«. 1 V - Í t 1 i■J o >j. y i

LIM 0 E I ROMANE.

T. Cipar

Se vernie 1$ autor iul u.

Elements; pe limbV pomana, dopa dialect monumente vechi, de T. Ci pariu, Bi 1854, 8. maj. broch. 1 fl. C. m.

Compendiu de gramatec’a limbei romane, de acol. 1855, 8. maj. br. 30 xr. c. m.

Scjentj’a s. scbipture Isagogica, Ermeneutic, Archeologica, de îd. acol. 1854, 8. br.

30 xr. c. ni,PortaPea de buna cuvenientia intre omeni,

dusa de id. acol. 1855, in 12. br. 6 xr. < (Biblioteca de mana P. I. voi. I.)

Subtu pressa.

Acte si fragmente dein istori'a baser sca a Iloinanilorii.

Principia de limba si scriptura, ed. a d< completata.

Bib l io teca de Diana, Partea I.vol. II. Pai 11, voi. 1. 2. (Part. I. voi. 1. védi Por rea etc.),

1/

Preliminarie.Cuventele si Literele.

GraMatec’a e scienti’a, pre in care invetiâmu ä ne cunosce l i m b a după natur’a si legile ei,—- a v o r b i si a s c r i e bene si fora smenîele.

Nota 1. Limb'a sta dein cu ven te., er cuventulu dein sunete care se nurnescu l i t ere .

2. Literele latine, cu care scriemu roinanesce, lalatini sunt aceste doue-dieci si trei: a, b, c, d, e, f, g, h, i (j), k, 1, m, n, o, p, q, r, s, t, u (v), x, y, z. De iu care patru: k, q, x, si y, in liiub’a romanescanu suntu de lipsa.

3. Literele, unele se uuraescu voca l i , pentru câ se potn pronunciâ de sene, pr. a, e, i, o, u, — altele c o s u n at o r i e, pentru câ nu dau sunetu decatu împreu­nate cu vre una vocale, pr. b, c, d etc.

4. Vocalile 1 si U in limb’a rom. se pronunciâ, a- cumu întregi câ in cea latina, pr. aspru, aspri ; acu- mu de diumetate, pr. mai, nou. Cele alalte vocali se pronunciâ totu de un’a întregi, de nu se schimba in I seau U diumetatîti.

5. Vocalea intrega iinpreuhata cu un’a seau doue indiumetatîte face numai o silaba, si se chiama d i f t o n- g n candu stâ dein doue vocali, seau triftongu candu stâ dein trei, pr. mai, nou; iam datu, n o -u â ; mî- aî spusu, aî m i e i etc.

6. Gramatec'a se împarte preste totu in E tijn » l o ­g i ca sau despre formele cuventeloru, si S i n t a c t i c a seau despre împreunarea acelor’a;—er' in specie in or- t o e p i a si o r t o g r a f i a , adeca despre regulele de a vorbi bene si a scrie fora smentele.

7. Sintactic’a se cuprende in partea Etimologica, Ortoepia sub Ortografia.

1*

- í

I f '•Jt

P A R T E A f.1 ' ■ - ’v ■ . •

E T IBAD L Ö G I C A * '

, «D e. formele cuventeloru.S • : ‘ -

. §. 2. Partile cuventarei.

Pabtile cuyentarei in limb’a romanesca sunt optu acestea: Articlulu, Pronumele, Nume­le, Participiulu, Verhüllt* Adverbiulu, Prepusetiunea si Cojunctiunea.

Deintru acestea unele au formă schimba- toria, altele neschimbata.

Forme schimbatorie au cele de antâiu cinci: lArticlulu, Pronumele, Numele, Participiulu si Ver- bulu. Er’ cele alalte trei dein urma: Adverbiulu, Prepusetiunea si Cojunctiunea nu se schimba ne- ce o data.

Schimbarea formeloru se face schimbandu si- lab’a depre urma a cuventului, care in, cele de antaiu patru parti ale cuventarei se chiamaDe- cl inatiune,— er’ in Verbu se numesce Coju- gatiune.

Nota. 1. Partile cuventarei in limb’a romanesca cele mai de frunte sunt: Numel e si V e r b u l u; du­pă densele: P r o n u m e l e si A r t i c l u l u , si in urma

' cele alalte.2. Numele e cuventu, care insemneza unu c e ?, si

sunt de doue specie: s us ta n t iv e seau de senesi sta- tatorie, care insemneza ceva lucru, precumu: O mu, bo u,

■ '> lem nu, so r e, c e r u , pament u;—si altele a d i e c t i v e seau adaugatiose, care numai împreunate eu sustantivele potn se sté, si insemneza insusîrea lucruriloru, pre cumu:

o

bunu, mare, ve r de , f r umo s u , î na l t u , uscatu, câ: omu bunu, bou inare, lemnu verde etc.

3. V e r b u l u e cuventu, care insemneza lucrarea seau numai aflarea caruiva lucra, pre cumu: io scriu, tu mo r i , elu siede.

4. In locul u numeloru sustantive une ori se punu alte cuvente mai generali, care de aceea se chiama p r o ­nume, pre cumu: io , tu, e 1 u.

5. Une ori se adauge unu pronume lunga nume spre alu determină mai de a prope, care se numesce a r- ţ i c 1 u, pre cumu candu dîcemu Omu-LU CELU bunu in locu de omu bunu.

6. De in verbe se formeza unele nume adiective, care se numescu par t i c i p ia, pentru câ se impartasiescu de in formele numeloru, pre cumu: S c r i e t o r i u, in o- r i t o r i u , s i e d i a t o r i u .

7. A d v e r b i a se numescu unele cuvente neschimbate, care se adaugu lunga verbe, pre cumu: scriu bene, mori a s t a d i, siede reu.

8. P r e p u s e t i u n i se chiama cuventele neschim­bate, care se punu in aintea numeloru si a verbeloru, pre cumu: a casa, d e s-legu.

9. C o j u n c t i u n i se numescu alte cuvente ne­schimbate, care se împreuna cu altele si le lega, pre­cum: io si tu, unde si împreuna pre io cu tu.

10. Afora de acestea mai sunt unele cuvente, care se punu in midiloculu altora fora de a se împreună cu ele, si se chiama i n t r e i e p t i u n i , pre cumu: o! vai! Care tote împreuna cu adverbia-le, prepusetiunile si co- junctiunile se chiama si P ăr t i c e l e .

§. 3. Declinatiunea.

DeciíIüatiunea se face prein N u m er i si Caşuri.

Numeri in limb’a romanesca sunt doi : singulariu seau de unulu; si plurale seau de mai mulţi, pre cumu: omu, si omeni, bou si boi, lemnu si lemne.

6

Caşuri in ]imh.’a rom. acumu sunt mai mul­te, acumu mai pucirie, preste totu inse sunt cin­ci, pre cumiu>Num»inativu ieau numitoriu ce- lu de antäiu, Genetivu seau nascutoriu alu doi- le, Dat ivu seau datatoriu alu treile, Acusativu seau arartatoriu alif patrulu, si Vqcativu seau chiamatoriu alu cincile.

Nota 1. Nu mer ii totu atatia se afla si in con- jugatiunea verbelöru.

2. Casu se numesce schimbarea silabei cei dein urma ' in*diéclinatiune.

3; Caşurile sunt numite după limb’a latina, in care mai fia-care are forrn’a sa diversa de a altuia; er* in Umb’a romanesca mai multe caşuri au totu aceeaşi forma.

4. Pentru scurtare scrîemn S. in locu de singnia- riu, PI. in locu de plurale, si asia mai încolo N. (nu- minativu), G. (genetivu), D. (dativu), A. (acusativu), Y. (vocativu).

5. Despre C o j u g a t i u n e cauta la verbe.§ .4 . GenuJu,

Cele de antaiu patru parti ale cuventarei mai tote au si Genu, adeca forma destinta du­pă sexu, pre cumu: Dom nu, Domn a; bunii, buna; moritoriu, moritoria; si cuarticlu: Domnu- lu, Domn’a etc.

Nota 1. Genurile mai de frunte in limb’ a rom. sunt doua: m a s cu l in u seau barbatescu, si fetii in i- nu seau femeniescu, pre cumu in esemplelede mai snsu,

2. Alu treile genu se numesce neutru adeca nece barbatescu nece femeniescu, pentru câ nu urmeza strin- su nete unuia dein acele doua, pre cumu: Ou, in sin- gnîariu câ cele masculine; er* oua in plurale, câ cele feminine.

3. M. seau m. insemneza genulu masculinu; — er’ f. femininii.

7

€ A P ü I.A r t i c l u - l u ,

§. 5. Articl i i .

AbtiClu-mj e una parte a cuventarei, care a- daugunduse la nume sustantive seau adiective si participia dctermineza mai de aprope lucrurile insemnate.

Articlulu e de doue specie: primariu si secundar iu. Primariu e numai unulu: LU cu cele alalte forme după genuri, numeri si caşuri. Secundari sunt mai multi,

Genulu articliloru e duplecatu: masculinu si femininu, Numerii sunt doi, ca si intru al­te cuvente. Éra Caşuri după valore, cinci in fia care numeru; ci după forme, in fia care ge- nu si numeru cate doua,

Genulu neutru in sing. se suplenesce cuce- lu mase., er’ in plur, cu celu femininu.

§. 6. Articlu-lu primariu.Formele seau terminatiunile Articlului prima­

riu sunt acestea după schema.Sing. N. A. mase, LU, Ia. fern, A

Nota 1. Articlulu primariu in Iimb’a rom. se pune totu de un’a după nume, fia acel’a sustantivu, au ad- iectivu au participiu, cu carele in proriuncia face numai unu cuventu, pre cumu: CANE-LE, MENTE-A etc., ca

G. D. V.

LUI. EI (Iei), i.LE. —LI, i. LE.LORU. LORU.

Plur. N. A. G. D.

cânele, méntea. A fora de Q. D. sing, in numele pro« prie, pr. LUI Petru; si alte pucine pr. 1 u i D. dien,

2. Candu numele de in aintea articlului se termina in U şea I numai de diumetate, tioi le pronunriainu in* tregi, pr. omu omu-i.u, omeni omeni-i,op,u etc.

3. Articlulu LU se pune numai in urm’a numelo- ru terminate in U, pr. omu oiuh-lu, runu bunu-ru. A fora de TATA, care se dîce si taţa-lu. afora de voc.

4. Articlulu LE dein numerulu sing., se pune nu-, mai-^dupa numele mase. au neutre terminate in E, pr, MUNTE mase, munfe-i,E, NUME n. nume-i.E.

A. Articlulu A se pune mai aiesu după numele fe* minine terminate in A seau E; inse asia, catu pre A dein nume-lu lapeda insemnandui loculu cu apóstrofu, pr. DOM NA face domnJA in locu de domna*A. Er’ cu E se împreuna in diftongu, pre cumn MENTE face men* te-A, pronunţia mengten. Sunt inse si unele nume mase, terminate in A seau E, care se împreuna cu articluln A. pr. Tata , popa; T e t e , Nene; tat’a, pop’a; Te- ţea, Nenea, etc. pre cuinusi unele nume proprie, pr. LU-, C’A, TOM’A, care apoi in Q. D. sing. se declina câ numele feminine.

0. Articlulu fern. sing, gen, in LEI se dîce numai in ar- ticluln secundariu; c e l e i ; de alta data fora L: e i, se- au scurtatu î.

7. Articluln mase. pl. LI la noi se pronuncia numai câ unu i, pr. domni domni-î .

8. In grainlu de tote dîlele pre mai multe locuri, articlulu LU, si 1 mase. si fein, urmandu după a!tu U seau I, nu se pronuncia, ci numai vocalile de in ainte se pronuncia întregi, pr. dom-nű, dom-nî, lu-nî, in locu de: domnu-lu, domni-î, lunei,

§, 7. ArticlU secundari,Articlii secundari sunt compuşi de in articlu­

lu primariu LU etc., si de intru alta silaba in a- intşa lui, si sunt mai aiesu aceşti doi: ALU si CELU, carii se si declina intru tote cá celu pri­mariu, după genuri, numeri si caşuri, precumu:

í)

A L U,Slng, N. A. mase. ALU. fern. A*

G. D. ADUD AI (alei).Plur, N, A. ALL ai* ALE.

G, D, ALORU.C E L U ,

ALORU,

Sing, *N, A, mase, CELU. fem. CEA.G. D. celui, celei, cei,

Plur, N. A. Celi, cei. Cele.G, D, celoru, celoru,

Nota. 1, Articlii secundari se destingu dupa pu, s e t iu n e si dupa usu. Dupa pusetiune, pentru câ se punţi i naint ea numeloru, pr. ADU mieu, CELU bú* nu. Dupa usu, pentru ce articlii secundari, nu se potu împreuna cu ori ce nuuie si in ori ce templare, pa celu primari u pre care aceştia nuiuai-lu suplenescu.

2. ADU dupa usulu de astadi se pune numai in do­pa caşuri;

a) cu pronumele posesive mi eu, teu etc. candu sustantivulu lipsesce au urme/.a, pr. a Iu mieu, ai no­ştri; a lu v o s t r u parente; dupasustantive e mai rara;

b) in aintea genetivului, candu celu alaltu nume li­psesce au urnieza, pr. ALU lui D. dieu, a lu cerului ţmperatu.

3. CELU se împreuna numai cu adiectivulu si par- ticipjulu,

a) candu acestea se punu in locu de sustantivu pr. c e i vii si c e i morţi;

b) candu adiectivulu seau participinlu e impreuna- tu cu sustantivu articblatu, pr. domnulu c e l u bunu, au si ce lu bunu domnu, in iocu de: domnulu bunu, si bunulu domnu; si asia celu maimultu edeprisosu.

4. In locu de ALU etc. pre multe locuri se dîce numai A in tote genurile, numeri, si caşuri, ci e smen- tela. Genetivii inse sunt mai rari usitati.

10

C A P Ü II.. ,v P r o n u m e l e ,

§. '8. Pronumele personarie reflexive.PRONUME-LE o una parte a cuventarei, ce

implenesce Ipcuju numelui ce nu se pune in cu­vântare.

Pronumele sunt de doue specie: personarie si relative.

Pronumele personarie inca sunt de doue spe­cie: - Ori g inarie si derivate; si se impartu in trei-f axtidupa trei persone,

'0'riginarie sunt: de person’a antania: EU sepiu io, de a dou’a: TU; de atreia: SU inse nu- |nai affora de nmninative. Er’ derivate: ELI, IN­SU şi alte mai multe, declinate după genuri in nu­meri si in caşuri. De person’a a treia inse se tie- pu si ţote numele in tote caşurile, a fora de vo- cativu care singuru se tiene de person’a a dou’a.

Pronumele personarie originarie se numescu si ref les ive adeca intorse spre sene, candu pronumele de aceeaşi persona se repetiesce in numinativu si in aUu casu, pr, 1Ö me ducu, TU te rogi, etc.

Pronumele personarie originarie au in caşuri- rile afora de numinativu cate doue forme, uu’a scurta, alţ’a lunga, după schem’a urmatoria;

Person’aI. II, III,

Sing, N, EU, io, TU, (su-sa)O. D, MI, mî-e. TI, tî-e. SI, sî-e,

A. ME, me-ne. TE, te-ne. SE, se-ne.

u

Plur. N. NŐI. VOI. (si-se)G, D. NOUE, ne. VOUE, ve. —

A. NOI, ne- VQI, ve, —Nota. 1. Person’a a treia reflesiva nu are numi-

nativa, ci numai G. D. si Acusativu, care simţ de o data si pentru numernlu sing, si plur. Inse dela num, neusitatu: su in., sa f. se deriva pronumele personarie: insu, insa cu genuri si caşuri.

2. Dativii sing, ini, ti, si se numescu s u f i s e a - deca sub-infipte, candu se adaugu la cuveiitulu dein a- inte si se împreuna cu elu intru unulu, pr. dâ-uii, se-ti scriu etc., câ si candu ai dîce: danii, s e t i numai ea-, te unu cuventu.— P r e f i s e seau in ainte iipte se nu, mescu, candu se împreuna cu cuventulu urmatoriu, pr, mî-ai datu, ti-am spusu; mi-se pare,

3, Aceste pronume: mi, ti, si, seau câ prefise se, au cá sulisé, candu nu urmeza altu cuvenfu după elé împreunată intru unulu, se pronuncia cu I iniliumetatî- tu, pr. in dâ-rnî; asemenea si candu se împreuna cu urmatoriulu cuventu înainte de vocale, pr. mî-ai datu, Er’ impreunanduse cu unu cuventu urmatoriu ce se în­cepe cu cosunatoria, se pronuncia cu I intregu, pr. ni i- se pare; da mi-le.

4, Totu aceste neimpreunanduse nece cu cuventu dein ainte nece cu urmatoriu, la noi se pronuncia cu I diumetatîtu, inse luandu de in aintesi vocalea oscura * câ unu razimu pr. * 14 1 cntfitf.

5. Dativii si acusativii lungi de in sing. se forgiezu dein cei scurţi, in D. adaugunduse E, erJ in Acusativu NE. In Dativu cu I intregu si lungu, pentru care si cosunatoriele M, T, S rernanu moliat.e; er’ in Acuş. a- cumu cu 1 intregu ci scurtu intorsu de in E, deunde co­sunatoriele rernanu neinoliate câ in me, te, se.

fi. Dativii plur. scurţi NE, VE, acumu se pronun­cia câ ni, vi cu I intregu, candu se impreuna cu altu pronume urmatoriu, pr. ni-se pare, vi-le dau.

7. Dativii scurţi dein. sing, si pi. m i, ti, si, ne, v e, impreunandnse cu unu nume aprope seau mai de

12

parte, sunt in locu de genetivu, pr, dein par t e - mi , m i-s ’a dusu f e t i o r u l u , in locu de: dein partea mea, s’a dusu fetiorulu m i e u.

. 8. Datiyii scurţi adaus! la dativii cei lungi seau la gcoşativfi aşenţeni,, au însemnare reflesiva, pr. mi e -mi , s i e - s i, pre se ne-s i .

9, Acusativii lungi şing. si plur. după usulu de a- . cumu liau in aintesi ppepusetiunea pre, pr. pre mene,

#p r e noi; asia si alte pronume personarie si nume pro­prie, pr. pre, e l i, p re Petru.

10. Dein pronumele reflesive se deriva adiectivele numite posesive: mieu, teu, seu, nostru, vos t ru ; ţaţele şe declina după genuri in numeri si caşuri.

'9, Insu,'

Pronume personarie de atreia persona mai sunt INSU si ELU, derivate dein SU si LU, cu adaugerea unei silabe întregi dein ainte, spre a raziinâ pre şu si lu care pronuncianduse cu U diumetatîţu nu potu face de sene una silaba in-, tfega si asia au lipsa de razimu.

Amendoua si INSU si ELU se declina după genuri in numeri si caşuri,

INSU, care respunde celui latinu ipse, se dîce cu articlu si fora articlu, ci fora articlu nu are de catu una forma in fia-care genu, si fia- care numeru? pre cumu in schema,

Sing. N.A, mase,INSUjinsu-lu. fein.INSA,ins’a.G.D, — v Insu-lui. — insei.

" Plur. N. A. INŞI, insi-i INSE, inse-le.G.D, — Insi-Ioru — Inse-loru.

Nota 1. Silab’a IN se pronuncia ca candu in- semneza ipse; er1 candu insemneza persona , indi-

. viduu, se pronuncia câ hn pr. doi inşi .% Dein insu adaugundu înainte liter’a D se face

13

D’INSU d’ i h s a seau d c n s u densa, er’ «Ja articlu: densulu dens ’a; si se declina intru tote cá insu seau i n s u 1 ü.

3. Cu pronumelé INSU forá articlu, intru ambe ge­nurile si numeri, se potu impteuná dativii petsonari re- flesivi scurţi, insé numai singulariu cu sing. si plurale éu plur. dupa cumü urmeza:Sing. 1. Insu-ini m. insa-mi f. PL insi-ne m. inse-ne f.

2. insu-ti irisa-tí insi-ve inse-ve3. insu-si insa-si insi-si inse-si

4. Fornielé acestea iri nuni. ső jtotú dicé cu pronu­mele pérsonarié au si fora ele, pé. i i i snmi Seau i o insuini etc., ci in célé alalté caşuri proiiumelé persona- rie cautá se se adauga in formelé inai lungij pr. m ié insumi, pre t e - n e insutí étéi

§. 10. ÉlűiELU e compusu de in articíii cil adaiigerca

lui E cá razimu, de unde se si lápeda mai intoti G. D. dupa schema:

Sing.

Plur.

N. A. G. D. N. A. G. D.

m a S C .ILI

E-LI, ei. LORU.

