap. Denumire Capitol Pagina

I Ce este o decizie? 1

II Stiluri decizionale 5

III Etapele luării unei decizii 14

IV Deciziile privind comportamentele de risc: consumul de

alcool şi de droguri

18

V Deciziile privind cariera 22

Bibliografie 36

Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian

1 LUAREA

I. CE ESTE O DECIZIE?

Decizia înseamnă alegerea unei modalităţi de rezolvare a unei probleme, a unei

situaţii. Întotdeauna decizia înseamnă o alegere (decizia de a merge la o anumită şcoală, de a

avea anumiţi prieteni, de a te îmbrăca într-un anumit fel, etc.). Viaţa este plină de alegeri.

Multe dintre ele sunt minore, dar sunt de asemenea momente când suntem în faţa unor decizii

dificile. Dar deşi luarea de decizii bune este extrem de importantă când suntem în momente

semnificative, este la fel de important pentru noi să luăm decizii bune tot timpul.

Procesul decizional se referă strict la alegerea unui mod operaţional de rezolvare a

unei situaţii sau probleme, din mai multe alternative existente. În sens larg, acest proces

include şi stabilirea soluţiilor posibile de rezolvare a unor situaţii sau probleme, pe baza unor

informaţii culese în prealabil şi care trebuie să aibă un grad cât mai mare de certitudine, astfel

încât decizia finală să fie cât mai eficientă.

În concluzie, luarea deciziilor reprezintă abilitatea de a rezolva o problemă prin

alegerea unei acțiuni din mai multe alternative posibile.

Important!

Reţineţi că aveţi întotdeauna mai multe variante de ales în rezolvarea unei problemei,

în adoptarea unei decizii. Analizaţi-le cu atenţie pe fiecare, informaţi-vă din surse cât mai

valoroase şi implicaţi-vă în decizie. Consultaţi-vă, dar nu lăsaţi alte persoane să decidă în

locul vostru.

Adolescenţa – perioada marilor decizii


2 LUAREA

La ieşirea din copilărie şi începutul adolescenţei, ca şi în tot decursul acestei perioade,

se produce dezvoltarea impetuoasă a unei personalităţi cu trăsături în plină formare.

Adolescenţa este o perioadă importantă a dezvoltării umane, perioadă de numeroase şi

profunde schimbări biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioadă a dezvoltării, în care

dispar treptat trăsăturile copilăriei, cedând locul unor particularităţi complexe şi foarte bogate,

unor manifestări psihice individuale specifice.

Adolescenţa cuprinde două faze :

-una timpurie între 10-11/13-14 ani, perioadă a transformărilor profunde fizice şi

fiziologice, a unor conturări complicate a intereselor, atitudinilor şi concepţiei morale a

copilului; această perioadă se numeşte preadolescenţa sau pubertate.

-a doua perioadă 13-14/17-18 ani este cea a adolescenţei propriu-zise ce se

caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepţiei despre lume şi viaţă, prin

clarificarea şi intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii

cognitive, afective şi voliţionale a personalităţii.

La această vârstă se dezvoltă conştiinţa de sine, preadolescentul fiind animat de

dorinţa de a-şi cunoaşte propriile sale posibilităţi, pentru a-şi da seama în ce măsură poate fi

util celor din jur. Copilul se orientează mai mult către lumea externă, în aspectele ei multiple,

dar îşi îndreaptă atenţia şi către propria-i viaţă psihică, în cunoaşterea căreia tinde să se

adâncească tot mai profund.

O caracteristică a adolescenţei este şi proiectarea idealului în viitor; un aspect al

acestei preocupări este interesul pentru profesia pe care o va îmbrăţişa, determinându-l la

reflecţie asupra vieţii sale interioare; adolescentul se analizează spre a-şi cunoaşte calităţile,

spre a se convinge de valoarea lor în raport cu profesia la care se va decide.

Capacitatea de a se preocupa de propria persoană, de a medita, şi de a-şi analiza

trăsăturile psihice, nu înseamnă fuga de societate. Caracteristica principală a adolescentului

este un puternic impuls către acţiune, dorinţa de a participa la toate manifestările vieţii

sociale. Acum dispar dorinţele vagi şi apar ţelurile bine conturate, visarea îşi ia forme

conştiente.

În general, în procesul de luare a deciziei, preadolescentul este prompt, dar la

adolescent, timpul este mai îndelungat, deoarece el reflectă mai temeinic asupra mijloacelor

realizării acţiunii precum şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

În execuţia hotărârii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la execuţia ei, ci

adesea amână îndeplinirea celor propuse. Adolescentul dă dovadă de mai multă perseverenţă,

scopurile acţiunilor sale având o motivaţie mai puternică. Pe această perseverenţă se dezvoltă

calităţile voinţei: iniţiativa, perseverenţa, principialitatea scopului, etc.


3 LUAREA

Deosebit de importante pentru deciziile preadolescentului şi adolescentului sunt

valorile şi interesele acestora. Sfera intereselor se lărgeşte ca urmare a creşterii orizontului

cultural şi a îmbogăţirii experienţei de viaţă. Interesele preadolescentului nu gravitează doar în

jurul activităţii şcolare, ci se extind şi la alte domenii ale ştiinţei, tehnicii, artei.

Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se

manifestă aptitudini evidente. Interesele devin mai conştiente, ele fiind urmărite cu tenacitate

în vederea unui scop anumit; capătă caracter selectiv şi de eficienţă iar sub aspectul

conţinutului este de remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnică, pentru lectură,

politico-sociale, pentru sport, pentru muncă etc.

Aceste interese sunt, mai ales la vârsta adolescenţei, legate de idealul profesional,

generând motivele care-i determină pe adolescenţi, să se orienteze şi să-şi aleagă o anumită

profesiune: aptitudinile pentru profesia respectivă, şansele de reuşită în învăţământul superior,

posibilităţi de câştig, condiţii de muncă avantajoase, posibilităţi de afirmare, etc.

Toată această succintă prezentare a acestei etape din viaţa omului ne confirmă faptul

că, adolescenţa este perioada când se pun baza marilor decizii care vor influenţa întreaga

existenţă a individului:

- decizii asupra tipului de şcolarizare (liceu sau facultate) care vor influenţa viitoarea

carieră;

- decizii privind alegerea prietenilor, a anturajului;

- decizii asupra relaţiilor intime pe care le vor avea;

- decizii privind dezvoltarea personală (decizia de a citi mai mult, de a se înscrie la un

club, de a face un anumit sport, etc);

- decizii referitoare la evitarea sau eliminarea unor comportamente de risc, dăunătoare

(fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, etc).

Exerciţii:

Brainstorming- decizie. Acest exerciţiu se recomandă a fi aplicat la începutul sesiunii

de formare referitoare la definirea deciziilor.

Fiecare participant este rugat să menţioneze primul cuvânt care îi vine în minte în

legătură cu termenul de decizie. Formatorul notează pe flipchart aceste cuvinte. Se analizează

în ce măsură fiecare cuvânt este implicat în definirea conceptului de decizie.

Linia vieţii

Aceasta este un procedeu care va ajuta formabilii să analizeze lucrurile pe care le-au

făcut în trecut, deciziile mai mult sau mai puţin importante pe care le-au luat şi totodată să se

orientezi asupra viitorului.


4 LUAREA

„ Desenează o reprezentare a experienţelor tale care să includă evenimente importante

despre care tu crezi că te-au format şi ceea ce planuieşti sau speri să ţi se întample în viitor.

Desenul tău poate fi creativ sau poate fi o simplă linie cu date marcate pe ea.

- evenimente importante din viaţa ta

- educaţia primită, slujbe,

- persoane semnificative în viaţa ta (familie, prieteni, mentori, supervizori, profesori

etc)

Pe acest desen vei marca cu:

* pentru evenimente care au avut loc ca urmare a unor decizii luate de tine;

+ pentru evenimente rezultate din decizii luate de alţii;

0 pentru evenimente care nu au fost rezultatul unor decizii

- Care crezi că au fost deciziile bune pe care le-ai luat? De ce?

- Dar deciziile mai puţin inspirate?

- Care au fost factorii care te-au influenţat în luarea acelor decizii?”.


5 LUAREA

II. STILURI DECIZIONALE

Persoane diferite iau decizii în moduri diferite. De exemplu: Alina trebuie să se

hotărască ce rochie să îşi facă pentru banchet. Le cere ajutorul colegelor, şi le lasă pe acestea

să aleagă pentru ea, pentru că ea consideră că nu ştie cu ce i-ar sta mai bine.

Marian trebuie să-şi cumpere o maşină. Fiind pus în faţa a două variante, face

alegerea rapid, fără să cântărească alternativele, după cum se gândeşte în momentul respectiv

etc.

