Cum a fost inventat, de fapt, Statul Islamic, cine il finanteaza si rolul SUA in acest fenomen. Islamolog clujean explica culisele conflictului din Orientul Mijlociu

Remus Florescu,

Cum a ajuns Statul Islamic sa controleze un teritoriu urias, cu o populatie de circa 6 milioane de persoane? Ce implicare au avut SUA in acest proces? Cine sunt membrii celor peste o suta de factiuni inarmate care activeza in acest moment in Siria, cine ii finanteaza si care sunt interesele din umbra ale ,,sponsorilor" Sunt doar cateva dintre intrebarile la care a raspuns islamologul clujean, Marius Lazar, cadru didactic la UBB.

Marius Lazar, lector la Departamentul de Studii Internationale si Istorie contemporana, la Facultatea de Istorie-Filosofie, din cadrul Universitatea Babes-Bolyai si unul dintre putinii islamologi din Romania, a explicat pentru ,,Adevarul" istoria Statului Islamic, obiectivele miscarii, dar si situatia extrem de complexa din Siria. Universitarul clujean cunoaste situatia din tarile arabe atat prin prisma studiilor pe care le-a facut, cat si din teren, intrucat a facut vizite de cercetare in tari precum Iran, Egipt - unde s-a aflat chiar cand a inceput ,,Primavara Araba" sau Maroc. Cu cateva zile inainte de interviu s-a intors dintr-o vizita de lucru in Iran, o tara unde problema terorismului din zona este luata foarte in serios.  S-a intamplat ceva in ultimii ani, pentru ca vedem o ,,eruptie" a islamismului radical< Nu, eruptia exista de decenii. S-a intamplat ca noi acum constientizam acest lucru, dar nu vorbim despre o noutate, din punct de vedere istoric. Noi avem impresia ca istoria incepe acum, cu noi, avem inocenta sa ne imaginam ca istoria noastra personala este si istoria lumii. Dar, oricine citeste o istorie a Orientului Mijlociu sau a Africii de Nord in secolul XX va observa ca ideologiile si formele politice si militante, chiar radicale, s-au

dezvoltat aproape in toate statele si de-a lungul intregii acestei perioade, ele sunt un produs al crizelor identitare, politice, sociale, economice generate de mutatiile care survin acum in regiune pe fondul proceselor de modernizare si de occidentalizare. Formarea statelor moderne in Orientul Mijlociu a fost un proces complex, ce a generat mari sperante populare, mari iluzii privind destinul national si chiar panarab, dar esecurile care au survenit aici, mai ales dupa deceniul sapte, au provocat diferite reorientari ale populatiei spre alte modele. Aceste modele au fost gasite mai ales in diferite reinterpretari sociopolitice ale traditiei islamice, mai ales pentru ca dimensiunea lor religioasa le conferea o mult mai mare autoritate, atat teoriilor ca atare cat mai ales actorilor care le propuneau. Istoria curentelor islamiste, adica a celor care propun forme politice, socioeconomice, militante, este extrem de bogata si ele se intalnesc, cu istoriile lor specifice, in aproape toate statele musulmane, inclusiv in randul comunitatilor musulmane de imigratie, mai ales in Europa. Pe de alta parte, si vreau sa insist aici, trebuie sa ne ferim de tentatia, absolut gresita, de a absolutiza excesiv referintele religioase atunci cand se analizeaza comportamentele, individuale sau colective. E o tentatie absolut nesanatoasa azi, si falsa, in realitate, de a lua in considerare aproape exclusiv referinta identitara musulmana atunci cand se discuta despre populatiile din regiune. In realitate, exista nenumarati vectori identitari - nationalitate, etnie, trib, regiune, profesie, conditie sociala, orientare politica sau ideologica, etc, etc, ce toti confera un statut particular si specific fiecarui individ. A-l judeca pe cineva strict din perspectiva confesiunii sale, si mai ales facand apel la cateva categorii foarte generale privind religia sa, este aproape ridicol. Faptul ca valorile musulmane sunt astazi inca foate importante in majoritatea societatilor musulmane nu trebuie sa oculteze faptul ca religiozitatea ca atare este asumata in maniere extrem de diferite, mai ales urmand diferitele forme specifice ale traditiilor culturale din diferitele spatii. Islamul nu e doar religie ca atare e si cultura, si set de valori, si norme sociale, si e greu de stabilit frontiera intre ceea ce are o origine efectiv religioasa si ceea ce provinde de la traditii monreligioase, mai ales in contextul ultimelor decenii cand majoritatea statelor si a societatilor musulmane au suferit ample procese de secularizare si de occidentalizare a normelor sociopolitice si a valorilor publice. 

