Limbajul trupului
description
Transcript of Limbajul trupului
Limbajul trupului – partea I
Scris de Cristina Zoica Dumitru on 24 July 2009
Atunci când vorbim despre reprezentarea emoţiilor unui personaj trebuie să vorbim despre un
echilibru între expresia facială şi poziţia corpului. Despre expresii faciale am mai scris aşa că
ne rămâne să stabilim câteva lucruri şi despre poziţia corpului, astfel încât cele două să se
completeze.
Metoda cea mai simplă de reprezentare a unei atitudini sau a unei actiuni, atunci când este vorba
despre un personaj, este de a folosi linia de acţiune (line of action). Linia de acţiune nu trebuie
privită literal ca o linie, pentru că este în cele mai multe cazuri o curbă , scopul ei fiind
acela de a oferi personajului un strop de naturaleţe în poziţie şi miscări, în gesturi şi atitudine;
acest lucru il obţin doar dacă între cap, corp şi picioare există o armonie, adică o îmbinare
potrivită.
În continuare vă propun să studiem patru ipostaze diferite ale aceluiaşi personaj, iar de data
aceasta facem cunoştinţă cu un iepure.
Începem cu o primă schiţă în care reprezentăm doar capul şi corpul stabilind astfel atât proporţia
cât şi poziţia. Ceea ce este important de reţinut este faptul că poziţia unui element faţă de celălalt
(spre exemplu, poziţia corpului faţă de cap) se stabileşte cu ajutorul liniei de acţiune; în acest
mod reuşim să obţinem o continuitate între capul şi corpul personajului, şi mai apoi între corp şi
picioare; este ca şi cum am avea o reacţie în lanţ între elementele corpului
În etapa următoare adăugam restul de elemente ale corpului şi anume: mâinile şi picioarele; după
cum am spus mai înainte, picioarele (sau doar un singur picior) trebuie să urmărească linia de
acţiune.
Dacă din prima schiţă nu am reuşit să evidenţiez atitudinea personajului doar prin poziţia
trupului, de data aceasta, având corpul complet desenat, am reuşit să schiţez ceea ce se numeşte
limbajul trupului. Prin limbajul trupului personajul reuşeşte să transmită o starea pshihologică
sau o intenţie fără a fi nevoie să vorbească, cu alte cuvinte limbajul trupului înlocuieşte sau
completează vorbirea.
Până acum am reuşit să surprind atitudinea personajului doar prin limbajul trupului, fără a schiţa
emoţiile de pe fata acestuia. Totuşi, odată ce am obţinut acest lucru pot renunţa la linia de
acţiune pentru a mă concentra asupra expresiei faciale.
Atunci când spun expresie facială, automat mă gândesc la toate elementele care alcătuiesc capul
şi anume: ochi, gură, urechi, mustăţi, nas. Toate aceste elemente trebuiesc modificate, atât prin
formă cât şi prin dimensiuni, astfel încât să surprindă emoţiile personajului.
Acum, dupa am adăugat urechile trebuie să le şi comentam :) sau mai bine zis să le interpretăm,
deoarece urechile lungi reprezintă prin forma lor un element cu o mare putere de sugestie
urechile puţin lăsate sugerează o starea de relaxare fizică a personajului, o bună dispoziţie
urechile mai mult lăsate, eventual îndoite, sugerează o oboseală fizică, o indispunere a
personajului sau chiar o tristeţe
urechile drepte, ascuţite sugerează o stare de încordare atât fizică cât şi psihică
o ureche dreaptă în combinaţie cu cealalta lăsată, sugerează o atitudine de încredere, de
mândrie sau chiar de aroganţă
În linii mari am creat un personaj în patru ipostaze diferite, iar acum nu ne mai rămâne decât să
adaugam câteva detalii, şi anume: smocurile de blană din obraji şi din coate, smocul de păr din
frunte, nelipsitele mustăti, blana de pe burtă, detalii în zona picioarelor.
În încheiere pot să rezum articolul la o singură frază, o frază ce poate fi considerată o idee de
bază în desen şi în animaţie: Un personaj de desene animate se evidenţiază prin doi factori: prin
proporţii şi prin postură, iar aceşti doi factori sunt stabiliţi în funcţie de personalitatea
personajului.
Expresii faciale – partea a II-a
Scris de Cristina Zoica Dumitru on 15 May 2009
De data aceasta m-am gandit să studiem un pic expresiile faciale ale unui personaj feminin, şi
anume o ursoaică; asta pentru că în partea I am tratat expresiile unui urs . Pe parcursul acestui
articol voi face comparaţii între aceste două personaje, pentru a vedea care sunt asemănările şi
deosebirile între un personaj feminin şi unul masculin, de aceea sugerez să urmariţi cele doua
articole în paralel.
Ca de obicei, începem desenul cu forme simple prin care reprezentăm proporţia capului (craniul
şi obrajii) dar şi poziţia acestuia. În primul desen nu avem nimic sugestiv care sa indice
exprimarea unei emoţii (facem lucrul acesta abia din a doua schiţa) însă putem face o comparaţie
între urs şi ursoiacă:
ursul are obrajii mari în comparaţie cu craniul, şi nu are încă definită bărbia
ursoaica are obrajii mici în comparaţie cu craniul, iar bărbia este puţin ascuţita
Indiferent ce personaj animezi, fie că este un personaj uman sau unul animal, fie că este de sex
feminin sau masculin, expresia facială se bazează pe modificarea a patru elemente: sprâncene,
ochi, pleoape, gură (include şi bărbia). Astfel, din a doua schiţă am adăugat ochii şi gura, iar
sprâncenele şi bârbia vor apare din cel de-al treilea desen.
Deosebirile dintre ursoaica şi urs ar fi urmatoarele:
ursoaica are ochii mai mari
ursoaica are gura mai mică
ursul are nasul mai mare
ursoaica are urechile mai mici
Prin reprezentarea mai mică a unor elemente sugerez faptul că un personaj feminin are o faţă mai
mică şi mai delicată decât unul masculin.
Un rol important în reprezentarea ochilor unui personaj feminin îl au pleoapele – în majoritatea
cazurilor acestea sunt vizibile şi asta din motivul că vrem să sugerăm faptul că ursoiaca noastră
este ‘aranjată’ – în sensul de machiaj .
O observaţie cu privire la ochii ursoaicei o putem face referitor la desenul din dreapta jos (starea
– vicleană): ochii nu sunt simetrici, şi nici nu trebuie să fie, o privire nesimetrică marchează dă
efect puţin dramatic, personajul fiind capabil să exprime o situaţie plină de tensiune.
