literatura def educatori Catalin sarbu 2

44
Definitivat SUBIECTELE 7-8 In lirica lui Arghezi un loc aparte il ocupa poezia pentru copii. El descrie universul marunt al vietuitoarelor fara cuvant ( gâze, furnici, flori, catei , pisici găini, rândunici, greieri si furnici) continuand traditia lui Emil Garleanu si a lui George Topirceanu. Poeziile cuprinse in volumele “Cărticică de seară”, “Stihuri pentru copii”, “Hore” sau proza din volumele “Cartea cu jucării”, “Prisaca” sunt doar cateva dintre creatiile indragite si cunoscute de aproape toti copiii. ZDREANTÃ- Tudor Arghezi Zdreanta este una dintre cele mai frumoase poezii destinate copiilor. Este o scurtă povestire alegorică în versuri, in care autorul personifica un catel pentru a satiriza deprinderea de a fura , prin urmare este o fabula. Poezia are in structura o prima parte- povestirea propriu-zisă si o a doua - morala. Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil TITLUL este o metafora care sintetizeaza imaginea personajului principal. CONTINUTUL Inceputul poeziei este o interogatie retorica si are scopul de a capta atentia copilului si a-l implica sufleteste L-ati vãzut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? Urmeaza descrierea catelului: frumos, cret, latos, cu parul care-I acopera ochii de faianta. Datorita infatisarii catelului versurile sunt foarte atractive pentru copii: E un câine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sã-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna Si pe ochi, pe nara carna, Si se-ncurca si descurca, 1

Transcript of literatura def educatori Catalin sarbu 2

Page 1: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Definitivat SUBIECTELE 7-8

In lirica lui Arghezi un loc aparte il ocupa poezia pentru copii. El descrie universul marunt al vietuitoarelor fara cuvant ( gâze, furnici, flori, catei , pisici găini, rândunici, greieri si furnici) continuand traditia lui Emil Garleanu si a lui George Topirceanu.

Poeziile cuprinse in volumele “Cărticică de seară”, “Stihuri pentru copii”, “Hore” sau proza din volumele “Cartea cu jucării”, “Prisaca” sunt doar cateva dintre creatiile indragite si cunoscute de aproape toti copiii.

ZDREANTÃ- Tudor Arghezi

Zdreanta este una dintre cele mai frumoase poezii destinate copiilor. Este o scurtă povestire alegorică în versuri, in care autorul personifica un catel pentru a

satiriza deprinderea de a fura, prin urmare este o fabula. Poezia are in structura o prima parte- povestirea propriu-zisă si o a doua - morala.

Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil

TITLUL este o metafora care sintetizeaza imaginea personajului principal.

CONTINUTUL Inceputul poeziei este o interogatie retorica si are scopul de a capta atentia copilului si a-l implica sufleteste

L-ati vãzut cumva pe Zdreanta,Cel cu ochii de faianta?

Urmeaza descrierea catelului: frumos, cret, latos, cu parul care-I acopera ochii de faianta. Datorita infatisarii catelului versurile sunt foarte atractive pentru copii:

E un câine zdrenturosDe flocos, dar e frumos.Parca-i strans din petice,Ca sã-l tot impiedice,Ferfenitele-i atarnaSi pe ochi, pe nara carna,Si se-ncurca si descurca,Parca-i scos din calti pe furca.Are insa o urecheDe pungas fãrã pareche.

Poezia continua cu pozna lui Zdreanta. El isi propune sa fure un ou din cotetul gainilor, sta la panda pana cand vede ca o gaina s-a ouat, intra in cotet, fura oul si-l mananca.

Da tarcoale la cotet,Ciufulit si-asa laiet,Asteptand un ceas si douaO gaina sã se oua,Care canta cotcodace,Proaspat oul când si-l face.De când e-n gospodarieMulte a-nvatat si stie,Si, pe branci, taras, grabis,Se strecoara pe furis.

1

Page 2: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Pune laba, ia cu botulSi-nghite oul cu totul.

Este insa prins de gospodina si pedepsit. Ca sa-l dezvete de acest urat obicei gospodina a pus in cuibarul gainilor un ou fiebinte, iar Zdreanta cand a vrut sa-l manance s-a fript.

"Unde-i oul? a-ntrebatGospodina. - "L-a mancat!""Stai nitel, ca te dezvatFara matura si bat.Te invata mama minte."Si i-a dat un ou fierbinte.Dar decum I-a imbucat,Zdreanta l-a si lepadatSi-a-njurat cu un latrat.

Finalul poeziei este un monolog, din care rezulta ca metoda gospodinei de a-l pedepsi te smercherul catei a dat roade.

Când se uita la gaina,Cu culcusul lui, vecina,Zice Zdreanta-n gandul lui"S-a fãcut a dracului!"

Mesajul finalul poeziei este usor de receptat de copii si anume: furtul se pedepseste.

COMPOZITIE Desi foarte scurta poezia abunda de figuri de stil si tehnici artistice de epitete la constructia portretul fizic al catelului: de faianta, zdrenturos, flocos, carna,

ciufulit, laiet, si comparatii: “Parca-i scos din calti pe furca, “Are insa o ureche/ De pungas fãrã pareche” aliteratii: “ pe branci, taras, grabis,” personificare: Zdreanta gandeste si vorbeste in gand dialogul: interogatia retorica

Versificatia asigura muzicalitate Ritm: trohaic prima silaba fiind accentuata, iar a doua neaccentuata Rima: imperecheata Masura: 7- 8 silabe

2

Page 3: literatura def educatori Catalin sarbu 2

3

Page 4: literatura def educatori Catalin sarbu 2

 

TALHARUL PEDEPSITTalharul pedepsit este o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autorul,

personifica unul dintre animalele din universul inconjurator al copiilor (un soricel) si satirizează deprinderea lui de a fura, cu scopul de a preveni manifestarea unui astfel de prost obicei. Prin urmare are caracteristicile fabulei ca specie literara

Poezia are in structura o prima parte- povestirea propriu-zisă si o a doua - morala.Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil

TITLUL este o metafora care sugereaza deznodamantul intamplarii descriese in poezie CONTINUTULInceputul poeziei fixeaxa locul si timul actiunii: “ Intr-o zi, prin asfintit, “ Poezia descrie in continuare isprava micului animalut: facandu-si socoteala ca este mai mare si prin urmare mai puternic decat o albina, soricelul a intrat intr-un stup sa fure miere.

Soaricele a-ndraznit Sa se creada in putere A prada stupul de miere.

El intrase pe furis, Strecurat pe urdinis, Se gandea ca o albina -i Slaba, mica si putina, Pe cand el, hot si borfas, Langa ea-i un urias.

In stup insa, a dat ochii cu familia albinei, care a tabarat pe el si drept pedeapsa l-a imbracat tot in ceara

Nu stiuse ca nerodul Va da ochii cu norodul Si-si pusese-n cap minciuna Ca da-n stup de cate una.

Mesajul finalul poeziei este usor de receptat de copii si anume: furtul se pedepseste si unitatea familiei inseamna putere .

Nu ajunge, vream sa zic, Sa fii mare cu cel mic, Ca puterea se aduna Din toti micii impreuna

COMPOZITIE de epitete la constructia portretul fizic al albinei: Slaba, mica si putina, personificare: soarecele gandeste

Versificatia asigura muzicalitate Ritm: trohaic prima silaba fiind accentuata, iar a doua neaccentuata Rima: imperecheata Masura: 7- 8 silabe

4

Page 5: literatura def educatori Catalin sarbu 2

BALADA UNUI GREIER MIC, GEORGE TOPARCEANU

"Balada unui greier mic", publicata în saptamânalul "Lumea bazar", în anul 1923, fiind apoi inclusa în editia urmatoare a "Baladelor vesele si triste".Poezia are o structura bine articulata, începând cu sosirea toamnei si încheindu-se cu monologul greierului prin care "exprima o mare delicatete si duiosie". (C. Ciopraga) Sosirea neasteptata a toamnei "celei întunecate" este prezentata expeditiv în primele patru versuri, poetul insistând asupra rapiditatii actiunii, asupra surprizei ("A venit asa, deodata") si a dimensiunilor impresionante ale peisajului luat în stapânire de anotimp ("Peste dealuri zgribulite./Peste tarini zdrentuite"). Elementele cadrului natural sunt caracterizate prin epitetele zgribulite si zdrentuite care atribuie însusiri celor doi termeni ai enumeratiei peste dealuri, peste tarini, iar epitetul cea întunecata evidentiaza una din trasaturile anotimpului — atmosfera mohorâta. Topârceanu insista apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului triplu lunga, slaba si zaluda, cu rol personificator, ea aparând asemenea uni duh malefic care lasa în urma sa toate relele posibile: "Ploi marunte,/ Frunze moarte,/ Stropi de tina./ Guturai./" Enumeratia ploi, frunze, stropi de tina, guturai între termenii careia se intercaleaza epitetele marunte si moarte reliefeaza într-un ritm alert fenomenele specifice acestui anotimp si transmite un sentiment de neliniste si de teama. Natura reactioneaza diferit în fata toamnei care "|vine de la munte/Blestemând si lacrimând": cuprinsi de panica, ciulinii "se pitesc prin vagauni", macesii o întâmpina "cu grabite plecaciuni", iar greierasul îsi face aparitia "pe coasta, la urcus" iesind "din casuta lui de huma". Atât toamna, care blestema si lacrimeaza (sugestie a vântului si a ploii), cât si celelalte elemente ale naturii apar personificate prin intermediul unor verbe de miscare: "se pitesc", "întâmpina", "a iesit". Cu o arta desavârsita de miniaturist, de fin bijutier, scriitorul zaboveste asupra imaginii greierului insistând asupra coloritului prin folosirea enumeratiei "negru, mic, muiat în tus..., pudrat cu bruma". Duiosia si compasiunea cu care Topârceanu vorbeste despre greier, gingasia acestuia sunt evidentiate atât de enumeratia anterioara, cât si de diminutivele "casuta" si "greieras". Partea finala, care cuprinde monologul greierului, copleseste prin delicatete si duiosie, depasind cu mult gingasia existenta în alte creatii, cum ar fi "Rapsodii de toamna". Toamna îl gaseste pe greier cu camara goala, fapt pe care-l motiveaza prin credulitatea sa izvorâta dintr-un calcul gresit ("Nu credeam c-o sa mai vii/ înainte de Craciun./ Ca puteam si eu s-adun/ O graunta cât de mica/"). Drama micii vietati este cu atât mai mare, cu cât posibilitatea împrumutului la "vecina furnica" este exclusa atâta timp cât orice încercare este urmata de refuz si de bârfa: "Fi'nca nu-mi da niciodata,/ Si-apoi umple lumea toata/ Ca m-am dus si i-am cerut../". De aceea, în cuvintele greierului îsi face loc disperarea si resemnarea ("Dar de-acus, [...]/ Dar de-acus s-a ispravit.../"), singura consolare ramânându-i autocompatimirea: "Cri-cri-cri,/ Toamna gri,/Tare-s mic si necajit/" In cuvintele greierului ca si în întregul text îsi face loc umorul, "folosit ca mijloc de transmitere a duiosiei" (D. Micu), caci scriitorul priveste cu îngaduinta, cu întelegere pasivitatea, neglijenta, naivitatea, ca atribute specific omenesti. Un rol important în reliefarea atitudinii poetului îl au si epitetele "toamna gri", glas sfârsit", diminutivul ..piciorus", repetitia "dar de-acus'\ si adjectivele cu rol de nume predicativ "mic si necajit", care îmbogatesc registrul stilistic folosit anterior. Prin personificarea greierului "care poate fi totodata un om sarmant, [...] un umil functionar. [...] un poet necunoscut, neanteles" (D. Micu), prin atitudinea acestuia,

5

Page 6: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Caprioara De Emil Garleanu

Aceasta opera literara prezinta o intamplare din lumea animalelor care are valoare de simbol,pentru ca demonstreaza cat de mult poate sa tina o mama la copilul ei.