De-a lungul vieţii fiecare dintre noi ne formăm un anumit stil de a lua decizii, numit

stil decizional. Acest stil depinde de modul în care am fost educaţi, de personalitatea nostră,

de factorii care ne-au influenţat în mod repetat în adoptarea unor decizii.

Important!

Indiferent de stilul decizional pe care îl avem sau pe care suntem pe cale să ni-l

formăm este bine de ştiut că acesta poate fi îmbunătăţit. Totuşi, în mod ideal, un proces de

decizie echilibrat include elemente din majoritatea stilurilor decizionale şi trebuie întotdeauna

adaptat situaţiei specifice care impune luarea unei decizii. Ca reper, prima dată se caută

informaţia (din sursă internă, externă) se verifică validitatea acesteia, se formulează planurile,

după verificare se caută opiniile şi sfaturile celorlaţi.

Stilurile decizionale au eficienţă diferită în funcţie de conţinutul deciziei. Astfel, un

stil intuitiv poate fi eficient în cazul unor decizii cum sunt: alegerea activităţii pentru

petrecerea timpului liber sau a unei cărţi ce urmează a fi parcursă, iar pentru deciziile care au

implicaţii pe termen lung, ca de exemplu: alegerea şcolii, a profesiei, stilul raţional s-a dovedit

a fi mai eficient.

Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural

6 LUAREA

Caracteristici ale stilurilor decizionale :

STILUL DECIZIONAL CARACTERISTICI

Stilul raţional Persoanele care au acest stil adoptă decizii utilizând o abordare

logică şi organizată;

Realizează planuri amănunţite pentru punerea deciziei luate în

practică.

„Am luat decizia după ce am cântărit bine toate alternativele”.

Stilul dependent În luarea deciziei, se bazează mai mult pe sfaturile, sprijinul şi

îndrumarea celor din jur decât pe propria părere. Consideră că

ajutorul celor apropiaţi (prieteni, părinţi, etc.) este indispensabil

atunci când cântăresc şi aleg alternative. “Ceilalţi ştiu cel mai bine

ce este potrivit pentru mine.”

Stilul evitativ Amână pe cât posibil luarea unei decizii, evită să ia decizii. „Acum

nu e momentul potrivit să iau această decizie”.

Stilul intuitiv Pune accent pe impresii, intuiţii, sentimente în luarea unei decizii

(„Aşa am simţit”); Nu caută dovezi logice pentru a-şi argumenta

decizia. Cel ce adoptă acest stil ţine seama de anumite "semnale"

interne pentru a lua o decizie. Acest stil este util în situaţii de

urgenţă, cu presiune de timp mare.

Stilul spontan Iau decizii sub impulsul momentului, rapid, fără să se gândească

prea mult. “Am luat decizia rapid şi fără să mă gândesc prea

mult.”

Iată, în continuare, un chestionar de identificare a stilurilor decizionale.

CHESTIONAR DE IDENTIFICARE A STILURILOR DECIZIONALE

1. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiţia mea.

2. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alţi oameni.

3. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă

4. Înainte de a lua decizii verific de mai multe ori sursele de informaţie pe care mă bazez.

5. Ţin cont de sfaturile altor oameni atunci când iau decizii importante.

6. Amân luarea deciziilor pentru că mă nelinişteşte să mă tot gândesc la ele.

7. Iau decizii în mod logic şi sistematic.

8. Când iau decizii fac ceea ce mi se pare potrivit pe moment.


7 LUAREA

9. De obicei, iau decizii foarte rapid.

10. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau decizii importante.

11. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie.

12. Când iau o decizie am încredere în sentimentele şi reacţiile mele.

13. Opţiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.

14. Iau decizii numai sub presiunea timpului.

15. Adesea iau decizii în mod impulsiv.

16. Când iau decizii mă bazez pe instinct.

17. Amân să iau decizii cât de mult pot.

18. Iau rapid decizii

19. Dacă am sprijinul altora, mi-e mai uşor să iau decizii.

20. În general analizez care sunt dovezile pro şi contra când iau o decizie.

Grila de cotare:

STIL DECIZIONAL ITEMII CORESPUNZĂTORI

Stilul raţional 4, 7, 13, 20

Stilul dependent 2, 5, 10, 19

Stilul evitativ 6, 11, 14, 17

Stilul intuitiv 1, 3, 12, 16

Stilul spontan 8, 9, 15, 18

Să aflăm mai multe despre factorii implicaţi în stilurile decizionale!

Pentru a reuşi să cunoaştem mai bine stilul decizional pe care în avem sau suntem pe

cale să ni-l formăm, este bine să avem mai multe informaţii despre principalele caracteristici

ale stilurilor menţionate anterior, mai precis despre impulsivitate/spontaneitate, dependenţă şi

atitudine evitantă.

În DEX, definiţia cuvântului impulsiv este:

“Impulsiv, -ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls;

violent, nestăpânit, nestăvilit.” Este bine să fim impulsivi atunci când trebuie să luăm o

decizie? Răspunsul la această întrebare nu este singular şi precis. Da, uneori este bine să ne

lăsăm sub influenţa primului impuls dar nu în orice situaţie. Impulsivitatea, adesea corelată

spontaneităţii în adoptarea deciziilor, poate fi benefică dar numai în situaţii care implică

minimum de risc şi consecinţe minore pentru existenţa noastră. Da, atunci când ne cumpărăm

un obiect vestimentar, o decoraţiune pentru casă, un cadou, puţină impulsivitate ne poate


8 LUAREA

stimula creativitatea. În deciziile majore însă (alegerea tipului de şcolarizare, a unei viitoare

cariere, a unui prieten intim, etc.) impulsivitatea poate fi mai mult decât dăunătoare şi este de

recomandat să o ţinem în frâu.

Pentru a afla dacă avem tendinţe impulsive care ne pot influenţa direct stilul

decizional, putem parcurge următorul chestionar.

Cât de impulsiv eşti?

Răspundeţi cu Da sau Nu la următoarele întrebări:

1. Te plictiseşte repede rutina?

2. Crezi că, în general, planificarea înseamnă obligatoriu excluderea oricărei plăceri din

viaţă?

3. Îţi organizezi mintea foarte repede?

4. Se întâmplă vreodată să acţionezi mai întâi şi apoi să regreţi?

5. Cumperi haine sub imboldul momentului?

6. Cumperi mîncare sub imboldul momentului?

7. Cumperi vreodată lucruri pe care realmente nu ţi le doreţti sau îţi dai seama după ce

le-ai cumpărat că de fapt nu îţi sunt necesare?

8. Cumperi haine pe care nu le îmbraci niciodată?

9. Cumperi vreodată cărţi pe care nu le citeşti niciodată?

10. Accepţi vreodată invitaţii pe care mai târziu le regreţi?

11. Intri în încurcături din cauza faptului că mai întâi acţionezi şi după aceea gândeşti?

12. De obicei, pregătirile pentru vacanţă le faci în ultimul moment?

13. De regulă, gândeşti mult asupra lucrurilor înainte de a lua decizii majore?

14. Ai tendinţa de a aprecia şi califica oamenii după prima întâlnire?

15. Ai organizat vreodată petreceri spontane?


9 LUAREA

Cotarea şi interpretarea răspunsurilor

Întrebare Răspuns Punctaj Răspuns Punctaj

1. Da 1 Nu 0

2. Da 1 Nu 0

3. Da 1 Nu 0

4. Da 1 Nu 0

5. Da 1 Nu 0

6. Da 1 Nu 0

7. Da 1 Nu 0

8. Da 1 Nu 0

9. Da 1 Nu 0

10. Da 1 Nu 0

11. Da 1 Nu 0

12. Da 1 Nu 0

13. Da 0 Nu 1

14. Da 1 Nu 0

15. Da 1 Nu 0

Dacă scorul obţinut este de 10 puncte sau mai mult:

Aproape sigur sunteţi tipul de persoană care sare acolo unde „îngerilor le este teamă să

mergă”. Aveţi tendinţa de a face mai întâi anumite lucruri şi de a gândi asupra lor mai târziu.

Aceasta înseamnă că adesea intraţi în încurcătură. Pe de altă parte, aceasta înseamnă că viaţa

este rar plicticoasă pentru dumneavoastră. Scorul obţinut indică o accentuată tendinţă

impulsivă.

Dacă scorul obţinut este între 4 şi 9 puncte:

Aveţi ocazional impulsuri irezistibile însă în majoritatea timpului la menţineţi sub control.