Mergem mai departe cu cel de-al treilea desen şi deja ne apropiem de varinata finală. Personajul
are acum ochii foarte expresivi şi asta datorită sprâncenelor, gura prinde volum datorită buzelor,
iar smocul de păr din frunte îi dă un plus de feminitate. Este de reţinut faptul că un personaj
feminin are sprâncenele mai subtiri şi mai lungi decât unul masculin, şi în ambele cazuri
sprâncenele tind să urmeze forma ochilor.
Am ajuns cu desenul în varinta finală şi am adăugat următoarele detalii:
genele (în general sunt de ajuns doar 3 fire pe pleopa de sus)
blana din obraji (trei smocuri mici de blană pe fiecare obraz)
alunita de pe obrazul stang al personajului (pentru a crea încă un plus de feminitate)
smocul de par din frunte prinde volum
La toate detaliile de mai sus se mai adaugă şi corpul, care în cazul nostru nu este într-o varianta
detaliată, însa are totuşi puterea de a intări exprimarea emoţiilor.
În concluzie, exprimare unei emoţii presupune două mari părţi:
expresia facială: şi aici ne referim atât la poziţia capului cât şi la direcţia în care priveşte
personajul, dar şi la expresia feţei
limbajul trupului, care trebuie să fie în completarea poziţiei capului şi a expresiei feţei
ECIZĂRI PRIVIND ОNŢELEGEREA TEMEI
Apropiindu-ne de sfвrsitul secolului XX, suntem martorii aparitiei unui nou tip de om de
stiinta, cel din domeniul comunicarilor non-verbale. Tot asa cum ornitologul se
delecteaza observвnd pasarile si comportamentul lor, specialistul оn comunicari non-
verbale urmareste cu pasiune semnele si semnalele non-verbale ale fiintelor umane. El le
supune observatiei peste tot unde indivizi intra оn interrelatii - оn timpul оndeplinirii
оndatoririlor sociale, pe plaja, la televizor, оn birouri. El este un cercetator al
comportamentului uman si doreste sa cunoasca modul cum procedeaza ceilalti oameni, pentru
a afla astfel cвt mai multe despre el оnsusi si despre posibilitatile оmbunatatirii relatiilor sale
cu ceilalti oameni.
Este aproape incredibil ca оn decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani,
aspectele non-verbale ale comunicarii au оnceput sa fie studiate mai intens abia оn anii '60, iar
publicul a luat cunostintă 16316c29q ; de existenta acestora numai оn 1970, o data cu aparitia
cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a fost un rezumat al muncii depuse pвna
atunci de savantii behavioristi оn domeniul comunicarii non-verbale, dar multi dintre
semenii nostri nu au aflat nici astazi de existenta limbajului trupului si cu atвt mai
putin de importanta acestuia оn viata lor.
Charlie Chaplin si multi alti actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu
оndemвnare a comunicarii non-verbale; aceasta a fost pe atunci singura metoda
disponibila a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau rau оn masura оn care izbutea sa
utilizeze gesturile si alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Cвnd filmul
vorbit a devenit popular, iar aspectelor non-verbale ale jocului li s-a acordat mai putina
atentie, multi actori ai filmului mut au intrat оn anonimat, triumfвnd cei cu mai bune
disponibilitati verbale.
оn domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare
aparuta оnainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tiparita оn 1872, The
Expression of the Emotions in Man and Animals (Exprimarea emotiilor la om si la
animale). Ea a avut un rol fecund asupra studiilor moderne consacrate expresiilor faciale si
limbajului trupului оn general, multe din ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de
catre cercetatorii moderni din оntreaga lume. De atunci, cercetatorii au observat si
оnregistrat aproape un milion de semne si semnale non-verbale. Dupa constatarea lui
Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte),
38 la suta sunt vocale (incluzвnd tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale),
iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale. Profesorul Ray Birdwhistell a facut estimari
similare оn privinta cantitatii comunicatiilor non-verbale оntre oameni. Dupa
aprecierile sale, o persoana obisnuita, de-a lungul unei zile, vorbeste efectiv timp de
zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obisnuita dureaza оn jur de doua secunde si
jumatate. Ca si Mehrabian, el considera ca, оn conversatiile оn doi, componentul verbal
este sub 35 la suta, comunicarile non-verbale reprezentвnd peste 65 la suta.
Majoritatea cercetatorilor sunt оn general de acord cu constatarea potrivit careia
comunicarea verbala este utilizata cu precadere pentru transmiterea informatiilor, оn timp
ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale, iar, оn
anumite cazuri, pentru a оnlocui mesajele verbale. De exemplu, o femeie poate arunca o
privire "ucigasa" unui barbat, comunicвnd оn felul acesta un mesaj cвt se poate de clar, fara
a deschide gura.
Indiferent de nivelul cultural, cuvintele si miscarile se leaga оntre ele cu atвta
previzibilitate, оncвt, dupa opinia lui Birdwhistell, un om bine antrenat poate preciza ce
miscare face o anumita persoana prin simpla ascultare a vocii acesteia, оn mod similar,
Birdwhistell explica оn ce fel se poate stabili care este limba materna a unei persoane,
observвnd doar gesturile sale.
Multi accepta cu greu faptul ca, din punct de vedere biologic, omul este totusi un animal.
Homo sapiens este o specie a primatelor, o maimuta cu corpul neacoperit de par, care a
deprins mersul pe doua picioare si are un creier dezvoltat, capabil de gвndire. Ca si alte
specii, si noi suntem dominati de legi biologice, care ne controleaza actiunile si reactiile,
limbajul trupului si gesturile. Dar, uimitor, omul este rareori constient de faptul ca
miscarile si gesturile sale pot transmite o anumita poveste, оn timp ce vocea sa poate
spune cu totul altceva.
PERSPICACITATE, INTUIŢIE sI PRESIMŢIRE
Din punct de vedere practic, de fiecare data cвnd spunem despre cineva ca este
"perspicace" sau are "intuitie" ne referim la capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale
ale altor persoane si de a le compara cu cele verbale. Cu alte cuvinte, cвnd spunem ca
"presimtim" sau "simtim" ca cineva ne-a mintit, de fapt remarcam ca limbajul trupului sau
si cuvintele rostite de acel ins nu sunt оn concordanta. Este ceea ce oratorii numesc simtul
auditoriului sau raportul cu un grup de oameni. De exemplu, daca publicul оncepe sa
stea cu spatele rezemat de scaun, cu barbia оn piept si mвinile оncrucisate, un orator
"perspicace" va simti sau presimti ca spusele sale nu au efectul scontat. El va deveni
constient ca trebuie sa abordeze altfel tema daca doreste sa capteze auditoriul. Dimpotriva,
cel care este lipsit de aceasta "perspicacitate" va gafa оn continuare, mentinвndu-se оn
indiferenta publicului.
