PISICUTE IN VILEGIATURA

A N U L VII. No,

3 A U G U S T 1i

lO LECf

La Bucureşti poţi face băi, cură de ape minerale, poţi pes­cui peşte să te preumbli cu barca pe lacuri şi să ai prive­lişti delicioase, vilegiaturiste.

In vara asta va fi o expoziţie şi mari serbări la Parcul Carol.

C. F. R. au acordat o reducere de 50% pentru cei cari vin la Bucureşti.

I N T R ’O comedie nostimă de Lud- w ig Fu'lda, „In tre patru och i” , este vorba de doui tineri soţi,

cari aproape nu se cunosc, din p r ic i­nă că doamna duce o viaţă mondenă, mereu ocupată icu vizitele. Ea e în- tr’una în altă iparte... Sau, dacă e aca­să, primeşte... E mereu aferată, nepu­tând da nici o atenţie soţului.

Când cortina se rid ică îi vedem pe amibii soţi aşteptându-şi m usafirii: doamna e în rochie elegantă de bal, el in costum negru impecabil.

O masă bogată şi luxoasă, cu un şir de tacâmuri sclipitoare şi f lo r i e în ­tinsă sub candelabrul orbitor.

Am fitrion ii, puţin enervaţi, îşi aş­teaptă musafirii, ¡cari dintr’o pric ină neînţeleasă întârzie să sosească: ne- având ceva mai 'bun de ifăcut, încep să vonbească împreună. Doamna, abea acum, prinde să-şi preţuiască (bărba­tul ,a cărui tovărăşie o găseşte (foarte plăcută... Regretă eventuala sosire — aşteptată din moment în moment — a musafirilor, cari vor ¡strica in tim i­tatea aceasta dulce, între patru ochi, cu omul, pe care nu-1 cunoscuse până atunci...

In cele d in urmă -bătrânul lacheu mărturiseşte, că a uitat să distritoue invitaţiile... Deci nu va mai veni ni­meni ia bal!

Soţii sunt in culmea fe r ic ir ii.Şi cortina se lasă...Cam tot astfel se întâmplă cu bu-

cureştenii ¡şi Bucureştii lor.Era o vreme, când ţi-era ruşine să

spui că rămâi toată vara la Bucureşti. Cei, cari n’aveau parale, puneau hâr­tie albastră la geamuri şi se înch i­deau umiliţi în casă, ieşind numai noaptea, pe furiş. Sau plecau pentru două săptămâni... cel puţin la V idra!

Odinioară întâmpinai cunoscuţii, în pragul verii, cu întrebarea:

— Unde pleci?N ic i nu se mai punea chestiunea,

dacă pleci, sau ba. Era obligatoriu să pleci. Şi erai un caraghios, dacă nu puteai să o faci.

Cui îi dădea mâna să se facă de râs şi să spue că nu pleacă nicăeri? Lu­mea se’ndatora şi făcea cele mai mari sacrific ii, numai să nu rămâe în Bu­cureşti.

Azi te’ntreabă câte unul:— Pleci undeva în vara asta?— Nu! — răspunzi cu un ton de­

gajat, făcând un gest şi o grimasă, oa- reşicum p lină de nobleţă — rămân in Bucureşti!

Acum e altă modă. Parcă e mai boereşte să spui, că nu părăseşti că­minul tău, decât să arăţi că te duci să te’nfunzi prin cine ştie ce bârlog._

Şi aşa bucureşteanul începe să-şi cunoască oraşul, pe care-1 găseşte destul de amuzant.

De altfel d iferite îm prejurări ne­prevăzute au contribuit să stabilească această intim itate între bucureştean şi Capitală.

In primul rând vara răcoroasă... Un

ORAŞ D Evilegiatura!

Bucureşteanul care-şi scoate vilegiatura

din cap!No. 340 — R I — Paq. 2

învăţat ne spune, că de acum vom avea mereu veri răcoroase..

Apoi nu se prea acordă concedii funcţionarilor. Numărul slujbaşilor fi­ind limitat, cu prilejul economiilor fă­cute, aceşti funcţionari, rămaşi in slujbe, nu pot pleca, fiind reţinuţi în Capitală de necesităţile serviciilor.

Şi aşa se face, că începem să ne iubim Capitala.

Nu-i vorbă, în ultim ii ani, oraşul nostru s’a înfrumuseţat: ne atrage pe noi, hucureştenii, după cum atrage şi pe streini.

Bucureştii a ajuns un fel de oraş de vilegiatură, unde este foarte agreabil să-ţi petreci vara.

APE M INERALE

Am vizitat în tr’o dimineaţă Cişmi- giul, fermecătorul parc din centrul o- raşului.

La pavilionul special de cură, poţi citi, la ghişeuri, titlul apelor mine­rale româneşti: Căciulata, Slănic, Olă- neşti, Borsec, etc., etc., care rivali­zează şi întrec chiar apele minerale străine, după opinia medicilor, cu cari am vorbit.

In jurul chioşcului vezi preumblân- du-se, cu paharul cu toartă în mână, domni gravi şi doamne pedante. Urii o fac cu atâta importanţă, că te miri că nu se apucă să scrie cărţi poştale ilustrate, rudelor şi cunoscuţilor, aşa cum se obicinueşte când eşti în vile­giatură...

Partea aceasta a parcului e cea mai populată de păsări, căci aci li s’au pus la îndemână adăposturi, hrana, iin m ic eleşteu... Unii stau ore întregi privindu-le.

Am găsit câţiva cunoscuţi, cari plă­tiseră taxa de doi lei şi şedeau acum tacticoşi, pe scaune, in faţa porţiunei lacului cu fântâna artesiana, ascul­tând concertul de la staţia de Radio, concert care sub bolta înfrunzită ca­pătă un deosebit farmec. Alţii vâsleau de zor, cu bărcile pe lac.

—• Mi-am făcut cura de apă mine­rală şi acum am venit la concert! — îm i spune un cunoscut. Pe urmă mă duc acasă, să mă Culc în patul meu.. Ce nevoe să mă mai deplasez, să chel- tuesc bani, ca să mă duc într’o staţie climaterică, unde n’am pe dedeparte n ici confortul de acasă, nici ceea ce-mi oferă Bucureştii...

„Iaca, azi am făcut şi o bac medi­cală, de nămol de Techir-Ghiol, la un Sanatoriu... mâine, dacă vreau, pot să mă afund în „valurile maritime” de la basinul Lydo, să fac o preumblare poetică prin „canalul veneţian” con­struit în anul acesta, să mă duc la plaja nisipoasă de la marele ştrand... (Constanţa noastră) —- sau să fac o excursie la bătrânul şi celebrul Sna- gov, m odernizat de neobositul nostru prim ar!”

ŞTRAN D U RILE POPULARE

Discursul de mai sus, al prietenului meu, mi-a sugerat ideea să vizitez ştrandurile populare, construite dc Prim ăria Sectorului III" Albastru . şi care atrag pe „bucureştenii-vilegiatu- rişti” ...

In Bulevardul Maria, la rond, e un teren vast, cu plajă de nisip, adus de la mare, cu trei hasine. Ultimul, in

*

construcţie, va f i gate peste câteva zile. Acesta va avea şapte sute de metri patraţi suprafaţă şi doui până la trei metri adâncime, fiind destinat pentru innotători. Basinul, special al copiilor, are numai 50 cm.— 110 cm. adâncime.

Apa se schimbă ziln ic la toate 'basinele. Mai sunt nu ştiu câte duşuri, apoi aparate de gimnastică, minge, foot-ball... Mai stau la dispoziţie mese cu umbrele, scaune, bănci, cântar, .bufet... Ştrandul are o uzină proprie, 'pentru lumină.

Există un vestiar, foarte bine organizat, unde ar putea depune hainele şase m ii de ¡persoane.Vizitatorul se desbracă într’o cabină şi apoi predă hainele la garderobă prin tr’o ferestruică, ce e practicată la spatele ca'binei. Sunt numeroase ase­menea cabine, pentru desibrăcat. O secţie specială a vestiarului este destinată pentru doamne.

Să mai menţionăm, că de jur îm prejur s’au plantat pomi...

Intrarea este 5 lei pentru cop ii şi 10 le i pen­tru adulţi.

Pentru cinci lei se poate înch iria un costum de bae.

Mai este un asemenea ştrand popular, con­struit tot de Prim ăria de Albastru, în Calea 13 Septembrie. D. Chiriţă Vasilescu, prim arul Sec­torului III, a făcut foarte bine şi merită mulţu­mirile călduroase ale cetăţenilor, atât pentru in i­ţiativa construirei acestor ştran­duri, cât şi pentru că nu le-a con­cesionat vre-unui antreprenor, care apoi să exploateze publicul.

Ştrandurile acestea vor contri­bui, desigur, şi ele, la inulţumirsa „celor ce nu pleacă” , după cum vor constitui un punct de atracţie pen­tru vizitatorii Capitalei, cari ar a- vea un budget limitat.

Dar pentru că vorbim despre ştrandu­rile bucureştene, să nu uităm să cităn. strandul ‘dela moara Ciurel, unde în tr ’un decor rustic, pe o insulă cu pomi şi iarbă, din m ijlocul Dâmbo viţei, unde pasc vaci şi cai, vin Dumineca numeroşi bucureşteni să ia baia în râul carpatin, stăvilit de e- normele porţi de fier, de la intrarea în ce­tatea lui Bucur.

S’au instalat şi acolo vreo sută de ca­bine.

Copiii, ştrengari ai Bucureştilor, preferă însă să-şi ia duşul în libertate, fără să plă-

* tească nimănui nici o taxă, pe enormele trepte de piatră, de la stăvilare, unde cade, în cascade, apa Dâmboviţei, îndărătnică şi răsvrătită lîn încătuşarea ei...

Să nu uităm pe pescarii bucureşteni: la Ciurel şi pe la unele lacuri se duc bucu- reştenii să prindă peşte, cu năvodul şi cu undiţa.

Ca preumblări bucureştene, să mai c i­tăm, în afară de Cişmegiu, .Şoseaua croită acum o sută de ani de guvernatorul rus Kîselef, populată în urmă 'de atâtea clădiri importante: muzeul zoologic, muzeul geo­logic şi d iferite localuri de distracţie, fai­mosul „Bufet de la Şosea” , teatre de vară, etc.

Apoi e ifermecătorul parc Carol, unde —- dacă v re i! — poţi să ai şi iluzia unei

ascensiuni., dacă te rătăceşti prin anumite locuri.

M ARI SERBĂBI

Dar apropos de parcul Carol: între 1 August şi 15 Septembrie vor f i acolo m ari serbări populare: se pregătesc serioase mani-

P la jă pe... acoperişul casei şi « înapoi la natură » sau prim itiv ism

Călătorie la Paris(17 - 3 0 A U G U S T )

Preţul tota l 9.850 leiN ic i o noapte petrecută in

tren în drum spre Paris.Itinerariul : BUCUREŞTI—

TURNU-SEVERIN (cu vaporul până la Belgrad prin regiunea cea mai pitorească a Dunării)— BELGRAD— ZAGREB— M I­LANO — PAR IS — VENEZIA — BUCUREŞTI.

D oritorii de a rămâne 21 Z ILE LA PARIS, până la 13 Septem­brie cu program am plificat şi întreţinere absolut complectă vor plăti o diferenţă de 6000 lei.

LONDRA. In timpul celor 21 zile şedere Ia Paris se organi­zează o excursie de cinci zile la Londra, cu program bogat de vizitări.

Preţul: 3.500 lei.Cereţi prospecte la „Realita­

tea Ilustrată” , Secţia Turism, str. Const. M iile 7. Tel. 3.59.99.

festări artistice, operă sub cerul liber în Arenele Romane, con- f certe sim fonice, apoi manifestări sportive, cortegii pompoase, etc. r Se anunţă în fiecare seară splendide focuri de artific ii.

Fără sgomot, s’a organizat o frumoasă expoziţie, care va f i o surpriză nu numai pentru ‘publicul din provincie, ci şi pentru bucureşteni, cari n’au ştiut nim ic despre asta.

Pentru ca c ititorii să-şi facă o idee ce este acolo, să arătăm sec- . ţiunile expoziţiei, sau mai exact să cităm câteva din expoziţiile independente, ce s’au organizat în frumosul parc:

Expoziţia marei industrii, Expoziţia m icei industrii, Arta, Edi­tura, Aeronautica, Muzeul de vânătoare, Muzeul agricol, Expoziţie retrospectivă de la ocupaţia Daciei de Traian in 106 până a ii, Expoziţia şcoalelor, Muzeul m ilitar, Casele naţionale, Expoziţia ş_coa­lelor de meserii, Expoziţia penitenciarelor, etc. Se instalează un Watterschoote Obărci căzând în apă) ca la 1906. Apoi va fi un parc de distracţie, un local de noapte, bazar naţional pe o întreagă alee, berării, restaurante...

Iar la Arenele Romane se pregătesc mari surprize.V izitatorii din provincie au o reducere de 50%

pe căile ferate, 30% la hoteluri, 20% la restaurante şi 10% la magazinele mari.

Toate aceste avantagii, surprizele de la Parcul Carol, modernizarea din ultim ii ani a Bucureştilor,

Pentru a avea o digestie normalăDacă su feriţi de un exces de

aciditate, alimentele fermentea­ză în stomacul dv. şi consecin­ţele sunt numeroase indispoziţii stomacale. Pentru a vă asigura o digestie normală, lipsită de a- ceastă hiperaciditate, care îm ­piedică funcţiunile stomacului, luaţi o jumătate de linguriţă de cafea de Magnesia Bisurată. A- cest anti-acid neutralizează a- proape în mod instantaneu ex­cesul de aciditate, îm piedică fe r­mentaţia şi previne arsurile, a- crelile, sughiţurile stomacale -şi chiar complicaţiuni mai gravé, ca: gastrita, gastralgia şi ulce­rul stomacal. Magnesia Bişjirata, adevăratul remediu alcalin pen­tru acei, cari suferă de un ex­ces de aciditate, vă va permite de a mânca tot ce vă place mai mult, fără teamă de urmări du­reroase. Ea se găseşte de vân­zare în toate farm aciile şi dro- gueriile, la preţul de 75 le i, sau în format mare economic 110 lei.

vor atrage desigur mulţi vizitatori în Capitală, în vara aceasta răcoroasă, când începem să ne cunoaştem .şi noi oraşul şi ră­mânând aci să spunem că Bucureştiul nostru a devenit un oraş de vilegiatură!

ALEX. F. MIHAIL[i

D O A M N E L O RCereţi Coaforului Dv. Superbul PI aţin Blond, precm şl toate nuanţele părului, care se obţinenumai Uam iA I ’(lriontril1* sinBura vopsea de

cu i,n«llllu L UI lOlllUI , pâr recunoscută ca cea mai bună ţl nevătâmfttoare.

De v&nzare ia Coafori, Parfumerll şi Droguerli., Reprezentanţa generală pentru România: „PAR- FUMERIA LILAS \ 8tr. Smârdan 37, Bucureşti

Tel, 3.78.55

D u m in e c a la Marecu „Realitatea Ilustrată“

Plecarea din Bucureşti Sâmbătă seara, ora 18.30 (6 % ).Treit accelerat. CLASA UNICA Lacuri rezervate.Sosirea la Constanţa ora 23.30 (10^ seara). Găzduire la hotel

confortabil.M icul dejun.Autocare şi baie la Mamaia.Prânz copios la Constanţa.Vizitarea oraşului şi a portului.Plecarea din Constanţa Duminică seara, ora 20.30 (tJ4).Sosirea la Bucureşti ora 24. Preţul total: 440 leiCine renunţă la întreţinere şi bae va plăti 265 L E ILocuri strict lim itate.înscrierile se înch id la imediata complectare a locurilor.Această excursie ifiind rezervată exclusiv c ititorilor „Realităţii

Ilustrate” , carnetele de drum se eliberează în schimbul bonu­lui de excursii din revistă.

înscrieri la Realitatea Ilustrată, Secţia Turinsm, Str. C. MiUe 7. Tel. 3.59.99.

N°. 340 — |21 — Pag. k

VOPNE-FYD.

JKto VULOHECLA/lAOOi

vnaner

Citiţi „ M A G A Z I N U L “No. 340 m Pag. 5

¿ " ^ L A N GANES

S flD lS îy -F .

LA Reykjavik în Islanda nu există noapte propriu zisă! In această făşie de pământ, dela extremitatea Europei. întinsă spre necunoscutul alb şi spre necunoscutul oceanic, ziua

durează trei luni, iar nopţile sunt însemnate de o lumină, care aminteşte pe aceea a m arilor metropole dela miază-noapte, puţin după căderea amurgului, în blândeţea serilor de vară.

Reykjavik este astăzi centrul atenţiunei şi curiozităţii lum ii în­tregi, şi privirile tuturora se îndreaptă asupra bazei de la Vatna- gardar. Aci s’au adunat savanţii tuturor popoarelor pentru aniul polar. Staţiunea de radio din Vatnagadar veghiază douăzeci şi patru de ore pe zi, neadormită ca şi soarele, îm prăştiind pe căile văzduhului ştiri din cele două em isfere ale pământului. S’ar ipă- rea că sufletul întregei Islande e concentrat în micul fjord dela Heykjavik.

0 puzderie de oameni a venit să admire — cu ocazia popasului făcut acolo de escadrila italiană care a înfruntat biruitoare Atlan­ticul, — minunile de mecanică şi genialitate care la începutul lu- nei acestei s’au odihnit pe meleagurile dintre canalul V idhey Jar- sund, peninsula Seeatjarnarnes şi insula V idhey, după ce au în­cheiat toate etapele europene.

Astfel pe neaşteptate, Islanda a apărut la ordinea z ile i şi a ac­tualităţii. Nuine, la început ignorate de marea massă a mulţimei, au devenit deodată populare.

Islanda a fost până la 1918 unită cu Danemarca, dar dori'a de vreme îndelungată o autonomie. La 30 Noem brie al aceluiaş an, insula cea mai septentrională a Europei a fost recunoscută ca stat independent, prin m ijlocirea unui Sambandslov (tratat fede­rativ), valabil până în 1943. După dânsul, Islanda şi Danemarca au in oomun un Rege şi un Comitat consultativ pentru dregăto- riile care privesc ambele naţiuni. Comitatul este ales pe jumătate dc către Rigsdag—ul danez, iar cealaltă jumătate de Adunarea Naţională Islandeză. A facerile şi legăturile cu străinătatea ale in­sulei, sunt conduse însă de către Ministrul de Externe al Dane­marcei, care lucrează mână in mână cu diplom aţii danezi. Totuş, tratatele încheiate de Danemarca, după recunoaşterea lo r de către Sambandslov, au valoare în cuprinsul insulei, numai dacă sunt aprobate de guvernul local.

Cetăţenii danezi se bucură în Islanda (şi Islandezii în Dane­m arca) de aceleaşi p riv ileg ii ale naţionalilor şi au drept la pes-1 cuit în apele islandeze. Dar constituţia locală prevede peste zece ' ani de azi înainte, autonomia cea mai completă în aşa fe l ca să pue din nou insula în starea de independenţă absolută, în care se afla acum o mie de ani.

Reykjavik, capitala, este un orăşel ellegian\t, modern şi cochet, numărând peste douăzeci de m ii locuitor,i cari, ftn aiceste tre i luni fără noapte, par că vor să se îmbete de lumină, în schimbul ce­lorlalte nouă luni lipsite de soare. Îm prejurim ile oraşului cuprind o câmpie stearpă, apoi o îngrăm ădire de liv e z i întinse, cu .ianba bătând în cenuşiu, fără n ici o umbră de copac. Pretutindeni sim ţi un miros pătrunzător de morun. Lntr’adevăr, la fiece pas puteţi vedea peşti ,puşi să se usuce, în adierea neîncetată a vântu­lui. In oraş, pe tot timpul acela care ar trebui să fie noapte, câr­duri de tineri voioşi cutreeră străzile, cântând. A i zice, cu drept cuvânt, că Reykjavik, în aceste ultime zile de lumină absolută respiră din adâncul plăm ânilor bucuria de-<a trăi. Şi, la urma ur­mei, de ce nu ? Islandezii ¡se socotesc — şi de bună seamă că ialşa e, — un popor feric it. Aparţin unei rase curate, neîntinată de n ic i un amestec istrăin, a cărui limbă în decursul veacurilor a su­ferit prea puţine şi neînsemnate variaţiuni, in aşia măsură că până şi şcolarul ce l m ic de lastăzi ipoate citi şi înţelege cu uşurinţă pe clasicii din timpurile străvechi. Chiar şi in cea mai modestă fer­mă, pierdută în vreun colţişor dela ţară, veţi găsi semnele unei îndestulări sigure şi o bibliotecă aleasă care, împreună cu radio, contribue la întovărăşirea şi rid icarea morală a ce lo r izolaţi.

Islanda este patria vu lcanilor cari apar mereu în calea drumeţu­lui, în frunte cu Ecla, cel veşnic fumegând; dar nu tretoue să dăm crezare spuselor ce lor „cari n’au fost p rin partea locului” cum c ’ar £i un ţinut îngheţai. Pe coastele sale, amare» nu îngheaţă n ici odată, de oarece apele sunt mângâiate de adierea gulf-streamuflui curent dc apă caldă) aşa înicât iarnia temperatura m ijlocie e de opt grade sub zero. In timpul verii, oraşul e o localitate răcoroasă şi dătătoare de sănătate. Locu itorii sunt ospitalieri, politicoşi şi au o educaţie aleasă.

Pământul bogat în vulcani şi isvoare care înlailţă spre cer co­loane de apă cu o temperatură între 80 şi 90 grade Celsius, a in­suflat Ministrului Lucrărilor Publice ideiia de-a u tiliza apa acea fierbinte, pentru alimentarea continuă a băilor publice, care con­stitue încă una din m ândriile acestei ţări, îndepărtată şi p ito­rească...

