Literatura pentru copii şi tineret

1

UNIVERSITATEA BABEŞ - BOLYAI CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei, Extensia Târgu Mureş

As. univ. dr. Angela Precup

1.1

Literatura pentru copii şi tineret

2

Publicul-ţintă: 1-18 ani.

Domeniu de sine stătător al literaturii, încă marginalizat de critica şi istoria

literaturii române.

Literatura ,,începutului de drum”, care cuprinde majoritatea textelor recomandate

pentru lectura suplimentară.

Categorie eterogenă care însumează o mare varietate de genuri şi specii literare

aparţinând atât genului epic cât şi celui liric.

Caracteristici ale literaturii pentru copii:

limbaj simplu

acţiune intensă

teme centrale (ex. tema confruntării bine-rău, tema copilăriei fericite-nefericite)

valenţe educative derivate din valoarea exemplului

tonalitate în general optimistă

elemente fantastice

perspectiva ludică

1.2

Literatura pentru copii – tradiţional şi modern

3

Viziunea tradiţională

Accent pe valenţele etice,

moralizatoare (implicite).

Abordare reductivă, limitată la

valoarea instructiv-educativă şi

la caracterul formator.

Instrument în fixarea unor

modele de conduită.

Viziunea modernă

Accesibilitatea

Lărgirea universului de cunoaştere al copilului

Facilitator al educaţiei pentru lectură

Dezvoltarea gândirii critice a copiilor

Pregătirea publicului cititor de mâine

O importantă funcţie terapeutică, ludică

Mijloc de dezvoltare a expresivităţii şi

imaginaţiei

1.3

Literatura pentru copii

4

Creaţia populară

1.4

Literatura pentru copii

5

Creaţia cultă

Genul epic

- fabula

- legenda

- basmul cult

- basmul SF

- snoava

- povestirea şi schiţa

- nuvela

- romanul

Genul liric

- poezia religioasă

- poezia despre natură, vieţuitoare

- poezia despre copilărie

- poezia patriotică

Genul dramatic (teatrul pentru copii)

1.5

Biblioteca pentru copii Târgu Mureş

6

Aspecte din ludotecă,

spaţiu care derulează

prin tradiţie colaborări

cu Palatul Copiilor şi

cu gimnaziile şi

grădiniţele din

Târgu Mureş.

Situată în Palatul Culturii din Tîrgu-

Mureş, Biblioteca Copiilor

găzduieşte peste 50.000 de volume.

Activitatea secţiei este organizată

astfel încât să nu se limiteze doar la

împrumut, ci să-şi asume şi rolul de

centru cultural, ca spaţiu de formare

a cititorilor.

2.1

Creația populară

7

Repere teoretice

- transmitere orală, nu scrisă

- autor necunoscut

- creație colectivă

- unele creații (doina, balada) se cântă

- formule tipice, tradiționale

- în versuri și proză

2.2

Creația populară

8

Doina – poezie lirică ce exprimă un sentiment de dor, jale, revoltă, dragoste etc.,

fiind însoțită de obicei, de o melodie adecvată.

Balada – creație epică în versuri ce relatează o acțiune eroică, o legendă, o

întâmplare istorică.

Legenda – povestire în proză sau versuri care conține elemente fantastice sau

miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul

aparte al unui eveniment istoric, al unui erou sau fenomen.

Strigătura – specie populară în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii

satirice sau glumețe, ori cu conținut sentimental.

Basmul – narațiune populară cu elemente fantastice supranaturale, care

simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii

omului.

Snoava – mică povestire populară cu conținut anecdotic.

Proverbul – a învățătură morală populară născută din experiență, exprimată

printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată.

2.3 Creația populară

9

Exemple

Balada Miorița

Doina Frunză verde magheran

Strigătura Dragu’ m-i...

Proverb

3.1

Didactica demersului interpretativ

10

3.2

Didactica demersului interpretativ

11

3.3

Didactica demersului interpretativ

12

3.4

Didactica demersului interpretativ

13

4.1

BASMUL popular şi cult

14

4.2

Lectura explicativă

15

Precondiţii:

explicarea termenului de personaje – oamenii şi animalele care

săvârşesc acţiuni într-o operă literară

explicarea termenului de subiect al operei literare – totalitatea

întâmplărilor care se desfăşoară într-o operă literară

explicarea momentelor subiectului literar:

1. Expoziţiunea – locul, timpul, personajele principale

2. Intriga – motivul care determină acţiunea

3. Desfăşurarea acţiunii – întâmplările determinate de intrigă

4. Punctul culminant – lupta personajelor atinge gradul maxim

5. Deznodământul – încheierea luptei şi triumful unuia dintre

personaje.