Femeile sunt оn general mai perspicace decвt barbatii, si acest fapt justifica ceea ce de
obicei numim "intuitie feminina". Femeile au abilitatea оnnascuta de a colectiona si descifra
semnalele non-verbale si de a observa cu un ochi atent detaliile marunte. De aceea, putini
soti оsi pot minti nevestele, fara sa fie descoperiti, оn timp ce majoritatea femeilor pot
cu usurinta trage pe sfoara barbatii, fara ca acestia sa realizeze ce s-a оntвmplat.
Aceasta intuitie devine deosebit de evidenta la femeile care au crescut copii, оn primii ani,
mama realizeaza comunicarea cu copilul mai ales pe cale non-verbala; aceasta este
cauza pentru care de cele mai multe ori femeile devin negociatoare mai perspicace decвt
barbatii.
SEMNALE ОNNĂSCUTE, GENETICE, DEPRINSE sI SPECIFICE UNOR
CULTURI
Nenumarate cercetari si discutii au loc pentru a stabili daca semnalele non-verbale sunt
оnnascute, оnsusite, transferate genetic sau dobвndite pe alta cale. S-au adunat dovezi
din observarea nevazatorilor si/sau a surzilor, care nu pot deprinde semnalele non-verbale
pe cale vizuala sau auditiva, din analiza comportamentului gestic propriu diferitelor culturi,
precum si din studierea comportamentului maimutelor - rudele noastre cele mai apropriate din
punct de vedere antropologic.
Rezultatele acestor cercetari arata ca anumite gesturi apartin fiecareia din aceste categorii.
De exemplu, puii celor mai multe primate se nasc cu capacitatea imediata DE A SUGE,
semnalвnd, oarecum, ca ea este оnnascuta sau genetica. Savantul german Eibl-Eibesfeldt a
constatat ca expresia zвmbitoare a copiilor nascuti orbi si surzi este independenta de
orice оnvatare sau copiere, ceea ce оnseamna ca este un gest оnnascut. Studiind
expresiile faciale ale unor indivizi din cinci culturi foarte diferite, Ekman, Fricsen si
Sorenson au adus argumente оn sprijinul anumitor idei ale lui Darwin despre
gesturile оnnascute. Ei au constatat ca, pentru exprimarea emotiilor, оn cadrul
fiecarei culturi este folosita aceeasi mimica de baza, ceea ce i-a dus la concluzia ca aceste
gesturi sunt, оn mod cert, оnnascute.
Atunci cвnd оncrucisam bratele pe piept, care din cele doua brate оl asezam deasupra, cel
drept sau cel stвng? Majoritatea oamenilor nu pot raspunde la aceasta оntrebare оnainte
de a оncerca practic acest gest. оn timp ce una din miscari o simte confortabila, cealalta i se
pare complet nepotrivita. Este limpede ca aici avem de a face cu un gest genetic care nu
poate fi schimbat.
Despre unele gesturi se discuta оnca, daca sunt оnsusite cultural, devenind astfel
obisnuinte, sau sunt mostenite. De exemplu, majoritatea barbatilor оsi оmbraca haina
bagвnd mвna dreapta оn mвneca; or, cele mai multe l rinei procedeaza invers. Cвnd un barbat
trece pe lвnga o femeie pe o strada aglomerata, de regula se оntoarce cu lot trupul spre ea;
femeia, оn aceeasi situatie, оsi оntoarce trupul de la el. Face aceasta instinctiv pentru a-si
proteja sвnii? Este aceasta o reactie feminina оnnascuta sau a fost оnsusita оn mod constient,
observвnd cum procedeaza alte femei?
Multe din comportamentele noastre non-verbale de baza le-am deprins si оntelesul multor
miscari si gesturi este determinat din punct de vedere cultural. Sa aruncam acum o privire
asupra acestor aspecte ale limbajului trupului.
CВTEVA GESTURI DE BAZĂ sI ORIGINEA LOR
Majoritatea gesturilor de baza ale comunicarii sunt aceleasi оn оntreaga lume. Cвnd
oamenii sunt fericiti, zвmbesc; cвnd sunt tristi sau suparati, se оncrunta sau devin
posaci. A оncuviinta dвnd din cap оnseamna, aproape оn mod universal, "da" sau o
aprobare. Este una din formele оnclinarii capului si pare a fi un gest оnnascut, utilizat
si de oamenii nevazatori si surzi. Clatinatul capului оntr-o parte si alta pentru a indica
un "nu" sau o negare este, de asemenea, universal si se prea poate sa fie un gest deprins
imediat dupa nastere. Cвnd sugarul se satura de lapte оncepe sa-si clatine capul la stвnga
si la dreapta pentru a оndeparta sвnii mamei. Cвnd copilasul a mвncat deja suficient,
оntoarce capul оntr-o parte si alta pentru a-si оmpiedica parintii sa-i mai dea de mвncare
si, astfel, оnvata repede sa utilizeze gestul clatinatului capului pentru exprimarea
dezaprobarii sau a atitudinii sale negative.
Originea evolutiva a unor gesturi poate fi urmarita pвna оn trecutul nostru animal,
primitiv. Scrвsnetul dintilor provine din actul atacului si este folosit si astazi de omul
modern, sub forma rвnjetului sau a altor gesturi ostile, chiar daca acesta nu mai ataca cu
dintii. Zвmbetul a fost initial un gest de avertizare, оn timp ce astazi este asociat unor
gesturi de exprimare a bucuriei.
Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se
utilizeaza pentru a semnala ca o persoana nu stie sau nu оntelege despre ce se vorbeste.
Este un gest compus, alcatuit din trei parti principale: palmele deschise, umerii
ridicati si sprвncenele оnaltate.
Figura 1. Gestul ridicarii din umeri
Tot asa cum limbajul verbal difera de la o cultura la alta, si limbajul non-verbal poate
fi diferit оn diferite culturi, оn timp ce un gest poate fi raspвndit оntr-o cultura data
оnsotit de o interpretare clara, оntr-o alta cultura acelasi gest poate fi lipsit de sens sau
poate avea un оnteles total opus. Sa luam, de exemplu, interpretarile culturale si
implicatiile a trei gesturi manuale larg raspвndite - gestul "inel", gestul degetului
mare si gestul semnului "V".
Gestul "inel" sau "OK"
Acest gest a fost popularizat, оn Statele Unite ale Americii, la оnceputul secolului al
XlX-lea, probabil de ziarele care оn acea vreme au facut o moda din a utiliza initiale
pentru prescurtarea frazelor uzuale. Exista multe pareri diferite privind semnificatia
initialelor "OK". Dupa unii, ele оnlocuiesc expresia "all correct (totul este оn ordine),
care putea fi scrisa оn mod gresit "oll korrect"; dupa altii, ele ar marca opusul lui
"knock-out", adica K. O. Mentionam si o alta teorie care sustine ca aceste
initiale sunt abreviatia locului de nastere 'Old Kinderhook" al unui presedinte american
din secolul al XlX-lea, care a utilizat aceste initiale ca slogan оn campania sa electorala.
Nu vom afla probabil niciodata care din aceste explicatii este corecta, dar cert este ca
"inelul" reprezinta litera "O" оn semnul
Figura 2. "Totul este OK" "OK".
Sensul lui "OK" este identic оn toate tarile vorbitoare de limba engleza, si, desi acest sens
s-a raspвndit оn оntreaga Europa si Asie, оn anumite locuri originea si sensul gestului
sunt diferite, оn Franta, de exemplu, gestul "inelului" semnifica si "zero" sau "nimic";
оn Japonia poate оnsemna "bani"; оn unele tari mediteraneene este un semn pentru
gaura si adesea se utilizeaza pentru indicarea homosexualitatii.
Pentru cei care calatoresc оn strainatate regula cea mai sigura este sa se supuna
principiului: "Cвnd te afli la Roma, comporta-te asa cum se comporta cei din Roma". оn
felul acesta vom putea evita posibile situatii neplacute.
Gestul degetului mare ridicat
Оn Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda
gestul degetului mare ridicat are trei оntelesuri: оl
folosesc, de obicei, autostopistii cвnd doresc sa fie
primiti оntr-un vehicul; este un semn de OK; iar atunci
cвnd degetul marc este ridicat brusc, el devine un semn
de insulta, avвnd un sens ordinar, obscen.
оn unele tari, cum este Grecia, acest gest
оnseamna ceva trivial si ne putem оnchipui dilema unui
autostopist australian utilizвnd acest semn printre
greci. Cвnd un italian numara de la unu la cinci, el
foloseste acest gest pentru "unu", iar degetul aratator va fi
"doi", оn timp ce majoritatea australienilor,
americanilor si englezilor indica numarul "unu" cu degetul aratator si numarul "doi" cu
cel de mijloc, оn acest caz degetul mare va reprezenta numarul "cinci".
Degetul mare este utilizat, оn combinatie cu alte gesturi, si ca semn a! puterii si
superioritatii sau оn situatiile cвnd cineva vrea sa ne оmbrobodeasca, оntr-un alt capitol
vom relua analiza utilizarii degetului mare оn aceste contexte specifice.
Seninul "V"
Figura 4. "Ţi-o bag... "
Acest semn este raspвndit оn оntreaga Australie, Noua Zeelanda si Marea Britanie si
semnifica ceva trivial.
Winston Churchill l-a popularizat ca semn al victoriei оn timpul celui de-al doilea razboi
mondial, numai ca, оn versiunea sa, palma arata spre оnafara, pe cвnd palma оntoarsa
spre vorbitor reprezinta varianta insultatoare, obscena Totusi, оn cea mai mare parte a
Europei si versiunea cu palma spre interior оnseamna 'Victorie", asa ca un englez care
utilizeaza acest semn оn sens de "Ţi-o bag..." оl va
ului, probabil, pe interlocutorul sau, care se va
оntreba la ce victorie s-a gвndit oare englezul. Acest
semnal оnseamna si numarul "doi" оn multe locuri
din Europa; daca europeanul insultat este barman,
drept raspuns el poate oferi englezului sau
australianului doua halbe de bere.
Aceste exemple arata ca interpretarea
gresita a gesturilor poate provoca consecinte
neplacute si ca оntotdeauna trebuie luat оn
consideratie mediul cultural al oamenilor оnainte de a
trage concluzii pripite din limbajul trupului sau din
gesturile lor. De aceea, оn afara unor exemple specifice, analiza noastra va avea оn
vedere, cu prioritate, o anumita zona culturala si se va referi, оn general, la oameni albi
adulti, din clasa mijlocie, crescuti оn Australia, Noua - Zeelanda, Marea Britanie, America
de Nord si оn alte locuri unde engleza este principala limba vorbita.
GRUPURI DE GESTURI
Una din cele mai serioase greseli pe care un оncepator оn ale limbajului trupului o poate
comite este aceea de a interpreta un anumit gest izolвndu-l de alte gesturi sau
circumstante. Scarpinatul capului, de exemplu, poale оnsemna multe: matreata,
paduchi, sudoare, incertitudine, memorie proasta sau minciuna, оn functie de alte gesturi
facute concomitent. De aceea, pentru a le citi corect, gesturile trebuie privite оntotdeauna оn
ansamblul lor.
Limbajul trupului, asemenea oricarui alt limbaj, consta din cuvinte, propozitii si o
anumita punctuatie. Fiecare gest este asemenea unui cuvвnt, iar un cuvвnt poate avea
mai multe оntelesuri. Numai analizat оntr-o propozitie, alaturi de alte cuvinte, putem
оntelege pe deplin sensul unui cuvвnt. Gesturile sosesc grupate оn "propozitii" si
transmit neоncetat adevarul despre sentimentele si atitudinile persoanei оn cauza.
"Perspicace" este acel om care poate citi "propozitiile" non-verbale si le poate
confrunta cu precizie cu propozitiile verbale.
Figura 5 arata grupul de gesturi comune indicвnd o evaluare critica. Cel mai important
este gestul mвinii sprijinite pe obraz, cu degetul aratator ridicat, оn timp ce un alt
deget acopera buzele, iar degetul mare sprijina barbia. Dovezi оn plus ca acest
ascultator оl priveste оn mod critic pe vorbitor sunt picioarele asezate strвns unul
peste altul si celalalt brat pus de-a curmezisul pe piept (pozitie defensiva), precum si
capul si barbia lasate usor оn jos (ostilitate). Aceasta "propozitie" non-verbala afirma
ceva de genul urmator: "Nu-mi place ce spuneti si nu sunt de acord cu dv. ".daca ar spune ca
a fost оncвntat de ceea ce dvs. ati afirmat, el ar minti, deoarece cuvintele si gesturile sale ar
fi оn discordanta. Cercetarea arata ca semnalele non-verbale au o importanta de cinci ori
mai mare decвt cele verbale, iar cвnd cele doua sunt оn discordanta oamenii se bizuie pe
mesajul non-verbal, continutul verbal putвnd sa nu fie luat оn consideratie.
Vedem adesea politicieni de rang оnalt stвnd la pupitrul vorbitorilor, cu bratele
strвns оncrucisate pe piept (pozitie defensiva) si cu barbia lasata оn jos (pozitie critica sau
ostila), оn timp ce оncearca sa impresioneze auditoriul spunвnd cвt de receptivi si deschisi
sunt ei fata de ideile tinerilor. Se straduiesc sa convinga publicul de generozitatea lor, de
conceptia lor umanista si, оn acelasi timp, aplica lovituri aspre si rapide de carate
pupitrului. Sigmund Freud a observat o data ca, оn timp ce o pacienta vorbea elogios
despre mariajul ei, оn mod inconstient tot tragea оn sus si оn jos verigheta de pe deget.