H. G. W.

Da i m o n -VENTILATORUL ELECTRIC VENTILATORUL ELECTRIC

D E B U Z U N A R D E P O Ş E T Ă. •

este acţionat cu un motor electric de mare precizie în miniatură, alimentat printr’o baterie de buzunar. Produce un curent plăcut de a e r : în cinemato­graf, în sala de dans, în tren, la plaje etc. Consuma jumătate cât o lampă de buzunar. Este prevăzut cu rezervor pentru parfum. Costul unei baterii lei 14

D A I M O NRucureşti, Str. Scaune 4. Tel 309-86

Sum s ’a produs armistiţiul intre Bolivia şi ParaguaiE interesant de cunoscut mo­

tivul real al încetării ostilităţi­lor intre Bolivia şi Paraguay.

Din pricina d ificu ltăţilor e- norme de aprovizionare şi de deplasare, din pricina fr igu ri­lor palustre şi căldurii tropica­le, atât trupele paraguayane cât şi cele boliviane se găsiau — înaintea armistiţiului — în tr’o situaţie de nespusă m izerie.

Un căpitan şi mai mulţi sol­daţi d intr’un regiment bolivian, în tranşee lângă fortul San Salvador, s’au sinucis din cauza

A M E N I N Ţ A R E A

C ÂND Greta Garbo veni in Europa, ziarişti d in toate ţările luară cu aisalt ho­

telul unde descinsese, ca să Ca­pete un interview . Portarul în- ştiinţă pe toată lumea că ar­tista nu primeşte pe nimeni. To- tuş apăru un in terview verosi­m il, tntr’un ziar d in Stockhollm.

Cineva o întrebă pe divă dacă in tr ’adevăr a acordat inter- v iew u l şi ea răspunse afirrna- tiv.

— Cum se poate aceasta? M i­se pare că erai ferm hotărâtă să nu primeşti n ici un gazetar.

— Da. Dar cel cu pric ina m ’a ameninţat în tr ’un mod teribil.

— Ce vorbeşti? Ameninţat?Cum, cu revolverul?

— Ba nu! mai îngrozitor! M’a înştiinţat că, dacă nu-1 primesc, îm i va publica fotografia din paşaport (cea adevărată), în ziarul său. Şi atunci am cedat.

D E S T I N D E R ENoul guvernator al New-Yorkului consacrase o zi întreagă să

cerceteze o serie de recursuri de graţiere. Extrem de obosit, de activitatea lui care î i ţinuse ore întregi atenţia încordată pro- vocându-i emoţiuni teribile, d. Lehmann fu feric it aflând că un cinematograf îi oferia să-i arate un film la dom iciliu. Guverna­torul a cerut ca proecţia să se facă în aceeaş seară. Nu i se co­municase titlul şi înaltul funcţionar află deabia în momentul când banda apăru pe ecran că avea să se reprezinte „Ocnaşul” .

condiţiunilor fiz ice neumane. In urma acestui fapt, un batalion întreg s’a revoltat, refuzând să se mai supună ordinelor şi ame­ninţând pe o fiţeri cu sancţiuni repezi în cazul în care ostilită­ţile vor continua in aceleaşi condiţiuni.

Guvernul din La Paz a aflat îndată despre aceste incidente şi e probabil că starea îngrijo­rătoare a moralului trupelor pe front, a determinat pe conducă­tori — mai mult decât alte con- sideraţiuni —- să pună eapăt ostilităţilor.

L i s t a

B ILETELO B DE TB AM VAI PREM IATE CU CÂTE 500 LE I

FIECARE

In săptămâna aceasta am pre­miat cu câte 500 lei oricare b i­let simplu sau de coresponden­ţă, de 4, 5, 6 sau 7 lei, in d ife­rent linia, dacă va purta unul din următoarele numere:

B 2835 — 135 B 4838 — 123 A 6944 — 125 A 628 — 014 B 3243 — 182 B 3908 — 006 Â 2115 — 115

D 100 — 100 B 5050 — 050 Abonamentul de 6 că lă to r ii:E Nr. 00842

In trei zile dinţirtJv. pot deveni de o albeaţă strălucitoare. Ştiinţa, In- tr‘adevăr, a descoperit metoda de a transforma dinţii urâţi, galbeni, tn dinţi de o albeaţă de fildeş. Această metodă se numeşte „KOLYNOS — PERIE USCATA“. Incercaţi-o! Este suficient un centimetru din această cremă ştiinţifică pe o perle de dlnţ) uscată, de 2 ori pe zi, pentru ca din­ţii Dv. să dobândească chiar de azi pe mâine, o albeaţă neobişnuită.

KOLYNOS se transformă instanta­

neu intr“o spumă răcoritoare, care su­primă petele galbene şi decolorările distrugând milioanele de bacterii bu­cale, cauza Imediată a afecţiunilor du­reroase ale dinţilor şi gingiilor. Dece să vă faceţi indezirabili? Redaţi accstor dinţi spîlăciţl şi îngălbeniţi, albeaţa lor strălucitoare; conservaţi-!, sănă­toşi şl feriţi-1 de carie. întrebuinţaţi KOLYNOS!

Cel mal economic dentifrlcin —Un centimetru e suficient

C R EM A D E D IN Ţ IAntiseptică

KOLYNOS

s îrks

Orrul care nu vrea să cumperc mâţa In sac.

PLĂCINTĂ DELICIOASĂP A T E U R I, S A R A IL IE . BACLAVALEşi a l t e a r t i c o l e de c o n f i s e r i e la

PATISERIA T R I A N O NBulev. Elisabeta No. 6 — Telefon 258/05

No. 340 — B l — Pag. 6

No. 340 — M Pag. 7

COSTUME-HALATE DE BAE- PIJAMALE DE PLAJAM, R O C H II DE V A R Ah a r t iii ■

t i r a l b a ^BULEVARDUL ELISABETA 2 IN PALATUL CERCULUI MILITAR. A

PREZINTĂ GARANŢIE

INUNDAŢIILE DIN BUCUREŞTIPână’n săptămâna trecută timpul a fost mereu pl'i'os iar Marţi s’a

întâmplat la bucureşti o rupere de nouri. Nu numai cartierele măr­ginaşe dar şi unele strade din centru, aşezate in preajma Dâmboviţei, au fost inundate. Instantaneele noastre înfăţişează aspectul străzei Bel vedere şi ai cartierului Tei, imediat după ploaie.

Un câine se prezintă

la spital ca să fie

îngrijit

D E curând la Valencia, me­dicul de gardă a observat

intr’o seară, la poarta spitalului, un foxterrier mic oare se văita amar. La început practicianul n’a dat prea multă atenţie că­ţelului, dar observând că nu pleacă, s’a uitat la el m ai de aproape şi a văzut că are un p i­ctor rupt. L-a pansat şi l-a le­gat cu un bandaj.

După ce operaţia s’a terminat, fox-ul a plecat în trei p icioare, muşcânidu-şi vesel codiţa. Dar care n’a fost uimirea doctorului câteva zile mai târziu când a văzut pe căţeluş prezentându-se din nou in saila de consultaţie, cu bandajul desfăcut. De data aceasta, medicul i-a pus p ic io ­rul rupt în ghips şi mulţumit vizitatorul a plecat, fe r ic it ca şi prima dată.

Medicii nădăjduesc şi aşteap­tă vizita micului fo\ ierr ier pâ­nă când se va vindeca pe de­plin.

. . . P Ă D U R E , I N T U N E C A T A

■Apar tamefe fOI/PlfX\ inlre leale tamefe inferí- j oare-0 adiere ptăcukil Lfefi te s im ii după inlrebuin{area famei'/ etailice. fCexibite / fi rey Mente

8l,J i w — r\At>

jb ia n fta n eIMTIIEBUIHTATI ALTERNATIV (OUPIEX PLATINE (AHA CABE VA OÍERA PREMII GRATUITE

R u l ou r id i n p i n s u e d e z

Deszlderlu Szâito & Fiul,

OradeaReprezentanta

„R ecoro in“ , I . K u lm annB u c u r a i , S * r . C â m p in e »n u N o . 9

T e l e f o n 3 6 6 - 6 ^

PUDRA

J ’ARCYDoctor S. SCHAFERMamoş, Ginecolog, Chirurg fost asistent bugetar la clinica de Stat ob-tetricală şi ginecologica din Leipzig j

Consult 4 - 7 S t r a d a IT A L IA N A 8 !

Tel. 239-40 ; .................................. .

Concursul hippie m de la Sibiu

D. Radu lrimescu Subse­cretar de Stat al Aviaţiei a făcut o vizită la regimentul de aerostaţie din Bucureşti.

In fotografia noastră îl ve­dem (în stânga) împreună cu d. Comandor Manolescu, co­mandantul regimentului (d r.) în nacela unui bulon de ob­servaţie.

In ziua de 25 Iulie, a avut loc la Sibiu concursul hip ic anual organizat de Şcoala de Cavalerie. Fotografiile noastre au fost luate la acest concurs. Sus: d. Lt. Pauliuc Theodor dela Şcoala de aplicaţie a Ca­valeriei. La stânga d. Lt. To- pescu Felix, câştigătorul pre­miului Spaniei cu săritura de 1.75 m.

No. 340 —

In t r c b u ln la f i r n A t u a a 4 « c u s u t G O te rm a n n , f i in d c » » m a l b u n *

Gütermann & Co. S. A . Română, Bucureşti

£ 1 — Pag. 8

Mătasea de cusut ş i de buton iere

GütermannAvantajele mătăsei de cusut se gă­sesc în calităţile mătăsei naturale.

Mătasea de cusut este mătasea pur toarsă dincea mai bună calitate.

Mătasea de cusut nu se decolorează.Mătasea de cusut nu reacţienează intemperiilor.

Mătasea de cusut are lustrul natural.Mătasea de cusut se găseşte în peste 600 culori.

Mătasea de cusut este eftină-Mătasea de cusut este moale, elastică şi se aco­

modează la cusătura hainei.

La întrebuinţarea Mătasel de cusut ochiurile nu se rup.

Cusăturile mătă^urilor şi a stofelor de lână fiind ' cusute cu mătase la vopsire se colorează la fel.

F iţi atenţi cu ce sunt cusute hainele Dvs.A economisi la aţă este o economie greşită.

M ătase» de casat na poate f i înlocuită

A N feric it şi. nefericit Feric it pentru că abia încep cumpărăturile de se­zon, Ia jumătatea sezonului şi că bugetul fam iliei,

cruţat două luni, nu s-a umflat: de obicei pe la fin e le lui Iulie era spart gata.

Dar nefericit. N e feric it pentrucă magazinele, m ari şi mici, sunt goale şi pentrucă staţiile cu ape şi clim ă de odihnă, m ari ş i m ici, se plictisesc şi ca<sc; M ii. 'zec i de mii, isute de m ii de interese şi de in iţia tive au pierdut speranţe şi capital. Şi an .fericit: p lo ile şi frigu l au servit motive, clientelei ca să rămâie acasă. Oamenii încep să

cunoască b inefacerile şederei pe loc, şi cheltuelile ce tre­buiau făcute pentru transportarea geamantanului dela un ca­păt la altul al Europei şi a l ţărei, au trecut în lemne pentru sezonul neferic it v iitor.

A rămâne în Bucureşti, se învăţase toată lumea d in m ij- • locia socială să f ie o ruşine. Suferinţele începeau de cu P r i­măvara şi fam iliile icare-şi întunecau ferestrele cu hârtie al­bastră şi încuiau poarta, ca să facă demonstraţia unei ab­senţe m aritim e sau muntoaise, gemeau de durere p e dinăun­tru. A rămâne în Bucureşti însemnează de aci înainte, să-ţi dai osteneala să-ţi faci apartamentul curtea şi odaia confor-

tabilă şi simpatică, ca să nu-ţi vie să fugi odată pe an din el şi de 52 de ori pe străzi. Şederea acasă face educaţia interiorului, dă gustul pa­triei m ici desechilibrat de pribegie documentează şi împuterniceşte sentimentul fertil al singurătăţei care’n vremea cea mai lungă a vie- ţei omenirei, lipsită de motoare şi drumuri, permitea tovărăşia soare­lui cu pământul şi cerul şi preci­zarea individualităţei lui contem­plative. Căci departe sau aproape de ieslele de naştere, omul rămâne legat de funia ţăruşului care-1 p r i­poneşti şi tot pământ paşte.

Floarea, cartea şi gândul sunt cultivate acasă, acolo unde te în­torci din toate călătoriile frumoa­se, din toate priveliştile, victoriile , şi înfrângerile, cu un steag, cu lau­ri, sau cu o rană vindecată la su­flet şi minte.

In trecut, toată lumea colabora svăpăiată la o aictivitarte de risipă,Dogma vilegiaturei, profesată cu o rară stăruinţă, timp de 11 luni, pentru obţinerea unui răgaz de 30 de zile, petrecut în tr’o cameră de hotel puturos, sau în tr ’o pensiune, industrializat în vederea benefic ii­lor pe un an întreg, extrase din sângeie unei singure luni, implica sforţarea ziln ica de-a strânge în ­tr’o puşculiţă prisosurile lamenta­bile a unui buget de m izerie, chinuită şi de un împrumut sezo- nal. O robie de 150 de ani, pentru opt ani de iluzii întristate, presăraţi dealungul unui veac de constrângeri şi privaţiuni. Cos­tumului de bae îi sacrifica gospodăria şi hrana cop iilor, subali- meritati şi candidaţi la o tuberculoză nevindecată de altitudini şi agravată de plajă. Ca să trim ită cunoscuţilor din capitală o foto­grafie patetică în pantaloni, cucoana care visase un prinţ şi s’a ales cu un brav funcţionar prost-plătit, mai păstra d in tr ’un vis învechit şi nerod superficialitatea decorativă.

Dar tortura bagajelor, a trenului, degradarea promiscuităţei, conflictele interm inabile cu hamalii, cu v iz itii, cu portarii, in­trarea bietului trib social, refugiat sub pretextul naturei şi aerului în slugărimea specială estivală, văxu itorii de ghete, neguţătorii de alune, chelnerii, madame, portarul rândaşul... Ploşniţa, marea, vierm ele şi omul, pe spinarea sclavului nelecuit al unei deDrin- deri imbecile. Apoi, întoarcerea acasă, cu perspectiva unui ter­men de ch irie şi a iernei, taxe şcolare, cărţi. Desmăţul acestei de­zorganizări morale şi materiale poate că începe să ia sfârşit şi întârzierea vere i a putut să procure câteva sugestii favorabile bolnavilor intoxicaţi de viciu l vilegiaturei.

N evoile sociale de după răsboi au inspirat conducătorilor de state sistemul de organizare a efortului colectiv în serie, închis într’un program. Planurile de lucru, pe zece, pe cinci, pe patru ani sunt acceptate de naţiuni mai comod decât un timp indefin it de suferinţă şi jertfă. Ele mai prezintă şi folosul că refac educa­ţia omului dezolat şi a colectivităţilor lăsate în vo ia şi impreei- ziunea evenimentelor. O asemenea voinţă de activitate îndoită şi întreită decât normalul, care e o modalitate de lene cu câte două trei sărbători săptămânale, o poate inaugura în viaţa lui, fiecare adult, bărbat şi femee, pentru sine şi pentru fam ilia lui. Un pro­gram de lucru individual, poate să-şi impună fiecare, începând cu ceeace este mai simplu şi la îndemâna lui, cu odaia, cu gos­podăria, cu pământul, cu braţele şi cu mintea, proprietăţi nedis­cutate. Interzicerea pentru sine a vilegiaturei, de pildă, pe trei ani, va da rezultatul unei econom ii sigure şi un câştig hotărât in­dividual şi general. Casa va fi spoită şi curăţată, curtea va devenio grădină, cop iii vor ,fi mai în grijiţi şi mai hrăniţi. Un singur

Din neplăcerile vilegiaturii.

metru pătrat de pământ aduce colaborarea belşugului seducător al planetei la osârdia omului care i-o cere.

Toţi m uncitorii nu sunt în situaţie de aşa numit şomaj. Sâm­băta, chenzina şi mensualitatea sunt pentru cei mai mulţi nişte periodicităţi care nu şi-au pierdut încă sensul. Dela atelier şi şantier până acasă, tentaţiile h ibride ale cârciumarilor ies dea- lungul drumului înainte. Mese cu ieţe albe, lăutari şi grătare pun piedica ispitei în picioarele lucrătorului, care şi-a încasat sala­riul. Unii cârciumari au angajat şi agenţi consumatori, cari în schimbul câtorva pahare cu vin atrag buzunarele mici, aşteptate acasă de fam ilii, răbdătoare, dând spectacolul vadului bun şi piz­muit.

Am avut dovada plăcută în anul de faţă, că muncitorii nu se ■mai lasă prinşi Sâmbătă seară. Bodegile, cum sunt numite câr­cium ile jefuitoare, rămân până noaptea târziu nevizitate. Parazi­tismul cârciumăresc se ofileşte şi tejghetarii p ivniţei vor f i siliţi să închidă, să puie sapa pe umăr şi bucile şi fălcile la munca sudorilor grele şi sănătoase.

In schimb, fam iliile m uncitorilor au început să cutreiere pei- sagiile frumoase ale îm prejurim ilor capitalei. Dela capetele linii­lor de tramvai, in toate punctele cardinale, de jur împrejur, câm­pia, zarea, dealul, pădurile, lacurile, satele, solicită bucuria ochiului şi mulţumirei. Bucureştii sunt împresuraţi de câteva centuri de comori, la toate distanţele şi dacă le lipseşte, de pil muntele, au în schimb din abundenţă soare, verdeaţă, apă şi ni­sip. Numai la o palmă de palatul Cotroceni, ca să pomenim pe nume un singur punct balnear aproape gratuit, se găseşte cunos­cuta şi totuşi atât de ignorata moară Ciurel, cu un kilometru de apă mare curgătoare şi de plajă, pe maluri, într’o privelişte fer­mecătoare.

Poate că în tr ’o bună zi revista Realitatea va pune în buzunarul fiecărui c ititor o cărţulie cu titlul „ Arta de a şedea acasă şi în Bucureşti” , o călăuză revelatoare a frumuseţilor nevăzute, de la nasul nostru...

T. ARGHEZI

Când aveţi dureri__ Togal! Tabletele Togal sc dovedesc nelnlretiite la-.

Reumatism GrîpS NevralgiiGută Răceli DureriSciatică Lumbago de cap

300 de medici confirmă. în scris efectele superioare ale Togal-ului faţa de alte preparate.

420 de medici afirma, ca este cu totul ne vătămător.

120 de medici raportează despre eficacitatea Togal-ului în maladii cronice şi rebele, chiar şi în cazuri cand alte

mijloace nu au reuşit.

6000 de medici, printro care profesori marcanţi, afirma cu semnătură legalizată. în certificate benevole, eficacitatea

Togal-ului.

150 de referate dela clin ici şi institute -spitaliceşti dovedesc marele interes al ştiinţei medicale pentru Togal.

9 lucrări voluminoase, dela clin ici importante din diferite ţări, dovedesc eficacitatea sa neîntrecută.

M ii de suferinzi, cari au fost chinuiţi de dureri, an ajuns cu ajutorul Togal-ului să se bucure din nou de sănă­tatea lor! Togal-u l nu numai că alină durerile, ci şi înlătura pe cale naturală substanţele vătămătoare, diaolvând acidul uric! Întrebaţi pe medicul D v ! Vă ajută garantat! Nn faceţi încercări cu prepararte sim ilare: Alţii au încercat în locul Dv. şi acum iau toţi T oga l! Nu există altceva mai bun! L a farmacii şi drogherii. L e i 52-— .

Tabletele Togal sunt un produs elveţian.

De «e Togal?

Citiţi „LE C T U R A “No. 3¿0 — K I — Pag. 10

J e i u b e s c "Orice bărbat tresare

la vederea unei piele fra­gede, noi, albe — a mi­nunatei piele pe care Dv. o puteţi avea acum. Fa­ceţi însăşi Dv. această încercare cu Crema To- kalon, culoarea albă (ne- unsuroasă), celebra Cre­mă de Paris. Ea conţine acum ingrediente albi- toare, tonice şi astrin- gente, combinate cu smântână predigerată şi untdelemn. Ea pătrunde imediat în piele, potoleşte iritaţia glandelor, strânge porii dilataţi şi disolvă coşurile. Ea dă pielei în 3 zile numai o nouă frumuseţe şi frăgezime, cum nu se poate ob­ţine pe altă cale. Aplicaţi această nouă mă Tokalon, culoarea albă, în fiecare diminea ţă şi observaţi rezultatele.De vânzare la toate farmaciile, drogheriile

şi parfumeriile din ţară. Noile preţuri reduse: Crema Tokalon, culoarea albă, de la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea roză, de la Lei 60.

şopti el

Cre-

r \

închinare celor tineri..

Participaţi la Excursi i le„Realităţii Ilustrate“R 1 - Pag. 11

Prin voi zâmbeşte viaţa, Cu-a soarelui căldură,Cu im nul de iubire,Cu visul care fu ră !Când ceru-i p lin cu stele, Când bolta e albastră.In cinstea cui e viaţa?A cui,... decât a voastră!?...

In voi aşterne firea A dragostei aromă!.. Iubirea, nu-i o simplă Regie-autonomă!!... Surâsu’n odhii voştri Mai tare A ca valută. Decât or-ce monedă Pân astăzi cunoscută!

Când... „nenea Cişm igiul” , In umbra-i vă îmbie... Doriţi un singur lucru : Părinţii să nu ştie!...

Zglobie tinereţe.Voi îngeri fermecaţi... Iubiţi-vă’nainte...Nu-i vreme s’aşteptaţi!

In a iubi-iubire Acuma vi-e menirea...La locul de’ntâlnire Se ţese feric irea !!Lăsaţi să sburde’n voie Dorinţa cea pribeagă! Dintre-un băiat şi-o fată, Purcede lumea’ntreagă!

De n a r f i fetişcane, Sau de-ar lipsi băeţii, Pe tot întinsul lumei, Ar f i crescut bu reţii!!!