É-A fém. ElE-LE

LORU.Nota 1. Dein LU e formatu si relativulu persona­

li u si obiectivu, inse cu diferenţia de «declinarea lui ELU, pentru ca e I u e pronume de sene statatoriu; era LU, cá relativii, stâ numai cáaf i su seau imprennafu cu altu cuventu inainte au inapoi, si se declina dupa sche- m5a urmatoria:

Sing. G. Ü. LI, i mas. 1 fém. Pl. LE, li - m.A. LU O LI, i LE

2. A f i s u lu LU infru tote se inderepta dupa for­mele scurte dein G. D. ale pronuineiorii personarie mi, ti etc. De unde in G. D. sing, care in usulu de astadi se pronuncia si in másé. si in fém. cá I, acumu se díce intregu, pr. I-se pare,—acumu diumetatítu pr. í am spu-

f.

u

Su,— äculilu Ca razimu pr. 4.1

3. Ácus. LU cu razimu nece o data in pröilun- cia nu,piere, de uude se dice: l’am vediutu; care in ar- tielu astadi nü se tiene strinsn.— O feni. é intorsu de-

.; in Ļe dfe unde reu scriu unii U, pr. u vediu in lo- cu de; o vediu.

, 4. G. D. plur. LE acuirtu se pronuncia l i cu L ver- tpsu, impreunanduse cu altu pronume inceputu cu voca­le, ph LI- se pare in Iocu de: 1 e se pare.

5. LI in Acus. se pronuncia la noi moliatu cá arti* , clulu; í si cá G. D. sing. pr. i-ain vediutu, er’ cu razimu:

sfi, pr. .f-îr 6. Cu Dativ» dein pronumele ELU se pote împre­

ună dativulu personariu reflesivu, pr. LUI-si, El-si, LO- RU-Sl. Mai ratu se împreuna cu N. A. pr. ELU-si etc.

7. INSU si ELU in acusativi liau prepusetiunea pre, cá pronumele personarie si alalte pronume, pr. pre in« suj p re ein.

- §. 11. Pronumele relative: CE.Pronumele relativu seau căutători» in apoi

ede doue specie: o riginariu si derivat».Oi iginariu eunulu CE, neschimbatu in to­

te genurile, numeri si caşuri. De care se tiene si G. D. sing. CUI.

DeinCE adaugundnsesilab’a NE, cá in me-ne, te-ne, se-ne, se nasce pronumele intrebatoriu per­sonariu: CE-NE? care se pronuncia: cine. Inse adese ori se pune si in locu de relativu perso­nariu, mai alesu candu lipsesce sustantivulu, pr. CE-NE vré, adecaomulu care vré.

Nota 1. Pronumele CE inca e intrebatoriu ci mai «vuita obiectivu, pr. CE dîci 1 Personariu se pune mai ram, pre CE omu a venitu ?' 2. Pronumele CUI inca e intrebatoriu, ci numai per­sonariu, pr. CUI ai datul

15

4. 12. Ceíu-ce. Care.

Pronume relative derivate sunt: CELU CE si CARE.

CELU CE e formaţii dein pronumele demu- strativu CELU si relativ ulii CE, si se declina ca cele demustrative. - ,

.CARE, respunde cdüi ittfíuií Quale, si sfe'de- dina, au rematie ne déejinaftu iii N; si Acusativu; — cu artielu seau fora artfclii. Er’ in G. Í). se de­clina fora artielu după gehn, cu A adausu in ca* petu au fora A, după schem’a urmatoria:Sing. N. A. CARE-LE m. CARE-A f.

G. D. CĂRUI-A. CĂREI-A.Plur. K. A. CARI -L CARI-LE.

G. D. CARORU-A. CARORÜ-A.

Nota. 1. CELU CE inca pote lua Vocalea A după c e 1 u in tote genurile, numeri si caşuri, câ detnustrati- vulnCeln, pr. ce Ea ce, c e e a ce etc.

2. Pronumelui CARE corespunde pronumele TARE, inse acumu numai in coinpuse usitatu, pr. ATARE, CUTARE, ACATARE; deinfre care CUTARE se de­clina intru tote cá c ar e , ATARE numai fora artielu, er’ ACATARE remane nedeclinatu.

§. 13. Pronumele demustrative.Pronume demustrative sunt, care arata câ cu

degetulu mai de aprope person’a seau obiectulu, in locuiu caror’a se punţi.

Pronumele demustrative sunt de doue spe­cie; unele care sé compunu dein artielu LU, al­tele dein silab’a STU; acarora urme in iimb'a la­tina sunt i i lesi iste.

Amendoue aceste specie liau inaintesi silabe-

16

le A seau CE seau pre amendöué, pí. Â 1 ti, c é 111$ Acelu; Astiij cest ii, Acestu.

Ele se declina după genuri, numeri, si ca­şuri, ifora articlu, inse cu A seau föra A in capetu după schein'a urmatoria:

A-CE-LÜ.Sing. N. A. Acelu, acela iii. Acea, ace’a f.

G. D. Acelui, aceluia. Acelei, aceleia,Plur. N. A. A c e 1 i, , acelia. Acele, acelea»

G. D. AcelorU-a Aceloru»a.A-CE-STU.

Sing. N. A. Acestu, acest’ani»Acesta, acest’a f» G. D. Acestui-a. Acestei-a*

Plur. N. A. Acesti-a. Acestea.G. D. Acestoru-a. Acestoru-a.

Nota 1. N. A. ACEA in f. cu A admişii ar’ fi se formeze Acea-a, ci se pronuncia câ ace-a cu E latu con- trasu dein diftongulu ea.

2. G. D. Acelei-a f. se pronuncia mai inuîtu ace ­ia cá in pl. m. Asemenea si A c e s t e i a câ aceş t ia .

3. Pronumele A c e l u si A c e s t u impreunatu cure- lativulu personariu reflesivu SI după tote genurile, nume­ri si caşuri, face pronumele reflesive cu A in locu de U, pr. A c e l ’a-si , A c est ’a - s i etc.

4. Acelesi pronume impreunanduse cu adjectivulu ALALTU formeza compusele: C e l u a l a l t u s i cestu alai tu, in care pronumele se declina regulaţii, er’ al a lt u numai după genu si numeri, er'' nu si după caşuri.

5. In locu de A s t u si Alu afora de articlu, mai multu se pronuncia si >ja in in. , si asia in cele alalte caşuri.

6. După form’a pronumelui E lu se formeza si pro­numele ESTU, care se declina regulatu câ Cestu si acesta.

17

* §. 14, Alte relative.

Cá pronume relative así intrebatorie sunt si adiectivele CÂTU si TÂTU seau atâtu, care Ip declina după genii, numeri si caşuri, cu A in

seau fora acest’a, dupa schenfa urmatoria:

3 Sing. N. A.G. D.

Plur. N. A.* G.D.

CAŢU..CATU m. CATA f*CATUI-a. CATK1-A.CATI. CATE.CATORU-A. CAtORÜ-a.Atâtu.

Sing.

Plur.

N. Ai G.D. N. A. G. D.

Ata tu »a. Atâta, atat’a.Atatui -a. Atatei-a.Atatî-a. Atate-a.Atâtoru-a. Atâtoru-a.

I Nota 1. Dela c a t u se fortneza întrebători uln na* i me rari u: Alu ca tu-Itt seau dupa cuntu se dice acu-f tau : Alu catu-lea; sí se declina cá adiectivele nume- I rarie de asemene specie.| 2. De intru Catu si A t a t u se compună ai une-{ le adverbia, pr. in catu, de catu etc.

f §. 15. Alte pronume compuse.I Dein pronumele CI, CE -NE, si CATU, im-

preunate cu pronumele CE si Si, seau cu p ar- ticelele: fia, ore, ori, vá, veri etc., se forme-

■ za unu numeru mare de adiective pronumenali, care se declina cá pronumele dein care sunt for« mate, pre cumu.

CE-VA, ce-va- si ; fia-ce; óré-ce, ore- sî-ce; ori-ce, ori-si-ce; veri-ce.

2. »

18

V

CE-NE-SI, ce-ne-va; fia- ’ce-ne, f ia-si - ce-ne, fia-si-ce-cene- , ore-ce-ne, ore-si- ce-ne, of e-ce-ne- ; si, re-ce-ne-vä; ori-ice- ne, ori -s i -ce-ne, veri -ce-ne.

CARE-SI, care-va, caré- si -va; fia-ca- re, f ia-si -care , f ia-sí-ce-care; oré-care, ore-si -care; ori -care, ori-si -care; ve. ri-care.

CÄTU-SI, c atu-va, catu-si -va; f ia-ca- tu; o re-ca tu,, ore-si-catu; ori-catu, ori- si-catu; veri-catu.

Nota. 1. Intr’asemene totu acelea se potu iinpreu- ná si cu silab a nes dein ainfe, pr. n es - ce, n es - c e ne, n e s - c a r e , nes - c atu , declinanduse regulatu.

2. Alte cornpusetiuni de in aceleaşi sunt: Care -de - care; c a t u - d e - c a t u , c a t u - s i - d e - c a t U j c e - s i - c e - v a - s i etc. Smentita e form’a: f i t e - s i - c a r e , in Iocu-f ia - s i - c e - c a r e.

■f) € A P ü lllNumele sustantive.

§. 16. Numele proprie, st apelative.SusTANTivu se chiama numele, care de sene

pote sta si spre intielesulu lui nu e de lipsaal- tu nume.

Sustantivele după insemnarea loru sunt de doue specie: proprie, si apelative.

Proprie se chiama sustantivele, cu care se numescu persone seau obiecte singuratece, indi- vidue vie au fora viatia, pr. Petru, Rom’ a, L u n ’ a, Dunarea.

lí)

Apel ative se chiama numele, cu care se mimescu fientie seau lucruri generice si .specifice,

ţpr. omu, le in nu, vasú, mente, cuvenlk.t -

Nota 1. Numele proprie au numai sing., pentru ca ' fia-care individuu numai unulu este. s 2. Numele apelative potu_.se aiba ameudoi numerii,

pentru ea genurile şi . spéciele se cuvenit nu numai unui î individuu, ci mai multor’a, pr, omeni , l emne.

Í3. Inse unele apelative, ci pucine, au numai cate unu | nmneru, an numai sing. pr. rouă, ine d u a , — au numai plur. pr. b a l e (ce curm dein gura), er e eri etc., si se I' . numescu d e f e c t i v e .

I 4. Unele inca si in numerulu sing, insemneza mai I multe persone seau obiecte de aceleaşi genu au specie | intru una adunare, pr. p o po r u , turma, os te; si F se chiama «colect i ve.

§.17' . Genulu sustantiveloru.|. Er’ după forma sustantivele sunt de trei ge- ; nuri: masculine, feminine, si neutre. t Genulu sustantiveloru se cunosce după doua

semne: după sexu, si după terminatiune seau vo- ! calea finale a numelui.

După sexu se cunoscu numele fientieloru vietiuitorip, care au doua sexe destinte: barbate- scu si femeniescu, pr. Pietrum, , Maria f.; bar-

’ bătu m., inuliere f.; bou, vaca; domnu, domna etc.

După terminatiune se cunoscu numele celoru .ala]te, după cumu se termina in a, e, seau u; pr. i a p a, c e p a, eena f ., p o m u, p r u nu, ca mp u ni.,! degetu, vasu, oun. ; jude, sierpe m.» cru­

ce, mente f. , nume n.Nota 1. Numele proprie si apelative ale fientieloru

destinte după sexu se tienu de genulu sexului, ori care2*

20

sei fia terminatiunea, pr. t a ta, { topám, niacaru se ter- mina in A , si in sing, liau articlulu fcfii. A, pr. ta t ’a(si ta- ta-lu), pop’a;— noru, s o r u (si nora, s o r a ) niacaru se termina in u.

2. Cele tei'rifinaté irt A tóté sunt fém., aforá de nu­mele barbatiloru, pr. apa été.

3. Célé terminate in E sunt de tote trele genurile; mase., fern., si neutra; care mai bene se potu sei dein usu.

4. Cele terminate U, sunt de doue genuri: mase.si neutru, afora de sor u, n o f u, (m a il u); asemenea mai bene dein usu.-

5. Intru alte vocali se afla mai pucine terminate, pr. in 1: Dl fein., in O : R O f . ; care inse se dîcu si d iu a, róna.

§. 18. Declinarea numeíorü Proprie.Numele proprie, unele se declina cu articlu,

pr. Clusiil-lu, Sabiniu-lu: altele fora articlu pr. Petru, Mar ia.

Numele proprie cu articlu se declina regnlatu câ numele apelative; er’ cele fora articlu, in G. D. liau in m. irt aintesi Iii seau lui, in fém. Iá seau ei; er’ in A. numai prepusetiunea pre, câ in schema.

N. Petru mase. Maria fern.G. D. lui Petru. la (ei) Maria.

A. pre Petru. pre Maria.V. Petre. Maria.

Nota 1. Nnmelé proprie fern, nu liau decatu arfi- ciulu A, pr. Marfa; er’ cele mase. 1 u seau A după vo- calea finale, pr. O nu-lu, L u c ’a .

2. In G. D. lu si ei seau ii se dice numai pre pucine locuri. Mai bene e a se dice: LUI m. si Ei f . ; er’ lu i in locu de 1 a seau e i in f. pr. lu i Marfa, e smeniela grea.

3. Cuventulu D o m n e - d i e u , candu se pune in lo­cu de. nume propriu, inca se declina fora articlu, ea cele

alalte nume proprie nearticulate, pr. G. D. lu i D. di­en , A. p re D. di eu.

21

4, Unele nume proprie mase. cate adeca nu insemne- ä s;a persone, sî-pierdu articlulu după prepusetiuni, pr. in

B las i u, chiaru si candu prepusetiunea e lasata afora pr;B 1 a s i u pre titlulu cartei adeCa: in B i a s i u.

s§. 19. Declinarea numeloru Apelative.

Numele apelative se declina in doua mo- druri: cu articlu, au for a. articlu, pr. D om nu-lu ţi om nu. .» '

Declinatiunea numeloru apelative se face du- <pa terminatiune, adeca după vocalea de pre ur­ma a numelor»,— si după genu.

u - Declinatiunea după terminatiune e de trei, {jupa trei vocali maî de fnijite : A oscuru, U si E-, pr. Domn A, DopnU , PanE.

Declinatiunea după genu se cuprende in ce­le trei declinatiuni după terminatiune.

Nota’ l. Terminatiunile numeloru sunt eea mai ma­re parte întregi, inse altele mai pucine sunt scurtate, pr. 1)1.dein DIE lat. dies, Né de in NÉE lat. ni- ve, RÓ-A dein ROKÉ au HOYA lat, ros, MEDÚ-A dein medii la lat. medulla, STé seau STEA dein ste­la lat. Stel la,

2. Terminatiunile scurtate se cuprendu sub cele in- ; tregi.

§. 20. D eclinatiunea I. in A.fi

De Declinatiunea an tan ia se tienu numele terminate in  oscuru, pr.D o iun A, faciA,ine*sA.

Formele terminatiuuei casuriloru in acesta Declinatiune fora articlu, sunt doue: A oscuru pentru N. A. V. sing. pr. Domn-A, si E cfaia- ru in G. D. sing, si in tote caşurile plur. pr. Domn-E.

22

Declinatiunea articulata se face aduugundu articlii fém. Ia formele temunative in toti ittime- rii si caşuri, după schema:

Sing., N. A. DOMN A f. art. DOMNA - A, d o m n’a. G. D.DoranE. DomnE-ei, donmei.

«r r ! ■ V. Domn-a. Donvna-o, donm’o. Pin. N. D.DomnE. DomiiE-LE.

(i. D. V. D o m n e. Domne -loru.

Nota 1. De declinatiunea 1. se tienu si numele, care "de in cause eufonice au patîtu ceva schimbare in tei minatitinea nuniînafivulut sing. , [>r. f i i ia, vin ia, ele. báré se pronuncia câ f i e , vie, cu E sehimbatu dein A.

2. Asia si numele, care in nom. sing, si-au pier­duta pre L dein silab’a de pre urma, pr. STEA in io- cu de STE-L-A lat. s t e l la, S1EA in loeu de SÍE- L-A lat. se 11a etc. s care in caşurile terminate cu E erasi capeta pre L inapoi, pr. G. Ö. sing. ete. STE- L-E, SIE-L-E etc.

3. Numele întregi in declinatiunea articulata lapeda pre A oscuru dein aintea articlului A chiaru, si loculu se însemna cu apostrofu, pr. D o m n ’a in locu de do- mna-a , f i i f a in locu de fi Ii a-a.

4. Numele scurtate dein silafra LA in ai nte de ar- ticlulu A liau semivocalea ti pronunciata de diuinetate, pr. ste-u-a, sie-u-a, er’ A dein terininatiune se plene- sce prein articlu.

5. In G. D. sing, doi E se contragu in unu E, pr. d o m n ei in locu de domneei, f i l i e i , s t e l e i , s i e ­l e i. Contragerea in 1 intregu e prea vulgaria.

6. In voc. sing, inca se lapeda A oscuru dein ain- te de O, care seau e arficlulu A intorsu in O, seau particeua esclamativa admisa in capetu in locu de: o! Damna.

7. Prea multe nume in caşurile terminatiunei E se pronuncia acumu cu I diumetatitu schimbaţii dein E spre sairtare; pr. s c ri p t u r a - r i, lu na-ni etc.

23

8. Ci numele adiective, si sus tanti vele asemenea loru, care adeca au doue terminatiuni in A -si U, tie- nu regulatu pre E mai tote, pr. domna, s ac r a , fe- ta, buna, etc. domne, soc re, f e te , b u n e .

9. F a c i a in caşurile cu E se pronnncia cu E la- tu in fa, cá: f e c i é . Spata face si spat e si spete .

10. Numele mase. tata, popa, in N. A. sing, liau articlulu A cá cele fem. pr; t â t ’a*, p o p‘a. Ci

■ t a t a se dîce si t a t a - lu. :11. T a t a si popa ne articulatu in sing; remanu

nedectinate, pr. acestui t ata, âcelui pop a. %lur. p o- pi bene, ta t i reu. 1

12. Ta t a afora de t a t e i si tatalui mai are sialte forme pentru caşurile in E; asia in G. D. sing, t ă t ân e candu se impreuna cu adjectivele posesive: mien, t eu etc. fora âfticlu, pr. tătâne-mieu; — in plur. t a t â ni totu de un’a. •’*

13. Nttmele proprie cu articlu terminate * in CA auG. D. sing, in CAI, ,pr. LUC’A, YERONIC’A, L de ai, Y e r o n i c a i . '

E s e m ple. Acia, álbia, apa, ária, arena;fiar­bă, besica, betranetia, blandetia, bruma; capra, ca­sa, cena, cepa, coda, coma, copsa, corda, costa, cupa, cursa; édera, epa, erba; frundia, furca; ge­na, gura; ierna; lauda, limba, lumina, lupta; me­sa, mura, musca, mustacia; nalba, nuca; ola, o- ra* palma, pena, placenta, poteritia, pulpa; radia, rima, rota; sagéta, scama, scrofa, sementia, spa­ta, sprancéna, spuma; templa, ten da, tenerétia, torta, turma; umbra, unda, urma; védua, vena, vinia, vita.

§. 21. Numele fem. scurtate.

Numele fem., terminate in EA scurtktu dein ÉLA, se declina regulatu cu L in caäürile cu E, după schem’a urmatoria:

24

Sing. N. A.G. D.

Plur. N, A. G. D.

STE-A. stéla, art, STELE,STELE,Stele,

STE-ti-A,STELE-I.STELE-LE,Stele-Ioru,

Nota I. Silab’ a finale dein N. A. sing, ne artic«- latu e a se pronuncia cá diftonga seau E lata, si totu de un’a cu tonn.

2. ln declinatiunea articulata a aceluiaşi casu, ter- minatiunea ea dupa pronuncia reniaue neschimbata, er1 U se adauge in ainte de artidulu Aspre împiedecarea cá nu doi A se şe irapreune intru unulu,

3. După fora’a acesta se declina si adjectivele po-s sesive fem. mea, ta, saţ adiectivele grea, rea de la greu, reu; si şustantivulu: dî, pr. mele , ta le , sa le; g r e l e , re le ; d f i e , si cu articlu: grele- le, r e l e ­le, dî le-le.

4. Dupa acesta forma se declina sj formele feţninipe;a) dein tote susfantivele si adieclivele ce sunt din

pa forrnia deminutiva in ELU si E a cu terminatiuiie mase, si fern. pr. p o r c e 1 u m. p o r c e a f. m i s i e 1 u m i s i e a;

b) Sustantivele deminuthe in Ea, pr. p ar t ic e a in locu de part i c e ia etc,

c) pronumele formate dein LU si A pre curau mai susu.

5. Alte nume scurtate cu tonu in silab’a dein urma, se declina retienendu pre ţJ in aintea articlului in tote caşurile, pr. R o a a in locu de R6 art. rou ’a, gen. rouei seau rouai; Né in locu de neue art. néuJa,

6. Cá R o u a se declina si: a ii a g. d. aii ai seau a- uei; med ii a, meduai au meduei; si adiectivuln noua, nouai, pl. noue.

E sem pl e. Sustanfive: Cartecea, catiea, curea; măr­gea, masea, miea; nuea; oleea; părticea, paserea, porcea, po- rumbea; rundunea; semtiea (dî seincea), sufrancea, sur­cea; turturea; valcea, vergea, viorea. A d i e c t i v e : mi- siea, pucinea, subtîrea etc.

