1

Maria Emilia Goian Luminiţa Crihană Gabriela Ciubotaru

Rita Cîntiuc Aura Nicoară

Limba română

Vocabular. Teorie şi exerciţii

Editura NOMINATRIX

2

RĂSPUNSURI I. FONETICĂ ŞI FONOLOGIE

R1: c). În DOOM2 se consideră că alfabetul actual al limbii române are 31 de litere.

Toate literele sunt perechi: literă mare şi literă mică. Citirea lor este indicată în tabelul de mai jos (după DOOM2, paginile XXVII şi XXVIII).

Tabelul nr. 1

Nr. de ordine

Litere Denumirea/ citirea literei

Observaţii mari mici

1 A a a

2 Ă ă ă are căciulă (semn diacritic)

3 Â â î/î din a are circumflex/semnul scurtimii (semn diacritic)

4 B b !be/bî pronunţie introdusă în DOOM2

5 C c !ce/cî pronunţie introdusă în DOOM2

6 D d !de/dî pronunţie introdusă în DOOM2

7 E e e

8 F f !ef/fe/fî pronunţie introdusă în DOOM2

9 G g !ge/ghe/gî pronunţie introdusă în DOOM2

10 H h !haş/hî pronunţie introdusă în DOOM2

denumirea ha este rar folosită şi nerecomandabilă

11 I i i are punct (semn diacritic) la litera mică

12 Î î !î/î din i pronunţie introdusă în DOOM2

are circumflex/semnul scurtimii (semn diacritic)

13 J j !je/jî pronunţie introdusă în DOOM2

are punct (semn diacritic) la litera mică

14 K k !ca/capa pronunţie introdusă în DOOM2

15 L l !el/le/lî pronunţie introdusă în DOOM2

16 M m !em/me/mî pronunţie introdusă în DOOM2

17 N n !en/ne/nî pronunţie introdusă în DOOM2

18 O o o

19 P p !pe/pî pronunţie introdusă în DOOM2

20 Q q !kü pronunţie introdusă în DOOM2

pronunţarea chiu, indicată în DOOM1, este nere-comandată

21 R r !er/re/rî pronunţie introdusă în DOOM2

22 S s !es/se/sî pronunţie introdusă în DOOM2

3

23 Ş ş !şe/şî pronunţie introdusă în DOOM2

are virguliţă (semn diacritic)

24 T t !te/tî pronunţie introdusă în DOOM2

25 Ţ ţ !ţe/ţî pronunţie introdusă în DOOM2

are virguliţă (semn diacritic)

26 U u u

27 V v !ve/vî pronunţie introdusă în DOOM2

28 W w !dublu ve/dublu vî

pronunţie introdusă în DOOM2

29 X x ics

30 Y y i grec

31 Z z !ze/zet/zî pronunţie introdusă în DOOM2

R2: d). Literele a, ă, î şi â notează întotdeauna sunete vocale. E, i,o, u, y pot avea şi alte valori. Vezi tabelul nr. 2. R3: c) Vezi tabelul nr. 2. E, i,o, u, y pot avea şi valoarea de semivocale şi se transcriu fonetic [ě], [ĭ], [ŏ], [ŭ]. R4: a). În alfabet, 19 litere sunt monovalente (fiecare corespunde unui singur sunet-tip): a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v şi z. Celelalte 12 litere (c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x, z) sunt plurivalente, adică au mai multe valori fonetice, în funcţie de poziţia în silabă/cuvânt, de combinaţiile de litere în care apar şi de provenienţa cuvintelor, după cum rezultă din tabelul realizat după DOOM2, paginile XXIX-XXXVI.

Tabelul nr. 2

litera/ combinaţia de

litere pronunţarea Condiţii exemple

c [k] înainte de litere-consoane, cu excepţia literei h

clasă

înainte de vocale, cu excepţia lui e şi i casă la sfârşit de cuvânt ac

ce [če] grupul urmat de consoană cec la sfârşit de cuvânt tace grupul urmat de vocală în hiat licean

[č] grupul urmat de a, făcând parte din ace-eaşi silabă

ceară

ci [či] urmat de consoană cină grupul urmat de vocală în hiat cianură la sfârşit de cuvânt, cu i accentuat a munci în unele compuse nicicând

che [k′ e] chem [k′] urmat de a în aceeaşi silabă cheamă

4

chi [k′ i] chin [k′] urmat de a, o, u în aceeaşi silabă chiar, chior,

chiul la sfârşit de cuvânt, cu excepţia cazului când i este accentuat

ochi

e [e] după consoane, altele decât cele notate cu c şi g sau cu grupurile che şi ghe

mere

la început de cuvânt şi în silabă, mai ales în neologisme

elev, poezie

[ĭe] la început de cuvânt, în pronume perso-nale, în formele verbului a fi

eu, eşti, eram

[ě] după consoană şi urmat de a, o deal, pleosc [ĭ] urmat de a la început de silabă/cuvânt, în

cuvinte vechi ea, aceea

[Ø] în grupurile ce, che, ge, ghe g [g] urmat de altă consoană, fără litera h grad urmat de vocală, fără e, i gară la sfârşit de cuvânt drag ge [ğe] urmat de consoană gem urmat de vocală în hiat geolog la sfârşit de cuvânt trage [ğ] urmat de a, o în aceeaşi silabă geam, georgi-

an Ghe [g′ e] ghem [g′] urmat de a, oîn aceeaşi silabă gheară, Ghe-

orghe Ghi [g′i] urmat de consoană ghindă [g′] urmat de a, o, u în aceeaşi silabă ghiaur, ghiol,

ghiul la sfârşit de cuvânt, când i nu este accen-

tuat unghi

Gi [ği] urmat de consoană gin urmat de vocală în hiat geologie la sfârşit de cuvânt, când i este accentuat a îndrăgi [ğ] urmat de a, o, u în aceeaşi silabă giardia, giol,

giulgiu la sfârşit de cuvânt, când i nu este accen-

tuat dragi

H [h] hai [Ø] în che, chi, ghe, ghi I [i] între consoane inimă la sfârşit de cuvânt a dori când este accentuat auzi

5

după consoană/consoane + l, r acri, aştri în unele neologisme, indiferent de accent kaki, taxi,

bebi la început de silabă/cuvânt, urmat de con-

soană inimă

urmat de vocală în hiat, în neologisme Ion [ĭ] în diftongi ascendenţi iar, ied, iod,

iute în diftongi descendenţi cai, tăi, întâi,

bei, copii, îi, oi, cui

în triftongi beai, i-ai, ia-i, iau, iei, leoai-că

[i] i „şoptit“, asila-bic/afonizat

după consoane, la sfârşit de cuvânt pomi, auzi, flori, lincşi, mişti, urşi, azvârli

în pronume şi numerale compuse câteşitrei, fieşicare, oareşicare, orişicare

[Ø] în ci, chi, gi, ghi k [k] în împrumuturi, la începutul numelor

străine şi româneşti, scrise după model străin (urmat de consoană sau de vocalele a, o, u)

kripton, Kaf-ka, Kretzules-cu,

la sfârşitul unor cuvinte împrumutate quark [k′] urmat de e şi i Kiriac, Ker-

nbach kilo-gram, ketchup

q [k] în împrumuturi şi în nume proprii străine, urmat de a

Qatar

qu [kŭ]

quasar

[kv] urmat de e şi i quiproquo, sequoia

[k′] urmat de e şi i Quechua, quipu

o [o] după consoane dor, vino la început de silabă/cuvânt om, pionier [ŏ] urmat de a după consoană să doară

6

[ŭ] urmat de a la început de silabă oară, respec-tuoasă

u [u] după consoană dur la început de silabă/cuvânt urs [ŭ] în diftongi acuarelă, do-

uă, au, hău, râu, meu, viu, nou

în triftongi beau, iau [ü] în unele împrumuturi din franceză alură, ecru,

tul [v] în qu quiproquo w [v] înainte de vocală, exceptând anglicismele wattmetru,

weber, Wac-hmann

[ŭ] în anglicisme, înainte de vocală (urmat sau nu de h

western, white-spirit

în anglicisme, la finalul cuvântului show [u] la iniţială de cuvânt +ee, (h)i weekend,

whisky, wigwam

X [ks] urmat de consoană excursie la sfârşit de cuvânt lax la început de cuvânt, urmat de vocală xilofon uneori, între vocale, în interiorul cuvântu-

lui axă

[gz] uneori, între vocale, fără a exista o regulă examen Y [i] la început, în interior şi la sfârşit de cu-

vânt, în împrumuturi, în nume străine şi româneşti, scrise după model străin

ytriu, hobby, Byck

[ĭ] în împrumuturi, în nume străine şi româ-neşti, scrise după model străin, la început şi la sfârşit de cuvânt

yac, boy

R5: c). Semnele diacritice folosite în limba română sunt: căciula, circumflexul, vir-guliţa, punctul. R6: c). Vezi tabelul nr. 1. R7: d). Vezi tabelul nr. 1. R8: a). Vezi tabe-lul nr. 1. R9: d). Vezi tabelul nr. 1. R10: d). Vezi tabelul nr. 1. R11: b). Se scrie şi se pronunţă a, nu ea, după ş şi j: în cuvintele care încep cu aceste litere; în substantivele articulate, care au rădăcina terminată în aceste litere; în forme verbale de prezent. R12: b). Se scrie şi se pronunţă a, nu ea, după ş şi j: în cuvintele care încep cu aceste litere; în substantivele articulate, care au rădăcina terminată în aceste litere; în forme verbale de prezent. ATENŢIE! DOOM2 recomandă marfar, pl. marfare; nu mai este acceptată