Voi nu aveţi parale,Nici automobile,Nu cereţi dela viaţă, Foloase inutile,Voi nu vă duceţi vara La băi la Karlsbad,Voi n’aţi fost pân’acuma Nici... până la Bârlad!! Ce-aţi căuta voi oare Acum la Deauville?!Nu-i marea ’n ochii voştri, In ochii de copil? !In părul blond, nu arde Un soare m ult mai tare Ca cel ce e acuma In staţii balneare!?...

Când gura voastră frige De jlu m e şi săruturi,Ce floare ar atrage Atâtea m ii de flu tu ri!?

Din Bucureşti, natura De-ar f i să vă confişte, Atunci adio! Cine Săracul să-l mai., mişte? Ar îngheţa viaţa Cu chipui-i provizoriu,Şi biata Capitală,Ar fi... un crem atoriu! Trăească tinereţea Cu frageda-i m inciună! Doar ea ne aminteşte... Că’s stele, cer, şi lună!!

IONITA DELATEAT

No. 340 —

Managerul şoarecilor la HollywoodN {ara cinematografului n ici carierele artistice nu seamănă cu cele curo-

pene. Iată bunăoară cazul lui Monty. Intre paranteză trebue să spunem că aceasta este numai o poreclă, deoarece personagiul despre care vorbim se

numeşte cu numele adevărat M'ontgomery. _ _ ,Monty era un vlăjgan înalt, slab, cu faţa plină de coşuri, j l i plăcea mult sa

•muncească ş i în această privinţă nu făcea nazuri: de-1 puneai să măture cabinele, sâ spele automobilele, să ducă bileţele de dragoste artistelor sau să joace — când se iv ia prileju l — roluri m ici, neînsemnate, toate le făcea cu voe bună. Dealtmin- teri el era totdeauna cel d intâi care sosia în studio şi când asistenţii sau maşi- niştii veniau îl găsiau pe el la treabă. D in p ric in asta se bucura de o reputaţie bună şi toată lumea spunea: „Momty e un băiat de ispravă şi o ,să isbândească!’

In tr’adevăr făgăduia mult, dar — în tr ’o bună zi — spre uimirea tuturor, dis­păru din studio şi vrem e de doi ani nimeni n’a auzit vorbindu-se despre dânsul.

In amurgul unei minunate zile de Mai, un Cadillac elegant s’a oprit în faţa studio-ului. Un gentleman distins a coborît şi a cerut unui figurant, îmbrăcat în cow-boy, să-l anunţe directorului.

Deodată cow-boy-ul dete un chiot de uim ire:—- „E i drăcia dracului! ăsta-i M onty!”Şi toată lumea văzu cum elegantul gentlemam îmbrăţişa .pe simplul figurant. In câteva minute tot studio-ul aflase despre întoarcerea Iui Monty. Din toate

părţile, figuranţii veniau să-l felicite. Şi astfel în ziua aceea Monty n’a mai avut timp să vorbească directorului.

înconjurat de prieten i vechi, în tr ’o bodegă aşezată .pe ţărmul Pacificului, Monty povestia:

— „Sunt doi ani şi jumătate, în tr ’o dimineaţă m’am sculat mai târziu. M’aira îmbrăcat în grabă, şi când să pun picioru l în gheată am văzut cu uimire că înăuntru se găsia un trup .mic călduţ, un şoricel...

Ce să fac? N ’aveaim timp să mă gândesc la această .problemă gravă; am luat un castron de sticlă, care era în odae, şi ani închis înăuntru micuţul animal. Apoi am plecat la lucru.

Ziua întreagă n’am putut să uit şoricelul. In cele din urmă am hotărît să-i redau libertatea, de cum voi sosi acasă... Şi aşa aim făcut. Am ridicat capacul, dar închipuiţi-vă că şoricelu l nu voia să ¡plece. M ’am (plecat asupra lui şi m’am pre­

făcut că vreau să-l apuc cu mâna. Şi de data asta s’a arătat foarte puţin dispus să-şi schimbe locul. I-am dat atunci puţină slănina şi a imâncat-o. A doua zi im’am dus Ia studio şi-am crezut că şoricelu l fiind liber o să plece. Dar ra’am înşelat...”

Monty îşi aprinse o ţigaretă şi continuă:----„După câteva zile am devenit prieteni nedespărţiţi.

Puteţi să nu mă credeţi dacă vreţi, dar eu vă afirm că înce­tul cu încetul a început să înţeleagă ce-i spuneam. Po­vestea asta m ’a amuzat. După puţin timp, am cumpărat un şoricel femelă, ca să-i ţie tovărăşie. Ih scurt timp a- veam o adevărată menagerie de şoricei.

Strânsesem patrusute de dolari Ia bancă; am hotărît să înch iriez o casă mică la Passadena, spre ajmi consacra tot timpul dresării acestor animale.

Aş putea să vă istorisesc poveşţi nesfârşite despre inteli­genţa şorice ilor şi deasomenea despre inteligenţa anima­lelor în general, căci, puţin după aceea, am început să dresez veveriţe- şi gâşte. Puteam pierde vremea, pentrucă tocmai moştenisem o sumă mică.

... A ţi văzut film ul ¡în care scena principală se petrece în tr ’un raion de confecţiuni de dame şi al cărui protago­nist este Reginald Deny. Cel. mai bun „gag” din film e o scenă în care se vede o clientă a magazinului asaltată de şoareci. Ei b ine! zece şoricei de-ai mei au fost prota­goniştii acestui film . F iecare dintre ei câştiga cincizeci de dolari de figuraţie. In zece zile am strâns cinci mii de dolari...

E un an decând dresarea m icilor animale îmi rapor­tează foarte bine. Mi-am cumpărat un leu, cu banii strânşi.

No. 340 — K I — Pag. 12

ßalbo deasupra Alpüor in raidul intercontinental

Balbo şi escadrila de hidroavioane cu care a fost în America, la Chicago, în momentul în care scriem acestea, — este pe drumul înnapoierei în E u ropa .— Fotografia noastră înfăţişază hidroavionul lui Balbo, în timpul sborului deasupra A lpilor.

Dealtminteri 1-ain revândut .cu­rând lui Metro Goldwyn, căci ăsta e leul al cărui răget îl au­ziţi in marca prezentată de Casa Metro când se dă un film sonor. Şi astfel astăzi mă aflu in fruntea unei adevărate ine- nagerii.

Alaltăeri ara constatat că o r i­cum munca asta de dresor e o- bositoare. Atn scris im ediat o scrisoare directorului studio­ului, spre a-i oferi toate anima­lele mele. Acuma viu pentru afacerea asta.”

— „Iţi vinzi deci toate ani­malele? Nu mai e o .afacere bună? Sau ai nevoe de bani?”

— „Nu. Am 70.000 dolari. Dar am hotărît să desfac totui. îm i

trerupt-o acum trei ani. Mai în­tâi o să fiu figurant şi apoi, dacă am puţin noroc, o să capăt şi roluri mai interesante...”

Vreme de şase ani M onty a redevenit deci figurant. In acest timp, puţin câte puţin, şi-a chel­tuit toate economiile. Z ile le tre­cute am lipsit din H ollywood. Primesc o scrisoare din acest oraş. Postscriptum-ul era re­dactat în felul următor:

„Monty e lefter. Pleacă astă- seară să se angajeze Ia pescui­tul balenelor. Dar n’am n ici o grije de soarta lui. Nu-i el omul care se lasă înfrânt de viată” .

, ________ J. F.

Pe vreme că ldu ro asă■Un pahar de apă proaspătă, o

bucată de zahăr, câteva pică­turi de Ricqles şi iată cum se face cea mai gustoasă şi mai răcoritoare dintre băuturi. A l­cool de menthe de Ricqles este economic pentru că se întrebu­inţează cu picătura.

cu m p ăra-dar

nu ai D-voaslră proprii

Luptaţi contra peri­colului pietrii! ^

Dinţii Dv. au înfăţişarea dinţilor sănătoşi — sunt ei

însă într’adevăr sănătoşi? Pia-__ţra de pe dinţi — cauza atâtorsuferinţe — e invizibilă, în spa­

tele dinţilor! De acest rău vă scapă îngrijirea regulată cu Kalodont, căci

numai Kalodont conţine preparatu l eficace, recunoscut ştiinţificeşte: Sulfori-

zinoleat-ul Dr-ului Bräunlich. Aşa dar: S păv laţi-vă dinţii dim ineaţa şi seara cu

No. 340 - R J _ Pag 13

de sinucideri in

(Deia corespondentul nostru din Japonia)

T re i sute de cetăţen i japon ez i s’au aruncat în c ra te ­rul vulcanului M iliara , căutând o m oarte rom antică.

Tokio. 19 Iunie.

T IN E R E TU L japonez e bânituiit de o molimă a sinuciderilor. Sute de adolescenţi — băieţi şi fete —± şi-au găsit m oar­tea aruracânduise în gura vulcanului Mihara, situat pe mica

şi izolata insulă Oshima, la 60 de mile depărtare de frumosul go lf ai Tokio-ului. C incizeci dintre persoanele care au sărit în prăpastia fuimegâradă, dela 1 Ianuarie până acum sunit cunoscute pe nume şi adresă, la poliţia loicailităţei da r număruil celor ne- idenitificaţi se rid ică la 300.

Mieko Ueki şi K iyoko Matsumoto — două studente din Tokio, abia eşite din copilărie, au sărit la începutul acestui an în crar terul vulcanului, stârnind prin gestul lo r un fed de nebunie co ­lectivă. M ii de oameni au venit de »tunici în pelerinaj la a- ceastij inisulă, atraşi parcă de o forţă mistică. Marea majoritate a fost întâmpinată de cordoanele poliţie i şi întorşi din drum, mai înainte de a-şi fi putut găsi sfârşitul in uriaşul cazan de foc al vulcanului. Dar cu toate aceste precauţiuni, şase persoane au reuşit totuşi în cursul unei singure zile, la 8 Mai', să înşele vigilenţa poliţienească şi să facă actul fatal. Cei pe cari poliţia a reuşit să-i oprească' dela funestul gest au fost arestaţi.

Vă veţi da seaima de proporţiile pe care le-a atins această psichoză diacă vă vom spune că celulele comisariatului din Qshi- ma sunt azi tixite cu candidaţi la sinucidere. O stranie fasci­naţie pare să atragă pe supuşii Mikado-ului spre craterul vul­canului.

- ■ ___ f _____ ..... avea|curajul să sarŞ.. îri prăpastie. Acesta se desprilşe' atunci dini mulţittfeAtrigânid că acceptă provocarea şi mai niajnte de-a ii putut fiJ fcrH , şe aruncă, cu capul înainite, In ej;y<erul fumegând,; Nimeni n’u năni îndrăznit de atunci să facă astfel ţie provocări,;

S inucjdeflk (lela Mihara constituteoc actualmente în Japonia unai d in cefle mai grave probleme sociale.; Atât autorităţile eilţ şi presa ise ocupă intens de acea jfe nebunie efcameminţă să i! proporţii datastrofali-. „Yom iuri Shimbtin” * uniil din cele ni mari cotidiahe ale capitalei q.® anunţat proectul unei expediţii ştiinţifice, în scopul de-a distruge legenda eă trupurile celor c;*ri se aruncă în gura vulc anului sunt incinerate şi trimise li cer purificate, sub formă de iun . i #

D-l Mitsuo Miyazaki, directorul ziarului Yomiuri ne-a dat i > mănunte ¡asupna acestei exp ed iţii:

Ceeace urmăresc sinucigaşii japonezi, e să înfrumuseţeze! moartea, s’o puie intr’un cadru feeric, şi pentru asta îşi alet locuri ca golful dela Kamaeura, cascadele dela Nikko, craterele vulcanilor A sama, Aso şi Miibnra, toate renumite pentru mă­reţia frumuşeţei lor. Ei bine, vrem să dovedim acestor exaltaţii că aruncarea in gura vulcanului Mihara n’are nimic frumos în| sine. Vrem să le arătăm că trupurile victimelor nu se prefac ini fum, cum îşi închipuie şi speră candidaţii la sinucidere, ci ră-f mân să putrezească în mlaştina de lavă a craterului.

jT ^ r in e in să le arătăm că din cauza nenumăratelor sinucideri 1 in . ultimile luni, pe marginile craterului domneşte aceeaş mur­dărie şi aceleaşi miasme care năpădiseră oraşul- Tojclo, la epoca1 marelui cutremur din 1923, când străzile erau acoperite de ca­davre, — .ţinem să Ie arătăm că moartea, departe de-a fi frti-J moaşă, e desgustătoare.

,,Mai departe vrem să deschidem ochii publicului asupra fap­tului <*ă o moarta. în gura craterului Mihara nu e nici instan-: ■ tanee şi, n ici nedureroasă, că până la suprema eliberare, arsurile smulg strigăte sfâşietoare din gurile victimelor, câteva ore i la rând” . - , •

In ziua de 7 Ianuarie a acestui an, două tinere studente in vârstă de 20 ani, Mieko Ueki şi Masako Tomilta, au făcut o as­censiune pe muntele Mihara. Ajurase pe marginea craterului, Mieko serie câteva strofe dintr’o poezie tristă, pe care le dădui prietenei sale, luându-şi rămas bun dela ea, şi înipărtăşindu-i hotărârea luată încă din anul precedent, când vizitase pentru; prima oară şi fusese fascinată de sublima frumuseţe a vulca- \ nului, ca să se arunce în gura aceea de foc spre a dispărea f pentru totdeauna de pe acest pământ în coloana de fum ce se |; rid ică din crater._ Masako încremeni înaintea acestei ciudate şi neaşteptate ho- |

tărâri a prietenei sate şi crezu la iruceput că glumia. Dar Mieko | nu fusese niciodată mai serioasă, şi toate rugăminţile, toate in- | cercările lui Masako de-a o face să renunţe la acest funest gesl, i rămaseră zadarnice. .In cele din urmă, Mieko fu cea care o con- j. vjruse pe Masako, că datoria ei de bună prietenă era , 'o laseC Q . C l n A n o n / l n n c / ţ n n f n x n n rv t* i n m A i i r l a i TI '- i/m o fiiffri.să-şi dobândească eterna pace, prin moarte, lliiima rugăminte

H fe R l - P a fl-

a lui Mieko, înainte de-a dispărea în prăpastia fuinegândă, fu ca Masako să nu spuie nimănui n im ic despre moartea sa, timp de cinci ani. Masako făgădui şi unii spun că numai călcarea acestui jurământ a abătut „blestemul” asupra vulcanului.

După sinuciderea prietenei sale, Masako se întoarse la Tok io şi se ţinu câtăva vreme de cuvânt, nesuflând o vorbă despre ele petrecute pe muntele Mihara. Avea însă grele mustrări de onştiinţă şi nemaiputând suporta povara tainei — povesti în- r’o seară totul unei alte colege de universitate, anume K iyoko Matsumoto.

Relatarea lui Masako, avu darul să fascineze şi să exalteze pe Kiyoko. Fără a sta mult la gânduri, tânăra fată se hotărî să urmeze exemplul prietenei moarte, în îm prejurări atât de puţin obicinuite, pentru a trece şi ea în paradisul de pe cealaltă lume.

I Ea insistă ca Masako să-i fie călăuză în ascensiunea până la muntele Mihara, aşa cum făcuse şi cu Mieko! Dar cum fata se

! apuse îngrozită. K iyoko o ameninţă că avea să facă secretul pu- ' Mie. După o penibilă luptă cu sine, Masako hotărâ să facă pe I voia prietenei sale şi în ziua de 12 Februarie, fetele urcau spre I culmea muntelui Mihara. Din această călătorie nu se întoarse ! decât Masako.

In drum spre Tokio însă, Masako fu oprită de poliţie şi su­pusă unei serii de interogatorii, pentrucă dădea de gândit atât

I prin aerul său rătăcit, cât şi prin faptul că sătenii dela poalele muntelui au declarat că văzuseră două fete urcând muntele, şi

!■ numai pe una coborându-1. Masako nu se lăsă prea mult rugată, h spre a face mărturisiri comiplete, şi cum povestirea sa era ne- ; obicinuit de senzaţională şi de romantică, ziarele-i dăduiră o ! largă publicitate. Biata fată era ziln ic asaltată cu tot soiul de în- r trebări, de către reprezentanţii poliţie i şi de către reporterii i avizi de detalii. In cele din urmă căzu greu bolnavă, din» cauza

oboselei şi a torturilor morale la care era supusă încontinuu şi muri cu nervii puternic sdruncinaţi, la începutul lunei Mai.

Dar ceeace a determinat pelerinajul de sinucigaşi la muntele | Mihara a fost faptul că ziariştii japonezi îmbibaţi de filosofia ¡ ţinutului, au comentat cu un lirism aitât de entuziast gestul ce- : lor două tinere studente, înicât au stârnit în rândurile tineretu- I lui o emulaţie întru im itarea exemplului lor.

Cum priveşte filosofia japoneză viaţa, de se despart aceşti oameni atât de uşor de ea sau mai bine zis, ce părere au ei

I despre moarte?Aceasta din urmă e pentru ei o trecere în ţara eternei fe r i­

ciri, unde trăeşti în tr ’un neîntrerupt extaz, neatins de mes­chinele necazuri ale v ieţei pământeşti.

După cum am mai spus, cu toată vigilenţa poliţie i din Os- [, hima, oare a cerut ajijtoare şi dela Tokio, vulcanul Mihara nu­

mără până acum mai bine de trei sute de victim e, pentrucă circumferinţa craterului său e atât de mare, încât ar trebui sute de poliţişti spre a ţine la distanţă pe toţi cei cari vin să se arunce, de aci, în neant.

Frumuseţile insulei Oshima, de care auziseră toţi japonezii dar pe care puţini o vizitaseră, au fost relevlate pentru priima dată la sfârşitul anului trecut, ,când a fost inclusă în lista celor 12 localităţi de vilegiatură asie Jiaponiei.

Dar Oshima, pe lângă că-i unul din cefle mai pitoreşti colţuri ale Japoniei, mai constitue prin moravurile ei, un fel de para­dis masculin., femeile sale muncind din greu. pentru a în tre­ţine nişte bărbaţi trândavi.

i Până’n Februarie, când a isbucnit epidemia de sinucideri, a- I ceasta insulă avea" doar cinici poliţişti, pe toată întinderea ei, şi

asta,1a mai bine de 3000 de gospodării; vă puteţi închipui deci cât de paşnică era viaţa în această regiune.

in legătură cu expediţia ştiin ţifică proectată de cotidianul ja­ponez Yomiuri, savantul Shoin Yamda, care a condus examină­rile medicale ale maimuţelor şi m armotelor coborâte în-- Vulcan, declară că in crater se află puternice emaniaţii otrăvitoare şi urme de radium. Animalele au suferit grave turburări fizice, de pe urma coborârei în vulcan. Maimuţele n’au putut fi ţinute multă vreme, întrucât au fost cuprinse de un fel de turbare, în cuşlile lor, iar una din marmote a murit, puţin după scoaterea sa dTn crater. La disecţie s’a observat că artena trahee şi plă­mânii erau congestionaţi şi .că p e . alocuri sângeraseră. Explo­ratorii vor trebui deci să poarte măşti de gaze pe care le vor examina cu grije mai înainte de-a începe lucrările expediţiei.

Prof. Seizo Nakam, care studiază vulcanul M iharei înică din 1308, spune că expediţia proectată va avea rezultate de-o con­siderabilă importanţă, atât din punct de vedere ştiin ţific cât şi

, moral.k „Concetăţenii noştri, în special cei tineri „scrie el îintr un znar

american”,’ au alergat să se sinucidă aruncándu-s¡e în craterul Mîharei, crezând că trupurile lor vor dispărea în tr ’o apoteoză de nouri şi lumină. Dacă vom reuşi să sdrunicinăm credinţa a- cesiar nenoriciti, făcându-i să vadă lamentabila stare în care se află cadavrele sutelor de sinucigaşi cari putrezesc pe fundul cra­terului, îşi vor da seama sper, că muntele nu posedă nici o putere mistică şi asta va pune fără îndoială capăt epidem iei desinucideri” . _

E. A.

STR, PA7ACA 1 STR.HALELOR 21

ISVOARELE STATULUI FRANCEZ

V I C H Y - C E L E S T I N SRINICHI SAŞICA GUTA - DIABET • ARTRITISM

V I C H Y G R A N D E - G R I L L E aparatu lu i b ilîar

V I C H Y H O P I T A L si a le intestinului

SENZAŢIE PRINTRE RADIOFONIŞTIproduce noua superheterodină R. 28 cu o lămpi moderne şi vorb itor eleetrodinamic la preţul

de lei 8.300.Revânzători în toată ţara

Reprezentanţa: Bucureşti, Cal. Victoriei 1 0 6 .— Tel. 2 4 7 -4 0

No. 340 — R I “ Pag. 15

PăUfiria cu „puşcaşul: La Bish Loiyata, ¡111 participant ju fr ec vet uitam., m L£ oncursţfi Jgf tra< tiu cupa Uunfreg, şi-a mat 0 1 riaşe, ca apărătoare de soaref

'Stata Méu. Z i P i l

Jos bărbile sau la stâlp! in Camak, lungă Washington s’a porn it, nu de mult, o mişcare in favoarea portului bărbii.

F— O indiană din neamul H opi a prezen­tat două coşuri, produse ale artei naţi­onala indiene: unul foarte mare (în care stă ea) celălalt extrem de mic

La Los Angeles (C a liforn ia ) a avut- loc a serbare aviatică, în fala a sute de m ii de oameni. Fotografia noastră înfă­ţişează parada forţe lor aeriene ameri­cane.

Soldaţii scoţieni au concurat la Lon ­dra în cursa de obstacole pentru cupa Hamilton Leigh. Flaina scoţiană î i îm ­piedică mult la sărituri.

I Regele petrolului, bătrâ Rockefeller, deşi a îm plinii

■ tnră viguros. Dânsul iubeţa viguros, vansui iuoe U vedem, in fotograUk

ijloeul turmei sale rfe'oÎ| ikê^SVoùd.