Textul este in proza,cult,pentru ca autorul este cunoscut si apartine genului epic pentru ca un narator povesteste o actiune care este realizata de personaje.

Expozitiunea prezinta personajele si creeaza premizele actiunii:o caprioara trebuie sa se desparta de puiul ei pentru ca a sosit vremea intarcatului.

Intriga se declanteaza cand caprioara hotareste sa iti lase puiul in munti, pentru ca acolo, intre stanci, va fi ferit de primejdii.

Desfasurarea actiunii prezinta drumul pe care il face caprioara cu puiul ei,este un drum plin de primejdii si caprioara incearca puterile iedului,facand salturi puternice.Iedul zburda si behaie vesel si caprioara intelege ca e pregatit si ca se va putea descurca singur.

Ca sa ajunga la stanci,trebuie sa strabata o padure intunecata si in acest loc se realizeaza punctul culminal.Iedul o i-a inainte,dar caprioara simte primejdia.

Un lup pandea si e gata sa atace iedul,dar caprioara se sacrifica pentru puiul ei. Zbiara si se arunca in fata lupului care vede prada mai mare si o sfasie.

Deznodamandul prezinta momentul: caprioara moare fericita,fiindca si-a salvat puiul.

CĂPRIOARAde Emil Gârleanu

Mizând pe un profund spirit de observaţie şi pe forţa de seducţie a vieţuitoarelor în lumea copiilor, prozatori precum: M. Sadoveanu, G. Galaction, I. Agârbiceanu, C. Petrescu, I. Al. Brătescu-Voineşti şi E. Gârleanu au creat adevărate capodopere demne de a sta alături de scrieri din literatura universală.

Emil Gârleanu este autorul celebrului volum din 1910 „Din lumea celor care nu cuvântă”, volum alcătuit din mici monografii ale necuvântătoarelor, de la gâze la animale domestice, până la vegetale, acest parc de vietăţi cuprinde : „Gândăcelul”, „Mărinimie”, „Sărăcuţul”, „Grivei”, „Frunza”, „Fricosul”, „Căprioara”.

6

Page 7: literatura def educatori Catalin sarbu 2

TEMA SCRIERIIAutorul converteşte un instinct din lumea animalelor într-o puternică dragoste

maternă capabilă chiar de sacrificiul suprem.COMPOZIŢIA. EXPRESIVITATEA VALORILOR ESTETICECreaţia debutează într-o atmosferă de pace care nu părea a prevesti

deznodământul tragic. Tabloul este construit pe fondul unei naturi grandioase: „pe muşchiul gros, cald, ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul, cu botul mic, catifelat şi umed pe spatele mamei lui, şi cu ochii închişi se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge şi limba ei subţire alunecă uşor pe blana moale, mătăsoasă a iedului.”

Este o scenă de familie plină de duioşie şi graţie, elemente sugerate prin epitete duble, triple şi o comparaţie. Armonia, liniştea şi împăcarea sunt punctate pentru a scoate şi mai bine în relief lupta sfâşietoare din sufletul de fugarnică al căprioarei, care de fapt nu mai pare să fie un animal ci o mama adevărată, copleşită de milă pentru „fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă.”

Detaşat de textul schiţei, acest fragment ne duce cu gândul la o fiinţă umană, la mamă, la eterna noastră mamă.

Acesta este momentul când puiul de căprioară trebuie să-şi ia destinul pe cont propriu.

„Un muget înăbuşit de durere” puse capăt frământării lăuntrice, şi, învingându-şi dragostea maternă, căprioara se hotărî să-şi ducă puiul la „ţancurile de stâncă din zări, unde va fi în afară de orice pericol. Acolo, pe muchiile prăpăstiilor era împărăţia caprelor, peste care stăpâneau fără nici o grijă, şi acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa.”

Scena moale de până aici se dinamizează, drumul până la ţancuri o impune, singura ei armă de apărare o constituie mişcarea rapidă, fuga „fulgerătoare”, „salturile îndrăzneţe” „prin locuri pline de primejdie” şi iedul trebuie să facă dovada că are forţa acestor mişcări. Iedul, „se ţine voiniceşte” şi „se avântă ca o săgeată” .

Ameninţarea pluteşte în aer, lupul stă la pândă, căprioara simte „conteneşte fuga, păşeşte încet”. Natura sălbatică, grandioasă şi înspăimântătoare este descrisă admirabil, ca un drum între viaţă şi moarte. De la luminozitatea poienilor – viaţa, se ajunge în inima întunecată ca un iad a pădurii – moartea. Într-o grandoare

7

Page 8: literatura def educatori Catalin sarbu 2

impresionantă lumina se împuţinează şi spaţiul se îngustează treptat. Ieşiră la un alt luminiş şi continuarea drumului este posibilă numai pentru ied, căprioara se va sacrifica pentru acesta.

Momentul culminant este descris cu măiestrie, dar cu economie de mijloace stilistice pentru ca sacrificiul să nu devină patetic. Finalul este magistral, încheind o evocare narativă prin ochii căprioarei muribunde, în care imaginea realităţii se stinge treptat, ultima fiind aceea a iedului care „se topeşte în adâncul pădurii” – simbol al salvării.

„Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţul fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbura în apa morţii.”

Limba folosită de Emil Gârleanu este cu totul potrivită fondului de idei, cu expresii plastice şi epitete sugestive. Stilul este concis şi redă cu precizie ideea, fiind totuşi bogat în epitete şi comparaţii. Schiţele lui Gârleanu au o însemnată valoare instructivă şi educativă. Ele constituie un mijloc de cunoaştere a unor aspecte ale vieţii animalelor, păsărilor, insectelor şi chiar a plantelor, redate într-o formă literară accesibilă. Lectura acestor schiţe le trezeşte copiilor dorinţa de a observa mai atent viaţa din natură şi măreşte interesul pentru cunoaşterea vieţuitoarelor, contribuind la dezvoltarea spiritului de observaţie. Prin forma lor artistică, schiţele lui Gârleanu contribuie şi la dezvoltarea sentimentelor estetice ale copiilor.

Schiţa este o operă epică - o naraţiune – în proză, de mici dimensiuni, în care se relatează o singură întâmplare semnificativă din viaţa unor personaje. Acţiunea dintr-o schiţă se petrece într-un interval de timp scut, cel mult o zi, şi într-un spaţiu restrâns.

Pentru ca lectura operei lui Gârleanu să-şi atingă scopul educativ şi, în special, să contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, educatorul trebuie să-i stimuleze pe copii, pentru a observa amănuntele redate de scriitor şi a le putea reproduce.

Dascalita de Octavian Goga

Poezia Dăscălita este realizată în registrul grav, elegiac. Inspirată de elementele biografice 8

Page 9: literatura def educatori Catalin sarbu 2

(Victoria, sora poetului, ea însăşi învăţătoare, murise la numai 21 de ani, încât punctul de pornire al compunerii analizate se află tocmai în acest tragic eveniment de familie) poezia surprinde portretul complex al unui personaj de prim-rang în viaţa satului românesc.Poetul creează, la început, un cadru, o atmosferă dominată de tristeţe, în care absenţa soarelui, simbol al vieţii, lasa loc întunericului ("umbră"), simbol al morţii, în jurul căruia se centrează însemne funerare precum: „Jalea şi sfială", "cânt pribeag", "să plângă", "risipirea", "eu plâng". Pe acest fundal se conturează, din aduceri aminte, portretul dăscălitei, atinsă de aripa unui destin crud. Trăsăturile fizice sunt doar schiţate ("bălaie", "frunte de zăpadă", ochi "limpezi", "mâini frumoase"), în prim-plan apărând datele psihologice, în primul rând puritatea morală a tinerei învăţătoare: "Copil blajin, cuminte prea devreme", "sfielnica", "din leagăn soră cu sfiala", a cărei puritate, neprihănire ("fecioara", "pe buza ta n-a tremurat ispită") o aşază în rândul sfinţilor. Dar, ca şi alte personaje din galeria figurilor de seamă ale satului tradiţional ardelenesc (Dascălul, Lăutarul, Apostolul), "dăscălita" prinde contur mai clar din raporturile pe care le întreţine cu oamenii de rând din stat: bătrânii care o ascultă cu drag citindu-le din cărţile sfinte ("scriptura", "ceaslovul"), mamele cărora le alina grijă pentru soarta feciorilor "duşi în slujbă la-imparatul", fetele care învaţă cusături alese de la "domnişoara". Implnindu-si cu har menirea esenţială de a creşte, de a educa, de a îngriji "copiii altor mame", fără ca ea însăşi să trăiască bucuria maternităţii, tânara învăţătoare încearcă un sentiment de zădărnicie, de insatisfacţie, amplificat de ciripitul unui "pui de rândunică". Finalul reinstaurează atmosfera sumbră, apăsătoare din prima strofă, recurgând la aceleaşi simboluri (sugestii) ale morţii: "a-murg", "toamna mohorâtă", "podoabă... bolnavă", "cadelniti", "fumul de tămâie". Poetul o evoca şi o elogiază pe tânăra învăţătoare, adresându-i-se direct. De observat, în acest sens, frecvenţă mare a pronumelor de persoana a doua ("tu nu-mi răsai în zare"; "tu eşti din leagăn..." ) Cu mijloace dintre cele mai simple, Octavian Goga creează atmosfera apăsătoare a tablourilor de început şi de sfârşit "şi surprinde scene semnificative din viaţa satului transilvănean: credinţele în legătură cu soarta ("ursitoarele") şi cu neîmplinirea femeii care nu aduce pe lume copii; viaţa spirituală concentrată în cârjile de învăţătura ale bisericii strămoşeşti; povara serviciului militar făcut de tinerii romani în ţări străine: îndeletnicirile tradiţionale ale fetelor din sat. Elementele limbajului popular ("blajin , "pribeag", "prinos", "altiţa", "şoptesc", "ulicioara", "grijind % "frăgar", "sfială") se combină firesc cu lexicul cărţilor religioase ("muce-iiita", "ispita", "ceaslov", "scriptură") şi cu termeni legaţi de biserică ("strana", "cadelniti", "tămâie"), fixând cu exactitate un anumit cadru social şi istoric, un anumit orizont de viaţă.În cadenţă solemnă a versurilor, portretul fizic şi moral al dăscălitei prinde un contur ferm, înscriindu-se că o efigie luminoasă pe un fundal cenuşiu, de o apăsătoare tristeţe.