§, 22. D eclinatiunea ii . in u.De Declinatiunea a dou’a se tienu tote nu-

25

| piele terminate in ţj intregu şeau diumetatîtu, pr. Om u, aspru.

; ' Numele de acesta declinaţiune sunt mai tote ii' de genuin mase. seau neutru, si prea pucine de

geiiulu ieniiniiiu.Í :" Deci (leciinatiunea a doua se imparte in do- pHe parti reguiarie: a îpaşcuiineloru si a neutrele« I ţu; er'- a feininineloru e numai in eeceptiuni.

:/ Nota. 1. Femininele terminate in U sunt numai: [' n o r u, s o r u si la cei vechi manu, care inse tote acumu

şe dîcu mai inultu seau de ţotu cu A, pr. nora, sora, mana.

2. N O R U şi S O HU, lat. nuruş soror , fora ar- ticlu in N. A. sing. mai multu se dîce: nora, s o r a ci

f cvi O curativ câ in noru, soru; afora de candu se irnpreu- ş ţia cu posesivele m e a, t a etc. pr. noru-mea, soru-ta-

In cele alalte caşuri: nu r or i , s o ro r i .3. Acelesi cu articlu se declina luandu articlulu fein,

jj* A in tote caşurile, pr. n or ’a, s o ţ ’a; n u ţ or i ei, ş or o r i- t e i etc,lt. 4 . MANA se declina acun\o după declinatiunea I. pr.

mana, mane seau mani , manei , ma ne l e seau f mani le . Celi vechi in pl. mân u-le etc.

I

§. 23. A masculineloru.y 'ţ Declinaţitmea masculineloru in U are trei for- me terminative: U pentru cele de antaiu patru caşuri N. G. I), A, sing,, E pentru voc., si I pen­tru tote caşurile pliifali, după schema;

Sing. N. A. G. D.

V.Plur. N. A.

G. D. V*

DomnU, art.DomnuDomnEDomniDomni

DomnU-lu Domnu - lui Domnu-Ie Doinnl-i Doinni-loru. *

.26 '

, Nota 1. Vocafirulu sing, articulata se formeza de- la N. .er* nu de la Vöc. nearticulaţii.

2-, . Numele terminate in IU cu ambe vocalile diu- xnetatîte, in caşurile pi. nu mula pr U in I, ci.Iu lape- da numai, pr. f il i u, so c i u, ó c h i u, p as t o r i u, pl. fiii, soci, ochi, pastori cu I dilimetatitu.

3. Ci cele terminate in III cu I intregu si lunga se declina regulatu mutandu pre U in I, pr. Yiu, tardîu, pl. vii, tardîi.

4. Numele terminate in LU, la noi se pronuneia .acuma. cu L moliatu iu I, pr. Calu, mi s i e lu pl. eali, misieli că cai , mis ie i .

5. ;->Nimiele terminate in DU, ŞU, TU,. ca si cele in CU, GU, in pl. urmandu I schimba sunetulu cosuna- torieloriţ aspre in siueratoriele respundietorie, pr. sur­da pl. sur di cu surdsi etc,

6. O mu in pl. face o m e n i după form’a latina h o m o b omine s. Mâru pl. meri .

Esemple. Alunu, anu, armasariu, ariciu, arinu, âsinu; barbatu, boariu, bou; cariu, cârpinu, casiu, catielu, cerbu, cercel», ceru lat. quercus, ceresiu, corbu, crapu; edu; fagu, fáguru, fauru, fetioru, ficâtu, frâsinu, furu; gutuniu; iinperatu, juncu; leu, lupii; manucfiiu, márturu, máscuru, mied iu, mielu, muschiu; napú, nuoru; pâltinu, pa­şii, pecurariu, peru, pinu, plopu, pomu, porcu, porceîu, pumnii; rugii; sacu, socru, socu; tauru, ■trunchiu; ursu; véduvu, vitielu.

§. 24. A neutreloru.Numele neutre terminate in U, in sing. se

declina câ masculinele, ín pl. câ femininele.In sing, au numai una terminatiune in U, er’

in pl, st au A oscuru, seau E seau I.

Nota t. Numele neutre inseinneza numai obiecte,

27

er’ nu persone, de unde nu au tocaţivu care e numai casu personariu.

2. Neutrele au vocativu, in E câ masculinele, nu- . maj candu se socotescu câ nume de persone, pr. Cu­

veni ii, V. cuveni esi cuventule de Is. Chr. , seau candu se personifica, pr. v e n t u venteetc .

§. 25. Neutrele in U cu pl. in AiNeutrele terminate in U, care au pî. in A

oscuru, sünt de-trei specie:a) cele terminate in RU siSU cu cosunato-

rie uscate, pr. f ieru, vasu, asia si ou;b) cele terminate in LI li, N1U, cucosunato-

rie moliate, si inRlU,pr. m aliu, c alean iu, a ju- tor i u;

c) cele terminate in CÍU, DÎU,’ SIU, TIU cu cosunatorie siueratorie, pr. braciu, ordiu, stü- pusiu, negotiu.

Schem’a.Sing. N. A. QSU, CuniU, LîciU-Iu

G. D. Osu, Cuniu, Lîciu-luiPlur. N. A. OsA, CuniA, LîciA-le

G. D. Osa, Cunia, Lîcia-loru.Nota. 1. Cele terminate in pl. in LIA, nia, rîa

se pronuncia cu E in locu de A pentru I dein äinte, pr.: m a 1 i a, c a 1 c â n i a, a j u 1 6 r i a, cá malié, calcanie, a-

jutorie .2. In li ă' si n ia cosunatoriele L si N se molia du­

pă pronuncia cu totulu in i diumetatîtu, pr. p a l i a , c un i a , câ paie, cuie.

3. In R ia cosunîitori’a remane nemoliata, ci I se sorbein E stramutatu dein A, pr. a j u tori a câajutore.

4. In cele siueratorie asisiderea se sorbe I in co- sunatori:’a siueratoria intru amendoi numerii, pr. b r ac i a, l î c i a câ bralia, lîlia; er’ pronunci’a cu E e vitiosa.

28

Esemple: a) Caru} popom, amaru; va?su, visu, fusu. Reu e visuri .

b) Paliu, genuchiu; buboniţi, calcaniu, ca- petaniu; altariu, aintiariu, braciariu, celariu, cu» niariu, degetariu, medulariu, piepţariu, ţaliariu, uinbrariu, verţliariu, vestiariu; cuptorul; etc,

c) Laciu, judeciu; albusiu, causiu, impera- ţusiu etc.

§. 26, Neutrele in U cu pl. in E.

Neutrele terminate in ţj făcu numerulu pi. in E mai alesu in terminatiunile urmatorie:

a) in ecu, eru, etu cu E scurţii pr. Cân» ţecu, fúlg;eru, âmbletu;

b) in entu, nu si oru, pr. cuventu, se? m n u ,p e t i ó r u .

Altele se invetia numai de in usu, si se de? plina după schem^a;

Sing. N, A. CiigetţJ, CuventU, AcU-lu.G, D, Cugetu, Cuventu, Acu-lui.

Plur, N. A. CugetE, CuventE, AcE-le.G. D, Cugete, Cuvente, Ace-Ioru.

Nota. I. De acesta declinatiuiie se tiene si Capu pl. c a pe te , după form'a latiria cap u t, capita*

2. Numele g r â n u , f r e n a in sing.sedîcu mai multa fora NT, câ grâu , f r eu , ci in plur. mai mulţu cu N. câ g r â ne, f réne. Senu are pl. sennri .

3. Multe nume in mentu se audu declinate in pl. cu en t u r i,pr. inormen t u mor i uentur i ; jurarae n- tu-ri, ci reu. Inse yentu si pajnenţu numai in ri.

4. Mai rea este schimbarea formei plurale inloculu celei singularie in uriele terminate in entu, pr. im- br acamen te, i n c al ci a m e n t e, r o g a in e n t e in lo- cu de imbracamentu, incalciainentu, rogamentu.

8. U s t i o f ú lat. dst i o lnni e niasc. sí se declina > cu i; pr. u s t i o r i . P e t i o r u , face p e t i o r e , de aci | teu Se dîce p i cé i é . M a r a pl. mere. fr 6. Unele se declina in doué forme, pr. l ocu pl. lo- I curi, ci hi idi-Iocu midiléce; cotu pH c o t i si c o t e

ämeridoue cu O curatu.Esemple; a) Intunerecu; flueru, siűeru; cápetu, crés-

cetu, dégetu, siifletu, sunetu, tunetu.b) Acoperemeritu, veătimeiitu; indemnu, lemnu, sca-

unu, cornii, suspinu; folioru, etc.c) A l t e l e : Arcu. bufleu,spicu; cutitu, resaritu, mi-

nunatu, satu, versata; capéstru etc.

§. 27. Neutrele in Ü cu pl. in RE au ri.Alte multe neutre terminate in U formeza nu-

tncrulu pl. adauguridu după U silab’a ÄE seaii după usulu de acumu ti; si se declina după sehe-* in a:

PIEPTÜ, art. ÍMeptÜ-lu. Pieptu, Pieptü - lui.Pieptu-RE, Piepturi-le. Pieptu-ri, Piepturi-loru.

e ptonuncíá acumu r i cu I diumeta- f ' tîtu intorsu dein E, pr. p i eptur i , in locu de p i e p t u te.

12. Ceru. lat. c o e 1 u m, are pl. c e r u r e; ci ín űsii mai multu: Cer iu si c e t i n r i .

Esemple . Cercu, lacu, locu, focu, joCu; fundă, vă­dii; frigu, jugu; tamu, fuiriu; fertu, linu, vinu, somnu; ternpu; lúctu; dosü; stratu. tieStu, viptu, fruptu, scutu,

r gutu etc.§. 28- DECLINATrUNEA itt. in E.

De Declinatiunea a treia se tienu numele în­tregi terminate in E, si sunt de trei genuri,

f Declinatiunea III. se face după genuri, de un- -de se imparte in trei parti.

1 Sing. N. A.

I* G. D.PÍur. N. A.

G. D.I * Nota 1. RE

30

Nota Cele mai multe nume de acesta declinatiune sunt feminine, mai pucine masculine, er’ neutre prea pucine; si mai vertosu numai elein usu se potu invetiá.

§i 2j). Numele fein, in E.Numele feminine de a treia declinatiune au

doue forme terminaţive: E si I, dein care E este pentru N. A. sing., er' I pentru cele alalte caşu­ri sing si -pi., si se declina după schein" a.

Sing. N. A. PANE, art. PaisE-AG. D. Pani, Pane-i, pâni-i

Plur. N. A. Pani, PanI-leG. D. Pani, Pani-loru.

Nota 1. Cele ce au in silab’a dein ainte de capetu vocalea A chiara, o muta după usulu de acumu in A

, oScuru in caşurile eu 1, pr. car te , cârti; bun etate , bunetâti; mare, mari; vale , vâli.

2. G. D. art. sing. se formeza in doua modruri: au dela nom. pr. pane-ci au panei; au dela G. 1). pr. pa­ni, pani-ei au panii.

3. In G. D. sing, formatu dela N. nu se schimba A in â, pr. parte gen. párte-ei au pártéi.

4. Cosunatoriele L, D, T , in caşurile cu I se schim­ba intr’alte corespundietorie ca in deci. II, pr. Cale, va l e pl. ca i i , vâ l i câ câi, vâi; gh i ande (pronun- cia g h i n d e ) pl. ghiandi câ ghindsi etc.

5. C h i a e, lat. c 1 a v e, face in caşurile cu I: c h i e i. —Sete nu are plurale.

E s empl e : a) după terminatiune in are, e r e , i r e , o - r e: Stare, avere, fâcere, scire; nare, sare, fiere, miere, mu- liere, secere; doróre, flore, putore, Sudore;—in me: gră­sime, mărime, mulţime;— in te: bunetatc, dereptate; vertäte;

b) după usu: Oe, pasere, vulpe; salce, ghiande; pace, cerbice, cruce; lege; cale, piele; culme, lume; carne, grân- dene, margine, pecingine, funingine; viespe; láhire, pul­bere, tuse; mente, frunte, punte, luutre; nopte, oste; carte, morte, sorté nu sor t a , curte, cute.

31

§. 30 Numele mase. in E.

; Numele mase. de a treia declinatiune inca ţau doue si acelesi forme terminative: E si 1, inse ÉE pentru totu numerulu sing., er’ I numai pentru Iplurale; si se declina după schem’a.

| Sing. N. A. ParentE, art. ParentE-LE.1 G. D. Parente, Parente - luií Plur. N. A. Parenti, Parentl-i.I G. D. Parenti, Parenti - Ioru.

î Nota 1. AtticluIu N. si A. sing. se dice cu E : le , pentru terminatiunea numelui, care este in E.

2, A chiaru nu se muta ca in fern, in â urmandu I in numerulu pl. pr. f r a t e pl. f r á t i nu fraţi:

v 3. Frate câ si t a t a are G. I). sing, f r a ţ i ne 4 cau.iu se împreuna cu mi eu, teu etc. fora articlu, pr. •< fratîne - so .i , 4. Jude are pl. j u d e c i nu j u d i er’ o s p e pi,f o s p e t i .;■ 5. Schimbarea cosunatorieloru L etc. se face câ

in fern. pr. m o l e pl. m o l i câ nioî.

Esemple. a) După sexu: Ariete, berbe­ce, genere, mire;

i b) după usu: Cane, liépure, pesce, pdrece, sierpe, siórece, vierme; arbore, burete, pepene;

i dente, munte; sore, lapte, pariete, pieptene, te- -tiune, cărbune, âbure, si aburu, vulture si vul- ' tur u.

f §. 31. Numele neutre in E.

Numele neutre de a treia declinatiune au nu­mai una terminatiutie in E pentru ainbi ini merii si pentru tote caşurile, si Se declina după schem’a:

32

Sing. N. A. NumÉ, art. NumE-LE.G. D. Nnme, Nume-lui.

Plur. N. Ai Nume, aNume - LE.G. D. Nume* Nume-lorui

Nota. 1. Articlulii dein N. A. sing, e cá si in nü- inele mase. LE.

2. N u in e Iá celi vechi se dîcea: n ú m e n e si nu- m er e.

3. Sânge are pl. s â n g i u r i .E s e m p l e Fole, pântece, ventr§.

ÍJ A P U IV*Numele adiective.

§. 32. Terminatiunílé ädiectivelortl.Adiectivu se tlice humele, care de sene

im pote sta in cuventare, ci numai adausu lunga substantivu, seau cá sustantivu.

Adiectivele ittca au genu cá si sustantivelej după care se si inderepta.

Inse fia-care adiectivu are tute trele genu* rile: masculinii, fern., si neutru.

De aci unele adiective au trei terminatiuni cate genuri, altele numai douei pentru genuin mase., si pentru cehi fern., er’ altele numai Un’a pentru tute trele genurile.

Nota 1. Tute trele terminatiunile se afla iramai in prea pucine adiective si numai in pl., pr. amaru in., a mar a f. in pl. amar i in. j amare f., amara n., — nou, noua, pl. noi m., none f., noua n.

2. Cele mai multe adiective au numai doue termi­natiuni : in U m. Si A f. pr. b u n u, b u n a; d e r e p t u* d e r epta.

33

3 . Irt adj. de doue tefminatiunb ín sing. U imple- - hesce si loculu neutrului, ér’ in pl. terminatiunea fein,

e si pentru fteutre.U 4 . Una terminatiune au numai adiectivele termina* I" te iii E, pr. verde , dulce.

§. 33. Declinatiuttea Adiectivelőm.

Numele adiective unele se declina fegulatu cá sustantivele după terminaţi uhea si genuin lo- ru in nuineti si caşuri*

Alte adiective au declinatiutte destinta de a Sustantivelóru inse nu de totu*

Destinta declinatinne au a) adiectivele for­mate dein pronumele personaria: m ie u , teu fete. care si p o s e s i v e se mmiescu;

b) adiectivele nuttieraria, pr. u n u l u , d o i fete. si cele derivative de aci;

c) adiectivele, care insemneßa catatîme ne* ifleterminata, pr. inul tu, totu etc*

Nota 1 . Ünéle adiective declinate regulatu, după usulu de acutmi au in feni. G. D. si pl. I in locudeE:

a) cele terminate ih eseu, pr. d o in n e s c u * a, ce- < r e s e n - a : f. d o m n e sc i , c e r e s c i in locu de do-

tn n e s c e, c e r e s c e;b) cele terminate in iu, pr. vin*a, pl. vii .c) altele, pi. in i c u - a, i n t r e g u - a : mici, întregi.2. Altele se declina cá mieu, teu etc. pr. g r e u

<•3 , r en - a : g r e l e , rele' .3. Sân tu, sânta, sânţi, sânte, după usulu deacumu

se pronuncia mai multu cu F după S cá s fantu , er'i AN urmandu E au I cá IN curatu pr. s ân ţ i cá sfin- I ti. Ci s a n ’ Pietru, santa Maria etc. fora F.r

Esemple. a) In Ü: Albii, aspru; caldu, cru- du; desu, grasu, grosu; meseni, mutu; negru, or­bii, plenu, raru, surdu, téneni, tristu; frágedu,

3.

34

rânţedu, úraedu; frumoşii, vertosu; curat«, spur­caţii; dereptu, desiertu, intieleptu; caruntu, me- nuntu etc.

b) In E: Asemene, fierbellte, june, mare, mole, rece, subţire, turbure; limpede, rápede.

§. 34. Adiectivele posesive.

Adiectivele posesive: mi eu, teu, seu, for­mate dein pronumele personaria, se declina in fern, câ sustantivele scurtate feminine, după schema.

S. N. A. Mieum. meaf. Teuwí.ta f .Séu/u.saf.G.D. Mieu mele Teu tale Seu sale

Pl. N. etc. Miei mele Tei tale Sei sale.Nóta 1 . Adiectivele acestea, împreuna cu cele alul-

te asemeni pr. n o s t r u , vos t ru , liau articlulu ALU dein ainte, pr. a lu mieu, a’ nostra etc.

2. Miei i , teu, seu in sing. in. iinpreunanduse cu snstantivulu de in ainte nearticulatu, se pronuncia s i: mi o, tó , só, pr. socru-mi o, veru-to, domnii-so .

3. Nos t ru , vos t ru , in fem. nostra , vost rase declina regulata câ sustantivele.

§. 35. Adiectivele numeraria.Adiectivele numeraria sunt de doue specie:

o r i g in ar ia seau cardinali, si der ivate seau ordinali.

Or ig inar ia sunt care arata unu numeru de- fiptu, si sunt s im p le si compuse.

Originaria simple sunt: u n u - a, do i - e , trei, patru, c inci , siesa, s iepte, optu, noue, die- ce, una suta, una mil ia.

.. Compuse sunt: dela un n-spra - diece seau u- ’nu • s p r e - diece pana la n oue-spra-diece; do-

35

ue - d ie c i , trei clieei pana Ia noue-dieci; do - ue- dieci si unulii etc.

Derivate simt, care arata ordinea, pr. anta- i ii, ala doile etc.

Nota 1 . Numele miineraria parte sunt adiective, parte sustantive. Adiective sunt deintre originaria u n u pana la noue.

2 . Di e ce in sing, e adiectivu, er’ in pl. sustanti­vu, de unde se dîce: d ie ce oiueni, ci doue-dieci de omeni.

3. S u t a si m i 1 i a sunt numai sustantive fern, si in sing, si in pl-, de unde in sing, nu se potu dîce fora una, pr. una suta, una milia, ci numai in pl. sute, mii , inse tofu de un’a cu prep. d e după ele, eandu urmeza altu sustantivu, pr. una sula de omeni, doue indie d e barbati.

4. Derivatele tote sunt adiective.

§. 36. Declinarea originarialoru: UNU.

Oiigiisariale mimeraria tutele se declina, al­tele nu.

Unu se declina cu nrticlii si fora articln cu dona genuri in numeri si caşuri, cu A in capetu seau fora A, pre cmim urmeza.S. N. A- UNU m. UNA, f. Unu-Iu, îin’a.

G. D. Unui-a Unei-a Unu-lui, line-eiPI. N. A. Uni Une Uni -i Une-le

G. D. Unom-a Uni dort) une-Ioru.Nota 1 . In locu de una nearficulatu mai multu se

dîce o, pr. o pena in locu dc una pena.2. Unu fora articlu in sing. se puné numai in a-

inte de sustantivu, pr. u n u omu; inse in pl. mai multu cu articlu, pr. unii omeni; mai raru fora articlu, pr. une ori.

3. Unulu cu articlu se pune fora sustantivu, pr.

36

nece unuia; cu articlu in ainte de sustantivu insemne- za mai inultu, pr. unulu D. dieu.

§. 37. D o i si compusele.D o i e acliectivu plurale de t re i genuri, ca­

re acumu nu are forme de catu pentru N. A ., er’ in G. D. se declina cu prep. A, pr.

N. A. D o i m. doue f. doua n.G. D. a doi a doue a doua.

Nota 1 . Dein D o i se compune amendo i cu frei terminatiuni, inse cu G. I). destintu reduplecatu in sila- b’a de midi-locu cu A au fora A, pr.G. D. A m e n - d o r o r u , a me n d o r o f a .

2 . D o i si amendoi nece una data nu liau articlu. Ci sustantivulu după amendo i e artiéulatu, pr. amen­doi f r aţ i i ; er’ după d o i ne articulatu, pr. doi f r a ţ i .

3.. In locu de amendoi se dîce si a iii b i m. am- )b e f. cu articlu au fora articlu, pr. ambe parti, an am- be partile, au a mb e l e parti; ci fora articlu in G. D. nu are forma destinta.

§. 38. T r e i — diece etc.

T r e i inca e adiectivu plurale, cu d o u e for­me generice, pr. trei m. trele f. după norm’a mie i , miele; ci t r e l e numai in compuse.

Patru, c inc i , siesa, s iepte , optu, noue sunt nedeclinatiose, fora genuri si caşuri.

D ie c e in sing., ir*d . se dîce d i e c i .Suta si mil ia sustantive f. sing. se decli­

na câ alte nume terminate in A, pr. sute , mi- 1 ie, acumu mai multu miii.

Nota 1 . Dein t o t u si t r e i se compune: t o t i t.re i m. si t o t e t r e 1 e f . , ce se pronuncia si t u s ­t rei , t u s - t re l e , in N. A.; er’ in G. D. cu prep. A, pr. a t o t i - t r e i .

2. Asia si: c a t e - t r e i si c a t e - t r e l e in aceeaşi . însemnare.

3. O i e c e si in sing. se pote dice ca sustantivu, de gcnulu fém. cá suta, pr. una diece seau o diece.

§. 39. Compusele numeraria.Compunerea numerarialoru se face:a) dela diece pana la doue-dieci, dein u-

nulu pana la noue cu d i ece in sing, intrepu- nendu prep. spra au spre , pr. unu-spra-die- ce etc.;

b) intre dieci dein numerulu dieciloru si a- lu unitatiloru intrepunendu cojunctiunea si, pr. ţlpue-dieci si unulu etc.

Nota 1 . împreunarea unimiloru cu dieci, sute si mi- lie se face fora prep. au cojuntiune, pr. d o u e - d i e c i .

2 . Adiectivele numeraria se împreuna cu sustanti- vele loru după genu, numeru si casu cá alte adiective, pr. d o i omeni, a m e n d o u e inanule.

' 3. Sustantivele numeraria se impreuna cu sustanti-vele loru prein prep. d e, pr. trei-dieci d e dîle, una suta d e milie.

4. Alte compuse se făcu cu cate, cu, si etc. pr. unulu c a t e unulu, c a t e doi, trei cu trei, unulu si

unulu etc., după genuri, numeri si caşuri,

§. 40. Numerariale derivate.Adiectivele o r d i n a l i in limb’a rom. mai

t tote sunt derivate, inse nu tote dela numerii o- riginari.

I Pentru numerulu de inceputu, in locu de a r se deriva dela unu, se fbrmeza de la prepu-

setiunea ante: antaniu, antania, care se de. clina cá adiectivele regularia.

Dela cei alalti numeri se deriva regulatu,

39

38

inse cu doi articli: unulu de in ainte ALU si al- tulu dein apoi: LU seau LE cu cele alalte ter- ininatiuni, pr.

Alu doi - le mase. a’ doii ’a fein.Alu-trei-le Alu-patru-lu Alu-cinci le Alu -siesa-le Alu - siepte-le Alu - optu-îu Alu -noija-le Alu-diece-le Aiu-suta-le Alu-inilia-le

a’ t r e i -a a’ patr’a a’ cinci-a a' sies’a .a’ siepte-a a’ opt’a a’ nou’a a’ diece-a a’ sut a a’ mili’a.

Nota 1. In loca de an t a ni u betranii dîceau si primii , prima; de unde si acumu prim ar iu-a.

2 . Articlii duplecati ai acestoru numeri nece una data nu se laşa afora.

3. In locu de Ie si Iu actiinu mai multu se dîce le a, pr. alii-doi-Iea, alu patru- lea.

4. Dîcu unii inca si in fern. 1 e a in locu de A, ci e smenteia grea, pr.^.a’ d o i l e a muliere, in locu de a’ d o u’a muliere.

5. A fora de sing, raru se audu aceşti numeri.6 . Anta ni u lia numai articlulu dein apoi lu seau

1 e a, er‘ nu si Alu, ci in loculu acestuia pre c e l u , pr. a n t an i u - l u omu, seau omulu ce lu autaniu.

7. t'andu înainte de antaniu se pune prepnsetiu- nea de, mai multu remane nedeclinatu, pr. inulierea cea de a nt ani u .

8 . Candu sustantivulu se pune in ainte, cauta se ai- ba articlu, pr. O in ulu alu doilea; er' candu urmeza, âciimu articlulu nu se pune, pr. alu doile o m u; inse betranii puneau si atunci, pr. a treia or’a, acumu a tieia o r a.

39

§. 41. Alte adiective cantitative: ALTU.Cá unu se declina si ALTO cu articlu au fo­

ra articlu după genu, numeri, si caşuri, pr.Sing N. A. Altu- lum. Alta, alt’a f.

G. D. Altui - a Altei - aPlur. N. A. Alti - i Alte - le

G. D, Altom - a Altoru’a-Nota 1 . Cá A l tu se declina si al al t u-a,inse fora

articlulu primariu; er’ in gen. dat. dein ambii numeri cu â in a dou a silaba a 1, pentru trecerea accentului de pre al in silab’a urmatoria,pr.a 1 â 1 tiiî, alâltoru.

2 , Inse al al ta pote lua articlulu celu dein ainte, ci atunci in gen. si dat. amendororu numeriloru numai articlulu se declina, pr, c e l u i alaltu, ce lori i alalte.

3. A 1 a n t u in locu de a 1 a 11 u, e pronuncia rea.

§, 42. Multu.Asemenea se declina si MULTO după genu,

numeri si caşuri, inse mai fora articlu si fora gen. dat. sing. pr.

Sing. N. A. Mnltu mase. multa fem.G. D. a Multu a multa

Plur. N. A. Multi multeG. D. Multoru-a multoru-a.

Nota 1. Mul tu cu articlu numai raru se aude, pr. mult ’a dorere.

2. In loculu ardeiului lu maţ adesu se pune celu, si se declina cá ce lu al alt. u, pr. Cel i multi, c e l o r u multe.

3 . In locu de G. D. sing. se pune prepusetiunea A dein ainte, pr. a multu;— inca si in plur. la celi betra- ni, pr. a mul t i omeni.

§. 43. Totu.Cá Multu se declina si Totu, inse nece u-

40

na data cu ayticlu; in G, D, sing, cu A, er’ in J>J. cn or duplecatu pr,

Sing, N. A- To tn mase. Ţo ţa fern» G. D. atotu a tota

toteţoturocu-a,

Plur. ft. A.,t totiG, D, toturqru-a

ftota 1 , T o t u Iia articlulu ln numai iq compuse? le; cu t o t u l u , c u t o t i i , eutotele, >

2 . Totu in pl. se compune cu numerii originari de? Ia trei paqa |a diece, pr. t o t i trei; care in usu se pro? mttlcfa rá tu s si neschimbata, pr. ţ u s ? trelej tus-patru <Sţc. iq Ipcq de t o t e seau tute-trele, totj şeau tut i

«patru/- -• • 3. ’ JJupIecarea terroinatiunei pl, in or, se face câ in

a m e p d o r o r u ; de unde reu dîeu si scriu unii: tutu? l o r u in locu de ţ o ţ o r o r u , au tutororu.

§. 44, Nemene,Adiectivulu Neme ne se declina câ promi«

mele care, cu A dein apoi au fora A in tote ca? şurile, si numai in sing, pr,

N, A, Nşm ene -a , G, I), Ne m e n ü i - a.Nota 1 . In N. A. se pronuncia in multe forme, pr,

nime, n imene lea , inca si nimu, n i mer ea ci mai rara.

% In G. D. asemene varietate se aude, pr. n i m e- X ű i - a, si n i m u 1 ú i etc.

§, 45, Comparatiunea.Numele adiectíve potu se lie in ainteşi si păr­

ticelele mai, forte, prea etc,. cu articlu au fo­ra articlu, pr. mai bunu, celu mai bunu; forte reii > prea a n t u.

41

[ Mai si celu mai se punu, numai candu se k face asemenare intre doue persone an obiecte, ; mai multe, seau tote, pr, tu esti mai bunu de

catu mene, ea p cea m ai frumosa muliere, adp- ca mai frumosa de catu altele,

Aseinenarea acesta se numesce comparatiu- H e, si adiecţivuln cu m ai se dîce a fi in compa­rativii, ar’ cu ce lu mai in superlativu,

fSuperlativu Se numesce, si candu ise adaugu cele alalte părticele; forte , prea, de si ase- menarea nu e pusa apriatu.

Nota 1. Intru alte limbe adiectivele-si schimba for- nra tenninativa in comparativu si superlativu, ci intru cea rom. nu.

2 . Comparatiunea se face sí cu adverbia-Ie, ce se formeza dein adiective, pr, mai bene , mai reu,

46 , P á r t i c i p i u l u .

Cá numele adiective se declina si p a r t i c i ­pi a-le, cu terminatiunţ după genuri, numeri si caşuri.

î Terminatiunea participiadoru preste totu e U in m. n., si A in fern. pr. avuţu, avuta.

Er’ speciale e de doue specie:a) in or iu m. or ia f. a participia-Ioru a-

ctive preseuti, pr. v e n i t o r i u - o r i a , mori t o ­ri u-or ia dela veni -re , mori -re;

b) in tu m. ta f., seau su-sa a partici­pia-Ioru pasive preterite, pr. por ta tu- ta ta , a- lesu-sa, dela po r t a - r e a l e g e - r e .

Nota I. Multe participia siau pierdutu însemnarea participiale, si au luatu cea adiectivale au sustantivale, pr. mo r t u - a , i n t i e l e p t u - t a cu forma participiale

42

si cu însemnare adiectivale; ajut or iu, c u p t o r i u cu însemnare sustautivale.

2 . Participia-Ie ţote se declina in genulu fern, du- pa ded. I . , er5 in celu mase. si n. după deci. II.

3. Partioipia-le in genulu fein, nu muta pre E ne- ci odafa in I, de unde tó tu deun’a se dîce: avut a f.

. şipg,, a v u t e,pl.fe:partata^te etc.4. Pártieipia-le in or i u , inca se pronuncia fora I

in caşurile cu E seau A, pr. p o r t a t o r i a - r i e ca portatóre; er’ â se muta in e, ca in eseinplu.

5. Pârficipia-Ie'in ente acumu nu mai sunt usitate de catu numai câ adiective, pr. f i e r Lente dela f i e r ­be - re , seau câ sustantive pr. par ente.. 6. Participia-le in ndc remann ne declinate sub nu-

ine -de ig;eriin di a, pr. venind u, por tan du. Declina­rea acestor’a câ participia pasive e moderna.

C A P li V.Yerbu-lc.

§. 47. Gojugatiuuea.Verbu-lu se c oj u g a.Co jug at i uu ea se face schimbând» termi*

natiuiiile verbeloru după moduri , t e m puri , nume r i si p e r s o n e .

Modur i in limb’a rom. sunt de doue spe­cie: Modu i n f i n i t i v u adeca nemărginit» unu- lü, pr, a seri e; si f i n i t e seau mărginite trei; i n d i c a t i v u seau aratatoriu pr. scriu, cojun- t i vu seâii impreunatoriu pr. se scr iemu, si im­perat iv i i seau demandatoriu pr. s c r i e tu.

T e m p u r i principali sunt t re i : presente de facia pr. scr iu acumu, pr e ter i tu trecutn pr. a,m. scriau mai in ainte, si futuru seauReto­ri® 'iW 't îiiu scr ie deci înainte.

43

I Ci tempulu prcteritu se imparte in alte trei l mai defipte: imperfecţii nedeplcnu trecutu pr.

io scrie am, perfecţii seau deplenu pr. ai tscristi, si pr ea-per fectu prea deplenu, pr. e«

Itl s c r i s e s e .Numer i câ si in declinatiune sunt numai

do i : sing, si plurale. .Er‘ persone cá in pronume t r e i : de a n-

tani ’a io si noi, de a d o u ’a tu si vo i , si de atre ia eiu si cele alalte,

Nota 1 . Yerbele după însemnare se iinpartu in a« c t i ve lucraforie, p as i v e seau patîtorie, si n e u t re a- doca care nece lucrare nece patire insemiteza.

2 . Verljulu a c t i v u afora de nuininativulu persona- riu are totu de nn’a si unu acusativu care insemneza obiectuiu lucrariei, de si nu totu deun'a se numesce, pr. io s c r i u c ar t e , seau numai s c r i u .

3. P a s i v u l u in limb’a romanesca e mai numai reflesivu, adeca cu pronume reflesive in N. si A. pr. io me certu, frundi’a se vestediesce; aprope este si forin’a ausiliaria, pr. elu e batutu de D. dieu.

4. Neutrulu nu are acusativu ci numai alte caşuri, pr. io moriu, tu s i ed i pre scaunu.

5. Sunt inca care nece nurninativu nu au, pr. n i n g e, nu se s i ede , si se dîcu impersonal i .

6 . Inse tote aceste specie de verbe in litnb’a rom. nu au de catu una forma, de aci iu Cojugatiune nu potu ve~ m in socotela speciale.

7. Unele tempuri preterite au mai multe forme, pr. am scr i su, s cr i s î , s c r i s e i etc.

§. 48. Simpla si compusa.Cojugatiunea e de doue specie: s impla si

c ompusa.Cea simpla se face numai schimbandu ţermi-

natiimile verbului după formele cojugative, pr. scriu, s cr i i etc.

4 %

Er’ cea compusa se face adaugundu unele v e r b e de ajiitoriUjCarepeijtruaceeasiausilia* r'ia se chiama, pr. am serisu, v o i u scrie,

Noţa I. Suijt unele verbe, care după natúr’a Iite- reloru in uiţele forme se abat.u dela regul’a generale a simpleloru, si se numescu anomale .

2 . Verbele ausiliaria sunt aceste t re i : S um, Am, V ol iu, de carele mai antaniu.

§. 49. SUM,ijVerbulu ausiliariu SUM are doua tempuri pro­

pria in modulu indicativii: p reşente- le si im­p e r f e c t u l » , si se cojuga după cumu urmeza:

Presente .S. 1. Sura, su,(sunt). 2, Esţi . — 3. E, este,PI. Se mu (suntemu). S e t i (sunteti), Su,sunt.

Imperfectu,Sing. 1,. Érám. 2, Erai . 3. Erá.Plur. Eramu. Eraţi . Erâ(u).

Nota 1 . F o r m Suni cu ix oscuru e plena; er’ su in pers. 1, sing, şi 3. pl. e forma scurtata, si se pro- nuncia numai cá diumetate de silaba, seau impreunan- duo cu cuventulu dein ainte, pr. i o , su , é l e-su,seau cu vocalea oscura câ razi mu inaintei, pr.

2 . In locu de E au e s t e inca se pune I diumeta- tîtu după aceeaşi norma cá s u, pr. e 1 u - i, jf.i.

3. Formeţe Se mu si se ti sunt acumu mai rare: er’ . sunt in 1 . pers. sing., si de aci suntemu, sunte t i

sunt mai multu usitate, ci mai neregulate.4. Eram in sing. la celi vechi se pronunciâ fora

M, cá Erá, si nu reu.! 1 5. Er au inca nu pretotendeni se prondneia cu U in capetu, ci numai erá.

45

{>. Pre unele locuri pronuneia Éreám, ereai , e- í e á etc. cu E intre K si A, ci reu.

7. Cele alalte tempuri ale acestui verbu se forine- za dela verbulu,Fi-re, part. preţ. f o s t u, de care la Coj. 1Y.

§. 50. Á M.Verbulu ausiliariu AM inca are numai d o u a

tempuri propria: preşente- I e indicativ», si unu tempu optativi i seau doritoriu, cojuganduse cu* mu Urmez a:

Presentele indicativii.

Sing. 1. Am. 2. Ai. 3. A (u).Plur. Amu. Ati. Au.

Op tativu.Sing. 1. Asi. 2. A i. 3. Á r (e),Plur. Amu. Ati. Aru.

Nota 1 . Formele aci propuse nu se punu de catU in Coj. compusa, pr. am scrisu.

2 . Person’ a 3. sing, dein prés. ind. pre unele locu­ri se pronuneia numai A., er’ pre altele cá si in pl. au seau contrasu: O, pr. elu a scrisu, seau: a u SCrisu, se­au: o scrisu.

3. Person’a 3. sing, optativa acuma se pronuneia numai a r’ seau a r u cá in pi., ci la celi betrani se pro- nunciâ: A re care e mai bene.

4. Cojugarea Verbului A YE - re se tiene de Coj. II*

§. 51. VOLIU*Verbulu VOLIU cá ausiliariu inca are doua

tempuri, ci propriu numai unuiu; propriu: preş. ind., n e p r o p r i u imperf. ind., si se cojuga cu­hni urmeza:

46

Presente.Sing» 1. Vol iu. 2. Veri ,Plur. Vom u. Yreti ,

Imperfecţii.r 1» Vream» 2. Vreai , 3 Vrea.

Plur. Vreainu. Vreati» Vrea(u) .Nóta 1 . Forrrtele veri si v re ţ i cu E chiaru sunt

Vechi si acuma rare.2 . In preş. tote formele se aud u si fora V, pr. o iu,

tel seau î, o sing.; omu, eti, oru in plurale. In locu de is i e t i se dicesi^íj după norm’a iui sasi

3. Iniperfectulu se formeza de la infinitivuiu YKE- re anomalu.

4. V r e a m in sing. la celi vechi se pronunciâ fo­ra M, câ in tofe imperfectele modului indicai ivu; inia si astadi pre multe locuri, pr. io vrea scrie.

5. V r e a u in pl. pre unele locuri se pronunciâ fo­ra U câ avea si tote imperfectele indicative.

6 . Cojugarea verbului acestuia si alui v o i i eseu, in cele alalte tempuri se tiene de Coj. 111. si IV.

§. 52. Patru Cojugatiuni.Cojngatinnea se face in patru modruri du­

pă patru vocali caracteristice: A, E lungu, E scurtu, si I.

Vocalile caracteristice mai curatu se afla in terminatiunea modului infinitivu, pr. a Cant A, a TacÉ, a BâtE, a Dormi .

De unde si Cojugatiunile se numera patru după aceleaşi vocali.

Nota 1 . Formele cojugatiuniloru cu tote astea au ~ forte mare asemenare intre sene, care se cunosce ala- turandu terminatiunile tempuriloru fia-carei Cojugatiuni.

vei. 3. Va, vefi» Yoru.

47

2 . Vocalilé caracteristice in unele tempnri si perso- ne se stergu, si atunci diferenti’ a cojugatiuniloru e mai pucina seau nemica.

§. 53. Modula infiniţivu.Form’a fundamentaria a Cojugatiimei simple

e modula infinitivu.Infinitivula are numai unu tempu nedeter*

minata pentru tote tempurile,Ci formele acestui tempu sunt patru dupa

patru vocali caracteristice seau patru Cojiigatiuni.Si sunt de doue specie: fbrm’a scurta ter­

minata in vocale, pr. Cantâ, tace, bâte, dor­m i ;— si form’a lunga cu silab’a RÉ dupa vo- calea terminativa, pr. Cantâ-re, tac é -re, bâ­te - re, d o r m i - re.

Form a lunga e sustanfivale, pentru câ infi- nitivii terminaţi in RE se punu si in locu de nume sustantive si se declina câ numele fent. in E de a III. Declinatiune cu art. seau fora arti- du, pr. N. A. sing. Cantare-a , G. D. Canta- ri-ei; N. A. pl. Cantar i - l e ete.

Nota 1 . Infinitivulu scurtu totu de un‘a liâ în a- iutesi prepusetiunea A, pr. A cantâ, a tace etc., afo- ra de caşurile urmatorie:

a) in formarea tempuriloru ausiliaria, cu vo l in si v ream, pr. volui cantâ, vream d o r in i ;

b) dupa am ce seau n’ am ce, si a s i . pr. n'am ce face, a si dormi;

c) dupa verbele s c i u si p o t i u, pr. s c i i cantâ, po t e dorini.

2 . Infinitivulu luhgu, câ verbu, e mai pncinu usi- falu, afora de tempulu compusu cu asi dupa sene, pr. dormire -as i , faeere-as i .

3. Infinitivulu lungu se pote puné si in loculu ce-

48

Iui scurtn, inse eu doi A, unulu in ainte si altulu de­in apoi, pr. Ce*ne are urechi d e a a u d i r e a , d e a f i r e a .

4. 54. Participia-le.t)e la infinitivii scurţi se formeza pârtiei -

p i a - lei, presente activii* si p r e t e r i tu pasi­vii, cu términatiuni adiectivali in U si A, de un­cie Se si declina câ adiectivele (§.46 ).