La Tokio (Japonia) a avut loc pro- cesul îm potriva m em brilor „L ig ii Fră­ţia de Sânge’’, care au pe conştiinţă u- ciderea prim ului ministru japonez'Inu- kai. La vreme a fost descoperită o nouă conjuraţie, care intenţiona să suprime pe prim ul ministru Saito şi pe minis­trul de război Araki. Patruzeci şi nouă de conjuraţi au fost arestaţi. .In foto­grafia noastră i i vedem în momentul iiidecăiii. Feţele lo r sunt acoperite cu- coşuri, după cum e obiceiul în Japo­nia, pentru acuzaţi.

In bisericuţa din Saarow Piescow lungă Berlin a avut loc la 22 Iu lie că­sătoria religioasă a lu i Max SchweUing cu Anny Ondra.

Aviatorul Wiley Post a făcut încon- mjurul luniei în 7 zile, 18 ore şi 50 de

minute, bătăndu-şi p ropriu l sjiu record cu 19 ore.

Lindbergh a făcut o călătorie cu avi­onul în Groelanda. E l a fost întovărăşitd solia sa:

F E M E I L Ede R A M O N N O V A R R O

(C u prilejul vizitei sale în Europa)

D ESIGUR că mai întâi v ’ar in te rn a să cunoaşteţi câteva de* talii asupra vieţii mele. ?A flaţi deci că rn’am născut lai Durango, In m ijlocul M exi­

cului, în 1899 şi că părinţii mei, Senor $i Sen >rita Mariano Sa- munieyo (acesta-i adevăratul meu nume de f li lie ) aveau de hrănit paisprezece < jp ii, deşi m ijoacele lor ei.: j , r«ditse.

(iusiu! :neu pi iitru 'teatru se manifestă defa vârsta de şapte ani. Inii .unintesr că prim isem deda tatăl meu un m ic „Vasi&a- che” , şi împreună cu alte marionete reprezemtâih — în faţa altor copii — nu farse icomune, c i „Văduva veseîă” . Îm i plăcea să dan­

sez dii pe atunci şi odată cu studiile mele la liceu, luam lecţii de izicămuzică

Dai ir finit.

şi dans.Dar timpurile feric ite ale cop ilărie i nu puteau să dureze la

Ura din acele revoluţii care bântues , vai! atât de freic- \ nit' ţara mea, a rilsiipit ultimeile resturi a averii noastre şi n am văzut dintr’odată în trista situaţi« di lupta cu realită­ţi e vieţii. Io 1917 a,m trecut graniţa Stati r-Unite, spre a-mi <; ştîga existenţa în această ţară.

A urmat perioada de luptă îndârjită, la c.ire e supusă — sub aspecte puţin variate — 'aproape toată lumeţi. Am fost aruncatii nitjr’uin colţ înitr’altul, din New -York La I llyw ood ; am fost (1 ¡msator Intr’o trupă de balet, în turneu; ch' ner în tr ’un restau- r; nt; am încercat mai multe meşteşuguri n.irunte... la idreipt v irbind, această existenţă agitată, care îngădue multe suişuri şi c borîşuri, care aduce cu sine cotituri repezi şi surprize neplă- c ite, nu prea corespunde aptitudin ilor mele. De îndată ce-am izbutit să fac oarecari econoimii, mi-am continuat studiile, mai ales <!eie de canto, căci am biţia mea era să devin t> nor, la prima oiperă din lume.

Desigur, cinematograful începuse să mă atragă ş el, şi am încercat totul, spre a pătrumSe în- ti’ tin*studio. Zadarnic însă: paradisul era prea b ne păziit.

Insfâârşit, în 1922 norocul îm i surâse. Ferdi-i :nd P inney Earle m’a angajat să joc ralul p rin ­

cipal din „Omar Kaayyam” . La acea epocă stă­pânea încă Rudolf Valentino. Eu m’am apropiat de Rex Ingram, la Metro-Go 1 d w y n -Ma y e r .

Să-mi fie îngăduit a cita câteva din succesele «e le : „Prizon ieru l din Zenta” , „Scaraimouche” ,.Arabul” , „Ren-Hur” , „Cântecul păgânului” „Cân-

¿ăreiţul din Sevilia” ... Cunoaşteţi urmarea. N ’am de ce mă plânge.

Sau mai degrabă eu n’aş f i făcut nimic, dacă trăsăturile feţe i mele şi musculatura corpului ;neu nu s’ar bucura- de o armonie specială.

FRUMUSEŢEA trebue să fie ceva destul de a- greatoil pentru un avocat, un rhedilc sau un in­dustriaş). Dar puteţi să vă imaginaţi ce neplăceri comportă ea penitru nenorociţii actori şi actriţe ?Desigur, mărturisesc, că oarecare avantagii fiz ice uşurează debutul. Ele perm it să te impui mult mai uşor, deşi, concursul de îm prejurări are in­fin it mai multă importanţă. Run. Să spunem Că născut sub o stea fericită, primeşti un crâm- peiu de rol, pentrucă eşti frumos. Şi urmarea ?Câte sforţări risipite, câtă ambiţie, câtă tenaci-

late desfăşurată, numai spre a dovedi incontestabil tuturor in­credulilor, ce )or cari sunt de specialitate, cât şi celor din afară,— că a4 taler't, da, cu adevărat talefllt că <feşi eşti frumos nu eşti complet tâmnit.

Un antisţ clasat „frum os” ajunge mai uşor în faţa aparatului fotografic, dar riscă să dispară tot atât de repi de.

' Un artist clasat „interesant” întâmpină câteodată mai multă greutate, însă prim ul pas făcut, drumu-i este deschis.Aşa-i exem­plul lui Paul Muni.

Un artist considerat „slut” , poate să ajungă în culmea glo­riei, datorită tocmai sluţeniei sale, ca L'on Chanty.

Deci să nu m i se mai vorbească despre „frumuseţe” în cinema! Ceeace contează: e naturaleiţa m işcărilor, bogăţia m im icei; in- tr’un cuivânt p.uterea talentului.

A doua chestiune ce mi s’a pus adesea este aceea a fem eilor. Se crede că ţumeile mă admiră şi că eu trebue să mă bucur. Detsigur că sunt mo­mente când trebue să înfrunt, singur, — un om fragil şi tim id, — asialltul admiratoarelor mele. care vor să mă vadă în carne şi oase. Mă refer mai ales la ieşirile de la music-hall, ce au loc ia Paris sau aiurea. Acolo contactul, dintre repre­zentantele sexului frumos şi persoana mea mo­destă, devine câte odată — cuim aş spume? pu­ţin brutal. Vedem, doar, atâtea lucruri frumoase şi în tr’adevăr măreţe, pe pământ: muzeele, aca­demiile, Societatea Naţiunilor!... Eu, eu nu me­rit atâta admiraţie. Ele m ă asaltează, mă îmbrân­cesc, aceste ferm ecătoare fiin ţe; îm i smulg ba­tista, îm i sfâşie cravata, s’agaţă de pălăria mea, de haina mea, îm i rup coastele şi-mi frâng de­getele.

F iind foarte încântat, natural, îndrăsnesc totuş să. le implor, cu riscul de a părea fricos, — ca să se îndure şi să-şi potolească puţin manifesta­ţiile lor irezistib ile, de dragoste, dacă nu pentru mine , — căci din parte-imi s’ar cuveni să le ex­prim toată recunoştinţa mea, — cel puţin pen­tru ele însăşi. Eu cred în adevăr că aistfcl de ma­nifestaţii ie obosesic mult.

Trecând dela particular la planul general, eu ador femeile, care sunt: bucuria, surâsul, plăce­rea vieţii. Sunt de părere că ele au dreptuil să reclame egalitatea cu bărbaţii. Femeea modernă

răpeşte bărbatul, da dom nilor; pe deasupra, ea ştie să devină o camaradă delicioasă. Dv. o ştiţi tot aişa de bine ca şi mine. Asta nu înseamnă că, dacă... Nu în ­seamnă că, dacă vreodată aş â- vea intenţia să mă căsătoresc, eu n’aşi alege pe soţia mea, ma­ma capiilor mei, n ici dintre ac­triţe, n ici dintre am intitele ca­marade, ci dintre ţinerile fete modeste, puţin copilăroase, pu­ţin mondene, care să ştie să fa­că bucătăria, să conducă servi­tori şi să ţină bine o ca/să... Ce vreţi, sunit unele idei fixe... De altmintrelea, acest eveniment nu se va produce curând. Am atâtea lucruri de făcut şi mai a- les am câteva plăceri preferate pe care aş vrea să le gust puţin mai întâi singur. Egoism? Poa­te. Dar cine nu e? Călătoriile de exemplu, mă atrag enorm. Cunosc foarte bine Am erica. A- colo se mănâncă în viteză, se doarme în viteză, se trăeşte în viteză, eşti n im icit tot în v ite ­ză. Europa, — ce ch ilip ir pen­tru american !.. Aci, cadenţa se domoleşte. Respiri. Priveşti in juru-ţi. A i timp de reflectat. Dejunezi tot atât de tacticos ca şi când ai cina, asta înseamnă instalat comod dinaintea unei mese bine pusă, cu gesturi na­turale, nu grăbit, c i savurând fiecare îmbucătură. Ciocneşti paharul. Stai de vorbă. In ochii mei un bun dejun pe pământul Franţei rezumă, oarecum, toată fineţea şi civilizaţia europeană. Apoi cărţile ce mă atrag: Gide, Proust.

Armoniile m arilor maeştri dorm în instrumentele mele de muzică, un m ic teatru mă aş­teaptă, teatrul meu particular, a cărui „sală” nu poate cuprinde decât 60 persoane şi unde ju­căm pentru plăcerea noastră, eu şi amicii mei. Apoi sporturi­le: tăria, sănătatea şi mişcarea... tennis, nataţie, canotaj. Să fii singur, într’o barcă, lăsându-te legănat de valurile ce-şi pă­strează secretele lor.

Oh, ce frumoasă ar fi viaţa, dacă s’ar putea aborda numai din partea răgazurilor! Dar cum să-ţi iei aceste răgazuri?

Un mic popas în Elveţia, al­tul pe Coasta de Argint, şi în­dărăt spre Hollywood!...

Gândiţi-vă la mine, vo i toţi cari puteţi să vă repausaţi, c iliar în mijlocul lucrului vostru ! . . . Pentru mine lucrul este o lun­gă aşteptare neîntreruptă, a o- dihnei.

r///////r///

• ^ i, IO— * *

0 CTICLUTA PARFUM

C Ö T YIn s c o p de lan sa re a n o u l u i p a r f u m

n c u * C u f a S c J *

r / c R-E A t i o n 1933/ /

Casa COTY va adăoga (pentru scurt timp) în fiecare cutie de pudră — o sticluţă originală din acest parfum, vânzându-se şi mai departe cu preţul de H O lei.

De asemenea s’a pus in vânzare ţi minunata

APA M COLOHIE nû> (rtC&nuc?elCU PRETU R I L E DE L A '

/ d LE I I N S I M

Citiţi „ A d e v é ru l L i t e r a r “

Soţul (puţin galant): — „Cred c'ar ii mai bine să cobor eu în­tâi. Aşa e sigur c’o să suie iar să te tal".

(Humorist)

— Dacă nu-mi dai drumul, îţi trântesc una cu pioletul în cap”.

(Kölnische Zeitung)

No. 340 — R I

Joc nevinovat la plaje POPESCU (galant): „Te-am /

prins Madame Georgescu!”

(R ic & Rac)

Pag. 19

O fotografie recentă a lui Prim o Camera.

B l - P aQ. 20

A C TU ALU L campion m ondial s’o f i gândind cu. amărăciu­ne că e mult mai lesne să fa c i k. o. o întreagă falangă de „g re i” , cu Sharkey în frunte, decât pe o singură femee,

ambiţioasă şi iute la mânie... s’ar zice că fem eile se aismut una pe alta, ca nişte iDialile moderne, îm potriva blândului Samson dela Sequals. Cea mai neînduplecată dintre toate este Em ilia Tersin i, o subretă londoneză, care a renunţat, scrâşnind din dinţi, la iubirea ei şi vrea să-şi despăgubească acum cu dolari rănile in im ei şi pierdutul privilegiu de logodnică.

Către sfârşitul anului 192STcând n’ajunsese încă la celebrita­te, Cam era o Întâlnise pe frumoasa Em ilia în tr ’un restaurant din Londra unde fata era chelneriţă. Tersin i era o brunetă cu och i m ari, negri şi se zice — cu un zâmbet pururea seducător.

Cum s’au petrecut lucrurile nu se ştie precis. Fapt este că boxeurul, până atunci ¡îndărătnic — nevoie m are! —- la scris, deveni pe neaşteptate grafoman şi iată că tocmai scrisorile lui aveau să constitue cel mai puternic cap de acuzare în proces ! Scandalul începu la Barcelona. Em ilia fusese invitată, pe chel­tuiala deja celebrului logodnic, să asiste la întâlnirea acestuia cu Paulino. Puţin timp după match, luptătorul desmi.nţi sau tăgăduia orice intenţie matrimonială, iar fata cerea numai de­

Emilia Tersini, logodnica părăsită a lui Carnera.

cât să fie despăgubită pentru desfacerea logodnei. Atunci intrară în joc avocaţii. Afacerea s’a sfârşit la tribunal, în Aprilie trecut. Juraţii au avut prilej să se distreze mult, ascultând întreaga co­respondenţă a campionului lumii, care începea totdeauna cu „steaua in im ei m ele" şi „iubirea mea cea mai sfântă” , cu prefă­cătorii de hotărîre şi neîndoioase ( ! ) făgăduinţi de căsătorie. In tr ’o scrisoare, Carnera zicea: „Sunt proprietar de terenuri şi am 36 de case la Hollywood. Toate stelele de cinema mă invită la masă; ai să vezi ce viaţă ideală pregătesc pentru noi! In casa ce ne vom alege pentru locuit, i i vom invita pe toţi artiştii, deoarece doresc cà dela cel dintâi până la cel din urmă, fiecare să spue: „Cât e de frumoasă soţia lui P rim o Camera!.. Vei avea o casă impunătoare şi un automobil fără pereche în lume!” Intr’o alta, afirmă că „este omul cel m ai popular din lume” şi o sfătuia pe Em ilia să părăsească meseria ingrată de chelneriţă, cu trei ster­line pe săptămână, şi să vie în Italia ca. s’o cunoască pe viitoare-i soacră. Ters in i îl ascultă, dar întâlnirea cu mama boxeurului nu fuse tocmai aşa de cordială, deoarece aceasta nu se arătă de loc entuziasmată de alegerea fiu lu i ei.

...Şi aşa se întâmplă ca uriaşul fu condamnat să plătească Emi­lie i 4200 lire sterline, drept despăgubire, plus cheltueli de jude­cată, ceeace revine la peste trei m ilioane şi jumătate de lei! Bo­xeurul, cu Un umor fin, răspunse: „ îm i pare foarte rău dar n'am n ici un ban!” Ba mai declară că o iubeşte încă pe d-şoara Tersini dar că, precum a repetat-o în mai multe rânduri, n’o poate lua de soţie înainte de a-işi fi sfârşit cariera pugilistică. Intr’adevăr, boxul şi căsătoria nu se împacă de fel, în perioada ascensională a unui atlet.

In răstimp, Em ilia n’a desarmat şi cum Carnera nici gând n’avea să vie in Anglia ca să plătească ce datora, ea a fost prima semnatară a cererii de faliment îm potriva boxeurului,. pentru suma de 14 m ii dolari, ca despăgubiri de logodnă desfăcută. Pe de altă parte, i-a mai sechestrat şi bursa de campionat.

Tersin i n’a fost singura femee care a amărât viaţa campionului Când acesta se afla în America, anul trecut ,a fost dat in judecată pentru desfacerea căsătoriei de către o fată care nici nu-1 cunoş­tea. Adversarii lui manevraseră cu dibăcie, in aşa fel ca pugilis-

> tul să fie găsit închis în tr’o cameră de hotel cu o prea frumoasă şi blondă girl, pe care-o admirase cu puţin înainte într’un vau­deville. In mai puţin de un minut şi jumătate iată surpriderea şi

'denunţul, iar a doua zi, în faţa tribunalului, Carnera putu să scape numai mulţumită intervenţiei managerului See, care puse lucrurile în lumina lor adevărată. Nu mai punem la socotală nu­mărul fete lor americane îmbolnăvite de necaz, fiindcă aspirau să devie „jumătăţile” (pretenţia e m ică, la drept vorbind!) învin­gătorului dela Sequals, cum nu socotim n ic i numărul supărărilor

__ce acestea i- le au pric inu it.------ ;—Să fie hărăzit Carnera, ca şi m arii lui înaintaşi in arta pumnu­

lui, Dempsey şi Schmelling, să-şi unească soarta, chiar provizoriu— sistem american! — cu vreuna dintre cele mai frumoase stele ce lucesc pe firmamentul cinem atografic, dincolo de Atlantic?

Astăzi, colosul campion mondial, ¡printre atâtea aventuri şi a- tâtea neplăceri, îşi aminteşte cu drag de cea dintâi iubire a lui când, abia în vârstă de douăzeci de ani, venise in Franţa, la Mar­silia, în căutare de lucru. Iubirea aceea îndepărtată se chema Maria şi era o fată frumoasă din Udine, emigrată ca şi el. Flirtul fuse întrerupt de cariera pugilistică şi de celebritate şi când Car­nera voi s’o caute pe Maria, pe Maria lui, n’o mai găsi. I s’a s>pus că dispăruse din Marsilia spre a se duce cine ştie unde. Spre a-şi urma destinul. Un alt destin!...

ii. n.

a m

M iraculoasa ridicare şi cădere a lui Loewenstein— geniul fi

nanciar al Belgieinanciar al Belgiei Ş . V®

■■■ $ » • • - îjţL fir • •• • *;•' • î>-.-’ţ ^ " w*%jivHi •’>

■, ;y.<s'-'>-<48ţ«i896i

S AU scurs cinci ani dela moar­tea lui A lfred Loewenstein, cea mai pitorească figură în lumea

„oamenilor de paie". E l a căzut sau sa asvarlit d intr’un aeroplan, în ziua 'de 4 Iulie 1928, iar trupul său, orib il mutilat de o cădere dela 1200 ra. în- nalţiine, a fost găsit de nişte pescari irancezi abia două săptămâni mai târziu Dar n ici acum nu s’a făcut de­plina lumină asupra m orţei sale şi m ai sunt încă, în aventuriie financia­re ale acestui belgian, numeroase de­talii asupra cărora planează un mis­ter un .fel de „Tabu” .

Astfel, nu se va pronunţa niciodată numele unei anumite bănci europene, la care Loewenstein avea prin 1926 un depozit de o sută de m ii de fran­ci. ţ>i tot anonimă trebue să rămâie o uriaşă societate pe care el intenţiona s o alăture la nenumăratele sale în­treprinderi. „Omul de paie al Belgiei” se apropia de culmea puterei sale. I se o feri o m ică participare în vasta societate de care am pomenit, dar el refuza dispreţuitor.^„Tot sau nim ic” declară el, dând

sa părăsească adunarea.In faţa acestei atitudini, proprieta­

r ii societăţei capitulară, iar Loew en­stein semnă un cec de 1.000.000 de lire, cu calmul şi simplicitatea cu ca­re ar fi dat un neînsemnat bacşiş, fin a n c ia r ii mai m ici, pe care-i în vin ­sese, se plecară fascinaţi înaintea lui, şi nu le păru de loc ciudat că dina­m icul capitalist se grăbi să plece cu unul d in aeroplanele proprii, ce-i stau mereu la dispoziţie. E i nu ştiau că în momentul în care se uitau la cecul d6 un m ilion de lire, Loewenstein n’avea la banca asupra căreia-1 emisese, de­cât o sută de m ii. Nu-şi ifăcea ,însă n ici o grijă din pricina asta. Aero­planul sau străbătu o mare parte a Europei, spre oraşul unde se afla si­tuată banca şi câteva ore mai târziu iŞi convoca bancherii în tr ’o şedinţă, anunţându-i că avea nevoe d e un îm ­prumut de 1.000.000 lire. I i fu acordat fără n ici o discuţie. Sări apoi din inou în aeroplanul său şi porn i spre Bruxelles, unde avea o casă extrem de fastuoasă.

Dar dacă bancherii ar fi refuzat împrumutul? In momentul acela n ’ar fi putut fi în n ici un caz vorba de o lovitură fatală, pentrucă Loewenstein se bucura în 1926 de o reputate ex-

celentă. O ricine i-ar fi procurat bu­curos un asemenea fleac de sumă. Dar una din particularităţile „oam enilor de paie” e că nu imaginează n ic i o- dată eventualitatea umui refuz. Sunt toţi de un optimism exagerat, incu­rabil. Nu^vor să creadă în legea care decretează că ceeace se ridică, trebue să cadă^m ai curând sau mai târziu. Speculează asupra ascensiunei preţu­rilor, o ascensiune ce le pare că tre­bue să meargă la in fin it. Datorează sume imense de bani şi sunt siguri că-şi vor plăti datoriile cu uşurinţă, pentrucă banii de a doua zi vor fi mai ieftin i. Dar eşafodajul oamenilor

• de paie s’a prăbuşit în clipa când era in flaţiei a luat sfârşit.

După cum am mai spus, aceşti oa­meni de paie aveau pasiunea specta­culosului. Jocul lui Loewenstein era însă franc, naiv, aproape copilăresc. Z iariştii deveniau lir ic i, descriindu-i iachturile, aeroplanele, îşi ca ii de curse. In tr ’o vrem e avea numai la Biaritz opt castele, iar când sta la Pa­ris prim ia z iln ic transporturi de icre m oi d in Rusia, aduse cu aeroplanul. Pe la sfârşitul anului 1927, se crede că Loewenstein poseda o avere de vreo cincisprezece-douăzeci de m ili­oane de lire. Era director în peste o sută de în treprinderi germane, bel­giene, franceze, engleze şi americane. Poseda un cazino în Constantinopol, iar viaţa-i era o înlănţuire de gesturi largi.

Odată cu ocazia unei călătorii în Statele Unite, a luat cu sine o echipă de secretari cu mult mai mare decât o reclamau necesitatea, ceeace nu l-a îm piedicat ca în cursul tratativelor cu un bancher newyorkez să angajeze pe stenografa acestuia, care era foar­te rapidă şi foarte inteligentă.