Freud cunostea semnificatia acestui gest inconstient si nu s-a lasat surprins atunci
cвnd problemele de mariaj au aparut la suprafata.
Observarea grupurilor de gesturi si a concordantei sau discordantei dintre aspectele verbale si
cele non-verbale ale comunicarii reprezinta cheia interpretarii corecte a limbajului
trupului.
Concordanta
Daca dvs., оn calitate de orator, l-ati оntreba pe ascultatorul оnfatisat оn Figura 5 ce
parere are despre cele rostite de dvs. si el ar raspunde ca nu este de acord cu ele, atunci
semnalele sale non-verbale ar fi оn concordanta cu propozitiile sale verbale.
Dimpotriva
Gesturi оn context
Pe lвnga observarea grupurilor de gesturi si a concordantei dintre vorbire si miscarile
trupului, toate gesturile vor fi considerate оn contextul оn care apar. Daca, de exemplu,
cineva sta asezat la un capat de linie de autobuz cu mвinile si picioarele tinute strвns unele
peste altele si cu barbia lasata оn jos, оntr-o zi friguroasa de iarna, dupa toate
probabilitatile el nu a luat aceasta pozitie din defensiva, ci pentru ca оi este frig. Dar daca
respectivul ar adopta aceleasi gesturi оn timp ce un altul aflat оn fata lui ar оncerca sa-i
vвnda un produs sau sa-i ofere un serviciu, interpretarea corecta ar fi ca cel оn cauza se
manifesta оn mod negativ sau defensiv fata de situatie.
Оn tot cuprinsul acestei carti, gesturile vor fi luate оn consideratie оn contextul lor, iar
acolo unde va fi posibil, vor fi examinate grupuri de gesturi.
Alti factori care influenteaza interpretarea
Un om care practica o strвngere de mвna numita "peste mort" probabil va fi acuzat ca are
un caracter slab; ratiunea acestei opinii raspвndite va fi analizata оn capitolul referitor
la tehnicile strвngerilor de mвna. оn schimb, daca acel om sufera de artrita la mвini,
cu siguranta ca va оntinde mвna оn maniera "peste mort", pentru a evita durerea cauzata de
o strвngere puternica de mвna. De asemenea, artistii, muzicienii, chirurgii si toti cei care
efectueaza munci delicate cu mвinile lor, prefera оn general sa nu оntinda mвna, iar
daca totusi sunt obligati sa o faca, vor folosi metoda "pestelui mort" pentru a-si
proteja mвinile.
Daca cineva poarta o haina nepotrivita sau prea strвmta, se poate оntвmpla sa nu fie оn
stare sa faca unele gesturi si aceasta situatie poate afecta utilizarea limbajului trupului. Aceste
cazuri se refera la o mica parte dintre oameni, dar este important de luat оn considerare
ce anume efecte pot avea unele restrictii fizice sau diferite incapacitati asupra miscarilor
noastre.
Rang si autoritate
Cercetarile efectuate оn domeniul lingvisticii au aratat ca exista o legatura directa оntre
gradul de statut social, de instruire si prestigiu ale unei persoane si bogatia
vocabularului sau. Cu alte cuvinte, cu cвt mai sus se afla o persoana pe scara vietii sociale
sau de management, cu atвt mai bine reuseste sa comunice prin cuvinte si fraze. Cercetarile
referitoare la comunicarile non-verbale au evidentiat existenta unei corelatii оntre
disponibilitatea de vorbire (bagajul de cuvinte detinut) al unei persoane si numarul de
gesturi pe care оl utilizeaza pentru a transmite mesajul sau. Aceasta оnseamna ca rangul
social, instruirea si prestigiul unei persoane au influenta directa asupra numarului de gesturi
sau de miscari ale trupului utilizate. Persoana aflata pe treapta cea mai de sus a ierarhiei
sociale sau de conducere se bazeaza, оn principal, pe vocabularul sau bogat, оn timp ce
una mai putin educata sau necalificata se va sprijini, pentru transmiterea intentiilor sale,
m
a
i
m
u
l
t
p
e
g
esturi decвt pe cuvinte.
Majoritatea exemplelor din aceasta carte se refera la albii din clasa mijlocie, dar ramвne ca
o regula generala constatarea potrivit careia cu cвt ajunge cineva mai sus pe scara social-
economica, cu atвt va utiliza mai putine gesturi si miscari ale trupului.
Rapiditatea unor gesturi si evidenta lor оn ochii altora este оn legatura si cu vвrsta
individului. De exemplu, daca un copil de cinci ani spune o minciuna parintilor, el оsi
acopera de оndata gura cu o mвna sau cu amвndoua (Figura 6). Gestul acoperirii gurii
alerteaza parintii оn privinta comiterii minciunii. Acest gest va fi utilizat si оn
continuare, оn decursul оntregii vieti, modificвndu-se doar viteza aplicarii lui. Cвnd
minte, un adolescent оsi ridica si el mвna la gura ca si copilul de cinci ani, dar, оn loc de
acoperirea brusca a gurii, degetele vor mвngвia usor buzele (Figura 7).
Gestul acoperirii gurii devine si mai rafinat la adulti. Cвnd adultul minte, creierul sau
da ordin mвinii sa acopere gura pentru a stopa cuvintele mincinoase, ca si оn cazul
copilului si al adolescentului, dar, оn ultima clipa, mвna sa va aluneca mai departe pe
fata si va atinge nasul (Figura 8). Acest gest nu este altceva decвt varianta rafinata a gestului
de acoperire a gurii folosit оn copilarie si exemplifica faptul ca, o data cu оmbatrвnirea
omului, multe din gesturile sale devin mai rafinate si mai putin vizibile. Aceasta
оnseamna ca este mult mai dificil sa citesti gesturile unui om de cincizeci de ani,
decвt ale unuia mult mai tвnar.
FALSIFICAREA LIMBAJULUI TRUPULUI
Se pune adesea оntrebarea: "Este posibila falsificarea limbajului trupului nostru?"
Raspunsul la aceasta оntrebare este, оn general, "nu", datorita lipsei de concordanta,
care probabil apare оntre utilizarea principalelor gesturi, a microsemnalelor trupului si
cuvintele rostite. Palma deschisa, de exemplu, este asociata cinstei, dar atunci cвnd
escrocul оsi tine palmele deschise si zвmbeste оn timp ce spune o minciuna, microgesturile
sale оl tradeaza. Pupilele sale se contracteaza, una din sprвncene se ridica sau coltul gurii
se smuceste si aceste semnale contrazic gestul palmei deschise si zвmbetul sincer. Drept
urmare, cel care recepteaza toate aceste semnale e tentat sa nu dea crezare celor auzite.
