Limba germană înAustria Lichtenstein Tirol Elveţia

Limba germană

ISTORICLimba germană este una dintre cele mai importante limbi de pe Glob, fiind a 10-a cea mai răspândită si numărând peste 100 de milioane de vorbitori nativi. Inceputurile acestei limbi, in forma in care o cunoastem astăzi, sunt identificate încă din Evul Mediu, cand dialectele deja vorbite în teritoriul ocupat de strămoşii germanilor au trecut prin a doua schimbare a vocalelor. Din motive de izolare geografică si economică, limba germană s-a divizat iniţial în mai multe dialecte care au evoluat aproape independent. Primul dicţionar al limbii germane a fost întocmit de Fraţii Grim.

Limba germană este vorbită ca limba maternă de majoritatea populaţiei în Germania, Austria, Elveţia, Luxemburg şi Liechtenstein, în estul Belgiei, precum şi în regiunea Schleswigul de Nord din sudul Danemarcei, în regiunea autonoma Tirolul de Sud din nordul Italiei, în voievodatul Opole al Poloniei şi în regiunile Alsacia şi Lorena din Franţa. De asemenea, germana este vorbită ca limbă maternă de 45 mii de persoane în Cehia şi de circa 110 mii de persoane în Ungaria. În România, limba germană este vorbită de circa 60 mii de persoane.

Conform estimărilor, germana este vorbită ca limbă maternă de circa 100-120 milioane persoane, fiind limba cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa. Germana ramîne cea de-a treia limba străină studiată în lume cu toate că influenţa crescândă a limbii engleze a afectat în ultimul timp rolul limbii germane în plan internaţional.

Germania Austria Elveţia

Limba germană în Austria

Limba germană austriacă este o varietate naţională standard a limbii germane. Forma standard a limbii germane austriece pentru textele oficiale este definită de dicţionarul austriac publicat sub autoritatea ministerului educaţiei, artelor şi culturii. Aparţine de germana de sus care este un dialect al limbii germane. Exista mai mulţi termeni oficiali în germana austriaca care nu se folosesc în majoritatea Germaniei. De exemplu se foloseşte Jänner (ianuarie) mai des decât Januar, heuer (acest an) mai des decât dieses Jahr, Kasten (dulap de haine) în loc de Schrank, Sessel (scaun) în loc de Stuhl, Stiege (scari) în loc de Treppe, etc. Austriecii spun de obicei Grüß Gott (cu sensul de Fie ca Domnu' sa te binecuvânteze) în loc de germanul Guten Tag (Buna ziua).

Limba germană în Tirolul de Sud

Provincia Autonomă Bolzano numită și Tirolul de Sud în germană: Autonome Provinz Bozen, Südtirol este una din cele 2 provincii ale regiunii autonome Trentino-Tirolul de Sud din Italia. Ca urmare a Primului Război Mondial o parte relevantă a regiunii Tirol din Austria a fost ocupată de Italia și apoi anexată. Pentru a amesteca populația, au fost alipite Tirolului de Sud și zone din jurul orașului Trento, zone care formează Trentino, cu vorbitori de italiană. Nordul văilor din jurul orașului Bolzano (în germană: Bozen) au rămas preponderent germane și ladine.

Limba germană în Lichtenstein

Principatul Liechtenstein (în germană Fürstentum Liechtenstein), este un microstat alpin din Europa de Vest, la graniță cu Elveția la vest și Austria la est. Liechtenstein este cea mai mică țară vorbitoare de limba germană din lume. Actualul suveran este Prințul Hans Adam al II-lea. Are ca diviziuni administrative 11 municipii și își are capitala la Vaduz. Țara are un sector financiar puternic și a fost văzută, adesea în mod critic, ca un paradis fiscal. Este membră a Spațiului Economic European, dar nu și a Uniunii Europene, pentru care nu a arătat interes în aderare. Principatul Liechtenstein este a patra cea mai mică țară a Europei (după Vatican, Monaco și San Marino), în anul 2002 înregistrându-se doar 32.840 de locuitori, mare parte din aceștia concentrându-se în capitala țării. Principalele etnii din Liechtenstein sunt: elvețieni, austrieci, germani, italieni.

Limba germană în Elveţia

Elveţia este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome, cu capitala federală la Berna. Ţara se situează în Europa de Vest, unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franţa la vest, cu Italia la sud, si cu Austria si Liechtenstein la est. Elveţia cuprinde trei mari regiuni lingvistice si culturale: germană, franceză, si italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elveţienii, deşi predominant germanofoni, nu formează o natiune în sensul unei identităţi etnice şi culturale. Toponimul Schwyz este atestat din 972, în germana înaltă veche Suittes, termen legat de suedan „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit oraşul. Numele a fost extins întregii zone cantonale, iar după Războiul Suab din 1499 a început să fie utilizată pentru a denumi întreaga confederatâţie. Numele ţării în germana elveţiană, Schwiiz, este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât. În interiorul teritoriului elveţian există două enclave: Büsingen care aparţine Germaniei, si Campione d'Italia ce aparţine Italiei.

Elveţia se află la răscrucea mai multor mari culturi europene care au influentat puternic limbile si cultura sa. Elvetia are patru limbi oficiale: germana (63,7% din totalul populaţiei, cu rezidenţi străini; 72,5% din rezidenţii cetăţeni elveţieni, în 2000) în nordul, estul si centrul ţării; franceza (20,4%; 21,0%) în vest, italiana (6,5%; 4,3%) în sud. Guvernul federal se obligă să comunice în limbile oficiale, iar în parlamentul federal, discursurile se traduc în si din germană, franceză si italiană. Germana vorbită în Elveţia este predominant un grup de dialecte alemanice denumite colectiv „germana elveţiană”, dar comunicaţia scrisă foloseşte de regulă germana elveţiană standard, în vreme ce majoritatea programelor radio si TV sunt şi ele în germana elveţiană. Întrucât, de la înfiintarea ei în 1291, Confederația a fost aproape exclusiv formată din regiuni germanofone, primele forme de literatură sunt în germană. Printre clasicii literaturii elveţiene de limbă germană se numără Jeremias Gotthelf (1797–1854) si Gottfried Keller (1819–1890).

Au participat la realizarea acestui proiect:•

Surse: Wikipedia.com