„Pregăteşte-te să pleci cu persona­lul meu, săptămâna v iitoare” — zise el, intrerupându-se o clipă, in vreane ce-i dicta.

încântată, fata îşi dădu demisia pentru a intra în serviciu l marelui financiar. Dar după câteva luni se întoarce în America. Asaltată de re­porteri, fata nu putu da nici o lămu­rire asupra m isterioaselor împrejură- rL ln. care Loewenstein îşi găsise sfârşitul. Singura ei grijă era să-şi gă­sească un .nou angajament.

începuturile belgianului, au fost toarte modeste. Interesant de notat e

!Jo. 340 — B l — Pag. 21

că toţi oamenii de paie au por­nit în viaţă săraci şi au lucrat necontenit, îm pinşi de setea bo­găţiei şi a puterei, dar când şi- au atins scopul, n ’au ştiut să se oprească, să se odihnească şi să se bucure de ceeace realizaseră.

Loewenstein s’a născut la Bru xelles, acum 55 de ani. Tatăl său era un m ic bancher, care a murit când A lfred era încă un copil, lăsându-i nişte datorii ce se ridicau la vre-o 4.000 lire. Băiatul era însă un financiar înăscut. An ii adolescenţei i se scurseră în muncă, iar la vre­mea când îm p lin i 21 de ani, plătise toate datoriile tatălui său şi lucra într’o bancă din Bruxelles. La sfârşitul zilei pu­tea cita din memorie o mare parte din preţurile acţiunilor de pe toate p ieţele lumei. Cu­rând deveni contabil expert. Pe lângă . c,ă era muncitor şi foarte tenace, Loewenstein a- vea o imaginaţie extrem de ac­tivă. M ijloacele sale nu-i per­miteau să investească ceva, n ici măcar în cele mai sigure ac­ţiuni; speculaţiile de bursă îi erau deci cu totul inaccesibile. Cu toate acestea, îi plăcea să stea seara până după^ miezul nopţei în modesta-i cămăruţă, spre a face tot felul de calcule imaginare.

„Ia să vedem” îşi spunea el. „Dacă aş investi 100.000.000 de franci în Societatea A, aş avea de azi în şase luni 150.000.000” . îngrămădea astfel câştiguri i- maginare un exerciţiu minunat pentru embrionul unui „om de paie” . Până’n 1905, Loewens­tein era un funcţionar oarecare şi avea venituri foarte modeste. In anul acela patronii săi î l pu­seră să examineze situaţia unei societăti, care urma să se sta­bilească în Bruxelles şi avea ne­voie de ajutoare financiare.

Loewenstein ceru să i se lase lui tratarea acestei afaceri şi o obţinu. Operaţiunea mu era de loc uşoară. Situaţia societăţei nu prezenta cine ştie ce cheză­şii de soliditate, iar bancherii belgieni erau in flex ib ili. Beuşi totuşi în cele din urmă să con­tracteze împrumutul, cu uri câş­tig considerabil pentru sine. In anii următori făcu alte câteva afaceri de acest gen, realizând câştiguri frumoase. Prin 1910, poseda vre-o 20.000.000 de franci.

Isbucnirea răsboiului mon­dial deschide lui Loewenstein noui perspective. Intră la înce­put în armata belgiană, ca o fi­ţer de artilerie, iar mai târziu fu trim is în Anglia, u-nde se presupune C’ar f i negociat pen­tru cumpărarea de armamente si muniţii. Din această perioa­dă de serviciu m ilitar Loew en­stein ieşi cu titlul de căpitan, de care era foarte mândru, şî la păstrat cu pasiune, tot restul vietei. Faptul că nu i s’a dat n ici o distincţie pentru realiza- rile-i industriale, î l făcea să su­fere, la fel ca pe Kreuger.

Răsboiul î i lărgi perspective­le. După trecerea furtuneî, Loe­wenstein văzu clar imensele câştiguri inerente expansiunei post-belice.

Pe când se afla în armata, a- vusese ocazia să faca cunoştinţa unui inginer american anume Fred Stark Pearson, care se specializase în instalarea uzine­lor producătoare de energie. Plăcut impresionat de tânărul si agerul financiar, inginerul n dărui curând prietenia sa şi e

foarte probabil că în discuţiile lor, n’a pierdut ocazia de a-i face un tablou trandafiriu asu­pra viitorului industriei electri­ce. Acesta muri în Mai 1915, în naufragiul Lusitaniei, prin tor­pilare, dar Loewenstein nu-i uită teoriile.

Activitatea lui Loewenstein de după armistiţiul din 1918, nu se cunoaşte tocmai precis, Amintindu-şi de sfaturile lui Pearson, îşi îndreptă paşii spre industria electrică, pentru ca mai apoi să-şi extindă opera­ţiunile în tr ’o ramură inouă şi mai profitabilă. I i veni ideea că fabricile de muniţii ramase fără lucru şi devenite inutile, prin terminarea războiului, ar fi putut uşor f i transformate în fabrici de mătase artificială, pentrucă fabricarea acestui ma­terial nu se deosebia mult de fabricarea explozibilelor.

Cu această nouă industrie re­aliză câştiguri fantastice, în cursul celor trei sau patru ani cari urmară. In 1924 Loewens­tein îşi făcea călătoriile în ae­roplane proprii. E de notat că Ia epoca aceea francul belgian era în declin. Dupăcum aţi avut ocazia să vedeţi, Stinnes a pro­fitat enonm prin deprecierea mărcei, cumpărând totul pe crej dit şi plătind după o anumită perioadă cu bani deveniţi cu mult mai ieftin i, decât în ziua transacţiei.

Putem spune că Loewenstein s’a servit de un sistem identic. Dar el n’a devenit o figură in­ternaţională decât in 1926 şi ciudat, atunci numai datorită frecventelor sate sugestii că cir­culaţia monetară a Europei tre­buia stabilizată. Vorbi mult des­pre această chestiune susţinând că era uşor realizabilă.

Prin 1925, câţiva reprezen­tanţi ai guvernului francez în- treprinseră o serie de cercetări discrete asupra acestei chestiu­ni. Aflând de acest demers Loe­wenstein î i pofti la Biarritz, a- ducându-i dela Paris în aero­plane şi trenuri speciale. I i găz­dui în tr’unul din castele sale, angajând artişti, cântăreţi şi pu gilişti spre a-i amuza, dar fu foarte neprecis când i se^ceru să se pronunţe asupra măsuri­lor pe care le-ar fi recomandat pentru stabilizarea francului, făgăduind să-şi enunţe^ părerea ulterior ceeace nu s’a întâmplat niciodată.

Ceva mai târziu, tot în acel an; Loewenstein oferia Belgiei— propria sa ţară — un împru­mut de un m ilion de lire, fără dobânzi, pentru stabilizarea francului. Această propunere în aparenţă atât de generoasă fu

—trâmbiţată de toate marile co- tidiane ale Europei. La Paris, ziarele făcură comentarii largi asupra acestui gest, cerând ca financiarii francezi să im ite pe Loewenstein.. Bancherii şi men­torii financiari ai guvernului belgian fură insă foarte puţin impresionaţi. Mai târziu se află că Loewenstein ceruse în schim bul împrumutului nişte conce­siuni ,asupra unor exploatări h idroelectrice, şî că oferta sa fusese refuzată net.

Dar Loewenstein îşi atinsese scopul. Kreuger dobândise o re­putaţie mondială, împrumutând bani naţiunilor Europei. Loe­wenstein fu însă mai câştigat, devenind în ochii lumei un gej niu financiar, printr’ o simplă făgăduială. Avea acum, pe lân­gă marea-i avere, putere, in­

fluenţă şi prestigiu. Era gata pentru o lovitură în stil mare. Propuse maximalizarea pieţei de mătăsuri artificiale. Loe­wenstein era foarte onest în in­tenţiile sale, dar se lov i de o- poziţia concernurilor engleze aşa că proectele sale în această direcţie eşuară. Acest eşec dădu o lovitură grea prestigiului său. Căută atunci să se reech ilibre­ze, extinzându-şi uzinele h idro­electrice şi cumpărând paralel concernuri care n’aveau nici o legătură cu industria mătăsei şi a electricităţei. El achiziţionă astfel mine de mangan în Sile- zia, zăcăminte de cărbune în Saar, plantaţii de cauciuc în Congo şi un cazinou în Cons- tantinopol, făcând investiţii ab­surde, aproape inutile.

Dar Loewenstein era acum convins de genialitatea sa. în ­gâmfarea sa sporia, în raport direct cu expansiunea-i finan­ciară. îşi elabora proectele sin­gur, fără să consulte pe nimeni şi fără să accepte vre-un sfat. Avea senzaţia că era un ind ivid excepţional privilegiat, că n’a- vea a se supune legilor sociale şi mondene. Deveni irascibil. In 1926 fu amendat cu cinci sute de franci, pentrucă bătuse pe unul din oamenii cazinoului din Biarritz, care nu-1 lăsase să intre, pentrucă nu era în haină de seară, aşa cum o cerea regu­lamentul.

^Perioada cea mai activă în cariera lui Loewenstein a fost anul 1927 şi câteva luni din 1928. Averea sa era evaluată la20.000.000 de lire şi părea tot atât de in fa ilib il ca şi Kreuger. Deconcertat un moment, de în ­frângerea suferită în lupta cu industriaşii englezi, căpătă cu­rând o exagerată încredere în sine. Pe măsură ce zilele se stre­curau pe calendarul anului 1927 Loewenstein deven ia o versiu­ne aproape cinematografică a marelui industriaş. Nu îm plin i­se încă 50 de ani şi era un băr­bat în floarea vieţei. Umerii! săi laţi şi mersul viguros creeau o impresie de mare forţă. Era mărunt de statură, robust şi oacheş dar învinsese o tendinţă spre corpolenţă prin exerciţii fizice. Supleţea trupească deve­nise pentru el o manie. Era în­tovărăşit peste tot de masseuri.

„Sănătatea mea” obicinuia el să spuie cu toată seriozitatea, „e un factor de vitală importan ţă, în viitoru l Europei” . •

Avea în anii a'ceia tot ce-ţi pot da banii. Viaţa-i era fastu- să şi p lină de extravaganţe. Se îmbrăca foarte elegant, şi foar­te sobru dar avea o pasiune pen tru cravate şi cămăşi de culori vii, cu gulere tari din acelaş material.

Dar pe lângă toate aceste bu­nuri procurate de situaţia sa, Loewenstein avu parte şi de câteva din acele satisfacţii ce nu se pot cumpăra cu bani. Astfel, soţia sa, era tânără şi frumoasă. Tot de naţionalitate belgiană, spre deosebire de el care se ridicase din sânul bur- ghezimei, descindea dintr’o ve­che fam ilie de aristocraţi. Era una din acele femei care dau valoare veştmintelor. Cei cari o vedeau rămâneau uim iţi de fru­museţea ei, uitând să remarce eleganţa toaletei pe car^ o pur- ta.

Femeea aceasta, în care fru­museţea era egalată de inteli­

genţă, a făcut mult pentru ridi­carea socială a soţului său.

După moartea lui Loewens­tein s’a lansat un svon ce s’a menţinut multă vreme, asupra unor legături amoroase cu alte câteva femei, printre care o fas­cinantă sârboaică. De notat c însă că numele acestei femei n’a fost pomenit n ici odată şi că ea n’a apărut niciodată spre a formula vre-o pretenţie.

Adevărul e însă că această a ventură amoroasă n’a existat. Căsnicia marelui magnat indus trial a fost una dintre cele imai fericite. Mai avea şi un fiu pe care-1 iubia la nebunie şi care urma să moştenească imensul său imperiu financiar. Băiatul n’avea decât 17 ani la moartea tatălui său, eveniment în urima căruia imperiul începu şă se destrame.

Destul de sănătos în aparen­ţă, Loewenstein nu s’ar fi putut lăuda însă cu un sistem nervos de un perfect echilibru. Se juca mereu cu ochelarii înrămaţi1 in baga, punându-i şi scoţâniduji de pe nas şi muşcându-le căpă­tâiele cu dinţii săi albi şi pu­ternici.

Starea sa de puternica ten­siune se trăda prin salturi dela un subiect la altul. Era în stare să înceapă o frază şi sa se în­trerupă, spre a începe o alta, cu totul fără legătură cu prima. Adesea se opria brusc, rămâ­nând pe gânduri câteva minute. Apoi îşi chema secretarii şi dicta frenetic.

Ce era real şi ce era afectare în toate acestea? Aurora teatra­lă de care era înconjurat, se e- videnţia atunci când negocia cu alţi bancheri sau industriaşi. Mesagerii forfotiau aferaţi, în­trerupând mereu discuţiile. Loe wenistein cerea tocmai aeropla-

.nul pentru o imediată plecare, dar o secundă mai târziu, ordi­nul era anulaf. Dicta la trei sau patru stenografi ce se succedau cu repeziciune. Noaptea avea la căpătâi un carnet de însem­nări şi un secretar sta regulat de serviciu aşteptând să fie che­mat dela o clipă la alta.

Dar victoriile financiare nu-i procurau o satisfacţie deplină.

Lupta acestor „oameni de paie” , spre a se releva în viaţa mondenă a societăţii, are în ea ceva patetic, aproape tragic. In perioada 1920— 1930, aristocra­ţiile Europei se prăbuşiau. Dar pentru un om ca Loewenstein această aristocraţie muribundă avea o cultură, un fond de ele­gantă, o educaţie pe care le in­vidia. Această aristocraţie îl putea sfida încă şi o făcea.

Loewenstein simţia cu acui­tate această sfidare. Decise sâ pătrundă în aceste cercuri „au­rite” , luându-şi ca pretext caii de curse şi într’o oarecare mă­sură isbuti. Succesul său se da- torea în parte faptului că era un călăreţ corect. îşi cumpără o proprietate în inima ţinuturi­lor de vânătoare ale Angliei, unde instala oameni de specia­litate cai şi câini cari în sezon, îl aşteptau să sosească cu aero­planul în zorii zilei, dela Biar­ritz, pentru a începe partida de vânătoare. Aristocraţii ţinuturi­lor îl găsiau cam ridicul, dar îl simpatizau totuş.

In 1928, zilele aurite ale „oa­menilor de paie” se aipropiau de sfârşit. Stinnes murise iar imperiul său se destrămase. Kreuger cei- drept se mai bucu­

No. 340 — M — ? a9- 22

ra încă de stima leaderilor f i­nanciari, dar asta se datora a- bilităţei sale, combinate cu o a- parenţă de onestitate, care-ar fi înşelat chiar cel mai ager ochi. Alfred Loewenstein era însă cinstit. Cariera sa financiară a fost fără pată. Marele faliment mondial nu se produsese încă, dar ritmul industriei începuse a se resimţi de o oarecare înceti­nire, iar opera de stabilizare monetară redusese sim ţitor pro­fiturile.

Dac’ar fi deschis ochii, spre a vedea lucrurile aşa cum erau, Loewenstein n’ar fi căzut n ic i­odată. El se încăpăţâna însă a ţine drumul pe care apucase, ferindu-se a manifesta vre-o ne­linişte chiar faţă de oamenii săi de încredere. Era Loewenş- tein infailibilul, marele specu­lator, sau dacă vreţi, marele ac­tor.

Astfel, in primăvara anului 1928 plecă în Statele Unite, un­de efectele concernurilor sale fuseseră vândute la m ii de ac­ţionari. Era însoţit de ¡patru se­cretari, posedând fiecare ¡per­fect limba uneia din marile na­ţiuni ale lumei, doi stenografi, doi şofeuri, un detectiv particu­lar, un pilot aviatic, un valet şi nelipsitul masseur. Suita aceasta ocupa opt cabine pe ,,Ile de France”. Călătoria costă 4 m ii de lire, la care se adăugară 600 lire numai pentru mesagii ra­diofonice (în total după valuta de atunci circa trei m ilioane lei).

Scopul acestei vizite nu era tocmai bine cunoscut marelui public. Se presupunea că ven i­se la New York spre a pune la cale noui lovituri financiare? Dar in Wall Street se şoptia că era in căutarea de noui fonduri băneşti. Oairje/iii de paie aveau mereu nevoii; de bani, o nevoie cu atât mai mare, cu cât averea lor teoretică devenia mai fabu­loasă. Se ştie acum ¡precis că Loewenstein era în căutarea u- nor împrumuturi, ce se ridicau la vre-o 5.000.000 de lire. în ­cercarea sa rămase infructuoa­să.

Ca un mare actor ce era, nu se arăta de loc turburat de acest eşec. Călătoria spre Europa se făcu cu obicinuita pompă, de şi ajungând la Bruxelles, nu a- duse nici o modificare în felul său de viaţă, devenind mai ex­travagant decât oricând. P rie ­tenii găzduiţi -de el în vara a- celui an, vorbesc înclTde fas- tuosu-i dineu dat in tr’o seară de Iunie. Continua a face proecte de viitor. Intenţiona să cumpe­re noui cai de curse. Visul său era să câştige marele premiu naţional. Presidând imensa ma­să şi servind oaspeţilor săi cele mai rare vinuri, Loewenstein nu era mai nervos decât de o- biceiu. Amintirea acelei seri e incă vie in mintea tuturor aces­tor prieteni, acri resping ipote­za că s’ar fi sinucis câteva zile mai târziu.

După cele arătate până aci, c i­titorul va trage singur conclu­zia care i se va părea mai plau­zibilă. Pentru noi acest ultim capitol e un mister, ce nu se va lumina niciodată. Iată datele tragediei — fără comentarii:,La‘ 1 Iulie 1928, Loewenstein

se duse cu avionul la Londra— după cât se părea — pentru una din obicinuitele-i afaceri. îşi petrecu ziua următoare pe tere­nul său de vânătoare dela Mel­lon Mowbray. In seara aceea

cină cu vecinul moşiei sale, dis cutând foarte bine dispus, des­pre sport şi afaceri. La 3 Iulie_ se întoarse la Londra, iar la 4 Iu lie ordonă să i se pregăteas­că aeroplanul pentru Bruxelles.

Era o vreme minunată. La ae­roportul Croydon, avionul său sta gata de plecare. Lângă apa­rat aştepta obicinuitul personal: Căpitanul Ronalid D rew pilotul, două secretare, un mecanic, şi Baxter, valetul. Niciunul din a- ceşti cinci ind iv iz i n’a observat ceva neobicinuit în purtarea lui Loewenstein. Aeroplanul decolă Pentru prima dată Loewestem nu lucra în cursul călătoriei. Citia o carte. Avionul înainta lin, la o înălţime de vre-o 1200 m., spre coasta ¡franceză, şi în ­cepeau a se vedea nisipurile Dunkerkului. In momentul ace­la belgianul se rid ică ducându- se către un compartiment ce se afla îndărătul aeroplanului. Vă­zând că trec 15 minute ¡şi nu mai reapare, valetul se alarmă. Pornind după el, găsi uşa avio­nului deschisă şi descoperi că stăpânul dispăruse. Baxter ră­mase o clipă înţepenit apoi se repezi la ferestruica ce despăr- ţia cabina pilotului de motoare. Luă atunci o bucată de hârtie pe care scrise în grabă: ,yStă- pânul dispărut” . Bătu în geam şi arătă aceste cuvinte căpita­nului Drew, care întoarse avio­nul dar dându-şi seama de inu­tilitatea m işcărei, îşi continuă drumul spre „L e Bourget” .

In dim ineaţa de 5 Iulie, ac­ţiunile lui Loewenstein suferi­seră o considerabilă scădere. Cu ocazia acestei oscilaţii se pierdură şase m ilioane de lire. T im p de două săptămâni c ir­culară cele m ai fantastice svo- nuri. Se spunea astfel ¡că Loe­wenstein se ¡strecurase din aero­planul său şi că ar fi aterisat cu ajutorul unei paraşute, — că se ascunsese la Londra, Paris sau New-York. A lţii susţineau că se retrăsese în tr ’o mănăstire belgiană, împreună cu o fru­moasă sârboaică. Dar în ziua de 19 Iulie, trupul său fu găsit plutind pe apele Canalului. Iden ­tificarea se făcu după un ceas de mână şi după o montură a danturei. Loewenstein era în- tr’adevăr mort, aşa cum avea să fie şi Kreuger patru ani mai târziu.

Loewenstein se sinucisese? A- cesta fu verdictul neoficial al parchetului parisian. Nu se ¡poa­te spune că nu observase o mare restrângere a averei sale personale şi o serioasă şi per­manentă scădere a prestigiului.Cu doi sau trei ani înaintea morţei, acţiunile sale suferiseră., puternice sguduiri ¡şi mulţi pro­fetizaseră un crah complet. Pe urmă, se comentase mult asu­pra eşecului pe care-1 întâmpină în încercarea sa de-a obţine un împrumut ¡dela financiarii ame­ricani şi asupra unei alte încer­cări tot nereuşite de-a cumpăra supremaţia unei bănci din Bru­xelles, care se opunea operaţiu­nilor sale.

Dar, pe de altă iparte, arunca­rea lui - din aeroplan părea inex­plicabilă.

Experţii cari examinară aero­planul a ¡doua zi după înregis­trarea accidentului, declarară că era aproape im posibil să des­chizi uşa avionului în cursul siborului. Doi m ecanici îş i uniră forţele, dar în zadar; aerul ce apăsa din afară opunea o re­zistenţă de neînfrânt.

Fusese un accident? Niciuna din cele cinci persoane care se aflaseră pe bondul aeroplanului nu simţise vre-o oscilaţie. Iar pe de altă parte, cei cari respin­geau ipoteza sinuciderei invo­cau buna dispoziţie de care bancherul dăduse dovadă în ul­timele ¡sale zile. Aceştia susţi­neau şi mai susţin încă, oride- câteori vine în discuţie m iste­rioasa moarte, că în Iu lie 1928, Loewenstein era ¡departe de a fi un om ruinat. La epoca aceea mai avea încă o avere efectivă de două m ilioane de lire. U z i­nele sale h idro-electrice au con­tinuat să prospere şi după m oar­tea lui. Au suferit bineînţeles şi ele de pe urma deflaţiei care s’a produs în Septembrie 1929, dar nu atât încât să li se p e r i­cliteze ¡situaţia.

