Literatura romana -Junimea

of 64/64
1 Junimea Junimea a fost un curent cultural şi literar, dar şi o asociaŃie culturală înfiinŃată la Iaşi în anul 1863. Un curent literar este adeseori o simplă construcŃie istorică, rezultatul însumării mai multor opere şi figuri, atribuite de cercetători aceloraşi înrâuriri şi subsumate aceloraşi idealuri. Multă vreme după ce oamenii şi creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor şi rasunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiaŃii şi afinităŃi, grupând în interiorul aceluiaşi curent opere create în neatârnare şi personalităŃi care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. Fară îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. Sarcina istoricului care îşi propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voinŃe şi ca tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar, dar şi o asociaŃie. Ea însă nu a luat naştere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeaşi vreme în Bucureşti) şi nu s-a menŃinut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. ”Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar şi socio-politice. ApariŃia ei se datorează afinităŃii viu resimŃite dintre personalitatile întemeietorilor. Ea se menŃine apoi o perioadă îndelungată prin funcŃiunea atracŃiilor şi respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi şi a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea, rămâne cine poate" este şi aceea pe care asociaŃia ieşeana o adoptă pentru sine. Desigur, nu numai instinctul vieŃii menŃine unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. AsociaŃia doreşte să-şi dea o oarecare bază materială şi o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câstigă noi membri, se îngrijeşte de formarea noilor generaŃii şi poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viaŃă “Junimea”, produsul deliberat al voinŃei de a se organiza, pluteşte duhul unei înŃelegeri comune a societăŃii, a culturii, a literaturii, iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă şi să-l arate lucrând în opere şi oameni. Tudor Vianu punea în evidenŃă patru serii de trăsături distincte ale junimismului: A. Spiritul filosofic B. Spiritul oratoric C. Ironia D. Spiritul critic E. Gustul pentru clasic şi academic Fondarea Junimii Societatea Junimea a luat fiinŃă la Iaşi în anul 1863, din iniŃiativa unor tineri reîntorşi de la studii din străinătate, în frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Teodor Rosetti. Ei îşi încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formulă masonică, junimiştii cînd vorbeau despre asta spuneau: "Originea Junimii se pierde în negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu îl Ńinuse cu un an mai înainte, curând după instalarea sa la Iaşi, dovedise existenŃa unui auditoriu cultivat, în stare să se intereseze de problemele ştiinŃei, expuse în formele unei înalte Ńinute academice. ExperienŃa este reluată în februarie 1864 cu puteri unite. În cursul aceluiaşi ciclu, abordând probleme dintre cele mai variate, Carp si Pogor vorbesc de câte două ori, iar Titu Maiorescu de zece ori. Apoi “PrelecŃiunile populare” devin o lungă tradiŃie a “Junimii” din Iaşi. Timp de şaptesprezece ani ele se urmează neîncetat, mai întâi asupra unor subiecte fără legatură între ele; apoi, din 1866, grupate în cicluri unitare; în fine, din 1874, prin intervenŃia noilor membri, Lambrion şi Gheorghe Panu, asupra unor teme cum ar fi istoria şi cultura naŃională. Astfel, de unde mai înainte se vorbise despre Elementele de viaŃă ale popoarelor şi despre CărŃile omenirii, cicluri din 1874 şi 1875 limitează preocupările la elmentele naŃionale ale culturii noastre şi la influenŃele consecutive exercitate asupra poporului român. Curând, prin darul basarabeanului Caşu, nepotul lui Pogor, completat prin cotizaŃiile membrilor ei, “Junimea” devine proprietara unei tipografii, trecută mai târziu în alte mâini. AsociaŃia înfiinŃează şi o librărie, pusă sub supravegherea lui Vasile Pogor, dar dispărută şi ea după o scurtă funcŃionare. ExistenŃa tipografiei permite “Junimii” publicarea, începând din 1867, a unei reviste:
  • date post

    11-Aug-2015
  • Category

    Documents

  • view

    136
  • download

    3

Embed Size (px)

description

Junimea

Transcript of Literatura romana -Junimea

JunimeaJunimea a fost un curent cultural i literar, dar i o asociaie cultural nfiinat la Iai n anul 1863. Un curent literar este adeseori o simpl construcie istoric, rezultatul nsumrii mai multor opere i figuri, atribuite de cercettori acelorai nruriri i subsumate acelorai idealuri. Mult vreme dup ce oamenii i creatiile lor au ncetat s ocupe scena epocii lor i rasunetul lor s-a stins, istoricii descoper filiaii i afiniti, grupnd n interiorul aceluiai curent opere create n neatrnare i personaliti care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. Far ndoial c nu acesta este cazul Junimii. Sarcina istoricului care i propune s studieze dezvoltarea acestui important curent este usurat de faptul c nc de la nceput el se sprijin pe consensul mai multor voine i ca tot timpul o puternic personalitate l domin. n afar de aceasta, Junimea nu este numai un curent cultural si literar, dar i o asociaie. Ea ns nu a luat natere printr-un act formal (asemenea Academiei Romne, ntemeiat cam n aceeai vreme n Bucureti) i nu s-a meninut dup legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. Junimea n-a fost att o societate, ct o comunitate de interese culturale dar i socio-politice. Apariia ei se datoreaz afinitii viu resimite dintre personalitatile ntemeietorilor. Ea se menine apoi o perioad ndelungat prin funciunea atraciilor i respingerilor care alctuiesc caracteristica modului de a tri i a se dezvolta. Vechea deviz francez potrivit creia "Intr cine vrea, rmne cine poate" este i aceea pe care asociaia ieeana o adopt pentru sine. Desigur, nu numai instinctul vieii menine unitatea Junimii n decursul existentei ei. Asociaia dorete s-i dea o oarecare baz material i o anumit ordine sistematic a lucrrilor, cstig noi membri, se ngrijete de formarea noilor generaii i poart polemici colective. Dar peste tot ce constituie n via Junimea, produsul deliberat al voinei de a se organiza, plutete duhul unei nelegeri comune a societii, a culturii, a literaturii, iar dinti sarcin a istoricului este s-l extrag i s-l arate lucrnd n opere i oameni. Tudor Vianu punea n eviden patru serii de trsturi distincte ale junimismului: A. Spiritul filosofic B. Spiritul oratoric C. Ironia D. Spiritul critic E. Gustul pentru clasic i academic Fondarea Junimii Societatea Junimea a luat fiin la Iai n anul 1863, din iniiativa unor tineri rentori de la studii din strintate, n frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi i Teodor Rosetti. Ei i ncep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formul masonic, junimitii cnd vorbeau despre asta spuneau: "Originea Junimii se pierde n negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu l inuse cu un an mai nainte, curnd dup instalarea sa la Iai, dovedise existena unui auditoriu cultivat, n stare s se intereseze de problemele tiinei, expuse n formele unei nalte inute academice. Experiena este reluat n februarie 1864 cu puteri unite. n cursul aceluiai ciclu, abordnd probleme dintre cele mai variate, Carp si Pogor vorbesc de cte dou ori, iar Titu Maiorescu de zece ori. Apoi Preleciunile populare devin o lung tradiie a Junimii din Iai. Timp de aptesprezece ani ele se urmeaz nencetat, mai nti asupra unor subiecte fr legatur ntre ele; apoi, din 1866, grupate n cicluri unitare; n fine, din 1874, prin intervenia noilor membri, Lambrion i Gheorghe Panu, asupra unor teme cum ar fi istoria i cultura naional. Astfel, de unde mai nainte se vorbise despre Elementele de via ale popoarelor i despre Crile omenirii, cicluri din 1874 i 1875 limiteaz preocuprile la elmentele naionale ale culturii noastre i la influenele consecutive exercitate asupra poporului romn. Curnd, prin darul basarabeanului Cau, nepotul lui Pogor, completat prin cotizaiile membrilor ei, Junimea devine proprietara unei tipografii, trecut mai trziu n alte mini. Asociaia nfiineaz i o librrie, pus sub supravegherea lui Vasile Pogor, dar disprut i ea dup o scurt funcionare. Existena tipografiei permite Junimii publicarea, ncepnd din 1867, a unei reviste: 1

Convorbiri literare, puse de la nceput sub conducerea lui Iacob Negruzzi. Aceast publicaie se va bucura de cel mai nalt prestigiu n istoria literaturii romne. Ea a impus, nc de la apariie, o direcie nou, modern, ntregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic i sentimentul valorii estetice. nc de la nceputurile ei, micat de contiina primelor nevoi ale culturii romneti n acel moment, Junimea abordeaz problema ortografiei romneti, foarte acut n epoca trecerii de la ntrebuinarea alfabetului chirilic la cel latin. n edinte nsufleite, inute de obicei n casa lui Vasile Pogor sau acas la Titu Maiorescu i dominate de personalitatea plin de prestigiu a acestuia din urm, se discut probleme de ortografie i limb, se recitesc poeii romni n vederea unei antologii i se compun sumarele revistei, uneori n hazul general pentru produciile care trebuiau respinse. Convorbirile literare pstreaz n cea mai mare parte urma activitii Junimea, i lectura atent a revistei permite refacerea vieii renumitei grupri literare i a etapelor pe care le-a strbtut. Programul Junimii i cercetri istorice recente ne ndreptesc s afirmm c gruparea avea o important dimensiune masonic. Periodizarea Junimii n activitatea societii i a revistei se contureaz distinct trei etape. 1863- 1874 Prima etap, numit i "etapa ieean", se ntinde de la ntemeiere, n anul 1863, pn n 1874, anul n care Titu Maiorescu, devenit ministru al Instruciunii publice, se mut la Bucureti. n aceast etap predomin caracterul polemic. Este epoca n care se elaboreaz principiile sociale i estetice ale Junimii, aceea a luptelor pentru limb, purtate cu latinitii i ardelenii, apoi a polemicilor cu barnuitii, cu Bogdan Petriceicu Hadeu i cu revistele din Bucureti, duse nu numai de Maiorescu, dar i n aciuni colaterale de Gheorghe Panu, Teodor Vrgolici, Alexandru Lambrior, Vasile Burla, Alexandru Cihac. Este vremea n care Junimea provoac cele mai multe adversiti, dar i aceea n care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Mihai Eminescu, aureola prestigiului ncepe s se formeze n jurul ei. 1874-1885 ntre anii 1874 i 1885 urmeaz a doua faz a Junimii, epoca n care edinele din Iai se dubleaz cu cele din Bucureti, n diversele locuine ale lui Maiorescu i n cele din urm n armonioasa cas din strada Mercur, unde Vasile Alecsandri a citit Fntna Blanduziei ,Despot-vod; Caragiale a citit O noapte furtunoas, aprute n aceeai perioad n Convorbiri literare mpreun cu operele lui Vasile Conta i Ion Creang. Este perioada de desvrire a direciei noi. n paginile revistei apar operele marilor clasici: Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici, precum i ale altor personaliti din primul rang n art, tiin i cultur. Este perioada de glorie absolut a revistei. 1886-1900 Perioada 1885-1944 este o perioad mai lung i lipsit de omogenitate. Transferat la Bucureti, revista i schimb n mare msur profilul, predominnd cercetrile istorice i filozofice n anul 1885 Iacob Negruzzi se mut la Bucureti, lund cu sine revista a crei conducere o pastrez singur pn n 1893, pentru ca n 1895 s fie format un comitet care s i asume ntreaga conducere a revistei. ntre anii 1885 i 1900 principiile estetice ale junimismului au parte de o important dezvoltare. n aceeai perioad are loc lupta Junimii cu socialitii, aciunea lui Titu Maiorescu fiind sprijinit de aceea a lui Petre Missir i de a tinerilor discipoli P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Simion Mehedini, Gr. Tausan etc. Dei n acest interval Ion Luca Caragiale si continua colaborarea la Convorbiri literare, care se deschid i gloriei tinere a lui George Cobuc perioada dintre 1885 i 1900 d 2