Se pare ca mintea umana poseda un mecanism de semnalizare a erorii, care indica
"avarie" atunci cвnd primeste o serie de mesaje non-verbale neconcordante. Ne оntвlnim
оnsa si cu cazuri cвnd, оn speranta obtinerii unor avantaje, se falsifica cu buna stiinta
limbajul trupului. Sa luam, de exemplu, concursurile Miss World sau Miss Univers, la
care fiecare concurenta utilizeaza miscari corporale grijuliu оnsusite pentru a crea
impresia de cordialitate si sinceritate. Ele sunt punctate de catre juriu dupa gradul оn care
pot transmite aceste semnale. Dar chiar si cei mai priceputi dintre noi оsi pot falsifica
limbajul trupului numai pentru o scurta perioada de timp; оn cele din urma trupul va emite
acele semnale care sunt independente de actiunile constiente. Multi politicieni sunt experti
оn falsificarea limbajului trupului, folosindu-se de acesta pentru a face pe alegatori sa dea
crezare afirmatiilor lor; despre cel care procedeaza astfel, cu succes, se spune ca are farmec
personal, ca este "harismatic".
Fata este folosita mai des decвt orice alta parte a trupului pentru a camufla minciuna.
Noi utilizam zвmbetul, оncuviintarea din cap si clipitul оn оncercarea de a masca
minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevarul, lipseste
deci concordanta dintre gesturile trupului si semnalele noastre faciale. Studierea semnalelor
faciale este оn sine o arta. оn aceasta carte i-am dedicat putin spatiu; pentru informatii
suplimentare recomand cartea lui Robert L. Whiteside, intitulata Face Language (Limbajul
fetei).
Оn concluzie, falsificarea limbajului trupului, pentru o perioada mai lunga de timp, este
dificila. Asa cum vom vedea mai departe, pentru a putea comunica cu altii si elimina
gesturile care transmit semnale negative, menta sa ne оnsusim si sa utilizam gesturi
deschise, pozitive, оn felul acesta, convietuirea cu ceilalti va fi mult mai placuta, iar
noi mult mai simpatici оn ochii lor.
Cum se minte cu succes?
Оn legatura cu minciuna, dificultatea consta оn aceea ca actiunile subconstiente ale
creierului sunt involuntare si independente de minciunile verbale, asa ca limbajul
trupului ne da de gol. Acesta e motivul pentru care cei ce mint rar sunt descoperiti cu
usurinta, oricвt de convingator ar suna cuvintele lor. оn clipa оn care оncep sa minta,
trupul lor emile semnale contradictorii si de aici ni se creeaza senzatia ca ei nu spun
adevarul, оn timpul emiterii minciunii, creierul difuzeaza subconstient energie
nervoasa si aceasta apare sub forma unui gest care contrazice cele spuse de individ.
Anumiti oameni, ale caror activitati implica minciuna, ca de pilda politicieni,
avocati, actori si crainici TV, si-au perfectionat оntr-atвt gesturile trupului, оncвt
este dificil de "vazut" minciuna, oamenii cad оn plasa si оnghit tot ceea ce acestia
debiteaza.
Ei оsi rafineaza gesturile pun mu din urmatoarele doua cai. Prima dintre ele consta din
exersarea acelor gesturi care creeaza "senzatia" ca spun adevarul, оn timp ce ei mint; dar
reusita оn acest caz e legata de un antrenament оndelungat. A doua cale consta оn
оnlaturarea majoritatii gesturilor, astfel оncвt, оn timp ce mint, sa nu utilizeze nici gesturi
pozitive, nici gesturi negative, ceea ce, de asemenea, este foarte greu de realizat.
Daca se iveste ocazia, sa experimentam urmatorul test simplu. Sa spunem intentionat o
minciuna unei cunostinte apropiate, оn timp ce ea ne priveste cu atentie, din cap pвna оn
picioare, iar noi, printr-un efort constient, ne stapвnim toate gesturile corporale. Chiar
cвnd principalele noastre gesturi sunt suprimate оn mod voit, numeroase microgesturi ne
scapa. De pilda, contractia muschiului facial, dilatarea si contractia pupilei,
transpiratia fruntii, оmbujorarea obrajilor, clipitul grabit al pleoapelor si multe alte gesturi
marunte care semnalizeaza prefacatoria. Cercetari efectuate prin filmari cu оncetinitorul arata
ca aceste microgesturi dureaza doar cвteva fractiuni de secunda si ele pot fi sesizate оn
mod constient оn decursul discutiilor sau negocierilor numai de anumiti oameni, cum
sunt anchetatorii profesionisti, comis-voiajorii si cei pe care оi numim oameni per-
spicace. Cei mai buni reporteri si agenti comerciali sunt cei care si-au dezvoltat capacitatea
subconstienta de a citi microgesturile cu prilejul оntвlnirilor lor directe.
Este evident ca atunci cвnd cineva doreste sa minta cu succes trebuie sa-si ascunda trupul sau
sa-l faca neobservat. Iata de ce, la interogatoriile de la politie, suspectul este asezat pe un
scaun оntr-un loc deschis al camerei sau sub o lumina puternica, unde trupul lui poate fi
observat оn оntregime de cel care оl ancheteaza. Minciunile suspectului transpar mult mai
usor оn asemenea оmprejurare. Desigur, este mai usor de spus o minciuna daca stam
asezati la o masa, unde trupul ne este partial acoperit sau daca vorbim peste un gard sau din
dosul unei porti оnchise. Dar cea mai buna cale de a minti este prin telefon.
CUM SE POATE ОNVĂŢA LIMBAJUL TRUPULUI
Sa acordam zilnic cel putin cincisprezece minute studierii si interpretarii gesturilor
altora si, totodata, sa ne straduim sa ne cunoastem оndeaproape gesturile proprii. Pentru un
asemenea studiu este adecvat orice loc unde diferiti oameni se оntвlnesc si intra оn
legaturi reciproce. Astfel, un aeroport este un loc deosebit de propice pentru observarea
оntregului spectru al gesturilor umane, оntrucвt acolo oamenii оsi exprima liber,
prin gesturi, rвvna, furia, supararea, fericirea, nerabdarea si multe alte stari sufletesti.
Ceremoniile sociale, оntвlnirile de afaceri si petrecerile sunt, de asemenea, prilejuri
excelente. Daca ati оnceput deja sa studiati arta limbajului trupului, mergeti la o
petrecere, stati toata seara singur оntr-un colt ca o fata cu care nu danseaza nimeni, si veti
vedea cвt de emotionant este sa urmaresti ritualul limbajului trupului folosit de ceilalti.
Televiziunea ofera si ea un prilej excelent pentru studierea comunicarii non-verbale.