Să fi fost o crimă? Ipoteza aceasta ar putea explica în par­te deschiderea uşei. Prieten ii lui Loewenstein au lansat o su­medenie de versiuni isbitor de neplauzibile, cu p r iv ire la un complot pus la cale de nişte in­d iv iz i, cari datorau belgianului mari sume de bani, p ierdute la joc, îşi aveau deci tot interesul ca acesta să ¡moară, pentrucă da­toriile de această natură nu pot fi reclamate de m oştenitorii de­functului. Teoria aceasta care însă, prin faptul că cele cinci persoane care se aflau cu .Loe­wenstein în aeroplan, erau de­votaţii săi angajaţi...

Dar ce vreţi? Acolo unde e- xistă o umbră de m ister oame­nii simt nevoia să discute, să împletească tot felul de presu­puneri, care m ai de care mai fantastice. Pentru a renunţa la această p lăcere de dragul unei explicaţii mai apropiată de ade­

văr, dar m ai simplă, trebue să moară ¡mai întâi copilu l avid de senzaţional, care ocupă un colţ în sufletul 'fiecăruia dintre noi.

Atât numai că în. b iografiile „Oam enilor de Paie” poate in­tra orice legendă, ifără să pară imposibilă, întrucât sunt ei în ­şişi nişte întrupări ale senzaţio­nalului.

Aceste fantastice 'figuri finan­ciare aveau în mâini mine p ro­ducătoare de cărbuni, m ari flo ­te comerciale, care făceau să circule dela un capăt la altul al lumei, m aterii prime şi m ărfuri prelucrate, uzine ce procurau forţă electrică, etc.. Omenirea avea nevoe de aceste bunuri şi servicii şi le p lătia bucuroasă. Exploatarea lor era deci pro­fitabilă, procurând dividende. Dar Oamenii de Paie s’au servit de ele în speculaţii nechibzuite, ridicând eşafodaje şubrede şi inutile pe solidele lor baze.

Minele lui Hugo Stinnes con­tinuă să producă cărbuni, fabri­cile de chibrituri ale lui Ivar Kreuger îşi urmează neturbura­te activitatea, iar uzinele elec­trice şi fabricile de mătase arti­fic ia lă ale lui A lfred Loew en­stein sunt în marea majoritate tot atât de solide ca şi în anii de prosperitate. Oamenii de Paie — în special aceştia trei de cari ne-am ocupat — au cauzat lumei pierderi ce trec de200.000.000 lire.

E i au fost creaţiile şi v ic ti­mele marei 'finanţe, care i-a r i­dicat sus de tot, spre a-i prăvăli la un moment dat în abisul rui­nei. Activitatea lor a fost totuş de mare utilitate socială, prin stimulul pe care l-au produs în economia lumei.

H. P.

Săpun Cadumpentru todletâ

si ba ieUnele săpunuri înţeapă la lim­bă pentru că sunt impure. C a ­dum nu în ţeapă: el este r igu ­ros pur şi neutru. Săpunul Cadum tonifică pielea şi între­ţine supleţea şi f răgez im ea sa de oa re c e e l o curăţă cu de ­licateţe şi în profunzime. Cu totul lipsit de sodă liberă, C a ­

dum nu irită nici odată epider- mul, ch iar acela, atât de fin al cop ii lo r mici. O uscare îndelun­gată la Săpunului Cadum or ice urmă de umiditate : el se uzea­ză deci încet şi du rează mult timp, ceia ce îl fa c e să f ie e co ­nomicos. Nu există săpun mai e f ic a ce pentpu toaletă şi baie

La Farmacii, Droguerii şi Parfumerii —

No. 340 — m — Pag. 23

U StUl7toata lumea Vi’***"

' & e a & & S E & z ;r_ :r - ' < « *K , - r : >-•-

. r** ': *?■ <«*ui< j<E R s*i< fc jsw^*f:-u- S - r

-•.-ÎL •.• •■.£«■■ ' -P»'*'"..'l\r.- • •*‘v-*j ’-*;■ .-^ se*:,. “ sr_. -¡a.*.• *-

»»OtfPjjWps '5- -Ss’ .'Jj

D r.: Iscălitura d4ui C. Gun­ter din Saskatoon în statul Saskacevan (Statele-lJnite),

are forma unui eipure

Dr. m ijloc: Fem eile portu­gheze poartă sarcinile în cele mai multe cazuri pe cap. Cop iii nu iac excepţie de Ha

această regulă

Jos: In Teimpe din statul A- rizona (Statele-Unite) există un pom, pe care cresc în a- celaş tim p: struguri, porto­

cale şi lămâi

No. 340 SI — Pag. 24

Jt. ■ m u i i U l i

« r u i m i m i i i f m r m r » ■ u n i u i iau

i m i mi i i . m i m i iaa'Ml lllhn IUIi n ■■■■■■ i H k J i a

I I U U Rn ia S ia

%

N ICIODATĂ moda nu se potrivia atât de bine pentru rochii de seară estivale, ca acea de anul

acesta. Ţesăturile spumoase, volanele vaporoase fac din aceste rochii visul ireal al unei nopţi de vară, par ţesute însuşi din razele lunei la marginea mărei sau în păduri misterioase.

Alăturat vă arătăm o toilettă de mousseline-ciré imprimată. Montată în faţă, este foarte decoltată în spate, şi numai două făşii se încrucişează, por­nind dela umeri, pentru a voala spa­tele bronzat. O pălărie enormă, trans­parentă, completează, în mod foarte armonios, înfăţişarea şi dă purtătoarei acel aer romantic, pe care femeile ele­gante şi l-au ales anul acesta.

Cealaltă schiţă înfăţişează o rochie de or- gandy brodat, cu mâneci bogate, care lăţesc umerii şi fac talia să pară mai subţire. Cor­donul este o făşie lată de velours-chiffon, de coloare vie.

A treia rochie este destinată serilor de mare gală la casinou. Este confecţionată din crêpe- satin beige-rosé, coloare foarte seiantă tenului bronzat de soare. Mulează corpul cât se poate de strâns, lărgindu-se bogat în jos şi decolteul urmează linia maillot-ului sau a roahiei de plajă, purtată ziua.

Acestea sunt natural numai câteva sugestii, pentru rocjhiile de seară, pe care le vom lua cu noi, plecând la băi. Se înţelege că, între a- ceste trei tipuri-standard, există o serie în­treagă de rochii, între care ne va fi uşor să alegem, potrivindu-ne gradului de eleganţă ne­cesar localităţii, în care avem de gând să mergem.

Concursul „Celor mai frumoase zece cuvinte din limba română“

C ititorii noştri îşi amintesc că in luna Iunie am instituit un concurs pentru alegerea celor rriiai frumoase zece cuvinte din limba română. Prem iile 'acorda­te, precum şi concursul în siine au avut darul să detenm ine un număr mare de prieten i aii re­vistei să participe la acest con­curs. Am prim it aproape 500 de răspunsuri şi a fost nevoe de o mumcă încordată spre a de gru­pa şi clasifica.

Gruparea s’a făcut in mtodull urm ător:

S’a însemnat cuvintele allese de fiecare c itito r în parte, no- tându-se numărul celor comune la .mai mulţi participanţi. In fe­lul acesta s’au găsit cuvinte re­petate de două, trei, paitru, cinci... zece, o sută de ori. In unmă s’a stabilit o listă de cele zece cuvinte repetate mai mult, clasificându-se cuvintele după acest număr. Astfel, cuivântul „d o r” ne-a fost indicat de 115 participanţi, cuvântul! „do ină” de 112, „mamă” de 69, „g lo r ie ” de 55, „am urg” de 48, „fream ăt” de 43, „patrie” de 37, „lacrim ă” de 35, „murmur” de 32, „m ioa­ră” de 28, „Rom ânia” de 23, etc.

Am putut asfel forma o listă tip de zece cuviinţe indicate cel mai mult:

1) Dor.2) Doină.3) Haină.4) Gîflrie.5) Amurg.

6) Freamăt7) Patrie.8) Lacrimă.9) Murmur.

10) Mioară.

Am ales dintre răspunsuri pe acelea care se apropie miai mult de lista tip, atât prin cuvintele indicate cât şi prin ordinea llor.

N ic i un concurent nu a ind i­cat toate cele zece cuvinte tip.

Au indicat şase cuvinte din listă.

D, Marinescu D. Valentin, s,tr. Romană 55, loco.

D. George Rednic, str. Roma­nă 42, loco.

D-na Ecaierina Botez, învăţă­toare. str. Banu Mărăcine 1. loco.

Au găsit cinci cuvinte din lista tip:

Magda Pavlov, str. Antim no. 71, Loco VI; Verona Marinescu, str. Varipate 1, Slatina-Olt; Ni- colae Georgescu, str. Viitorului 14, Loco; Alexandru Marin, str. De- mostene 67, Loco; PI. Rieman, str. Rosetti 3, Caracal; Măria Ticăi. str. Take Ionescu 10 B., Loco II, Parcul Inginerilor; Octavia Irime- scu, studentă., Satul Agapia, Jud. Neamţ; FI. Don, str. Polonă 103 bis. Loco; Marloara Iacobeni, str. Mihail Ghica (f.), Loco; G. Stă- nescu, str. Av. Zorileanu 45, Loco; D-ra M. M. Anghe'escu, str. Im ­primeriei 11, Loco; Saiva Trifu, str. N ăst ase Pamfil 9, Loco I I I ; Vic­tor I. Son, înv. Corn. Bogza, Jud. R. Sărat; Rădulescu Miroea, Mitr. Veniamin Costache, no. 11, Loco; N. I. Rădulescu, str. I. Bărbulescu26, Buzău; Radu I. Tudor, Bise- ricani, Jud. Neamţ.

Au indicat patru cuvinte din lista tip:

Ion I. Teulea, str. Vespasian 46, Loco; Hacic Morcanian, str. St.

Protopapescu, Satina-Olt; Cerna vodeanu, Calea Moşilor 139, Loco; Sultana Ionescu, str. Gl. Dr. De- mostene 67, Loco- D. Marden, str. Vapoarelor 9, Brăila; O. Toderaş, Com. Priscior, Jud. Hunedoara; jenny Argeşanu, str. Sărăriei 73, Iaşi; Ştaran Tudor, str. Vasile Lascăr 153, Loco; aria Camerer, str. Cernăuţi 5, Loco; OlimpiaC. Popescu, Com. Viişoara, jud. Teleorman; Enrlc Iacobeni, Reg.2 Vânători, Cotroceni-Bucureşti; Lupu Julietta, str. D. Soarec 10, Piatra Neamţ; Riga Botan, str. Ma- rla Rosetti 6, Loco; Alex. Popescu, str. Arhitect Ion Mtncu 10. Loco; Anette Ctsmărescu, studentă, str. Aurelian 40, T. Severin; Victoria lacobici, str. Maior Av. Zorileanu 65, Loco; Gheorghe I. Vodă, To- hanu Vechi 62, Jud. Braşov; Gri- goriu G. Ionel, str. Viitorului 104, Loco; Dr. I. Lesner, Odobeşti-Put- na; Teodor Mareş, Vulcana-Dâm- boviţa; I. Lăpuşanu, str. Regina Maria 30, Cluj; Ivonne Athanascu, str. Vasile Lascăr 160 A., Loco; Iliana Oncescu, General Lahovarl 95. Loco I I I ; Genunea Stoican, sfcr. Mareşal Prezan 21, Bacău; Zoe Testianu, str. Grai. Berthelot 6, Giurgiu- Const. Balan, Munteni- Belfcepti, Jud. Iaşi; Alexandrina Marin, str. Gl. Dr. Demostene 67, Loco; Sersea G. Dan, Profesorilor Severin; Risfca W. Marcu. str. Ar- rlstla 10, Loco I I ; Gh. I. Calafetea- nu, elev, oom. Roşiori-Mehedinţl.

Au indicat trei cuvinte din lista tip:

Cornelia Gordian, Banca Naţio­nală, Loco; Amedea Almăjeanu, str. Grănicerilor 4, Loco- Ioan Mi- hart, elev. str. Traian 193, Turnu- Severin; iRta W. Marcu, str. Ar­deleni 9, Loco I I I ; Locot. Para- peanu I., str. Vopsitori 21, Sibiu; Ileana Bucur, Răducăneni, jud. Fălciu; locot. Milcu Ioan, Sanato­riul Eraclide, Bucureşti; E. Weber, str. Sborului 11 , Loco; Mica Grtin- berg, str. Vaselor 11, Loco; Ioan Penescu, com. Năruja, jud. Putna Of. Năruja; Nelly Gordian, str! Paleologu, 3 Loco; Eug. Moldovea- nu, şos. Basarab 58, Loco II; A- driana Petronlu, str. Aurel Vlaicu 28, Loco; Virginla Dolesco, b-dul Carol 39, Loco; Lucreţia Lazăr, stud. str. Tribunei 21, Sibiu; Geor­ge Săndulescu, str. Orzari 82, Loco; Daniela Antonescu, str. Frumoasă 52, Loco; Hette P. Eugen, str. Lâ- năriei 73, Iaşi; Protopopescu A- nastase, str. General Prezan 2, Cernăuţi; Munteanu Elena, str. Carpaţi 58, Bazargic; Constantin A. Cantacuzino, C-lea Dorobanţi­lor 67, Loco; V. Iacobini, Maior Av. Zorileanu 45, Loco; Maior A. Ktse- levski, str. V. Lascar 120. Loco; Petre N. Vemescu, Sanat. „Dr. Cosmutza1, Cluj; Cecille Cerkez, str. Londra 9, Loco; Draghina An- dru. B-dul Reg. Ferdlr.and 11, O- radea; Ella Ing. Otopianu, B-dul Carol II, No. 25 bis, Loco; Chris- tian Popescu, str. Ion Ţăranu 3, Loco; Mimy V. Manolescu, Drăgă- neşti-Olt; Zoe Coştea, Seminarul Central. Loco V I; Emma Sturdza. Profetului I, Loco; Rizescu D. Gheorghe, şos. Viilor 26, et. III , Loco V; Creangă Maria, Moşilor 154, Loco; Eltelo Mihail, Gara Topliţa, jud. Mureş; Vica Dobres- cu, str. Popa Tatu 58, Loco; Ilea­na Bobicescu, Bobiceşti, Gara Balş; C. D. Diaconescu, str. Foi­şor 9, Loco V; Magda Antoniu, L i­ceul de fete. Braşov; Marieta Che- treanu, str.' Ghica Vodă 16, Huşi; Maria Demetrescu, str. Dragoş Vodă 23; Vatra Dornei; Econome- scu Gh., str. Sachelarie 10, Loco V;Corneliu Kanner, B-dul Domni­ţei 24, Loco; Fanchette Golden- berg, str. Stelea 18, Loco; Dragoş

-Manolescu, siv. Dr. Mirinescu 9, Loco V I; Lily Poenaru Căplescu, str. Vasiie Lascăr 40, Loco; Nic. C. Stoenescu, str. Ecoului 78, Loco; Jurescu, Bis. Amzei 7, Loco; Rodi- ca Sterian, str. Take Ionescu 14, Loco II ; Emanoil I. Ştefănescu, str. Raion 104, Loco; Finkelstein, Egalităţii 26, Galaţi; Grigorescu Nicu, str. Socola 62, Iaşi; Grigo- reescu Viorica, str. Socola 162, Iaşi; Ioan Popica, Intorsura-Bu- zău, Brădet, jud. Braşov; Fluor D. Rădulescu, Institutul de Chimie, Cluj; Ruxandra Ştefănescu. Dră- găneşti, Filaret 19-21, Loco; E. Drăgoşescu, str. Dimitrie Racoviţă 18, Loco; N. K. Anghelescu, str. Mihai Bravu 299, Brăila; Racovi­ţă Const., str. Cobălcescu 54, Lo­co II.

Au indicat două cuvinte din lista tip:

Grigorescu Gr. str. Socola 162, Iaşi- N. N. Bosneanu, str. Orzari 71, Loco IV; Barbu Almajeanu, str. Grănicerilor 4, Loco; Ivanovi- ci S., Calea Floreasca 37, Loco II I ; Alexandru Tell, str. Ecaterina Teo- doroiu 17, Loco; Emil Ronololean, şos. Mihai Bravu 24, Loco; Ionel M. Sperdea, str. Sébastian 136, Loco VI; Frăţilă Nicolae. Colonia Bocea 3/5, Câmpina; Domiţian Bă- buţiu, func. soc. „Mica", Brad-Hu- nedoara; Chérie Cătunaru, str. Gr. Alexandrescu 28, Loco I I I ; Victor Ionescu. str. Nifon 6, Loco; Ionel Stematin, Mareşal Badoglio26, Loco; Traian N. Văgălău, Siria, Jud. Arad; Otilia Bullga, Tg. Se- cureni, Jud. Hotin; Antonov Gu- rie, str. St. Ilie 102, Botoşani; Giovanni Ungureanu, sc. de aplic, a artileriei, Timişoara; Elena Va- silescu. Ştefan cel Mare 250, Loco I I I ; Rodica Panea, C-’ea Severin 24, Craiova; Gigi Ionescu, str. Caragiani 3, Tecuci; Nicu Gheri- tée, Octavian 35, Loco; Cecilia Io ­nescu, com. Merii Petchl, jud. I l ­fov • Florea Iordache, Bălăşeni- Ilfov- Didy Micu. Puţu cu Plopi 15, Loco; Eugeniu Avramescu, str. Principatele Unite 48, Loco; Nicu St. Lăzărescu, str. E. No. 23, Par­cul Regina Elisabeta a Greciei, Lo­co V I; A. Stănciulescu, str. Călă­raşi, 99, Brăila; A. Teodorescu, str. Graţia 50, Brăila; D. Prutu, B-dul Maria 39, Loco; Monny M i­litam, str. Col. Georgescu 39, Lo­co- J. WajchechowskT, soc. „Con­cordia“ , 4>ura Ocniţei-Dâmboviţa; Dorinei Brişov, Vila Petrescu, Pre­deal; Ionescu Elvira, str. Râpei 3, Iaşi; Fancy Negrie, str. Fortumi27, Ploeşti; Ioan D. Mihăilescu, com. Dumbrava Roşie, prin Pi a- tra-Neamţ; Gh. Ticăloiu, str. I. Simionescu 8, Botoşani; Minodora Dumitraşcu, str. Miron Costin 4, Iaşi- Lucian Bugoj. Gara Zlăţu- noaia, Linia Iaşi-Dorohoi; Mimy Ostroveanu, Ghica Vodă 105, Cra­iova; Emanoil Cohn, str. Emines- cu 13, Botoşani; Tantzi Giurges- cu, str. Musso'inl 31, Loco; A- lexandrina Buicliu, str. Lt. Pau- lescu 1, Loco; Lucia Radu, univer­sitatea din Cluj; Ioan Rogneanu, student, Liceul „Petru Maior“ , Gherla-Someş; Gh. Ticăloiu. prof. Câmpul ung-Muscel ; Alexandrescu Maria, calea Domnească 333, Târ- govişte; Ioanln Lupescu, str. Poli- zu 48, Loco I I ; Mony Gagea, avo­cat, Sangerz-Băi, jud. Năsăud; Veronica N. Phillpovici. str. Aus­trului 22, Loco IV ; Ion I. Manu, str. Domnească 48, Bacău; Mar- gueritte Giurgescu, str. Mussolini31, Loco III- Nicolae Pânzariu, com. Brăeşti, jud. Dorohoi; Geor­ge Marcu student, Universitatea din Cluj ; D-tru Scheianu, com. Brastavăţu, jud. Romanaţi; Val

Moga, Universitatea d.n Cluj; Const. Rizeanu, str. Roşiori 20, Galaţi; Ghiţă Şerbu, Şcoala Nor­mală, Făgăraş; Elena Ionescu. str. Arionoa ei 48,' Loco; Anca şi Ion îamandy, Parcul ' Independenţei, str. E„ Loco; Pavelescu V., Anton Carp 10, Buzău; A. D. Ionescu, procuror, Curtea de Apel, Oradea FCi Papaianopol, str. Şerban Vo­dă 20, Loco; Donescu Elena, calea Ostrov 39, Silistra; Sarina Tuch- fe’.d. str. Ion Heliade Rădulescu32, Târgovişte.

Au indicat un cuvânt din listă:

Sauerquell Gisela, Direcţia Re­gională P. T. T „ Cernăuţi; The- îese Ionescu, str. Parisului 1, Loco; . Sandu Katz, Sărindar 14, et. II Loco; Irma Mogoşan, Brad, jud! Hunedoara; Tăutu Dumitru, str. Constantin 2, Loco; A'.ex. Şerban, B-dul Mărăşeşti 3. Loco V; Şer­ban Nicolae, B-dui Mărăşeşti 3, Loco; Ludm. Paraipan, Sultana- Tulcea; Simon Marcovici, str. U- nirii 30, Craiova; Mihai Plămă­deală, B-dul Regina Maria 90, Constanţa; Paula Calmanovici, 14 Martie 20, Loco; Ion M. Dimltres- cu, com. Tichirisu, Putna, of. Vi­dra; Marioara Grigoriu, str. Sărâ- riei 71, Iaşi; Cpt. Hanagick-Ssr- giu, reg. 5 prin str. Nic. Săveanu 12 Focşani; Luxa Ştefănescu, str. Si­renelor 20, Loco; Elena Dr. Seme- trescu, str. O'.impului 47, Loco; Adriana dr. Gross, Spitalul militar, Timişoara; Daniel Copăciami, Vila Mănescu, ' Predeal; Ion I. Tudor, înv. Bălăşeni-Ilfov; Minda dr. Că- dariu, str. Regele Ferdinand, Ll- pova; Teodorescu Mihail, str. Con­stantin 2, Loco; Ileana Mihăescu, Clopotarii vechi 23, Loco; George- sEu Pelaghia, com. Lunca-Corbu- lui, jud. Argeş; Irina Lepa, A. Mu- reşanu 26, Cluj; Nellu Mihalcea, G-ral Petre Popovăţ 65 bis, Loco II; Dorina Ionescu, str. Bozianu 9, Loco; Ion Dumitre-cu, com. Tichi- rlc, Jud. Putna; Mya Petric, 6tr. Pa.steur 8, Oradea Mare; E. Bo- ganova, str. Poliţiei 9, Loco; Mar­ţian N. P.ompiliu, elev, cl. VI sec. Loc. Gh. Şinoai, str. Dragu Teodor 18, Loco; Ioana Ionescu, Curtea de Apel, Oradea; Rizescu P. Sdl- vya, şos. Vii'or 126, Loco; Gestico- ne, str. Romană 222, Loco; Papa- dopol I. str. Virgil Pleşolanu 63, Loco; I. Z. Ţăranu, Ga’-a Tutova, Moşia Săi ce i i : Elisa Ione«cu, str. Plantelor 54, Loco; Morăndâu Gh. Baia comunală, T. Severin.