Dacă scorul obţinut este de 3 puncte sau mai puţin:

Sunteţi departe prea raţional şi logic pentru a vă supune impulsurilor imediate. S-ar putea să

aveti impresia că faceţi anumite lucruri sub impulsul momentului, dar inteligenţa

dumneavoastră nu vă lasă să cedaţi unor asemenea tentaţii.

În ceea ce priveşte stilurile dependent şi evitant, în general, se recomandă evitarea

acestora deoarece au eficienţă minimă şi presupun o nesemnificativă implicare personală.

Aceste stiluri sunt strict legate de trăsăturile de personalitate, iar în literatura de specialitate

sunt bine delimitate şi prezentate personalitatea dependentă şi cea evitantă.

1 LUAREA


Ce înseamnă personalitatea dependentă?

O persoană dependentă se caracterizează prin:

Nevoia de a fi ajutată şi susţinută de ceilalţi:

- este reticentă când este vorba să ia singură decizii;

- de cele mai multe ori îi lasă pe ceilalţi să ia în numele ei decizii importante;

- preferă să îi urmeze pe ceilalţi decât să vină cu unele iniţiative;

- nu îi place să fie singură ori să facă singură unele lucruri.

Teama de a nu strica relaţiile cu ceilalţi:

- pentru a fi pe placul celorlalţi spune mereu “da”;

- este extrem de afectată şi îngrijorată atunci când este criticată şi dezaprobată;

- acceptă munci puţin gratificate, pentru a se face plăcută celorlalţi;

- rupturile relaţiilor o tulbură teribil.

În general, un individ cu personalitate dependentă trece sistematic prin trei faze în

relaţiile sale cu persoane sau grupuri:

- o primă fază de agăţare, în care face eforturi să fie acceptat;

- o fază de dependenţă în care s-a asigurat de sprijinul celorlaţi şi de faptul că ceilalţi vor

decide în locul lui. Este un soi de fază de echilibru, în care simbioza dintre el şi ceilalţi îl

satisface pe deplin.

- o fază de vulnerabilitate, în care îşi conştientizează extrema dependenţă faţă de ceilalţi şi în

care începe să se teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă relaţia s-ar răci ori ar înceta.

Ce gândeşte, de obicei, o persoană dependentă?

- „Sunt neputincios şi nu tocmai competent.”

- „Ceilalţi sunt puternici.”

Care sunt, în general, regulile proprii pe care şi le stabilesc persoanele dependente?

- „Dacă apare vreo situaţie problematică trebuie să caut de îndată ajutor!”

- „Nu trebuie să mă împotrivesc celorlalţi!”


1 LUAREA

Ce se poate face?

Dacă aţi parcurs testul de la finalul acestui capitol şi a rezultat că aveţi evidente tendinţe

dependente iată câteva elemente pe care să le consideraţi în vederea optimizării personale şi

inclusiv a stilului decizional:

- Încercaţi cît mai des să aveţi iniţiativă în cât mai diverse domenii. Chiar dacă nu toate

se finalizează cu o reuşită, felicitaţi-vă pentru curaj şi gândiţi-vă că uneori sunt mult

mai importante iniţiativele decât reuşitele. Banalizaţi eşecurile pornind de la ideea că

ele fac parte din viaţa noastră şi ne ajută în demersurile ulterioare. Oamenii învaţă

foarte mult din greşeli, nu?

- Nu uitaţi că toţi oamenii au îndoielile şi slăbiciunile lor, nu numai dumneavoastră.

Gândiţi-vă că există persoane care au încredere şi vă solicită sfatul şi ajutorul.

- Încercaţi să vă multiplicaţi activităţile şi totodată ocaziile de a cunoaşte cât mai multe

persoane.

- Reţineţi că sunt foarte multe lucruri pe care prietenii sau colegii le fac fără

dumneavoastră dar asta nu înseamnă că vă resping.

Ce înseamnă personalitatea evitantă?

O persoană cu accentuate tendinţe evitante trăieşte cu teama de a nu părea ridicolă,

stângace, de a fi respinsă. Nu-i consideră pe ceilalţi ca fiind ostili ci crede că nu are suficiente

atuuri pentru a fi agreată. Una din convingerile ei ar putea fi aceea că este inferioară celorlalţi.

O personalitate evitantă se caracterizează prin:

Hipersensibilitate:

- criticile şi ironiile o înspăimântă, îi este teamă de ridicol;

- evită să intre în relaţii cu ceilalţi, câtă vreme nu e sigură de bunăvoinţa necondiţionată a

acestora;

- se simte foarte bine în compania vechilor prieteni şi foarte greu îşi face prieteni noi de-a

lungul vieţii;

- evită situaţiile în care i se pare că ar putea fi jignită sau s-ar simţi stingheră: noi cunoştinţe, o

sarcină/misiune care ar putea să o pună într-o poziţie importantă, o relaţie intimă;


1 LUAREA

Autodepreciere:

- are o stimă de sine redusă (nu are o părere bună despre propria persoană) şi de cele mai

multe ori îşi subestimează capacităţile şi reuşitele;

- din teama de eşec, optează deseori pentru un rol mărunt sau pentru sarcini cu mult sub

capacităţile sale.

Ce gândeşte, de obicei, o persoană evitantă?

- „Sunt o persoană fără valoare, un nimeni”

- „Dacă ceilalţi îşi vor da seama cum sunt cu adevărat, mă vor respinge”

Care sunt, în general, regulile proprii pe care şi le stabilesc persoanele evitante?

- „Ceilalţi nu trebuie să afle niciodată cum sunt eu cu adevărat”

- „Trebuie să mă ţin de-o parte, altfel nu voi fi la înălţime”

-

Ce se poate face?

Dacă aţi parcurs testul de la finalul acestui capitol şi a rezultat că aveţi accentuate tendinţe

evitante iată câteva elemente pe care să le consideraţi în vederea optimizării personale şi

inclusiv a stilului decizional:

- Propuneţi-vă obiective de dificultate progresivă. Nu încercaţi să obţineţi totul dintr-o

dată ci aplicaţi tehnica paşilor mărunţi.

- Nu uitaţi că ceilalţi sunt interesaţi de părerea dumneavoastră. Cu siguranţă că şi astăzi

a existat cineva care v-a solicitat opinia în legătură cu un anumit aspect. Analizaţi şi

veţi vedea că este adevărat.

- Deşi pare greu de crezut, ceilalţi acceptă să fie contrazişi, important este să aveţi

curajul să faceţi acest lucru.

- Dacă cineva vă critică nu înseamnă că tot ceea ce aţi făcut este greşit. Gândiţi-vă că o

critică îndreptăţită, de cele mai multe ori, vă ajută mai mult decât o laudă nejustificată,

o linguşeală.


1 LUAREA

Exerciţii:

1. Aveţi trăsături de personalitate dependentă? Să aflăm!

Răspundeţi sincer, fără să cereţi părerea altcuiva, la întrebările de mai jos, cu Adevărat sau

Fals. Dacă aveţi cel puţin 5 răspunsuri Adevărat înseamnă că aveţi trăsături de personalitate

dependentă.

1. Înainte de a lua o decizie importantă, cer şi părerea altora.

2. Îmi este greu să sfârşesc o discuţie ori să îmi iau rămas bun de la cineva.

3. Adesea mă încearcă îndoieli în privinţa valorii propriei persoane.

4. Când mă aflu într-un grup, rareori se întâmplă să propun activităţi, subiecte de

conversaţie sau să vin eu cu idei noi, ci mai curând am tendinţa de a mă lăsa “dus de

val”.

5. Am nevoie de câteva persoane care să îmi fie foarte apropiate şi pe care să mă pot

bizui.

6. Sunt în stare să mă sacrific pentru ceilalţi.

7. De multe ori nu îmi exprim părerea de teama unui conflict cu interlocutorii mei.

8. Nu prea uit pe nimeni şi nici nu îmi place să mă despart de nimeni.

9. Sunt foarte sensibil la critici şi dezacorduri.

10. Mi se spune adesea că merit mult mai mult decât ceea ce am.

2. Aveţi trăsături de personalitate evitantă? Să aflăm!

Răspundeţi sincer, fără să cereţi părerea altcuiva la întrebările de mai jos, cu Adevărat sau

Fals. Dacă aveţi cel puţin 5 răspunsuri Adevărat înseamnă că aveţi trăsături de personalitate

evitantă.

1. Mi s-a întâmplat să refuz unele invitaţii de teamă să nu mă simt stingher(ă).

2. Prietenii mei sunt cei vare m-au ales pe mine, nu eu pe ei.

3. În permanenţă îmi este teamă că spun lucruri neinteresante.

4. Mi s-a întâmplat să mă simt(ă) ridicole în faţa cuiva, aşa că am preferat să nu mai văd

niciodată acea persoană.

5. În compania celorlalţi sunt mai puţin destins(ă) decât majoritatea oamenilor.

6. Am ratat multe ocazii în viaţa personală sau în cea profesională, din cauza timidităţii.

7. Mă simt mult mai bine numai în familie sau ăn compania unor mai vechi prieteni.

8. Mi-e teamă să nu le par o persoană neinteresantă celorlalţi sau să îi dezamăgesc.

9. Îmi este foarte greu să încep o conversaţie cu o persoană căreia abia am fost

prezentat(ă).

10. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să doresc să amân (sau chiar să anulez, inventând

diverse scuze) o întâlnire cu alte persoane.


1 LUAREA

III. ETAPELE LUĂRII UNEI DECIZII

În permanenţă, oamenii trebuie să adopte decizii. Unele decizii sunt mai importante

decât altele, ceea ce înseamnă că deciziile pe care le adoptăm implică anumite consecinţe,

presupun anumite costuri, pentru că nu există decizii care să nu ne coste nimic. De fiecare

dată când optam pentru ceva, renunţăm la altceva. De aceea, putem considera ca cea mai bună

alternativă la care am renunţat reprezintă, de fapt, costul deciziei pe care am luat-o.

Pentru a reuşi să analizăm o situaţie şi să luăm o bună decizie este bine să ţinem cont

de următoarele etape:

1. Care este problema?

- Ce decizie încercăm să luăm?

2. Care sunt alternativele (posibilităţile de rezolvare)?

- Ce te gândeşti să faci?

3. Care sunt criteriile?

- Ce speri să realizezi luând decizia respectivă?

4. Ierarhizeaza criteriile .

- Care este criteriul cel mai important? Dar cel mai puţin important? Ierarhizează criteriile în

ordinea importanţei, notând cu 1 criteriul cel mai important, cu 2 pe următorul ş.a.m.d.

5. Evaluează alternativele.

- Ierarhizează alternativele conform cu criteriile stabilite. Alternativele pot fi notate şi cu plus

(+) sau minus (-), conform gradului de adecvare la criterii.

6. Ia decizia.

Etapele de mai sus pot fi integrate în următoarea

matrice:Criteriile x y z

Ierarhia criteriilor 2(cifrele au valoare

orientativă)

1 3

Alternativa 1

Alternativa 2

Alternativa 3


1 LUAREA

Modelul etapelor enumerate anterior nu este singurul model orientativ de stabilire a

paşilor fundamentali de adoptare a unei decizii. Multe lucrări de specialitate menţionează

următoarele etape ale procesului sistematizat de luare a deciziilor:

1. identificarea problemei. Problema trebuie definită precis, fără asocierea ei cu anumite

soluţii.

2. generarea de soluţii alternative. În această fază a procesului decizional este

fundamentală creativitatea.

3. selectarea alternativei optime. După identificarea soluţiilor alternative acestea trebuie

să fie evaluate şi comparate în funcţie de implicaţii (costuri, posibilităţi de realizare,

etc) şi consecinţe. Alegerea este dificilă atunci când decizia este complexă şi implică

mari grade de nesiguranţă sau risc.

4. implementarea (aplicarea ) soluţiei alese. Odată ce a fost aleasă o soluţie trebuie luate

măsuri specifice de implementare a acesteia, deoarece chiar şi cea mai bună soluţie cu

putinţă este inutilă dacă nu este transpusă în practică în mod eficient.

5. monitorizarea şi evaluarea. Acestă etapă este utilă în special pentru a doptarea pe

viitor a deciziilor.

Exerciţii

1. Cazul „Alexandra merge la facultate” cu indici orientativi de

rezolvare Care este problema?

(Răspuns: Alegerea unei facultăţi unde să-şi continue studiile.)

Alexandra este elevă în clasa a XII-a de liceu. Dupa absolvirea liceului vrea să meargă

la facultate. Se gândeşte să studieze literatura engleză, dar nu a luat încă o hotarâre definitivă.

Ea este sora cea mai mare şi, totodată, prima din familie care ar urma o facultate. Miza este

mare atât pentru ea, cât şi pentru familia ei. Banii nu sunt o problemă pentru primul an de

facultate, poate nici pentru al doilea. Are ceva bani economisiţi din pensia de urmaş pe care o

primeşte de 6 ani, de când i-a murit tatăl. Problema cea mare este ca nu ştie la ce facultate ar

fi mai bine să se înscrie.

Care sunt alternativele?

(Răspuns: SH, UB, TM.)

Alexandra şi mama ei au ales trei universităţi, pe care le-au vizitat.

Universitatea Spiru Haret (SH)

SH este o universitate particulară, aflată la mică distanţă de locuinţa Alexandrei. Are o

reputaţie nu foarte bună. La aceasta universitate se gândesc să meargă şi câteva dintre


1 LUAREA

prietenele Alexandrei, dar nu şi prietenele ei cele mai bune, care au optat pentru o altă

universitate. Taxa şcolara nu este mare. Alexandra ar putea locui acasă, astfel încât

cheltuielile de întreţinere ar fi mici.

Universitatea Bucuresti (UB)

UB este o universitate mare. Este unanim considerată cea mai bună universitate din ţară şi

este renumită pentru facultăţile sale de drept şi geografie. Fiind o universitate finanţată de stat,

taxele şcolare sunt mici. Totuşi, închirierea unei camere şi masa reprezintă cheltuieli

suplimentare, la fel ca şi cele de transport de acasa la facultate şi invers. Cele mai bune

prietene ale Alexandrei, Dana şi Maria, intenţionează să mearga la UB.

Universitatea Titu Maiorescu din Piteşti (TM)

TM este o universitate mica pentru studii umaniste, cu o buna reputaţie. Facultatea de

literatură engleză este cunoscută ca una dintre cele mai bune. La Universitatea Titu Maiorescu

taxele şcolare sunt mari. Nici o prietena de-a Alexandrei nu se gândeşte să mearga la TM.

Care sunt criteriile Alexandrei?

Alexandra s-a gândit foarte mult. Ea a stabilit patru criterii pe care le consideră cele

mai importante. În primul rând, taxele şcolare sunt un criteriu foarte important, pentru că ea

dispune de o suma limitată de bani. În al doilea rând, Alexandra ar prefera să nu stea acasă,

pentru a avea mai multa independenţă. În al treilea rând, Alexandrei îi place compania

prietenelor ei şi ar vrea să fie împreuna cu ele la facultate. În cele din urmă, Alexandra vrea să

fie sigură ca va avea profesori foarte bine pregătiţi şi cărora, în plus, le pasă de studenţii lor.

(Răspuns: Taxe şcolare mici, independenţă în raport cu părinţii, prietenii apropiaţi, calitatea

educaţiei.)

Folosiţi matricea pentru adoptarea unei decizii şi decideţi, pe baza criteriilor

Alexandrei, ce ar trebui să facă aceasta.

De exemplu, facultatea care corespunde în cea mai mare măsură cerinţei referitoare la

taxele şcolare ar putea notata cu 1; următoarea cu 2; iar ultima cu 3. În cazul în care exista

egalitate, diferenţierea se va face cu ajutorul punctajului total. Se procedează la fel pentru

toate criteriile şi toate facultăţile.Dupa completarea matricei, se stabileşte scorul final obţinut

de fiecare facultate. Este cea mai buna alternativă cu punctajul cel mai mic.


1 LUAREA

Criteriile Taxe mici Independenţă Prieteni Calitatea

educaţiei

Ierarhia

criteriilor

2 3 4 1

SH 1 1 2 3

UB 2 1,5 1 2

TM 3 1,5 3 1

2. Cazul “să se angajeze sau nu Vasile cu jumătate de

normă?” Care este problema?

Vasile este elev la Liceul „M. Eminescu”. Anul acesta el are mare nevoie de bani. Se

gândeste să-şi găseasca un serviciu, cu jumătate de normă, la fel ca mulţi dintre prietenii săi.

Slujba l-ar ajuta să câştige banii necesari pentru cheltuielile proprii. S-a săturat să depindă de

mica alocaţie pe care i-o acorda tatăl său şi de banii împrumutaţi de la prieteni. (Tatăl şi

prietenii lui Vasile s-au cam saturat şi ei.) Situaţia este însă complicată, pentru că Vasile nu

învaţă prea bine. El îşi face griji că s-ar putea să nu promoveze clasa, mai ales daca va munci

mai mult de 20 ore pe saptamână. Riscă inclusiv să nu termine liceul. Fără diploma de

bacalaureat nu ar putea să-şi continue studiile şi nici să-şi găsească un serviciu decent.

Care sunt alternativele?

Vasile are trei posibilităţi.

1) să se angajeze la METRO. Ar lucra 15-20 de ore pe săptămână şi ar fi plătit cu $ 3.50 pe

oră.

2) Ar putea lucra la un atelier auto. Patronul îi cere să lucreze 25 de ore pe săptămână, pentru

$ 3.50 pe oră.

3) Ar putea alege ca totul să ramâna ca pâna acum.

Ce criterii are Vasile?

Vasile este interesat să aiba mai mulţi bani, să fie mai puţin dependent de familie şi de

prieteni. Dar nu vrea să abandoneze şcoala.

Completaţi o matrice -model pentru a-l ajuta pe Vasile să ia o decizie.


1 LUAREA

IV. DECIZIILE PRIVIND COMPORTAMENTELE DE RISC: CONSUMUL DE

ALCOOL ŞI DE DROGURI

Unele dintre cele mai importante decizii pe care tinerii, şi nu numai, trebuie să le

adopte sunt cele referitoare la gestionarea comportamentelor de risc: consumul de alcool,

fumatul, consumul de droguri, implicarea fără discernământ şi pregătire psihică, fizică şi

emoţională în relaţii intime, etc.

Unul dintre cele cele mai frecvente comportamente de risc pe care le adoptă tinerii se

referă la consumul de alcool şi de droguri (inclusiv fumatul).

Iată câteva realităţi despre alcool:

Oamenii încep să consume alcool de la o vârstă mult mai fragedă decât în anii

anteriori.

Tinerii consumă alcool în cantităţi mult mai mari decât ceilalţi.

Din nefericire, mulţi tineri care sunt răniţi sau ucişi în accidente de maşină au un nivel

foarte ridicat de alcool în sânge.

Dat fiind faptul că tinerii au în corp o cantitate mult mai mare de apă şi o cantitate mai

redusă de grăsime şi masă musculară comparativ cu adulţii, ei tind să fie mult mai

mult afectaţi de alcool şi devin mult mai rapid dependenţi de acesta decât adulţii.

În foarte multe ţări, tinerii care consumă alcool sunt mult mai puternic tentaţi să

fumeze dar şi să consume droguri ilegale.

Alcoolul creează grave probleme de sănătate, afectând întreg organismul dar mai ales

funcţionarea ficatului.

Este demonstrat că alcoolul distruge neuroni (celulele creierului).

Alcoolul afectează puternic discernământul, judecata unei persoane. Mulţi tineri, sub

influenţa alcoolului se implică în comportamente riscante (ca de exemplu acte de

violenţă, raporturi sexuale) pe care în mod obişnuit nu ar dori să le facă.

Despre fumat: sunt binecunoscute efectele devastatoare pe care fumatul le are asupra

sănătăţii. Conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cca 30% din tinerii cu

vârste între 15 şi 18 ani sunt fumători. În plus, începand cu 1995, numărul tinerilor care

fumează a crescut. În România, se constată aceeaşi accentuare a deprinderii de a fuma în

rândul tinerilor şi chiar a minorilor.


1 LUAREA

Să ne reamintim faptul că nu mai este pentru nimeni o noutate că fumatul asociază rate

înalte de boală şi deces la actuali şi foşti fumători. Mai mult decât atât, fumatul este principala

cauză de deces ce poate fi prevenită. Şi cu toate acestea, numărul fumătorilor este într-o

îngrijorătoare creştere, în special în rândul tinerilor. Multe afecţiuni importante sunt

determinate de fumat, incluzând afecţiuni cardiovasculare, respiratorii, reproductive, precum

şi cancere afectând diverse organe şi zone ale corpului. în plus faţă de bine cunoscutele

consecinţe privind cancerul pulmonar şi bolile respiratorii, există o legătură cauzală între

fumat şi diverse morbidităţi, cum ar fi osteoporoza, cataracta, cancerul vezical şi reducerea

fertilităţii. Alte studii au pus în evidenţă legătura dintre fumat şi demenţa vasculară sau

arteriopatia periferică. Aceste patologii pot afecta fumători tineri şi de vîrstă medie şi, în

general, pe măsură ce vârsta fumătorului creşte, creşte şi frecvenţa bolilor determinate de

fumat.

Persoanele care fumează au un risc crescut de boli musculoscheletale, gastrointestinale

şi cutaneo-mucoase, precum şi alte afecţiuni, cum sînt diabetul zaharat şi afecţiunile

tiroidiene.

Este evident faptul că fumatul şi consumul de alcool sunt activităţi periculoase prin ele

însele. Urmările pot însă fi mult mai grave atunci când, sub influenţa alcoolului sau drogurilor

tinerii, şi nu numai, iau decizii necugetate de tipul: implicarea în acte de violenţă, întreţinerea

de raporturi sexuale neprotejate care pot duce la o sarcină nedorită sau la boli cu transmitere

sexuală, SIDA, etc.

În şcoala, comunitatea în care trăiţi, sunt mulţi tineri care consumă alcool şi droguri?

Care credeţi că sunt motivele pentru care aceştia adoptă astfel de comportamente de risc?

Iată o listă cu posibile răspunsuri:

Plictiseala

Presiunea grupului, a anturajului

Singurătatea

Sărăcia sau sentimentul disperării

Părinţii care sunt consumatori

2 LUAREA


Eşecuri repetate în activitatea şcolară şi cea personală

Dorinţa de „senzaţii tari” („E distractiv!”)

Încercarea de a uita anumite probleme

Dorinţa de a părea „adulţi”, etc

Continuaţi această listă cu motivele pe care le-aţi identificat la tinerii din comunitatea voastră.

Exerciţii:

1. Pornind de la un exerciţiu de brainstorming analizaţi consecinţele posibile ale

consumului de alcool şi de droguri. Luaţi în considerare următoarele elemente:

- Decizii eronate

- Afectarea gravă a stării de sănătate

- Eşec şcolar

- Necazuri cu poliţia

- Probleme în familie

- Furat

- Raporturi sexuale neprotejate şi întâmplătoare (sarcină nedorită, boli cu transmitere

sexuală)

2. Joc de rol – „Povestea lui Marcel”

Marcel, un adolescent în vârstă de 15 ani, a fost arestat pentru că a pătruns ilegal într-o

locuinţă şi a furat un televizor. Anterior furtului, el a consumat alcool şi a fumat cu o gaşcă

de amici. La un moment dat, au hotărât că au nevoie de mai mulţi bani pentru alcool şi

droguri. Au planificat să spargă o locuinţă şi să fure un televizor pentru a face rost de bani.

Poliţia i-a urmărit dar l-a prins numai pe Marcel.

Unul dintre personajele acestui joc de rol va fi un celebru reporter de televiziune (Cătălin

Radu Tănase, de exemplu). Acesta îl va intervieva pe Marcel, puştiul de 15 ani, care a fost

arestat pentru spargere de locuinţă şi furt. Reporterul va avea un microfon şi va fi însoţit de un

cameraman pentru a filma interviul. Marcel va răspunde întrebărilor acestuia.

Actorii trebuie să îşi folosească imaginaţia, creativitatea şi informaţiile pe care le au

despre consumul de alcool şi droguri pentru a răspunde unor întrebări de tipul:

2 LUAREA


„Marcel, eşti foarte tînăr şi mai mult ca sigur că vei ajunge în închisoare. Ce te-a determinat

să spargi acea locuinţă?”

„Ai luat această decizie de unul singur? Te-a influenţat cineva?”

„Regreţi decizia luată atunci?”

„De ce ai început să consumi alcool şi să fumezi?”

„Cum te fac te simţi alcoolul şi tutunul?”

„De unde ai cumpărat alcool şi tutun? Se ştie că vânzarea acestora către persoane minore este

interzisă.”

„De unde ai avut bani pentru alcool şi tutun?”.

Şi întrebările de genul acesta vor continua.


2 LUAREA

V. DECIZIILE PRIVIND CARIERA

Deciziile privind viitoarea carieră a adolescentului, a tinerilor în general, sunt

definitorii pentru existenţa să ulterioară şi de aceea educaţia pentru carieră trebuie să fie

prezentă pe tot parcursul traseului educaţional al elevilor (ciclul primar; ciclu gimnazial; liceu

/şcoala profesională; universitate şi educaţia pe tot parcursul vieţii). Pe de-o parte, fiecare

materie inclusă în curricula şcolară trebuie să introducă concepte legate de carieră şi să

prezinte aplicaţiile temelor abordate în context profesional. Pe de alta parte, este nevoie de

asistarea elevilor în luarea deciziilor legate de carieră. În gimnaziu se impune susţinere

elevilor în alegerea tipului de şcolarizare ulterioară care să îi avantajeze maxim. Liceul este

locul privilegiat în care asistarea carierei prin diverse mijloace se poate realiza cu rezultate

optime, având în vedere interesul crescut al elevilor pentru acest subiect şi nevoia de adecvare

a expectanţelor lor la contextul ocupaţional existent. Mai mult, liceul este momentul în care

elevii deţin maturitatea psihologică necesară unui demers de autoconştientizare.

Cum decide majoritatea elevilor români în probleme legate de carieră?

În majoritatea cazurilor, elevii amână luarea unei decizii până în ultima clipă (clasle

XI-XII). Astfel, constrânşi de rezultatele lor şcolare de până atunci şi de iminenţa examenelor,

ei se îndreaptă spre domeniile cele mai “accesibile” (concurenţă slabă, admitere uşoară), chiar

dacă acestea nu se potrivesc cu abilităţile şi interesele lor. De multe ori, există un conformism

social în rândul liceenilor care îi determinî să aleagă acele profesii valorizate la un moment

dat de societate, fără a realiza un discernamânt personal.

Dincolo de dificultăţile datorate unei lipse în educaţie, există şi o problemă obiectivă

care condiţionează alegerea carierei şi anume contextul socio-economic al unei societăţi în

tranziţie. Într-un astfel de context elevii nu gândesc pe termen lung şi fac alegeri care să le

aduca beneficii economice imediate, ceea ce se justifică în situaţia dată. Experienţa ne arată

că, pe termen lung, în majoritatea cazurilor aceste alegeri duc la insatisfacţii şi frustrări

profesionale datorate inadecvării pe care o percepe individul legat de profesia aleasă. Având

în vedere că nu putem schimba condiţiile socio-economice după cum am dori fiecare dintre

noi, soluţia ar fi focalizarea pe schimbarea mentalităţii: tinerii trebuie să cunoască situaţia în

termeni de costuri şi beneficii având suficiente informaţii ca să aleagă în cunoştinţă de cauză

cât şi strategii de management al conflictului, de adaptare la condiţiile date fără a renunţa la

idealurile lor.

Autoconştientizarea este foarte importantă pentru alegerea tipului de şcolarizare şi

ulterior a viitoarei cariere. Autoconştientizarea este procesul care presupune cunoaşterea


2 LUAREA

propriilor caracteristici de personalitate, abilităţi şi limite, deprinderi, interese, valori,

convingeri, în vederea luării unei decizii de carieră.

Personalitatea, definită ca un patern relativ stabil de comportament, gândire,

afectivitate şi relaţionare cu mediul ocupă un rol central în teoriile despre dezvoltarea

carierei. Cu siguranţă ea influenţează orientarea indivizilor spre o anumita profesie, dar dupa

cum demonstrează cercetările mai recente, nu este o variabilă care să constrângă individul

într-o anumita direcţie. S-a constatat ca indivizi cu caracteristici de personalitate similare pot

avea satisfacţii în ocupaţii diferite şi că cei cu caracteristici diferite pot profesa cu succes

aceeaşi meserie (Brown & Brooks, 1991).

În ciuda rolului central pe care personalitatea îl are în teoriile despre dezvoltarea

carierei, există puţine instrumente de măsurare a relevanţei constructelor de persoanlitate

pentru o meserie. Unul dintre cele mai cunoscute este Chestionarul de Autoevaluare propus de

Holland care identifica 6 tipuri de personalitate: realist, investigativ, artistic, social,

intreprinzator, convenţional.

Evaluarea personalităţii se face în următoarele scopuri:

- Creşterea autoconştientizării

- Identificarea rolurilor profesionale, funcţiilor şi mediilor de muncă preferate

- Determinarea surselor de insatisfacţie profesională.

Interesele ar putea fi definite ca şi predilecţii spre aprofundarea anumitor domenii. Ele

provoacă şi menţin atenţia individului asupra obiectului spre care sunt orientate. Simplu spus,

ele se referă la ceea ce îţi place sau nu-ţi place. Includerea evaluării intereselor în programul

de educaţie pentru carieră are următoarele scopuri (Brown & Brooks,1991):

- dezvoltarea autoconştientizării

- identificarea alternativelor ocupaţionale

- diferenţierea între preferinţele ocupaţionale şi hobby-uri

- identificarea surselor de insatisfacţie ocupaţională/educaţională

- stimularea explorării educaţionale

Distincţia dintre interese şi valori nu este întotdeauna evidentă. Unii autori consideră că

interesele, valorile şi nevoile nu sunt dimensiuni separate (Oispow 1983, apud Brooks &

Brown, 1991). Totuşi Kratz (1983, apud Brooks & Brown, 1991) insistă asupra diferenţierii

între aceste concepte.

Astfel, valorile se referă la ce doresc oamenii, ce aşteptări au de la viitor pe când

interesele se referă la modalităţile practice prin care se poate răspunde la aceste aşteptări.


2 LUAREA

Valorile sunt convingeri bazale ale indivizilor care influenţează motivaţia şi implinirea

personală. Ele determină de asemenea standardele de performanţă individuală.

Evaluarea valorilor se face în următoarele scopuri:

- Dezvoltarea autoconştientizării

- Determinarea surselor de insatisfacţie profesională

- Determinarea surselor de conflict între roluri (eg. Conflictul munca-familie)

- Identificarea surselor care determină demotivarea individului.

Mituri în alegerea carierei

Exista situaţii în care tinerii nu iau deciziile optime legate de carieră deoarece sunt

ghidaţi de anumite idei şi convingeri iraţionale. Pentru a conştientiza şi a înlătura astfel de

bariere ce îi împiedică în parcurgerea unui proces eficient de luare a deciziei, vom prezenta

mai jos câteva din aceste convingeri (mituri) şi varianta raţionala de abordare a lor.

Exemple de mituri despre carieră:

1. Există o singură profesie/ ocupaţie care mi se potriveşte.

FALS : Orice individ are diverse abilităţi, interese, valori. Nici una nu va exploata întregul

potenţial, dar bineînţeles că vor exista unele mai potrivite decât altele. Important este să fii

convins că ai decis în cunoştinţă de cauză şi că interesele, abilităţile şi valorile tale se

încadrează în cerinţele ocupaţiei alese.

2. Părinţii, un test sau un expert ştiu mai bine decât mine ce ar trebui să fac.


2 LUAREA

FALS: Într-adevar, părinţii, testele, consilierii te pot ajuta să te cunoşti mai bine şi te pot

îndruma, dar nu uita că decizia îţi aparţine. Pentru aceasta trebuie să dai dovadă de încredere

în capacitatea ta de a lua decizii legate de viitorul tău.

3. Toată lumea trebuie să aiba succes în carieră chiar dacă aceasta înseamnă să facă

lucruri care nu îi interesează.

FALS: Este foarte important ca profesia sau ocupaţia pe care o ai să îţi placă, să o faci cu

plăcere. În caz contrar să ştii că eşti aproape de eşec în carieră. Trebuie să analizezi ce

înseamnă succes pentru tine: bani, putere, statut, faimă. Uneori poţi atinge toate aceste repere

şi totuşi să nu fii mulţumit de cariera ta.

4. Profesia mea trebuie să fie ideală, să îmi satisfacă toate dorinţele şi nevoile.

FALS: Fii realist! Orice profesie are aspecte pozitive şi aspecte negative. Este important să

îţi alegi profesia care îţi satisface cele mai multe nevoi, interese şi contribuie la dezvoltarea

aptitudinilor tale.

5. Oamenii fie au succes în carieră, fie eşuează total.


2 LUAREA

FALS: Învaţă să îţi evaluezi cariera în termeni relativi şi nu în termeni de “ totul sau nimic”.

De cele mai multe ori, eşecurile sunt cele din care învăţăm cel mai mult, cele care reprezintă

sămânţa viitoarelor succese.

6. Nimeni altcineva nu este indecis.

FALS: Majoritatea tinerilor sunt indecişi raportat la ce fel de muncă vor presta. Nu e nimic

rău în a fi indecis, atâta timp cât te preocupi să strângi informaţiile da care ai nevoie pentru a

alege la timpul potrivit.

Iată, în continuare aveţi prezentat un chestionar care să vă ajute să vă orientaţi cât mai

aproape de un domeniu de activitate care să vă avantajeze. Pe elevii de gimnaziu îi poate ajuta

să se orienteze către o viitoare formă de şcolarizare potrivită iar pentru liceeni poate fi un

instrument util care să faciliteze apropierea către facultatea sau slujba potrivită.