Sa deconectam sunetul si sa оncercam sa оntelegem ce se оntвmpla doar prin observarea
imaginii. Dвnd drumul din cinci оn cinci minute la sunet, vom putea afla cвt de exacte
sunt interpretarile noastre оn privinta gesturilor non-verbale. Nu peste mult timp vom
putea urmari un program оntreg fara sunet, оntelegвnd actiunea ca si un om surd.
Secretul lui Barack Obama : gesturile corpului (I)
Teh. Politice - 15 Octombrie 2009 18:35 Vizualizări:18749, Mesaje:0
Класс!
Niciodată în istorie n-a fost un șef de stat care se bucură de un sprijin
mai popular ca Barack Obama, primul preşedinte de culoare al
Statelor Unite. Obama este văzut ca un Mesia, care poate schimba
lumea în bine. Există și opinii că acest delir colectiv, de exaltare
«obamanism» s-a instaurat după ce a fost organizată cu succes una
din cele mai reușite operațiuni de marketing politic în Statele Unite
[1].
Acum patru ani, Barack Obama, un tânăr senator de Illinois era un
necunoscut în viața politică a Statelor Unite. Nu se făcuse remarcat
prin poziții ferme ca politician, apoi brusc în doi ani, își înaintează
candidatura la președinţia Statelor Unite.
Imaginea sa de Apostol al Schimbării , care a fost și este sectretul ? Aceasta nu se datorează doar mesajului său
politic, condideră Monika Matschnig, psiholog și expert în limbajul corpului și Martin Schuster, profesor de
psihologie la Universitatea din Köln. Președintele Obama își controlează expresiile sale faciale, gesturile şi
utilizează simboluri pentru a-și favoriza imaginea sa de lider carismatic, deschis şi simpatic.
Este un talent natural de a apărea într-o imagine pozitivă în faţa oamenilor? Sau este folosit corect limbajul corpului
pentru a se face plăcut persoanelor cărora le vorbești?
Pentru a descoperi secretul unei persoane trebuie să avem ochii pentru detalii, cunoștințe despre natura umană și să
posedăm arta de a citi limbajul corpului. Cu aceste cunoştinţe, de exemplu, Paul Ekman, un guru al detectării
minciunii poate observa expresii mai scurte de o fracţiune de secundă, gesturi numite „microexpresii”.
Dacă vom urmări cu atenție micro-expresii, expresii involuntare, observăm că ele trădează adevăratele sentimente
ale lui Barack Obama.
Strângerea de mână. Cine este mai puternic?
Strângerea mâinii este un obicei cu origini vechi. De
exemplu, oamenii din peșteri când se întâlneau, înălţau
braţele în aer cu palmele deschise, pentru a arăta că nu
au arme la ei [2]. În decursul secolelor, acest gest al
palmei ridicate s-a modificat. Forma modernă a acestui
străvechi ritual de salut este întinderea mâinii şi
strângerea palmelor atât la întâlnire, cât şi la despărţire,
în mod obişnuit, într-un asemenea gest mâinile se
scutură între cinci şi şapte ori.
În prezent, liderii politici tind să stea de partea stângă a
fotografului, find cunoscut faptul că în acest caz,
persoana pare mai puternică sau este cea care ține sub
control situația. Uneori este foarte amuzant să observi
cum politicienii fac manevre pentru a găsi un unghi mai
favorabil pentru a poza.
De exemplu, președintelui american îi place să fie mai
aproape de persoană când este fotografiat (figura 1.).
Aceasta se datorează dorinţei lui Barack Obama de a
crea o atmosferă prietenoasă, precum şi de a-și
consolida imaginea de mare politician.
Uneori, însă acest comportament poate să nu
funcţioneze cu alţi lideri politici sau în situaţiile în care
diferenţele culturale nu permit persoanelor să
depășească zona confortabilă de comunicare în
momentul de salutare reciprocă.
Diferite moduri de a strânge mâna. Dominare şi
supunere în strângerile de mână.
În general, când două persoane se întâlnesc pentru prima dată, se salută cu obişnuita strângere de mână. Cu acest
prilej poate să fie transmisă una din cele trei atitudini de bază:
- dominarea: "Acest om vrea să mă domine. Trebuie să fiu mai precaut";
- supunerea: "Îl pot domina pe acest om. El va face ceea ce doresc eu";
- egalitatea: "îmi place acest om. Ne vom înţelege bine".
Aceste atitudini sunt transmise în mod inconştient. Dar prin antrenament şi prin aplicarea conştientă a unor tehnici
de strângere a mâinii putem influenţa direct rezultatele unei întâlniri cu o altă persoană.
Într-o strângere de mână dominarea se face simţită prin întinderea mâinii cu palma în jos (Figura 2). Palma nu este
întoarsă complet spre podea, dar faţă de palma celuilalt arată în jos, prin aceasta se dă de înţeles că dorim să preluăm
controlul în cursul întâlnirilor viitoare.
Iar dacă și mâna stângă apasă antebraţul interlocutorul se evidențiază instalarea controlului deplin asupra persoanei.
Poziţia mânii lui Barack Obama ar putea impresiona chiar şi rivalul său republican John McCain. Fie că a avut
implicații de dominanţă sau a fost un gest conştient?
Strângere de mână. Omagiu postum.
La reuniunea anuală, Barack Obama a arătat respectul său pentru fostul preşedinte american Bill Clinton,
permiţându-i să stea de partea stângă, ambii cunoscând semnificația. Aceasta este prima regulă pe care o învață noii
președinți ai Casei Albe după investirea în funcție. În schimb, Obama preferă să se evidențieze prin salutarea în
public cu mâna ridicată.
Mai mult decât o strângere de mână.Puterea palmei.
Unul din cele mai puţin observate, dar, totodată şi cele mai
eficiente semnale non-verbale este transmis de palma omului. Utilizarea corectă a palmei îl poate investi pe om cu
un anumit grad de autoritate şi cu capacitatea de a-i dirija pe alţii prin gesturi.
Apucarea cotului, de exemplu, transmite mai multe sentimente decât prinderea încheieturii mâinii, reprezintă o
pătrundere în zona intimă a celuilalt. În general, prinderea încheieturii mâinii şi apucarea cotului sunt acceptate
numai între prieteni sau rude apropiate.
Observăm că figura 4 reprezintă mai mult decât o strângere de mână. Obama, prin atingerea brațului rudei persoanei
decedate în atentatul terorist, creează o atmosferă de contact intim, care, la rândul său, face ca gestul său să devină
mult mai emoțional.
Atunci când o persoană pune mâna pe spatele altei persoane(figura 5), de parcă i-ar arăta direcția este un gest al
puterii dominante și influenței. Îndreptîndu-se spre urna de vot, Obama, maestru al gesturilor, a folosit acestă tactică
pentru a arăta "preşedinţia" și liderismul său.