C um păraţi delicioasaj

S. ATAMIANStrada REGALA Nr. 2

(Sub Hotel Continental colţ] cu Calea Victoriei)

BUCUREŞTI I |se expediază orice comandă i în provincie contra rambursj

No. 340 — R 1 — Pag. 26

;

m ic

[ I

F 1

L L _

B ALENA e cel mai mare animal din câte au existat vre-odată. Faţă de scheletul unui dinozaur — gigant al epocei de 'piatră — care «e întinde pe o lungime de douăzeci de

metri, fauna actuală >dă o im presie de in fim . Bazându-se pe structura scheletului, savanţii au evaluat greutatea unuia din aceste animale preistorice — cu destulă preciziune — la vre-o treizeci şi cinci de m ii de kilograme. Aceasta e greutatea a trei­zeci şi cinci de boi mari.

Balenele cele mai mari de astăzi, ating adesea lungimea de treizeci şi unul de metri, iar greutatea lor — uşor de determinat

aVielupus din trei persoane: un pilot, un radiotelegrafist Itor. In felul acesta bifiena e mai uşor descoperită dec fntrucă de sus ea poate fi văzută şi când stă sub apă.

poate rămânea dela 30 până la 60/dc minute sub apâ, lire , graţie p rov iz iilo r jd e aer şi în^onsecinţă, căutareaart depindea de întâmplare

cu ajutorul telegrafiei fără fir,îduce vaporul şi bărcile de cap

distrugerea aceasta ţntensivă,

unică poziţia ceta- rare.alenele nu numai că

toare. E k trebuesc surprinse ătorii se\ervesc, de motoare

cile Jf:»r şi Întrebuinţează c i te. car<^fc£oduc o

\

echipaj, r un obser înainte,

O bale fără să r ei depe c

Aviator ceului şi

Decânds’au rărit, au devenit foarte t prin iuţeală l^ v ic le n ie , deaceeaspeciale repez^kLtăcute pentruîncărcate cu exjnvU ^ile sau de e instantanee.

Uneori însă aceste miJIBSce nu slujesc bomba poate sănu explodeze, curentul poate să fie prea slab pentru trupul enorm al animalului.

Atunci din nou avionul sboară deasupra balenei, în cercuri, până când ea apare din nou la suprafaţă. Din carlingă, observa­torul îş i ţinteşte m itraliera; în cazul acesta e vorba de o armă de foc de un gen special, calibru mare şi ţeavă dublă. Arma aceasta aruncă gloanţe explosive, cu efecte form idabile. Ea bombardează balena în momentul în care iese să respire şi cele mai adesea ori o salvă e destul spre a da lovitura de {^aţie animalului uriaş. Sân­gele curge în valuri — de jur îm ţyejurtm area se colorează în roşu— şi animalul pluteşte, cu pântecele în. aer.

După o agonie de douăzeci de minute moare.Un om îndemânatec străpunge pânteţeele cetaceului cu un in.

strument special şi introduce în gaura făcută un tub lung, metalic, flex ib il. Pom pele încep să funcţioneze,ţbalena se umple de aer; şi când e umflată complet, nu mai e n ici o teamă că va cădea la fund. \

E nevoe de cabluri groase de oţel, spre.a aduce animalul pe va­por, unde e de îndată tăiat în bucăţi. •

Astfel se face vânătoarea de balene de ţistăzi.

Ne ridicăm pentru prima dată spre a în c irca să reperăm vânatul. Dedesubtul nostru se întinde ghiaţa vecm ică a Groenlandei. Pe

apa neagră a Oceanului Arctic, gheţarii sclipesc, svârlind reflexe albastre şi albe. \

Te simţi impresionat de singurătatea absolută, care se întinde până în cel mai îndepărtat orizont. Acolo, departe în jos, s’a găsit, de curând, trupul profesorului W egener, mqrt îngheţat.

Valurile spumoase se sfarmă de gheţari. *

pentrucă li se utilizeazfi carnea, TWÎTTi ÎMll >— TTtWi 1> mii.*li> k iln crm J ceeace echivalează V u greutatea a c i Z t i l l f 'V ? boi o sută de oameni i iP T r » ^ \

Iată giganţii cari fac ohiecfoffWHffl^Tri-N-----------ioDe‘i-nÎ ^ P -nj ?t^pâ,n.ir? pe aceste com ori v ii, o^ g giŢ organ izeazTexped iţii *“ la Poli, indurând_frigul tăios al insulelor veşnic. a c o p t j je de zăpezi.

Balena e vânată azi cu m ijloacele cele mai m odernrr Dar cum specia nare a -> meninţaja de exterminare, va f i cruţată timp de un an^

Astăzi, balena e vânată din avion. O asemenea partidă de vânăt0 « ^ > "ulăi „pasionanta decât orice alt sport, deşi in fond, nu i s’ar putea atribui acesP^MHf racter. h mai curând aplicarea unei perfecţionări.

Altădată, un pm scruta orizontul, până când vedea o ţ^ k n ă si at ' apariţia strigând „b low ah lll li 'erau lansate pe apă, şi se îndreptau spre baîWaTOniul cu’ cangea" îşî cu mana; în vremea din urmă această cange era lansată cu ~tun.

începea o vânătoare pe viaţă şi pe moarte. Ore la rând, luntrea era i e » ™ « tarata de balena; adesea era sfărâmată d intr’o lovitură de ctfadă, sau se răsturna din cauza frânghiei care fusese prea scurtă.î n ^ aSt8 lu5,ă dura ca,_eoda,a ore ba chiar zile la rând, -şi vânătorii se temeai întotdeauna de o ruptura a frânghiei, sau de o fugă a balenei, cu cangea«Jn ea.

Astăzi, astăzi se trece in avion regiunile frecventate de balene. nirti w 5 8 U." 0rlz.0? 1 foart.e larg, e de zece ori mai rapid decât cea mai ra-H»i rU ' " 0 ,r ,;. cai nrea balenei, care reclama timp şi deci bani, impune as-

cheltueh cu mult mai m ici. P e bordul acestor avioane se află deobiceiu un

\ l

No. 340 — U | Pag. 27

Klekersoe, radiotelegrafistul: examinează cu luneta suprafaţa apei; sburâm mai jos.

Trece o oră.Din depărtare zărim ceva m ic,

de culoare întunecată, care se mişcă, lăsând în urmă o dâră largă, în apă. Ne repezim îri- tr ’acolo: e o balenă.

De sus 'pare mică... dar vă­zând-o mai de aproape, cu drept cuvânt te simţi impresionat. O ţâşnitură de apă se rid ică ; e res-piraţia balenei.

Suntem acum destul de a- proape şi vedem mişcările apei şi flancurile albicioase ale ani­malului. Klekersoe comunică va­sului poziţia şi viteza animalu­lui. E o balenă mare, de cel pu­ţin treizeci de metri lungime, spune el. Nu scăpăm o clipă prada din ochi. Ea intră sub apă şi nu mai mişcă. îndărătul nostru apare coşul vaporului, escortat de micul „balen ier” .

In acesta din urmă se află cinci persoane: omul cu cangea, pilotul, un telegrafist, şi doi lu­crători. Comunicăm direct cu cel dintâiu şi-l dirijăij». Pentru el balena e încă invizib ilă. Ma­şinile sale, cu sgomotele total aj mortizate, dau vasului o viteză de două ori mai mare decât cea cu care se mişcă eetaceul.

O vânătoare? Cu a ltfe l de m ij­loace nu poate fi vorba decât de măcelărire.

Iată-i, s’au apropiat; balena revine la suprafaţă şi cât ai

clip i din ochi barca s’a repezii asupra uriaşului. De sus de unde privim , abia avem timpul să distingem ce se petrece.

Deabia acum vedem cât de imens e animalul şi cât de in­fim e omul.

Sârma de oţel de care e ata­şată cangea şi-a şi luat sborul tn lin ie dreaptă spre balenă, „harponorul” un campion al ti­rului un „as” în calculul mişcă- rei oportune şi al vitezei a tras cu m icul său tun. Nu auzim ex­plozia care urmează; dar vedem cum cangea pătrunde în corp, făcând să explodeze acolo o bombă. Animalul a fost atins în părţile sale vitale. Dar cu toate acestea, mai are încă forţa de a se afunda odată şi dispare în urmă-i o dâră roşie. El trage după sine „balen ieru l” cu o v i­teză fantastică, învingând re­zistenţa maşinilor, după a căror mişcare barca ar trebui să meargă îna.poi. Coborâm apara­tul şi planăm deasupra locului unde trebue să apară la supra­faţă. După 18 minute vedem mâssa neagră. Imediat, m itra­liera noastră începe să bombar­deze si trim ite patru inii de proectile in capul gigantic al balenei. T re i minute mai târ­ziu e moartă. Agonia a durat un sfert de oră şi nu o zi întreagă, cum se întâmpla înainte. Un triumf al progresului... E un spectacol dezgustător, pentru cel care-1 vede pentru prima data.

Guşa Umflarea Gâtului

este o îmbolnăvire â glandei tiroide, care trebuie tratată la timp, deoarece altfel activitatea acestei glande importante se împiedică, ceiace produce neplăceri şi chiar accidente serioase.

Ştiinţa medicală a constatat cu certitudine, că sărurile can conţin iod sunt un remediu excelent contra guşel în toate formele ei. Nenumăraţi bolnavi au constatat că prin între­buinţarea

Curei de apă în casăfoarte simplă,: s’a adio o ameliorare rapidă si fără nici un iir convenient neajunsurilor lor. Fiecare, care suferă de umflarea gâtului» sau a glandei să ceara broşura noastră.

absolut gratuit0 carte poştală este deajuns. Adresa poştală: Georg

Fulgner, Berlin-Neukölln. Ringbahnstrasse 24 Abt. F. 182.

„Realitatea Ilustrată” organizează o excursie ta BSlle Herculane şi Cazane. Plecarea din Bucureşti Sâmbătă sea­ra cu tren special şi vagoane turism cu paturi. Sosirea la Băile Herculane, vizitarea statiunei şi înapoiere la Orşova. Plaja la Dunăre, masa la Orşova. După amiază, plimbare cu vaporul la Cazane şi vizitarea insulei Ada-Kaleh. Seara înapoere cu vaporul la Turnul Severin şi de aci cu trenul (vagoane turism cu pat) la Bucureşti.

Preţul total al excursiei: Le! 850.—

Fantome sgomotoase de la hanul lui GrayH A N U L lui Gray este o clădire veche care de mai bine de

şase sute de ani adăposteşte fam ilii de avocaţi londonezi şi e renumit pentru fantomele ce se spune că l-ar vizita

deşi locatarii săi, oameni de un nivel intelectual ridicat şi cu m inţile perfect echilibrate, au refuzat multă vreme să creadă în aceste fantastice manifestări.

Acum însă, aceste im obile au două fantome, pentru a căror existenţă ar fi în stare să jure, persoane de o considerabilă serio­zitate şi care-au stat ani de zile la îndoială, mai înainte de-a se putea decide să vorbească cuiva despre ele. Unul dintre a- ceştia, e avocatul Thomas Burgrave.

Viaţa extrem de liniştită pe care o ducea împreună cu soţia sa, în apartamentul din Hanul lui Gray, â fost mereu turburată timp de zece ani, de spiritul unui om asasinat — probabil tot vre-un avocat care nu-şi găseşte linişte în groapă.

Hanul lui Gray e format din apartamente de locuit, combi­nate cu birouri. O parte din această construcţie a fost ridicată a adăposti facultatea de drept pe la 1371. Francis Bacon a trăit în vremea iui Shakespeare, a sădit arborii gradinei şi admiratorii săi presupun că aci ar fi scris el, în clipele-i de răgaz piesele marelui dramaturg englez.

Dar fantoma care-şi face de iucru în apartamentul d-lui Bur­grave e foarte recentă. După spusele Mediului spiritist, Ouija, asasinul ar mai trăi încă în W innpieg, Canada, iar victima ar fi un oarecare domn Munger.

D. Burgrave vorbeşte despre ciudatul său oaspe, degajat cu o voce fermă ca şi cutn puţin i-ar păsa dacă e crezut sau nu.

„La început, când m ’am mutat aci” , spune el, împărţiain apar­tamentul cu vărul meu care e şi el avocat. In tr ’o zi, pe când ră­măsesem singur în birou şi scriam nişte scrisori, simţii Ia un moment dat pe umăr o mână grea dar prietenoasă. Apăsarea^era atât de puternică încât m’am întors în scaun. Nu văzui însă pe nimeni lângă m ine!

,,Câteva nopţi mai târziu, fui trezit de nişte paşi ce-mi stră-, băteau biroul dela un capăt la altul. Crezând că era vărul meu, îi strigai să se ducă la culcare. Dar paşii continuará. Sării atunci din pat. Biroul şi coridorul erau goale şi totuşi, sgomotul pa­şilor se auzia mereu. Trecui în camera vărujui meu. Acesta dor­mea adânc. ,

Manifestările au continuat şi după ce m’am căsătorit. Trei prieteni d iferiţi veniţi să petreacă câteva zile cu noi, au refu­zat să-şi mai repete vizita. O doamnă a simţit mâna aceea grea pe uinăr, în vreme ce scria la biroul meu. Intorcându-se şi ne- văzând pe nimeni, a leşinat. A trebuit să-i dăm un pahar mare cu coniac, spre a o face să-şi vie în fire.

Ceva ciudat în aceste manifestări e că devin mai violente dacă se fac reparaţii radicale, cum s’a întâmplat acum, când s’au schimbat podelele şi s’a făcut instalaţia unei băi în tr ’o cameră de mansardă.

Aci, doamna Burgrave îşi întrerupse soţul pentru prima (lată în viaţă dându-i dreptate — totul se întâmplase aşa cum relatase el — dar voia ca soţul său să povestească păţania ei cu fantoma.

„E i bine” zise d. Burgrave conformându-se în tr ’o seară dupăce dulgherii lucraseră toată ziua la mansardă, am plecat cu soţia şi cu un prieten la teatru. Ajungând la jumătatea scărei,_ soţia mea băgă de seamă că-şi uitase poşeta. Ne spuse să ne urmăm drumul că ea avea să ne ajungă din urmă.

„In tră în casă şi rămase nemişcată câteva clipe. O bătaie rapidă şi insistentă venia de sus dela o uşă înciuată, ce ducea dela pod

rător fusese uitat închis acolo de către tova- ’că scările şi deschise uşa. Dar pe acoperiş rî atunci şi intră în dorm itor spre a-şi lua

spre acoperiş.„Crezând că un lucrător fusese uitat închis acolo de către tova­

răşii săi, luă cheia urci nu era nimeni. Coborî atunci şi poşeta.

„C ioc, cioc — cioc — cioc — sgomotele se auziră din nou mai insistente.

„U rcă iar scara. Deschise uşa şi de data aceasta, ieşi pe terasa acoperişului explorând-o dela un cap la altul fără a găsi pe ni­meni. Alarmată, coborî în dorm itor îşi luă poşeta şi se repezi spre ieşire. T rosc ! se auzi un sgomot form idabil din pod, ca şi cum cineva ar fi trântit nişte scânduri.

Palidă şi tremurând de data aceasta, cu toate că trăise ani de zile în această casă a fantomelor, o luă la fugă pe^scară şi veni în tr’un suflet până la noi, cari o aşteptam în scjuar” .

iD. Burgrave a arătat apoi cum a aflat povestea fantomei sale— cum aceasta a fost identificată de către mediul spiritist „Ouija”, cu un fost Mr. Munger. Un prieten al iui Burgrave care a petre­cut la el o săptămână a plecat apoi în Australia şi într’o seară lao petrecere unde fusese chemat şi Ouija, întrebă aşa, la întâm­plare. . ..

„C ine e fantoma dela Hanul lui Gray. Spre marea-i uimire, Ouija dictă o lungă serie de întrebări, spunând că spiritul aparţinuse unui oarecare Munger, că asasinul său trăieşte încă în Winnipeg şi că a fost ucis cu un ciocan. El nu-şi va găsi linişte, a declarat mai departe mediul, până când ucigaşul nu-şi va fi primit pe­deapsa pentru fapta sa.

Un alt locatar al Hanului Gray pretinde că în apartamentul său se flă o altă fantomă, care face mereu sgomotul unei chei ce se întoarce în broască.

ST. R.

No. 340 — — P?»g. 23

(17) W MIPYARP MUILTON- Nu puteţi intra, se opuse fata- Zău?...- Ahmet! strigă Mady.Sidi Ahmet, prietenul lui Mady, apăru. Avea un tatuaj monstruos în

obraji, reprezentând spirala unui melc.- Ce doriţi? se adresă el lui Evans, într'o englezească perfectă- Am un mandat să percheziţionez casa. Cine locueste aci’- Eu, răspunse Ahmet.In prima cameră in care intrară, găsiră pe Diana la masă, în fata

unei tavi cu sandviciuri, din care îmbuca cu poftă- Ce cauţi d-ta aci? o întrebă Evans.- Am fost adusă cu sila de Sambo, uşierul agenţiei Tenebro si aceste

persoane ma ţin prizoniera lor. E rid icul...i EJari ordin ca Ahmet şi Mady să fie arestaţi şi transportaţi ia Scotland Yards, pentru cercetări.

- Dvs, se adresă el Dianei, sunteţi liberă, dar trebue să ne spuneţi unde va, putem găsi, 'fiindcă e necesar să fiţi ia dispoziţia poliţiei Unde donţi să vă conducă unul din agenţii mei? '

- La Moro Mopp.

•fc

In timp ce Ahmed şi Mady fuseseră transportaţi ia Scotland-Yard interogatoriile, inspectorul Evans îşi descărcă automobilul de

poliţişti, m jurul casei în care locuia Rex Farwell. Când Sambo veni sa-i deschidă, doui agenţi uriaşi înşfăcară pe african, care începu să ţipe şi sa se zbata...

El fu repede însă imobilizat, aruncat intr'un automobil al poliţiei şi pornit spre Scotland-Yard.

Când Evans intră în birou] agenţiei Tenebro, Rex Farwell, f.oart« calm, telefona unui client că e în măsură să-i găsească terenul dorit...

— Rex Farwell, zise solemn, inspectorul în numele legii te a- restez.

- Dar ce s‘a întânjplat? întrebă Farwell liniştit.—,Din ordiriul tău. Sambo a dus pe d-na-Diana Driss la vila lui

Ahmed, unde urma să-i aplicaţi masca de piele. Tu eşti faimosul T “ '.— Fii serios, domnule inspector!...— Unde e Bill Parker?— Nu ştiu, răspunse Rex. A fugit.— A fugit.— Da... Mi-a lăsat scrisoarea asta.Şi întinse inspectorului un bilet, cu următorul conţinut:

,J)RAGĂ REX,

JV’u mai pot suporta tensiunea aceasta. Mi-e frică. Nu vreau să

fiu arestat. Simt că Moro mă va distruge. Iartă-mă că te părăsesc in- tr'un moment atât de greu.

CAP. XVII.

O DESCOPERIRE SENZAŢIONALĂ

„BILL4'

— Rex Farwell, recunoşti că în noaptea trecută, Sambo, omul d-tale de încredere, a transportat pe d-ra Diana Driss la locuinţa lui Ahmet, unde aţi ţinut-o prizonieră?

— Recunosc.Interogatoriul lui Rex Farwell, mergea astfel ca pe roate. Inspec­

torul Evans îşi freca mâinile, mulţumit.— Recunoşti că din ordinul d-tale, Sambo a procedat astfel?— Recunosc.— Recunoşti această scrisoare?— Şi-i puse în faţă scrisoarea semnată „T.“ , pe care o primise

Moro Mopp.— N‘o recunosc! răspunse Farwell.— Cum? Nu e scrisă de tine? Ai îndrăzneala să negi?— N ‘am scris niciodată o astfel de scrisoare. Cred că Mopp şi-a

trimis-o singur, ca să mă bage pe mine mesa!— Dar modul cum ai procedat cu d-ra Diana Driss, e un rapt do­

veditor. Primele declaraţiuni ce dânsa ne-a făcut, sunt concludente..-.— Domnule inspector, răspunse Rex, nu ştiu deiee doriţi cu tot

dinadinsul să mă scoateţi vinovat, când ştiţi prea bine că şi Diana şi eu, suntem pur şi simplu victimele unei maşinaţiuni a lui Moro. Am dat ordin lui Sambo s‘.o ascundă pe Diana la Ahmet, din două motive: mai întâiu fiindcă Moro mă ameninţase şi Diana voia să se ducă la el, ca să mă scape; or, eu nu voiam să accept acest sacrificiu din partea ei, şi am căutat s‘o împiedic să se întoarcă la banditul de Moro; şi al douilea, am ascuns-o, ca să n‘o găsească Moro, şi s‘o răpească: eu sunt convins că Moro este fa'imosul „ T " , deci un individ “Toarte primejdios, şi prima datorie a mea de prudenţă faţă de Diana, era s‘o ascund ast­fel, încât Moro să n*o poată găsi. In fine, trebuia să câştig timp, in unele tratative cu Moro, şi aceasta nu era posibil, decât păcălindu-1 că Diana a dispărut...