Pafticipiulu pre ter i tu se formeza in Coj.I. si lV. adaugundil silaba TU la inf. scurţii, pr* cantâ-tu, dormi-tu; — er’ in II. si III. inutaft* ctu pre E caracteristicii alu infinitivului ín Ü, pr. IfacÜ-tu, facU-tu, inse cu esceptiuni.

Participiulii p r e s e n t e se formeza in Coj. I. si IV. adaugundu silabele TORIU cu tonnlu in O, pr. canta-tdriu, d o r m i - toriu;— er’ in II* Si IV Coj. niutandu pre E in â oscuru in locu de U, pr* Taoa-toriu, fa ca-toriu in locu de t ă c u -toriu facU-toriu, intr’asemenea cu unele esceptiuni *

4,' Neta 1 , Derivarea participiului p r e t e r i t u se ar’ poté face si de la preteritulu ind., pr. de Ia CANTÂ-i

' cantatu, TACU-i tacutu, DIS-I disu etc. fora esceptiu- *e; numai catu formele acestoru preferite indic, unele Uü-su prea usitate, altele nuinai in cărţile betrane.

2. Asemenea si part. a c t i v u după nsulu de acuma s*ar’ poté derivă de la 3 pers. a prés. ind. in Coj. I. seaucojuntivu inii. si III. pr.delaelucănta, tăca, f ă - ca : canta-toriu, taca-toriu, faca-toriu, ci stă contra Coj. IV. care formeza part. preş. dela part. preţ. an după aceeaşi norma., pr. dela SCIU-i, FUGI-i, seau fugi-re: sciut-oriu, f ugit-otiu; macar’ se aude di- cundu si: s c i i t o r i u , f u g a t o r i u etc.

3. De participia-le, ce nu tienu regul’a derivatiunei propusa in paragrafu, se va scrie la fia care Coj. in par-

• ţbj pre cumu si de ortografia acolosi si in P. II.

40

§< 55. Participiulu gerundiu.Dela infinitiv» scurţi se formeza si partici­

piulu terminaţii in NBU, care aciunu remane ne- declinatu cá adverbiu, si e in locu de gerundiu .

Formarea lui se face cá a part. preţ. inse niu- tandu tóté vocalile caracteristice dein Coj. I. íi. si III. in vocalea oscura â (* ), pr. cant-andu, tac-andu, bat-andu; er’ ín coj. IV. reinanendu I nemutatu, pr. dorm -indn.

Nota l. In Coj. I. verbele terminate in iá - re, in pro- tînncia muta pre â in i, pr. taliâ - re ta 1 i - andu eâ taindu.

2 . Vocalea oscura in Coj. I!. si UI. e intru adeveru mai adeveratu dein V, a careia urma se afla si in adv. c u r u n <1 u dela c u r r e.

3 . Gerundia-le de a II. si 111. Coj. se potu scrie cu ENDU, inse in verbele terminate in CE-re, GE-re numai cu U, pr. de le f ace - re , mul ge - re : fac-undu, m u l g - undu.

4. In Coj. IV. vocalea oscura e moliata in I cu care se împreuna, pr. f u g i - endu cá fug-i n d u; ci s c i u, s c i-re face 8 ci-endu in pronuncia cu doi 1 , cá sci-indu.

A. Co JU OATIUŞjBA 1. in Á.§. 56. Modulu indicativii.

Moduln indicativii are c inc i tempuri simple: presente ; preţ. im per f . , perf. doua, si p rea p e r f . ; er’ compuse trei: preţ. perf . , p r e a p e r f . , si futuru, si se eojuga după schem’a:

T e m p u r i S i m p l e .

Presente.Sing. 1. Cant-ii, 2.Cant-i , 3. Cânt-a.Plur. Cant-âmu, Cant-áti, Cânt-a.

4.

50

Preţ. imperfecta.Sing. Cant-áin, Cant-âi, Cant-á.Plur. Caut-âmii, Cant-áti, Cant-á(u).

Preţ. perfecta I.Sing. Carit-âi, Cant-ási, Cant-á.Plur. Cant-amu, Cant-átu, Cant-áru(e),

Preţ. perf. II.Sing. Can t-á-ram, Cant-á-rasi, Cant-á-ra.Plur. Can t-â-rainii, Cant-á-rati, Can t-á-ra.

Prea- perfeetu I.Sing. Cant-a-sem, Can t-á-sesi, Can t-á-se.Plur. Cant-â-semu, Cant-á-seti, Cant-á-se.

Co mpuse.Preţ. perf. III.

S. A m cantatu, Aii cantátu, A(u) cantátu.JPJ. Am u — ' A t i — Au —

Prea perf. II.S. Am fostu cantata etc. PI. Amu fostu cantatu etc.

Futuru.S. Vo i iu cantá-re. V e i cantá. Vá cantâ.PI. Vomu — vet i — v o m . —

Nota 1 . P r e g e n t e l e seformeza dela Infin. scurfu nmlandu pre A in u, i, â; âmu, áti; si retragundu ac- •centiilu înainte de terminatiunile sctjrte adeca terminate numai intru una vocale, pr. c ân t u, c â n t i, cânta, in­se cant amu, cantât i.

o

2. Multe verbe de Coj. I. în locu de terminaliuniîe scurte: u, i, â, liau alte terminatiuni mai lungi: é z n. é z i, é/.a cu accentulu pre E, pr. dela luminâ-re, cu- v.e n t â-re: lumi n-ezu, cnven t-ezi etc.

3. 1 iii p e r f e c t u l u s e formeza totu de la Inf. scur- tu adaugundu terminatiunea ausiiiaria AM, ai etc., er': pre acei doi A contrágundui in unulu, pr. cant a -ám: c ântăm etc.

4. P e r f e c t u l u 1. la noi astadi e usitatu numai in sing., si se formeza totu de la acel’asi inf. adau- gundu terminatiunea: I, s i etc. pr. c a n f â-i etc.

5. Acel’asi in 3. pers. sing, are in locu de termina - tiune pre A ci oscutu spre alu destinge de calra inf . pr. cantâ , inse cu accentu; ci in 1 . si 2 . pers. cu a chiaru, pr. cantái, cantási, er’ pronunci’a cu á e rea i i aceste persane.

6 . PerSonele pl. dein acel’asi tempn au ale sale par­ticularităţi, pr. â oscuru in pers. 1 ., tu in locu de ti in 2., si ru seau re in pers. 3.

7. Per f . II. e usitatu mai multu in pl., si sefcr- me/.a de Ia inf. scurtu adaugundu silab’a ram etc.

S. P r e a - p e r f . I. se formeza asemenea adaugun­du silab’a: sem e t c . ; — er’ in pl. se aude si cu s e ­ra mu, sera ţ i , sera, pr. ca n t á s e r a mu etc., ci ren.

9. P e r f e c t u lu 111. se formeza dein verbulu au- siliariu AM si part. preţ. in U nedeclinatu; si se pole dîce si intorsu, pr. C a n t a t u-a m seau c a n t a t’a m etc.

1 0 . P r e a - p e r f . II. se formeza cá Perf. III. in­se adaugundu si part. f ostu, pr. am f o s tu cantatu, seau intorsu: c a n t a f a m fostu, remanendu aniendo- ua participia-le nedeclinate.

1 1 . F u t u r uIu se formeza dela inf. scurtu cu ver­bulu ausiliariu v o 1 i u etc., pr. v o 1 i u cantâ-re, seau intorsu: cantâ-voiu.

1 2 . Alte tempnri ausiliaria demodulu ind. maisunt:a) cu Eram si gerundiulu in locu de imperf., pr.

eram cantandu, adera cant ám;b) cu Eram si part. preter. in locu de prea-perf.,

pr. e r am cantatu: c â nt a s e m;c) cu am foşt i i si gerundiu in locu de imperf. si

52

prea-perf. mesfecatu, pr. noi amu fos tu cantandu;d) cu vo l i u fi si gerundiu in locu de futur. II.,

pr. v o i n f i cantandu;e) , cu v o l i u f i si part. prefer, in locu de Pret. du-

bitativu, pr. v o l i u f i cantatu adeca: pote fi cä am cantatu.

Esemple : a) Fora ezu: Adunu, amblu, a- ru, aratu, ascultu, asceptu, asiediu; biástemu; cáu- tu, cércu, crestu, cúgetu, cúmparn, cununu; de- sceptu; frecu; gustu; inchinu, indenmu, indesu, influ, intru, innecu, invetiu, impacu, imbucu; la- su, laudu, legu, liertu, luptu; mancu, mestecii, mísicu, músícu, mutu; notu; plecu, portu; rogu, resunu; scaimbu (sbhimbu), suflu, súperu; tormi, turbu; vérsu, vendecu etc.

b) Cu ezu in terminatiunile scurte: Cercetezu, ier- > nezu, lacreinezu, serbezu, urmezu, visezu etc.;

c) cu ezu si fora ezu in aceleaşi: Cuventezu, in- cetezu, insemnu, intrárnuj lucru si lucrezu etc.;

d) cu ezu in tote tempurile si personele: b o t e - zu, cutezu, ratezu.

§. 57. Modulu Cojuntivu.Moduln cojuntivu acumu are numai unu tem-

pu simplu: presente , si trei compuse: im per f . unuiu, si p rea-per f . doua, si se cojuga cumu urmeza:

Presente .Sing. 1. Se Cant-u, 2. se cant-i, 3. se cánt-e.PI. Cant-amu, cant-áti, cánt-e.

Imperfectulu dereptu.S. 1. Asi cantá-re, 2. a’icantá; 3. ar(e) canfá.PI. Amu — ati — aru —

53

Imperf. intorsu.s. Cantâre-asi , cantare-ai, cantare -a r ’ .PI. Cantare - a ni u cantare-a t i, cantare-a ru.

Prea.perfectu I.S. 1. A si f i cantatu, 2. ai f i cant. 3. ar’ fi cant.PI. amu f i — a ti fi - - aruf i — .

Prea-perf. II.S. 1. Vr eam cantá, 2. vr e a i cantá, 3. y r ea cantá* PI V r e a m u — vreati — vrea(u) —

Nota J. P r e s e n t e l e cojuntivu numai in 3. pers. ge destinge de prés. ind., luandu E in locn de äj pr. ca n t - e ,

2 . Cu acestu tempu si cu unele ausiliaria se formeza mai multe tempnri compuse in locu de ale indicativu­lui, pre cumu:

a) Cu eram in locu de imperf. cu apropiare, pr. érám se cantu, adeca aprope erá se cantu, lät. ase­menea : c a n t a t u r u s e r a m ;

b) cu vo i i u si vo l i u f i in locu de fut urii, pr. v o i iu se cantu, si v o l i u f i se cantu, lat. c a n t a ­turus ero vel fuero.

3 . I m p e r f e c ţ i i lu e si opt a t i v u, fora adausu, pr. a s i cantá , adeca am doru de a cantá, seau cu a- dausu, pr. O! de ai canta.

4 . P r e a - p e r f . I. se dîce si: a si f i f ostu can- tatu, totu intru acei’asi intielesn.

5. Prea-perf. II. totu aceeaşi însemnare are cu prea -perf. I.

6 . Tote tempurile cojuntive potu fi si conditiunate: —in preş. candu SE insemneza atat’a catu lat. SI se­au la noi acuma de, dú--ca, pr. SE canti tu, elu ar’ ta­ce, adeca: d e a i cantâ;—er’ in cele alalte punendu in ainte cojuntiunea d e seau d é - c a, la celi vechi s e, pr. de ai cantá, déc a ai fi cantatu, se vrea canta elu.

54

7. In locu de prea-perf. coj. adese ori se pune im- peif ind., pţ. de cantai tu, adeca: de ai f i cantata.

§. 58. I m p e r a t iv « .Modul« imperat iv i i are numai unu tempu

ci ,cu trei forme: doue afirmative, si un’a negati- \ a, după schem’a:

A f i rma ti vu I.Sing. 2. Se Cânt-i, 3. se Cânt-e.

«Piuiv Cant-âti. Cânt-e.Af irmat j ivu II.

Sing. 2. Cânt-a. Plur. 2. Cant-âti.N e g a t i v u.

Sing, 2, Nu cantá-re, PI. 2. nu cantá-reti.Nota 1 . A f i r m . I., care e numai forma rupta de­

in preş.. coj. fora pers. 1 . , —in pers. 2 . se dîce numai cu SE, er’ in pers. 3. si fora se, pr. se cânte au cânte.

Afirm. II. nu are de calu pers. a 2 . , si se formeza dela inf. scurtu retragundu accentulu cs in 3. pers. preş. ind.; er’ in pl. e cá pers. 2 . dein prés. ind.

3. N e g a t ivulu inca are numai a 2 . pers., si se formeza dela inf. lungu, pr. nu cantá-re cu accentulu in­finitivului; ci HE in sing. acumu nu sémái aude, er’ in pl. mai raru.

4. Negativulu nu sufere pre SE in aintesi: er’ de se adauge s e, negativulu se schimba in afirm. I . , pr. s e nu cânţi .

§. 59. Anomale in Á.Sunt unele verbe de Coj. I., care in unele

tempuri au persone se cojuga după alta norma lom propria.

Asta cojugare specifica se cliiama a no ni a la

adeca ne asemenea, inse deacéea totuşi regulata.Specifica cojugatiune au in Coj. I. verbele:

DAU, STAU, si UI AU.Alte diferentie sunt numai la părere si după

pronuncia, si de aci se chiama eufoni ce .Nota. 1. Eufonice Seau după pronuncia schimbate sunt

tote verbele terminate in IA-re cu 1 intregu au diumeta- tîtu, pr. a YIA-re, DeoCHIA-re, taLlA-re etc., in ca­re vocalea A pate schimbare in pronuncia pentruldein ainte in caşurile urmatorie:

a) A chiaru se pronuncia cá é ín sté, mai alesu ur- mandu E, seau I, cá înviere, deochiére; invietí, deochéti etc. in locu inviáti, deochiati.

b) A oscuru accentuatu seau fora accent u, urmau- du I, se pronuncia cá E, pr. învieri, deochicri, taliéri in locu de inviâri, etc.; invre, d e ó c h i e , tál ie in locu de învia, déóchia, tállá;

c) AN oscuru se pronuncia cá I, pr. î n v i i n d u, d e o chî n d u, t a 1 in d u in locu de inviândti etci

2 . In verbulu CHIAMA-re inca se semtu asemene schimbări eufonice, de unde in prés. înd. si coj. se cojuga:

S. 1 . Cbiamu, 2 . chiâini , 3 . eh iáma.PI. chiainâinu, cliiamali, chiáma.Ci se pronuncia cá: che mu, chemi , chiáma;c h em â-

liiu , ehe m a t i. Asia si I n g h i â t i u etc,

§. 60. Dau, Stau.Verbele DAU, STAU, se cojuga după aceea­

şi norma pre cuinu urmeza.In prés. ind. sing. 1. pr. DAU, STAU, 2. dai,

stai, 3. dâ, sta. PI. dâmu, stâmu, 2. dáti, státi, 3. dán,e stáu.

In preţ. perf. Sing. 1. De di, ste ti, 2. dedé- si, stetest, 3. déde, stéte, Pl. I. dédemu, stetemu,2. dédetu, stétetu, 3. déderu(e), stéteru(e).

56

Iii preş. coj. cá in Ind. a fora de pers. 3. de,stife

In impar. afirm, dâ, sta; ren e stai.1 f * J t f ? p r e a . ' Tiáfepléeandu silabV a dou’a ta: dataloriu, statatdriu,in locu de dator iu, statoriu. .... In .cale alalte tempuri se cojuga după coju-

gareagenerale, pr. imperf. dáin, stăm; prea- perf. déde-ram, stéte-ram; dedésein, stetésem; inf. daré*, stáre, part. pret, da tu, statu; ger. dându, i-tandu.

.Ţâif ■NuUi 1., Ir^jjires. ind. aíu acestoru verbe, Á ca- ractcrlwiW nuse pierde neci intţii una pers., candu in­tru alte vefbé piere, pr. dau etc.

. ; -2 . Pret, per f . e după foriu’a verbeloru de Coj. III... kise ncuniu neusitatu de catu. in 3. pers., care pre alocuria se pronuncia: de te ca stete.

3. Io loculu preţ. perf. mai múltú se dîce: dadiii, s ta t di : dadűsi. statrisi etc. după formele de Coj. 111., ei reu.

4. In locu de dé, s té in preş. coj. se aude si dóé , s t é e cá l i é e , ci reu.

%. ‘ Iri inen de da t a t or i u se aude si dadator iu, atftmettaa. reu.-f ?? §. 61.r Liau.

Verbuln Liau, pronunciatu iau seau ieiijse rojuga dupa doue forme: LI si LU.„ ln prés. ind. sing, dela LI: liau, liai,M .. Pi. dela LU: luâmu, luaţi; ci 3. pers. l i ­au dela LI.

In pres. coj . cá si in prés. ind., inse in 3.' pers. sing, si pl, lié seau li\ee bene dela LI.

(..._ In Imper. af i rm. sing, liâ, pl. lu<ati. Ne«• Nu 1 uá, nu luáréti .

Irt .relé álalte tempuri numai dela LU, pr.imperf; Viia iii; perf. Icai, luáram; prea-perf. lu- ••

57

asem; inf. luá-re; part. preţ, lua t u -a, prés. luatoriu-aţ ger. luându.

Nota 1 . Varietatea cojugarei acestui verbu vene dela form ‘a primitiva: LEU - are, remasa in verbulu ia-! ţinu l evo ; dein care, acuinu E s’a inutatu in 1 si a Scosu pre U, acuinu E s’a lapedatu reinanendu U,

2 . in preţ. perf. se dlce si se scrie mai multu iun in locu de 1 u â4 si in ger. 1 u ii n d u in iocu de luându, după norm’a cumu si I schimba pre A iu E si 1 in a- eeleasi tempuri (§. 59) not. 1 ).

B, C o jugatiunea II, in É lungii.

§. 62. Modulu indicativei,Modula indicativii de a II, Cojugatiune ţotn

atate tempuri are simple si compuse, cate celn de Coj. I. precumu urmeza.

Presente ,Sing. 1, Tác-U, 2. Tác-I , 3, Tác-E,Pl. Tac-ému, Tac-éti , Tác-U.

I m p er fe c ţ i i .Sing. Tace-Ám, Tace-Ál, Tace-Á.Pl. Tace-ámu, Tace-áti, Tace-á(u),

Perfecţii I.Sing. TacÚ-i, TacÚ-si Tac-Ü.Pl, Tac-úmu Tac-útu, Tacú-ru(re),

Perfecţii ÎI.Sing,Pl.

Tacú-ram, Tacii-rasi, Tacú-r a. Tacú-r a m u, Tacú - r a t i, Tacú- r a.

Prea - perfectu I.Sing. Tacú-sem, Tacú-sesi, Tacú-se. Pl. Tacú- s e m u, Tacú- s e t i, T acú- s e.

' í Perfectu III.S. « A*ni tacútu, ai tacutu, a(u) tacútu.

— ; /ati au — .

* r’ - ! Prea .perfecţii II.S. Á m*fo s‘tu tacutu etc. Pl. Am u fo stu tacutuetc.< ’ 1 *

! Futuru,Sing, Voliu taeé-re, ve i tacé, vá tacé.Pl. * Yáuu u — v e t i — v o r u — .

Nota l. j- Vérbele de acesta Coj. sunt forte puciue, SÍ pumái ufmatqriele:

• a) in CE si cu . p iacú, tacu, j a c u (zacu); b) in DE si diu: cád i u , scadiu, s i ediu , vediu;

. ’ c) in LFj si lu : i mp l u ;d) in NÉ si niu: mán in, remania; t i e n i u;e) in HFj si r i n : d o r é - re, p a r e - re;f ) in - TE si t i u: p o t i u; si —g ) , in-VÉ si bu: avé-re. Dela DE-re n’a reina-

«*u de catu part. pret. d e t o r i u , adetoriu.*2 . Nece.unulu inse nu este, care se nu patia ceva

schimbare eufonica,3. Formarea tempurUoru e de la inf. scurtu ca in

Coj. *• . , . ,4. In p r e s e n t e cele terminate in IJÉ, si NE

pers. 1 . sing, făcu in IU, pr. cadiu, t i é niu cu N inoliatu, etc.; er’ fora 1 , e reu.

5. Asia si in perf. in tote pers. pr. cădi iii, t i e- Uii i; cadiiisi etc. ci rnaniu are Coj. specifica.

6 . Verbele in RÉ n’an pers 1 . si 2 . ci numai a 3.7. P o t i u se pronuncia câ pociu.8 . Verbulu a v e r e are Coj. specifica.

§. 63. Modulu cojuntivu.Mtfdulu cojuntivu de a II. Coj. are aceleaşi

tem puri cu Coj. 1. după schem’a:

58

59

P r e s e n t e .Sing. 1. seTac-U, 2. seTac-I, 3. seTác-Av Plur. Tac-ému, Tac-éti, Tác-a.