Palmele deschise : Francheţe și onestitate
În decursul istoriei, palma deschisă a fost asociată cu adevărul, onestitatea, supunerea, umilinţa. Au fost rostite
multe jurăminte cu palma pe inimă, iar când cineva depune mărturie la judecătorie îşi ridică mâna cu palma
deschisă. Biblia e ţinută în mâna stângă, iar palma dreaptă e ridicată în sus ca să fie văzută şi de membrii
completului de judecată.
Gestul "palmelor deschise" (figura 6) arată celorlalți că nu ascundeți nimic şi creează o atmosferă de onestitate. În
cazul în care una sau ambele mâini sunt deschise, atunci acesta este un semn bun că cealaltă persoană spune
adevărul. În prezent, acest gest este larg utilizat pentru a duce în eroare. Atenție la celelalte mișcări, gestul "palmelor
deschise trebuie să fie natural, nu imitat.
Copierea mișcărilor corpului. Indicator de conexiune cu partenerul.
Atunci când unul dintre interlocutori copie limbajul corpului altuia, se creează automat un sentiment de
sincronicitate în acţiunile lor şi stabileşte o legătură cu partenerul. Copierea atentă a comportamentului unei alte
persoane este cea mai bună modalitate de a crea o conexiune: ați încrucișat brațele, eu tot le încrucișez.
Dacă vreți să vă deschideți, desfaceți brațele și obsevați dacă interlocutorul dvs face același lucru, se va dovedi încă
o dată în subconştient conexiune între voi.
Bibliografie:
[1] Claude Karnoouh. Cum se fabrica omul providențial. Cazul Barack Obama.
[2] Allan Pease. Limbajul Trupului. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. Trad. BODYLANGUAGE - How to read others' thoughts
by their gestures, Sheldon Press, London, 1992.
[3] Gestik und Mimik von Barack Obama. Das Geheimnis des Messias// Sueddeutsche Zeitung.
Autor: Alexandra Cociorva Sursa: Politik & ITAPS
Cum Sa Citesti Limbajul Trupului
Imi place8
Pentru a intelege si a citi limbajul trupului este necesar sa iei
in considerare contextul in care oamenii se desfasoara. O intalnire, un interviu sau doar o noapte de relaxare in
oras… Exista cateva actiuni comune pe care oamenii tind sa le intreprinda, iar in articolul de fata voi descrie care
sunt si ce semnificatie au.
Inainte de a analiza aceste comportamente e necesar sa fii constient de faptul ca unele persoane au anumite
obiceiuri sau ticuri. Afla cu cine ai de-a face si descopera ce le caracterizeaza. Daca spre exemplu vorbesti cu o
persoana iar aceasta tine mainile incrucisate este foarte probabil ca acest lucru sa nu fi fost determinat neaparat de
tine.
Asadar, iata la ce e necesar sa fii atent:
Bratele incrucisate.
Inconstient, persoana in cauza isi doreste sa se distanteze de ceea ce experimenteaza in momentul respectiv. Asa
ca isi plaseaza mainile in fata corpului ca si bariera. Probabil persoana cu care discuti nu este multumita de ceea ce
aude sau vede. Este o forma de defensiva.
Umerii.
Cand cineva isi apleaca mai mult umerii catre tine, inseamna ca sunt din ce in ce mai interesati si deschisi catre
subiect. Daca vei privi mai atent in orice mediu social, vei descoperi ca oamenii care nu se inteleg si nu sunt
compatibili, rareori se apropie trupeste.
Picioarele.
Picioarele au tendinta de a arata catre directia de care persoanele sunt interesate. Data viitoare cand vei iesi cu un
prieten, mergi intr-un magazin despre care stii ca nu ii place. Vei observa cum un picior este indreptat catre iesire.
Miscarile din degete.
Cand cineva bate cu degetele in masa ori isi scutura picioarele, inseamna ca persoana respectiva este agitata si
simte un anume disconfort. Asigura-te ca afli ce a declansat aceasta stare.
Atingerea si frecarea gatului.
Atunci cand cineva isi atinge partea din spate a capului sau a gatului inseamna ca este incerta sau deranjata.
Analizeaza situatia in sine dar si contextul acesteia pentru a afla ce ar fi putut sa fie deranjant.
Atingerea si frecarea fetei.
Cand cineva isi atinge fata, denota o stare de disconfort. Gestul in sine reprezinta o modalitate inconstienta de a se
distanta de situatia neplacuta cu care se confrunta.
Zambetul.
Zambetul este semnul cel mai clar de relaxare si confort. Zambetul adevarat utilizeaza toti muschii fetei, astfel incat
ochii si sprancenele zambesc cu restul fetei. Afla daca zambetul persoanei de langa tine este real sau doar de
fatada.
Mainile in poala.
Aceasta este o alta forma de distantare. Inca odata, nu uita ca pentru unii oameni acesta este doar un obicei.
Spatiul.
Persoanele cu un nivel al stimei de sine ridicat pastreaza in jurul lor mai mult spatiu decat cei cu stima de sine
scazuta. Este un semn de incredere in sine, confort si dominatie.
Felul in care sta asezata.
Cand o persoana sta cu picioarele desfacute sau incrucisate inseamna ca se simte confortabil. Daca insa picioarele
sunt cat mai aproape de restul corpului inseamna ca este pe punctul de a pleca. Vezi in ce directie sunt indreptate
picioarele. Poate unul este indreptat catre usa? Sau poate catre toaleta?
Vorbitul excesiv.
Cand o persoana incepe sa vorbeasca frenetic si gesticuleaza pasional in timp ce-si expune povestea , inseamna ca
se simt confortabil. Cu siguranta considera ca esti dispus sa asculti si ii face placere sa iti impartaseasca anumite
informatii.
Tensiunea.
Pumnii inclestati, postura tensionata sau fata incruntata, toate sunt semne ca persoana simte o stare de disconfort
sau se simte amenintata. Afla de ce!
Inclinarea corpului.
Atunci cand cineva se inclina pe spate, inconstient incerca sa se distanteze. Acest gest poate fi unul brusc sau lent,
desfasurat pe percursul conversatiei. Cand cineva se indeparteaza o face dintr-un sentiment de disconfort sau
primejdie inconstienta. Ori poate conversatia ii pare plictisitoare sau nu este de acord cu ce se vorbeste. Cand se
inclina in fata inseamna ca te aproba si doresc sa fie mai aproape.
Inainte de a citi limbajul trupului este necesar sa il intelegi. Asadar incepe prin a studia miscarile oamenilor si incerca
sa intelegi ce le determina. Poate vei ajunge sa descifrezi ce se intampla in mintile lor. Aminteste-ti sa nu analizezi
prea mult fiecare actiune pentru ca foarte probabil la un anumit moment vei incepe sa creezi scenarii si vei face
presupuneri incorecte. Doar observa diferitele actiuni si aminteste-ti cele prezentate in acest articol.