Un zgomot formidabil se produse la uşe.— Ce e asta? întrebă Evans, încruntându-se.Agentul Ralph Deep, reuşi să introducă pe Bill Parker, care pro­

testa vehement. Agentul dădu raportul şefului său: Bill Parker voise să fugă şi l-a prins la gară, când voia să se urce în tren.

In acest timp, Bîil Parker se calmase brusc, de parcă vederea figurii inspectorului, îl electrocutase. Părea atât de profund impresionat, în­cât amuţise. Buzele i se mişcau, dar nu putea să rostească nici un cu­vânt, şi devenise de o paloare cadaverică. In acest timp, inspectorul râdea ca un nebun.

. . . a c u m a ¿ a < t< h v u ,

<u« N I V E ABâi Ia aer liber! Bâi de soare! Profi= taţi de acestea cât mai m ult posibil.D ar mai întâi masaţi pielea cu C rem a sau U le iu l N ivea . Acestea ajutâ bronzarea pielei şi în acelaş tim p micşorează pericolul arsurilor du= reroase ce provoacă ra7.e|e sojare.

De unde provine efectul? Dela „Eucerita " pe care o conţine atât Crema cât şi U le iu l N ivea. Nici= un alt mijloc de îngri= jirea pielei, ce se fabrica în toată ¡umed, nu con=» ţine această substanţă.

CREM A: Lei 16.- — 72.- ULEIUL: Lei 55.- şi 85,-

Bill întinse mâna şi arătând spre inspector bâlbâi:— Tenebro!... Acesta nu e inspector de poliţie, ci Tenebro... Tenebro

prezicătorul, răpitorul de oameni...Rex Farwell, care cunoştea de vre-o două zeci de ani pe Evans, se

adresă Iul Bill:— Eşti nebun sau faci pe nebunul?...

— Arestaţi-1, începu să urle Bill, arătând spre Evans. Vă spun că acesta este Tenebro! II cunosc. El e acela cu care mă asociasem, ca să prezicem viitorul. Acesta e Tenebro, oare-şi punea barbă falşe. II cunosc bine, chiar eri m‘a vizitat, ca să mă ameninţe...

Rex se incrută şi se adresă inspectorului:— D-ta eşti Tenebro?... D-ta eşti oel care te-ai asociat pe vre­

muri. cu Bill, ca să prezici viitorul?...__ Da, eu sunt, răspunse Evans râzând. Ca să aflu cine e „T.‘‘, şi

cum Bill Parker era amestecat în această afacere, m‘am dus într'o zi la el şi m‘am dat drept prezicător. El nu mă cunoştea că simt dela poliţie, şi, cu barba falşe, nici un client nu riscam să mă recunoasca. M ‘am asociat cu Bill, ca să-l pot iscodi şi trage de limbă.

— Tu eşti banditul „T-‘ ! îi strigă Bill.— La dracu!... răspuns Evans vesel. Ţi-aim spus ca m‘am asociat

atunci cu tine, numai ca să pot lămuri ce rol ai jucat în asasinarea unchiului lui Rex Farwell. Am crezut la început, ca tu eşti „T .

— Dar ai ghicit, răspunse Bill d-nei Hastings, ca m urma plân­gerii făcute la poliţie, copilul i-a fost ucis.

— Ştiai, deci, de această crimă... De unde ştiai?..._ D-na Hastings, răspunse Evans, îmi făcuse plângerea chiar mie,

la Scotland Yard, în acea dimineaţă, aşa că ştiam că se plânsese po­litiei contra lui „ T ‘, a cărui scrisoare se afla în mâinile mele. Ştiam de asemeni, că „T.“ află totdeauna când e denunţat de victimele lui, şi atunci asasinează pe cel pe care l-a răpit...

— Evans, zise Rex, încep să înţeleg înverşunarea d-tale, de a mascoate pe mine vinovat, în afacerea „T.“ ... . A . . , .

— Eşti un prost dacă faci astfel de insinuări, zise E v a n s . Adevărul e că acest faimos „T.“ , e atât de tare, încât a aruncat banuiala asupra tuturor, chiar şi asupra mea, şi chiar asupra unor persoane mult mai

sus 2^ Evans puse in libertate pe toţi cei arestaţi, dovezilestrânse contra lor, fiind considerate ca insuficiente.

De când îi dăduse amănuntul cu inelul strecurat intre pernele auto­mobilului, inspectorul Robert Evans in mod instinctiv, de cat« ori se afla mtr‘un automobil, îşi băga discret mâna printre perne, doar v găsi inelul lui Mary Barnett. In adevăr, acest inel ar fi cel mai bun indiciu asupra identităţii faimosului răpitor de oameni, „ T .Intr‘o zi, consilierul Arthur Lavinton se ofen sa duca cu maşina pe h.- vans dela ministerul de interne la Scotland Yard. Evans P^mise bucu­ros şi după obiceiul ce-şi făcuse, în timp ce vorbea cu consilierul, înce­puse să scotocească în mod discret printre pemele_ maşmn. Pu cât pe aci să dea un strigăt: intr‘o cută găsise intradevar un inel! Nu mai putu să fie atent la ceeaoe-i spunea Sir Arthur fiindcă un gand obse­dant îşi găsea din ce în ce mai mult loc in mintea sa: e oare posibil pa însuşi Sir Arthur Lavinton, consilierul de stat, una dintre cele mai_i - semnate personalităţi politice ale Angliei, sa fie banditul nT ? Mintea lui refuza să creadă aceasta, şi totuş cum şi-ar f i putut explica altfel existenta inelului între pernele maşinii ? *

încetul cu încetul, o sumă de amănunte îi năpădiră in minte, co - vUigându-l că totuş Sir Arthur Lavinton, ar putea sa fie aceeaş per­soană cu răpitorul „T “ . îş i aminti, în adevăr, câte amănunte de cea mai strictă intimitate cunoştea „T “ , din viaţa a ° f eJâna că - Particulare Numai un om cu o înalta situaţie m stat, prin mana c ruia treceau toate dosarele poliţiei, ax fi pututsă cuoascaatatea ^e- crete, despre o diversitate atât de mare de p a r t i c u la n . Numai Sir thur Lavinton sau o persoana din poliţie Pute?- ^ - pos®f,® ? , ¿frita ie sa dovezile, necesare pe baza cărora dădea îndrăzneţele Numai un conducător al tx)liţiei şi afacerilor interne ale statului, pu tea în adevăr, să-şi permită cutezanţa de a rapi oaimeni şi de-a cere s me’ enorme pentru răscumpărarea lor. Sir Lavinton conducea p_____

dinele sale cercetările şi le putea îndruma în orice sens voia, astfel :a niciodată poliţia să nu fie pe pista cea bună. îşi dădu seama câte căi greşite nu i s‘au indicat, 'fie lui personal, fie poliţiei în general, în acea. stă ftfaccre.

Şi totuş, nu putea să creadă că un om atât de bogat şi de influent ca Sir Arthur Lavinton, ar putea săvârşi fapte atât de banditeşti. Sumela încasate de faimosul „T ‘‘ erau cu totul neînsemnate, faţă de averea fa­buloasă a lui Lavinton. Ce-1 determina deci pe acest conducător să dea lovituri atât de primejdioase pentru situaţia sa?

Un alt considerent interesant încolţea în mintea iuspectorului. El ob­servase că de câte ori persoanele ameninţate de „T “ se adresau poliţiei, cu scrisorile de şantaj pe care le primiau, şi de câte ori poliţia se ducea la locul indicat de bandit pentru depunerea sumei, de atâtea ori „T“ nu-şi făcea apariţia. Aşadar, „T “ ştia perfect atunci când cei şanta­jaţi se adresau poliţiei, şi în acest caz se feria să vină la locul întâlni­rii, pentru ca poliţia să nu poată pune mâna niciodată pe el. De unde ştia ,T-‘ toate aceste cazuri fără excepţie, când cei şantajaţi se adresau sau nu poliţiei? Cu siguranţă că trebue să fi fost o persoană chiar din poliţie, care dacă nu era însuş „ T ‘, cel puţin îl informa cu cea mai mare precizie pe sinistrul bandit, despre modul cum reacţionau per­soanele ameninţate. Or, în ultimul timp, se luase hotărîrea ca numai Evans şi Sir Lavinton să 'fie informaţi de p'ângerile provocate de „T

Totuş, inelul deşi un preţios indiciu, nu constituia o probă suficienta contra lui Sir Lavinton, şi cine ar fi îndrăznit de altfel, să se aventure­ze a-1 acuza 'făţiş, numai pe baza unei dovezi atât de şubrede? Evans îşi propuse să verifice întrucât Sir Lavinton este amestecat în aface- rea Tenebro, şi mintea sa agilă începuse îndată să elaboreze planul unei curse, pe care urma s'o întindă consilierului.

CAP. X V III.

VERITABILUL „T “ .

Rex Farwell şi Bill Parker liuseseră lăsaţi în libertate dar puş. sub supraveghere. Ei reveniseră la sediul faimoasei lor agenţii şi cauta- seră să ia contact cu Diana, care se afla la Moro, dar roşcatul finan- pini* interzisese oricui accesul locuinţei sale.

Or, în cursul serii, poşta aduse lui Rex Farwell, următoarea scri­soare:

Domnule,

„Stuaţia este diametral schimbată: vă anunţăm că d-ra Diana Driss se află acum, in adevăr. în mâinele noastre, intrun loc sigur, unde, va fi făcută inofensivă, prin aplicarea măştu de Piele

Vă cerem pentru răscumpărarea ei, suma de 1000 lire, sumă ce aţi realizat în ultimele zile, din afacerile agenţiei dv.

Vă veţi afla cu această sumă, singur, asta noapte, .a ora 12 pre cis” la fântâna dintre Neubury şi Marlborough, unde începe pădurea.

„In cazul când veţi avertiza poliţia, vom ucide imediat pe prizonieri.„VERITABILUL T ‘

Rex sări intr'o maşină şi se duse direct la Scotland Yard. Se năpusti cu scrisoarea la Evans, şi-i strigă:

— Este sau nu Diana la Moro acasă? .__Da e la Moro, răspunse inspectorul. Chiar eu ara trimis-o lui Mo­

ro, cu un agent, dupăce am eliberat-o din vila iui Ahmed. .— Mare ispravă ai făcut! zise Rex. Ei bine, Moro şi „ T , răpitorul

de oameni, este una şi aceiaşi persoană!

— Dovada e scrisoarea asta, pe care am primit-oadineauri, şi nu poate să îie trimisă decât de Moro, dat fund că Diana e acum zoniera lui! . ,„ , .. ,.

— Bine, zise Evans. Vom fi astă seară cu toţii la fantana indicată.— Dar dacă vine poliţia, replică Rex, şti bine ca banditul află tot­

deauna despre aceasta, şi nu vine la întâlnire. Are so ucidă pe Dia “ ■ în cazul acesta...

care acum pri-

na (V a urma)

C A Z A N E L E pentru

î n c ă l z i r i c e n t r a l e

„STANDARD M"sunt potrivite pentru ar­

derea oricărui combustibil

în special pentru

PACURA şi CĂRBUNI

TITAN, N A D R A G , C A L A NSE C Ţ IA C A L O R IFE R E

La construcţia acesfor ca­zane s’a ţinut seamă de ultimele perfecţiuni; ele au deci randamentul cel mai bun. Sunt mai ieftine decât cele mai bune ca­zane din străinătate, atât în ce priveşte costul lor, cât şi în privinţa consu­maţiei combustibilului, fiindcă -consumă combu­stibilul cel mai ieftin şi in

cantităţi minimale.

Problema I-a: („Doly Haas“)

ORIZONTAL: 1) Cel irnai si­gur mijloc de... seducţie! 5) E încornorat la Polul Nord şi to­tuşi nu divorţează. 6) Cu „F ” este urât de contribuabil, cu „D” este iubit de atleţi, iar aişa cum e îi lasă indiferenţi. 6 a) Pronumele lău, la feimenin. 7) Are 2 litere şi 365 de... 8 a ) Că­maşă cu i şi cu... fără i. 9) P o f­tim, la mahala! 11) A re două roţi şi loc pentru patru... p icioa­re. 13) E mic, m ititel şi... nu mai e întrebuinţat azi de dânsa. 13) Chemarea de pe portativ (Arghezi). 15) Urzitură, ade­sea ţesută în culise. 17) Cali­tate... sex-aippeal-oasă!! 19 a ) Motorul unui... motor. 20) D if­tong. 21) Nici nu s’a născut în­că! 24) Aur şi conjuncţie fran­ţuzească. 25) Soare şi zeu egip­tean. 26) Căutai, începând din mijloc! 27) Operaţiune zilnică şi matinală, la bărbaţi. 28 a) A- firmaţie. 30) Proprietatea celei de a doua persoană. 30 a) ...de încredere. 32) Aşa e fem eia în dragoste. 36) Fără legături sau... pasageri! 37) Incheetura braţu­lui. 28) Alexandru cel scurt (Âr- ghezi). 38) Numiai pe ea o iu­besc! 39) Dragoste.

VERTICAL: 2) Lucrezi pă­mântul. 3) Şi aşa e femeia în dragoste! 4) Cuiloare alibă, pro­vocată de supra încălzirea... i- nimei. 8) Situaţie provocată de despărţirea celor ce se iubesc.9) Fluviu... romantic. 10) Lac... sfânt. 11)...?... 12) A învins pe Schmeiling şi pe... actriţa June Knight. 14) Aşa cum le place lor să fie „el” . 16) Fratele ce­lui dela 5 oriz. 18) Nota d ive­lor din CapiWliu. 19) Peştii ( ! ) trăesc_şi cu el şi fără el. 19 a) Ştiinţă, azi ieşită din uz. 22) Prieteni de... interior. 23) Fază in războiu. (Poate surveni şi în războiul inimilor!) 28) Dede­subt. 28 a) Nu, famenin. 29) Artilerie din tranşee. 31) El, peniru ea îndrăgostită! 33) El,

pentru ea, abandonată! 34) Stâlpii bârnei. 35) Posedă. 36 a) Coarnele unui ren...

IANG-KU.

Problem a Il-a:

R E C O N S T I T U I R E

1__ r O L O G IL R! o L O G I Fo L O G I Fo L 0 GJL E0 L o G Eo L o G E

"o L o G E0 L o G T E

~ J 0 L 0 G I ESă se găsească nouă cuvinte

potrivite, la tenminaţiunile date mai sus.

Cuvintele sunt existente în dicţionarele uzuale.

de S IL L Y VALCEANU Craiova

începând cu numărul de faţă, direcţiunea revistei noastre, a hotărît să acorde premii în fiece săptămână deslegătorilor de jocuri.

Pentru numărul 340 acor­dăm următoarele 12 premii:

500 lei în numerar.Un loc gratuit la una din

excursiile de Duminică or­ganizate de revista noastră.

Zece cărţi în valoare de 500 lei.

Deslegările se vor trim ite cel mai târziu până Joi 10 August cu indicaţia peniru jocuri. Ele trebuesc să fie însoţite de bo­nul din pag. 32.

REZULTATUL CONCURSULUI DE JOCURI DIN „REALITATEA ILUSTRATA“ No. 337

Au t im 's d islefări corecta pentru ambele Drobleme, u rm i- tor.i:

Elena Pănescu, Craiova; Theo­dor Th. Stihhi, Iaşi; S. Simono- viei, Loco; Anibal Gh. Teodorescu Bucureşti-Noi; Elisa Feitelsohn', Loco; Fcist. Josefsohn, Loco; Dr Virgiliu Leonte, Loco- Elisabeta Vişan, Loco; A. C., Loco; George G. V. Dumitrescu, Homorăciu-Pra- hova; Tilici Louise, Loco- Victor Manoliu, Tg.-Frumos; Sideriu G. Aurian, Loco; Ioan Capră, avocat, Dorohoi; Morândâu I. George, T.- Severin; Seny Grusa, înv. Hen- don-Târnava-Mare; jean Cajal, Loco; Iulia Va]y, Loco; Aurel Iiie- scu, Loco; George M. Nicolescu Craiova; Lotty-Paul, Loco- Geor­ge Marcu, student, Cluj; Dumitru Dmulescu, Loco; I. Bobicescu, Bo- biceşti-Balş; Ecaterina Schiopu, Topleţ; Lena Iliescu, Sascut-Put-

Vornica Gheorghe, student, Vad-Făgăraş; Leiba Mendel, Lo­co; Victoria Alexandrescu, Târgo- vişte; Vionea Gr. Mihail, Craiova; Zeno Susman, Haţeg; Iacob Abra­ham, Alba-Iulia; Theodor Cardaş, Iaşi; Popescu Ana, Mihăeşti-R.- Vâlcea; Ziega Theodor, Loco; Titi Bădesou, Loco; Nicu Rosen, Pio- eşti; Lilly şi Getta Bonciu, Bu­zău; Marin .Dinu, student, Loco; Ionel I. Rădoi, Loco Tania Hob- nikian, Cernăuţi; M. Haimovici Loco; Ştefănescu St., Piteşti; Gh. Trestianu, Ploeşti; Weintraub A- lexandru, Baia-Mare; Etta Elis- tisch, Loco; Paraschiv Mirescu, Giurgiu; D-na Margot Av. St. Pru­nă, Caracal; Daniel Schwartz, Galaţi; Iosif Prunner, Loco; D-na Galy Văsescu, Botoşani; ‘ Isidor Moscovici, Iaşi Tiberiu Paraschiv, Loco; S. Lt. Pârlog Teofii, Loco; Fagi D. Paul, Femezin-Sătmar; Hristea Buzeşteanu, Roşiori de Vede; V. Marinescu, Slatina-Olt; Tantzi Giurgescu, Loco; Ioan R. Stanitz, Loco; Elena Sendreanu, Curtea de Argeş; Lucia D. Nico- laescu, Loco; Mimy şi Getta Bon- ciu, Loco; Harry Moscovici, Loco;

I. Ionescu Loco; Schwartz Hein- rich, Loco; Ioan Sorescu, Loco; E- caterina Botez, Odobeşti-Putna; Henry Wolff, Loco; Ana Rainăr, Loco; Subit. Dinu Ioan, Bistriţa- Năsăud; Isidor D. Sălişte-Sibiu; Valentin Fotescu, Loco; Serghie- scu. Sofia, Buzău; D-na Baley Teodorescu, Loco; Al. N. Vasiles- cu-Vasal, Loco; Dita Fruchter, Lo-

80; Zoe Iliescu, Coilentina-Ilfov; Inginer Anghel Gr ama, Loco; Margareta Constantinescu, Loco; Pandrea Liviu, Făgăraş; Gheor­ghe A. Văsioiu. Slobozia-Câmpina- Prahova; Eby Nadler, Loco; Petri- că Dumitropol, Loco; Karmin Jean, Ploeşti; B. Berlinblum, Lo­co; jean Saldmann, Botoşani; Ni­cu Sotir, Loco; Gh. R. Ionescu, Ga'aţi; Musteaţă Mircea. Loco; Dora Bârsan, Sălişte-Sibiu; Minda Dr. Cădariu, Lipova.- Margareta Ştefanovici, Gara Zlătunoaia; Au­rel Schuller, Loco; Coralia Popi- dany, Sibiu; Const. Stancu, Loco; Basil Boldar. Socodor, Jud. Arad; Emil Mărgineanu, Turda; Nellu Miha’cea, Loco.

Au trimis deslegare oreefă pen 'ru o singură problemă ur­mătorii:

Reichenberg Bela, Loco- Lucre- ţia Margareta Pallade, T .’ Măgu­rele; Gheorghe Tuţă, Cluj; Mar­gareta P. Popescu, Loco; Eugen Dumitrescu, Loco; Max Cerbeanu, Loco; Valeriu Vidiu Banio, Loco; Mady Moldoveanu, Brăila; Oscar Leibovici, Loco; Natalia Cândescu, Loco; Zigmund Thal, Loco.

Câştigătorii, atât din pri­ma categorie cât şi dintr’a doua, se vor desemna con­form condiţiunilor anunţa­te, în ziua de Joi 3 August a. c., la orele 20, în redacţia noastră din str. Const. Miile 7, etajul IV. Tragerea e pu­blică.

Pensiunea Sebo, clădire nouă cu mobilier modern pe malul Oltului la Băile Tuşnad perla Transilvaniei.

Plaje proprie, bucătărie fran ­ceză şi ungară, camere cu un

pat şi cu două.Pensiunea cuprinde p a t r u

mese pe zi. La cerere masă de regim.

Serviciu ireproşabil, confort. Preţuri moderate.

S ’A S C H I M B A TTelefonul Frizeriei I. B E E R

C A L E A M O Ş I L O R 5 3R O G C E R E Ţ I 3 - 8 3 - 3 5

O N D U L A Ţ I U N I P E R M A N E N T E

„R E A L IT A T E A ILU STR ATĂ . — Director N ic . Constantin. Redacţia şi Administraţia: Str. Const. Miile 7— 9— 11, Telefon 359/99.

Imprimată la foto-rotogravură în atelierele „Adeverul” S. A.

No. 340 — K t — Pag. 31

Echipa „Juventus" care a învins pe R. G. M. T. din Budapesta cu 1-0.

Instantaneu prins la concursul in ­ternaţional de motociclete care a

avut loc Duminică.

Lângă Pipera s'au produs saptamana t i v i t a dom grave accidente de aviaţie, care s au încheiat cu tra-

gicul bilanţ al unui pilot mort.

Săptămâna trecută s'a acordat brevetul de pilot unor noui aviatori c iv ili. In fotografia noastră comisiunea

care a decernat brevetele f i noun aviatori.

Un grup de cercetaşi sirieni au vizitatţara noaştra Fotografia noastră ii infăjişeaza in faţa redacţiei

revistei

I INTRAREAara®*—<i 1 INTRAREA

'M a g a z i e a t e l ie r e i

CUPON DE JOCURI „Realitatea Ilustrată '1No. 340 No. 3i0

Numele şi pronumele MCupon de excursii

Adres»: