LITOSFERA LITOSFERA. DINAMICA PLĂCILOR LITOSFERICE...

1
LITOSFERA. DINAMICA PLĂCILOR LITOSFERICE LITOSFERA - reprezintă orizontul superior al Pământului, relativ rigid, alcătuită din plăci de dimensiuni diferite, fiind constituită din scoarţă şi mantaua rigidă, extinzându-se de la suprafaţă până la 100 km adâncime în medie. Limita inferioară a litosferei - o formează contactul cu astenosfera, în general acolo unde temperatura ajunge la circa 1300°C. În dorsale, această temperatură este atinsă chiar la suprafaţă, fapt pentru care grosimea litosferei este extrem de redusă, iar sub continente, mai ales sub lanţurile muntoase ajunge la circa 150 km. Limitele laterale ale plăcilor litosferice - Litosfera este divizată în mai multe plăci, separate de zone înguste unde se concentrează majoritatea deformaţiilor crustei, cu urmări geostructurale majore. Limitele dintre plăcile litosferice sunt totdeauna reprezentate de margini active, putând fi identificate două mari categorii de limite ce corespund acestui tip de margini: limite de extensiune şi limite de convergenţă. Marginile pasive corespund contactului dintre o scoarţă oceanică şi una continentală ce aparţin aceleiaşi plăci litosferice. Litosfera este fragmentată într-o serie de plăci tectonice de dimensiune şi compoziţie diferită. Placa litosferică este o structură majoră, complexă, reprezentată printr-o calotă sferică cu margini neregulate, alcătuită din roci cu compoziţie diferită. În funcţie de extensiunea lor, sunt diferenţiate 7 plăci majore (Euroasiatică, Pacifică, Africană, Indo-Australiană, America de Nord, America de Sud şi Antarctica), o serie de plăci medii (Arabă, Nazca, Cocos etc.) şi numeroase plăci de mici dimensiuni (microplăci). După natura crustei, plăcile ce intră în contact pot fi: ! în întregime oceanice - placa Pacifică, p. Nazca, p. Cocos, p. Scoţiană etc. ! în întregime continentale (mai rar) - microplaca Turcă, p. Amuriană etc. ! mixte (intermediare) - o parte continentală şi o parte oceanică; sunt cele mai numeroase: placa Euroasiatică, p. Africană, p. Americii de Nord, p. Americii de Sud, p. Antarctică, p. Indo-australiană La nivelul aliniamentelor de extensiune şi de convergenţă s-au format şi se definitivează marile ansambluri geostructurale ale Pământului, respectiv lanţurile muntoase orogenice şi vulcanice. Aici, în aceste aliniamente active ale plăcilor litosferice, se reglează acel mecanism de mişcare, de deplasare a plăcilor continentale, de expansiune sau de strivire a fundului bazinelor oceanice. Poster realizat de: Conf. univ. dr. Marian ENE

Transcript of LITOSFERA LITOSFERA. DINAMICA PLĂCILOR LITOSFERICE...

Page 1: LITOSFERA LITOSFERA. DINAMICA PLĂCILOR LITOSFERICE ...old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/res/2017marplansa_5.pdf · LITOSFERA - reprezintă orizontul superior al Pământului, relativ

LITOSFERA. DINAMICA PLĂCILOR LITOSFERICE LITOSFERA - reprezintă orizontul superior al Pământului, relativ rigid, alcătuită din plăci de dimensiuni diferite, fiind constituită din scoarţă şi mantaua rigidă, extinzându-se de la suprafaţă până la 100 km adâncime în medie.

Limita inferioară a litosferei - o formează contactul cu astenosfera, în general acolo unde temperatura ajunge la circa 1300°C. În dorsale, această temperatură este atinsă chiar la suprafaţă, fapt pentru care grosimea litosferei este extrem de redusă, iar sub continente, mai ales sub lanţurile muntoase ajunge la circa 150 km.

Limitele laterale ale plăcilor litosferice - Litosfera este divizată în mai multe plăci, separate de zone înguste unde se concentrează majoritatea deformaţiilor crustei, cu urmări geostructurale majore. Limitele dintre plăcile litosferice sunt totdeauna reprezentate de margini active, putând fi identificate două mari categorii de limite ce corespund acestui tip de margini: limite de extensiune şi limite de convergenţă. Marginile pasive corespund contactului dintre o scoarţă oceanică şi una continentală ce aparţin aceleiaşi plăci litosferice.

Litosfera este fragmentată într-o serie de plăci tectonice de dimensiune şi compoziţie diferită. Placa litosferică este o structură majoră, complexă, reprezentată printr-o calotă sferică cu margini neregulate, alcătuită din roci cu compoziţie diferită.În funcţie de extensiunea lor, sunt diferenţiate 7 plăci majore (Euroasiatică, Pacifică, Africană, Indo-Australiană, America de Nord, Amer ica de Sud ş i Antarctica), o serie de plăci medii (Arabă, Nazca, Cocos etc.) şi numeroase p lăc i de m ic i dimensiuni (microplăci).

După natura crustei, plăcile ce intră în contact pot fi:

! în întregime oceanice - placa Pacifică, p. Nazca, p. Cocos, p. Scoţiană etc.

! în întregime continentale (mai rar) - microplaca Turcă, p. Amuriană etc.

! mixte (intermediare) - o parte continentală şi o parte oceanică; sunt cele mai numeroase: placa Euroasiatică, p. Africană, p. Americii de Nord, p. Americii de Sud, p. Antarctică, p. Indo-australiană

La nivelul aliniamentelor de extensiune şi de convergenţă s-au format şi se definitivează marile ansambluri geostructurale ale Pământului, respectiv lanţurile muntoase orogenice şi vulcanice. Aici, în aceste aliniamente active ale plăcilor litosferice, se reglează acel mecanism de mişcare, de deplasare a plăcilor continentale, de expansiune sau de strivire a fundului bazinelor oceanice.

Poster realizat de: Conf. univ. dr. Marian ENE