gruprii i revistei un caracter universitar predominant. Drumul prin Convorbiri literare devine drumul spre Universitate. Este epoca n care se stabilete pentru trei sau patru decenii de aici nainte configuraia Universitii, mai cu seam a celei bucuretene i n care, din cenaclul Junimii, se desprind figurile cele mai proeminente ale tiinei si oratoriei universitare. 1900-1907 n 1900 vechiul comitet se completeaz cu nume noi, provenind din domeniul tiinelor naturale. Nume noi se amestec cu altele noi, mai puine nume din sferele literare, mai multe din cele savante i universitare. Animatorul comitetului este Ioan Bogdan care, n 1903, devine directorul revistei pn n 1907, cnd revista trece sub conducerea lui Simion Mehedini. Dac pn n 1900 revista i pstrase n primul rnd tradiionalul ei caracter literar i filozofic, o dat cu intrarea lui Ioan Bogdan n comitetul de redacie i apoi cu trecerea lui la direcia revistei, Convorbirile devin o arhiv de cercetri istorice, n paginile creia se disting, alturi de propriile studii ale lui Ioan Bogdan, acele ale lui Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga i alii. i dac vechile lupte ale Convorbirilor literare fuseser purtate pe teme de cultur general, acum este vremea polemicilor erudite, ale lui Ioan Bogdan mpotriva lui Sion, ale lui Nicolae Iorga mpotriva lui A. D. Xenopol i Tocilescnu a mai avut acelasi grad de popularitate ca si in anul 1980 Ultima etap A cincea epoc a Convorbirilor cea care a nceput n anul 1907, coincide cu lunga direcie a lui Simion Mehedini, n timpul creia arhiva de cercetri istorice se completeaz cu una de filozofie, unde apar contribuiile gnditorilor, la nceputurile lor atunci: Ioan Petrovici, C. i M. Antoniade, Mircea Djuvara, Mircea Florian. Figura literar cea mai important a epocii este Panait Cerna, a crui colaborare ncepuse ns de sub direcia anterioar. n latura ndrumrii critice nimic nu poate fi pus alturi de marea epoc ieean i nici de dezvoltarea ei ulterioar prin contribuia lui P.P Negulescu i a lui Mihail Dragomirescu. Apariia lui Eugen Lovinescu este de scurt durat, rostul criticului urmnd s se precizeze mai trziu. Convorbirile literare au avut totui controverse i n aceast perioad cu revistele Viaa nou i cu Viaa romneasc. Lipsite ns de sprijinul unor noi i puternice talente literare, Convorbirile literare ncep s piard din vechiul prestigiu pn cnd, n 1921, Simion Mehedini pred conducerea lui Al. Tzigara-Samurcas care, mpreun cu arhitectul Al. M. Zagoritz, se remarcase nc din perioada vechii conduceri prin studii de arta romaneasc veche i popular. Nici noua direcie nu izbutete ns s impun revista n rolul ei de altdat. O viziune asupra ntregii Junimi nu va mai fi posibil dect dup ce va fi cuprins ntreaga arborescen a micrii, dezvoltat prin silinele celei de-a doua generaii de scriitori i gnditori junimiti. Activitatea membrilor de baz ai Junimii Mentorul Junimii, Titu Maiorescu, se detaeaz prin publicarea mai multor studii i cercetri, pe baza crora se structureaz principiile filozofice i estetice ale culturii romne. Dintre acestea amintim:

Despre scrierea limbii romne (1866) O cercetare critic asupra prozei romne de la 1867 (1867) Direcia nou n poezia i proza romn (1872) Neologismele (1881) Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885) 3

n prima lucrare, Maiorescu pledeaz pentru scrierea fonetic, susinnd ideea, novatoare pentru vremea aceea, c scrierea trebuie s reflecte schimbrile survenite n evoluia sunetelor limbii. Respinge alfabetul chirilic, susinnd folosirea literelor latine. Argumenteaz i probeaz necesitatea mbogirii limbii, pe ci externe, prin introducerea neologismelor, combtnd, n acelai timp, calcul lingvistic i tendinele de stricare a limbii (Neologismele). Ideile, privind procesul de desvrire a limbii romne literare, emise de Titu Maiorescu, sunt larg receptate, nct, n anii 1880 - 1881, Academia Romn i nsuete aceste principii, contribuind astfel, n mod efectiv, la unificarea limbii romne moderne. n celelalte lucrri, Maiorescu fundamenteaz teoretic conceptele estetice i direciile criticii literare. Pornind de la estetica lui Hegel, n lucrarea O cercetare critic asupra poeziei romne (1867), el conchide c frumosul este ideea manifestat n materie sensibil, de unde artele se difereniaz ntre ele, pornind de la materialul prin care se concretizeaz ideea. Muzica, de pild, se bazeaz pe sonuri, n timp ce sculptura se reflect prin piatr, lemn sau alte materiale. Realiznd, ntr-un anume fel, deosebirea dintre forma i fondul operei literare, Maiorescu stabilete, pentru prima oar, conceptele: condiia material i condiia ideal a poeziei, demonstrnd c, nu cuvintele, n cazul literaturii, reprezint materialul ei, ci imaginile ce se nasc n mintea noastr cu ajutorul lor. Ion Luca Caragiale Problema moralitii artei este definit n Comediile d-lui I.L. Caragiale. Opernd cu elemente specifice analizei estetice i tiinifice, criticul arat c arta devine moral prin propria sa valoare estetic i nicidecum prin ideile morale pe care le conine. Mihai Eminescu n anul 1872, n lucrarea Direcia nou n poezia i proza romn, el l aaz pe Eminescu, n fruntea pleadei poeilor, imediat dup bardul de la Mirceti, pe baza celor patru poezii publicate n Convorbiri literare, intuind geniul acestuia i artnd c este un om al timpului modern, deocamdat blazat n cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, (...) dar n fine poet, poet n toat puterea cuvntului. Dovedind o concepie unitar, n ntregul proces de dezvoltare i consolidare a civilizaiei romne moderne, respingnd fr ezitare imitaia i mprumutul, orice forme care nu se ntemeiau pe fondul nostru autohton i nu se puteau integra organic n specificul nostru naional, Societatea Junimea i revista Convorbiri literare au constituit avanpostul cel mai naintat de direcionare a culturii noastre moderne. Concluzii Astzi se poate afirma c, att de controversata, n perioada postbelic, teorie a formelor fr fond, elaborat de Maiorescu, a rspuns, n timp, necesitilor obiective de respingere a mediocritii i a altor forme de impostur manifestate n art. Junimea i Convorbiri literare au avut un rol decisiv n cultura i literatura romn. Dup cum este unanim recunoscut i dup cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi i exegei ai activitii Junimii, trebuie s recunoatem c, spiritul junimist a fcut s triumfe ideea conform creia, n evaluarea operei de art, este imperios necesar s primeze valoarea estetic, indiferent de ideea tematic.

4

Interesante i instructive Memorii de la Junimea au lsat doi dintre participanii la lucrrile societii, George Panu, Ioan Slavici i Iacob Negruzzi, fiul lui Costache Negruzzi . Evident un alt material foarte bogat se gsete n nsemnrile zilnice, jurnalul intim al lui Titu Maiorescu. Bibliografie

Zigu Ornea, Junimismul, Bucureti, Editura pentru Literatur, 1966 Zigu Ornea, Junimea i junimismul, Bucureti, Editura Minerva, 1998 Tudor Vianu, 'Junimea' n Istoria literaturii romne moderne, de erban Cioculescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Editura Didactic i Pedagogic, 1971 George Clinescu, Junimea. Momentul 1870. Epoca lui Carol I, n Istoria literaturii romne de le origini i pn n prezent, ed. a II-a revzut i adugit de Alexandru Piru, Bucureti, Editura Minerva, 1985 Sorin Alexandrescu, 'Junimea, discurs politic i discurs cultural', n Privind napoi, modernitatea, Bucureti, Editura Univers, 1999 Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, studiu monografic, (I-II, 1940), Eugen Lovinescu, T. Maiorescu i contemporanii lui (I-II, 1943-1944) Eugen Lovinescu, T. Maiorescu i posteritatea lui critic, (1943); Nicolae Manolescu, Contradicia lui Maiorescu, Bucureti, Editura Cartea Romneasc, 1970; ed. a II-a, Editura Cartea Romneasc, 1993; ed. a III-a, Bucureti, Editura Humanitas, 2000 Constantin Schifirne, Formele fr fond, un brand romnesc, Editura Comunicare.ro, 2007

Convorbiri literare-revista cu cea mai mare longevitate;apare ntre 1867 i 1944, constituind cel mai important moment al presei romneti. Perioade: 1.1867-1886 reprezint perioada de glorie. 2.1886-1944 apare la Bucureti, avndu-l ca redactor pe Iacob Negruzzi,prednd apoi conducerea unui comitet format din foti elevi ai lui Titu Maiorescu (Mihail Dragomirescu, Simon Mehedini, P.P.Negulescu, Rdulescu-Motru). Scopul revistei: -rspndirea spiritului de critic literar autentic. -ncurajarea liteaturii naionale. -combaterea imitailor operelor strine. Colaboratori: -Mihai Eminescu public majoritatea poeziilor sale. -Ion Creang "subpublic" primele trei pri ale "Amintirilor" i poveti. -Ion Luca Caragiale "subpublic" majoritatea comediilor sale. -Ioan Slavici public nuvele i poveti. -Vasile Alecsandri,George Cobuc,Panait Cerna,Octavian Goga,Dinu Zamfirescu, I.Al.Brtescu Voineti i ali scriitori reprezentativi ai vremii. Asemnri cu paoptitii: -dorina de a realiza o cultur i o civilizaie autentic romneasc,dar cu deschidere spre Europa. -pstrarea elementului autohton naional(nu prin imitaie). Deosebiri fa de paoptiti: 1.atitudine: paoptiti: exaltare, frenezie. junimiti: spirit critic, analitic, msur, luciditate. 2.vrst: paoptiti: aproape adolesceni. junimiti: tineree maturizat. 3.configurare estetic: paoptiti: romantism. 5

junimiti: adaug romantismului elemente clasiciste dar i realism n stadiul incipient.

TITU MAIORESCU-critic literarn cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea, de numele lui Titu Maiorescu se leag o ntreag micare cultural ce avea s pun bazele Romniei moderne, direcia junimist, care a impus, prin reunirea analizei concrete i particulare cu principiile generale, o armonie ntre intuiie i concept, aceasta fiind condiia kantian fundamental a progresului contiinei. Prin cultura impresionant i prin varietatea preocuprilor, prin temperamentul su grav i imperturbabil, Maiorescu este mentorul incontestabil al ntregii micri de formare a contiinei estetice n spaiul culturii romne. Ironia, cea mai reprezentativ trstur a configuraiei spirituale junimiste, manifestat att mpotriva aderenilor ct i a adversarilor este n strns interdependen cu acea atitudine central numit respectul adevrului, care viza aciunile cele mai importante ale Junimii: n estetic, n problemele limbii, n viaa cultural, social i politic. n plus, innd cont de strategia critic maiorescian, aceea a sintezei generale n atac1, Ibrileanu vorbete, nu tocmai ntemeiat credem, despre atitudinea dispreuitoare i negativ2 a predecesorului su.Tudor Vianu este cel care formuleaz tranant interdependena dintre Junimea i cel care I-a fost conductorul recunoscut: fr activitatea teoretic maiorescian, Junimea nu ar fi pus bazele unei direcii noi n procesul de constituire treptat a spiritului modern al culturii romne, dup cum fr societatea n sine, concepia lui Maiorescu ar fi acionat n gol, nsui rolul lui de critic i ndrumtor putnd fi pus sub semnul ndoielii.n evoluia criticii romneti, apariia lui Maiorescu constituie o interogaie principial deoarece el nu este n totalitate un produs al spiritului critic moldovenesc (Garabet Ibrileanu), dei continu o tradiie iniiat de predecesorii si. Ulterior, Manolescu vine cu nuanri, punnd n discuie aa-numita contradicie a criticii maioresciene, pentru a argumenta spiritul de negaie pe care ea se fundamenteaz. Aceast contradicie rezid n vocaia lui pentru nceput, care se opune imposibilitii de a se desprinde de trecut: Structura nsi a operei lui Maiorescu este contradictorie: spiritului > al ntemeietorului i rspunde spiritul > al celui care neag.3 Parafraznd argumentele maioresciene din Direcia nou, afirmarea prin negaie asigur progresul culturii i universalitatea acesteia, cci nceputul adevrat, ca desprindere de trecut, se realizeaz prin negarea formelor culturii anterioare, ceea ce deschide perspectiva fundamentului dinluntru, care doar datorit acestei negaii devine, n ordine istoric, o afirmare: ndat ce n apropierea unui popor se afl o cultur mai nalt, ea nrurete cu necesitate asupra lui. Cci unul din semnele nlimii culturii este tocmai de a prsi cercul mai mrunt al intereselor individuale i, fr a pierde elementul naional, de a descoperi totui i de a formula idei pentru omenirea ntreag.4 Riscm o banalitate dar s spunem totui c, dei nu foarte vast, opera lui Maiorescu are o importan capital n dezvoltarea literaturii romne;asta dup ce Eugen Lovinescu explica numele de Junimea i Convorbiri literare i chiar titlul de Critice ca o reacie mpotriva superficialitii epocii, manifestnd ns reinere n ceea ce privete dimensiunile operei: n afar de cele patru sau cinci articole de la nceputul activitii, ntreaga lui oper nu e numai fragmentar, ci e i ocazional:recenzii, necroloage, rapoarte academice, colaboraie cerut pentru diverse publicaii festive.5 n toat activitatea sa, extins sau redus, semnificativ n ansamblu sau nu, Maiorescu s-a manifestat ca estetician, promovnd principii estetice ferme pentru dezvoltarea literaturii n context cultural. Acelai Eugen Lovinescu opera chiar o reducie n acest sens, vznd n el mai mult un ndrumtor cultural dect un critic propriu-zis, tiut fiind c nu s-a preocupat de analiza textual, la obiect. Mai aproape de spiritul maiorescian ni se pare a fi Tudor Vianu, atunci cnd detecteaz nsuirile necesare criticului n general i pe care mentorul junimist le-a ilustrat cu consecven: gustul nscut i rafinamentul n frecventarea marilor modele, alturi de independen i curajul judecilor.6 Configuraia sa intelectual se conformeaz modelelor clasice prin judecile echilibrate, prin formularea unor opinii ferme, redate lapidar, printr-o exprimare concentrat. Maiorescu a contribuit astfel n mod decisiv la configuraia clasicist a epocii, practicnd o critic latent(N. Manolescu), conform cu gradul de dezvoltare a literaturii vremii, care cerea spirit director, vocaie inovatoare n domeniul estetic. 6