CHESTIONAR DE INTERESE (TIP HOLLAND)

În chestionarul care urmează sunt date mai multe activităţi. Va trebui să treci în dreptul

fiecăreia dintre acestea, în căsuţa cu romb negru din dreptul ei, o cifră care semnifică dacă

activitatea respectivă îţi place, îţi displace sau îţi este indiferentă, astfel:

2 puncte dacă îţi place acea activitate

1 punct dacă ea îţi este indiferentă

0 puncte dacă acea ocupaţie îţi displace.

In final se va face suma pe fiecare din cele 6 coloane de pe fişa de răspuns. Important este

cel mai mare scor obţinut şi următorul în ordinea mărimii. Coloanele corespund fiecare câte

unui tip de personalitate, pus apoi în legătură cu diferite domenii profesionale posibile, după

cum apare în tabelul ce urmează chestionarului :


2 LUAREA

Nr. Activitatea 1 2 3 4 5 61. Să repari ceasuri şi bijuterii 2. Să fii numărător de bani (casier la o bancă) 3. Să intrevievezi persoane în legătură cu problemele

comunitare

4. Să faci experienţe ştiinţifice 5. Să conduci un departament administrativ 6. Să cânţi pe o scenă 7. Să repari motoare de automobile 8. Să înregistrezi datele financiare ale unei companii

9. Să ajuţi persoanele handicapate fizic să se pregătească pentru o meserie

10. Să foloseşti microscopul pentru a studia celulele şi bacteriile

11. Să cumperi marfă pentru un magazin mare 12. Să fii artist 13. Să faci mobilier 14. Să lucrezi cu maşini de calculat şi de copiat într-un

birou

15. Să fii lucrător social 16. Să citeşti cărţi şi reviste ştiinţifice 17. Să fii un manager de vânzări 18. Să scrii istorii scurte 19. Să lucrezi pe o macara 20. Să faci rezervări pentru zboruri pe avioane, pentru

hoteluri într-un birou de voiaj

21. Să fii profesor sau învăţător 22. Să faci muncă de cercetare într-un laborator fizic 23. Să intervievezi muncitori care au nemulţumiri la

locul de muncă

24. Să faci desene animate 25. Să fii dulgher 26. Să fii expert contabil care stabileşte taxele returnate

altora

27. Să studiezi sociologia, adică modul cum trăiesc oamenii împreună

28. Să faci studii ştiinţifice despre soare, lună, planete, stele

29. Să faci bani prin comerţ sau prin bursa de valori 30. Să predai cursuri de muzică în şcoli 31. Să asamblezi componentele unui echipament stereo 32. Să examinezi bugetul unei companii 33. Să dai sfaturi oamenilor săraci privind legislaţia 34. Să studiezi cauzele bolilor de inimă 35. Să conduci un mare restaurant 36. Să scrii un roman 37. Să fii electrician 38. Să ţii evidenţa mărfurilor, rechizitelor 39. Să ai grijă de oamenii bolnavi 40. Să utilizezi matematică pentru a rezolva probleme


2 LUAREA

tehnice şi ştiinţifice41. Să te ocupi de politică administrativă 42. Să organizezi / regizezi piese de teatru 43. Să conduci un tractor cu remorcă 44. Să lucrezi cu cifre într-un birou de afaceri 45. Să ajuţi persoanele care au ieşit din închisoare să-şi

găsească un loc de muncă

46. Să fii medic chirurg 47. Să fii vicepreşedinte la o bancă 48. Să fii muzician de jazz 49. Să refaci, repari, să refinisezi mobilă 50. Să studiezi o companie şi să elaborezi un sistem

contabil pentru nevoile sale financiare

51. Să înveţi şi să califici adulţi pentru o meserie 52. Să fii biolog maritim 53. Să fii jurisconsultul unei companii 54. Să citeşti articole despre muzică şi artă 55. Să utilizezi şi să repari echipamente de radio 56. Să supraveghezi personalul administrativ al unui

birou

57. Să ajuţi oamenii la alegerea unei cariere 58. Să examinezi efectul aerului poluat asupra mediului 59. Să ocupi o poziţie de lider 60. Să faci designul reclamelor pentru reviste sau

televiziune

61. Să instalezi sau să repari telefoane 62. Să urmezi un curs de matematică pentru afaceri 63. Să garantezi sau să supraveghezi persoane care au

încălcat legea

64. Să inventezi un nou tip de echipament tehnic 65. Să fii agent imobiliar 66. Să asculţi mari muzicieni 67. Să lucrezi în construcţii 68. Să controlezi declaraţiile băncilor pentru a descoperi

greşeli

69. Să ajuţi la creşterea fondului de caritate 70. Să faci cercetări ştiinţifice asupra utilizării energiei

solare pentru încălzirea caselor

71. Să lucrezi pentru a convinge guvernul să voteze o lege

72. Să scrii o piesă de teatru 73. Să monteti dispozitive electrice 74. Să foloseşti calculatorul pentru a păstra datele

contabile

75. Să planifici activitatea altora 76. Să lucrezi la realizarea unei inimi artificiale 77. Să promovezi dezvoltarea unei pieţe de aprovizionare

a populaţiei

78. Să compui sau să faci aranjamente muzicale 79. Să construieşti etajere pentru cărţi 80. Să urmezi un curs de contabilitate


2 LUAREA

81. Să dai primul ajutor 82. Să fii asistent medical de laborator 83. Să faci o afacere, să faci comerţ 84. Să dirijezi o orchestră simfonică 85. Să construieşti case ca antrepenor de clădiri 86. Să utilizezi tastatura unui calculator pentru a

introduce informaţii

87. Să lucrezi în calitate de consilier familial 88. Să urmezi un curs de bilogie la şcoală sau la

universitate

89. Să fii legiuitorul care să medieze disputele dintre sindicate şi patroni

90. Să scrii reportaje pentru reviste 91. Să confecţionezi animale din lemn 92. Să fii funcţionarul care păstrează datele cu privire la

câştigurile lucrătorilor

93. Să ajuţi copiii cu tulburări mentale 94. Să cauţi un remediu contra cancerului 95. Să fii judecător 96. Să pictezi animale sau peisaje 97. Să lucrezi ca paznic 98. Să operezi într-un registru de încasări 99. Să înveţi şi să ajuţi oameni din ţările în curs de

dezvoltare

100. Să conduci studii ştiinţifice privind controlul bolilor plantelor

101. Să recrutezi şi să angajezi oameni pentru o companie mare

102. Să scrii scenarii de televiziune 103. Să conduci un autobuz 104. Să fii recepţioner al unui hotel 105. Să studiezi psihologia 106. Să fii medic care ajută la prevenirea bolilor 107. Să călătoreşti prin ţară pentru a vinde produsele

companiei

108. Să faci scenografia pentru piese de teatru 109. Să repari lucrurile din juru casei 110. Să fii funcţionar administrativ 111. Să coordonezi şi să conduci programul sportiv pe un

teren de sport

112. Să faci studii ştiinţifice despre natură 113. Să organizezi şi să coordonezi afaceri 114. Să aranjezi muzica de fond pentru un film 115. Să repari mecanisme 116. Să operezi cu cifre pe un computer 117. Să conduci discuţiile de grup pentru copiii delicvenţi 118. Să ajuţi cercetătorii ştiinţifici în laboratoarele lor

experimentale

119. Să fii manager de producţie 120. Să faci recenzia unei cărţi ca un critic literar

Total puncte

3 LUAREA


Coloa- na

Tip de personalitate

Caracteristici Posibile profesii

1 Realist Tipul practic, îi plac activităţile în aer liber, are dificultăţi în comunicarea sentimentelor, respinge ideile radicale, îi place să construiască şi să repare, îi place să muncească folosind mâinile

Mecanic, arheolog, inginer mecanic, tâmplar, constructor, tehnician dentar, electrician, fermier, pompier, bijutier, optician, poliţist, instalator etc.

2 Investigativ Îi plac activităţile intelectuale, rezolvări de probleme, nu îi plac regulile, are înclinaţii spre ştiinţă, nu e interesat de munca în colaborare, este original şi creativ, este independent, raţional, curios, pasionat de probleme teoretice

Antropolog, biolog, chimist, fizician, informatician, inginer de sistem, economist, geograf, geolog, consultant management, farmacist, psiholog etc.

3 Artistic Sensibil, preferă să lucreze singur, nu îi plac mediile structurate, neconvenţional, are nevoie de exprimare şi comunicare individuală, original

Designer în publicitate, de modă, de interioare, actor, arhitect, profesor de teatru, dans, jurnalist, fotograf, grafician, editor etc.