4.3

BASMUL popular

16

(1830-1887)

Cel mai important culegător

al basmului popular

românesc: Petre Ispirescu

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

Aleodor Împărat

Ileana Sânziana

Broasca ţestoasă cea fermecată

Prâslea cel voinic şi merele de aur

George cel viteaz

Făt-Frumos cu părul de aur

Fata săracului cea isteață

Balaurul cu șapte capete

Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

Zâna zânelor

Greuceanu

Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat

Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei

Poveste țărănească

Copii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

Cei trei frați împărați Pasăre măiastră

Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei

Fata moşului cea cuminte

Cele trei rodii aurite

Fata cu pieze rele

4.4

BASMUL cult

17

4.5

Prâslea cel voinic şi merele de aur

de Petre Ispirescu

INTRODUCERE

18

Evocarea autorului:

Petre Ispirescu (1830-1887) - cel mai important culegător al basmului

popular românesc, scriitor paşoptist, care a cuprins basmele şi povestirile

autentice culese în volumul Legendele sau basmele românilor adunate din

gura poporului.

Basmul popular – sursa de inspiraţie a creatorilor de basme culte

(Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă, Ion Creangă – Povestea lui

Harap Alb, Ioan Slavici – Spaima zmeilor etc.).

4.6

INTRODUCERE

19

Miturile – izvor al basmelor, repere culturale.

Tematică bazată pe opoziţiile bine – rău, adevăr – minciună,

dreptate – nedreptate, sărăcie – bogăţie.

Caracterul fabulous, fantastic – chiar în titlu ,,merele de aur”

,,A fost odată ca niciodată etc.” – ironia autorului, intenţia

hilarităţii.

4.7

Elemente ale fondului popular

20

Limbaj

- termeni populari, regionalisme:

,,Pre când se gândea şi se plângea dânsul, auzi un ţipăt şi o

văietare care îi umplu inima de jale; se uită împregiur şi văzu un balaur

care se încolăcise pe un copac şi se urca să mănânce nişte pui de

zgripsor.”

,, […] pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ţine pe

picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleşi şi căzu ca un mort, fără să se

poată deştepta decât tocmai când soarele era rădicat de două suliţe, şi

atuncea văzu că merele lipsesc.”

Muzicalitatea poeziei populare:

,,Atunci se învoiră să se ia la luptă dreaptă,

şi se luptară

şi se luptară,

zi de vară

până seara;

iară când fu pe la nămiez, se făcură amândoi două focuri şi aşa se

băteau; un corb însă le tot da ocol, croncănind.”

Evocarea ordinii tradiţionale a lumii satului românesc:

,,- Tată, eu îi iert şi pedeapsa să o ia de la Dumnezeu.”

4.8

Momentele subiectului literar

21

1. Expoziţiunea – locul, timpul, personajele principale

2. Intriga – motivul care determină acţiunea

3. Desfăşurarea acţiunii – întâmplările determinate de intrigă

4. Punctul culminant – lupta personajelor atinge gradul maxim

5. Deznodământul – încheierea luptei şi triumful unuia dintre personaje.

4.9

Personaje

22

principale – secundare

individuale - colective

de opoziţie (erou - zmei)

de compensaţie (erou - adjuvanţi)

,,Toţi paznicii din toată împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi, pe care îi pusese

împăratul ca să pândească, n-au putut să prinză pe hoţi.”

,, – Eu nu mă încumăt, zise Prâslea, a prinde pe hoţi, ci zic că o cercare

de voi face şi eu, nu poate să-ţi aducă nici un rău.”

,,Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o

grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare!”

,,Ocoliră împregiurul prăpastiei şi văzură că dâra de sânge nu mai

înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască

furul merelor.”

4.10 Personaje

23

,,În pragul uşei îl întâmpină o fată frumuşică […] .”

,,Cum ai ajuns aice, frate? În întrebă ea; aici este moşia a trei fraţi zmei,

care ne-au răpit de la părinţii noştri, şi suntem trei surori şi fete de împărat

de pe tărâmul de unde eşti tu.”