Maiorescu a scris primul articol cu intenia mrturisit de a stabili cteva criterii ale aprecierii operei literare n vederea alctuirii unei antologii, acest studiu numindu-se O cercetare critic asupra poeziei romne de la 1867. Dup cum se exprim n prefaa ediiei din acelai an, aceste poezii trebuiau s fie dac nu mai presus de orice critic, cel puin insuflate de un sentiment poetic i ferite de njosire n concepie i expresie.7 Antologia are un caracter colectiv, n edinele Junimii fiind citite poezii ale unor autori mai vechi sau mai noi, junimitii oprindu-se asupra creaiilor aparinnd unor Donici, Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Alecsandri, C. A. Rosetti, Mureanu. Au fost respini Bolliac, Mumuleanu, Stamatt, Eliade. Spre deosebire de critica premaiorescian, care artase la ce servete poezia, asta ntr-o epoc n care literatura trebuie s fie un suport al idealurilor revoluionare, Maiorescu vrea s arate ce este poezia, indiferent de epoca istoric n care este creat. Punctul de plecare al criticii maioresciene este reprezentat de definiia frumosului, aa cum a fost aceasta formulat de Hegel: Cea dinti i cea mai mare diferen ntre adevr i frumos este c adevrul cuprinde numai idei, pe cnd frumosul cuprinde idei manifestate n form sensibil.8 Aceast definiie l va ajuta pe Maiorescu s postuleze cele dou condiii fundamentale ale fiecrei lucrri artistice: condiia material i condiia ideal, opera de art fiind reprezentat de coninut i form, de o idee i de materia n care ea se exprim. Tot n spirit hegelian, criticul tratase raportul dintre idee i form sensibil nc din perioada studiilor, ntr-o conferin inut la Berlin despre Vechea tragedie francez i muzica viitorului a lui Wagner, n care arat c echilibrul frumosului este perturbat de dou abateri . Prima dintre ele intervine n cazul sublimului, cnd elementul logic este valorificat n dauna sensibilitii, ca n tragedia lui Corneiile sau ca n muzica lui Wagner, aceasta din urm dominat fiind de armonie, corespondent al elementului logic. Cea de-a doua se manifest n cazul fermectorului, ca n muzica italian mai nou, dominat de melodie, aceasta corespunznd elementului sensibil. Toate artele deopotriv exprim ideile, echivalate de idealitii germani cu spiritul absolut, ns materialul prin care aceste valori existeniale capt expresie artistic difer de la o art la alta. Sculptura i taie ideea n lemn sau n piatr, pictura i-o exprim prin culori, muzica prin tonuri. Materialul sensibil al poeziei se cuprinde n contiina noastr i este dat de imaginile pe care le deteapt cuvintele poetice n fantezia cititorilor. Astfel, creaia poetic este mult ngreunat tocmai de aceast necesitate de a alege cuvintele care s poat reproduce n imagini forma sensibil n care se ncorporeaz ideea, de ntrebuinarea unui limbaj concret, care s redea gndirea poetului. Cuvintele prozaice sunt folosite n limbajul tiinific pentru a reda noiuni abstracte, ns cuvintele poetice trebuie s sugereze imagini sensibile. Datorit unui proces de generalizare a limbajului, care se petrece n timp, cuvintele se dematerializeaz, pierzndu-i semnificaiile concrete pe care le includeau ntr-o etap mai veche a limbajului. Tocmai de aceea, rolul poetului este acela de a sensibiliza gndirea prea abstract a cuvintelor, redndu-le semnificaia concret iniial. nct Maiorescu indic unele procedee stilistice de revigorare a materialului poetic. Primul dintre ele l reprezint alegerea cuvntului celui mai puin abstract pentru a intensifica sensibilitatea imaginii poetice iar exemplul cel mai concludent n aceast privin l reprezint Shakespeare, care se ferete pn la exagerare de cuvinte abstracte. Al doilea mijloc const n mprosptarea verbelor i substantivelor dematerializate prin adjective i adverbe, pe care le numete epitete ornante i n folosirea personificrilor care nsufleesc cuvintele abstracte. Cea mai pitoreasc fantezie i n aceast privin o are iari Shakespeare,9 zice Miorescu, dar mai citeaz i exemple din Homer, Horaiu i chiar Bolintineanu i Grigore Alexandrescu. Dar cele mai importante consecine stilistice pare a le avea ntrebuinarea metaforei, comparaiei, a tropului n general. Maiorescu atrage atenia c baza tropilor o constituie comparaia care, pentru a sensibiliza obiectul, trebuie s ndeplineasc dou condiii: s fie relativ nou pentru c, odat banalizat, ea devine un semn convenional, pierzndu-i puterea sensibilizatoare i s fie neaprat just: Comparrile sunt chemate a da o imagine sensibil pentru gndirea prea abstract, ns aceast imagine trebuie s fie potrivit cu gndirea, altfel sensibilizarea ei produce o contrazicere i constituie o eroare.10,11 n acest sens citeaz cteva exemple din poeii contemporani lui, al cror ridicol nu se 7

poate abine s nu-l comenteze maliios: Altul zice: > Talie nalt, ochi negri i mn mic fac un cer stelos!11 Ajuns cu dezbaterea n acest punct, criticul revine la scopul propus iniial. Noutatea pe care poetul oi aduce nu o constituie ideea deoareca subiectul poeziilor, reprezentat de pasiuni omeneti sau frumusei ale naturii, rmne acelai. Originalitatea trebuie s rezide n vemntul sensibil pentru c aici cuvntul poetului stabilete un raport pn atunci necunoscut ntre lumea intelectual i cea material i descopere astfel o nou armonie a naturii.12 Acest adevr estetic fundamental era ignorat de scriitorii tineri, parte i datorit imixtiunii unor criterii exrtraliterare n domeniul artistic, dup cum remarc Maiorescu: () cele mai rele aberaiuni, cele mai deczute produceri ntre poeziile noastre de la un timp ncoace sunt cele care au primit n cuprinsul lor elemente politice. i cauza se nelege uor: politica este un product al raiunii; poezia este i trebuie s fie un product al fanteziei (altfel nici nu are material): una, dar, exclude pe cealalt.13 Ridicnd problema raportului dintre art i politic Maiorescu crede c politica, asemenea tiinei de altfel, nu poate intra n sfera poeziei, scopul acesteia nefiind acela de a descoperi adevruri tiinifice sau sociale. Explicaia este i mai nuanat ulterior ntruct precizeaz c poate deveni obiect al creaiei lirice pasiunea pentru politic sau pentru tiin, dac ideea este mbrcat ntr-un vemnt sensibil adecvat. i exemplele citate n continuare nu fac dect s probeze concingtor c imixtiunea politicului n literatura timpului a produs o confuzie a noiunilor, fapt inadmisibil n critica estetic. S mai amintim c, pornind de la aceste disocieri tranante, numeroi adversari l-au acuzat pe Maioresu de lips de patriotism, ba chiar mai mult, de cosmopolitism? Aceast prim parte a studiului evideniaz totodat concepia estetic de factur clasic a lui Maiorescu, care const, pe de o parte, n raportul dintre poezie i idealul social al omului, poetul fiind angajat n mod reali n forma superioar a artei, iar pe de alt parte ea rezid n orientarea poeziei ctre artele plastice. Poezia romantic i simbolist va tinde ctre muzic, fiind prin esen abstract i imaterial, plecnd de la concret spre abstract, procedeu ce se va generaliza n lirica modern. Cea de-a doua parte a Cercetrii critice se refer la condiia ideal a poeziei, artnd n ce anume const de fapt ideea, termen cu o recunoscut doz de ambiguitate. Hegel include acest termen ntr-un sistem idealist, n care arta este legat de sfera spiritului absolut, ca i religia i filozofia. La Maiorescu ideea n poezie nu mai este de natur intelectual, ci ea se manifest printr-un sentiment sau o pasiune. Tudor Vianu identifica n aceast concepie un declin al idealismului hegelian, care trece n psihologism. n continuare, mentorul junimist recomand drept obiecte poetice iubirea, ura, tristeea, bucuria, opuse nvrii, preceptelor morale, politicii, care sunt obiecte ale tiinei i nu ale artei, cu singura excepie a utilizrii lor pentru a exprima pasiuni. Aceast concluzie, aparent contradictorie, devine limpede credem dac se are n vedere c Maiorescu nu pleac de la ideea propriu-zis ci de la un ideal, pe care Hegel l identific cu spiritul omenesc, n care au loc simirile noastre, nclinaiile i pasiunile multiple. Arta se preocup astfel de universalitatea ideilor i pasiunilor i, condiionat de plcerea estetic pe care trebuie s-o produc, ea devine un lux al vieii intelectuale, une noble inutilite, pentru a o cita pe M-me de Stael. mpotriva celor care au susinut c Maiorescu ar confunda ideea cu sentimentul, Nicolae Manolescu afirm c la predecesorul su ideea nu are doar un sens logic, dup cum i simmntul nu ine exclusiv de domeniul psihologiei deoarece, datorit nlrii impersonale, el devine o atitudine moral, nu doar practic. n tot cazul, pentru Maiorescu este limpede c arta constituie un mod anumit de a privi lumea, o atitudine (nici numai afectiv, nici numai raional) fa de lum, un chip de a o asuma.14 Criticul reia deosebirea ntre art i tiin, n aceasta din urm incluznd preceptele morale i politica, pentru a sublinia necesitatea ca ideea exprimat n poezie s fie un sentiment sau o pasiune. n acest sens, cel dinti argument ar fi acela c obiectul artei nu poate avea caracter tiinific, deoarece creaia ar rmne neneleas pentru majoritatea poporului. Lovinescu priveste acest argument ca pe o rentoarcere la concepia artei antice, al crei limbaj se adreseaz tuturor. n al doilea rnd, tot prin comparaie cu tiina, arta este un repaos al inteligenei, ntruct n cercetarea tiinific mintea este implicat ntr-o tensiune permanent, prima cauz i ultimul efect fiind refuzate cercatrii omeneti. Gndirea maiorescian postuleaz aadar o limit a cunoaterii tiinifice, rezerva sa putnd fi proiectat n contextul atitudinii filozofice idealiste, care a ntreinut scepticismul n privina cunoaterii raionale. Prin contrast, poezia scap nlnuirii cauzale, sentimentele i pasiunile avnd o existen de sine stttoare: ele au o natere i o terminare pronunat, au un nceput simit i o catastrof hotrt i sunt 8