SCHITA“D-l Goe…” de Ion Luca Caragiale

Apartenenta la specia literara schita :

Ion Luca Caragiale (1852 – 1912) a ramas, pana astazi, cel mai mare dramaturg din literatura romana, mai ales prin comediile : ‘O noapte furtunoasa’, ‘O scrisoare pierduta’

9

Page 10: literatura def educatori Catalin sarbu 2

si ‘D-ale carnavalului’, in care prezinta aspecte caracteristice ale lumii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Numele sau este legat si de inegalabilele ‘Momente si schite’, in care prezinta, cu mijloacele comicului si intr-o viziune satirica, intamplari in care participa personaje reprezentative din societatea conntemporana autorului. Schita este o opera epica – o naratiune – in proza, de mici dimensiuni, in care se relateaza o singura intamplare semnificativa din viata unor personaje. Actiunea dintr-o schita se petrece untr-un interval de timp scurt, cel mult o zi, si intr-un timp restrans. Tema schitei ‘D-l Goe…’ este prezentarea efectelor unei educatii gresite primite in familie. Titlul coincide cu numele personajului principal, caruia autorul ii adauga apelativul reverentios ‘Goe’, evidentiindu-se contradictia dintre aparenta si esenta prezenta pe parcursul intregii schite. Fiind o opera epica, intamplarile sunt povestite de un narator, iar autorul isi exprima in mod indirect gandurile si sentimentele, prin intermediul actiunii si al personajelor. Spre deosebire de alte shite, in care naratorul este personaj, aici naratorul isi anunta de la inceput intentia de a ramane in afara faptelor relatate : ‘Putin ne importa daca aceste trei dame…’. Ca orice opera epica, si schita ‘D-l Goe…’ poate fi structurata pe momentele subiectului. Intamplarea povestita se rezuma la o calatorie cu trenul, din urbea X pana la Bucuresti, a tanarului Goe, impreuna cu ‘cele trei dame’. Intraiga actiunii este constituita de motivul calatoriei anuntat de la inceput : ‘Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta’. Expozitiunea prezinta cele trei ‘dame’, frumos ‘gatite’, care, impreuna cu ‘tanarul Goe’, asteapta trenul pentru Bucuresti, pe peronul din urbea X. Goe imbracat cu ‘un frumos costum de marinar’, este nerabdator datorita intarzierii trenului. Forma corecta a cuvantului ‘marinar’ declanseaza o discutie ‘filologica’, pe care repetentul o incheie cu obraznicie : ‘Vezi ca sunteti proaste amandoua ?’. Desfasurarea actiunii debuteaza cu venirea trenului si urcarea precipitata a familiei in vagon. Dupa ce se fac locuri pentru ‘dame’, Goe ramane pe corido ‘cu barbatii’. Scoate capul pe fereastra, iar atunci cand i se spune ca nu e bine sa faca asta, raspunde impertinent si ‘scoate iar capul pe fereastra’. Urmarea neascultarii este pierderea palariei si a biletului de calatorie prins in ‘pamblica palariei’, fapt ce provoaca zbieretele disperate ale copilului. Intre timp, soseste conductorul pentru a controla biletele si, dupa lungi discutii, doamnele sunt nevoite sa plateasca biletul ‘puisorului’ si o amenda ‘pe deasupra’. Suparata, mamitica il zguduie pe Goe, spre supararea lui mam-mare, care ii ia apararea si il trage in partea cealalta. Din aceste miscari, combinate cu ‘clatinatura vagonului in alt sens’, Goe isi pierde echilibrul si, lovindu-se la nas, incepe sa urle. Palaria pierduta este inlocuita de mam-mare cu un beret, iar Goe se va impaca cu mamitica. Cucoanele vor sta de vorba si, dupa un timp, mam-mare constata lipsa copilului, pe care-l va gasi, blocat in toaleta. Goe este eliberat cu ajutorul conducatorului si bunica se hotareste sa-l supravegheze. Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si opreste trenul. Cu toate cercetarile intreprinse de personalul trenului faptasul nu este prins, deoarece mam-mare doarme cu puisorul in brate. Deznodamantul este simplu. Trenul ajunge la Bucuresti, iar cele trei cucoane impreuna cu puisorul lor se suie intr-o trasura si comanda : ‘La bulivar, birjar, la bulivar !...’. Aceasta opera literara prezinta o singura intamplare, calatoria cu trenul, care prilejuieste evidentierea lipsei de educatie de care da dovada Goe. Trasaturile sale de caracter

10

Page 11: literatura def educatori Catalin sarbu 2

– obraznicia, aroganta, neastamparul – sunt efecte ale lipsei de educatie si a proastei cresteri oferite de familie. Personajul Goe este construit pe efectele contradictiei dintre aparenta si esenta. Valoare artistica a operei este data si de talentul autorului de a imbina dialogul cu naratiunea, moduri de expunere care au rolul de a sublinia trasaturile morale ale personajelor. Actiunea se petrece in timp scurt, spatiul este restrans, iar numarul de personaje este redus. Avand aceste trasaturi, opera literara ‘D-l Goe…’ se incadreaza in specia literara schita.

IN PADUREA PETRISORULUI, MIHAIL SADOVEANU

Opera literara a lui Sadoveanu impresioneaza atât prin volum, cât si prin diversitatea ei tematica si originalitatea abordarii acestor teme. El a înfatisat trecutul istoric ("Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda", "Fratii Jderi", "Neamul Soimarestilor" s.a..), civilizatia straveche si bogatia sufleteasca a omului din popor ("Baltagul", "Hanul Ancutei"), viata târgurilor de provincie, dar si farmecul naturii românesti.

Pe drept cuvânt, Sadoveanu a fost considerat "cel mai de seama poet descriptiv al literaturii române", caci asa dupa cum se poate observa din carti ca "Tara de dincolo de negura", "Imparatia apelor", "Dumbrava minunata", "Nada Florilor" care înfatiseaza frumusetea si varietatea naturii, peisajul apare însufletit, în relatie directa cu omul, cu autorul însusi.

Fragmentul din opera literara în "Padurea Petrisorului" este o descriere literara pentru ca scriitorul înfatiseaza cu mijloacele literaturii particularitatile unui colt din natura — o padure impresionanta prin frumusete, prin viata de care freamata, prin colorit, sonoritati si miresme.

Descrierea se deschide printr-o imagine de ansamblu, privita din perspectiva înaltimilor. Padurea "urca domol coline taraganate" si apoi "se ridica departe într-un pisc prapastios". Frumusetile, farmecul si viata ei trepidanta ni se dezvaluie când soarele începe sa-i patrunda ascunzisurile.Privirile scriitorului se opresc mai întâi "în tihla marunta de la margine, unde "lumina se cernea în ploaie deasa si calda de raze". Aici se pot vedea roiuri de musculite, granguri si alte pasari marunte: sticleti, pitigoi si cintezoi care patau verdele padurii cu coloritul divers al penelor si înfiorau vazduhul cu trilurile lor.

Tot aici este vizibila însa si înfiorarea acestei vieti marunte, miscarea adaugându-se culorilor si sunetelor:gâzele îsi încruciseaza zborurile, fluturii joaca pe deasupra ierbii dese, iar într-un culcus sta un iepure roscat.

Privirile scriitorului patrund apoi în interiorul padurii. Aici însa, unde lumina ajunge mai greu, este înca umezeala, iar miscarea vietii este prezenta "numai ici-colo", sugerata de o "chemare nedeslusita, moale, stânsa" si de fosnetul unei gârnite.

11

Page 12: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Descrierea "Padurii Petrisorului" este facuta pornind de la o imagine de ansamblu, directia observatiei privirii scriitorului fiind de la exterior — de la margine —, spre interior. Cu acest prilej Sadoveanu descompune imaginea de ansamblu în detalii pentru a reliefa particularitatile peisajului descris, evidentiate prin sugestive imagini vizuale, auditive, de miscare si olfactive.

Imaginile vizuale retin, nu atât formele, cât efectele de lumina: lumina se cernea în ploaie deasa si calda de raze", "îi sticleau penele ca galbenusul oului", "cu pete de sânge", "cu pene cenusii si negre", "cu piepturile caramizii", "cu ochisorii stigliti ca vârfuri de ace", "aripi stravezii" etc. Aceste imagini sunt realizate cu ajutorul epitetelor, cele mai multe cromatice, unele dintre ele fiind duble, si al comparatiilor si sugereaza o diversitate de culori.

In ceea ce priveste imaginile auditive, asa cum remarca Tudor Vianu, la Sadoveanu "universul sonor prezinta o mare diferentiere a senzatiilor", notate cu minutiozitate de scriitor. Astfel, imagini ca "suiet adânc", "fluierari gâlgâite", "rasunet lung", "farâmau melodios chemarile", "fâlfâiau apoi usurel", "chemare nedeslusita, moale, stânsa" etc. sugereaza sunetul rascolitor si prelung, gâlgâitul, armonia, freamatul aripilor sau chemarea tânguioasa, îndepartata. Si aceste imagini sunt realizate tot prin intermediul epitetelor, fie ale substantivelor, fie ale verbelor, uneori antepuse cuvântului determinat sau organizate în enumeratii.

Miscarea, fie domoala, fie rapida, este pusa în evidenta prin folosirea unor verbe la imperfect sau la prezent: "se strecura", "se încrucisau", "sa se îngramadeasca", se clatina" etc, iar mireasma placuta a padurii este sugerata prin epitetul "calde" ("miresme calde").

Evident ca dominanta este "viziunea plastica si colorata", "însa scopul nu-i pitorescul în sine, ci reprezentarea complexa, implicând o atitudine". (Const. Ciopraga) Prin toate imaginile artistice folosite, Sadoveanu creeaza si o atmosfera de liniste si pace, de armonie desavârsita, ceea ce sugereaza si calmul si linistea sufleteasca a autorului în deplina concordanta cu peisajul descris. Totusi, într-o astfel de atmosfera, "viata izbucneste prin mii de zvâcniri, o multitudine necuprinsa de soapte si de zvonuri cucereste auzul". (Ov. S. Crohmalniceanu).

Sadoveanu dispune de capacitate uluitoare de a sesiza vibratiile ascunse ale naturii si de a le evidentia cu mare rafinament artistic, reusind sa-l fascineze pe cititor si sa-i transmita aceste vibratii pe plan afectiv.

LEGENDA FLORII SOARELUIDintre legende, cele mai accesibile si atragatoate sunt cele etiologice. Legendele pasarilor si plantelor isi au locul in operele unor scriitori care s-au inspirat din creatia populara: V. Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, M.Sadoveanu Calin Gruia, Al. Mitru.Semnificativa e legendaPovestea florii-soarelui,de Calin Gruia, cu ostructura complexa asemanatoare basmului, in care sunt folosite modalitati artisticevariate pentru a explica originea si trasaturile plantei.Din pdv ideatic, legenda transfigureaza, prin alegorie, destinul tragic al fetei luiStefan Voda, al omului afectat de lupta fortelor opuse. Tesatura metaforica si hiperbolicaa motivelor muteniei, blestemului, predestinarii, Soarelui si Lunii, din perspective realasi supranaturala, reprezinta un pretext pentru a nuanta, in reverberatii lirice si dramatice,trasaturi general-umane opuse: bine-rau, viata-moarte, bunatate-rautate, lumina-intuneric.