7

forma anterioară mărfar, din DOOM1. R13: c). Se scrie şi se pronunţă a, nu ea, după ş şi j: în cuvintele care încep cu aceste litere; în substantivele articulate, care au rădăcina terminată în aceste litere; în forme verbale de prezent. R14: d). Se scrie şi se pronunţă a, nu ea, după ş şi j: în cuvintele care încep cu aceste litere; în substantivele articulate, care au rădăcina terminată în aceste litere; în forme verbale de prezent. R15: d). Se scrie şi se pronunţă ă, nu e, după ş şi j: în substantivele şi adjectivele feminine nearti-culate, de declinarea I; în substantive terminate cu -are la singular; în substantive deri-vate cu sufixul -ământ; în adjective derivate cu sufixul -ător; în verbe la indicativ prezent, la pers. I pl., la pers. a III-a sg. şi la perfect simplu, la pers. a III-a sg. R16: c). Se scrie şi se pronunţă ă, nu e, după ş şi j: în substantivele şi adjectivele feminine ne-articulate, de declinarea I; în substantive terminate cu -are la singular; în substantive derivate cu sufixul -ământ; în adjective/substantive derivate cu sufixul -ător; în verbe la indicativ prezent, la pers. I pl., la pers. a III-a sg. şi la perfect simplu, la pers. a III-a sg. R17: d). Se scrie şi se pronunţă ă, nu e, după ş şi j: în substantivele şi adjectivele feminine nearticulate, de declinarea I; în substantive terminate cu -are la singular; în substantive derivate cu sufixul -ământ; în adjective derivate cu sufixul -ător; în verbe la indicativ prezent, la pers. I pl., la pers. a III-a sg. şi la perfect simplu, la pers. a III-a sg. R18: b). Se scrie şi se pronunţă ă, nu e, după ş şi j: în substantivele şi adjectivele feminine nearticulate, de declinarea I; în substantive terminate cu -are la singular; în substantive derivate cu sufixul -ământ; în adjective derivate cu sufixul -ător; în verbe la indicativ prezent, la pers. I pl., la pers. a III-a sg. şi la perfect simplu, la pers. a III-a sg. R19: c). Se scrie şi se pronunţă â, nu ă în interiorul cuvintelor. * Cuvintele derivate cu prefixe de la cuvinte care încep cu î păstrează această literă. R20: a). Se scrie şi se pronunţă â, nu ă în interiorul cuvintelor. * Cuvintele derivate cu prefixe de la cuvinte care încep cu î păstrează această literă. R21: b). Se scrie şi se pronunţă â, nu ă în interiorul cuvintelor. * Cuvintele derivate cu prefixe de la cuvinte care încep cu î păstrează această literă. Numele de persoane pot conţine litera î în inte-riorul cuvântului. R22: c). Se scrie şi se pronunţă â, nu ă în interiorul cuvintelor. *Cuvintele derivate cu prefixe de la cuvinte care încep cu î păstrează această literă. R23: d). Se scrie şi se pronunţă â, nu ă în interiorul cuvintelor. R24: b). Se scrie şi se pronunţă ând, nu ind în gerunziile verbelor de conjugarea I. * La fel se procedează în gerunziile adjectivizate. R25: c). Se scrie şi se pronunţă ând, nu ind în gerunziile ver-belor de conjugarea I şi a II-a. R26: d). Se scrie şi se pronunţă ând, nu ind în gerunzii-le verbelor de conjugarea I şi a III-a. R27: b). Se scrie şi se pronunţă ând, nu ind în gerunziile verbelor de conjugarea I. *Fac excepţie cele cu rădăcina terminată în –i. R28: d). Se scrie şi se pronunţă e, nu ă: în rădăcina unor cuvinte, după literele ş, j; în terminaţia unor substantive; în substantivele derivate cu sufixele -eţe şi -erie; în termi-

8

naţia unor verbe la perfect simplu, la pers. a III-a sg. R29: c). Se scrie şi se pronunţă e, nu ă: în rădăcina unor cuvinte, după literele ş, j; în terminaţia unor substantive; în sub-stantivele derivate cu sufixele -eţe şi -erie; în terminaţia unor verbe la perfect simplu, la pers. a III-a sg. Fac excepţie jăratic, şănţuleţ, şăgalnic, şătrar, termeni populari sau învechiţi ca jărăgai, jălbar şi jăpcan şi regionalisme precum jăchilă, jărpan, a jărui. R30: a). Se scrie şi se pronunţă e, nu ă: în rădăcina unor cuvinte, după literele ş, j; în terminaţia unor substantive; în substantivele derivate cu sufixele -eţe şi -erie; în termi-naţia unor verbe la perfect simplu, la pers. a III-a sg. Fac excepţie şănţuleţ, jăratic, şăgalnic, şătrar, termeni populari sau învechiţi ca jărăgai, jălbar şi jăpcan şi regiona-lisme precum jăchilă, jărpan, a jărui. R31: d). Se scrie şi se pronunţă e, nu ă: în rădă-cina unor cuvinte, după literele ş, j; în terminaţia unor substantive; în substantivele derivate cu sufixele -eţe şi -erie; în terminaţia unor verbe la perfect simplu, la pers. a III-a sg. Fac excepţie: cuvinte ca: şănţuleţ, jăratic, şăgalnic, şătrar; termeni populari sau învechiţi: jărăgai, jălbar şi jăpcan; regionalisme: jăchilă, jărpan, a jărui; deriva-tele cu -ăreasă, -ărie: cenuşăreasă, gogoşărie, birjărie. R32: c). Se scrie şi se pronunţă e, nu ĭe: la începutul unor neologisme; în neologisme, înaintea vocalei e în hiat; în formele pronumelui posesiv. *Cu excepţia verbelor de conjugarea a IV-a, la persoana a III-a, cu diftongul ǐe în terminaţie. R33: d). Se scrie şi se pronunţă e, nu ǐe: la înce-putul unor neologisme; în neologisme, înaintea vocalei e în hiat; în formele pronume-lui posesiv. *Cu excepţia verbelor de conjugarea a IV-a, la persoana a III-a, cu diftongul ǐe în terminaţie. R34: c). Se scrie şi se pronunţă i: la sfârşitul unor substanti-ve şi adjective la plural; la sfârşitul unor pronume demonstrative şi al unor adverbe; în formele de persoana a II-a, la indicativul prezent al verbelor de conjugarea I; nu ii, în cuvinte ca încunoştinţa, încunoştinţare, cunoştinţă; nu e, în sufixul -atic; nu î/â după j, s, ş, ţ, z, şi st; * [i] i „şoptit“, asilabic/afonizat apare după consoane, la sfârşit de cu-vânt (în cuvintele pomi, auzi, flori, lincşi, mişti, urşi, azvârli), în pronume şi numerale compuse (câteşitrei, fieşicare, oareşicare, orişicare). Vezi tabelul nr. 2. R35: c). Se scrie şi se pronunţă i: la sfârşitul unor substantive şi adjective la plural; la sfârşitul unor pronume demonstrative şi al unor adverbe; în formele de persoana a II-a, la indi-cativul prezent al verbelor de conjugarea I; nu ii, în cuvinte ca încunoştinţa, cunoştin-ţă; nu e, în sufixul -atic; nu î/â după j, s, ş, ţ, z şi după grupul st; [i] i „şoptit“, asilabic/afonizat apare după consoane, la sfârşit de cuvânt (în cuvintele pomi, auzi, flori, lincşi, mişti, urşi, azvârli), în pronume şi numerale compuse (câteşitrei, fieşicare, oareşicare, orişicare). Vezi tabelul nr. 2. R36: d). Formele corecte: neîntrecut, între-prindere, înamorat, intabulare, ingurgita. R37: c). Formele corecte: învolt, intrepid, inhumaţie, ingurgita, inserat. R38: b). Se scrie î, nu â: în poziţie iniţială sau finală; în cuvintele derivate cu prefixe de la un cuvânt care începe cu î; în compusele sudate; în

9

unele nume proprii. R39: a). Se scrie î, nu â: în poziţie iniţială sau finală; în cuvintele derivate cu prefixe de la un cuvânt care începe cu î; în compusele sudate. Sunt scrise corect: a încastra, învolt, întreprindere, întruna, închistat, a urî. Observă în tabelul de mai jos ce valori au literele â şi î. Vezi şi tabelul nr. 2 pentru i.

Tabelul nr. 3

î [î] la început de cuvânt înger, Întorsura Bu-zăului

la sfârşit de cuvânt a urî

în interiorul compuselor în care al doilea element începe cu î

bineînţeles

în interiorul derivatelor cu prefixe, de la cuvinte care încep cu î

neînţeles, a reîntineri

în interiorul unor nume Rîpeanu, Mîndru

 [î] în interiorul cuvintelor, cu excepţia compuselor şi derivatelor în care se scrie î

român, lână, Bârlad, întâi

R40: d). Vezi tabelul nr. 2. Se scrie e, dar se pronunţă [ǐe]: în unele forme ale verbului a fi; în forme ale pronumelui personal. R41: d). Reţineţi: ienibahar, eparhie, ienupăr, iederă, enorie, ierodiacon, ieruncă, iezuit. R42: c). Vezi tabelul nr. 2. R43: c). În ca-zul unor cuvinte străine se ţine seama de forma originară şi se pronunţă chiar sunete care nu există în limba română. R44: a). În cazul unor cuvinte străine se ţine seama de forma originară şi se pronunţă sunete care nu există în limba română. R45: a). R46: c). Vezi tabelul nr. 2. R47: a). Se scrie şi se pronunţă b, nu v, în cuvintele ce de-numesc luni ale anului: februarie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie. R48: b). Vezi tabelul nr. 2. R49: d). Se scrie c şi se pronunţă [č], nu ţ, în unele neologisme: cifră, cilindru, ciment, civil, lucernă, viciu etc. DOOM2 înregistreză şi ţilindru (a doua variantă pentru joben), dar şi cuvântul popular ţilindru (sticlă de lampă). R50: d). R51: d). micsandră, rucsac, vacs, ticsit. ATENŢIE! Scriem escroc, vacs, egzemă, micsandră, rucsac, vacs, ticsit şi exsudat, exod. R52: c). hernie, hipodrom, hingher, tehnic, arhitect, pahiderm. Sunt corect scrise toate cuvintele astfel: alviţă, hernie, hipodrom, ipocrit, umor, hingher, ipohondru, tehnic, arhitect, pahiderm. R53: d). Se scrie g şi se pronunţă [ğ], nu j, în neologismele: colegiu, cortegiu, privile-giu, sacrilegiu, naufragiat, omagiu etc. Se scrie g şi se pronunţă [j], nu [ğ], în neolo-gismele: abataj, dresaj, instructaj, pasaj, peisaj, personaj, vernisaj etc. Se pronunţă [ğu-va-er], nu [ju-va-er] (hipercorectitudine). R54: d). A se ţine seama de silabe: Gheor-ghe, dez-ghi-o-ca-re, a-ghio-tant. R55: d). Se scrie şi se pronunţă m, nu n, îna-inte de b şi p. Formele corecte sunt: imparţial, imbatabil, împovărare, împărţire, în-

10

flăcărat, îmboldit. Excepţie: Istanbul. R56: d). Corect: scenă, stofă, basma, căsnicie, a plesni, start, smintit, a trăsni, smalţ, stand, stat, slinos. Se scrie şi se pronunţă s, nu z ori ş înainte de l, m, n. R57: b). Formele corecte sunt: fantasmă, prismă, charismă,

sofism, marasm, entuziasm, sarcasm, prismatic, pleonasm, fantasmagorie, diletantism, charismatic. Se scrie şi se pronunţă s, nu z ori ş: în neologisme terminate în –asmă, -asm, -ism, -ismă. R58: a). Formele corecte: aisberg, descarcerat, glasvand, a răzjude-ca, jurisdicţie, transbordare, deszăpezire. Se scrie şi se pronunţă s, nu z înaintea con-soanelor surde p, t, c, f, h, z. Se scrie şi se pronunţă z înaintea consoanelor sonore b, d, g, j, v. Excepţii: în derivatele cu prefixul trans-: transbordare; în cuvinte precum: ais-berg, glasvand, jurisdicţie; când consoana este intervocalică: disident, premisă, diser-taţie, sesiune, chintesenţă. R59: c). Formele corecte sunt: cvasireal, disertaţie, disident, cvasitotalitate, izoglosă, concluziv, coroziune. Se scriu cu s toate compusele cu cvasi- şi se pronunţă cu z: cvasireal, cvasiunanimitate, cvasitotalitate. DOOM2 re-comandă scrierea şi pronunţarea lui z în concluzie, concluziv, a concluziona, coroziv, coroziune, izoglosă, izofonă. R60: c). Formele corecte: plasmă, aisberg, chintesenţă, pleonasm, reumatism, realism, sarcasm, transbordare. Se scrie şi se pronunţă s, nu z: în neologisme terminate în –asmă, -asm, -ism, -ismă; în derivatele cu pefexul trans-; în cuvinte precum: aisberg, glasvand, jurisdicţie. R61: b). Corect: şpagat, obişnuit, paş-nic, veşnic, ataş, făraş, ştachetă, ştanţat. R62: d). Formele corecte ale tuturor cuvinte-lor: azbest, zbicit, război, zgură, caznă, izlaz, izmă; smerit, a smomi, jurisdicţie. R63: d). Corect: a izbi, răzgândit, bezmetic, dezrădăcina, dezdoit, deconspira. Se scrie dez-, bez-, iz-, răz- înainte de: b, d, g, l, m, n, v şi r. R64: c). Vezi tabelul nr. 2. R65: d). Vezi tabelul nr. 2. R66: b). Vezi tabelul nr. 2. R67: c). ATENŢIE! Scriem cocs, esca-

drilă, escamota, escroacă, estropia, esplanadă, escatologie şi extorca, exsudat, exor-ciza. R68: b). Vezi litera q în tabelul nr. 2. R69: d). În cuvintele străine împrumutate recent se ţine seama de grafia şi de pronunţia originară. Împrumuturile mai vechi tind să se adapteze regulilor limbii române. DOOM2 acceptă pentru ciclamă două variante de pronunţie: cu [č] şi cu [si], iar pentru citronadă, numai pronunţia cu [si], ca şi pen-tru dancing; Citroën, curaçao se pronunţă [Sitroen] şi [kurasao]. R70: d). Pronunţăm: [aftărşeĭv], [bedminton], [blö], [blömarin], [karismă], [damping], [draĭvăr], [Densuşanu], [dizain], [discaunt], [ferpleĭ], [gablonţ], [G’estapo], [Haşdău] şi Matei Caragiale. R71: d). Corect: Chebap, chec, crenvurşti, lebărvurst, alivanci, sanvici/sendviş, cârnat. ATENŢIE! Faţă de DOOM1, DOOM2 recomandă numai forma de singular cârnat şi propune, în loc de sandviş, variantele sanvici/sendviş. R72: d). zoologie, vacuum, conştiinţă, alcool, ştiinţă, cucurbitacee. ATENŢIE! Formele corecte sunt prorocire, proroc, prerie, bordei/bordeie. R73: b). Verbele sunt la conjugarea I şi primesc desinenţe la tema cre-: creez, creezi, creează etc. Apar dublete vocalice în

11

flexiunea verbală. R74: b). În derivate cu prefixe: neelucidat, reedita, preelectoral, antiinflaţionist, supraaglomerare. R75: a). Dubletele vocalice la sfârşitul cuvintelor apar prin: întâlnirea temei lexicale terminate în vocală identică celei care este desinen-ţa de plural; întâlnirea literei finale a prefixului cu iniţiala cuvântului; întâlnirea literei finale a prefixoidului cu iniţiala cuvântului; utilizarea articolului hotărât. R76: a). În neologismele scrise cu dubletul cc, prima literă notează sunetul [k], iar a doua, pe [č]. Nu există dublet în cuvintele: bacil, facil, sugestie etc. R77: d). Cuvintele împrumutate recent din alte limbi se folosesc cu grafia şi pronunţia de origine, ca şi numele proprii. În toate cazurile, dubletul notează un singur sunet. În derivatele cu prefixele în-, trans-, inter-, unde sunetul iniţial al cuvântului de bază întâlneşte acelaşi sunet în finalul pre-fixului, dar şi în cuvintele compuse în care apare o situaţie similară, dubletul notează 2 sunete. Dubletul consonantic notează un sunet în cuvintele: jacuzzi, Andorra, babysit-

ter, bestseller, bluff, banner, Bruxelles, businessman, calcio-vecchio, Eiffel, hippy, jogging, intermezzo [ţ], staff, summit, Gellu (Naum), paparazzo[ţ], Ottawa, planning, rummy, summum, addenda. R78: b). În derivatele formate cu prefixul în-, când cuvin-tele de bază au iniţiala n, apare dublet consonantic ce notează 2 sunete. Se pronunţă şi se scriu cu un singur n, nu cu doi, cuvintele vechi, în care termenul de bază nu se mai simte ca început cu n (înăbuşi, îneca) şi cuvintele derivate vechi, în care cuvântul de bază începea cu o vocală (înapoi, înadins, a înălbi, a înăspri). R79: d). transsiberian, Negruzzi, motto, interregn, full-time, business, stipper. În general, cuvintele recent împrumutate din alte limbi se folosesc cu grafia şi pronunţia de origine, ca şi numele proprii. În aceste cazuri, dubletul notează un singur sunet. Unele neologisme sunt fo-losite fără consoană dublă (stres, casă, masă), altele revin la grafia originară, reco-mandată actualmente de DOOM2: motto, jazz (pronunţat [ğez]/[ğaz]) sau se folosesc în ambele variante: boss/bos. R80: b). În general, cuvintele recent împrumutate din alte limbi se folosesc cu grafia şi pronunţia de origine, ca şi numele proprii. În toate cazuri-le, dubletul notează un singur sunet. Unele neologisme sunt folosite fără consoană du-blă (stres, bos, casă, masă), altele revin la grafia originară, recomandată de DOOM2: motto, jazz (pronunţat [ğez]/[ğaz]). Cuvântul zepelin (= dirijabil) nu se scrie cu dublet, ca numele formaţiei Zeppelin. R81: c). Prefixul este co-, nu con- în conaţional. În neo-logismele bacil, a facilita nu apare grupul cc. În cuvinte ca accelerat, accent, coccis, boccea, succesor etc., prima literă notează [k], iar a doua, [č]. R82: d). În derivatele formate cu prefixul în-, când cuvintele de bază au iniţiala n, apare dublet consonantic. Se pronunţă şi se scriu cu un singur n, nu cu doi, cuvintele vechi, în care termenul de bază nu se mai simte ca început cu n (înăbuşi, îneca) şi cuvintele derivate vechi, în care cuvântul de bază începea cu o vocală (înapoi, înadins, a înălbi, a înăspri). R83: a). DOOM2 recomandă să fie despărţite în silabe astfel: a-cua-re-lă, dez-ghi-o-cat, ca-

12

ri-o-ca, ci-a-nu-ră, lă-i-cer, lu-ti-er, o-biect. R84: d). DOOM2 recomandă să fie despăr-ţite în silabe astfel: ma-e-stru, ma-chi-a, su-biect, piu-ne-ză, mi-nion, o-li-gar-hi-e, Ni-a-ga-ra. R85: c). DOOM2 recomandă să fie despărţite în silabe astfel: ma-nu-al, Ca-ra-gia-le, fias-co, Cla-u-di-u, a-za-le-e, co-ti-di-an, per-ni-ci-os, cuan-tum. R86: d). DO-OM2 recomandă să fie despărţite în silabe astfel: glau-com, bu-to-ni-e-ră, e-u-rit-mi-e, e-u-ha-ris-ti-e, a-u-tum-nal, a-cri-bi-e, Iu-li-u, fies-tă, E-u-ra-si-a/E-ur-a-si-a. R87: a). DOOM2 recomandă să fie despărţite în silabe astfel: mo-za-ic, aus-cul-ta-ţi-e, di-as-po-ră/di-a-spo-ră, ho-lo-caust, gar-so-ni-e-ră, Va-le-ri-u, tro-i-ţă, o-cean, ais-berg. R88: b). DOOM2 recomandă să fie despărţite în silabe astfel: mi-e-lom, ma-li-ţi-e, ca-nion, cu-i-ra-să, fii-că, fi-ind-că, au-gur, se-ni-or, ta-pi-o-că, bă-je-ni-e. R89: b). po-li-o-mi-e-li-tă. R90: b). Gu-i-ne-ea. R91: a). Formele recomandate de DOOM2 sunt: ma-gazioner, marochinier, zilier, cacaotier, recuzitor. R92: d). Cuvintele se despart astfel: pie-tri-fi-ca, ma-ni-chiu-ră, mi-lieu, pâ-ra-ie, ja-guar, piu-re, ci-a-nu-ră, zi-ar. R93: a). ho-lo-caust, croa-zi-e-ră, fies-tă, a de-şe-ua, i-gua-nă, co-niac. R94: c). a-cua-re-lă, o-biec-ti-vi-ta-te, a-u-tar-hi-e/a-ut-ar-hi-e, mar-ti-e, mi-e-lom, leu-că, văi-ta, ur-cior. R95: d). băi-mă-rean, bă-că-ni-oa-ră, băr-bi-e-rit, că-lău, le-ne-vior, pau-per-ta-te, pă-ian-jen. R96: c). piu-ne-ză, în-să-i-la, pâ-ra-ie, o-pro-briu, pa-li-a-tiv, ve-gheau, al mi-e-lea, vi-nie-tă, im-pie-gat, pau-per. R97: b). La substantivele feminine neologice care denumesc ocupaţii terminate în -ogă (cu rară întrebuinţare), norma admite şi formele în -oagă, recomandabile pentru analog (analoagă/analogă), omolog (omoloa-gă/omologă), nu şi pentru: barocă, echivocă, pedagogă, patriotă, filologă, biologă. Există şi tendinţa folosirii echivalentului masculin (Dnă biolog). R98: c). La adjective-le feminine neologice ca burlesc, grotesc, dantesc, picaresc nu se admit formele cu alternanţa ĕa: burlescă, grotescă, dantescă, picarescă. R99: b). ci-tea, o-blo-jea-lă, ia-lo-mi-ţean-că, a-ca-dea, deal, flo-ră-rea-să. R100: c). ca-ti-fea, tân-jea-lă, bis-tri-ţean, ro-şea-ţă, cro-i-to-rea-să. R101: d). gre-şea-lă, să ci-teas-că, stră-mo-şeas-că, rea, a-ce-ea. ATENŢIE! În DOOM 2 este înregistrat numai substantivul semen (persoană; drug de fier), pl. semeni. Nu se mai acceptă varianta seamăn, care apare şi în locuţiunea fă-ră seamăn. R102: d). îm-bă-iai, mol-fă-iau, orz-oai-că, ru-me-ioa-ră, dă-deai. ATEN-ŢIE! Forma corectă de singular nearticulat este sanda, nu sandală. R103: d). Câr-ciu-mio-ară, în-do-iai, a-veau, lu-poai-că, leoar-că. R104: c). mior-lă-it, hă-mă-iau, a-ri-pioa-ră, fu-ioa-re, ti-groai-că. R105: c). în-co-vo-iau, miei, fu-ioa-re, pleoa-pă, i-au (dus), că-deai. R106: c). su-iai, tă-iai, mol-fă-iai, ju-pu-iai. R107: c). în-do-iai, spu-neai, tă-iau, nem-ţoai-că. R108: b). cre-ioa-ne. R109: b). os-cioa-re. R110: c). că-soa-ie. R111: c). cim-poa-ie. R112: b). alfabetar, a ciripi, diagnostician, meşteşug, polo-nez, şănţuleţ, răgaz, iobag, naţionalist, a coborî, baclava, caleidiscop, a se bucura, ba-sorelief, educaţional, kilometraj, mucava, colind, telemea, irlandez, agresor, văzduh,

13

holtei, stufăriş, dandana, iarmaroc. În schimb, şugubeaţă, drămuială, vătămare. Accen-tul cade pe ultima silabă: în cuvintele terminate în consoană; în substantivele terminate în -a şi -ea, împrumutate din limba turcă; în verbele de conjugarea I, terminate la infi-nitiv în -a, în cele de conjugarea a II-a, terminate cu -ea şi în cele de conjugarea a IV-a, cu terminaţiile -i şi -î. Cuvintele bisilabice sunt accentuate, de regulă, pe silaba iniţi-ală, dar există şi excepţii, unele cuvinte primind accentul pe silaba finală: batal, civil, curaj, dorsal, eter, fragil, iobag, jocheu, liman, murdar, nepot, orar, păcat, timpan, vandal, vatman, zălog, zenit etc. R113: c). obiectiv, şobolan, tăvălug, hain, fachir, za-iafet, musaca, a tăcea, sifon. În schimb, milogeală, sărbătoare, efigie, motto. Accentul cade pe ultima silabă: în cuvintele terminate în consoană; în substantivele terminate în -a şi -ea, împrumutate din limba turcă; în verbele de conjugarea I, terminate la infinitiv în –a, în cele de conjugarea a II-a, terminate cu -ea şi în cele de conjugarea a IV-a, cu terminaţiile -i şi –î. Cuvintele bisilabice sunt accentuate, de regulă, pe silaba iniţială, dar există şi excepţii, unele cuvinte primind accentul pe silaba finală: batal, civil, cu-raj, dorsal, eter, fragil, iobag, jocheu, liman, murdar, nepot, orar, păcat, timpan, van-dal, vatman, zălog, zenit etc. R114: c). Corect: admisibil, potabil, pasibil, credibil, fezabil, controlabil, lăudabil, adorabil, susceptibil, rezonabil, afabil, nobil, incomensu-rabil, rentabil, indubitabil, posibil, amabil. În schimb: nubil, abil, labil. R115: d). Umăr, tundră, romanizare, tămâioasă, zmeoaică, verde, cunună, bodegă, arătură, drămuială, bucurie, purificare, căsuţă, oblojeală, jupuită, sărbătoare, inimioară, năftramă, carne, potecă, barbă, este, iarbă, furculiţă, nucă. Dar: halva, haidamac, zâza-nie, lubeniţă, ţipar, şandrama, a doborî, lacrimă. Sunt accentuate pe silaba penultimă cuvintele terminate în vocală, de obicei substantive şi adjective feminine. Cuvintele bisilabice sunt accentuate, de regulă, pe silaba iniţială, dar există şi excepţii, unele cu-vinte primind accentul pe silaba finală: batal, civil, curaj, dorsal, eter, fragil, iobag, jocheu, liman, murdar, nepot, orar, păcat, timpan, vandal, vatman, zălog, zenit etc. R116: d). Sunt accentuate pe antepenultima silabă: semnificaţie, mirifică, certitudine, familie, ingratitudine, balcanică, altitudine, efigie, iederă, flacără, politică, neregulă, vanilie, jordie, opoziţie, şurubelniţă, pacoste, sepie, raniţă, uliţă. R117: c). Sunt accen-tuate pe a IV-a silabă: treisprezece, gogoriţă, şliboviţă, pictoriţă, doctoriţă, veveriţă, gărgăriţă, lapoviţă, măgăriţă, prepeliţă, răzmeriţă, ferfeniţă, doisprezece, guşteriţă. R118: d). Corect: no-uă-spre-ze-ce, şap-te-spre-ze-ce, do-uă-spre-ze-ce. R119: d). Formele accentuate corect: agora, agnozie, didahie, diasporă, distih, edem, emul, feri-gă, fixing, folicul, gerberă, glaspapir, glasvand, Govora, gradină, hachiţă, Helsinki, hidalgo, iglu, iguană, index, joker, letopiseţ, lubric, mafie, maliţie, matur. R120: a). Formele corect accentuate: maur, molcom, Narcis, Negri, Nicosia, panegiric, Russo, pauper, prapur, prerie, prevedere, rabin, radar, repercusiune, sever, sibarit, simbol,

14

Tantal, tibia, triptic, troiţă, trufaş, tutore, utopie, venetic, viscere, xerox, zepelin. R121: b). Formele corect accentuate: prevedere, widia, Dobrogea, nutrie, adică, pleto-ră, U-crai- na, polizor, caracter, călugăriţă, duminică, lozincă, ianuarie, Gestopo, lec-tor, regizor, editor, unic, doctoriţă, avarie, colibri, tiramisù, triptic, vatman, fenomen, Caragea, cobalt, calcar, paspartu, totem, troscot, cantor. R122: b). Antic/antic, apen-dice/apendice, alo/alo, balonzaid/balonzaid, ponei/ponei. Alte dublete accentuale ac-ceptate: acatist/acatist, agrişă/adrişă, anost/anost, puber/puber, colaps/colaps, jilav/jilav. În cazul când se indică variante accentuale, se preferă primele forme. În DOOM2 se recomandă numai formele: anatemă, butelie, candid, capsulă, despot, cra-ter. Episcop/episcop sunt omografe. R123: a). În DOOM2 se recomandă numai forme-le: aripă, bolnav, palincă, crater, despot, editor. Sunt admise de norma actuală variantele accentuale următoare: penurie/penurie, pilotă/pilotă, pojghiţă/pojghiţă, po-nei/ponei, modem/modem, gingaş/gingaş, Pegas/Pegas, apendice/apendice, păstu-ră/păstură. R124: c). Conform DOOM2 şi DEX, mijloc/mijloc1 este substantiv neutru, înseamnă procedeu, unealtă, pl. mijloace/mijloace; mijloc/mijloc2 este tot substantiv neutru, are sensurile talie şi punct/moment central şi nu are plural. R125: c). Formele corecte sunt: să scădem, să scădeţi, să tăcem, să tăceţi, să vedem, să vedeţi. La verbele de conjugarea a II-a, accentul stă pe sufixul conjugării. R126: b). Formele corecte sunt: să batem, să bateţi, să facem, să faceţi, să ducem, să duceţi. La verbele de conju-garea a III-a, accentul stă pe tema verbului. R127: a). să plăcem, să plăceţi, să mer-gem, să mergeţi. La verbele de conjugarea a II-a, accentul stă pe sufixul conjugării, iar cele de conjugarea a III-a, se accentuează pe tema verbului. R128: d). Accentul este mobil: în flexiunea verbală: cântă-cântă; în substantivele neutre terminate în -o, intrate de mult timp în limbă: zero-zerouri, radio-radiouri; excepţie: avocadoul, veto-vetoul, tempo- tempouri, motto-mottouri (cuvânt revenit, după DOOM2, la această grafie după ce s-a folosit fără literă dublă şi cu accent mobil în flexiune); în substantivele noră- nurori, soră- surori. R129: c). Omografe: colonie-colonie, copil (lăstar) – copil, epis-cop-episcop, combină-combină, sufragiu-sufragiu, mozaic-mozaic, Sofia (numele ca-pitalei) – Sofia (nume de persoană), tipic-tipic, corector-corector, file- file. Celelalte sunt variante accentuale: polip/polip, ponei/ponei, agrişă/agrişă, antic/antic, primu-lă/primulă, sinecdocă/sinecdocă, facsimil/facsimil, satiră/satiră, trafic/trafic. R130: d). catharsis. R131: b). Iambul este piciorul metric de două silabe în care accentul cade pe cea de-a doua silabă, iar ritmul se numeşte iambic: _/. R132: a). Troheul este piciorul metric de două silabe în care accentul cade silaba iniţială, iar ritmul se numeşte iam-bic:/_. R133: d). Amfibrahul este succesiunea de trei silabe: neaccentuată, accentuată, neaccentuată, iar ritmul se numeşte amfibrahic. _/_. R134: c). Dactilul este piciorul metric de trei silabe, în care silaba iniţială este accentuată, iar următoarele, neaccen-

15

tuate. Ritmul se numeşte dactilic./_ _. R135: d). Anapestul este piciorul metric de trei silabe, primele două neaccentuate şi ultima accentuată, iar ritmul se numeşte anapes-tic. _ _/. R136: d). Coriambul este piciorul metric format din patru silabe, din care prima şi ultima sunt accentuate./_ _/. R137: b). Pe-un pi-ci-or de plai; schema este următoarea:/_/_/. R138: a). Mai am un sin-gur dor; schema: _/_/_/. R139: d). În li-niş-tea se-rii; schema: _/_ _/_. R140: c). Mir-cea în-ca-le-că, ca-lul său tro-po-tă; sche-ma:/_ _/_ _/_ _/_ _. R141: b). Rimează vulturul şi împrejurul. R142: c). Diereza pre-supune transformarea diftongului în hiat sau pronunţarea distinctă, în silabe diferite, a sunetelor dintr-o silabă: te-a-tru. R143. b. R144. a). Afereză, apocopă, haplologie. Vezi tabelul nr. 4. R145: b). proteză, epenteză, paragogă. Vezi tabelul nr. 4. R146: b). Sinalepsa; de exemplu: de-abia > d-abia. R147: c). Diereza presupune transformarea diftongului în hiat sau pronunţarea distinctă, în silabe diferite, a sunetelor dintr-o sila-bă: o-ce-a-nul. R148: a). Anaptixa constă în introducerea unei vocale între două con-soane, fără a schimba sensul cuvântului: dires. R149: d). Afonizarea, prin care se transformă o consoană sonoră în consoană surdă, în cuvânt, fără a-i modifica sensul. R150: d). Mutacism: prinţipatele; metateză: Galibardi; disimilaţie: Galibardi. Vezi tabelul nr. 4.

Tabelul nr. 4

Denumirea Modificarea produsă, consecinţe Exemple

afereza

suprimarea vocalei iniţiale/unui grup de su-nete la începutul cuvântului

Culae, puşcături, nainte

afonizarea

transformarea consoanei sonore în consoanăsurdă

supţire, supteran

anaptixa

introducerea unei vocale între două consoa-ne, fără a schimba sensul cuvântului

şicoala, hirean

alterarea

modificarea pronunţiei unui sunet sub influ-enţa altuia

cheatră, chept

aliteraţia repetarea unei consoane/unui grup de con-soane pentru efectul sonor al exprimării

Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie

anagrama schimbarea sunetelor pentru prin inversare, pentru a obţine un alt cuvânt

Mitru Perea (de la Petru Maior)

apocopa

suprimarea unui sunet/grup de sunete la sfâr-şitul cuvântului

mam’mare, las’că, pân’să

asonanţa repetarea unei vocale/unu grup de vocalepentru efect eufonic sau imitativ

Argint e pe ape şi aur în aer

16

diereza transformarea diftongului în hiat sau pronun-ţarea distinctă, în silabe diferite, a sunetelordintr-o silabă

O-ce-a-ne-le de stele

disimilaţia schimbarea unui sunet în perechea lui lichi-dă, sub influenţa altui sunet

Gligore, tutulor

epenteza adăugarea unui sunet medial fără schimbareasensului

rumpe, monstră, a tranversa

haplologia suprimarea unor silabe identice sau asemănă-toare din cuvânt

măligă, mă-sa

metateza schimbarea locului sunetelor/silabelor în cu-vânt

poctoavă, scluptură, logondă

mutacismul pronunţarea unui sunet în locul altuia bampir, ţifră, bagabont

paragoga adăugarea unui sunet la sfârşitul cuvântului, fără a-i schimba sensul

speciment, Alahu

proteza

adăugarea unui sunet iniţial fără a schimbasensul cuvântului

alămâie, oleandru

simbolismul fonetic

valorificarea stilistică a structurii fonetice acuvintelor, sunetele având corespondenţe cudomenii, stări, sentimente etc.

Dormeau adânc sicri-ele de plumb

sincopa elidarea unei vocale/silabe accentuate dom’le, ţărnă, muncipiu

sinalepsa reducerea unui diftong la o singură vocală d-abia, d-atunci

sinereza transformarea unui hiat în diftong de-abia, de-atunci

EXERCIŢII: 1. d.; 2. b. 3. c. 4. c. 5. b. 6. d; 7. b.; 8. c.; 9. d.; 10. c.; 11. c.; 12. b.; 13. b.; 14. d.; 15. d.; 16. c.; 17. a.; 18. b.; 19. b.; 20. a. II. SEMNE GRAFICE R1: c). R2: c). Semnele diacritice se notează în limba română şi la literele mari, însă punctul suprapus nu se notează la I şi J, iar în scrierea de mână, frecvent, nici la j mic. Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri faţă de numele întreg. ex: SAM pentru Şcoala de Arte şi Meserii. R3: a). R4: b). R5: c). R6: a).

17

APOSTROFUL R7: d). R8: c). R9: b). Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmea-ză un cuvânt care începe cu o vocală se foloseşte cratima, nu apostroful: D-ale carna-valului, făr-a spune, înşir-o, las-o, pân-acasă (pentru De-ale carnavalului, fără a spune, înşiră + o, lasă + o, până acasă). R10: a). R11: d). R12: d). R13: a). R14: b). R15: d). R16: c). R17: c). R18: b).

BARA OBLICĂ R19: d). R20: b). R21: d).

BLANCUL R22: d). R23: c). R24: b). R25: c). R26: a). Blancul are rol distinctiv, diferenţiind secvenţe identice ca sunete constitutive, dar care, despărţite prin blanc, reprezintă un grup de cuvinte (nici un – conjuncţie + numeral), în timp ce, în absenţa blancului, al-cătuiesc un singur cuvânt (nici un – adjectiv pronominal). R27. b).

CRATIMA R28. a). Cratima ca semn ortografic leagă articolul sau desinenţa de cuvintele greu flexionabile: - numele literelor x-ul; - substantivele provenite din numerale notate cu cifre: 11-le (echipa de fotbal); - împrumuturile şi numele de locuri a căror finală pre-zintă deosebiri între scriere şi pronunţare: dandy-ul, Bruxelles-ul; - substantive prove-nite din derivări sau sigle: ph-ul, RATB-ul. Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului sau a desinenţei la împrumuturile (chiar neadaptate) terminate în litere din alfabetul limbii romane: boardul, trendul, clickul. R29. b). R30. a). R31. d). R32. a). R33. a).

PUNCTUL R34. b). R35. b). R36. c). R37. b). R38. b). SUNT urmate de punct abrevierile care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului, dar nu şi ultima lite-ră. Ex: etc., ian., id., nr., v., I. (pentru et caetera, ianuarie, idem, numărul, vezi, Ion). Excepţie: dr. (pentru doctor). NU SUNT urmate de punct: abrevierile care păstrează finala cuvântului: cca, dl, dle, dna, dta; abrevierile numelor punctelor cardinale: E, N, V, S; simbolurile unităţilor de măsură: cm, m, kg; simbolurile unor termeni din dome-niul ştiinţific şi tehnic: C, Cl, Mg (chimie), Rh (medicină), A, N, (matematică); abre-vierile care conţin fragmente de cuvinte: TAROM; unele abrevieri împrumutate ca atare: HIV, SIDA. Se pot scrie CU sau FĂRĂ punct abrevierile compuse din iniţiale majuscule: CEC/C.E.C., ONU/O.N.U. Actualmente în acest caz se preferă scrierea fără punct: SUA, UNESCO.

18

VIRGULA R39. d). R40. d).

III. DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE 1. a 11. d 21. a 31. a 41.b 2. c 12. a 22. c 32. c 42.c 3. d 13. c 23. b 33. d 43.d 4. a 14. b 24. c 34. b 44.a 5. c 15. b 25. d 35. a 45.a 6. d 16. d 26. a 36. a 46.d 7. a 17. a 27. c 37. b 47.b 8. c 18. c 28. b 38. c 48.c 9. b 19. b 29. d 39. d 49.a 10. b 20. d 30. b 40. b 50.a ! Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând în limba româ-nă, valabilă pentru ambele modalităţi, este interdicţia de a lăsa la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă. Excepţia: grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-/un, într-/însa) la care se reco-mandă însă, pe cât posibil, evitarea despărţirii. ! Normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare. Este acceptată şi despărţirea după structură, însă cu unele restricţii faţă de recomandările din DOOM1. ! Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar conduce la secvenţe care nu sunt silabe (ca în într/ajutorare) sau ar contraveni pronunţării. ! Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclu-siv despărţirea după pronunţare (ab-stract; su-biect) sau evitarea despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor (a-broga; o-biect) ! La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratimă sau cu linie de pauză se admite – atunci când spaţiul nu permite evitarea ei – şi despărţirea la locul crati-mei/liniei de pauză. aducere-/aminte; flash-/ul; ducându-/se

IV. ASPECTE MORFOLOGICE R1. b). R2. c). !Norma, la unele lexeme neologice, admite la feminin forme cu şi fără alternanţa o (accentuat) -oa: analoagă/analogă, omoloagă/omologă (neacceptând formele baroacă sau echivoacă). R3. b). R4. b). R5. b). R6. a). R7. b). R8. c). R9. d). R10. d). R11. b). R12. c). R13. b). R14. d). !Se scriu cu cratimă: adjectivul + substan-

19

tiv (substantiv-adjectiv): bună-cuviinţă, bună-dimineaţa (plantă), bun-rămas, bună-creştere, prim-procuror, prim-solist; peşte-auriu; numeralele cardinale + substantiv: cinci-degete, doi fraţi, trei-fraţi-pătaţi, nouă-ochi (plante); substantiv + prepoziţie + substantiv: ochi-de-pisică, peşte-cu-spadă, viţă-de-vie. !Se generalizează scrierea cu cratimă a). compuselor nesudate care denumesc substanţe chimice distincte şi specii distincte de plante sau animale (cu nume ştiinţifice diferite). R15. d). !Se utilizează cratima şi în cazul numelor de personaje cu structură complexă: Statu-Palmă-Barbă-Cot, Jumătate-de-Om-Călare-pe–Jumătate-de-Iepure-Şchiop. R16. c). !Norma con-damnă folosirea lui ca şi în vederea evitării cacofoniilor. R17. d). !Adjectivele cu structura adjectiv+ vocala o+adjectiv, care exprimă o unitate, având flexiune numai la ultimul element se scriu într-un cuvânt: cehoslovac = cetăţean din fosta Cehoslovacie, spre deosebire de adjectivele cu structură şi componenţă asemănătoare care exprimă un raport între cei doi termeni şi se scriu cu cratimă: ceho-slovac, sârbo-croat = din Serbia şi Croaţia. R18. c). !Unele substantive provenite din abrevieri se utilizează ne-articulat: B.C.R., RomTelecom, nu BCR-ul, RomTelecom-ul. !Articolul hotărât encli-tic se leagă cu cratimă: 1. în împrumuturile a). căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare: bleu-ul, show-ul. 2. în împrumuturile care au finale grafice neo-bişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandy-ul, gay-ul, playboy-ul. !Nu se fo-loseşte cratima în cazul împrumuturilor care se termină din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: clickul, itemul, trendul. R19. d). !În construcţie cu prepoziţia de + pronume posesiv, norma admite atât pluralul, cât şi singularul: un fular de-al meu/un fular de-ale mele. R20. b). R21. c). !Pronumele şi adjectivul pronominal negativ se scrie niciunul/niciun ca şi vreunul/vreun prin aplicarea principiului conform căruia compusele trebuie distinse grafic de îmbinările libere asemănătoare nici un (ad-verb+articol; adverb+numeral; adverb+pronume nehotărât). R22. d). !Se scriu cu blanc locuţiunile: (adverbiale) altă dată, cu bună ştiinţă, de bunăvoie; (conjuncţionale) odată ce, până să, (interjecţionale) Doamne fereşte! (pronominale) Domnia Lui!, Ex-celenţa Sa!, Măria Ta!; (substantivale) băgare de seamă. R23. c). R24. c). R25. c). !Unele adjectivele calificative compuse se deosebesc semantic în îmbinările cu o structură şi o componenţă asemănătoare, vizând adjectivele compuse mai puţin sudate, scrise cu cratimă: bine-crescut = cuviincios sau grupurile de cuvinte care se scriu se-parat: bine crescut = dezvoltat bine, bine-venit = oportun, agreat, bine-cunoscut = ce-lebru. R26. c). R27. b). R28. a). R29. d). R30. b). R31. b). R32. d). !Se scriu şi se rostesc: paisprezece, şaisprezece, şaizeci, doisprezece/douăsprezece, doi/două. R33. a). R34. b). !Norma acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi post-pus substantivului şi forma întâia. R35. b). !Se scrie şi se pronunţă: al (o) mielea, al (un) milionulea. R36. b). R37. c). R38. b). R39. d). R40. b). R41. b). R42. b). R43. a).

20

R44. b). R45. d). !Locuţiunile adverbiale nu cunosc categoria numărului, astfel, locu-ţiunea adverbială altă dată nu are categoria numărului. R46. b). !Adverbul odată (arti-col/numeral + substantiv) se scrie sudat, atunci când are sensurile cândva, imediat, în sfârşit. R47. c). !Se scriu cu cratimă adverbele compuse alaltăieri-dimineaţă, azi-mâine, azi-noapte, mâine-dimineaţă. R48. c). R49. b). R50. a). R51. c). R52. d). R53. b). R54. c). R55. b). R56. a). R57. a). !Se scriu cu cratimă in-terjecţiile compuse analizabile: cioc-boc, haida-de, hopa-ţopa, însă succesiunile de interjecţii diferite se scriu separat: ia hai, iar cele sinonime se despart prin virgulă sau semnul exclamării: hodoronc, tronc sau trosc! pleosc! R58. c). R59. a). R60. a).

V. SEMANTICĂ R1. a). R2. c). R3. b). R4. a). R5. d). R6. b). R7. a). R8. d). R9. a). R10. c). R11. a). R12. c). R13. b). R14. d). R15. c). R16. d). R17. a). R18. b). R19. d). R20. a). R21. d). R22. b) R23. a). R24. b). R25. c). R26. d). R27. d). R28. a) R29. d). R30. b). R31. a). R32. b) R33. a) R34. c).

VI. APLICAŢII SUPLIMENTARE R1. F.. R2. F. R3. F. R4. A. R5. A. R6. A. R7. F. R8. A. R9. A. R10. F. R11. A. R12. F. R13. A. R14. F. R15. A. R16. F. R17. A. R18. F. R19. F. R20. A. R21. A. R22. F. !Blancul poate preceda sau urma ori nu celelalte semne ortografice. În uzanţele scrie-rii limbii române (de tipar, la calculator, la maşină), blancul nu precedă, în general, semnele de punctuaţie, dar le urmează. R23. A. R24. F. R25. A. R26. A. R27. F. R28. A. !Atât DOOM1, cât şi DOOM2, acceptă drept corecte variantele de accentuare pentru cuvintele: apendice/apendice; dihor/dihor; mijloc/mijloc; picnic/picnic; profe-sor/profesor; suburbie/suburbie; facsimil/facsimil; hatman/hatman; măgăriţă/măgăriţă; protector/protector; satiră/satiră. DOOM2, aduce însă şi variante de accentuare care nu existau în DOOM1: asfixie/asfixie; axila/axila; buldog/buldog; colaps/colaps; halte-ra/haltera; mijloc/mijloc (talie); pegas/pegas; penalty/penalti; penurie/penurie; pojghi-ţa/pojghiţa; polip/polip; ponei/ponei; trafic/trafic; vector/vector. R29. F. R30. A. R31. F. R32. A. R33. F. R34. A. !Numele statelor (şi cuvintele din aceeaşi familie – bela-rus, belarusă) trebuie folosite în forma originală recomandată de acestea: Belarus, Cambodgia, Cote d` Ivoire, Myanmar. !Unele nume de locuri străine cunoscute la noi, au pe lângă formele cu grafia şi pronunţarea originare şi forme tradiţionale curente adaptate limbii române (folosite inclusiv în indicaţiile bibliografice) Firenze/Florenţa, London/Londra !Normele actuale recomandă formele: Damocles, Oedip, Procust. R35. F. !În propoziţii, elementele iniţiale (cel de-) al, (cea de-) a din numărul de ordi-ne al unor manifestări periodice, se scriu cu literă mică: Participanţii la cel de- al X –

21

lea Congres R36. A. !Se pot scrie, ocazional, cu literă mică, unele cuvinte care în mod obişnuit se scriu cu literă mare, pentru a realiza un anumit efect stilistic (ceauşescu, pcr) sau grafic ( univers enciclopedic- pe unele publicaţii ale editurii în cauză). R37. F. R38. A. !Se scriu cu literă mare: - marile epoci istorice (chiar dacă nu reprezintă evenimente) şi evenimentele istorice majore: Antichitatea, Evul Mediu; - sărbătorile religioase: Patruzeci de Sfinţi, Schimbarea la Faţă; - numele instituţiilor – inclusiv când sunt folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Litere); - toate compo-nentele locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa Sa Regală, Domnia Sa; - numai primul element din numele proprii compuse sau numele unic care reprezintă denumiri-le organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii: Adunarea genera-lă a Academiei Romane, Serviciul de contabilitate R39. A. R40. A. !Se scriu, de regulă, într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu prefixe *preaderare *derivatele cu prefixul ex = în afară: a exînscrie *proamerican !Se scriu într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar dacă sunt scrise cu cratimă (*albaiulian, *negruvodean) sau separat (*srilankez) !Se pot scrie fie într-un cuvânt fie cu cratimă derivatele de la numele proprii străine *shakespearian/shakespear-ian. R41. A. !Se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume generice şi a numelor proprii din denu-mirile unor instituţii, indiferent de ordine Roman/S.A.; S.C. Severnav/S.A.; F.C/Argeş. R42. A. R43. A. R44. F. R45. A. R46. A. R47. F. R48. F. R49. A. R50. A.

TESTE DE EVALUARE

TESTUL 1: 1. coline, iubire, a abandona, a emoţiona. 2. niciodată, pământ, munţi, ură. 3. barometru, diametru, subtil – neologisme; pic – regionalism. 4. roşie (legumă) – roşie (culoare); cocoş (pasăre) – cocoş (trăgaci); mic (produs culinar) – mic (adjec-tiv); dar (conjuncţie) – dar (cadou). 5. încălzitor; întrecut. 6. Trece pe stradă. (a mer-ge); A trecut clasa (a promova); A fost trecut în catalog. ( a înregistra); Apa trece, pietrele rămân (a curge); A trecut în nefiinţă. (a muri); I-a trecut durerea de cap (a înceta) etc. 7. Are un comportament glacial. Acesta este un lac glaciar. În Valea Jiului predomină industria carbonieră. Aici se află un zăcământ carbonifer. S-a enervat când a observat greşeală. Muşchiul a fost inervat. El a fost solidar cu noi. Umblă so-litar. Am studiat complementul cauzal. Prepoziţiile simple au regim cazual de Ac. 8. S-a intoxicat cu argint-viu (sens secundar). Argintul tâmplelor îi dă un aer distins (sens figurat). 9. cald, călduţă, căldicel, căldură, încălzi, încălzire, încălzit, încălzitor. 10. galbene, roşii, albe. 11. pronume reflexiv: Şi-a luxat piciorul; adverbe de mod şi întărire: A venit şi el (şi = chiar); adverb de timp: Când a auzit a şi venit (şi = imediat); interjecţie: Unu, doi, trei …Şi! (şi = start!); substantiv: „Şi“ este în text conjuncţie.

22

(prin metalimbaj). 12. cuvânt derivat: înfiora; compuse: căci (că+ci); barometru; va-loare gramaticală schimbată: a dragoste – adverb provenit din substantiv. 13. cấntă – indicativ prezent; cântắ – indicativ perfectul simplu.

TESTUL 2: 1. praf, colb; omenire, univers; reverie, meditaţie, iluzie, închipuire; pute-re, vigoare, energie. 2. a se dezgheţa; brumă; aprinse; realitate. 3. În vitrină a expus cristaluri. Se văd cristalele de sare. 4. vis – visa, visare, visat, visător, visuleţ. 5. ar-gintiu, înrourat, brumăriu, zarişte. 6. S-a lăsat de vechile obiceiuri (a se debarasa). L-a lăsat în drum (a abandona). Nu-l lasă în oraş (a nu permite). Fulgii de nea se lasă pe pământ (a se aşterne). 7. Utilajul petrolier este exportat în Africa. Zăcământul petroli-fer e raţional exploatat. A investit în industrie. A fost învestit ca primar. În clasă s-a ajuns la un consens. A fost dat în consemn la frontieră. Omul acela este un proscris al societăţii. Medicul i-a prescris medicamente. M-am suit pe scară. Avionul a făcut escală la Paris. 8. a) derivat: încurcătură; b) compus: încurcă – lume; c) un sinonim neologic: univers; d) trei sensuri polisemantice: Lumea e rea. El este un încurcă-lume. Şi-a luat lumea-n cap; e) expresii: a ajunge de râsul lumii (a se face de râs); ca lumea (cum trebuie, cum se cuvine); cât e lumea (veşnic); a da drumul în lume (a da libertatea să plece); a fi în rândul lumii (cu rost). 9. Frumosul şi urâtul sunt două ca-tegorii estetice (substantive provenite din adjective). A luat un patru care m-a întristat (substantiv provenit din numeral). 10. Am auzit cu urechile mele. – Am auzit. „Sunt un june tânăr şi nefericit“. – Sunt un tânăr nefericit. Convieţuiesc împreună de trei ani. – Convieţuiesc de trei ani. Şi-au reluat iarăşi povestea. – Şi-au reluat povestea. 11. sens propriu: Fiara a atacat omul; sens secundar: Am ales iarba – fiarelor; sens figurat: S-a dezlănţuit ca o fiară. 12. substantive prin conversiune: albastrul, tânărul; adjective: mână tremurândă; scris – îngrijit; casa mea; două adverbe: cântă frumos; merge încet.

TESTUL 3: 1. contribuie; complet; clujean; fiindcă; premisă; binecuvântat; alcoolic; contraargument; respectuos; înnămoli. 2. Vine anual. A fost trecut în anuar. A evalu-at situaţia în mod corect. A evoluat mult cât a lipsit. Ne-am aliniat pentru ora de sport. Trebuie să scrie cu alineat. Mi-am luat un costum de calitate. A făcut un act de caritate. Am luat parte la campania agricolă. Compania de infanterişti a început ata-cul. Am completat libretul CEC. Livretul militar mi-a expirat. Întreprinderea a fost gerată pe o perioadă de şase luni. El a fost girat de tatăl meu. 3. verdele (substantiv) – pom verde (adjectiv); un doi (substantiv) – Doi au plecat (numeral); fumatul (sub-stantiv) – ţigara fumată (adjectiv provenit din participiu); aproapele (substantiv) – stă aproape (adverb); „o“ (substantiv) – O, ce mi-ai făcut! (interjecţie). 4. sinonime mor-fologice: a se disculpa, profund, victorie, a stopa, eroare, altitudine, a aspira, a indis-

23

pune, consilier, eternitate. 5. antonime: înfrângere, dezacord, răufăcător, a infirma, incultură, cald, solitar, corect, inutil, fals. 6. Am fost în capitală. Am comis o eroare capitală. Am mâncat cod. Am descifrat acel cod. Am văzut un râs. Are un râs colo-rat. Vin la tine. Are un vin veritabil. Vine un sol de pace. A căzut la sol. Melodia e scrisă în gama sol. 7. Calcă apăsat (a merge). Calcă rufe (a netezi). Calcă florile (a zdrobi). L-a călcat maşina. (a accidenta). Nu mai calcă pe la el de mult timp (a veni). 8. derivare: bunătate, ineficient, şcolărime; compunere: binemerita, bibliofil, drept-credincios, TAROM; schimbarea valorii gramaticale: tremurândă, închis, înverzit. 9. ţăran – ţărănesc (adjectiv); cenuşăreasă (substantiv); şcolăresc (adjectiv), adâncime (substantiv), înflori (verb). 10. florăreasă, ţărăneşte, munteneşte, eminescia-nism, morăriţă. 11. a-şi bate capul, a-şi pune capul la contribuţie, a pune cap la cap, a da cu capul, nici un capăt de aţă, a-şi lua lumea în cap, a fi greu la cap etc. 12. a-şi re-aminti, a năvăli, a anunţa, a greşi, a înfrunta. 13. milă, plăcere, ură, compasiune, ostilita-te, emoţie, bucurie, tristeţe, regret, melancolie, veselie, jale, exuberanţă etc.

TESTUL 4: 1. antedata; preşedinţie; feminin; filigran; singuratic; mănuşă; tomnatic; distructiv; elocvent; transcendent. 2. uşor – adverb – fulg uşor (adjectiv) – Ia-l cu uşo-rul (substantiv); iarna – adverb – iarna aceasta (substantiv); o – numeral – o colegă m-a căutat – articol; Am văzut-o. – pronume personal; dar – conjuncţie – dar – substantiv – Am primit un dar; buştean – adverb – substantiv: Am căutat un buştean. 3. Am cumpărat móbilă. Masa e mobỉlă. Mầnă caii. Mânầ ca nebunul. Ácele ceasorni-cului arată zece. Ele sunt acéle. Am făcut trei tórturi. A fost supus la tortúri. 4. petroli-eră; arbitral; originală; literar; temporară; familiar; originar; virtuoz; iminent; a-şi apropia. 5. drum – drumuleţ, drumeag, drumuşor, drumeţ, drumeţie, drumar, îndruma, îndrumare, îndrumat, neîndrumat. 6. subit, inteligent, angoasă, candid, aversiune, vo-iaj, sursă, progres, melancolie, grandios. 7. S-a făcut lumină în cameră. Eşti lumina vieţii mele. 8. urâtul – conversiune (substantiv provenit din adjectiv); Rompres – com-punere (abreviere); Valea Jiului – compunere (alăturare); osos – derivare; inginer-şef – compunere (alăturare cu cratimă). 9. ipocrizie – perfidie; lapidar – concis; infirm – handicapat; patos – avânt; insolent – obraznic. 10. imaterial, inacceptabil, descendent, discontinuu, asimetric. 11. a revenit din nou – A revenit la noi. O privire retrospecti-vă – Să aruncăm o privire în trecut. Au colaborat împreună – Au colaborat la definiti-varea proiectului. Averse de ploaie – În toamna aceasta au căzut averse. 12. ban – ban (omonime); merge – merge (polisemantice); somn – somn (omonime). 13. am manglit verzişorii, babac, mortal – elemente de argou; mon chér – jargon; de cântat, am cântat – tautologie.

24

TESTUL 5: 1. petrolieră; numerar; caritate; emis; atlaz; lagună; aluzii; temporar; inse-rat; solitar. 2. peşteră – grotă; etate – vârstă; biruinţă – victorie; cert – sigur; calm – liniştit; tavan – plafon; lizibil – citeţ; avar – lacom; graniţă – hotar; cinstit – onest. 3. O bandă de hoţi au atacat banca. Am depăşit banda drumului. Întreprinderea este încă de stat. De stat am mai sta, dar e târziu. Afişează o mină de om bolnav. Intru în mină. A explodat o mină. Are o mină de 0,5. Are un boboc de raţă. A rupt un boboc de trandafir. Vom pleca la vară la mare. Am o vară în Italia. Te aştept în port. Voi fi îm-brăcat în port naţional. Nu port costum. Ceară cine o vrea ce poate. Nu spune nici da-că-l pici cu ceară. Se aud cântece în vie. Bunica e încă vie. Vie cine va putea. Are o minte deschisă la nou. Minte mult. Car lemne. Boii trag la car. Lemnul e mâncat de car. 4. prerie; detaliat; autobuz; stat de plată; demisie; întreprinzător; creez; vindicativ; aversiune; defectuos. 5. vorbi – vorbire, vorbit, vorbitor, vorbăreţ, vorbuliţă, vorbuşoa-ră. 6. A pus masa (a aranja); Pune mâncarea la foc (a pregăti); S-a pus ninsoarea (a se aşeza); Pune pariu (pariază); Nu mai pune făină, e destul (a adăuga). 7. a ţine una şi bună (a nu înceta); bun de picior (a fugi); bun de inimă (milos); bună treabă (frumos); e bună credinţă (sincer, cinstit); într-o bună zi (pe neaşteptate); privi cu ochi buni (a se uita cu plăcere). 8. frumuseţe – derivare (frumos + suf. eţe); Piatra Craiului – compu-nere (alăturare); sângerândă – conversiune (adjectiv din gerunziu acordat); portavion – compunere (sudare); înnegurat – derivare parasintetică (pref. în- + negru + suf. (a)t). 9. binele – substantiv; sinea – substantiv; un nimic – substantiv; un trei – substantiv; greu – adjectiv; fumatul – substantiv; dar – substantiv; deasupra – prepoziţie; aceşti – adjec-tiv pronominal demonstrativ. 10. incert, nesigur, nedrept, imatur, insucces. 11. Mi-a vorbit firesc. Când au dat ochii cu el s-a făcut praf. Acesta este un fenomen rarisim. Concluzia a fost că nu s-a studiat la modul serios. 12. capital – capital (omo-nime). 13. dirigul – argou; parol – jargon; nu-i frumos ce-i frumos – tautologie; Şase, curcanul – argou.

TESTUL 6: 1. copilărie, băieţaş, carneţel, făget, măturică, strungar, cunoştinţă, învă-ţământ, aluniş, familiar, fruntaş, lustragiu, băietan, voiniceşte, chinui, chiorâş, pămân-tesc, finaliza, casieriţă, Muntean. 2. tinereţe, blândeţe, argintar, frumuseţe, isteţime, limpezime, mulţime, cugetător, desime, bunătate, bucătar, plăcintar, răutate, muncitor, şcolărime, vânzător, topitor, seninătate, vecinătate. 3. antonime: lumină, dezavantaj, dezacord, involuţie, descendent, discontinuu, interior, pesimist, generos, imobil, inco-rect, incomplet, optimist, dezgropa, opulenţă, ireal, indisciplinat, inutil, dezlipit, apoe-tic. 4. Această lecţie îmi este familiară. Are o problemă familială. Învăţăm după orar. Răspunde oral. Maistrul are în subordine zece muncitori. Maestrul era violonist cele-bru. Tabloul este original. Este originar din Dobrogea. Colegul vostru este solidar cu

25

noi. El este cam solitar. Rapsodia este scrisă în adagio. Dezvolt compunerea după un adagiu. Meciul a fost validat de o comisie arbitrală. S-au întâlnit arbitrar pe stradă. Ne trebuie un atlas geografic. Rochia e din atlaz. Am comandat un aranjament floral. El este florar. Complementul este temporal. Cerul este temporar noros. 5. adjectiv – verb – adverb; adjectiv – substantiv – adverb; adjectiv – substantiv; pronume reflexiv – sub-stantiv; substantiv – adjectiv – adverb; adjectiv – adverb – substantiv; pronume perso-nal – substantiv; substantiv – adverb; pronume negativ – substantiv; pronume realtiv – adjectiv pronominal relativ – substantiv. 6. detaliu, abundenţă, celibatar, victorie, vo-iaj, oră, petiţie, apel, onoare, fisură. 7. a muri: a pune mâinile pe piept, a trece în nefi-inţă, a da cloţul, a închide ochii, a trece pe lumea cealaltă; a se gândi: a-şi pune minte la contribuţie, a-şi stoarce creierii, a da de gândit, a-şi bate capul, a-şi frământa mintea. 8. Are o constituţie atletică. Respectă constituţia. Voi aţi greşit. Nu voi merge. Are o haină nouă. Nouă s-au întors. Bate un cui în perete. Cui vrei să-i telefonezi? Un-de ai fost? Barca pluteşte pe unde de lac. Nu mai plec. Ne vom întâlni în mai. Bat pă-mântul cu un mai. S-a lovit la mai. A trimis un sol. A picat pe sol. Am învăţat despre cheia sol. Are un tors de atlet . Am tors lână. Mi-e milă de câinii vagabonzi. Nava a parcurs o milă. Cască de nu mai poate. Poartă cască de protecţie. 9. a da: A dat ochii peste cap (a leşina); A dat cartea colegului (a înmâna); I-a dat flori (a oferi); A dat or-tul popii (a muri); A dat bineţe (a saluta); cuvinte polisemantice: fotosinteză, atom, lentilă, calorifer, etnogeneză.