dar obiecte prezentabile sub forma limitat a sensibilitii.15 Lovinescu va contesta valabilitatea argumentului, susinnd c arta nu este un repais al inteligenei, ea cernd o ncordare i mai mare dect o lucrare tiinific. De fapot, destinderea despre care vorbete Maiorescu nu se confund cu literatura distractiv la care ni se pare c se refer Lovinescu, ci este destindetrea produs de arta clasic, n care gndirea artistic, prin forma sa, are capacitatea de a cuprinde, de a ncorpora complet semnificaia n expresie. n studiul intitulat Ideile estetice ale lui Titu Maiorescu, Tudor Vianu conchide c idealul estetic care guverneaz cercetrile criticului este evaziv cci pe cnd n principiu el afirm clasicismul, dezvoltrile sale arat unele predilecii romantice. Ideea aceasta este generat de cele trei similitudini ntre afecte i poezie: o mai mare repeziciune a micrii ideilor, o exagerare sau cel puin o mrire i o nou privire a obiectelor sub impulsiunea simmntului i a pasiunii, o dezvoltare grabnic i crescnd spre o culminare final sau spre o catastrof.16 Formula clasicist maiorescian explic intenia lui de a stabili coordonatele principiale ale poeziei romne de la 1867, dar i exigena artistic manifestat fa de literatura momentului. Ne-am oprit atenia asupra acestui studiu deoarece credem c aici el i-a precizat singur rolul n epoc, scopul su declarat nefiind cel de a produce poei, ci de a inugura o direcie nou n cultura romn n ceea ce priveste nelegerea caracterului i a funciilor autentice ale artei. n plus, critica ulterioar maiorescian (n contra direciei de astzi n cultura romn, Direcia nou n poezia i proza romn, Literatura romn i strintatea, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu i poeziile lui etc.) reprezint o dezvoltare a principiilor estetice iniial formulate n studiul avut n vedere de noi, ele fiind vzute ca temeiuri ale unei adevrate culturi ce evolueaz istoric, ntr-o devenire care nu este un proces abstract ci unul concret, n care valorile spirituale se manifest n aspectele istorice ale realitii. Articolele care au urmat celui consacrat lui Eminescu sunt considerate de exegeii maiorescieni ca lipsite de o valoare deosebit. Eugen Lovinescu crede chiar c dup 1872 Miorescu i nceteaz activitatea critic propriuzis, studiile despre Eminescu i Caragiale fiind unice i provocate de mprejurri. Manolescu dimpotriv este de prere c aceast ignorare a recenziilor i rapoartelor academice este una dintre cele mai durabile prejudeci ale istoriei literare, datorit creia biografiile, portretele devin o anex neglijabil a creaiei maioresciene. Cert este ns c majoritatea studiilor mentorului junimist sprijin ideea potrivit creia criteriul estetic dup care se conduce critica literar devine o concepie mai general despre cultur, neleas ca evoluie n spiritul adevrului. Universalitatea operei de art, pentru care Maiorescu a pledat n nenumrate rnduri, corespunde unei necesiti istorice a culturii romne pentru integrarea ei n cultura european, odat cu modernizarea statului romn. *** Titu Maiorescu idei filozofice preluate i exprimate n operele sale: principiul purificrii prin art este preluat de la Aristotel; misiunea artei este aceea de a exprima frumosul idee preluat de la Hegel; arta este o finalitate fr scop concepie ce aprine lui Kant; menirea artei este aceea de a moraliza principiu mprumutat de la Schopenhauer. Titu Maiorescu idei estetice: 1. n studiul O cercetare critic asupra poeziei de la 1867, Maiorescu d, pentru prima oar, definiia poeziei:Poezia, ca toate artele, e chemat s exprime frumosul; n deosebire de tiin, care se ocup de adevr. Cea dinti i cea mai mare diferen ntre adevr i frumos este c adevrul cuprinde numai idei, pe cnd frumosul cuprinde idei manifestate n materie sensibil. Poezia trebuie s ndeplineasc dou condiii: una material (forma) i una ideal (coninutul):Condiiunea material a poeziei: Prima condiiune, dar o condiiune material sau mehanic pentru ca s existe o poezie n genere, fie epic, fie liric, fie dramatic este ca s se detepte prin cuvintele ei imagini sensibile n fantezia auditoriului i tocmai prin aceasta poezia se deosebete de proz ca un gen aparte, cu propria sa raiune de a fi.Condiiunea ideal a poeziei: Ideea sau obiectul exprimat prin poezie e totdeauna un simmnt sau o pasiune i niciodat o cugetare exclusiv intelectual sau care se ine de trmul tiinific, fie n teorie, fie n aplicare practic. Prin urmare, iubirea, ura, tristeea, bucuria, disperarea, mania sunt obiecte poetice; nvtura, preceptele morale, politica sunt obiecte ale tiinei i niciodat ale artelor. 9

2. Exist un raport ntre art i realitatea social, care trebuie ilustrat n operele literare. Aceast idee este susinut de Titu Maiorescu n studiul Comediile d-lui Caragiale (1885), rspunznd astfel acuzaiilor aduse pieselor acestui genial dramaturg de ctre societatea i presa contemporan, argumentnd prin analiza aspectelor sociale regsite n opera i prin realizarea de ctre autor a personajelor tipice pentru societatea vremii. Caragiale pune pe scen cteva tipuri din viaa noastr social de astzi, cu deprinderile lor, cu expresiile lor n situaiile anume alese de autor ntr-o adevrat caricatur a culturei moderne. 3. n articolul Poei i critici (1886), Maiorescu distinge subiectivismul i individualitatea artistului, care percepe lumea nconjurtoare n mod diferit de ceilali oameni sau artiti: Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel Victor Hugo, dei cu toii au primit impresii de la aceeai lume. Particularitatea sesnibilitii fiecrui artist este definit prin modul cum se rsfrng n prisma cu care le-a nzestrat natura aceleai raze de lumin pe care le primete poetul din multe pri ale lumii. 4. Arta are funcie moralizatoare prin faptul c, dac arta trezete emoii estetice, acestea nimicesc rul din oameni, mai ales egoismul, pentru c orice emoiune estetic face pe omul stpnit de ea, s se uite pe sine ca persoan i s se nale n lumea ficiunii ideale. (Comediile d-lui Caragiale). Titu Maiorescu critic literar: Spiritul critic este unul dintre meritele cele mai evidente al activitii lui Titu Maiorescu, preocuparea pentru obiectivitate n aprecierea creaiilor literare fiind dominat permanent de respectul adevrului. Impune gustul i rafinamentul maiorescian n aprecierea valorii operelor literare ale vremii, are fermitate n opiniile i aprecierile sale, urmrind prin critica sa nltuararea mediocritilor din literatur. n analiza critic a operelor literare pune accentul pe forma artistic, pe coninutul de idei, pe originalitate i autenticitate, apreciind n mod deosebit specificul naional, ilustrat de opera literar. n studiul Eminescu i poeziile lui, Titu Maiorescu intuiete geniul eminescian ndat dup apariia a numai trei poezii: Venere i Madon, Epigonii i Mortua est. El apreciaz bogia de idei i forma artistic a poeziei eminesciene ca fiind sub semnul perfeciunii, afirmnd c lteratura poetic romn va ncepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui. Maiorescu constat cu satisfacie apropierea versului eminescian de cel popular, remarcnd n mod deosebit rima surprinztoare prin noutate i inedit. Impresionat de covritoarea inteligen creia nimic din ce-i ntiprea vreodat nu-i scpa, Maiorescu vede n Eminescu un om al timpului modern,cultura lui individual st la nivelul culturii europene. Scrie i alte studii importante de critic literar despre Andrei Mureanu, care, dei a creat mai multe versuri, nu a publicat dect o singur poezie, Deteapt-te, romne!, dar aceasta a devenit popular i a rmas cunoscut de toat lumea romn; despre Octavian Goga, al crui volum de Poezii din 1905 l propune pentru premiere la Academia Romn; despre Ioan Slavici ale crui nuvele i provoac criticului bucuria c tnra literatur romn a fost n stare s dea btrnei Europe prilejul unei emoiuni estetice din chiar izvorul cel mai curat al vieii sale populare. Titu Maiorescu idei culturale: n studiul n contra direciei de astzi n cultura romn, Titu Maiorescu teoretizeaz i demonstreaz teoria formelor fr fond, considernd c nu trebuie mprumutate forme din Occident, ci trebuie ridicat fondul cultural autohton la nlimea acelor forme, fiind intransigent n aceast privin: mai bine s nu facem o coal deloc, dect s facem o coal rea. Titu Maiorescu idei lingvistice: n studiul Despre scrierea limbei romne polemizeaz mpotriva etimologismului susinut de paoptiti Ce voiete etimologismul n ortografia romn?... voiete s ne arunce limba cu secole napoi i susine cu fermitate ideea c limba romn este o limb fonetic foecare cuvnt se scrie cum se pronun -, plednd n acleai timp pentru oficializarea alfabetului latin scrierea sonurilor romne cu litera latin corespunztoare luat tot de la romani. Beia de cuvinte, subintitulat Studiu de patologie literar satirizeaz fraza suprancrcat n exprimarea unor contemporani, numind-o frazeologie, ca simptom grav al bolii care se cheam lips de idei: Simptomele patologice ale ameelei produse prin ntrebuinarea nefireasc a cuvintelor ni se nfieaz treptat dup intensitatea mbolnvirii. Primul simptom este o cantitate nepotrivit a vorbelor n compararea cu spiritul cruia vor s-i serveasc de mbrcminte, al doilea simptom o confuzie naiv i creierii turburai numai de necontenita vibrare a nervilor acustici.

10

n studiul Neologismele remarc avalana neologismelor ce au inundat limba romn, de aceea este neaprat necesar discernmntul ferm n acceptarea acestora, deoarece i limba romn i are geniul ei propriu i cuvintele ei proprii i acestea trebuiesc cunoscute i trebuiesc deprinse.

Titu Maiorescu -ndrumtor al culturii i literaturii romneNumele lui Titu Maiorescu este legat de societatea Junimea,care a fost ntemeiat de Titu Maiorescu,P.P.Carp,Theodor Rosetti,Iacob Negruzzi i Vasile Pogor.La societatea Junimea Titu Maiorescu i-a nceput activitatea prin introducerea unei antologii a poeziei romneti ,antologie ce cuprindea poezii ale lui Vasile Alecsandri,Grigore Alexandrescu. Criterile dup care Titu Maiorescu i realiza critica literar se vroiau exclusiv estetice. n societate Titu Maiorescu era un mentor,lansnd i susinnd nume care s-au nscris n istoria literaturii . n ceea ce privete problemele limbii,Maiorescu a nchegat un sistem ortografic raional prezentat n "Despre scrierea limbei romne",articol n care criticul lupt mpotriva publicitilor ardeleni i bucovineni,continuitori ai tradiiilor latinizate.O alt problem lansat de Titu Maiorescu este "Teoria formelor fr fond".Zoe Dumitrescu Buulenga consider c aceast teorie are un "dublu ti".Teoria se referea la ideea c :instituiile mprumutate din alte pri,din alte culturi,nu pot dinui ca forme,"nu pot tri dect dac cresc din rdcini autohtone". n privina folclorului criticul junist vede n folclor temelia pe care se poate nla o cultur durabil,plin de specific naional.ncepnd cu Titu Maiorescu critica literar capt rigoare,dei uneori ea era prea aspr("Intr cine vrea,rmne cine poate"), prea judectoreasc ,dar a fost necesar "ntr-un moment de cretere al litraturii". n calitate de critic,Titu Maiorescu a fixat terminologia de specialitate n critic i estetic;analizele pe care le-a fcut operelor lui Eminescu,Caragiale,Sadoveanu,Goga vor fi exacte i pertinente(adevrate),dar n teoriile generale estetice el va rmne ntr-un trm depit,acela al "artei pentru art". Eugen Lovinescu vorbind despre Titu Maiorescu considera:"critica lui Maiorescu a fost exclusiv cultural,normativ i s-a exercitat numai n cadrele orientrilor generale.Ea a plecat de la constatarea unei realiti." Tudor Vianu atrage atenia asupra justeii judecilor lui Maiorescu i asupra nuanelor pe care criticul tia s le pun n caracterizarea unor autori att de diferii ca valuare. Ct despre "O cercetare critic asupra poeziei de la 1867" :"Poezia,ca toate artele este chemat s exprime frumosul spre deosebire de tiin care se ocup de adevr." Ideea:deosebirea ntre art i tiin,rolul poeziei i al tiinei. n concepia lui Maiorescu,"ideea sau obiectul exprimat prin poezie este ntotdeauna un simmnt sau o pasiune i niciodat o cugetare exclusiv intelectual". Ideea:ideea din poezie este reprezentat de sentimente. "Limba este materia prim a literaturii,aa cum piatra sau bronzul pentru sculptur, culorile pentru pictur,sunetele pentru muzic". Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu exist cuvinte poetice i nepoetice.Unele trezesc imagini sensibile,altele nu. "Observri polemice"este unul din studile critice cele mai nchegate.Autorul nu este antitradiionalist,dar critica lui Maiorescu este pertinent acolo unde exagerarea i entuziasmul supervicial tind s strmbe adevrul. "Poei i critici"-unul dintre cele mai controversate ale lui Ttu Maiorescu.Esena criticului de a fi flexibil la impresile poeilor.Esena poetului este de a fi inflexibil n propria sa impresie. A fcut aprecieri despre: Vasile Alecsandri: -"cap al poeziei noastre literare".Apreciaz calitatea sa de culegtor i de poet ce a scris "doine i lcrimioare".Elogiaz volumul "Pasteluri" pe care l consider "podoab a literaturii noastre nsufleite 11