12

Page 13: literatura def educatori Catalin sarbu 2

 Legenda florii-soareluide Calin Gruia este organizata in episoade narativeintretaiate de pasaje descriptive. Actiunea e structurata pe doua planuri ce seintrepatrund: planul concret si cel transfigurat, care pastreaza datele existentiale.Evenimentele se petrec in “ spatiul acestui pamant”, folosindu-se timpul trecut, “ prevremea lui Stefan cel Mare”. Naratiunea legendei incepe firesc, aducand in prim plan imaginea fetei lui StefanVoda. Fata, desi este de o frumusete unica, e muta, fapt ce provoaca o tristetecoplesitoare voievodului. Acesta cauta leac, sfatuindu-se cu carturarii si invatatii cei maide seama ai timpului, dar fara rezultat. In cele din urma o batrana aude de necazul celmare al domnitorului si se prezinta in fata acestuia cu gand sa-l ajute.De la episodul venirii batranei la domnul intristat intriga se nuanteaza, batrana il povatuieste pe Stefan sa cheme Soarele la un ospat unde odrasla sa” avea sa prinda graidaca il va saruta pe alesul invitat”.Acest moment determina imprevizibilul evenimentelor, imprevizibilulevenimentelor si al episoadelor. Sfatul batranei parea, pentru moment, ca aduce o razade speranta in sufletul voievodului. Dar Piaza Rea, personaj malefic, forta a raului,simbol al intrigii si vicleniei, prin vorbe mestesugite incurca si zadarniceste dezlegareafetei de “ blestem”, anuntand Luna de “necredinta SoareluiReactiile Lunii-zana rea- sunt surprinse in imagini intunecoase, exprimate in stildirect si indirect , cu tonalitae de ura-bocet si imprecatie. Scena e tulburatoare: “ Lunase vaita ca n-are parte “ de barbat” si fericire, isi blestema conditia de zana, nu defemeie, care “i-ar fi adus mai multa fericire”. Jura, in mania si durerea ei, ca se varazbuna “ nimicind vlastarul indraznetului voda”.Insusirile supranaturale si contrastante ale personajelor dau pregnanta mesajului,in gradarea episoadelor, incepand cu “noaptea ospatului”. Astfel, “Luna s-a ascuns subsprinceana codrului ca s-o zdrobeasca pe fata”, iar “Soarele, un Fat-Frumos de lumina, petrecea cu Voda si cu curtenii”.  Punctul culminant al naratiunii se realizeaza suprapunerea planurilor si fortelor conflictuale: “ Cand la sfarsit veni la ospat si fata Domnului, ea cade in genunchi infata Soarelui si ii cere o gura de mantuire”, dar “Luna furioasa s-a aruncat asupra feteica o ploaie de blestem, si i-a topit chipul in floarea galbena. Voda si mesenii plang pentru povestea trista a fetei”.Deznodamantul legendei e infatisat, de asemenea, prin impletirea planuluifantastic cu cel real. Astfel, “ Soarele furios face vant Lunei, iar pe copila o ia in palmasi o sadeste in gradina”, ca s-o aiba aproape si ca sa se mai mangaie tatal ei.In finalul legendei cititorul este readus in planul concret, explicandu-se, cumaxima precizie si simplitate, originea si metamorfoza florii- soarelui, trasaturile ei:”De atunci, floarea-soarelui, cu fata ei galbena si infiorata de durere, isi intoarce chipulintristat inspre stralucirea craiului zilei, cerandu-i sarutarea mantuitoare.”.

Legenda Ciocarliei de Vasile Alecsandri  Din vremuri de demult n-a fost fata mai frumoasa ca Lia, fata de imparat. Fata ei alba, ochii albastri si parul balai, frumusetea trupului ei acoperit de haine scumpe, fermecau inimile tuturor celor care o priveau. Despre frumusetea Liei s-a dus vestea in lumea intreaga. De peste noua mari si noua tari au venit sa o

13

Page 14: literatura def educatori Catalin sarbu 2

peteasca feciori de imparati, mandri si viteji. Au venit imparatul Rosu si Alb imparat si Penes imparatul si altii, multi ca frunza si ca iarba ... Lia, insa, nu il voia pe niciunul dintre ei.Lia privea mereu cu drag la Soare si mereu avea ochii plini de lacrimi. Nimeni nu stia de ce, din cauza luminii Soarelui sau din cauza vreunui dor ascuns. Nu-i cunostea nimeni taina, nici cerul, nici pamantul, doar umbra ei stia.Cand frumoasa fata de imparat ii spunea Soarelui ca e singura ei dorinta, ca vrea sa il intalneasca si sa-i fie mireasa, umbra ei suspina si ii spunea ca isi cauta singura pierzania. Lia raspundea ca nu ii pasa, ca va umbla zi si noapte pana isi va gasi iubitul. Umbra zicea ca nu e bine, dar ca o va insoti oriunde se va duce.Intr-o dimineata Lia sui pe Graur, calul ei care fugea ca vantul si ca gandul si porni la drum. Mersera pe sub soare, mersera pe sub stele, strabatura codri si poiene, trecura peste rauri, pana cand ajunsera la malul marii.Lia privi cu dor spre insula pe care se afla palatul Soarelui si se planse umbrei ca Graur nu poate sa mearga si pe pamant si pe apa. Calul spuse ca el nu poate sa mearga pe apa, dar poate fratele lui, cel nascut in valurile marii. Necheza cu putere si din valuri iesi un cal cu solzi argintii pe spate si copite facute pentru a inota. Lia sari pe calul marii si porni pe ape, lasand pe mal umbra si pe Graur.Ajunse Lia pe insula si porni catre palatul minunat. Se imbracase ea la plecare in haine de fecior, dar mersul ei o arata ca e fata.La palat ii iesi in cale mama Soarelui. Era oarba, de la atata privit al stralucirii Soarelui. Soarta ei era sa mai vada numai atunci cand fiul ei ar fi intalnit iubirea. Intreba drumetul daca e fecior sau fata si-i spuse ca, daca e fata, precum se aude pasul, sa plece iute de acolo.Cum Lia nu stia ce sa faca, iata ca aparu Soarele. O zari pe Lia, ii ura bun-venit. Fata raspunse cu vorba duioasa si isi zambira dulce unul altuia. Mama Soarelui simti si hotari sa afle de e fecior sau fata. Avea sa presare flori albe in patul drumetului, la noapte. Daca dimineata vor fi vestede, inseamna ca e barbat, daca vor fi mai inflorite, e fata.Cei doi iubiti petrecura in alinturi toata noaptea. Dimineata, mama Soarelui vazu florile inflorite, caci vederea ii revenise ca prin farmec, si intelese ca oaspetele e fata. Privi pe cer si isi vazu fiul cu iubita la pieptul lui. Uitase de toate, chiar si sa tina seama razelor de foc, iar lumea intreaga era cuprinsa de flacari arzatoare.Mama o blestema pe Lia si cazu moarta la pamant. Blestemul urca pana la cer si Lia se pravali si ea din ceruri, prefacandu-se in mica ciocarlie, pasarea care se inalta mereu catre Soare, cantandu-i primavara cantece de dor. Asa spune legenda ciocarliei ...

Legenda Privighetorii 

Odata ... imparatul pasarilor a fost foarte voios si bine dispus ... Voind sa stie care dintre supusii sai canta cel mai frumos, mai placut si mai fermecator, a dat porunca in toata imparatia, ca de indata, sa se adune la curtea imparateasca cei mai vestiti cantareti ca sa-i cante la masa. Cum au auzit pasarile de aceasta porunca imparateasca, indata s-au adunat toate la un loc, au tinut o sedinta si au ales apoi din mijlocul lor pe trei reprezentanti. Pe acestia i-au trimis la curtea imparateasca. Au fost alese urmatoarele pasari: gangurul, mierla si privighetoarea. Cele alese nu au stat mult pe

14

Page 15: literatura def educatori Catalin sarbu 2

ganduri sa se sfatuiasca, ci se pornira in graba spre curtile imparatesti, fiindca timpul cand trebuiau sa se prezinte imparatului se apropiase.Gangurul, ca unul care are imbracamintea cea mai aleasa si cea mai frumoasa, fiind acoperit cu pene aurii, care stralucesc foarte frumos la lumina soarelui, fu lasat sa mearga inainte. Dar, nu numai ca il lasara, el singur se puse in fruntea celorlalte doua si nici pe una n-o lasa de fel sa mearga inaintea lui.Mierla mergea si ea in urma lui, zicand ca ea, ca una care are cioc auriu, ca si penele gangurului, si imbracamintea neagra si stralucitoare ca matasea, trebuie sa mearga in urma lui.Privighetoarea insa, fiind mai mica la faptura si avand imbracamintea cea mai simpla, ramase in urma si mergea cu capul plecat si umila spre curtea imparatului.

Cum ajunse gangurul la curtea imparateasca si intra inlauntru, imparatul, vazandu-l ca e asa de frumos aranjat si ca are o statura foarte impunatoare, il primi cu cea mai mare cinste, il puse apoi in fruntea mesei si-l pofti sa cante. Gangurul, mandru si plin de fala, incepu a canta. Imparatul fu foarte multumit cu cantecul lui si-l lauda.Intra apoi mierla. Imparatul, cum o vazu si pe aceasta, indata ii intinse si ei un scaun poftind-o sa stea langa masa si sa cante. Incepand sa cante, mierla impresiona mult mai placut si canta mult mai frumos decat gangurul.La urma sosi si privighetoarea si se pleca plina de umilinta pana la pamant dinaintea imparatului. Vazand-o ca e atat de mica, de prizarita, de umila si nebagata in seama, imparatul se mira ce cauta la curtea lui si de aceea o intreba, cam rastit, cu ce treburi a venit, fara insa sa o pofteasca sa stea, cum facuse cu ceilalti doi oaspeti care intrasera inaintea ei.- Inaltate Imparate, zise privighetoarea umila de langa usa, unde ramasese de cand intrase inauntru, sa nu va fie cu suparare si cu banat, sunt aleasa si trimisa de catre neamurile mele la Inaltimea voastra ca si eu sa va cant un cantec.- Canta-mi atunci, zise imparatul zambind, sa te vad si pe tine ce poti.Privighetoarea, necutezand macar sa-si indrepte privirea spre imparat, isi drese mai intai glasul si apoi incepu a canta cum stie ea sa cante, nu cum cantasera celelalte ...Imparatul, cand o auzi cantand, ramase uimit de frumusetea cantecului ei. Un glas asa de duios, dulce, placut si fermecator n-a mai auzit de cand s-a trezit el pe lume. Privighetoarea, prin cantecul ei, a bagat sub covata pe ceilalti doi cantareti de mai inainte.  Si dupa ce a sfarsit ea acuma de cantat, imparatul n-o mai lasa sa stea la usa, ci o puse pe dansa in locul gangurului, in fruntea mesei, totdeodata si „prima”, adica darul cel mai mare, mai frumos si mai pretios, care era menit pentru cel mai bun cantaret, iar dupa ce s-a sfarsit acuma masa, dupa ce toti oaspetii s-au sculat de la dansa, ea - privighetoarea - a fost aceea care a pornit prima in fruntea celorlalti doi cantareti, chiar daca imbracamintea ei e cu mult mai simpla decat a gangurului si a mierlei.Mierla, care cantase ceva mai frumos decat gangurul, s-a dus in urma privighetorii. Gangurul insa, cu toata statura lui cea domneasca, cu toata frumusetea imbracamintei sale, ramase indarat si, iesind umilit si rusinat de la imparatul, se duse acuma cel din urma.

Si de atunci, de cand au fost aceste trei pasari la imparatul lor ca sa-i cante la masa, a ramas privighetoarea cea mai renumita si maiastra cantareata dintre toate neamurile pasarilor. Fiecare pasare cantatoare trebuie sa-si plece capul si sa se inchine inaintea ei.

15

Page 16: literatura def educatori Catalin sarbu 2

SUBIECTUL 4Pentru tine primavara- Otilia Cazimir

Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu, cunoscuta pentru poezia sa plina de sensibilitate si delicatete.

Literatura sa pentru copii este remarcabila. Poeziile sale adresate celor mici, au cateva caracteristici specifice liricii pentru copii: se adresează afectivităţii copiilor, creand imagini frumoase despre universul inconjurator, au o tematica variată si produc multă plăcere prin rimă şi muzicalitate.

Poeta observă minuţios anotimpurile, florile, viaţa ce tresare în ierburi, plante, micile fiinţe.Poezia Pentru tine primavara este un pastel, o poezie descriptiva, in care autoarea isi

exprima trairile sufletesti. Ea este un cantec ce exprima bucuria pe care o traim in anotimpul primavara.

Compozitional, poezia este formata din 2 parti. Primele 2 strofe care constituie partea intai sunt formate in principal de enumeratii, care

denumesc aspecte, elemente semnificative ale anotimpului primavara: siruri de cocoare, ghiocei, flori, crengi de flori pline, albine. Toate aceste elemente compun o imagine de sarbatoare, asa cum concluzioneaza ultimul vers al primei strofe.

In a doua parte, pe langa imaginile vizuale, tabloul primaverii este completat de imagini auditive: zumzet de albine, cantecul florilor

De aceasta data, strofa se incheie cu o intrebare, Pentru cine?, al carui raspuns este chiar titlul poeziei.

Poezia are caracter de oda, inchinat frumusetii anotimpului in care natura se trezeste la viata, care auduce belsug, flori pe pajisti si cantecele vesele ale copiilor.

Şiruri negre de cocoare, Ploi călduţe şi uşoare, Fir de ghiocel plăpând, Cântec îngânat în gând, Sărbătoare…

Zumzet viu prin zarzări. Oare Cântă florile la soare? Că pe crengi de floare pline Nu ştii: flori sunt, ori albine? Pentru cine?...

Pentru tine, primăvară, Care-aduci belşug în ţară, Care vii, Peste câmpii, Cu bănuţi de păpădii Şi cu cântec de copii!

16

Page 17: literatura def educatori Catalin sarbu 2

LEGENDELE lui VASILE ALECSANDRI

Consecvent promotor al celebrei „ Introducţii” a Daciei literare (1840), el însuşi fondator alături de Kogălniceanu si Negruzzi , Vasile Alecsandri a considerat ca folclorul si istoria naţionala ca surse de inspiraţie, dau nota de originalitate literaturii romane atât prin subiect, cat si prin expresie. In poezia de inspiraţie istorica, poetul roman preia tehnici stilistice si motive de la romanticii francezi si le autohtonizează. Prelucrând motive din legendele populare romaneşti, din care percepe o anumita simbolistica, asumându-si tehnici de configuraţie a personajelor din literatura eroica populara, Alecsandri creează in „Legende” un univers medieval proiectat in mit.

Împreuna cu ciclul „Pasteluri” , volumele „Legende” si „Legende noua” alcătuiesc piatra de rezistenta estetica a liricii lui Alecsandri.

Publicate succesiv, intre 1872 si 1874, legendele au caracter istoric, fantastic sau etiologic. Chiar printre „Doinele” sale, poetul paşoptist introduce si câteva balade( Andrii Popa, Groza, Tătarul, Altarul monastirii Putna , Marioara Florioara), la care se adaugă inca cinci in volumul „Mărgăritarele”. Din 1865, este stăpânit de ideea unui proiect epopeic, după modelul „Legendei secolelor” de Victor Hugo.

Balade ca „ Stefan-Voda si codrul” sau „Stefan-Voda si Dunărea”(187?) au pregătit marele poem istoric in 8 parţi „Dumbrava roşie”. Aceasta legenda este „cel mai important fragment de epopee din literatura romana, superior din toate punctele de vedere fragmentelor de acelaşi fel ale lui Heliade si Bolintineanu ( Al. Piru, Surâzătorul Alecsandri.).

Acestui poem istoric di eroic, Alecsandri i-a adăugat: Dan, căpitan de plai; Cuza-Voda; Oda statuiei lui Mihai Viteazul ; Răzbunarea lui Statu-palma; Grui-Sanger; Toamna tesatoare; Pohod na Sibir; Legenda ciocârliei; Legenda randunicai.

Legenda randunicai- Scrisa la Mircesti in 1874 si publicata in volumul „Pasteluri si legende” in 1875, este dedicata

d-nei Nyka Petre Gradisteanu - Prelucrează un text folcloric referitor la metamorfoza unei tinere prinţese in pasare pentru a

respinge iubirea Zburătorului. Ca sa scape de imbratisarea nedorita a făpturii demonice, fata si-a abandonat vesmântul protector si s-a transformat in floarea denumita „rochita-randunicii”

Explicând regresiunea pe scara biologica a unei fiinţe omeneşti intr-un element vegetal, legenda culta are un caracter etiologic, ca si basmele prelucrate de Al Odobescu si integrate in structura eseului erudit „Pseudo-kinegetikos”

Îmbinând mitul folcloric propriu-zis cu cel al eroului supranatural si malefic, Alecsandri le-a integrat in splendide tablouri descriptive diurne si nocturne, înrudite cu spectaculosul natural din pastelurile sale.

Legenda este precedata de un moto, care reproduce un fragment de „cântic poporal” rezumând nucleul epic al intamplarii extraordinare. Poemul legendar evoca, in 4 fragmente succesive, copilăria , adolescenta si devenirea spectaculoasa a unei frumoase fete intr-o vietate destinata spaţiului celest. Eroina este o „copila dragalasa” având un nume predestinat -Rândunica. Perfecţiunea trasarurilor sale o face comparabila cu „zâmbetul de soare” cu „albul unui crin”, cu strălucirea unei stele pe cer. Ursitoarea ii menise o soarta exceptionala, ca va ramane veşnic tânăra si fericita, atrăgându-i pe numeroşii muritori prin farmecele ei. I s-a mai oferit o rochiţa alba, ţesuta din razele lunii si brodata cu stele in forma de „altiţe”. Cromatica subliniază castitatea si puritatea morala pe care copila le respecta.Ursitoarea a avertizat-o ca frumuseţea ei va atrage si încercarea malefica a Zburătorului de a-i castiga iubirea si de a o amăgi prin simularea unei afecţiuni reciproce. Zâna i-l descrie ca pe o făptura nestatornica, superficiala si infidela, care simulează dragostea, incapabil s-o trăiască de fapt.

17

Page 18: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Eroul fantastic mimând doar condiţia umana nu are preferinţe sentimentale, ne se poate dărui unei iubiri unice, nu pretuieste feminitatea in sine, ci in stadiul ei primar, neprihănirea. Copila asculta îndemnurile protectoarei divine si nu se lasă amgita de inflcarata declaraţie a personajului demonic. Cuvintele lui de dragoste anticipează, prin impetuozitatea lor romantica si bogata figuraţie retorica, dialogurile erotice din „ Calin (file din poveste)”.

Respins de fata si având un caracter răzbunător, precum cel al zmeului din poveste, Zburătorul pandeste momentul propice pentru a-i fura fetei ce se scalda in lac rochiţa protectoare.

Pastelistul Alecsandri se vadeste in legendele sale, imaginând un seducător tablou nocturn. Pentru prima oara in lirica romaneasca, un poet indrazneste sa picteze in cuvinte nudul feminin, trupul fetei fiind comparat cu „o dalba feerie” si ”divina încântare”. Apariţia ei de vis trezeşte elementele de natura personificate, care se comporta ca nişte virtuali indragostiti. Natura înzestrata cu atribute senzual-omeneşti ia parte la euforia erotizata.

Ieşind la mal, infioarata de adierea nopţii estivale, frumoasa copila se contempla ca Narcis in oglinda acvatica. Nemaifiind apărata de haina vrăjita, prinţesa isi pierde unicitatea si „norocul” in lume, incalcand promisiunea făcuta zânei bune. Când Zburătorul, sigur de izbânda apropiata, a vrut sa o cuprindă in braţele sale, fata s-a metamorfozat instantaneu intr-o rândunica, scăpând imbratisarii fatale. O data cu ea, se înalta in vânt si straiul fermecat din care au căzut pe pamant florile ce vor purta de atunci numele pasării : „Odoare-a primaverei: Rochiti de rândunele!”

Un pedagog de scoala noua de I.L.Caragiale

RezumatConferință Domnul Rostogan, ,și-a ȋnceput cariera de pedagog printr-o conferință,unde a confirmat auditoriului că are un șistem de predare deosebit. El pune ȋntrebări de gramatică,apoi de matematică,la care elevii trebuie să raspundă corect.După prezentarea procedeului superior,auditoriu l-a aplaudat pe pedagog și ȋn următoarea zi a devenit profesor. O inspecțiune Ziua următoare,la oră,a venit un inspector,și profesorul a ȋnceput să asculte elevii.Primul a răspus binisor,și inspectorul a fost impreșionat,replica profesorului fiind ca acesta e doar mediocru.La fel și cu ceilalti,i-a laudat,iar profesorul a sustinut ca aceia sunt deja printre cei bunisori. In incheierea orei,inspectorul l-a apreciat pe profesor și a fost absolut multumit de stilul acestuia,el le-a spus copiilor sa profite de metoda aceea,pentru ca a fost aplicata cu succes,și rezultatele au dat roade.

18

Page 19: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Examenul anual Profesorul i-a ascultat pe elevi.A fost foarte aspru.Mamele elevilor au stat pe scaune uimite. Dupa ce profesorul l-a ascultat pe Ionescu și pe Popescu,a intrat doamna Ftiriadi cu baiatul ei,care a raspuns corect la intrebarile profesorului și de aceea baiatul a fost apreciat in fata clasei de acesta.Doamna Ftiriadi a plecat cu copilul,in timp ce profesorul a fost laudat de dansa pentru metoda eficienta de predare.

Citate • “Şcolerul :Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a prăda grămakica în jenăre și apoi numai doară ghespre metoda intuikivă și ghespre răspunsurile neapărake, nețășitake ghe lojica lucrului, amăsurat inkelijinții școlerului!”• “Pedagogul :No, acuma, spune-ne tu numai cum se împart substankivele? Școlerul, la întrebarea aceasta a mea doară, musai să răspunză, nețăsare, amăsurat priceperii și rățiunii sale:Școlerul: În substankive care se văd și substankive cari nu se văd - reșpeckive concreke și abstracke!”•”Pedagogul :Ați auzit voi, copii, ghespre jăn? Ce iaște jănul?Școlerul răspunghe: Jănul e cumu-i lucru: masculin, femenin și ekerojen au neutru, reșpeckive ghe bărbat, ghe femeie și ghe ce nu-i nici bărbat, nici femeie.”•Pedagogul: Neutru! Neutru mai apoi, dacă-i calul masculin și iapa femenină, neutru-i catârul, carele nu-i nici cal, nici iapă, nici măgar, nici cal: e catâr, aghică corșitură, ghe îmbele jenuri, și mai gheparke pentru aceea se conzultă zoologhia, care-i o altă știință naturale, și doară naturalia non sunt turpia!...

Caracterizarea personajelor Pedagogul din aceasta opera este personajul principal. Acesta se numeste Marius Chicoș Rostogan.El este un distins pedagog,adică o persoană cu pregatire specială,care se ocupă teoretic si practic cu munca didactică si educativă. El și-a câstigat dreptul de a fi profesor imediat dupa conferinta tinută in fața “aughitorului”.Acesta a dovedit la conferință că ȋntradevăr metoda lui este o inovație. Domnul Rostogan are un fel unic de a vorbi,acesta totdeauna înainte de e și i, pronunță pe: n ca gn franțuzesc, t ca k, d ca gh, g ca j, c ca ș.Câteodata acesta le spune elevilor „prostovan”sau”bou”. Atitudinea scriitorului fata de acest personaj este partinitoare. Elevii din text sunt personaje secundare. Din acest colectiv de elevi sau “scoleri”,dupa cum obisnuieste domnul Rostogan copiilor,cunoastem doar doi dintre ei,acestia fiind Ionescu si Popescu,doi elevi “mediocri”,asemenea tuturor celor din acea clasa. Domna Ftiriadi este un personaj episodic,aceasta apare doar intr-o parte destul de mica din acest text. Aceasta era o doamna din inalta societate,care avea o voce cu un diapanzon foarte inalt.Ea avea un copil,dar ii se spune Micul Ftiriadi. Micul Ftiriadi este si el un personaj episodic. Acesta era fiul unor oameni importanti ai societatii.Acesta era destept,dar si sfios. Era un copil gras si mops,adica cu nasul turtit. El ia o nota mare de la profesor si este si laudat in fata “scolerilor”.

19

Page 20: literatura def educatori Catalin sarbu 2

LEGENDELE lui VASILE ALECSANDRI

Consecvent promotor al celebrei „ Introducţii” a Daciei literare (1840), el însuşi fondator alături de Kogălniceanu si Negruzzi , Vasile Alecsandri a considerat ca folclorul si istoria naţionala ca surse de inspiraţie, dau nota de originalitate literaturii romane atât prin subiect, cat si prin expresie. In poezia de inspiraţie istorica, poetul roman preia tehnici stilistice si motive de la romanticii francezi si le autohtonizează. Prelucrând motive din legendele populare romaneşti, din care percepe o anumita simbolistica, asumându-si tehnici de configuraţie a personajelor din literatura eroica populara, Alecsandri creează in „Legende” un univers medieval proiectat in mit.

Împreuna cu ciclul „Pasteluri” , volumele „Legende” si „Legende noua” alcătuiesc piatra de rezistenta estetica a liricii lui Alecsandri.

Publicate succesiv, intre 1872 si 1874, legendele au caracter istoric, fantastic sau etiologic. Chiar printre „Doinele” sale, poetul paşoptist introduce si câteva balade( Andrii Popa, Groza, Tătarul, Altarul monastirii Putna , Marioara Florioara), la care se adaugă inca cinci in volumul „Mărgăritarele”. Din 1865, este stăpânit de ideea unui proiect epopeic, după modelul „Legendei secolelor” de Victor Hugo.

Balade ca „ Stefan-Voda si codrul” sau „Stefan-Voda si Dunărea”(187?) au pregătit marele poem istoric in 8 parţi „Dumbrava roşie”. Aceasta legenda este „cel mai important fragment de epopee din literatura romana, superior din toate punctele de vedere fragmentelor de acelaşi fel ale lui Heliade si Bolintineanu ( Al. Piru, Surâzătorul Alecsandri.).

Acestui poem istoric di eroic, Alecsandri i-a adăugat: Dan, căpitan de plai; Cuza-Voda; Oda statuiei lui Mihai Viteazul ; Răzbunarea lui Statu-palma; Grui-Sanger; Toamna tesatoare; Pohod na Sibir; Legenda ciocârliei; Legenda randunicai.

Legenda randunicai- Scrisa la Mircesti in 1874 si publicata in volumul „Pasteluri si legende” in 1875, este dedicata

d-nei Nyka Petre Gradisteanu - Prelucrează un text folcloric referitor la metamorfoza unei tinere prinţese in pasare pentru a

respinge iubirea Zburătorului. Ca sa scape de imbratisarea nedorita a făpturii demonice, fata si-a abandonat vesmântul protector si s-a transformat in floarea denumita „rochita-randunicii”

Explicând regresiunea pe scara biologica a unei fiinţe omeneşti intr-un element vegetal, legenda culta are un caracter etiologic, ca si basmele prelucrate de Al Odobescu si integrate in structura eseului erudit „Pseudo-kinegetikos”

Îmbinând mitul folcloric propriu-zis cu cel al eroului supranatural si malefic, Alecsandri le-a integrat in splendide tablouri descriptive diurne si nocturne, înrudite cu spectaculosul natural din pastelurile sale.

20

Page 21: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Legenda este precedata de un moto, care reproduce un fragment de „cântic poporal” rezumând nucleul epic al intamplarii extraordinare. Poemul legendar evoca, in 4 fragmente succesive, copilăria , adolescenta si devenirea spectaculoasa a unei frumoase fete intr-o vietate destinata spaţiului celest. Eroina este o „copila dragalasa” având un nume predestinat -Rândunica. Perfecţiunea trasarurilor sale o face comparabila cu „zâmbetul de soare” cu „albul unui crin”, cu strălucirea unei stele pe cer. Ursitoarea ii menise o soarta exceptionala, ca va ramane veşnic tânăra si fericita, atrăgându-i pe numeroşii muritori prin farmecele ei. I s-a mai oferit o rochiţa alba, ţesuta din razele lunii si brodata cu stele in forma de „altiţe”. Cromatica subliniază castitatea si puritatea morala pe care copila le respecta.Ursitoarea a avertizat-o ca frumuseţea ei va atrage si încercarea malefica a Zburătorului de a-i castiga iubirea si de a o amăgi prin simularea unei afecţiuni reciproce. Zâna i-l descrie ca pe o făptura nestatornica, superficiala si infidela, care simulează dragostea, incapabil s-o trăiască de fapt.Eroul fantastic mimând doar condiţia umana nu are preferinţe sentimentale, ne se poate dărui unei iubiri unice, nu pretuieste feminitatea in sine, ci in stadiul ei primar, neprihănirea. Copila asculta îndemnurile protectoarei divine si nu se lasă amgita de inflcarata declaraţie a personajului demonic. Cuvintele lui de dragoste anticipează, prin impetuozitatea lor romantica si bogata figuraţie retorica, dialogurile erotice din „ Calin (file din poveste)”.

Respins de fata si având un caracter răzbunător, precum cel al zmeului din poveste, Zburătorul pandeste momentul propice pentru a-i fura fetei ce se scalda in lac rochiţa protectoare.

Pastelistul Alecsandri se vadeste in legendele sale, imaginând un seducător tablou nocturn. Pentru prima oara in lirica romaneasca, un poet indrazneste sa picteze in cuvinte nudul feminin, trupul fetei fiind comparat cu „o dalba feerie” si ”divina încântare”. Apariţia ei de vis trezeşte elementele de natura personificate, care se comporta ca nişte virtuali indragostiti. Natura înzestrata cu atribute senzual-omeneşti ia parte la euforia erotizata.

Ieşind la mal, infioarata de adierea nopţii estivale, frumoasa copila se contempla ca Narcis in oglinda acvatica. Nemaifiind apărata de haina vrăjita, prinţesa isi pierde unicitatea si „norocul” in lume, incalcand promisiunea făcuta zânei bune. Când Zburătorul, sigur de izbânda apropiata, a vrut sa o cuprindă in braţele sale, fata s-a metamorfozat instantaneu intr-o rândunica, scăpând imbratisarii fatale. O data cu ea, se înalta in vânt si straiul fermecat din care au căzut pe pamant florile ce vor purta de atunci numele pasării : „Odoare-a primaverei: Rochiti de rândunele!”

Dumbrava minuanta ed mihail sadoveanu

Doamna Mia Vasilian, a doua soţie a avocatului Jorj Vasilian, nu avea decât o supărare, pe  Lizuca, fetiţa de şase ani rămasă soţului ei din prima căsătorie.După moartea mamei, fetiţa fusese crescută de bunici, părinţii mamei, care trăiau la marginea târgului. După ce s-a recăsătorit, tatăl ei a luat-o de acolo şi, fiind de acord cu a doua soţie că fetiţa e prost crescută, nu a mai lăsat-o la bunici.În timp ce le spunea toate acestea unor musafire, fetiţa se strecurase în salonaş şi  mama vitregă porunci slujnicei să o scoată de acolo.Slujnica o scoase şi o bătu. Nu era prima oară şi fetiţa i se plânse lui Patrocle, un căţel roşcat, cu picioarele scurte şi strâmbe. Necăjită că tată-său nu vine mai repede de la Bucureşti şi că nu-i mai văzuse pe bunici de mult timp, Lizuca hotărî să plece la bunici, împreună cu Patrocle.Lizuca şi Patrocle trecură printre livezi şi ajunseră la pârâu, apoi în dumbrava de la Buciumeni.

21

Page 22: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Se înseră şi drumul nu se mai vedea.  Găsiră o scorbură unde Lizuca se culcă, se înveli cu hăinuţa, trase bereta cea roşie pe cap, iar căţelul se ghemui lângă ea.  Începură să cânte un greier, apoi o privighetoare. Fetiţa se gândi că pădurea seamănă cu pădurile din poveştile pe care i le spunea mama ei. Mai târziu apărură nişte omuleţi mititei. În faţă mergeau un bătrânel şi o bătrânică, apoi veneau patru omuleţi care purtau un pătuţ cu o domniţă bălaie.Domniţa îi spuse Lizucăi că, noaptea, dumbrava aceea este o împărăţie fermecată. Bătrânelul îi povesti fetiţei despre Statu Palmă şi îi spuse că, dacă oamenii nu mai spun poveşti, atunci pier toţi, şi piticii şi uriaşii şi zânele. Apoi zise că ei sunt fericiţi că au unde trăi, fiindcă tatăl ei nu a ascultat-o pe mama vitregă şi nu a vândut pădurea.Începu să povestească şi domniţa. În acea dumbrava minunata trăise o zână frumoasă de se dusese vestea, zâna închipuirii. Veniseră mulţi să o găsească, feciori de crai cu arme şi oşteni, dar nu au găsit-o. Făt Frumos veni şi el şi prinse a cânta din fluier pe malul apei. Lui i se arătă zâna, căci el credea în ea şi o purta în sufletul lui. Ea i-a dăruit iubirea ei, dar el a pierdut-o până la urmă, căci i-a ascultat pe ceilalţi oameni care s-au străduit să-i dovedească neapărat că ea nu e decât o închipuire.Bătrânica  povesti şi ea despre o căsuţă din apropierea dumbrăvii, în care trăiesc doi bătrâni. Acolo fusese şi fata lor, care avea şi ea o fetiţă. Ea îi spusese fetei că nu va mai trăi prea mult şi când va voi să o vadă, doar să se gândească la ea şi ea va veni. Numai să fie singură.Lizuca îşi dădu seama că bătrânica povesteşte chiar despre ea şi mama ei. Ca trezită din somn, îl auzi pe Patrocle lătrând, apoi zări in dumbrava minunata luminile unor felinare şi doi bătrâni care semănau cu bunicii ei.Fetiţa adormi la loc şi când se trezi era în pat, în casa bunicilor ei.  Din livadă se auzeau glasurile mamei vitrege, al slujnicei ei  şi al bunicului. Mama vitregă îl acuza pe bunic că a ascuns prezenţa Lizucăi la ei acasă şi voia să o ia pe fetiţă imediat de acolo.  Bunicul spuse că asta nu se va întâmpla, că el înţelege că năzuieşte la averea fetiţei, dar s-o lase în pace şi să plece acasă.Mama vitregă, furioasă, începu să dea din mâini şi fu atacată de albine, căci bunicii aveau stupi în livadă. Lizuca se bucură şi îi zise bunicuţei că o să-i spună tatei că ea nu mai pleacă de la ei.

LEGENDA CIOCARLIEI de Vasile Alecsandri

22

Page 23: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Cu predilectie la Vasile Alecsandri intalnim preferinta sa pentru legendele etiologice. Din categoria lor autorul prefera sa vorbeasca in versuri despre pasari, luandu-si de obicei drept moto versuri populare, cum procedeaza si la Legenda ciocarliei: “ Lie, Lie,/ Ciocarlie/ Zbori in soare/ Cantatoare/ Si revina / pe pamant/ Cu dulce cant.”