Marius Lazar a facut mai multe vizite de cercetare in Egipt, Iran si Maroc

Este adevarat Statul Islamic are cea mai mare putere dintre miscarile extremiste din ultimii ani< Are. Trebuie sa vedem cum a aparut Statul Islamic. In 2003, cand regimul Ba'ath-ist a cazut in Irak, a fost o disolutie aproape totala a intregii autoritati, de la nivel central pana la nivelul autoritatilor locale, atat cele militare cat si cele civile. Aflat la putere din 1968, regimul Ba'ath-ist devenise o dictatura absoluta, centrata in jurul lui Saddam Hussein, cu servicii de informatii atotputernice, care controlau societatea si blocau orice posibila contestare. Toata aceasta structura a fost dizolvata de autoritatile americane care au preluat gestiunea Irakului dupa caderea lui Saddam, dar au facut marea greseala sa dizolve inclusiv armata irakiana care fusese, inca de la formarea statului, in 1921, un instrument de coeziune nationala. Americanii nu au reusit si nu au avut instrumentele sa instituie foarte eficient si rapid noi structuri de putere. In consecinta, statul a colapsat si societatea irakiana s-a fracturat, in anii care au urmat, in diferite forme de solidaritate tribale, sectare, etnice, politice, etc. Si mai grav, intre toate acestea s-au dezvoltat nenumarate rivalitati, conflicte, lupte pentru putere, pentru resurse, pentru influenta, aversiuni intre lideri, dar si pentru ca multe dintre ele erau construite in jurul unor ideologii si identitati reciproc contestatare. In acest context marcat de violente, de la cele ce tin de crima organizata la cele indreptate impotriva trupelor straime sau a noilor autoritati irakiene, reconfirmarea autoritatii etatiste asupra populatiei s-a facut foarte dificil. In Irak exista o foarte puternica segregare comunitarista, in primul rand sunniti, siiti, kurzi, iar in interiorul fiecarei structuri exista alte subgrupuri: triburi, partide politice aflate in rivalitate, diferiti actori la nivel de localitati etc. Irakul a intrat intr-un fel de logica a unor rivalitati multiple , iar autoritatea s-a instaurat foarte dificil. Dupa 2003, arabii sunniti, minoritari demografic (25%) si-au

vazut pierdute privilegiile politice, economice, sociale, institutionale, dobandite, de-a lungul timpului, prin faptul ca retelele lor de solidaritate au reusit sa acapareze campul decizional si principalele institutii de putere. Instituirea unor alegeri libere, dupa 2005, a facilitat ascensiunea politica a partidelor siite si a kurde, deci a celor care au fost exclusi de la putere in istoria recenta a Irakului.   In consecinta, lideri tribali, politici, mai ales noile grupari islamiste sau combatante sunnite, in mare masura beneficiind de sprijinul populatiei, s-au simtit din ce in ce mai mult distanti fata de noua ordine politica din tara. O mare parte dintre membrii numeroaselor structuri irakiene de securitate si paramilitare din perioada Saddam, de ordinul zecilor de mii, erau recrutate din randul populatiei sunnite, considerate ca fidele fata de regim si primind o serie de privilegii sociale si financiare pentru acest lucru. Dupa 2003, pierzandu-si statutul social si profesional, fara resurse intr-o tara aflata, de mai multi ani, intr-un colaps economic, acestia s-au indreptat spre miscarile de insurgenta, nationaliste sau islamiste, care apar acum in Irak si care profita de haos si de lipsa de autoritate a statului pentru a-si construi propriile enclave teritoriale de unde sa lupte impotriva trupelor straine si a noilor autoritati de la Bagdad.  Acestei insurgente sunnite interne, irakiene, i s-a adaugat, in anii ce au urmat, mii de militanti jihadisti veniti din restul spatiului islamic. In acei ani, mai ales intre 2003 si 2007, Irakul devenise un eldorado al gruparilor radicale, mai ales membri sau simpatizanti ai al-Qaeda, care fugeau din Afganistan, Algeria, Libia, Golful Persic, si care au venit aici sa duca un jihad impotriva a ceea ce potrivit salafismului jihadist reprezinta dusmanul prin excelenta, ,,Occidentul", adica Statele Unite.