de simire curat i puternic a naturii".Observ c acestea "sunt scrise ntr-o limb frumoas"."Rapsod al evenimentelor epocii n care a trit". Andrei Mureian: -a scris multe versuri dar s-a fcut cunoscut prin publicarea "Deteptrii Romniei". Octavian Goga: -publicase volumul "Poezii " n 1805 i l propune pentru premierea Academiei; elogiaz forma frumoas a versurilor,emoile izvorte din viaa naional. Ioan Slavici: -"Prin nuvele a dat btrnei Europe prilejul unei emoii estetice din chiar izvorul cel curat al vieii poporulut nostru". Ion Creang: -era considerat un mare povestitor pe care l putea aeza alturi de Floubert,Niev i Dickens. Mihail Sadoveanu: -Este original prin:tipologie,descriere de natur,umor sobru,fond naional,valoare moral. Referirile sunt fcute la "Dureri nbuite","Crma lui Mo Precu","Povestiri","oimii" etc. Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase. A publicat studii despre limba, literatura, cultura, estetica, filozofie. Afirmatiile lui critice sunt patrunzatoare, exacte si adeseori memorabile. Ecoul lor in epoca a fost enorm, iar in posteritate profund, influentand numeroase generatii de critici si cititori. Ideile sale referitoare la limba si literatura sunt edificatoare: Principalele idei lingvistice: 1 -> alfabetul latin 2 -> ortografie fonetica 3 -> combaterea etimologismului 4 -> imbogatirea vocabularului cu neologisme 5 -> combaterea stricatorilor de limba prin respingerea traducerii literale a expresiilor idiomatice si prin ridiculizarea betiei de cuvinte In analiza operelor literare, Maiorescu pune accent pe forma artistica, raportandu-se la continutul ei. Originalitatea si autenticitatea, conditii primordiale ale valorii operei de arta, sunt definite de particularitatile creatoare individuale si de asimilarea in creatie a specificului national. Dintre studiile reprezentative in acest domeniu, putem enumera: "Directia noua in poezia si proza romana", "Eminescu si poeziile lui", "Asupra poeziei populare", "Poeti si critici", "Comediile d-lui Caragiale", "Povestirile d-lui M.Sadoveanu", etc. Intreaga sa activitate in domeniul invatamantului (profesor de liceu la Iasi, cadru universitar si rector al Universitati din Bucuesti, ministru al Instructiilor Publice si al Cultelor); in domeniul culturii si al literaturii (estetician, critic literar, lingvist, scriitor, publicist), in domeniul politic (deputat, primministru, minstru de externe) il defineste ca genial strateg al culturii romane, ca organizator exemplar al teritoriilor culturale romanesti. BIBLIOGRAFIE Titu Maiorescu- Critice, Bucureti, ed. Eminescu, 1978 Dicionarul literaturii romne de la origini pn la 1900, ed. Academiei, Bucureti, 1977 Eugen Lovinescu- Titu Maiorescu i posteritatea lui critic, Bucureti, ed. Minerva, 1980 Garabet Ibrileanu-Studii literare, Bucureti, ed. Minerva, 1979 Nicolae Manolescu- Contradicia lui Maiorescu, Bucureti, 1970 Tudor Vianu- Trei critici literari, Bucureti, 1979

12

Cronologie

1864o

9 februarie Iniiaz, la Iai, preleciunile populare, cu prilejul crora va nfiina societatea Junimea mpreun cu Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor i Theodor Rosetti.

Aceast preocupare rspunznd unei vocaii, Maiorescu va continua, cu intermitene, conferinele pe teme umanistice, n cadrul Junimii, pn n 1881, Decan al Facultii de litere (din februarie pn n septembrie), Rector al Universitii ieene (din septembrie pn n anul 1867. Ia fiin Junimea, a crei personalitate reprezentativ, al crei coordonator este Maiorescu; alturi de el, membri fondatori: P. P. Carp, Vasile Pogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi. Titu Maiorescu public Anuariul Institutului Vasile Lupu, coala normal Trei Ierarhi din Iai, pe anul colar 18631864. n acest anuar Ion Creang figureaz ca premiant. Apare broura "Regulile limbii romne pentru nceptori", Iai, 18 p. Din octombrie 1864 pn n aprilie 1865 Titu Maiorescu este suspendat din nvmntul universitar n urma unor acuzaii calomnioase de imoralitate proferate de adversarii politici i de la coala normal, n timpul procesului calomnios nscenat de o grupare advers de universitari ieeni, n frunte cu N. Ionescu. Achitat, Titu Maiorescu va fi repus n toate drepturile sale.

1865o o

8 februarie Achitat n procesul mpotriva acuzaiilor de imoralitate. 26 mai Reintegrat n nvmnt.

n cadrul Junimii, Titu Maiorescu i expune opiniile asupra scrierii n limba romn, idei teoretizate apoi n studiul Despre scrierea limbii romne.

1866o

10 ianuarie Intr n baroul Iai ncepnd s profeseze avocatura.

Volumul Despre scrierea limbii romne, ed. I (cuprinznd partea I i a II-a). nfiinarea Societii Academice Romne. mpreun cu o asociaie de profesori, Titu Maiorescu ntemeiaz Institutul academic, care va fuziona n 1879 cu Liceul nou sub denumirea de Institutele unite (18791907). Apare Despre scrierea limbei romne.

1867 Apare primul studiu de critic literar al lui Titu Maiorescu, Despre poezia romn n Convorbiri literare (I), (reluat mai apoi n volumul "Poezia romn", sub titlul O cercetare critic asupra poeziei romne de la 1867). 1868 Dreptul public al romnilor i coala lui Brnuiu (n volum, sub titlul Contra coalei Brnuiu). o 1 martie Apare revista Convorbiri literare,organul literar al Junimii, n faza ieean (18671885), avndu-l redactor pe Iacob Negruzzi. o 20 iulie Titu Maiorescu este numit membru al Societii Academice Romne. o n Convorbirile literare din 15 septembrie V. Alecsandri public poezia Tnra creol, iar n nr. din 15 octombrie Cnticle comice, ncepndu-i astfel colaborarea la aceast revist. Revista Convorbiri literare public n contra direciunii de astzi a culturii romne i Aforisme de Titu Maiorescu.

1868o

16 ianuarie nlturat de la direcia colii Normale. 13

o o o o

o

10 octombrie Demisioneaz din Societatea Academic Romn, ca protest mpotriva exagerrilor latiniste ale unora dintre membrii acesteia. Asupra poeziei noastre populare. Limba romn n jurnalele din Austria, n Convorbiri literare (II), articol care trezete o vie polemic n Transilvania. n contra direciei de astzi n cultura romn. Este acuzat de A. Densusianu c studiul lui Titu Maiorescu Poezia romn este un plagiat din Estetica lui Fr. Th. Visscher, acuzaie anulat de cercettorii operei lui Maiorescu. Aforismele i apar tot n revista Convorbiri literare (II)

1869 La 9 august se nate fiul lui Titu Maiorescu, Liviu, mort la 26 noiembrie 1872. Pe data de 12 august Titu Maiorescu demisioneaz din Societatea Academic Romn, ca urmare a neaderrii sale la etimologismul ardelean dominant n acest for. Apare articolul Observaiuni polemice, n Convorbiri literare (III), un rspuns la criticile trezite de studiul "Poezia romn. O cercetare critic".

1870o o

24 martie - Destituit din nvmnt fiindc pledase n cteva procese; reintegrat dup scurt timp. mai Deputat n Parlament.

Numrul din 15 aprilie al Convorbirilor literare public poezia lui Eminescu Venere i Madon, marcnd nceputul colaborrii poetului la aceast revist. Apare articolul Despre reforma nvmntului public, n Convorbiri literare (IV) (studiul, neterminat, dar care este revelator pentru ideile lui Titu Maiorescu n epoca aceea).

1871 Apare articolul Direcia nou, n Convorbiri literare (V), studiul de consacrare a lui Mihai Eminescu. n iunie T. Maiorescu se ntlnete cu Mihai Eminescu la Botoani, se pare c este prima lor ntlnire. nceputul carierei parlamentare a lui Titu Maiorescu, carier de care se va lsa antrenat n tot restul vieii. Apare continuarea articolului "Direcia nou", n Convorbiri literare (VI).

1872o o

Traduce Aforisme asupra nelepciunii n via de Arthur Schopenhauer. Public articolul Direcia nou n poezia i proza romn.

1873o

o o

Apar articolele "Rspunsurile Revistei Contimporane" n Convorbiri literare (VII), i, n brour, "Al doilea studiu de patologie literar. Rspunsurile Revistei contimporane", Iai. Beia de cuvinte la Revista contemporan Rspunsurile Revistei contemporane

1874o o

o

Critice primvara Titu Maiorescu prsete Iaul, stabilindu-se la Bucureti. Face parte pentru prima oar dintr-un guvern ntre 7 aprilie i 29 ianuarie. Se stabilete definitiv la Bucureti. 7 aprilie Ministru al Cultelor i Instruciunii Publice. n aceast calitate va elabora un proiect de lege pentru reorganizarea nvmntului rural, va dispune introducerea limbii romne ca obiect de nvmnt n licee i se va ocupa de organizarea nvmntului superior politehnic. 14

1876 Devine ministru la Culte i Instruciune Public n cabinetul Lascr Catargi. De notat, ca iniiative ale lui Titu Maiorescu, subvenionarea colilor romne din Braov, restaurarea bisericii de la Curtea-de-Arge, organizarea publicrii Arhivei Hurmuzachi, reorganizarea nvmntului rural, proiectul de lege public (care, cu toate limitele lui, i avea meritele pentru dezvoltarea unui nvmnt tiinific) . a. o 28 ianuarie Demisioneaz de la minister pentru c i se respinsese proiectul de lege. Titu Maiorescu este propus ca membru al Societii Romnia jun din Viena. o n Convorbiri literare (X), Aforismele pentru nelepciunea n via de Arthur Schopenhauer, trad. de Titu Maiorescu. o 31 mai/2 iulie Titu Maiorescu este numit agent diplomatic la Berlin. Apare primul volum de Critice, Bucureti, la editura Socec. Apare Logica , partea I: Logica elementar, Bucureti, lucrare elocvent pentru studiul de 19 ani al lui Titu Maiorescu asupra acestei discipline filozofice.

1877, martie/iulie Titu Maiorescu preia conducerea ziarului conservator Timpul. 1878, ianuarie Deputat n Parlament. 1879o o

Reintrarea lui Titu Maiorescu la Academia Romn n ziua de 24 mai, instituie reorganizat pe fundalul Societii Academice, prin decretul din 29 martie 1879. Deputat n Adunarea Constituant.

Apare ediia a II-a a lucrrii Regulile limbii romne pentru nceptori (clasa a II-a primar), retiprit cu nvoirea autorului de Ion Creang, Iai, 20 p.

1880 Titu Maiorescu face parte din comisia Academiei pentru elaborarea proiectului ortografic, alturi de Hasdeu, Alecsandri, Quintescu, sub preedinia lui Bari. La 8 aprilie Titu Maiorescu citete n sesiunea general a Academiei proiectul noii ortografii a limbii romne.

1881 n Convorbiri literare (XI)apar articolele n contra neologismelor i Literatura romn i strintatea, un an mai tirziu. Retragerea lui Titu Maiorescu din Comitetul Clubului conservator i formarea gruprii junimiste. 1882 Literatura romn i strintatea. 1883 Apariia articolului Despre progresul adevrului n judecarea lucrrilor literare, mai nti n Almanahul Societii Academice Romnia jun din Viena (n acelai nr. este publicat Luceafrul eminescian), apoi n Convorbiri literare (XVII). Titu Maiorescu public ediia princeps "Poezii" de Mihai Eminescu, Editura Librriei Socec & Comp. Bucureti. Titu Maiorescu motiveaz culegerea ca izvort... dintr-un simmnt de datorie literar. Trebuiau s devie mai uor accesibile pentru iubitorii de literatura noastr toate scrierile poetice, chiar i cele nceptoare ale unui autor, care a fost nzestrat cu darul de a ntrupa adnca sa simire i cele mai nalte gnduri ntr-o frumusee de forme, sub al crei farmec limba romn pare a primi o nou via. Numrul ediiilor de poezii ale lui Eminescu se ridic n timpul vieii lui T. Maiorescu la 10 (publicate n 18831913).