Im p er fe c t u. Asi tacé-re si Tac ére-asi etc, Prea -per f . l . Asi f i tacutu etc.Prea-perl'. II, Vream tacé-re etc.

Nota I. Verbele in DIU au a 3. pers. prés. coj. in DIA cu 1 adnusu, pr. se cad ia ete.

2 . Verbele in NIU au aceeaşi pers, in ni a, ci după pronunci’ a eufonica ca ie, pr. mania, t i en i a cá ma­le, tîe.

3. Asemenea si cele terminate in K1U au ria cu B moliatu cá ie, pr. dó ria, pár i a , cá dóié , paie.

4. Ci tote aceste verbe se pronuncia si fora I, pr. câda, t icna, dóra , pára etc.

5. I ni piu in aceeaşi pers. se pronuncia si cá in ind. i m p 1 e,

6 . Formarea altoru tempuri compuse e dupa nor­m a Cojugatiunei I.

§. 64. Imperativii.Imperativulu e cá in Coj. I. cu trei forme

dupa schem’a.A f i rm . I. Sing. 2. se tac-I,. 3. se tác-A.

Pl. tac-éti tác-a.A f i rm. II. S. 2, Tac-I. Pl. 2. Tac-éti.Negat. Nu tac-ére, nu tacé-reti.Nota 1 . Termi naţiunea in I in pers. 2. sing, a afirm.

II. astadi se tiene in tote verbele de Coj. II., afora de verhulu T i en i u care face in E: t i éne.

2 . Terminatiunea acea in I e corupta de in E dupa norm a cojugatiunei IV.

§. 65. Anomale: AVE-re.Verbele cu cojugare destinta de a II. Coj.

í)0

sunt «ceste doua: AYE-re, MANE-re,a) Avé-re, In prés. ind. S. Am, ai, are;

Pl. Avéinu, aveţi, au,In preş. coj , S. se Am, ai, a iva seau mai

bene: se albii, a-ibi, aiba. PJ, câ in inel, de ca* ţu in 3. pers. aiva seau aiba,

Imperat , a f i rm.S.Aibi seau ai, PI. aveţi,Intru cele alalte regulatu, pr, ay eam, avúi,

avuram, avúsein; av ere , ayuţu, avendu, fora part. preş.

Nota 1 , Iq ind. preş, se ar’ cadé a fi că in preş, eoj, Aibu, aibi , ai be, ci aste forme astadi nu se mai audu.

2. De Verbala A hj ea ausiliariu, mai susu (§. 50),

§. 66. M an é -re,b) Mânere , Afora de schimbările eufonice

mai susu atinse, afora de regula se cojuga nu* mai in preţ, pe y f e c t u si tempurile de aci deri­vate, pre cum vi.

In prés. perf . I. S, 1, Mási, 2. mas esi, 3, másé, PI, másemu, m ás é t « , máseru (e ) ,

mai in tote pers. acuinu nu se mai aude.In perf. II. M á s e r a m ete,In Part, pret. Másu-sa.Nota 1 , Mai usitatu e verbulu compusu: r emani u,

care se cojuga intru tote cá in an iu,2 . Alte forme: Re másé i , rem ase si etc. ce

sunt in usu, suflt corupte.3. In part, preş. face câ unele de a III. si a IV. Coj,

in i tór iu, pr. r e mâ i to r i u , ca venitoriu.

C. C ojugatiunea III, in E scurtu,

§, 67, Modidu indicativii.Tempurile modului ind. de a III. Coj. sunt

61

aceleaşi, care se afla in Coj- I. si IÍ. si in forme pucinu se destingu de ale Coj. II. , cojuganduse după schem’ a.

Presente.Sing. l .ßat-U, 2. bat-I, 3. bát-E.Plur. bát-emü. bát-eti, bat-u.

Imp er f e c ţ i i .Sing. Bate-ám, bate-ái, bate-á.Plur. bate-ámu, bate-á ti. bate-á(u).

PreteritU perfecţii Î.Sing. BatÚ-i, batÚ-si, bat-U.Plür. batú-mü batú-tu, batú-ru(re).

Perfectulu II.Sing. Batú-ram, batú-rasi, batii-ra.Plur. batú-ramu; batú-rati, batú-ra.

Prea - perfectu I.Sing. Batú-sem, batú-sesi, batu-se.Plur. batú-semu. batú-seti, batú-se.

Perfectulu III.Sing. Am batútu etc. Pl. A mii batutu etc.

Prea-perf. II.Sing. Amfostu batutu etc. Pl. Amu fostu batutu etc.

' Futur« .{ Sing. Vol iubáte etc. Pl. V om u bate etc. ţ ' Noia 1 . Formarea tempnriloru e cá si in Cojnga- j, tiuniie mai de in ainte3 de catu in pret. perf. unom f verbe si derivateloru loru, de care in specie.

62

2. Unele verbe după nsti în preş. pers. 1 . sing, se pronuncia cu IU, pr. c r e d i u, p u n i u, cer îu, tra- met i u si tote cele terminate in DU, NU, RU, TU in locu de ere du, punu eto., ci mai ren.

3. Preţ. perf . i. in Ui au pucine verbe, si mai alesu. aceste: Bătu si compusele lui, aş ternu, bun, cernu, ceru, dés-cosu, crescu, cu n oscu, des­pre- f ă c u , gemu, d e s - i n v e s c u , in - pre - c e p u , in-pre - t r e e u, re -na seu, pa seu, res-pierdu, s c r e m ii, temu, t iesu, ven du; si inescu lat. mi- sceo numai la celi vechi.

4 . C r e d n are cu I după D : credi l i i ; ci p i e r - d n, vé n d u fora I : pierdui, vendui. C e r ii are si cersiiii.

5. I n t i e l e g u la celi vechi avea si inti e l e g ú i si i n t i e l e s i ; acumu intieleséi, ci ren.

6 . In vi neu Sedii i nv ingu la celi’ vechi se dîcea si invinciii, invingui, si înv inş i ; acuma numai î nv i n ­sei totu ren.

7. Făcu are si făcui , si f ec i , ci acestu dein urina mai raru. De cele alalte iţi specie.

§. 68. Perfectulu I. in SI.Multe verbe de Coj. III. au preţ. perf. I. iu

SI, cpjugatu după schema urmatoria dela DI CU, d îc e-re'.

Sing. I. DÎ-SI, 2.dís-ési 3. dîs-e.PI. Dîs-emu, dîs-e tu, dîs-eru(e).

De aci st perf. II. dîs-eram ete. si prea- perf. d î s é - sem etc.

Er’ part. preţ. unele cu SU-sa pr. disu-a; altele cu tu-a, pr. sparg u, sparst, s p a r tu -a; altele cu amendoua, pr. f rangu, frâu si, f rantu seau fransu.v Nota 1 . Fortn’a acesta a perf. I. acumu pre puci­

ne locuri e usitata, afora de pers. 2. si 3. sing.2 . Form’a mai usitata vulgaria este derivata de la

person’a 3. sing. pr. dein DlSE: díséi , dísési. disé, d î sera mu etc. dein perf. II. cu accentulu in L)î anin nK.

3. Verbele cu part. preţ. in su - a sunt după ter- minatiune acestea :

a) in cu : dîcu, ducu, perf. d îsi , duşi , part. disn, d u s u ;

b) in duseaudiu: ardiu, ridiu, tundiu, respundiu; descendu, incendii, des-in-chidu, a-cu-de-des-prendu, in- tendu; purcedu, pretundu, ucidu, radu, rodu; |> e r f. a rş i , risi, tunsi, respunsi, descensi, incensi, des-in-chisi, a-ou- de-des-prensi, in-tensi, purcesi, pretunsi, ucişi, rasi, ro­şi; par t. arsu etc.;

c) i ngu : adaugu, alingu, ajungu, des-in-cingu, de- stingu, impingu, iingu, mergu, plangu, stergu, stin- gu, tragu; perf . adaus i, atinşi, ajunşi, des-in-cin- &i, destinşi, împinşi, invinsi, linşi, mersi, plânşi, şter­gi, stinsi, traşi; part. adausu etc.;

d) in tu, seau tiu: scotiu, su-tra-metu; perf . scosi, su-tra-mesi; p a f t. scosu, şu-tra-meSu;

e) altele: s - c u r r u seau s-curgu, s - curs i , s->fcnr- su; in-viu, in-visi, in-visu; punu, puşi, pusu.

4. Verbele cu part. preş . in tu sunt: c o c u , copsi, coptu; sugu, snpsi, suptu; f i e r b u, fierbi, iîer- tu; f r i g u , fripsi, friptu; i n f i gn , infipsi, infiptu; ruinpu, rumpsi, rurnptu seau rupţii.

5, Verbele cu part, preţ . - in sn si tu sunt: a-cu- 1 e g u, a-cu-Iési, a-cu-lesu ci sí a 1 e p f u la Macedn- niani; d e r e g u , deresi, deresu si d c r e p t u rá adj ţ iu-res - f r a n g u, fransi, fransu si franlu Seau framiuţ inv i ngu , invinsi, invinsu si inviptu; mu I gu, mulşi, mulsu, ci smu 1 gu, smulsu si smultii; iii -slra - p u n g ti, punsi, punsu ci si pun tu câ sust. si puntura; s ti in ­gu, strinsi, strinSu ci str i intu câ adj.; in-s-torcu, torsi, torsu si tortu; ungu, unşi, unsu ci untn sust. si untura; s cr iu , scrisi, scrisu, inse s cr ip ta , scri- ptoria, scriptura dela s c r i pt u. I n t i e l e g u , intielegiii si intielesi, intielesu, i n t i e l e g u t u si intieleptu, a- ceste doua dein urma câ adiective.

§. "6§. Modulit cojuntivtt.

Moduln C o j . de III. Coj. are teinpurile ca si in Coj. I. si II. după cumu urmeza.

Presente.Sing. 1. se Bat-Ü, 2. se bat-I, 3. se bát-A. PJur. bát-emu* bát-eti, bát-a.

tmperf . Asibáte, seau: Bátere-asi etc. Prea-perf. I. A si fi batútu etc.

II. Vream báte etc.

Nota 1. Formarea témpariloru e cá in Cojugatiuni- le mai de in ainte.

2 . Verbele terminate in DU si TU, care in usulit vulgariu se dîcu cu IU in pers. I. sing, dein prés. ind.,

1; după acef'asi usu se dicu si in preş. coj. nu numai in pers.I. sing. $ ci si in 3. pers. de ainbi minierii, pr. eredi u

: otedia, t r a me t iu tramétia, in locu de créda, tra- méta; ci formele fora I pre alocuri sunt mai usitate.

3. Verbele in NU si RU, pr. punu, c e r u forme- r.aa 3. pers. dein preş. cu 1 seau fora I, pr. pun a, ce- y a, 'seau p tinia, cer i a cu cosunatoriele moliate, de unde in usu se pronuncia ca puie, céie.

4. Verbele terminate in IU, in pers. 3. preş. se pro­nuncia cu E in locu de á, pr. i n v i a, s c r í a cá invie, scrie.

§. 70. Imperativii.I m p e r a t i v u lu de Coj. III. are aceleaşi

tempuri cu celu de Coj. I. si II. după scheufa.Afirm. I. S. 2.seBat-I, 3. se bát-a.

PI. bát-eti, bát-a.Afirm. II. S. 2. Bât-E. PI. 2. Bát-eti.Negat. S. Nu Báte-re,PI.nubátere-ti.Nota 1 . Form’a Imperativului de Coj- III. e intréga

cá in Coj. II.

2. Alinţi. ÍI. in sitig. 6 ni.ii multit CU E, er’ cu I nu­mai in verbele urmatoria: eredi , eresei , tnergi , treci ,

3. Verbele dîcu. ducii, făcu au alinii. II. după limb a latina lapedându Vocalea dein urina., inse de una data si cosunatorfa: d i, d ii, f a.

4. Cafadela facusedicea la celi vechi si v â dela Verbulu pierdutu vada, lat. Vad o, adeca mergu.

5. In verbulu Compusa aduc u, imperat. alinii, a- d u se pronunciâ cu accent «Iu ietrasu in a, si de aci ne tiriiiandu alta părticea împreunată, (J se schimba in pro- huncia cu O seau â, cá ádo, seau áda; ci cu părticele, mai múltú neschimbatu cu U, pr. ádu-ll a mente.

§. 7l. Anom ale: BEU.Verbele de Co). Ut. cu forme mai Speciali

Sutit aceste trei: BÉU, VREU, FACÚ.a) B ein In p r é s . ind. S, B eu , b e i , b e c ii

'k. PI, bem u cu É chiaru; b e ţ i , b eu cu -k.In preş. Coj. a3, pers. sebett Seau béa cabee.In gerundiu: beildtl, prontlllciatu ca

an euN tf.In cele alalte tcirtpuri regulata, pr. beamu,

beül, beutu, beutoriu,

Nota. B e u e contrasu de in bevu, lat. b i b o, de- ühde si inf. fe b é r e in locu de BEVE-re, si asia si in Cele alalte ţempuri.

$. 72. V R E U.b) VRElJ dela inf. Vre*re in locu de v é r ­

ré, lat. vel*le. In prés. ind. si coj. cá B eii: Vreo, vrei, vre; Vfemu, vreţi, vrea; si Vrea Seau vrea cá vrée.

In geruh ti iu: v rendű cu».In cele alalte regulatu: vream, vrui, vrutu;

ci fora part. presente.5.

66

Nota 1 . In locu d e V r e u sedíce s ivo l rudupa co- jugatiunea ausilíaria-loru (§ 5.1), in aceeaşi însemnare, ci mai raru. ; ,

2. D.eia Y o l i u intra intieleşnhi vrş,n se afla si form’a v o I i e s c u, inf. v o 1 ír e; ,cu cojugare regulata după Cjuj., IY. ,

•>» i;>c)-'í'F>AClP se cojnga regulaţii cá verbele in ctfţi rnsé 'itt; preţ f>erf.;si tertipurile de aci deriva­te’ áré 'şţ aliâ górnia speciale după cea lafina, pr.

;Sing*> l».;Feşi,ş,Ş s fécési, 3*féc«.Plur.' fécem u, fécetu, féceru(e).

; Perf. II. : F é c e r a m, fécerasi etc.Prea-per f. I. Fe césein, feeésesi etc.Part. pret . F a pt u , fapta.

! Nota 1 . Formele acestea sunt acuma mai neusita- te, cá sîalte perfecte dein acesta Coj. terminate in si.

2.; ‘ In docu de f e c i mai nmltu se dfce acumu: fă ­cui , făcuşi etc., part pret . faCutu.

Modulu indic, de Coj. IV. are aceleaşi tem- pnri cu Cojugatiunile cele alai te, cojuganduse du- pa curau unneza.

f. 73. F Ă C U

I). Co ju g.a x i d s e â IV. in Í.

§. 74. Modulu indicativii.

Sipg. 1. D orm-U, PI. d o rm-Iinu,

Presente.

2. d orm; I, 3. dórn^K «, dorm-Iti, dorm-U.

Imperfecţii .Sing. Dormi-ám, dormi-ái, doimi-á.PJ. dormi-ámít, dormi-úti, dormi-á(u).

P e r f e c ţ i i I.

Sing. Dormí-i, dorm í-si, dormi.BL' dormí-mu, dormí-tu, dormí-m(e).

Perfecţii II. - >-■Sing Dormí-ra in, ‘ dormí-r a si, dormí-ra.Pl. dormí-ra mn, dormí-rati* dormí-ra.

Prea-per fectu I.Sing. Dormí-sem, dormí-sesi, dormi-se.Pl. dormi- s e in u, dormi- seti, dörtní - s e.

Perfecţii III.Sing. Ám dormitu etc. Pl. A inu dormitu etc.

Prea-perfect« II.Sing. Ám fos tu dormitu; ai fostu etc.

F uturu.Sing. Yoliu dormi etc. PI. Vomu dormi etc.

Nota 1. Formarea fempuriloru e cá si in cojuga- tiunile de mai înainte.

2 . Forte pncine verbe de Coj. IV se dicu in pres. cn personele terminate numai in una vocale; ci cele mai multe liau terminatiunile eseu, ésci , ésce, după norm’a Cojugatiunei J., pr. de la 1ÎAPI - re : rapescu/ rapesci, rapesce.

3 . In pres. pers. 1 . sing, pierdu pre I dein inf., a:- fora de verbele care se termineza:

5*

68

a) in DI, TI, SI, cu I lungii duplecatu, pr. de la audí , pa t í , pas i : audiu, pátiu seau patieseu, pasie- scu; ci; Esu dela e s i r eţ.

b) ; in NI, HÍ, pr. dela Veni , Per / , S a r i : teniii, pieriu, sariu seau saiiu;

c) cele de una jsilabă, pr. SCIU, FÍU, dela S c i - re, f i - re , ci aste-lu tienu si in pl, pefs. 3., si preto- terwletiia'ibfregu,i io. iniperf. Se protiuncia diuinetatitu in diftoh-»gu cu A, de unde une éri se pote scrie sí cu ea cá inII. si III. Coj. pr. dormiam seau dormeam, inse a u- diám etc.*,' ä. 111 Celealalfö teíilpuri 1 se- pronuncia intregu, de

aj airínlfíft! a lta it»< a% u i»í< d o t íe j :? » , .6 . Verbele cóper i u , ci í furi i i , su fer i i ! si com­

pusele loru in usiilu vulgariu se dícu in 3. pers. pl. cá si in sing. pr. cópere etc., ci reu; asia siinidlper. afirm. 1 L

Esem pic. a) Ford escu: Audin* asciitíu, a-des-cóperiu, cüfuriu, dotmu, esu, fugu, inghi- tiu, meiltíu, móriig patiu, pieriu, im-putiu, în­de s-partiu, salin, sciu, senitiu, súferiu, súíu, VO- niu, invcstiu.

b) Cu e s cu: Amutiescii, batjocoresc», do- mnescti, dorescu, latiescu, imbetraneşcu, impote- rescu, intieleptiescíi, măresc» saíitiescu etc.

§. 75. Modulu cojuntiVü.Möduíu coj. de a IV. Coj., cu aceleaşi tem-

puri cá in cele mai de in dinte, se cojuga dupa cumu urraeza:

* Presente.Sing, li Se Dorm-U, 2. se dórm-T, 3. se dórm-A. Plur. dorm-Imn, dorm-íti, dórm-a, Imperf. Asi dormi, seau dormi- rea si etc. Prea-perf.I. ^ si fi dormitu etc.

II. Vream dormi-re etc.

69

Nora 1 , Formarea tempuriloru e câ in Cojugafiuni- le mai de in ainte.

2 . In p r e s. pers, 3. sing, si pi. se inderepta după pers. I. sing, cu I au fora 1, pr. D o r m u, dorina; au- diu, audia; sciu, sei a.

§. 76. Imperativii.Modulit imperativii de a JV. Coj. are acelea­

şi forme cu cele dein Cojugatiunile mai de in a- inte, după schema.Afirm. I. Sing. 2. Sedórm-i 3. se dórm-a.

Pl. dorm-ímu dortn-a.Afirm. II. Sing. 2. Dórm-i, Pl. 2. dorm-íti. Negat. Nu dormí-re, nu dormí-re ti.

Nota t. In afirm. II. sing. accentulu se retrage pre silab’ a cea mai aprope lunga.

2 . In acel’asi tempu si aceeaşi pers. , J e totu deun’a scurtu diumetatitu, őri cumu se fia in alte tempuri si pergope, pr. pr. dormi , audí.

3. Inse cele de una silaba in acea persona are doi J, unuia lungu si altulu scurtu, pr. s c i i , fii,

§. 77. Anomale: Fiu.Verbe anomale de Coj. IV. sunt trei: FIUs

SCIU, VENIU,a) Fiu, inf, fi-re, nu are de catu unele tem-

puri, după IV. si a III, Coj., pre cuinii:In preş. coj, Se fin, fii, fia; fimu, fiţi, fia,

după Coj, IV.Imperat, afirm. II. Fii, fiţi, si cele alalte dein

acestu modu, rcgulatu cá in Coj. ÍV.Part. preş. fii tor iu; ger. f iendu, aseme­

nea. Preţ. perf. FUI, fii si; fii; fumu, futu, furu seau fure, după Coj. III.

70

Si de aci: fúram, fúsem etc. Part. preţ. foştii.* 'Notă 1 . Cele alalte feinpuri se plenescu dein Suin

(§ .4 0 ).2 . In locu.de fu i si fii sein, in usulu vulgariu se

dîce si f uséi, f us e s e m etc.

§. 78. Sciu.b) Sciu, inf. sci-re, se cojuga câ fiu, inse

cu tote tempurile, (lupa 1Y. si alll. Coj., precumu:Preş. inel. Sciu, scii, scie seau sei; sciinu, sei»

ti, sciu; după Coj.; IY.. imperf. Scieam, scieai, scieâ, scieamu, scieati, sciea(u); asemenea.

Preş. coj. 3. pers. scia. Imper. afirm.II. s c ii. Ger. sciendu; asemenea.

Preţ. pe rf. Sei iii, sciúsi, scrii; sch'imu, sciii- tu, sciiuu (e); după Coj. 111.