In plus, ei au avut aici posibilitatea de a dezvolta si pune in practica o alta aversiune ce face parte tot mai mult din temele centrale ale radicalismelor sunnite, cea impotriva siitilor. Aceasta interpretare sectara, ce-si trage resursele din invataturile savantului medieval hanbalit Ibn Taymiyya, si care este astazi desemnata sub termenul de takfirism (de la takfir - excomunicare) a oferit o motivatie tragica sutelor, daca nu miilor de atentate anti-siite perpetuate in Irak, impotriva populatiei civile, pana astazi. In acea perioada, acest flux masiv de militanti,

armament, resurse financiare, era facilitat nu doar de sprijinul direct acordat de retelele transnationale islamiste dar si de o parte importanta din simpatizanti particulari sau chiar din randul unor structuri ale statelor din regiune, care urmareau propriile lor agende geopolitice in Irak. In 2005, o parte dintre miscarile radicale sunnite dezvoltate aici s-au unificat intr-o structura noua, ce purta numele de Statul Islamic in Irak si care este nucleul actualului Stat Islamic - sau Daesh cum este el numit in lumea araba, dupa acronimul sau. Asa cum azi Siria este in mijlocul unei acerbe rivalitati intre marile puteri regionale, Turcia, Arabia Saudita, Iran, la fel si in deceniul trecut, Irakul, cu noile sale realitati politice marcate de ascensiunea unor autoritati siite si kurde a suferit de pe urma influentelor exercitate de actorii regionali. Fiecare si-a sustinut clientii, fie din considerente sectare, ideologice, strategice, pragmatice, si aceasta a intretinut climatul de instabilitate si de insecuritate vreme de ani de zile, mai ales in regiunea sunnita, indeosebi in orase bastion ale sunnismului, precum Fallujah, Tikrit, Al-Ramadi, care au fost foarte greu de gestionat securitar vreme de cativa ani. Dupa ani de eforturi militare ale armatei americane, sprijinita de noile forte irakiene, si mai ales dupa noua strategie antiinsurectionala a generalului David Petraeus, in 2007-2008 - prin care au platit o parte din liderii tribali locali sunniti ca sa lupte impotriva miscarilor jihadiste, situatia s-a stabilizat relativ. Dupa 2008, Irakul a lasat impresia ca se redreseaza, economic, securitar, politic, in vreme ce miscarile jihadiste au devenit mai discrete si au practicat o violenta mai limitata fata de anii anteriori.

Din pacate, fostul regim irakian condus de Nuri al-Maliki a avut o politica sectara, a privilegiat interese siitilor sau ale unor clienti sunniti ce nu erau interesati de comunitatea din care proveneau. Noul regim a capatat tot mai mult aparentele celui de dinainte de 2003, cu un nou autoritarism, concentrarea puterii decizionale in mainile unui grup restrans de clienti si fideli ai lui al-Maliki, la care se adauga coruptia generalizata, incapacitatea autoritatilor nationale sau locale de a oferi servicii eficiente, mai ales apa si electricitate, clientelismul ce domina toate institutiile de stat, persistenta militiilor atasate de diferitele partide sau grupari sectare si tribale,