1884, 10 octombrie ncepnd cu data de 10 octombrie Titu Maiorescu i reia cariera didactic n cadrul Universitii din Bucureti (dup 13 ani de la destituirea sa din nvmnt de ctre ministrul Cristian Tell) innd cursuri de Logic i Istoria filozofiei (germane, franceze, engleze) 15

n secolul al XIX-lea, discipline pe care le va preda pn n 1909. ine un curs de istoria filosofiei n secolul al XIX-lea.

1885 Apare articolul Comediile d-lui I.L. Caragiale , n Convorbiri literare (XIX). Din acest an revista Convorbiri literare se mut la Bucureti 1886 1886 n Convorbiri literare (XX) apar articolele Poei i critici, un rspuns polemic la tentativele lui Vasile Alecsandri de a intra n domeniul criticii literare, i n lturi! (articol scris cu prilejul apariiei lucrrii lui A. Densusianu Istoria limbii i literaturii romne, Iai 1885). o n luna decembrie ncepe divorul lui Maiorescu de soia sa Clara, n. Kremnitz, care prsete Romnia. Aceasta s-a mbolnvit de cancer la sn iar Maiorescu i va nota repulsia n jurnalul su intim. Clara va muri de altfel dup scurt vreme. 1887 Titu Maiorescu se cstorete cu Ana Rosetti. 1888, 23 martie Ministru al Cultelor i Instruciunii Publice. 1889 Articolul Eminescu i poeziile lui este publicat n Convorbiri literare (XXIII). o 29 martie Demisioneaz din funcia de Ministru al Cultelor. 1890, 16 noiembrie Redevine Ministru al Cultelor i Instruciunii Publice. o Apare volumul Arthur Schopenhauer, "Aforisme asupra nelepciunii n via", traducere de Titu Maiorescu. o Public articolul Asupra personalitii i impersonalitii poetului n Convorbiri literare (XXV) 1891, februarie Prsete ministerul. 1892 Se tiprete ediia Critice (18671892). Buc., Socec, n 3 vol. Articolul Asupra personalitii i impersonalitii poetului n Convorbiri literare (XXV). Titu Maiorescu public Contraziceri? constituind o replic la studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea "Personalitatea i morala n art". 1892/1897 31 octombrie Titu Maiorescu este ales rector al Universitii din Bucureti. 1893 Apare Anuarul Universitii din Bucureti pe 18921893. 1894 C. Dobrogeanu-Gherea rspunde la articolul Contraziceri? cu Asupra esteticii metafizice i tiinifice. 1895 Conducerea revistei Convorbiri literare este preluat de o nou echip redacional: M. Dragomirescu, Ioan Bogdan, S. Mehedini, P. P. Negulescu, C. Rdulescu-Motru, I. Al. Rdulescu (Pogoneanu), D. Evolceanu. ncepe editarea Discursurilor parlamentare (vol. I i vol. II, n 1899 va aprea vol. III; n 1904 vol. IV, Bucureti, Socec, vol. V va fi tiprit n 1915 la Ed. Minerva, Bucureti). Public studiul Ioan Popovici-Bneanul.

1897/1904 Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltrii politice a Romniei sub domnia lui Carol I, volumele I - IV. 1897 Titu Maiorescu demisioneaz din funcia de rector al Universitii. n Convorbiri literare (XXXVI) se public articolul Oratori, retori i limbui. 16

1898 Demisioneaz din profesorat, dar continu cursul de la Universitate, la rugmintea ministerului. 1902 Oratori, retori i limbui. 1903 Apare O rectificare literar (Eminescu), n Convorbiri literare (XXXVII). 1904 Titu Maiorescu prezint n sesiunea Academiei proiectul ortografic Titu Maiorescu face parte din comisia Academiei pentru elaborarea unui proiect de revizuire a ortografiei (aprobat n 1880) care recunoate prioritatea fonetismului n scrierea limbii romne.

1906 Se public raportul asupra volumului: Octavian Goga, Poezii, Budapesta, 1905, n An. Ac. Rom., seria II, tom. XXVIII (19051906), apoi n Convorbiri literare (XL). o Poeziile d-lui Octavian Goga (raport cetit n Academia Romn pentru acordarea unui premiu). o Povestirile d-lui M. Sadoveanu (raport cetit n Academia Romn pentru acordarea unui premiu). 1907 Se public rapoartele academice asupra volumelor: M. Sadoveanu, Povestiri, Buc., n An. Ac. Rom., seria II, tom. XXVIII (19051906), apoi n Convorbiri literare (XLI), i I. Al. Brtescu-Voineti, n lumea dreptii, n An. Ac. Rom., seria II, tom. XXIX (19061907), apoi n Convorbiri literare (XLI). 1908 Se tiprete ediia Critice (18661907), ed. complet, 3 vol., Minerva. 1909 n chestia poeziei populare (rspuns la discursul de recepiune al d-lui Duiliu Zamfirescu rostit la Academia Romn la 16 mai 1909). n Convorbirile literare (XLVIII) se public Rspuns la discursul de recepie al dlui Duiliu Zamfirescu. o 9 martie Se pensioneaz din nvmnt iar pe 31 octombrie Titu Maiorescu se va retrage din nvmnt sub motivul limitei de vrst. 1910, 29 decembrie Srbtoarea lui Titu Maiorescu la mplinirea a 70 de ani. Numr festiv al Convorbirilor literare, nmnat lui Titu Maiorescu la 15 februarie de ctre Barbu Delavrancea; cu aceeai ocazie se tiprete la Suceava broura societii vieneze Romnia jun lui Titu Maiorescu. Devine Ministru de Externe. 1912, iulie Devine Ministru al Justiiei. 1913, 29 martie La 28 martie Titu Maiorescu este numit prim-ministru i ministru de externe. n aceast calitate, prezideaz conferina de pace de la Bucureti n urma rzboiului balcanic (iulie). 1914 La 4 iunie se retrage din viaa politic, pronunndu-se n continuare pentru o politic de neutralitate a Romniei. o iunieoctombrie Cltorie n strintate; ntr-un sanatoriu din Heidelberg moare Ana Maiorescu. 1916, 14/27 august Particip la Consiliul de Coroan, pronunndu-se pentru neutralitate. n timpul rzboiului rmne n Bucureti, refuznd orice colaborare cu ocupanii germani. 18 iunie 1917 Moare Titu Maiorescu, la vrsta de 77 de ani, n urma unei boli de cord. E nmormntat la cimitirul Bellu din Bucureti. 17

Operele publicate antum

O cercetare critic asupra poeziei romne (1867) n contra direciei de astzi n cultura romn (1868) Direcia nou n poezia i proza romn (1872) Comediile domnului Caragiale (1885) Eminescu i poeziile sale (1889) Povestirile lui Sadoveanu (1906) Poeziile lui Octavian Goga (1906) Retori, oratori, limbui Beia de cuvinte

Operele publicate postum

Jurnal, se ntinde pe zece volume, e cel mai lung jurnal intim din literatura romn Scrieri de logic, restituite de Alexndru Surdu, Editura tiinific i enciclopedic, 1988 Istoria politic a Romniei sub domnia lui Carol I ediie de Stelian Neagoe, Bucureti, Editura Humanitas, 1994 Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltrii politice a Romniei sub domnia lui Carol I, vol.I-V, studiu introductiv, ngrijire de ediie, note i comentarii de Constantin Schifirne, Editura Albatros, 2001-2003

Bibliografie

Simion Mehedini, Titu Maiorescu. Bucuresti, 1925. Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, studiu monografic, (I-II, 1940) Eugen Lovinescu, T. Maiorescu i contemporanii lui (I-II, 1943-1944) Eugen Lovinescu, T. Maiorescu i posteritatea lui critic, (1943); Nicolae Manolescu, Contradicia lui Maiorescu, Bucureti, 1970 MIHAI EMINESCU

TEME SI MOTIVE EMINESCIENE Mihai Eminescu(1850-1889) este cel mai mare reprezentant al romantismului romanesc si cel din urma mare poet romantic european(in ordine cronologica). Eminescu a facut parte din seria de scriitori care au dat stralucire acestui curent: V. Hugo, Byron, Shelley, Lamartine si altii. Opera sa cuprinde teme, motive si atitudini ce tin de marea literatura a lumii: 1. Nasterea si prabusirea Universului: Scrisoarea I, Luceafarul si Rugaciunea unui dac sunt cateva din lucrarile care au ca tema Facerea si desfacerea, denumire data de George Calinescu. Unul din motivele cuprinse de aceasta tema este proportia gigantica a spatiului si timpului universal. Acest motiv reprezinta viziunea romantica eminesciana a Cosmosului in antiteza cu fiinta umana neinsemnata si muritoare; aceasta viziune mai cuprinde si evolutia Cosmosului(situata intre cele doua capete: geneza si stingerea), armonia nascuta din rotirea astrilor si perspectiva mitologica. Scrisoarea I este lucrarea reprezentativa acestei teme, fiind alcatuita dintr-o cosmogonie cuprinsa in doua cugetari: una pe tema destinului uman ti una pe tema soartei geniului. In prima parte a textului(versurile 1 28) ne este prezentat un cadru romantic, la vreme de seara, unde lumina enigmatica a lunii se imprastie peste o lume vana, nascuta dintr-un vis al Nefiintei. Aceasta priveliste din natura scoate la iveala mai multe ipostaze ale fiintei umane, dintre care retinem doar doua: Vezi pe un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac, Cand la ziua cea de maine abia cugeta un saracDesi trepte osedite le-au iesit din urna sortii, Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii In alta parte a poemului, Eminescu ii prezinta pe oameni ca fiind umbre pe panza vremii, care se metamorfozeaza in mii de coji si in nume trecatoare duse 18