,, […] iară când fu pe la nămiez, se făcură amândoi două focuri şi aşa se

băteau; un corb însă le tot da ocol, croncănind.”

,,Pre când se gândea şi se plângea dânsul, auzi un ţipăt şi o văietare care

îi umplu inima de jale; se uită împregiur şi văzu un balaur care se

încolăcise pe un copac şi se urca să mănânce nişte pui de zgripsor *.

Scoase paloşul Prâslea, se repezi la balaur şi numaidecât îl făcu bucăţele.

Puii, cum văzură, îi mulţumiră şi-i ziseră:

– Vino încoace, omul viteaz, să te ascundem aici, că, de te va

vedea mama noastră, te înghite de bucurie.”

* zgripsor = zgripţor = specie de acvilă mare

4.11

Personaje

24

,,Plecând către oraşul în care locuiau părinţii şi fraţii lui, îmbrăcat fiind în

haine proaste ţărăneşti, întâlni nişte drumeţi şi află de la dânşii că fraţii lui

au luat de soţii pe fetele care le-a trimis el, după cum hotărâse însuşi, că

părinţii erau foarte mâhniţi de pieirea fiului lor celui mai mic, că fata cea

mică e îmbrăcată în negru şi-l jeleşte […]; că acum în cele din urmă, fraţii

lui i-au adus un ginere prea frumos şi că o silesc cu toţii să-l ia şi că nu se

ştie de va putea scăpa.”

,,Mai află că împăratul chemase pe starostea de argintari şi-i poruncise

zicându-i:

Iată, de azi în trei săptămâni să-mi dai gata furca pe care o cere fata mea

cea mică;”

,,Când văzu argintarul cloşca cloncănind şi puii piuind, cu totul şi cu totul

de aur şi ciugulind mei tot de aur, înţelese că trebuie să fie lucru măiestru.”

4.12

Caracterizarea personajului principal

comparativ cu fraţii săi

25

,, - Du-te, zise împăratul; dară negreşit că şi tu ai să te întorci ruşinat

ca fraţii tăi cei mai mari.

Pentru mine n-are să fie aşa mare ruşine, zise el; fiindcă eu nu

numai că sunt mai mic, dar nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci

numai o cercare să fac.”

,,Fraţii săi prinseră pizmă pe el pentru că fusese mai vrednic decât

dânşii şi căutau prilej ca să-l piarză.”

Pasaje emblematice :

,, - Am venit ca să prinz pe furii merelor de aur ale tatălui meu.

Noi suntem, îi zise zmeul; cum vrei să ne batem? În buzdugane să ne

lovim, în săbii să ne tăiem, ori în luptă să ne luptăm?

Ba în luptă, că e mai dreaptă, răspunse Prâslea.”

4.13

ÎNCHEIERE

26

Literatura pentru copii – între tradiţional (caracterul

moralizator) şi modern (instrument de dezvoltare a creativităţii,

imaginaţiei, comunicării).

Valenţele educative ale basmului.

Dedublarea micului cititor, prin identificarea cu personajul

pozitiv.

Literatura pentru copii – poarta spre lumea cărţii.

4.14

Sarcină de lucru Greuceanu

27

Analizaţi, conform algoritmului stabilit, basmul ,,Greuceanu” de Petre Ispirescu.

EXPOZIŢIE Acţiunea basmului se petrece în împărăţia lui Roşu-împărat, unde zmeii au furat luna şi

soarele de pe cer, lăsând ţinutul împăratului în întuneric.Acesta promite mâna fiicei sale şi jumătate

din împărăţie celui care va elibera aştrii dar încercările unor voinici s-au dovedit zadarnice.

INTRIGA Greuceanu intervine pentru ei şi cere permisiunea împăratului dea-şi încerca şi el

norocul primind încuviinţarea acestuia.

DESFĂŞURAREA ACŢIUNII Cei doi fraţi buni trec pe la Faurul Pământului cu care Greuceanu se

sfătuieşte 3 zile şi 3 nopţi. După ce stabilesc locul de întâlnire şi lasă două obiecte magice care să

vestească soarta lor, Greuceanu şi fratele său se despart.