intre care exista perpetue confruntari. Retragerea armatei americane, in 2011, a lasat sarcina asigurarii ordinii interne si a securitatii Irakului in mainile noilor structuri irakiene de armata si de politie, dar, asa cum s-a vazut in vara lui 2014, acestea au fost viciate de neprofesionalism, lipsa de fidelitate fata de autoritatea de stat, recrutari pe baze clienteliste, coruptie. Acesta e contextul, amplificat de criza regionala provocata de Primavara Araba si de militarizarea treptata a conflitului sirian, prin care miscarile islamiste irakiene au redevenit active. Fallujah a cazut din nou in mainile Statului Islamic din Irak inca din 2011 si nu este recuperat de armata irakiana nici astazi, desi a aflat la 80 de kilometri de Bagdad. Caderea Mosulului, apoi a altor parti importante din regiunile sunnite irakiene, in 2014, a fost o consecinta atat a esecului politic si securitar al puterii de la Bagdad cat si al unei realitati de pe teren, aceea ca, de cativa ani, regimul irakian nu mai era recunoscut si dorit in aceasta regiune. Zona aceasta din Irak e una de desert, e foarte greu de gestionat securitar pentru ca nu exista suficiente resurse umane si logistice pentru a-l tine sub control.  

Marius

Lazar, islamolog in cadrul UBB Cluj. FOTO: Arhiva personalaPopulatiile de acolo sunt formate din triburi, marcate de puternice relatii de solidaritate intre membri si care au importante resurse militare de a se opune unei autoritati etatiste indezirabile. Daca, in 2007-2008, o parte dintre seicii tribali de aici au fost convinsi si cumparati de americani pentru a-si utiliza membrii tribali sa lupte impotriva al-Qaeda si a altor grupari jihadiste, mai ales cele formate din combatanti straini, neirakieni, acum ei nu au mai avut o mare complezenta fata de regimul al-Maliki ce a avut o politica vizibila de represiune impotriva populatiei sunnite irakiene.Care este momentul zero al Statului Islamic in Siriap 

Statul Islamic este deci un produs recent al activismelor salafist-jihadiste irakiene resuscitate. Conflictul sirian de dupa 2011si refluxul autoritatilor politice si militare siriene dintr-o parte a teritoriului Siriei, mai ales la frontiera cu Irak, a permis transferarea militantilor jihadisti din Irak spre Siria, mai intai in cadrul unei noi structuri, Jabhat al-Nusra, aparuta in 2013. De altfel, ea era doar una dintre zecile, chiar sutele de grupari combatante dezvoltate pe teritoriul sirian, care lupta impotriva regimului de la Damasc. Orientarea acestora, ideologica, identitara, politica, este extrem de eterogena, de la grupari de tendinta seculara, pro-occidentala, pana la cele islamiste, in diferite forme, unele in linia Fratilor Musulmani, altele in linia salafismului jihadist. Reflectand, foarte adesea, interesele diferitelor puteri regionale, intre ele exista o acerba rivalitate si lupta pentru influenta, resurse, teritoriu. Este ceea ce a si motivat ruptura dintre aripa siriana si irakiana a Statului Islamic, in 2013, cand liderul Jabhat al-Nusra, al-Julani, a preferat sa paraseasca gruparea matca irakiana, condusa de al-Baghdadi, pentru a-si manifesta fidelitatea fata de al-Qaeda si liderul sau, Ayman al-Zawahiri. 

Exista o structura organizata, exista un lider al Statului Islamicp  Cel care s-a erijat ca lider carismatic este al-Baghdadi, care incearca sa valorifice mai ales studiile sale teologice si afirmatul sau statut de sayyid, adica de descendent din linia Profetului Muhammad. Ca orice grupare islamista, Statul Islamic incearca, la nivel de imagine, de ideologice, de guvernanta, sa-si asume o cat mai vizibila dimensiune islamica, chiar daca, asa cum am spus deja, este vorba de interpretari foarte particulare si radicale ale normelor musulmane, in linia unui hanbalism rigorist. Dincolo de aceasta, Statul Islamic este dublat de o infrastructura militara si militanta, foarte ficienta dupa cum s-a vazut in ultimii doi ani in Irak si Siria, formata dintr-un nucleu de cateva mii de combatanti foarte motivati si mai ales cu o experienta de lupta dobandita in nenumaratele infruntari cu autoritatile irakiene sau siriene dar mai