de timp; trecatoare este si gloria, umilul om sarac si regele cel puternic fiind uniti de acelasi destin, care cuprinde tot ceea ce se afla sub patina vremii: geniul mortii. Nimeni si nimic nu poate sta in calea acestui destin: nici Timpul(care va deveni eternitate moarta), nici Universul(care candva nu va mai exista) si nici geniul(care traieste drama unei minti ingradite de timpul prea scurt al vietii umane); intregul poem este strabatut de ideea romantica a succesiunii generatiilor, a evolutiei si a mortii universale. A II-a secventa(versurile 29-38) este dominata de imaginea romantica a batranului dascal , reprezentand geniul. Aici se afla in antiteza: infatisarea umila cu gandirea savantului, disparut din cercul ideilor, in lumea contemporana, tristetea celui care vede mizeria vietii; toate acestea se incadreaza in romantism. Elemente romantice gasim si in episodul cosmogonic(versurile 39-86): Viziunea mitologica a nasterii Universului; timpul anterior nasterii celei dintai planete coincide cu A fost odata al basmelor. Tot la mitologie face referire si {i imaginea titanului intunecat, cu sugestii in care Fiinta, Nefiinta si Nepatrunsul apar ca niste zeitati, iar pacea intruchipata ce stapanea Haosul pare a fi un dragon mitic, dupa spusele lui George Calinescu. Viziunea gigantica a Cosmosului in care rotirea lenta a planetelor creeaza impresia de armonie. Proiectarea omului pe fundalul eternitatii; acest fragment este situat intre episodul nasterii Universului si cel al stingerii(versurile 61 74). Personajele sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: oamenii sunt muste de-o zi ce traiesc pe o planeta minuscula. Viziunea stingerii Universului este prezentata in ultima parte a poemului(versurile 75 86); spaima creata de moartea Universului face ca planetele sa inghete si ca timpul sa devina vesnicie prin trecere in nefiinta. 2. Nasterea si surparea marilor civilizatii. Autorul lucrarii istorice Memento mori!, dorea sa traverseze toata evolutia omenirii, cu ajutorul unui pas gigantic, din antichitate si pana la Comuna din Paris(1871). Uriesenismul acestei viziuni apare o data cu filozofia zadarniciei cu tenta elegiaca, ce se intensifica la finalul poemului Imparat si proletar( despre care Calinescu spune ca ar fi o derivatie din Memento mori!): eforturile omului, nascute din dorinta de trai, sunt in zadar, pentru ca viata nu este decat un vis al Nefiintei: Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi. Intoarcerea la timpul mitic ar putea fi salvarea despre care vorbea tribunul-proletar in prima parte a poemului: vremile aurite/ Ce mitele albastre ni le soptesc adesea 3. Istoria ca devenire si ca drama. Aceasta este cea de a III-a tema romantica eminesciana, lucrarea ce-i corespunde fiind Scrisoarea III. Cel; dintai motiv al acestei teme este visul. La fel ca si Cosmosul, care s-a nascut dintr-un vis al Neantului, a luat viata si imensul stat otoman: dintr-un vis al primului sultan; istoria marelui popor turc reprezinta doar implinirea visului. Romantica mai este si antiteza care atinge nivelul modelului primordial repetabil: intre Cuceritor(Baiazid) si Aparator(Mircea cel Batran), intre armata transformata in pleava si cea devenita potop ce prapadeste, intre perioada intemeierii si cea a surparii. Imaginea aproape fabuloasa a voievodului este de asemenea un motiv romantic. In momentul luptei Mircea capata proportiile unui erou. Elementele naturii participa si ele la acest eveniment. Dunarea(care devine si ea un personaj ce ineaca spumegand oastea dusmana), codrul(care ascunde mii de capete pletoase ca niste clone ale lui Mircea) si raul ramul sunt simboluri ale naturii vesnic vii. 4. Iubirea ca aspiratie neimplinita. Cateva din poeziile care se incadreaza in aceasta tema sunt: Floare albastra, Lacul, Dorinta, Sara pe deal, Pe langa plopii fara sot. In poeziile lui Eminescu(chiar si inainte de 1876), iubirea este un vis, un ideal mereu neimplinit; diferenta dintre cele doua perioade de creatie ale poetului este ca in prima parte natura aparea ca un spatiu feeric, elementele acesteia constituind motive romantice: codrul(spatiu magic si plin de mister), teiul(arbore sfant care ii imbraca pe tineri cu vesmantul nevinovatiei), lacul(element lamartinean al visului de iubire), luna si multimea de flori. Daca citim poeziile inchinate dragostei, remarcam ca Eminescu reface destinul Luceafarului; el traieste visul unei iubiri pamantene mereu neimplinite: Dar nu vinesinguratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel albastru Incarcat cu flori de nufar. (Lacul) Un alt motiv este neintelegerea de care da dovada femeia ce i-a oferit maretia eternizarii. Iubita este si ea o fata de imparat, pe care poetul o apara de scurgerea timpului si o pune in lumina Genezei. Dar pe masura ce visul de iubire se stinge, iubita se pierde in negurii uitarii, in mit: Caci astazi, daca mai ascult Nimicurile aceste, Imi pare-o veche, de demult Poveste. 19

5. Inspiratia din folclor. Se incadreaza si ea in totalitatea temelor romantice, asa ca Eminescu ii confera o tenta proprie: in poezia Revedere, padurea apare ca un mit, ca si cand prin vesnicia sa, ar fi o zeitate. Poemele Calin(file din poveste) si Luceafarul au la baza mitul Zburatorului. Cele doua poeme au elemente comune: dragostea nefireasca dintre o pamanteanca si o fiinta nemuritoare se termina in vis si este proiectata in basm; fata isi cheama iubitul pe pamant(dar singura care se supune dorintei acestuia Iar tu sa-mi fii mireasa este fata de crai Calin). Numai in poemul Calin(file din poveste)are loc nunta ca mijloc de integrare in armonia cosmica; faptul ca arborii capata stralucire argintie datorita luminii lunii, iarba care pare de omat si albastrul florilor inzestreaza nunta cu acea puritate caracteristica inceputurilor. In Luceafarul, preafrumoasa fata isi cauta un alt iubit(care sa-i semene), dar la final poetul o salveaza, asezand perechea umana in lumina nasterii Universului: Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa Rasare luna linistit Si tremurand in apa 6. Destinul geniului. O parte din poemele reprezentative pentru aceasta tema romantica a liricii eminesciene sunt: Glossa, Oda, Imparat si proletar, Luceafarul, Scrisoarea I. In toate poemele, geniul este o fiinta fara de stea, o forma de manifestare a divinitatii supreme unice, deoarece Demiurgul l-a creat inaintea lumii. Originea sa deosebita aseaza geniul deasupra lumii, a framantarilor ei si a timpului: Nu spera si nu ai teama, Ce e val, ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama, Tu ramai la toate rece. (Glossa) Nefericirea si nemurirea sunt conditiile interioare ale geniului; de aici vine si tentatia de a cobori pe pamant pentru a cauta ceea ce nu i s-a dat: dragostea. Nu credeam sa-nvat a muri vreodata; Pururi tanar infasurat in manta-mi, Ochii mei visatori naltam la steaua . Singuratatii. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi, Suferinta tu, dureros de dulcePan-in fund baui voluptatea mortii Neinduratoare. (Oda) Dar avand in vedere ca oamenii obisnuisi nu sunt capabili sa atinga inaltimea geniului si ca lumea a fost creata o singura data, neputand fi schimbata, geniul nu poate decat sa ii completeze rational pe cei care se afla sub semnul norocului: Traind in cercul nostru stramt Norocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece. *** Universul poetic eminescian sta sub semnul sfericitatii. Teme si motive, mituri, modele literare, sintagme poetice, metafore esentiale, teorii filozofice, idei stiintifice se asaza intr-un perfect echilibru, creand un camp imaginar al marilor simetrii, in care toate elementele componente sunt supuse circularitatii, corespondentelor depline. Imaginarul poetic eminescian, asa cum este perceput el astazi, un urias edificiu alcatuit din antume, postume, texte ramase in manuscris, articole politice, insemnari din studentie, exegeze si analize de mare profunzime ale criticii si istoriei literare, are calitatea unica a spatiilor convergente, aceea de a ajunge din orice punct intr-un centru al revelatiilor profunde. Orice interpretare de valoare a partii, a fragmentului, a oricarui text poetic semnificativ nu poate face abstractie de acest adevar esential, in orice punct al spatiului poetic te-ai afla, esti in acelasi timp si in centrul lui, prin filiatii secrete, printr-o circularitate ce edifica intregul, prin fenomenul de ubicuitate al campului imaginar, creat aici intr-un paralelism deplin cu al creatiei initiale. De aceea, de la tema dominanta, a timpului, care creeaza si acopera acest univers de semne si de splendori ale creatiei, pana la ultimul element al cadrului poetic exista trasee directe, prin care circula aceleasi seve poetice. intre glasul codrului si vocea Demiurgului, intre susurul izvorului si "lunga timpului carare" exista o linie semantica directa, evocatoare a intregului traseu. Eminescu a inteles cel mai bine legitatile genezei universurilor paralele, real si poetic, punctul genuin, unic, al imensului efort de creatie demiurgica a lumilor pe care il repeta poetul. Analiza poemelor eminesciene, a marilor capodopere, dar si a celor de completare, de nuantare a cadrului general, a filigranelor de conexiune, nu poate evita referintele mai largi, contingentele cu marile viziuni poetice. Analiza, chiar in scoala, a unei poezii eminesciene nu poate ramane la nivelul terestru al constatarilor si al afirmatiilor trunchiate, in orizonturi limitate, ci trebuie sa aiba in permanenta perspectiva inaltului, a marilor conexiuni tematice, a revelatiilor profunde. SUPRATEMA TIMPULUI. E tema cea mai cuprinzatoare, integratoare, a universului poetic eminescian. De la ea porneste marea geneza a operei si la ea se intoarce fiecare detaliu, aici se revarsa toate semnificatiile majore ale temelor subsumate, ale marilor viziuni poetice. Viziunea eminesciana asupra timpului depaseste cu mult epoca 20

de creatie, anticipand marile teorii relativiste ale secolului urmator si conceptiile cosmogonice ale fizicii actuale. E tot mai clar azi ca termenul, conceptul de lume, de univers presupune "asezarea spatialului (perceptibil senzorial) intr-un ansamblu de relatii temporale" (Elena Tacciu). Timpul, ca materialitate a succesiunii si a simultaneitatii, ca timp cosmic, atomic, biologic, dar si ca mare mister a! trairilor subiective, guverneaza existenta universala, infinitul mare si infinitul mic, unificand, dirijand, prin simetrie, toate procesele, toate metamorfozele: "Timp linear, timp circular (garantie a intoarcerii), durata, eternitate, devenire, repaos, ritmuri ale timpului mic omenesc, ritmuri ale timpului cosmic, timp crescand ireversibil, oprimator ca in finalul sonetului Trecut-au anii..., timp reversibil ca in Sarmanul Dionis, vreme si veac, vreme care vremuieste..." (Zoe Dumitrescu-Busulenga).Tema timpului foloseste un instrumentar complex de motive prin_care se ilustreaza: simboluri ale eternitatii: in plan cosmic, cerul, stelele, luceferii, luna; in planul terestru, codrul, muntele, stanca, marea, izvoarele, in genere acvaticul in zbatere continua si in nesfarsita, heracliteana curgere; simboluri ale efemeritatii: clipa din "Glossa", "o ora de amor", motivul panta rhei ("toate curg"), ratacirea terestra, vremelnicia umana, norocul, jocul de masti, lumea ca teatru. GENIUL. Temei timpului i se suprapune perfect marea tema a geniului, cel care creeaza timpul si il stapaneste (geniul suprem, demiurgic, Dumnezeu), cel ce incearca, fara succes, sa-l schimbe (hyper-eonul, Hyperion), si, in al treilea rand, in ipostaza umana, cel care il gandeste, il reprezinta in mari viziuni cosmogonice, incercand sa-i dezlege marile mistere, batranul dascal sau poetul romantic. Geniul romantic are "facultatea divina" a perceptiei universalitatii si de aceea poetul, ca factor al contemplarii simbolurilor eterne ale lumii, supuse eroziunii continue a timpului, adopta diferite ipostaze si registre stilistice: geniu nefericit, inadaptabil unei lumi mediocre, care adopta ironia si sarcasmul, ca atitudine sociala, sau scepticismul, resemnarea si melancolia, ca stari de spirit individuale. Fiecare dintre aceste personaje are, in creatia eminesciana, roluri bine determinate, cu reprezentari poetice pe masura. Daca primele doua fac parte din ierarhia cosmica a eonilor, ilustrata edificator in "Luceafarul", poetului ii revine rolul marelui efort imaginativ, al proiectiei in spatiul imaginar a insesi creatiei lumii, a universului, repetand, in sens mitic, creatia originara. De aceea, Eminescu exploreaza tema geniului poetic, care poate da reprezentari concrete succesiunii temporale in marile procese ale creatiei universale. Supratema timpului isi urmeaza astfel decelarea logica (si poetica) in doua laturi esentiale ale actiunii temporale: cosmogeneza si sociogeneza, creatia lumii si creatia omului, a societatii umane. "Scrisoarea I" si "Rugaciunea unui dac", de o parte, "Memento mori", de cealalta, ilustreaza, in viziune romantica de cea mai pura vibratie, cele doua mai coloane tematice ale imensului edificiu poetic eminescian. Numeroase alte poezii completeaza tematic si imagistic implicatiile de nuanta ale temporalitatii asupra destinului uman cuprins intre aceste coordonate existentiale. COSMOGENEZA. Poemul cosmogonic "Scrisoarea I" cuprinde marile viziuni eminesciene asupra spatiului si timpului cosmic, asupra nasterii si stingerii lumilor, prelucrand poetic mari mituri ale omenirii, dar anticipand si teorii foarte moderne din fizica secolului al XX-lea. Mitul creatiei, preluat din "Imnul creatiunii" din "Rig-Veda", se suprapune peste imagine Big-Bang-ului initial, a marii explozii care a proiectat lumile in spatiu pana la un punct inertial, dupa care urmeaza prabusirea catre punctul genuin, contragerea in neantul primar, antrenand anularea spatiului si a timpului: "Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie." SOCIOGENEZA. Nasterea si evolutia societatilor umane urmeaza aceeasi linie temporala ireversibila, cu fenomene entropice, din poemele cosmogonice. Chiar in "Scrisoarea I", raportate la scara cosmica, societatile umane, "microscopice popoare", erau supuse deriziunii timpului, destinul uman, insurmontat de ireversibila trecere a vremii, stand sub semnul tragicei conditii a efemeritatii. "Memento mori", poem sociogonic in spirit romantic, asemanator cu "Legenda secolelor" a lui Victor Hugo, dezvolta perspectiva si acutizeaza privirea sceptica a poetului asupra evolutiei societatii umane. Tema sociogonica eminesciana se sustine prin motive poetice de mare efect si cu larga circulatie in literatura lumii. Motivul ubi sunt, intalnit inca in versetele biblice ("Isaia", XXIII, 18), la Lucretiu ("De rerum natura") sau in "Viiata lumii" a lui Miron Costin, gaseste ilustrare in trecerea succesiva in neant a societatilor umane din "Memento mori" si in filozofarea sceptica a poetului asupra sortii omenesti. Motivul ubi sunt se nuanteaza prin variantele sale, vanitas vanitatum vanitas si fortuna labilis, al sortii schimbatoare, acesta ilustrat la nivel individual in "O, ramai" si in "Revedere". 21