De a ci si cele alalte: Sciiiram, sciusem; part. preţ. sciutu; part. preş. sciutoriu, cu U nescim- batu. !

Nota I. După aceaasi norma se cojuga si compusu­lui nii-seiu. fora participiu si gerundiu.

2 . In locu de s c i u t o r i u se dîce mai raru sciitoriu, ci reu.

§. 79. Veniu.

c) Veniu, pronunciatu viu cu N moliatu, ânf. veni-re fora moliatura, se cojuga regulatu, afora de Preţ. perf. la celi vechi, pre curau.* Sing. Veni (vii), ven isi, véne (vine);

Plur. vénemu, veneţii, véneru (e).In imperat. afirm. II. veifo au vena.Cele alalte tempuri regulate sunt: Yenieam,

v veniram, venisem; venito, veiiitoriu, veuindu.

7 1

Nota 1 . N se molia si in: veni , venia cá vîî, viie.2 . Venifu in usulu vulgariuse dîce si vin tu; erJ v e-

ni t o r iu si v e n i n d u inca si câ viitoriu, viindu, ci reu.3. Eufonica schimbare pate si verbulu PERI-rej ca­

re in prés. ind. si coj. se dîce acumu cn I după P, a- cuinu fora elu, pr. Pi er iu (piein), pieri (piei), piere; piéria (pieîe) si pieră; ci perimu periti; si iri cele alal- te tole teinpurilej pr. periam, perii: peritu, peritoriu, perinda; inse si pierit or iu seau pieitorîu, mai raru pe- indu in loctt de periendu.

§. 80. Defective.Sunt unele verbe remase numai in pucine for­

me, numite defective seau cu scădere, precumu:a) Bl emu, bieţi seau bleati, scurtate dein

amblemu, ambleti, după forma pierduta de mo- dulu cojuntivu alu Coj. I.

b) Detoriu-a, si compusu adefofiu, part. preş. cu însemnare adiectivale, dela DE-re.

c) Op tu, in locii de opu’st alu latiniloru, numai la celi vechi usitatu, pr. op tu se scimu.

d) Yâ, imperat. afirm. II. ca fâ, dela va du, lat. vado, astadi numai in munţi usitatu.

Nota. In locu de d e t o r i u mai multuse aude d a t o ­ri u cn A chiaru seau oscuru (â), amendoue forme rele.

C-’-A P U Vi. ■■ ■■•.A D V E R B I U , P R E P U S E T I UN E, C O J U N T I U N E .

§. 81. Adverbiulu,A d v e r b i a - le, unele se formeza de in ad-

iective, altele simt originaria. -Adverbiale-le derivate dein adiectivele ter­

72

minate in ESCU, muta pre ţi in E, pr, domne* sen, parentiescu: domuescoj paveutiesce.

Cele alalte reinanu in fprm’a neutrale, pr, HEL1, trist», dulce,

Ad’terbia-le originaria sunt simple si compu­se, pr. er*, mane, etc, alajta eri, poi-mane etţ..

Nota 1 . Dela bunu se face adverb.iulu bene, ca la latini bene, inse care se lin si ca sust. cu articlu au fora arliclu, pr. multa bene, b e n e - l e vostru.

2 . Adverbia-le neadiectivali sunt forte multe, si se iinparlu după iocu, tempu etc., pr. ici , colo; susu, dio/s su; a d i, acuinu, atunci, curând u, totn de nn' n, puru rea; nemica. numai, asia, asisideren, almentrea; adeca, abiá, incâi, cânt etc,

§. 82- Prepusetinni-le,

Prepusetiunile se punu in aintea nume'« lorii, prenumeleru si a verbelnru, împreunate se* au despreunate; si sunt simple au compuse,

Simple de una silaba sunt; a, cu, de, in, pre, spre, sub; si se poţu pune ia ori ce cu* veiitu; de mai urnite: caţiâ, dupâ, fără, intru -a-e, lungă, pana, supţu; oare eu verbe arare orţ se punu,

Compuse sunt mai alesu: de^in, de- la, de- pre, de-spre, pre-itv, a-supra, in-a-in- te, derinţru, pre* intru (acumu pentru) etc., care mai muitu numai cu nume si pronume sepu* nu, s| totu de un’a in acusativu, pr, de ni e n c, la te - tie etc.

Cele ce numai cu verbe se compun» sunt: ad, as; co, con, cum; des, du; pur; s; re, re»; stra; tra, pr. ad-umi, as-cundu, co-su, con-tenescii, ctim-paru, d e s - l e g i i , du - m i c i t ;

73

pur* cedu, s*punu,re*maniu, r e s -torn», s t r a- pmigUjţr a-metii; şi se scriu impreunaţu cu verbele,

iota 1 . 1 Unele prepusetiuni compuse liau articlu câ numele gust., si numele urinatoriu de e sust., seau pro­nume de 3, persona se pune in gen. pr. i n - a in t e - a lui D. dieu si aoiuenilofu, asupr ’a cerului, i n - a p o i- ra altor'a, i n d er etu*lu tpturovu; er’ pronumele de 1 , si 2. pers , seau de a 3. de e reflesivu, se pune in for* m’a adiectivale: mieu, teu etc., pr. i n a i n t e - a mea, de as u p r’a ta, i n - a p o i’a nostru, d e i n d e r e t u 1 u seu.

2 . Dein prepusetiuni se făcu si adverbia, pr.de-« asupra , de d e su p ţ u etc.

§, Ş3, Cojuntiuui ,Cojuntiunile sepunu maialesu pentru ver*

Iţe si iYasi, pr« care le împreuna, si sunt mai ţie multe specie:

a) Causali, care arata caus’u lucrului se* au pentru cei pr, câ? ca-ce seau câ-ci, pentru-câ, fiendu-câ, de ora-ce;

b) Comparat ivé seau asemenatorie intre ipai multe lucruri, pr. câ, câ-sî, pre-cuniu, asia;

c) Consecutive, care arata urmarea, pr. de-ci, dereptu aceea, asia dara, de unde, după ce;

d) Co n d itiu nali, pr, se, de seau de-ca, de sî, de cuinu*va? bene-câ? ipacaţ-u seau inacaru *câ, cu tote câ;

e) Co r octive seau indereptatorie, pr. ci, inse, totuşi, cu tote acestea, nu unii seau fora-nu- rnai, de nu alta, éra;

fj Dostintive seau aleguţorie, pr, au, se* au, pri;

g) Finali, care arata scopulu, pr. ca, pen­tru-câ;

74

h) Intrebatorie, pr. au ! ore? au nu? câ-ce? pentru-ce? la ce? de ce? etc.

i) Respundietorie, pr. acumu-acumii, au-au, atatu-catu, atunci-candu etc.

Nota 1. De intre Cojantiuni numai se si ca seau c â - s e ceru presentele coj. pr. se vedia, c a s e venia.

2. Er’ cele alalte conditiunali se punu numai in al­te tenipuri dein coj. si ind., pr. d e ai vedé, seau de vedeai etc,

C A P U VII.R e g u l e s i n t a c t i c e .

§. 84. Regule generali.Afora de regulele sintactice atense in cape­

tele mai de in ainte, sunt de a se mai însemna unnatoriele:

a) Cuventele in cuventare stau împreunate intre sene, asia catu unulu depende dela altulu, si unulu fora altulu nu se pote intielege deplenu.

b) Cuprensulu cuventeloru împreunate sé nuraesce propusetiune seau sen ten ti a.

c) Tota propusetiunea cauta se aiba unu Verbu in modulu finitu, de ar’ fi si numai singu­rii, pr. io scriu, seau numai scriu.

d) Fia care verbu finitu are unu sustanti. vn in casulu nom., de si nu e espresu, dela care Verbulu depende, pr. in esemplele de in susu.

e) Verbulu finitu pote se aiba sustantive si in ajte caşuri, care dependu dela verbu, pr. am ve- nitu a casa.

f) Inca si numele potu se dependa unulu de la altulu, si alesu adiectivulu dela sustantivu, pr. omubunu, pome bune.

75

Nota 1 . Numele pusu in nom. se dîce sub iec tu , er’ celu dependente dela veibu se diee obiectu, pr. D. dieu (subiectu) a facutu ceru lu (obiectu).

2. P re d i c a t u se nurnesce numele sust. au adj. etc. care se pune după verbulu sum etc. pr. I). dieu e f i en - t ia f o r a de m o r t e seau n e m o r i t o r i u.

3 . Ordenea naturale a cuventeloru in propusetiune e: a n t a ni u subiectulu, a p o i verbuiu si in urma pre- dicatulu seau obiectulu; er’ cele alaite citvente se punu in pregiurulu seau alu subiectului seau alu predicatului de care se tienu, pr. multe poine frumose la facia s u n t p u t r e d e de in la-intru.

4. Încă si propusetiunea pote se dependa, au dela alta propusetiune si atunci se împreuna prein cojuntinni, pr. aduti a mente Domne, candu vei veni intru iinpe- rati’a ta;—au de Ia unu nume, cu care se împreuna pre­ia pronume reiatlVu, pr. omulu, c are se teme de D.dieu, e fericitu.

5. Cojuntiunile, de este u'na, se pune intre amen- doue propusetiunile, pr. in esemplulu mai de in susu candu; erJ de sunt doue, se pune unV la inceputulu celui de antaniu, er’ cea alalta la alu celei de in urma; pr. d e ş i n’amu vre, t o t uş i cauta se morimu.

6 . Ci une ori a dou’a cojuntiune se laşa afora, mai alesu după conditiunate, pr. D e ai fi venita, (atunci) tiasi fi spusu.

7. Intru alte căutări ordenarea cuventeloru in lyn- b’a rom. e mai libera de catu in multe altele, inse nu asia libera ca in cea latina, pentru oá limb a rom. nu e asia avuta in forme casuaii si personali ca cea latina.

§. 85. Pentru nume.

Numele se împreuna intre sene in doua mod- ruri: numai prein casu, au prein caşuri, genu­ri, si numeri.

Numele sustantive se împreuna prein casu, punendu numele alu doilea, dependente dela celu

de antaniu in genetiv«, pr, faptur’a lui D.dieu, pecatele omului,

Er' numele adiective se impreuntt cu sustan- tiye prein genu2 punendu adiectivulu in genulu, nunierulu si casupi sustantivului, pr. Omujucelii |)uii ii, miiiieriJe cele fr um ose.

Nota 1 . împreunarea numeloru prein gen, se face numai candu amendoua sunt articulate, cá in esemplu; er1 candu alu doilea e fora articlu, atunci se pune cu prep, d e in rasuln acesteia, pr. munte de auru, sean inuntij d§ auru.

2 . in loculu numelui de antaniu se pute pune si nu­mai arlicliilu lui, ci atunci in form’a A LU etc., pr. A- lu domnului e pamentulu; asia sî candu genetivulu se pune in ainte, pr. a’ s o r e 1 u i lumina.

3. împreunarea adietiveloru cu sust. se numesce con-» C o r d a r e,

§. 86, Perţţru verbe,Verbulu finito, care depende de Ia sustantL

yulu in noii)*« se împreuna cu acel’asi după nm naeru? pr. man’a scrie, cărţile sedeschidu.

Nota 1. Asta împreunare incu se numesce c o n ­c o r d a ţ i i ! n e ,

2 . Pre unele locuri pnnu pers. 3. sing, iţi locuia celei pl., pr. omenii d î c e , in locu de d(cu; ci asta concordare e grecesca, nu roinanesca,

3. Dein contra totu pre acolo cojuga pers. a 3. pl. prés. ind. de Coj. 1. cu II, cá in cele alte trei Coj., pr. omenii cântu, in locu de cânta,

4. Candu verbulu propusetiunei e sum, atunci si predicatulu, de e udj-ţ se concorda cu subiectulu noin., nu numai in nuineţ-u ci si in g e n u, pţ. viati’a e scur ­ta, omenii-su m u r i t o r i ,

§, 87. Regiinea,Verbulu activu cere totu de uita unu susC

77

cá obiecţii cíiipa senó in äcusativu, esprdsu seau neespresu, pr. D. dieu ä facutu cerulu si pâ­ine rtt lll Ui

Alte verbe sunt, care cerii iiicá si dativu* än aítii casu cu prepusetiune, pr. D. dieu ädatu o- inului mente si pr<öcepeíe$ tiliulu lui D. dieu ä descensu dein ceru.

Ásta dependentia sé niimesce régime ade- fca indereptaíéi

Nota t. Pronumele urnieza intru tote natur’a su- stantiveloru, cá si participiade á adiectiveloru.

2. In ainte de äcüSätiVulu aCtivu alu pronumelorU lungi si alu mtnleloru personaiie, düpa usulu de aculnu Se pune prepus, p re , pr. ani vediutü p te Pietru, teairt toga tu p re te-ne.

§. 88. Verbii cu Verbu.

Verbele* cé start in depetideritíá intrfe seiie, se împreuna püüendii pre alii doilea irt infinitivu cu prepus* A.j pr. me temu a v e n í.

Notă. 1 . Numai dupá sc iu si p o t i t í rétnane A iiepusu, pr. Sciu lucră, potiu Venire .

2. In locu de infin. putlu si preS. Chj. pr. me te« inti se veniu, cí e inai reu.

P A R T E A IT.* O r t o g r a f i c a .

De modrulu serierei.-§. 89. Precunoscentie.

Spre a scrie bene sicumu se cuvene, se ca- ide a eunosce mai înainte de tote:

a) natnr’a seau firea suneteloru articulate de in limb’a romana,

b) legile Gramatecei limbei romanesci,c) FörnV’a de inceputu a cuyenteloru rom.,

seau radecin’a loru.N ota '1 . L e g i l e gramatecei se cuprendu in Par­

tea I.; f o r m ’a cuventeloru se cunosce mai acurafu de­in Dictiunari ui er’ de natura sunete’oru se scrie in acesta parte.

2. Dein luarea a mente la acele trei punte se de- ducu unele regule ortografice care sunt de a se unná vrendu a scrie bene.

3. Inse mai este a luâ a mente si la natura litere­lor u l a t i ne , vrendu a scrie cu acestea.

C A P I I I,N a t u r’a suneteloru.90. Sunetele elementaria.

Sunetele elementaria seau articulate, de in care se formeza curentele rom., sunt de doue clasi: Vocali seau desene sunatorie, si cosu- n ut orie seau care numai împreunate cu vocali se potu pronunciá.

Vocali in limb’a rom., sunt none: a, i, O, tf-, 18, Ä-, ^ u, (oa).

19

Er’ Cosunatorie sunt dötie-dieci; cn, ^ t , To cm, 5 m, i*y<; amnji; b4>\.

Nota 1 . Vocalile i si se pronnncia întregi se- au diumetatite; er ca diumetatite tienu inidüoculn in­tre vocali si cosunatorie, si se dícu s e in i - r oca li. .

2. Vocalile diumetatite împreunate cu vocali între­gi făcu »aniai una silaba pr. aî, au.

3. U n a vocale intrega cu una:;diumetatíta in ainte au iii apoi, impreunaţe intru una silaba se dicu d i f to n-

"gu ,'pr. d a i dau, — cu doue diumetatite se uumescu t r i f t o ngu, pr. mreu m i e i .

§. 91. Schimbarea sunetelortf.

Sunetulu de radecina a cuventului in limb’a romanu miremane totn de un a neschimbaţii, ci se muta dein mai multe catise:

a) dein influenţii unuia asupra altuia, du­pă cumu sunt de aceeaşi natura,, au de alfa,

b) dein influenti’ş tonului cu care se pro­nunţia, care se dîce si accentu:

c) dein starea lut: la inceputu, la midilocu, au la capetulu curentului.

Nota 1 . Vocalile, si prein ele cosunatoriele, sunt de doue nature: m o l i si aspre. Moli scit: £ si 1 ; cele a- Jalte aspre.

2 . A c c e n t u l u inca este de doue specie: inabil seau ascut î tu , pr. in Carte silab’a ca r ; si de dîo- su seau g r e u , pr. in aceraşi cuvenfu siiab’a te.

A. DE VOCALI.| §. 92. iî, i, i, o, g: orjginnrie.

Vocalile &, i, i, o, se numescu ch iare, pen­tru câ au sunetu deschisu, si sunt originaric au derivate. <

80

Öriginarie sunt:a) a , seau a latinii, numai irt doüa caşuri:

la inceputulu cuventului, pr* in auru^ argentuţ si sub accentu âscutîtn, pr. Carte-,

b) g curatu seuu e latinii, numai la midi* locnlu seau capetulu cuventului pr. cercii, carte;

c) î, i latinu, întregii mai numai la midilo* cu, pr. scin; er’ in capetu ituinai sub accentu pr* Veni, au in unele cuvente de una silaba, pr. ci, aii după CöSUilatöricle g n k <(> împreunate cu â se* au p, pi1, aspri, silfii, pronuuciandu in cate do* ue silabe: a-spri, su-ili;

cl) d ciifattt seau ö latinu, numai la midi* locu, pr. d o iri ii U; er’ in capetu nuinai cu acCentU fci raru, pr. a c o 1 ó;

e) tf, u latinii, întregii numai la inceputn si ia midilocu; pr. uilde, frunte; er’ in capetu nu* mai sub accentu pr. veiidu, ati in cuveiite de una silaba, pr. cu, fii, au după cosuttatoriele atinse la i, pr. aspru, suflu, câ a-spru, suflu;

Nota 1 . Vocalile originarie trecuiidu intre alte vó* Caii se schimba, si se făcu derivate.

2 . Cea tllai mare schimbare pate â, care de cate o* ti neci la itlceptttulu curentului nu e, nece sub âccentnlu ascuţiţii, piefdiendusi sunetulu celu chiaru trece intru al* tulu mai oscutu, pr. dein p á t i u cu a chiaru, pa t i ma cu â oscuru.

3. Vocalile g si Ö patu schimbare mai alesu tieiidü Sub accentu, deca in silab’a urmatoria vene altu e au â, pr. dein tému, mór tu se face irtotta, t e m e, Cil •k si UM

4. Vocalile & si i patu Schimbare în vocale oscura si lirinandu unu rí, seau m foia Vocale, ori unde, pr. dela l audá, avé, laudându, arenda; mâna, vehlu, umblu, cu * in locu de â si é.

► " 5 . Toto de nn’a inra hoseara după i se muia in i,pf. t â li a eh taie; el4 a n in i n, pr. t a 1 i â n d u cá taindu.

6 . Asemenea f urmandu altu I au i adese ori se imita in i, pr. eu vei. te cá cuvinte, ven du are vindi, vinde.

7. De multe ori si o cadiendu de sub accentu, se face u, pr. dela d ó r mu, pl. d o r mi mu cá durmimu.

§. 93. Derivate.

Derivate sunt:a) a in locu de t pronunciatu cá e a, după

linele cosunatorie, care sunt mai alesn r, <j>, ,w pr. Ra^4, 4>at4, Mac«, in locu de: R'fe a, M'fcra:

b) i in locu de 4 după vocalea i, pr. <f>ÎE, bîi, in locu de rî*;

c) i in locu de « dein am au i n , pr, )n<M4,X ÎNTf, idfftiHTi, in locu de .míavj, a k bâmti;

d) o in locu de a seau xtf, etc. pr. o <J>orr in locu de a fostuţ

e) tf in locu de ö fora accentu, pr.Mtf, n^Tti^i, in locu de ncrnp dela ^op-Mif, noatf.

Nota t. O contrasu dein au se afla si in coda,8 ocu etc. in locu de caud a, s aucu, lat. cauda se- au coda, s abuc us seau sambucus.

2. O dein A e si in relativulu fem. pr. o Vediu, in locu de a vediu: inca si in locu de una, pr. o mana in locu de una inaha.

§. 94. Tb, Ä.Vocalile 4 si * se chiama o seu re seau în­

tunecate, si sunt totu de un’a derivate:a) * mai m u l t a d e i n a fora accentu, pr. Ap-

M4, aá 4 : aűaaat#, A4^^&T -,— mai raru de in t,6.

82

după eosunatoriele cnRcJjM neurmaildu vocale mole, pr. ext ám lat. veteranus, nauar pecca- turn; reîjS'tV etc. ci rej î R'k i; 4 ,’ST ? ci <f>i-pi, ifi'fcTE, (frkTfc; MZtapitf ci Avkez, /wkci;

b) â dein & cu h, seau m fora vocale, si de­in im neurmandu vocale mole, pr. mânk, ^ân-

râm«., bsn^ , lat. inanus, vena, vendo;ci ríni, ríh i.

Nota. 1 . Ta mai raru se trage dein alte vocali, pr. dein o in r o t u n d u, loeusta, in silabele r o, lo etc.

2 . & inca pucine ori se trage dein V, pr. in fu ti­tan a, v u l t u r u in silabele fun, vul etc.

3. Ci in part. presf si preţ. de II. si III. Coj. a- ceste vocali mai multu sunt dein vocalca U, pr. t a ­cului u, tacutoriu; f ăcu n du, facutoriu.

4. "h, » in locu de l, i după C, ui, Jij, a:, if, e pronunţia rea, pr. cti/vxN , Ujâ etc. in locu de CIMN#, iui^ V , luh.