ales cu celelalte factiuni rivale. Lor se adauga nenumarati militanti venind din alte tari musulmane, din Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Caucaz, Asia centrala si, cel mai important si mai inedit, din spatiul european. Impunand o disciplina foarte stricta, valorizand o violenta indreptata impotriva oricarei structuri sociale care le contesta leadershipul, inclusiv impotriva membrilor miscarii care nu-si asuma categoric fidelitatea si supunerea, Statul Islamic ajunge sa gestioneze azi un teritoriu larg in Irak si Siria. Chiar daca acesta e format in mare parte dintr-o zona desertica, ei ocupa si centre urbane, orase  precum Raqqa (Siria) care capitala lor, Mosul, Fallujah, Al Ramadi, adica un ansamblu de aproape 6 milioane de oameni.  Cum a fost posibild Emergenta lor atat de rapida si de larga se datoreaza tocmai disolutiei autoritatilor etatiste irakiene si siriene asupra acestor teritorii ca si a fragilitatii contextului regional, care permite mobilitatea atat de mare a militantilor spre aceste teritorii. In Siria, armata siriana a preferat sa se retraga din zona de est, Deir ez-Zour, care e desertica si nu are mare miza strategica si nici economica pentru regimul de la Damasc, preferand sa-si concentreze resursele militare si strategice pe zonele vitale precum capitala, axa spre litoralul Marii Mediterane.  Ce vrea Statul Islamice Care este obiectivul lord Ceea ce liderii miscarii propun, la nivel oficial, este reconstructia politica, sociala, economica, juridica, a unui model ideal de stat si de guvernanta islamica, dar asa cum este el imaginat de ideologii radicali islamisti. Acesta este ipostaziat de institutia califala, dar proclamarea sa, in 2014, si auto-instituirea lui al-Baghdadi drept calif este doar o mimare penibila a unui model istoric care s-a perimat, in autoritatea sa religioasa si politica reala, inca din momentul distrugerii Bagdadului de catre mongoli, in 1258, cand dinastia abbasida a fost lichidata. De atunci, functia califala a devenit mai degraba simbolica, fiind preluata si detinuta de sultanii otomani, dupa 1517, dar autoritatea lor asupra lumii sunnite n-a fost unanima si nici certificata de virtutile clasice pe care le presupunea functia. Spuneti-ne mai multe despre califat Termenul calif apare in vremea lui Muhammad si inseamna loctiitor - adica cel care succede Profetului, preluand autoritatea spirituala si politica a acestuia dar nu si capacitatea profetica. De-a lungul secolelor, califatul s-a transformat, treptat, mai degraba intr-o forma de regalitate in maniera clasica (mulk), mai ales odata cu instaurarea dinastiilor umayyada si abbasida. Deja din secolul al IX-lea, califii abbasizi pierd treptat autoritatea politica, in favoarea emirilor, vizirilor, sultanilor din jurul lor, sau din diferitele provincii. Mai mult, in secolele X-XI, exista simultan trei califate, cel umayyad din Spania, cel abbasid din Orientul Mijlociu si regiunile orientale, si cel fatimid, in Africa de Nord, care nu era sunnit ci ismaelian si care a incercat sa distruga pe rivalul sau din Bagdad. In perioada moderna, califatul, ca institutie, a fost desfiintat de Mustafa Kemal Ataturk, in 1924, in contextul politicilor sale de secularizare din noua republica turca. De atunci, desi, in epoca, aceasta disparitie a provocat o anumita criza in interiorul unor medii musulmane pietiste si diferite solutii de substitutie, problema califatului a cazut in desuetudine si nici una dintre marile curente de reislamizare din lumea musulmana  nu a imaginat ca foarte realizabila resuscitarea unei astfel de traditii. Ceea ce a facut statul Islamic, prin proclamarea ideii de califat, face parte dintr-o simpla strategie de imagine, din incercarea de a construi iluzia - chiar daca se incearca si realizarea ei concreta, unei posibile mobilizari musulmane la scara internationala in jurul statului Islamic. In realitate, excesele si violentele perpetuate de membrii sai, ambiguitatea privind interesele sale reale si posibilele complicitati cu diferitele structuri de putere din regiune, politicile rigoriste, anti-crestine si impotriva celorlalte denominatiuni musulmane (siiti, yeziditi, etc.), toate acestea fac putin credibil si acceptat statul Islamic in randul populatiilor musulmane obisnuite.