TESTUL 7: 1. a auzi, casă, albastru, a bea, deget, fiu, pâine, febră, scaun, a avea. 2. ante- ; des-; hiper-; in-; i-; im-; post-; pre-; arhi-; îm-. 3. hidrocentrală, pseudonim, biologie, aeromodel, macrocosmos; insecticid, epidermă, bibliofil, hidrofor, logoped. 4. pas – paşi –pasuri; masă – mese (mobilă) – mase (mulţime); bandă – benzi (fâşii) – bande (grup de răufăcători); somn – somni (peşte) – somnuri (repaus); ghid – ghizi – ghiduri (cărţi). 5. a avansa, a returna, a debuta, a permite, a fortifica, consecinţă, celest, afabil, lizibil, pueril, avid, abominabil, perfid, abil,insolent, incert, juvenil, specios, stupefacţie, vindicativ. 6. El este student (a deveni); Nu e nimeni în clădire (nu se află); A fost odată un împărat (a trăit); Şi de-o fi să mor (se va întâmpla); Cât este un kilogram de mere? (costă); El este din Moldova (provine); Spectacolul este la şcoală (se desfăşoară); El nu este de tine (nu se potriveşte); Cât este ceasul? (arată); Am fost la el (a vizita). 7. Mă deranjează diferenţa de fus orar. Fusul s-a rupt. Am un somn pro-fund. Am mâncat somn. Am cules liliac. Pe deasupra zboară un liliac. Pun gunoiul într-o roabă. Ea nu e roaba ta. A comis un păcat capital. O parte din capital revine pa-tronului. 8. Am dat un anunţ. Scriu un anunţ. E o mare vedetă. A acţionat din spirit de vendetă. Deţine un post de casier. Are cazier juridic. A investit banii în acţiuni imobi-

26

liare. A fost învestit ca prefect. A intrat în clădire un miner. Uzina produce utilaj mini-er. A comis o mare eroare. Am oroare de ce s-a întâmplat. Am asistat la accident. În clasă s-a produs un incident. Colegul meu este un indolent. Este un tip insolent. Bucă-tăria este o dependinţă. Manifestă dependenţă la picăturile nazale. 9. afect: afecta, afectare, afectat, afectiv, afecţiune, neafecta; scrie: scriere, scris, scriitor, scriitorime, scriitoricesc, scrisoare, scrisorică, înscrie, rescrie; negru: negruţ, negrişor, negreaţă, negreală, înnegri, înnegrire, înnegrit; doi: doime, îndoi, îndoire, îndoială, îndoit, neîndoit. 10. ş.a.m.d.; ş.a.; î.H.; sec.; pag.; d-lui; p.m.;b-dul; str.; prof. 11. manifestă – manifestează; toarnă – turnează; degajă – degajează. 12. ecuaţie, teoremă, proton, dia-teză, ventilator. 13. complezenţă; persuasiv; pretext; distant; ştrand; ostatic; frustrare; seringă; repercusiune; genuflexiune.

TESTUL 8: 1. Timpul trece (se scurge); Trece drumul (traversează); Trec pe la tine (te vizitez); Va trece pe la mine (a veni); A trecut clasa (a promovat); A trecut peste necaz (a depăşit); A trecut cu vederea ce s-a întâmplat (a neglijat); I-a trecut mingea pe la spate (a pasat); L-a trecut în catalog (a înregistrat); I-a trecut durerea de cap (s-a vindecat). 2. a incendia, a trândăvi, a se sinucide, a se naşte, a pleca, a exagera, a pro-voca, a se obrăznici, a elibera, a procura. 3. melancolic, grandios, bogăţie, fermecător, imaginaţie, firav, inundaţie, generos, primejdios, circumstanţă. 4. omonime totale: broască – broască (pl. broaşte); ban – ban (pl. bani); leu – leu (pl. lei); baie – baie (pl. băi); bancă – bancă (pl. bănci). 5. Călătoreşte printre dune. Du-ne repede în oraş! C-or veni, vom afla. Cântă în cor. În aer zboară mii de fluturi. Mi-i ruşine de ce-am făcut. Bineînţeles că voi fi prezent la întâlnire. Cred că m-am făcut bine înţeles. 6. M-am oprit în staţie. Plecăm în staţiune. Pericolul a fost iminent. Părintele lui e un om emi-nent. Nu-mi fac nicio iluzie în privinţa vacanţei. Nu mi-a făcut nicio aluzie la ce s-a întâmplat. S-a descurcat la test impecabil. A avut un destin implacabil. Spectacolul a avut un impact imediat la public. I s-a făcut un implant dentar. 7. „o“: articol nehotă-rât: M-a căutat o colegă; numeral cardinal: Am cumpărat o carte şi două caiete; pro-nume personal: A văzut-o în oraş; pronume personal cu valoare neutră: A încurcat-o; adjectiv pronominal nehotărât: O colegă râde, alta citeşte; verb auxiliar(viitor popu-lar): O veni el; interjecţie: O, ce păcat!; substantiv prin metalimbaj: „O“ este o vocală; „ce“: pronume relativ: Ştiu ce ai făcut; adjectiv relativ: Ştiu ce carte ai citit; pronume interogativ: Ce s-a întâmplat?; adjectiv interogativ: Ce carte ai citit?; adverb: Ce fru-mos e afară!; substantiv: În această problemă există un ce. 8. iluzie – vis (sinonim), realitate (antonim), aluzie (paronim); temporar – vremelnic (sinonim) – permanent (antonim) – temporal (paronim); deferenţă – respect (sinonim) – dispreţ (antonim) –diferenţă (paronim); solitar – singuratic (sinonim) – sociabil (antonim) – solidar (par-

27

onim); destins – relaxat (sinonim) – stresat (antonim) – distins (paronim); glacial – rece (sinonim) –cald (antonim) – glaciar (paronim). 9. buştean – substantiv/buştean – adverb; frumos –adjectiv/frumosul – substantiv/frumos – adverb; patru – numeral/un patru – substantiv; bine – adverb/bine – substantiv/un bine – substantiv; contra – ad-verb/contra –prepoziţie; al meu – pronume posesiv/meu – adjectiv posesiv; ziua – ad-verb/ziua – substantiv; deasupra – adverb/deasupra – prepoziţie; de – prepoziţie/de – conjuncţie; a flori – adverb/flori – substantiv. 10. regionalisme: S-au cules barabulele de pe câmp. Am scuturat perjele; arhaisme: Ienicerii au trecut Dunărea. Pârcălabul a deschis porţile cetăţii; neologisme: Poetul s-a încununat de glorie. Lui Eminescu i s-a înălţat un monument. Toamna declanşează melancolie în suflete; jargon: Ciao, dragă! Ce mai faci, madam?; argou: Ce naşpa eşti! Sticletele stă în intersecţie. 11. gură: Are o gură mare (propriu); În grădină am gura-leului (secundar); Ţipă ca din gură de şarpe; umăr: Poartă haina pe umăr (propriu); I s-au înroşit umerii obrajilor (secundar); „Pe-ai ţării umeri dalbi“ (figurat); stea: O stea a căzut de pe cer (propriu); Am prins o stea-de- mare (secundar); Eşti steaua vieţii mele (figurat); picior: S-a lovit la picior (pro-priu); A făcut ceai de piciorul-cocoşului (secundar); M-a luat peste picior (figurat); iarbă: Umblu desculţ prin iarbă (propriu); Salteaua este umplută cu iarbă-de-mare (se-cundar); Are ochi verzi ca iarba (figurat).

TESTUL 9: 1. dezacord, predispoziţie, prefix, îndatorire, înghesuială, conlucrare, ar-hiplin, înnegura, răzbate, coexista. 2. anormal, anorganic, antirăzboinic, contraindicat, preface, ilegal, ireversibil, nefavorabil, indivizibil, invizibil. 3. întreg: întregi, întregi-re, neîntregit, reîntregi, reîntregire, reîntregit; alege: alegere, ales, neales, alegător, rea-lege, realegere, reales; pătrunde: pătrundere, pătruns, pătrunzător, nepătruns, întrepătrunde, întrepătrundere, întrepătruns; om: omuleţ, omuşor, omeni, omenit, omenos, omenire, omenesc, neom, supraom, supraomenesc; alb: albi, albire, albit, al-bicios, alburiu, înălbi, înălbire, înălbit, înălbitor, Albă-ca-Zăpada. 4. a adopta, afectiv, a multiplica(augmenta, intensifica), similitudine, autentic, briză, candoare, interoga, cazemată, compasiune, conectare, a conecta, a implora (a consacra, a toasta), rival, cugetare, cutezător, a debuta, declin, a fixa (a delimita), dezacord. 5. latent – patent; regiune – legiune; raţiune – naţiune; major – maior; menaj – manej; metal – metan; modul – nodul; mortal – mortar; moţiune – noţiune; legaţie – negaţie. 6. linişte, dez-nădejde, dispariţie, duşmănie, armonie, incertitudine, modest, incorectitudine, deza-vantaj, inapt. 7. pleonasmul (greşeală de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte sau expresii cu acelaşi înţeles): repetă; revino pe la noi; coboară; princi-pal; superior; avansaţi; necesar; gastrită; hemoragie; intersecţie. 8. neologisme: sino-nime, sursă, dublă, dezvoltare, creaţie, literar, folclorică, conotaţie, semantic,

28

influenţă, latin, romanic, cultură, avansat, prestigiu. 9. coridor; ceea ce sculptură; de-loc perspectivă; greşeală tergiversare ; se aşează poreclă; agreezi.

TESTUL 10 1. a) cânepi; b) genocide; c) calcare; d) circi; e) cocsuri; f) desagi; g) magazioneri. 2. a) miezi, mieji; b) căpşuni, căpşune; c) cireşe, cireşi; d) corzi, coarde; e) găluşte, găluşti; f) grâne, grâie; g) mărgăritari, mărgăritare. 3. a) 4. mesadă, mezzosoprană, motto, muţire, a se olecăi, pietrificare, pricomigdală. 5. b) 6. cu-ne-i-form; o-biec-ţi-e; cen-tra-fri-can; dez-ghi-o-ca; e-u-ro-pe-an; ca-lei-dos-cop (ca-lei-do-scop); clo-ra-ni-nă (clor-a-ni-nă); des-că-zut (de-scă-zut); di-ag-nos-tic (di-a-gnos-tic); a-ut-op-si-e (a-u-top-si-e). 7. nucă-de-cocos; nemţişor-de-câmp; pasărea-paradisului; cap-de-cocoş; dare de seamă; fata morgana; mai-mult-ca-perfect. 8. ghimpi-pădureţi; flori-de-colţ; fragi-de-câmp; ghebe-de-pădure; gură-spartă. 9. ciulendrei, cobrei, detenţiei, ghionoa-iei, masenzei, margarinei. 10. charleston, charmeuse, dancing, high-life.