La fel ca si in legenda randunicii si aici pasarea era la inceput o fata “ frumoasa Lia, fecioara-mparateasca”. Actiunea legendei se petrece in vremea cand “lupii erau pastori de oi”, iar “ ursii mancau cirezi de boi”.

Frumusetea fetei este in concordanta cu frumustea naturii: “ luceferii, vazand-o, mai viu au stralucit”. Fata, o adevarata “ minune vie”, e descrisa folosind cu migala epitete si comparatii miscatoare. Ea are “ fata alba”, “ ochi albastri ca floarea de cicoare”, haine scumpe.

Urmatoarele personaje dau farmec si continuitate fireasca legendei: sunt craiul Rosu, Albul, Penes, imparatul, ce au venit sa o vada auzind ca ea “ fura ochi si minti”. Ca in basm fata, desi e petita, nu se uita la nici un petitor, ci dimpotriva plange. Aici ni se pare ca insusi autorul nu stie motivul tristetii fetei. Totusi umbra ei stie de ce e trista. Taina ei e iubirea pentru astrul ceresc, soarele, fiind din acest motiv chiar geloasa pe el cand acesta “saruta o floare.” Lia doreste sa mearga catre soare, chiar daca acesta ii spune ca nu e bine. Incalecata pe calul sau, Graur, Lia pleaca. Apare si aici, la fel ca in basme, motivul caluluicare zboara “ ca vantul si ca gandul”, motivul celor trei zile si trei nopti nedormite pentru iubire. Calul este aici “putin nepunticios”, pentru ca “nu poate sa calce si pamantul, si marile sa-noate”. Dar tot el, calul, o ajuta, avand un frate ce iese din unda apei . comuniunea om-natura-animal e prezenta prin tristetea despartirii Liei de calul sau Graur.

Ajunsa la palatul soarelui o intalneste pe mama acestuia, batrana, care se mira cum de cineva a indraznit sa calce unde nu a mai fost nimeni. Fiindca nu poate vedea cu ochii, dar aude foarte bine, ii ureaza necunoscutului de e fata sa fuga pentru ca soarele e fiul ei, fara pacate. Dar pana sa se gandeasca Lia apare Soarele, venindu-i vremea sa apuna. Versurile “ Durerea omeneasca in veci sa nu te-ajunga/ si fie-ti scurt necazul si fericirea lunga.” amintesc de Luceafarul lui Eminescu. Mama soarelui revine cu o incercare pentru Lia pentru a descoperi daca e fata sau baiat ( ii pune flori albe in pat care nu se ofilesc peste noapte, deci e fata). Atunci mama soarelui blestemand pe Lia ca i-a rapit fiul moare. Insa blestemul o ajunge pe Lia, transformand-o intr-o “ mica, voioasa ciocarlie” care cheama mereu soarele “ cu dulcea ei cantare”.

Legenda, desi se incheie trist, e plina de semnificatii. Automat gandul cititorului zboara la Catalina lui Eminescu, care iubea astrul noptii, luceafarul. Versurile “ mare i-a fost visul/ Scurta fericirea” duc cu gandul la marele poet roman.

Poetul a dezvoltat ideea din cantecul popular, imaginand o intamplare in care a introdus si elemente ireale pentru a explica modul in care a aparut ciocarlia

23

Page 24: literatura def educatori Catalin sarbu 2

si de ce zborul si cantecele sale au particularitati cunoscute.Legenda contine o varietate de procedee stilistice, printer care epitete:

“anticii codri desi”, “micii Carpati uriesi”, “ vaile profunde”etc; comparatii: codrii erau “ ca iarba” si “mici ca musuroaie Carpatii”, iar vaile si valcelele apar “ca pe o apa lina usoare valurele”: metafore: parul, “fuior de aur”etc.

Versificatia se impune prin armonie si muzicalitate. Versul este amplu, alcatuit din 13-14 silabe, grupate in unitati iambice, despartite prin cezura.

Ispravile lui Pacala                                                                     de Petre Dulfu

            In volumul ,,Ispravile lui Pacala" , autorul Petre Dulfu a reunit multe dintre intamplarile acestui personaj, pe nume Pacala, cel mai mic dintre cei trei frati.              Pacala e un erou al snoavelor populare romanesti, un om poznas, care trece prin multe intamplari amuzante, fiind un dusman foarte mare al preotilor, care incearcau sa-i faca rau, Pacala contraataca prin istetimea sa, nefiind lacom, dar vrand sa fie respectat de cei din jur.

         Prin multe intamplari de ale sale, el isi arata istetimea, fiind cea mai importanta arma, impotriva boierilor si ale popelor care vor sa-l chinuie, dar pierzand, atat averea, cat si demnitatea.

       Prin alte intamplari el si-a aratat prostia: cea mai cunoscuta fiind caratul usii, dar datorita lui Dumnezeu, care tine cu oamenii cinstiti, precum Pacala, aceste greseli reusesc sa fie de folos. La fel s-a intamplat si in intamplarea cu usa, deoarece prin acest fapt a scapat de moarte, castigand si niste bani.

       O alta calitate a lui Pacala era si credinta sa in Dumnezeu, fara   de care nu ar mai fi putut face niciuna din aceste peripetii, care distreaza din ce in ce mai tare cititorul de la capitol la capitol.   

24

Page 25: literatura def educatori Catalin sarbu 2

                 Inspirati de acest volum, satenii unui sat din Olt, si-au numit satul Pacala. Numele satului Păcala vine de la un om om isteţ, hâtru şi pus pe şotii, care, potrivit tradiţiei locale, ar fi trăit, cu mulţi ani inainte, pe acele meleaguri şi, căruia, oamenii i-ar fi zis Păcală. De aici, mai tărziu, s-a tras şi numele satului: Păcala (satul lui Păcală), este un fericit caz de asemănare (prin relaţionare) cu celebrul erou popular, personaj de legendă al snoavelor populare româneşti, cunoscut pentru umorul şi isteţimea sa, ascunse sub o mască de naivitate şi simplitate. 

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte Petre Ispirescu

Basmul “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” se incadreaza in genul epic,iar ca specie literara este un basm popular cules si publicat de Petre Ispirescu.Impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantastical ca specific stravechi al basmelor,insa si in aceasta creatie populara se manifesta idei filosofice din mitologia romaneasca referitoare la conditia omului in univers,la viziunea despre viata si moarte. Basmul imbina supranaturalul popular cu profunde conceptii filosofice si mitologice,de unde reiese originalitatea unica a acestei creatii. Seminificatia titlului “Tinerete fara batrabete si viata fara de moarte” releva sensuri pline de substanta ideatica,dubla negatie “fara” reliefand fermitata dorintei omului de a atinge idealuri superioare,anuland astfel adevaratul universal-valabil ca nu exista nici batranete fara tinerete si nici moartea fara de viata,adica nu poti fi batran daca nu ai fost mai intai tanar sin u poti muri daca nu ai fost viu. Subtilitatile semnificatiei titlului se regasesc in cuvintele cu care il intampina zana, cu mila, in tinutul vremii uitate: “-Bine ai venit,Fat-Frumos”- si cele pe care i le spune Moartea, dandu-i o palma:”- bine ai venit ca de ami intarziai,si eu ma prapadeam.” Tema este atipica pentru basm,lupta nu se maid a intre fortele binelui si cele malefice,ci releva dreptul native al omului la fericire si refuzul de a accepta o viata banala,marginita intre limitele umanului. Se pare ca motivul mitologic al copilului are nu accepta sa se nasca nu se regaseste in folclorul altor popoare. Deznodamantul constand in triumful legilor universal-valabile care guverneaza conditia de muritor a omului. Subiectul ste asemanator basmelor in ceea ce priveste eroii si motivele populare,incipitul fiind reprezentat de formula initiala tipica “a fost o data ca niciodana ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti”. Neobisnuita este continuarea cu elemente supranaturale ce prezinta relati imposibile intre elemntele universului,ceea ce at sugera faptul ca aceste inatamplari nu s-au petrecut nicicand si sunt de neconceput:”de cand facea plopusorul pere si rachita micsunele”,”de cand se bateau ursii in coade”. Aceasta formula de inceput are menirea de a proiecta evenimentele narrate intr-un timp fabulos, intr-o ordine stranie,rasturnata a lumii si intr-un spatiu miraculous. Basmul incepe cu motivul imparatului fara urmas intalnit adesea la aceaste createi populare. Un imparat si o imparateasa isi doreau copii dar degeaba au umblat pe la vraci si filozofi pentru ca nu isi puteau indeplinii dorinta. Vrajitorul le da leacurile dar ii avertizeaza ca

25

Page 26: literatura def educatori Catalin sarbu 2

aceasta dorinta le va aduce intristare, ca vor avea un singur copil de care insa nu vor avea parte. Copilul este nazdravan inca de a se naste plangand si refuzand de a venii pe lume,desi imparatul ii fagaduia “toate bunurile din lume”. Cand acesta ii va promite Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, copilul tace brusc si se naste spre bucuria tuturor. Copilul este istet si curajos invata intr-o luna cat altii intr-un an atfel ca “imparatul murea si invia de bucurie”iar imparatia era mandra ca o sa aiba un conducator intelept ca Solomon. Cand baiatul implinea cinsprezece ani, i-a cerut tatalui sa-si respecte promisiunea, dar imparatul recunoaste ca n-are de unde sa-I dea tinerete fara batranete si viata fara de moarte si ca fagaduiala avuse drept scop impacarea lui. Tanarul este hotarat sa plece in cautarea idealului pentru care se nascuse pe aceste pamant si toate rugaciunile si lacrimile parintilor sau ale curtenilor de a-l convinge sa renunte la acest scop supreme au fost in zadar. Se manifesta in aceasta secventa a basmului mitul dorintei imposibile. Intamplarile urmatoare compun motivul probelor depasite fiind intalnit in majoritatea basmelor cu scopul de a scoate in relief insusirile exceptionale ale eroului, fie pentru a-si gasi sotia potrivita,fie pentru a face ca adevaratul sa triumfe. Fat-Frumos isi allege din grajdurile imparatiei calul cel mai “rapciugos si bubos si slab” pe care il hraneste cu mana lui. Sfatuit de cal, voinicul cere tatalui “palosul sulita,arcul, toba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau, ceea ce simbolizeaza intoarcerea la valorile traditionale ca experienta spirituala necesara in aceasta calatorie. A treia zii de dimineata voinicul si calul portesc in calatorie insotiti cu merinde si bani si vreo doua sute de ostasi ,dupa cum poruncise imparatul. Dupa ce ies din imparatia tatalui Fat-Frumos imparte toata avutia soldatilor apoi o iau spre rasarit si dupa trei zile si trei nopti ajung intr-o campie plina cu schelete umane. Calul il avertizeaza ca intrasera pe mosia lui unei Ghenoaie care era atat de rea incat omora pe orcine cuteza sa calce pe pamanturile ei de aceea trebuia ca Fat-Frumos sa aiba arcul si sageata pregatite iar palosul si sulita la indemana. Aceasta va fi prima proba pe care voinicul trebuie sa o depaseasca. Dupa ce au mers “cale lunga si mai lunga” au ajuns pe mosia Scorpiri cu care era sora Ghenoaia dar fiind atat de rele nu puteau convietui. Voinicul trage cu arcul si sageata lovindu-I un cap din cele trei, la adoua sageata Scorpia se roaga la Fat-Frumos sa o ierte acesta fiind cea de-a doua proba. Aflanduse foarte aproape de palatal Tinerete fara batranete si viata fara de moarte,inconjurat de o padure deasa unde traiau o multime de fiara fioroase.Pentru ca prin padure era imposibil sa poata trece s-au hotarat sa zboare deasupra padurii, asteptand momentul cand lighioanele primeau mancare in curtea palatului. Tocmai cand sa coboare atinse cu piciorul varful unui copac si toate fiarele incep sa urle. Doamne care da de mancare puilor ei ii salveaza orind dobitoacele si trimitandu-le la locul lor, aceasta fiind a treia proba si ultima pe care o depaseste voinicul. Motivul dorintei implinite incepe cu primirea entuziasta pe care le-o face “doamna palatului” o zana inalta pentru ca pana atunci nu mai vazuse un suflet de om pe la dansa. Ea il priveste cu mil ape voinic si ii ureaza “bun venit” si confirma faptul ca acolo se gasea tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Stapana mai avea doua surori mai mari, ii face cunostinta cu ele si cu animalele fioroase petru a se putea plimba in voie. Cu timpul s-au imprietenit iar Fat-frumos s-a casatorit cu fata cea mica. Va fi prevenit san u mearga in Valea Plangerii. Intr-o zi mergand la vanatoare si alergand dupa un iepure pe care nu-l putuse nimeri cu sageata Fat-Frumos nu baga de seama si trece in Valea Plangerii facandu-i-se dor de casa. Revenirea memoriei si a dorului de parinti sugereaza reumanizarea eroului si redobandirea conditiei de om muritor. Insa aceasta secventa se manifesta motivul dorului de parinti asa ca hotaraste sa mearga sa-si vada parintii apoi sa se intarca inapoi. In zadar sotia ii spune ca trecusera sute de ani si ca parintii nu ii mai traiau de mult ca va pieri si el daca va pleca dar rugamintile fetelor nu i-au putut