4 Social Abilităţi de a stabili relaţii interpersonale, de a se implica în activităţi de ajutorare a altora, este preocupat de starea celorlalţi, responsabil, comunică bine cu oamenii, este sociabil, îi place să i se dea atenţie, este popular, îi place să fie lider

Antrenor, profesor, psiholog, asistent medical, medic, poliţist, coafor, asistent social, logoped etc.

5 Întreprinzător Îi place să domine, are dorinţă de putere şi statut social, se pricepe să vorbească, are energie, este entuziast, încrezător în sine, convingător.

Manager, publicitate, vânzător de automobile, agent de asigurări, jurnalist, avocat, procuror, agent de turism, relaţii cu publicul etc

6 Convenţional Este stabil, are respect faţă de lege, autorităţi, îi displac muncile fizice, preferă activităţile bine definite, structurate, are autocontrol puternic, nu caută roluri de lider, vrea să ştie ce se aşteaptă de la el.

Asistent administrativ, contabil, casier, operator calculator, analist financiar, secretară, bibliotecar, operator telefonie etc.


3 LUAREA

Exerciţii:

1. Care sunt scopurile mele?

Acesta este un exerciţiu care vă va ajuta să analizaţi proiectele, deciziile de viitor din

diferite domenii ale vieţii, inclusiv cele legate de carieră.

Pentru a reuşi să realizaţi scopurile de viitor pe care le aveţi este bine să stabiliţi un

plan de acţiune şi să puneţi în aplicare acest plan. Evident, asta înseamnă luarea unor bune

decizii.

Scopurile fiecăruia dintre noi sunt de 2 tipuri:

- pe termen scurt (un proiect ce poate fi realizat într-o perioadă de până la 6 luni: să iau

note de peste 7 la tezele de peste 2 luni, să îmi ordonez materialele de şcoală în birou,

să îmi ajut părinţii cu muncile de primăvară, etc)

- pe termen lung (un proiect ce poate fi realizat într-o perioadă de un an sau mai mult: să

fac facultatea de medicină şi să devin medic, să mă casătoresc şi să am trei copii).

Se împarte foaia de lucru şi se explică fiecare secţiune în parte. La final se analizează

câteva fişe completate.

Care sunt scopurile mele?

Foaie de lucru

Scop pe termen scurt Scop pe termen lung

Beneficii ca urmare a realizării scopului Beneficii ca urmare a realizării scopului

Ce ar putea să mă împiedice în realizarea scopului?

Ce ar putea să mă împiedice în realizarea scopului?

Ce trebuie să învăţ sau să fac? Ce trebuie să învăţ sau să fac?

Cine mă va încuraja? Cine mă va încuraja?

Plan de acţiune- paşii ce trebuie urmaţi Plan de acţiune- paşii ce trebuie urmaţi

Data realizării scopului Data realizării scopului


3 LUAREA

2. Stilul de viaţă dorit

Marcheaza importanţa pe care o are pentru tine fiecare aspect şi încearcă să identifici dacă

stilul de viaţă pe care ţi-l doreşti este compatibil cu cariera vizată.

Trăsături sau stil de viaţă Foarte

important

Importanţă

medie

Puţin

important

A trăi într-o zona rurală

A avea timp pentru familie

A călători mult

A avea multe proprietăţi

A avea mulţi bani

A avea mult timp pentru hobby-uri

Activitatea politică

Activitatea civică

Timp pentru sine

Acces la educaţie permanentă

Siguranţa

A locui aproape de locul de muncă

Program flexibil

3. Exerciţiu de autocunoaştere

Obiective :

identificarea scalei de valori personale

discutarea rolului pe care-l au valorile după care ne conducem viaţa

identificarea unor caracteristici personale

cântărirea aspectelor pozitive şi a celor negative

Activitatea 1 : Lista valorilor mele

Materiale necesare: fişele elevilor

Se distribuie fişele (ANEXA 1). Fiecare elev va ordona afirmaţiile prezentate în

funcţie de importanţa pe care le-o acordă. După completarea fişelor de către toţi elevii se

poate realiza o discuţie pe grupuri în care elevii vor împărtăşi colegilor de grup răspunsurile

date. Este bine să se analizeze diferenţele şi asemănările care apar şi impactul pe care acestea

le-ar putea avea asupra alegerii tipului de şcolarizare sau a unei profesii şi asupra modului de

viaţă în general.

3 LUAREA


Discuţia se poate extinde la diferenţele de perspectivă asupra vieţii pe care le aduce a

te conduce după valoarea „a-mi dedica timpul creşterii personale sau spirituale” comparativ

cu „a trăi într-o casă cu multe facilităţi” sau „ a avea mult timp liber să fac ce vreau”

Activitatea 2 : Punctele tari şi slăbiciunile mele

Materiale necesare: fişele elevilor

Într-o primă fază se distribuie fişe cu „Punctele male tari şi slabe” (ANEXA 2), care

vor fi completate de fiecare elev. După completarea fişelor de către toţi elevii se poate realiza

o discuţie pe grupuri în care elevii vor împărtăşi colegilor de grup răspunsurile date. Se poate

începe o discuţie despre cât le-a fost de uşor sau dificil să realizeze acest exerciţiu şi de ce,

dacă este sau nu important să ne cunoaştem pe noi înşine şi să putem discuta sau împărtăşi

altora atât punctele tari cât şi punctele noastre slabe. Se va încerca deplasarea discuţiei pe

posibilitatea remedierii unor aspecte mai puţin pozitive ale propriei persoane.

Acest exerciţiu pune accent pe punerea în balanţă a calităţilor şi defectelor noastre; se

recomandă ca discuţia să fie dirijată pe valoarea asemănărilor şi deosebirilor dintre oameni,

precum şi pe importanţa autocunoaşterii.

3 LUAREA


ANEXA 1

LISTA VALORILOR MELE

Mai jos este o listă cu lucrurile pe care tinerii le consideră importante. Aşează-le în

ordinea importanţei (de la cea mai importantă la cea mai puţin importantă) pe care le-o acorzi

tu, personal. Care este cea mai importantă pentru tine? Încearcă să evaluezi ceea ce este cu

adevărat important pentru tine, nu ceea ce spun alţii că este important.

A avea unul sau mai mulţi prieteni buni

A avea bani să merg la film, să mănânc în oraş şi să-mi cumpăr mici lucruri care îmi

plac

A avea note mari

A avea un prieten / o prietenă

A avea mult timp liber să fac ceea ce vreau

A avea o relaţie bună cu părinţii

A trăi într-o casă mare cu multe facilităţi (piscină, TV color, mobilă frumoasă,

camere mari, camera mea, etc.)

A-mi dedica timpul creşterii personale sau spirituale

A deveni un bun atlet

A învăţa multe lucruri noi

A fi de ajutor prietenilor sau familiei

A fi cinstit în viaţă, cu familia, prietenii şi munca pe care o fac.


3 LUAREA

ANEXA 2

PUNCTELE MELE TARI ŞI SLABE

1. Mă simt mândru/ă când spune că eu

2. Mă simt marginalizat şi singur când

3. Mă simt fericit când _

4. Mă enervez când

5. Cred că mă pricep bine la

6. Sunt dezamăgit când_

7. Indiferent cât de mult încerc, niciodată

8. Singurul lucru care îmi place într-adevăr este _

9. Punctele mele tari Punctele mele slabe


3 LUAREA

Bibliografie

1. Brown, D. & Brooks, L. (1991). Career Conseling Technique, Allyn and Bacon (a division

fo Simon & Schuster, Inc.)

2. Honore, M. H., (1990) TOWARD TOMORROW: CAREER EDUCATION FOR THE

SECONDARY SCHOOL. Guidance & Counselling, 6 (1)

3. Ordinul nr. 3064/18,01,200 privind orientarea şcolară şi profesională în învăţământul din

România, se poate găsi la www.edu.ro/bul003.htm

4. Panta, D. (1999). Career Guidance in the Greek Secondary Schools. Educational &

Vocational Ghidance, 63.

5. www.stopfumatul.ro

6. Adrian Neculau, „Cunoaşte-te pe tine însuţi”, ed Polirom, Iaşi, 2003

7. Francoise Leleord, Christophe Andre, „Cum să ne purtăm cu personalităţile

dificile”, ed.Trei, Bubureşti, 1996

8. Emil Verza, „Psihologia vârstelor”, ed.Hyperion, Bucureşti, 1993


3 LUAREA

Program de dezvoltare a abilităților de viață

ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian

Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul:

Facilitatea de Tranziție 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând

minorităților și grupurilor dezavantajate

Material editat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistenţă - FORDA Buzău

Iunie 2010

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a

Uniunii Europene

Pentru eventualele informații și sesizări legate de proiectele PHARE

contactați: [email protected]

luarea deciziilor

Documents

Transcript of luarea deciziilor