Privind in urma, invins de trecerea timpului, omul inregistreaza inutilitatea eforturilor sale, din marile infaptuiri ale secolelor ramanand numai ruine. TEMA RUINELOR. Frecventata de romantici, mai mult ca filozofare, ca lamentare a omului pe pietrele timpului, tema este extinsa in poezia eminesciana la scara universala. "Memento mori" apartine astfel prin excelenta viziunii ruinistice asupra lumii, in corespondenta cu finalul "Scrisorii I". Eminescu, spre deosebire de inaintasi, de I Irisoverghi, Heliade, Carlova, Alexandrescu, care scrisesera si ei pe aceeasi tema, se detaseaza de obiectul concret al observatiei ruinistice, de lamentarea zadarnica pe pietrele cladite de om. In aceasta privinta, considera Elena Tacciu, el este superior chiar lui Volney si Victor Hugo, sublimand ideea ruinistica prin tema visului si a marilor viziuni uranice. Domul carpatin, aceasta patrie mitica ideala, formata din codri si din stanci protectoare, tara legendara a lui Decebal, este supus distrugerii. Zeii Daciei se retrag in ocean, codrul-cetate ("Musatin si codrul": "Si sa stii, iubite frate,/ Ca nu-s codru, ci cetate"), se cufunda in mutenie, infruntand aprigele veacuri viitoare. Dar Eminescu are, in plus, viziunea marii distrugeri uranice, a Universului. Domul uranic, "unde secolii se torc", este cuprins, in finalul marii "Diorame", de flacari, iar "timpul mort si-intinde membrii si devine vesnicie". Prin tema ruinelor, sublimata mitic si impinsa pana la ultimele consecinte, Eminescu duce la apogeu un motiv romantic de cea mai larga circulatie. ISTORIA. In aceasta curgere heracliteana a vremii, pe motivul panta rhei, cu rezonanta umana atat asupra eului individual, cat si a celui colectiv, se alcatuieste timpul istoric, care isi poate gasi, in entropia lui devastatoare, un punct de^oprire, de regenerare. Eminescu il identifica in lumea mitica a Daciei preistorice, pe care isi intemeiaza mithosul national. Dacia este, in poezia lui Eminescu, imaginea ideala a statului arhaic, natural, generator de sacralitate. insasi natura ei, fixata in simboluri eterne ale cadrului terestru si cosmic exprimand varsta mitica a marilor intemeieri, se constituie in imaginea unui paradis terestri riul este ondulat intr-o perspectiva infinita ("Munti se nalta, vai coboara"), un taram strabatut marcheaza centrul sacru al universului. "Traind varsta mitului, spune Ioana Em. Petrescu, Dacia nu poarta in sine germenii distrugerii si moartea ei nu poate veni decat dinafara, adusa de civilizatia istorica triumfatoare." Mitul Daciei este cea mai frumoasa reprezentare metaforica a istoriei nationale, in care intregul peisaj se converteste in motive si simboluri ale permanentei. Cucerirea romana marcheaza, in acest spatiu paradiziac, declansarea entropiei temporale, inceputul destramarii unei alcatuiri perfecte. Motivul codrului, dom natural incarcat cu puternice conotatii istorice, este patria ideala a lui Decebal, inchisa, in fata cuceririi romane, in somnie si in mit, ca intr-o vraja. Codrul devine o cetate vegetala misterioasa, cu bolti de ramuri si stalpi din trunchiuri groase, infruntand veacurile viitoare, asteptand un nou erou, care, la sunetul de corn, sa infranga vraja si sa o ridice din nou la lupta, moment prezentat in "Musatin si codrul": "Caci sa stii, iubite frate,/ Ca nu-s codru, ci cetate,/ Dar vrajit eu sunt de mult,/ Pana cand o sa ascult/ Rasunand din deal in deal/ Cornul mandru triumfal/ Al craiului Decebal./ Atunci trunchii-mi s-or desface/ Si-n palate s-or preface,/ Vei vedea iesind din ele/ Mii copile tinerele/ Si din brazii cat de mici/ Vei vedea iesind voinici,/ Caci la sunetul de corn/ Toate-n viata se intorn." Cu motivul eroului mesianic incepe varsta eroica a istoriei, ilustrata in ciclul dramatic al Musatinilor si in "Scrisoarea III". Mircea si Stefan sunt domnii legendari, "intemeietori de tara. datatori de legi si datini", cu un profund sentiment patriotic, motivul patriei fiind intemeiat pe o arhaitate adanc inradacinata in istorie. Mircea are sentimentul patriei, "constiinta apartenentei la pamantul dacic si, prin aceasta apartenenta, constiinta integrarii in ordinea cosmica" (Ioana.Em. Petrescu). Translatia in prezent inregistreaza, prin antiteza, in partea a doua a "Scrisorii III", degradarea timpului mitic si a celui eroic, pierderea sentimentului patriei, substituit "printr-un joc de masti. in care sentimentul pierdut e mimat si parodiat prin mimare". Exista, la Eminescu, o convergenta ideala a motivelor, prin atribuirea de functii multiple, plurisemantismul facandu-le functionale in ilustrarea mai multor teme poetice. Codrul, care in latura istorica este parte integranta a patriei, cetate ideala, fiind de pilda primul care da, in "Scrisoarea III", semnalul luptei impotriva dusmanilor ("Numa-n zarea departata suna codrul de stejari") si de aici dezlantuindu-se riposta decisiva, devine in tema iubirii cadru protector si un refugiu atemporal in spatiul paradiziac al naturii.

22

NATURA. Creatia divina, urmata in plan secund de cea poetica, cu atat mai mult a poetului romantic, presupune, in ultima instanta, prin secventializare temporala si multiplicitate a formelor, materializarea universului. Spatiul poetic eminescian are tentatia cuprinderii demiurgice, de a "ritma in volume colosale vidul, aerul selenar sau solar, luna, sorii, lumina, norii, stelele, mineralizandu-le si solidificandu-le in domuri metamorfice", intr-o "arhitectura oniric-cosmica fara egal (...) in imaginatia literara a lumii" (Elena Tacciu). Motivele, simbolurile esentiale ale cosmicului sunt: stelele, intrupare a spiritului universal, care exercita atractia ascensionala, dar si expresie a destinului uman, protejat de "stele cu noroc"; luna, cu o simbolistica bogata, prin reflectare in elementele telurice, apa, argint, gheturi, zapada, dar si simbol al constiintei universale, fiind "atotstiutoarea" destinelor, martor preistoric ce calauzeste "singuratati de miscatoare valuri" sau creeaza "visul nefiintei", prin luminescenta minerala a plutirii line; cerul, cu o imagine organizata printr-o simbolistica telurica, "a cerului campie", "a chaosului vai", spatiu care invita la calatoria catre punctul prim al creatiei, acolo unde "nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste*/ Iar vremea-ncearca in zadar/ Din goluri a se naste."; domul uranic, "figura centrala a imaginarului eminescian" (Elena Tacciu), sinteza a cerului cu pamantul. Perspectiva ascensionala a spatiului poetic eminescian, concordanta cu ceea ce Gaston Bachelard definea mai tarziu "psihism ascensional", cuprinde simbolurile dematerializarii telurice, ale desprinderii de atractia chtonica: reveria, oniricul, somnul si visul romantic, toate asezate sub poetica aripii si sub semnul zborului cosmic, dus pana la adancurile genuine ale cosmosului. Materialitatea grea, uneori obositoare si inabusitoare, se aduna in sfera telurica a naturii, sub efectul elementelor primare pamantene, indeosebi apa si pamantul, mai putin aerul si focul, care figureaza indeosebi psihismul ascensional, inaltarea catre zonele uranice sau catre spiritul universal. Natura terestra este vazuta in dubla ipostaza, in deplina concordanta cu simbolurile temporale si cu implicatiile destinului uman, perceput in ipostaza de om "trecator/ Pa pamant ratacitor". Mai intai o natura salbatica, purtand, in viziune viguros romantica, semnele gigantescului si ale grandiosului, perpetuata din vremea Daciei mitice, in care insusi muntele devine "frunte ganditoare" (iar codrul este "batut de ganduri"), sediu al magilor si al spiritelor romantice, ca in "Strigoii", "Memento mori", "Povestea magului calator in stele". In al doilea rand, o natura ocrotitoare, mai calma, specifica antumelor, topos al unui timp etern, ca in "Fiind baiet paduri cutreieram" sau "O, ramai", ori cadru erotizat, ca in majoritatea poeziilor de dragoste. Dominant este aici motivul codrului sau al padurii, spatiu edenic cu intregul camp de motive subsumate, izvoarele, Iacul (elementul acvatic), teiul, salcamul, ramul (elementul vegetal), aerul, vantul ("blanda batere de vant"), modulate sonor in sunetul de bucium sau de corn. ca o dulce chemare catre moane. natura devenind mormant vegetal, vegheat de elemente simbolice ale eternitatii, marea, cerul senin, luceferii, ca in poemul "Mai am un singur dor", "poem al somnului mioritic in elemente" (Elena Tacciu). Asadar, mare poet romantic, Eminescu a cantat, cu virtuti exceptionale, natura. in special natura poetizata in postume, potentata de elanuri existentiale, imbibata de somnie si mit, prevestitoare de moarte, prin tulburatoarea chemare a "dulcelui corn", este cea mai autentica poezie romantica din cate s-au scris vreodata in literatura romana. Sentimentul tragic al romanticului insingurat in natura, tentat de contopirea cu cosmosul, cu elementele, plansul din intermundii al creatorului, singular si neauzit ("De plange Demiurgos, doar el aude plansu-si"), explica cele mai pure intentii romantice. in postume, in laboratorul platonic al creatiei (I. Negoitescu), se figureaza o natura pletorica, florala, dezvoltata nelimitat, in contingenta cu lumea visului si marile nelinisti existentiale ("Iar tei cu frunza lata, cu flori pana-n pamant,/ Spre marea-ntunecata se scutura de vant"). I. Negoitescu considera ca, datorita inclinatiilor clasiciste ale lui Maiorescu, poetul a fost nevoit sa-si cenzureze pornirile unei poezii pure, stilizand si conventionalizand imaginea teiului si, in genere, a naturii. De altfel, eseistul observa (cand imparte creatia poetului in neptunica si plutonica): "Fata lui Eminescu e dubla: o data priveste spre noaptea comuna a vegherii, a naturii si a umanitatii, iar alta data spre noaptea fara inceput a visului, a varstelor eterne si a geniilor romantice". EROSUL. Orice creatie presupune extensia Totului, separare, scindare, dar si prima tensiune a partilor, atractia reciproca pentru refacerea armoniei pierdute. Iubirea este cea mai veche tema literara, inscrisa, in forme arhaice, arhetipale, in toate mitologiile lumii. Iubirea incepe cu insasi Creatia, cerul si pamantul dobandind, in varianta primara, atribute antropomorfe, distribuite dupa principiile masculin si feminin. in mitologia greaca, Uranus este cerul, puterea suprema, creatoare de timp si de spatiu, iar Geea este pamantul, principiul feminin, fertil, al perpetuarii vietii. Cosmogeneza insasi pare sa fie creatoare de j tensiune erotica la scara cosmica, datorata separarii unui intreg in cele doua principii ordonatoare in 23

Univers, care nazuiesc insa la armonia initiala, vadita in toate marile poeme ale omenirii. "Luceafarul", este construit, in liniile lui profunde, pe aceasta ipostazare, "dialectica sferelor uranica si telurica", simbol mitologic, reactivat, si consacrat de romantici, e o expresie a "erosului cosmic" (Elena Tacciu), prin magnetismul lor reciproc. Atractia erotica este expresia unei nostalgice nazuinte de intoarcere in timpul primordial si, raportata la scaia cosmica, o expresie a atractiei universale. Pe aceasta schema arhetipala se construiesc marile povesti de dragoste, desprinse din mitolog