26

Page 27: literatura def educatori Catalin sarbu 2

ostoi dorul de casa. Motivul rentoarcerii la conditia umana este si ultimul ce se destinge in acest basm popular, calul se invoieste in cele sin urma sa-l dup ace Fat-Frumos dar numai pana la curtea imparateasca de unde se va intoarce imediat la palat fara sa-l mai astepte. Meleagurile si oamenii sunt de nerecunoscut, in locul unde fusesera mosiile Scorpiei si Gheonoaiei se ridicau orase iar locuitorii radea cand ii intreba de ele ceea ce semnifica scurgerea ireversibila a timpului. Vazand ruinile palatului peste care crescuse buruienile, Fat-Frumos lacrimeza amintindu-si de copilaria petrecuta cu parintii. Barba ii crescuse pana la genunchi ploapele ii cazusera incat trebuia sa le ridice cu degetele casa vada ce se afla intr-o ladita de lemn, de unde “Moartea lui” se ridica si-I trage o palma spunandu-i cu “glas slabanogit”:”Bine ai venit ca d emai intarziai si eu ma prapadeam.” Fat-Frumos cade mort si se preface in pamant. Accentuare ideii ca Moartea lui reliefeaza conceptia ca fiecare om are o singura moarte. In basmul “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” conflictul nu se manifesta intre fortele binelui si ala raului intre adevar si mincina ci exista numai lupata omului cu sine insusi pentru a-si indeplini idealurile superioare. Este singurul basm care nu poate avea ca formula finala acea zicere devenita celebra:”si au trait fericiti pana la adanci batraneti..” deoarece protagonistul simbolizeaza motivul reintoarcerii la conditia umana de muritor. Basmul se termina cu o formula finala tipica:”iar eu incalecai pe o sa si va spusei dumneavoastra asa” Voinicul traieste intr-o aparenta fericire in Paradis deoarece aceasta este provocata de amnezie si de incremeniea timpului se aceea exista si dilema daca nu cumva de fapt Fat-Frumos si-a ratat viata reala. Revenindu-I memoria se intoarce la conditia de om muritor care se astfel nu poate intra in vesnicie decat prin moarte. Susitinand si dezvoltand aceasta idée Mircea Anghelescu remarca:”Aspiratia omului catre vesnicie in basmul lui Ispirescu trebuie vazuta ca aspitarie catre perfectiune catre purificarea individului fie si numai in sens moral inar neputinta pastrarii ei,dup ace a fost obtinuta nu este martuirea unui esec, ci accpetarea destinului a conditiei umane, o data ce aceasta purificare simbolica a fost realizata.”

FLORIŢA DIN CODRU Ioan Slavici

Ca şi Eminescu şi Creangă, Slavici a cunoscut încă din copilărie tezaurul folclorului şi a

înţeles concepţia despre lume a poporului din rândurile căruia s-a ridicat.

Slavici aprecia basmul popular ca specia cea mai apropiată de înclinaţiile spiritului spre

fantastic, spre visare, dar care reprezintă şi chintesenţa înţelepciunii şi a năzuinţelor permanente

ale poporului.

Aşadar, Slavici a găsit în folclor izvoare nesecate de inspiraţie, dar el nu a prelucrat

mecanic ceea ce i-a oferit modelul popular. Scriitorul a adăugat elemente noi, îmbogăţind, 27

Page 28: literatura def educatori Catalin sarbu 2

prelucrând şi dezvoltând temele şi tradiţiile folclorice şi imprimând poveştilor o amprentă

personală.

O notă caracteristică a unora din poveştile lui Slavici este şi acordarea rolului de personaj

principal fetei viteze şi isteţe. Figura fetei dotate cu calităţi deosebite este pe primul plan în

poveştile: Ileana cea şireată, Limir-Împărat, Floriţa din codru.

În povestea Floriţa din codru, Slavici a abordat un motiv întâlnit nu numai în Transilvania,

ci şi în folclorul unor popoare mult mai îndepărtate, de unde a trecut apoi în culegerile şi

prelucrările multor creatori de basme: Muntenia – Nărămuza, Moldova – Cine-i mai frumoasă?,

Ungaria – Cea mai frumoasă femeie din lume, Albania – Fatime, Portugalia – Regina vanitoasă,

Germania şi Rusia – Albă ca Zăpada.

La Slavici subiectul apare localizat şi apropiat de realitatea satului românesc. Floriţa nu

este fată de ţar sau împărat, ci o fată fără părinţi, găsită în codru. Un crâşmar a plecat într-o

dimineaţă după lemne în pădure şi pe o poiană plină de flori a găsit o fetiţă ce se juca cu nişte

pui de căprioară. Crâşmarul a lăsat lemnele şi a luat fata în braţe, ducând-o acasă. Fata cu cât

creştea, cu atât se făcea mai frumoasă. Oamenii i-au spus Floare.

Dar frumuseţea Floriţei trezeşte gelozia mamei vitrege. Aceasta o pune pe Floriţa la tot

felul de munci peste puterile ei, spre a-i distruge frumuseţea: să măture casa, crâşma, curtea, să

fiarbă mâncare, să taie lemne, de dimineaţă până noaptea.

Ori de câte ori se vestea trecerea fiului de împărat pe la crâşmă, cârciumăreasa, după ce

se gătea, îşi întreba oglinda dacă e frumoasă. Dar, de fiecare dată, oglinda îi spunea că tot mai

frumoasă e Floriţa.

În cele din urmă, pentru a scăpa de ea, mama vitregă trimite pe vrăjitoarea Boanţa, s-o

omoare în codru. Dar viaţa Floriţei este salvată. Baba Boanţa ia ochii de căprioară care

căzuseră la Floriţa în poală, şi-i duce cârciumăresei, spunând că sunt ai Floriţei.

Rămasă în codru, Floriţa nu deznădăjduieşte. Ajunsă la casa unor hoţi, îi socoteşte nişte

oameni năpăstuiţi şi caută să le uşureze viaţa: le curăţă coliba, le face mâncare, le coase

hainele, îi îngrijeşte, şi astfel, prin bunătatea ei, reuşeşte să-i transforme. Aceştia se lasă de

hoţie.

Mama vitregă o urmăreşte pe Floriţa şi încearcă s-o piardă prin diferite obiecte vrăjite:

inel, rochie, firul morţii. Hoţii o scapă de la moarte de două ori, dar a treia oară ei nu mai reuşesc

şi rămân lângă sicriul ei, priveghind-o până mor toţi. Aşa o găseşte fiul împăratului, care o duce

la palat. Aici, fetele care aveau grijă de ea, i-au despletit părul şi i-au scos firul morţii. Floriţa

reînvie şi devine soţia fiului de împărat.

28

Page 29: literatura def educatori Catalin sarbu 2

Floriţa e personajul principal al basmului, care reprezintă simbolul binelui. Se afirmă prin

frumuseţe deosebită, prin hărnicie, ştie să ia atitudine în lupta cu viaţa, înfruntând greutăţile,

fiind plină de curaj. La început hoţii sunt personaje înfricoşătoare, dar, datorită Floriţei, devin

oameni cinstiţi.

Influenţa pozitivă pe care Floriţa a exercitat-o asupra hoţilor, pune în evidenţă o

însemnată idee etică şi estetică, aceea a eficacităţii exemplului bun, a blândeţii şi gingăşiei în

reeducarea unor oameni nărăvaşi.

Slavici a adăugat noi valori şi semnificaţii substratului etic al creaţiei populare. Sporirea

semnificaţiilor etice se realizează şi prin conturarea unui profil moral, precum şi modul în care

concepe finalul basmelor sale.

Datorită profundului caracter etic, se vădeşte şi valoarea educativă a poveştii Floriţa din

codru. Deosebitele sale calităţi morale sunt modele demne de urmat de cei mici.

Basmul Sarea in bucateI Basmul a fost cules de Petre Ispirescu din popor.

II 1)-Un imparat avea trei fete si ramanand vaduv trebuia sa le creasca singur.-Intr-o zi,imparatul fiind curios ,dori sa afle cum il iubesc fetele sale.

2)-Cele doua fete mai mari ii raspunsera ca il iubesc ca mierea si ca zaharul,dar cea mica ii raspunse ca il iubeste ca sarea in bucate.

3)-Imparatul se supara foarte tare pe mezina si ca urmare o dadu afara din palat.-Mezina strabatu drumul pana la un alt palat unde se angaja ca ajutor al unei chelarese.-Fiind foarte desteapta,harnica si cuminte,cu timpul deveni marele ajutor akl imparatesei.-Imparatul trebui sa plece la razboi si il lua si pe fiul sau,pentru a deprinde mestesugul razboiului.-Din pacate fiul imparatului fu ranit, iar mama sa incerca cu disperare sa-l vindece.-Fiica imparatului il veghe zi si noapte si cu dragoste si bunatate i-l vindeca pe acesta.-Cei doi se indragostira,iar fiul de imparat dori sa o ia de nevasta,la care parintii lui se impotrivira.-Pana la urma isi indupleca parintii si imparatul ii logodi.

4)-La nunta celor doi,din dorinta fetei fu chemat si tatal ei.-Fata pregati bucatele pentru tatal sau,numai cu miere si zahar si porunci ca acestea sa-i fie puse in fata.

29

Page 30: literatura def educatori Catalin sarbu 2

-Tatal miresei gusta si din bucatele celorlalti invitati si constata ca numai ale lui erau dulci,dupa care ceru socoteala imparatului.

5)-Mezina isi recunoscu fapta si le povesti tuturor mesenilor intamplarea pe cdare o traise.-Tatal sau dandu-si seama de greseala facuta,ii ceru iertare ficei si nunta avu loc cu si mai mare bucurie si veselie.

III Povestirea este un basm educativ,deoarece ne invata ca fiecare om isi exprima dragostea in felul sau si nu trebuie judecat inainte de a-l cunoaste mai bine. 

30