Statul Islamic de cine este sprijinit acumd Sunt multe variante despre posibilii sustinatori, financiari sau militari, ai Statului Islamic dar, evident, informatiile autentice in acest sens sunt aproape imposibil de cunoscut de catre simpli observatori profani, ca noi. Trebuie insa, inca o data insistat asupra faptului ca Statul Islamic, si, secundar, Jabhat al-Nusra, sunt doar gruparile cele mai mediatizate si cunoscute dintr-un complex mult mai numeros de miscari combatante, jihadiste sau nu, care actioneaza acum in regiunea siro-irakiana. In Siria exista la ora actuala cateva sute, daca nu peste o mie de grupari, a caror autoritate se poate intinde de la cateva strazi sau un cartier din Alep, Homs, Hama, pana la structuri precum Ahrar al-Sham, care numara peste zece mii de membri si actioneaza pe teritorii extinse din nordul Siriei. Ele sunt sustinute, mai mult sau mai putin discret, mai mult sau mai putin definitiv, de actori regionali, etatisti sau nu, mai ales Arabia Saudita, Turcia, Qatar. La randul sau, regimul sirian este sustinut de alti actori regionali, de Iran, care trimite membri ai Brigazii al-Quds, de Hezbollah, sau de numeroase militii recrutate din randul comunitatii siite din Irak si chiar din alte zone siite din regiune. Tocmai aceasta multiplicare a celor care actioneaza astazi in Siria, de la nivel local la cel international, si mai ales faptul ca intre toate aceste forte exista rivalitati, conflicte, toate acestea  fac astazi foarte dificila posibilitatea unei stabilitati in Siria si a unei redresari securitare. Prinsi in interiorul acestor violente cotidiene si a unor scenarii conflictuale cinice, cei care sufera sunt in primul rand oamenii obisnuiti, ceea  ce a motivat, in ultimii patru, fenomenul atat de masiv si de tragic al refugiatilor si al deplasatilor intern din Siria si Irak. Ramane de vazut daca comunitatea internationala are resursele, diplomatice si umanitare, de a gestiona une dintre cele mai cumplite crize ale epocii noatre contemporane. Carte de vizita, Marius Lazar  

 Marius Lazar este lector universitar la Departamentul de Studii Internationale si Istorie contemporana, la Facultatea de Istorie-Filosofie, din Universitatea Babes-Bolyai si unul dintre putinii islamologi din Romania. Lazar Marius are un doctorat in Relatii Internationale la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si este doctorand la ,,Institut Francais de Geopolitique" din cadrul , Universite Paris 8 (Franta) unde lucreaza pe problematica siismului irakian. A fost in mai multe stagii de cercetare in Franta, Egipt, Maroc si Iran. El tine cursuri de Istoria si geopolitica Orientului Mijlociu contemporan, Istoria si geopolitica Caucazului si a Asiei Centrale si de Sud, Relatii Internationale in secolele XX-XXI.  

Citeste si

Mesajul halucinant al clujeanului care a infiintat pagina de FB ,,Nu islamizarii Romaniei": ,,Un islamist ii taie gatul unui crestin din convingere"  

Profesor islamolog din Cluj - mituri spulberate despre musulmani. Ce sunt, de fapt, Sharia, razboiul sfant si cele 70 de fecioare care ii asteapta in rai