Greuceanu ajunge la casele zmeilor şi, prin puterile lui supranaturale, se transformă în porumbel,

apoi în muscă şi află unde sunt zmeii. El reuşeşte să-i învingă pe primii doi dar urmează lupta cea

mai grea cu tartorul zmeilor. Voinicul îl ucidepână la urmă ajutat şi de un corb şi află unde sunt închişi

aştri. Eliberează apoi soarele şi luna spre bucuria întregii omeniri. Greuceanu se întoarce la locul

de întâlnire şi împreună cu fratele său se îndreaptă spre Faurul Pământului. Ascultând de sfaturile

fratelui de cruce, ei scapă de cele două zmeoaice metamorfozate dar sunt urmăriţi de mama zmeilor

transformată într-un nor. Îşi găsesc salvarea la Faurul Pământului care o ucide pe zmeoaică dându-i

să înghită chipul lui Greuceanu făcut din fier şi înroşit în foc. Cei doi pleacă spre ţinuturile împăratului,

iar fratele lui Greuceanu se grăbeşte să anunţe la curte izbânda mare

PUNCT CULMINANT Rămas singur, Greuceanu este înşelat de diavolul cel şchiop care-i fură

paloşul prin şiretlic, paloş în care stătea toată puterea lui şi pe care i-l dă unui sfetnic mincinos al

împăratului. Fratele lui Greuceanu este întemniţat deoarece sfetnicul îi spune împăratului că acesta

este un amăgitor. Ajungând şi el la împărat, Greuceanu îşi dă seama de cele întâmplate.

DEZNODĂMNT Cu permisiunea împăratului Greuceanu se întoarce la locul ştiut de el şi-şi

recuperează paloşul. Sfetnicul cel mincinos este alungat din împărăţie iar Greuceanu se căsătoreşte

cu fata de împărat.

5.1

Fabula

28

Specie a genului epic – în proză sau mai adesea, în versuri, realizată în stil alegoric

(simbolic, pilduitor), cu rol moralizator, în care sunt satirizate unele moravuri umane

prin procedeul personificării.

Procedeul folosit – înlocuirea faptelor sau atitudinilor omeneşti cu fapte sau atitudini

ale animalelor personificate.

Caracterul alegoric – s-a conturat de-a lungul timpului, din nevoia de securitate a

autorilor, pentru a se proteja de urmările scrierilor lor a căror ţintă erau de regulă,

potenţaţii vremii.

Personificarea – principalul procedeu artistic (prezentarea acestui procedeu către

elevi ca o naraţiune ,,cu măşti” – C. Crăciun, 2009).

Istoric – specie literară de actualitate în unele perioade ale istoriei culturale (Esop –

literatura greacă sec. VII î.Hr., La Fontaine – literatura franceză sec XVII, I. A. Krîlov

– literatura rusă sec. XIX, Grigore Alexandrescu, Tudor Arghezi, George Topârceanu

– literatura română sec. XIX-XX) dar o specie fără dezvoltare în prezent.

Structura fabulei cuprinde două părţi, inegale ca dimensiune:

1. Povestirea întâmplării

2. Învăţătura desprinsă din întâmplarea respectivă (morala), formulată în

termeni concişi, direcţi, dar poate lipsi atunci când sensul întâmplării e transparent

iar morala se desprinde de la sine.

5.2

Fabula

29

Părintele fabulei în literatura română:

Grigore Alexandrescu (1810-1885)

Poet paşoptist, autor de meditaţii romantice – Umbra lui Mircea la Cozia.

Speciile sale literare predilecte: epistola, meditaţia, fabula, satira.

Fabule: Câinele şi căţelul

Boul şi viţelul

Dreptatea leului

Vulpea liberală

Elefantul

Lupul moralist

Şoarecele şi pisica

Ursul şi vulpea

Toporul şi pădurea

5.3

Toporul şi pădurea de Grigore Alexandrescu

30

Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,

Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace

Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,

Nici nu s-ar povesti.

Şi caii lui Ahil, care proorocea,

Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.

Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc

Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc

Şi care îmi zicea

Că şi el o ştia

De la strămoşii lui,

Care strămoşi ai lui ziceau şi ei c-o ştiu

De la un alt strămoş, ce nu mai este viu

Şi pe-ai cărui strămoşi, zău, nu pot să vi-i spui.

Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,

Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.

Trebuie să ştiţi, însă, şi pot să dau dovadă,

Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.

Astfel se încep toate: vremea desăvârşeşte

Orice inventă omul şi orice duhul naşte.

Aşa ţăranul nostru numai cu fieru-n mână

Începu să sluţească pădurea cea bătrână.

Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:

"Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,

Începură să zică, toporul e aproape!

În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape!"

- "E vreunul de-ai noştri cu ei să le ajute?"

Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute

Şi care era singur ceva mai la o parte.

"Nu." - "Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;

Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,

Decât să ostenească."

Stejaru-avu dreptate:

După multă silinţă, cercări îndelungate,

Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire,

Ţăranul se întoarse fără de izbutire.

Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,

Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.

Istoria aceasta, de-o fi adevărată,

Îmi pare că arată

Că în fiece ţară

Cele mai multe rele nu vin de pe afară,

Nu le aduc străinii, ci ni le face toate

Un pământean de-ai noştri, o rudă sau un frate.

5.4

Interpretarea fabulei în ciclul primar

31

În abordarea didactică a fabulei, învăţătorul trebuie să aibă în vedere spaţiul de

referinţă al fabulei alese, raportat la experienţa de viaţă acumulată de copii. O fabulă

despre parvenitism (ex. Boul şi viţelul) nu va fi înţeleasă de elevii din ciclul primar

pentru că experienţa lor socială nu include încă asemenea fenomene.

1. Conversaţia pregătitoare – se descrie mediul de viaţă prezentat în fabulă, se

explică termenii necunoscuţi, se accentuează cele două părţi ale fabulei.

2. Citirea fabulei de către învăţător şi apoi de către elevi

3. Intuirea ilustraţiilor despre fabulă – pentru o mai bună înţelegere a caracterelor.

4. Conversaţia generalizatoare – se subliniază aspectul de viaţă înfăţişat, se extrage

ideea principală, se recitesc anumite pasaje legate de aceasta.

5. Povestirea fabulei de către elevi

6. Caracterizarea personajelor – fizic, moral

7. Descoperirea sensului analogiei – desprinderea sensului moralizator (prin

descoperire, implicarea elevilor).

8. Citirea expresivă a fabulei

9. Citirea pe roluri

32

5.5

Boul şi viţelul de Grigore Alexandrescu

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,

În zilele noastre de soartă-ajutat,

Și decât toţi fraţii mai cu osebire,

Dobândi-n cireadă un post însemnat.

—Un bou în post mare? —Drept, cam ciudat vine,

Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:

Decât multă minte, ştiu că e mai bine

Să ai totdeauna un dram de noroc.

Aşa de-a vieţei veselă schimbare,

Cum şi de mândrie boul stăpânit,

Se credea că este decât toţi mai mare,

Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.

Viţelul atuncea, plin de bucurie,

Auzind că unchiul s-a făcut boier,

Că are clăi sumă şi livezi o mie:

„Mă duc — zise-ndată — niţel fân să-i cer.“

Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,

Ajunge la unchiu, cearcă a intra;

Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:

„Acum doarme — zice — nu-l poci supăra.“

— „Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată

După-prânz să doarmă! Obiceiul lui

Era să nu şază ziua niciodată;

Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.“

— „Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;

S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi; Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,

Priimit în casă dacă vrei să fii.“

La o mojicie atâta de mare,

Viţelul răspunde că va aştepta;

Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,

Pe lângă el trece, făr-a se uita.

Cu mâhnire toate băiatul le vede,

Însă socoteşte că unchiu-a orbit;

Căci fără-ndoială nu putea a crede

Ca buna lui rudă să-l fi ocolit.

A doua zi iarăşi, prea de dimineaţă,

Să-l găsească vreme, la dânsul veni:

O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,

Ca să-i facă bine, de el pomeni.

„Boierule — zise — aşteaptă afară

Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“

— „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.

N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.“

33

5.6

Tâlharul pedepsit de Tudor Arghezi

Într-o zi, prin asfinţit,

Şoaricele a-ndrăznit

Să se creadă în putere

A prăda stupul de miere.

El intrase pe furiş,

Strecurat pe urdiniş*,

Se gândea că o albină-i

Slabă, mică şi puţină,

Pe când el, hoţ şi borfaş,

Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul

Va da ochii cu norodul

Şi-şi pusese-n cap minciuna

Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit

C-a intrat, l-a copleşit.

Socoteală să-i mai ceară

Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,

De la bot până la coadă

Tăbărâte mii, grămadă,

Şi l-au strâns cu meşteşug,

Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,

Să fii mare cu cel mic,

Că puterea se adună

Din toţi micii împreună.

* urdiniş = deschizătură îngustă într-un stup,

pe unde intră şi ies albinele.