5. Prepusetiunea -f-N seau -f-M se pare a fi dein in, Utacar’ câ grecii si celi vechi latini scriu e n.

§. 95. li, w.Yocalile t , «i se pronuncia si câ diftongii

ea, o a seau tá, u â, ci mai bene câ vocali sim­ple inse derivate dein i si o cu plecare catra a; si le numimu late.

Derivarea loru se face, de cate ori t seau o stau sub aceentu si in silab a mai aprope tirmeza un * au i, pr. R'k i ci ri i, mu^tz ci Mojup.

Nota t. In pucine cuvente nu se oserbeza acesta regula, inse mai totu deun’a dein cause, pr. s o r a, nora pftntru câ sunt forme schimbate in locu de soru, noru după cumu se si dîce: soru-mea, noru-mea.

2 . Dein pronuncfa rea s‘a fucutu, dese dîce: in á -

83

«a, fá t a, vád ia in loca de mesa, feta, vedia, pro- nunciandulu pre 'k câ fa si apoi lapedandu |>re f.

3 . Fre alocuri nu pronuncia ■k urinandu ci numai l , pr. AÉyf in loca de Akyt, ci neregulatu.

§. 96. I, -V diumetatîti.Vocalile Í, ¥ pronunciate de diumetate se a-

fla ia trei locuri:a) la inceputulu cuventeloru începute cu i

seau o, pr. îipt, ¥om¥ in locu de ipi, oa\¥, si-su numai eufonice;

b) Ia capetulu cuventeloru, după vocale in- trega, au după una seau doue cosunatorie, pr.

amândoi; om¥, omihî-, a fora de termi- natiuuiie cu muta si molitiosa, câ mai susu;

c) Í după unele cosunatorie aspre, ce Ie mo­lia care sunt: eu, m, Bej), pr. kÍítV, nunr#, Avîk- pf, tjmkpí; er’ ¥ mal raru după cosunato­rie, pr. in N¥op¥ după h.

Nota t. In capetulu cuventeloru după una cosunu- toria potu stâ si ainendoue aceste vocali împreunate tu­tu câ diuinetatîte, pr. A*;¥TOpi¥ .

2 . I diumetatîtu molia forte adesu cosnnatoriele, 1 , n, r, pr. in locu de tituliere, vinia, pieriu, M¥rkpE, Btu, nms.

3 . Totu acefasi I strămută unele cosunatorie intru altele, ci I perindu intru asta strămutare; asia pre A, T-, K, r, t in 5 , 4 , u, y, ut, pr. c¥p^¥, c¥pş etc.

4. In silab’ a pi* seau pu mai multu numai i piere mutandu pre â in e, pr. Aa^vwpi in locu de A/K^Taipii.

B. D e c o s u n a t o r i e .§. 97. împărţirea loru.

Cosunatoriele se impartu in mai multe spe­cie, asia:

6*

8 4

a) in aspre: g, n, r, m, care pre t-lUmii- ta in s de nu urmeza altu t au i, pr. Bs tf, ci B*k i etc.

b) mo li os e: a, m, p care urmandu î diume- tatîtu prea adesu se molia cu totulu in i, pr. malin, cuniii, sariu: A/uitf, ütfítf, cAÍtf;

c) mute : c, n; k, r-, t ; m, câ-ci fora vo­cali nu se potu pronunciâ;

d) siueratorie, simpla un’a c, si deriva­te cinci: 14, h, y, a:, de in t , k, r, j;

e) suflatorie, un’a simpla seau h, si do- ue derivate: b, c{> dein g, n cu h.

Nota t. Alte împărţiri după organu, nu au influ- entia multa in pronunciâ, si aici le trecemu.

2 . Pronunciarea unoru cosunatorie nu e pretotende- ni asemenea, pr. in w, Si y, caie pre alocuri sepro- nuncia mai grosu seau mai subţire, inse cu varieta­te semtita.

§. 98. Schimbarea Ioru.

Cosunatoriele mai tote, au ele se schimba de in unele cause, au schimba insesi vocalile.

Schimbarea Ioru se face:a) au dein influenti’a vre unei vocali, pr. k, r

mutanduse in h si y urmandu 1 seau i; er’ c, t in ui, 14 urmandu i diumetatîtu, pr. 4>ak#, cJjamé, 4>ahí; AAirtf, AAiyi, AAiyi; getf gini, ctfflA# ctfpxi,

b ) au numai dein alta ce fratîetate, câ r in r seau y , $ in \ seau s , pr. bí n # (Jmptf, in riNtf se­au yiu, X'fptf se a u

Schimbare făcu mai alesu mutandu pre t in s, de care sunt cosunatoriele aspre (§. 97 a) si altele numai in caşuri pucine.

85

Nota 1 . De schimbarea celoru moliose s'a scrisa mai gusu (§ Q6 2 ).

2. Schimbările ce nu se făcu dein caus’a lui i, sunt numai particularie si nu se potu lua in socotela.

3< f inca muta pre i in * si pre i in inse mai numai la inceputulu cuventeloru, pr. in pîltf, pscntfu-

-

4. K, r in ainte de T se muta in n, pr. dela kok#,itom-tf, c n-rtf.

5. H inainte de k, n, M se muta in pr. ^MTIA^ etc, ci mutarea acesta e numai eufonica.

C A P U Ii.De Litere.

§, 99. Literele latine.Literele latine, cu care potemu scrie romane-

gce, sunt aceste doue-diqci (seau doue-dieci si doue): a, b, c, d, e? f, g, h, i (j), 1, ni, n, o, p, r, s, t, u (v), x, z; cele alalte nu ne sunt de lipsa.

De intru insele cinci suntu vocali: a, e, i, o, u, cele alalţe cqsunatorie.

Nota 1. Literele latine nu ne sunt de ajunsu pen­tru tote sunetele articulate dein limb’a rom.

2 . Inse ne ajungu pentru cele originaria, numai pen­tru derivate nu,

3 . De aci liresce urmeza, câ sunetele derivate se Ie scriem u cu literele snneteloru originaria.

4 . La acelea se adaugu si semnele accenteloru: as­cut îtu pr. in morte; greu pr. in vediii; cercu- f l esu pentru vocalile I contrase de in doue in un’a, pr. Di in locu de dii, seau pentru * dein A, pr. câne.

§. 100. Regula generarie.Vocalile a, e, î, o, u mai antaniu sunt pentru

86

vocalüe rom. originarie: a, i, i, o, tf.Er’ cosunatorieJe dopa s]jccie-le lorn: b p,

cg, di, m, mai antaniu pentru mutele cn, Kr,<yr, m; — J, ii, r pentru cele uioliose amn; — s , j pentru sişieratoriele c av, si h, f, v pentru suiletorieie ^f{), R.

Derivatele de in alta vocale au cosunatoria se scriu cu literele suneteloru dein care-su derivate in fia care cuventu.

Nota 1. Asta ortografia e grea. si aştepta multa lu- re anu-nte, inse numai singura asta cale respunde natúréi si originei limbei romanesci.

2. Accentele nu le puneinu in totu cuventulu, ci nu­mai unde este indoiela, deci —

a) in capetulu cuventeloru, eandu accentulu e pre vocalea de pre urina, pr. l a u d a , lauda etc.

b) in midilocu seau la inceputulu cuventeloru, can- du nu s’ ar’ sei, ore accentulu pre silab'a adou’ ai dela capetu, au pre alt’ a mai de in ainte, pr. î m p r e u n a seau împreuna;

c) in î contrasa cu tonu si afera de tonii, pr. dî cu, si dîceain.

3. Loculu accentului e silab’a penultima de e voca­le lunga, er’ de e scurta, e atreia dela cea dein urma, pr. la u d á t u-a, si 1 á u d a.

4. Curentele de una silaba nu se potu socoti a avé tonu de catii împreunate cu altele, pr. m i m a i dein nu si i »ai , d ó m n u - l a .

5. însemnarea accentului in curentele de una silaba intrega e numai spre deşt ingere, pr. dii, fa, ca etc.

6. Prepusetiunile de una silaba si cele terminate in â simple încă se păru a nu avé accentu propriu, ci nu­mai alu sustantivului, cu care se împreuna, pr. c a t r a menc ca si candu ar'' fi scrisu c a t r a r a i n e.

7. Spre depărtarea indoelei e bene a desparţi prein lineora curentele impreunale intru umilii, nlesu candn ar’ fi indoiela, pr. in d ii i a -t e ca se nu dioi i n d u r a t e .

87

§. 101. Regiile speciali.

Regule speciali pentru ortografica cu litere la­tine sunt urmatoriele.

a) Pentru Vocali.1. fl se scrie cu A, pr. Auru, argentu; er1

spre destintiune cil á pr. cantâ etc. ci in macz, ba-({)Ath etc. unde a e dein 'k se scrie cu E, pr.

m esa, vedia, feta; er’ in AipAjus după pronunci’a mai buna cu o: a fo r a.

2. ß se scrie cu E, pr. legu , lemnu; er’ spre destinctiune cu é seau é, pr. vedé, sté; ci in c|)if, txiie, kem# etc., unde e e dein ü, se scrie cu a seau â, pr. fia , talia, chiâimi; er’ in (Ji-kijE după pronunci’a mai regulata cu a: fac ie.

3. I se scrie cu I, pr. firii, fire; er’ spre de­stinctiune cu Í seau i, pr. sei, fi, veni; ci cu A seau E candu e derivatu dein acestea, pr. âne­in a, anélu, taliându; yen d e , vendi; bene, me-ne etc, in loch de .níms seau íhímíi, ínea#,bín^e, bín^í, címe, míne; asia si p e tio ru , fetioru etc. dupa pronunei’a mai buna.

A. O se scrie cu O, pr. Ormi, orbii; spre destinctiune cu ó, seau o, pr. a co ló , luó; ci in

on# etc. dupa pronunci’a mai buna cu U: juru , unu.

5. & se scrie cu U, pr. Unu, bunii; spredestinctiune cu ú seau ű, pr. vediű; ci cu A seau I seau O candu e derivatu dein acest’a, pr. ámblu, ángliiu; inf lu, implu, intru; potemu, dormi in locu de S/mga#, Kuritf, i/AAijjA , tfjwnAtf,

n TEA\ , etc. dupa pronunci’a maibuna si mai regulata.—De í si § diumetatîti urme- za mai diosu sub nr. 10, 11.

88

6. 1 se scrie cu A seau E, după cumu al-terneza cu un’a dein acestea, pr. AĂtf z, az^ a : Jáuda, laudá; Bt5 ': ve<l li> vede,vedi; asia si inreu, respundiu etc. ci in axk#- c*r®, etc. se pote si cu o: lo c usta, ro-tundu; er’ spre destinctiune de in A cu â, pr. as^ â' lauda. *)

7. 3 . se scrie cu a, au e, au i, au u (lupacnmu se deriva dein un'a de aceste vocal', pr. a-a « h dela Aa^Â-jii: laudându; delaru t-pi; vediendu; in prepus, h si cu: i n, im, asia si in riu, ridu; er‘ in gerundia-le de l i si 111. Coj. terminate in rxii^ : cundu, gun-du pr. facun du, frigundu; asia si fu n ta na, rundenea, vulture, vultoria etc.

8. ii sub accentu, candu nu e de in diflţon- gulu ta seau ia, ci de in E curatu de vadecina, cu E, pr. verde , verdi; lega, lege, legi; er’ spre destinctiune cu é seau e pr. a v e d é , be.

9. GO sub accentu, cu O, pr, deia orbu, or ba, orbe; er* spre destinctiune ó seau o de va fi caii-, du-va lipsa, pr. in rb seau róna.

b) Pentru S e na i *v o c a 1 i ,10. Í diumetatîtu se scrie cu I, pr. domni,

buni; inca si acolo unde muta unele cosunatorie in siueratorie seau si altmentrea se pierde, pr. sur di, casiu, invetiu; er’ la inceputulu cuvente-

*) In part. prés. de II. si III. Coj. care după pronuncia se termineza in STOpfó vene de a se scrie cu U: u- t o r i u , pr. nfiii^üTOpi^ etc. si asia:f a c u t o r i u , prendiutoriu, ci se putu scrie si cu a câ derivate dela preş. cojuntivu.

89

Joru incinte de ţ, unde e numai eufonicii, nu se scrie, pr, e r i, érám, érba in iocn de íipí, ÎtpaM* i bpKi; a fora de ierna lat hiberna, unde I e de radecina.

1 1 , JŞ diumetatxtu se scrie cuU,si candu in pro- nuncia se pare mai a nu se audî, pr. in c a pu, pie- ptu; ci la inceputnlu cuyeixteleru in ainte de O, nu e de a se scrie fiendu numai eufonicii, pr. o mu, orbii, nu ii o mu, uorbu; asia nece in capetulu pre- pusetiuniloru; in, si sub, adverbiului cam, si pers. 1 , imperf. ind. sing, fiendu câ M nu se au­de pretotendeni, de unde scrie: érám sing., e- ramu pl. etc.

c) Pentru Cq sunător ie,12, IVIutele Kn, ţk, m se scrin cu hpţ

g c, d t fora nece upa greutate, pr. bune pome, greu capii, domnu tare mare,

13, Mo l insele a, n, p se scriu cu 1, n, rfora împiedecare* pr, lucru' nou rexx; inse can­du se molia de tofu au in i diumetafîtu, au in î lungo, regul a ar’ cere câ si aici se se scria, pr. cl iâmu, gliacia, lînu, vqliu, moli-, venia , an- taniu, puni; resariu, pieria, ceri in locu de kimV, ri&u*, ixitf, m o ;; ríÍí , ^.NTÄii/, ntfí; pucAitf,n í L í i , ni; ci pan' aciium mai mulţi şcriii in iocu de iu, rí chi, glii câ italjanii, er’ ip locu de li seau li, ni, r i numai: i,

14, S i u er a to r i e 1 e c si a> se scriu cu s si j, pr. som n ii, jocu; inse a; uneori fiendu de­rivata au dein ui au de in ş urmeza ase serie câ acestea, pr. Bl as iu, midi-lócu, diosu, diumetate.

15, Cele alalte siueratorie ui, 14, h, y se scrin cu si, di, ti, ce-ci , ge-gi, candu se deri­va dein at:estea, pr. f rumoş i , surdi, muţi, fa«

90

ci, frigi; er’ de se deriva de intru alfele, cu a* celea, pr. j a n i in locu de bute zu lat. ba-ptizo; braciu, sociu, facia, iacalei etc. in locu de ejiaij#, (jjaipz, . iíaal lat. bracliium, soci-us, facies, incalceo; .fijiAinHtfm: int i el ep t i u n e de la inticleptu; (fjíuoptf, fetioru, petioru,lat. foetiolus, petiolus etc.

16. Sufi ’a t or ie le h, <p se scriu cu h, v, f , pr. ho r nu, yiersu, fierbente; inse candu ^ e de in ch se srie cu acestea, pr. Chr istosu, lat. Christus.

Nota 1. De luatu amente este, cá mai antaiu de to­te pronunci’ a r e a s e se schimbe in buna si regulata, c;i-ce numai atunci se pote sí scrie bene; er1 pronunci’ a buna se castiga prein studiulu limbai, er’ neci una data prein nepăsare.

Pronuncia si scriere r e a intre altele este si:a) lapcdarea lui î după cosnnatoriele aspre b, p, m,

f, v, pr. abé, peptn, meu, fern, verme in locu de: a b i á , p i e p t u , mi e u , f i e r u , v i e r m e ;

b) i a in locu de é, pr. siarpe, siapte, siade, iaste etc. in locu de : s i e r p e , s i e d e , e s t e ;

c) j in locu de g i , au g i in locu de j , pr. gioi, giocu, giune, giuru in locu de j o i , j o c u, j u n e, j u r u; şeau: jeru, jemu, imprejuru, in loca de g e r u , g e m u , i m p r e g i u r u;

d ) alti idiotismi, pr. picére, ierém ai Bucuresceniloru, jn locu de p i t i o r e , e r a m etc.

e ) Strămutări fora lipsa, pr. v e r unu in locu de v r e una , f o r m a s u in locu de frumosu etc.

2. In urma e de inseinnalu, câ unele vocali se lapeda si in scrisu ca si in pronuncia după plăcu, inainle de alta vocale, ci alunei vocalea lapedata se însemna cu a p o s - t r o f u , ca in m an ’a, nani, in locu de mâna-a, nu am etc.

91

P A R T E A Ili,L e c t u r a .

I. Sententie.Inceputnlu intieîeptiunei e frica Iui D.dieu.Nebunii despretiuescu intieleptiunea si inve

tiatur’a.Limb’a mentiunosa e uritiune in aintea Do.

mnului; er’ celi ce lucra cu credentia, i-su plăcuţi,Vorb’a multa nu e fora pecatu; er’ celu ce-si

cuntenesce limb’a, e multu cu-mente.Ce-ne se încrede in avutîa-si, va cade; inse

dereptii voru resarí câ frundi’a cea verde.Nu fi curundu la mania, câ mani’a jace in

senulu nebunului.Celu ce se insocesce cu celi cu mente, se in-

tieleptiesce; er’ sociulu nebuni Ioni se face câ eli.Intieleptulu se teme si se abate dela reu, ci

celu fora mente pása in ainte si se încrede.Respunsulu dulce stinge mani’a; er’ cuventu.

lu aspru inveneneza venetarea.Mai dulce e pucinu cu dereptate, de catu ave­

re multa cu strambatate.Care-si bate jocu de meserii, batu-jocuresce

pre facatoriulu lui; si celu ce se bucura de peri- tiunea altuia, nu va rematié fora certare.

Ce-ne respunde in ainte de a ascultarea, a- rata câ-i fora de mente si demnu de meserére.

Se nu împiedeci a face bene pro celu ce po- te, ci mai bene fâ si tu însuti.

Celu ce-si cuntenesce gura, sí-ápara súfletu- lu; er’ celu ce vorbesce föra de a se luá a illen­ie, va se patia rele.

92

Nu-ti placa prea tnultu somnţilu, câ se nu te împresure meseratatea,

Care-si astupa orechile la cererea méserului, cére-va si eju si fu» ya fi ascultatu.

Mai bunu e numele buim de catu averi multe,Candu vei vede caderea neamicuiui teu, se

ţiu te bucuri, nece şe se desfete anem’a ta de pe- rirea lui,

Celu ce urmcza dereptatei si indurariloru, a-; flâ-va viatia, dereptate si nţarire,

II, Másime.

Nu face totu ce poţi, nu dâ totu cei aibi; nu crede totu ce audi, nu spune totu ce scii.

Ce-ne face totu ce vré, de multe ori ya face ce nu se cuvene: celu ce dîce totu ce yré, ad esu v«ţ audî ce nui va plăcere.

Celu ce-si şcie infrenâ paternele, va scapâ de multe neplăceri.

Nu e destulu a cunosce vertutea, ci se cade a o si castigâre,

Celu ce-si resbuna, se face asemenea vete- matQriului seu; er’ celu ce liérta, se inaltia de asupr'a lui,

Se nu faci nemica nedereptu, nece nccuve, nentiosu, inca nece intru ascunsu; câ ascund ie n- du vei poté insielá ochii omeniloru, ci nu pre ai lui D. dieu,

Celu cu mente se ruşina de scaderile-si, ci nu se rusîneza a se indereptare.

Fericirea corpului stâ in sanetatc; er’ a sufle- tiţlui intru intieleptiune.

Patru liîcrure sunt inai cu anevolia: ase cu-

03

iiosce pre sene-si, a tiené secretulu, a lierfâ ve- téinarile, si asi impleni bene tempulu vietiei.

Natur’a dahdmne dói ochi* done orechi si numai una gura, ne invétiá a luá a menté tote, a audî multe si a Vorbi pucine.

Omulu nu e născuţii numai pentru se-ne ci si pentru de apropelé seu si pairi’a sa.

A fugi dé réu e vertuté; i tise nu e destula a nu face reu, ci inca sé CiiVene a face bene.

Ce-ne ameiia ä se irtdéreptá; sémena cu ne- preceputulu, care ajuUgundu la i-iu vré sé ascepte pana se va scurre ap’a, cá sé trécaí

Stâ cuntr’a reulni de la incéputu, pana ce iiu se inradecineza; câ-i mai liusioru a învinge anta- ni’a nepotentia, dé catii a vendecâ langorea în­vechita i

Nu dori riemica si vei fi cehi mai avutu de in lume; câ-ce celu ce doresce, neimplenirtduise dornlu, adese őri sé amaresce, er’ celu ce nu are doriri, nu înceta a fi fericitu nece odem-ora.

Candu e vorba de bene-le patriei tale, nu te îndoi nemica ati pune si viati’a in periclu.

III. Anecdo te .D emo er i tu intrebatu fiendu, in ce stâ no-

bilitatea, respnnse: tari’a corpului e tiobilitatea fic- reloru, er’ curatî’a Vietiei e nobilitatea omului.

Cal i c ra t ida generării!lu lacedemoniiloru, intrebatu fiendu, pentru ce omenii anemosi mai a- legu mortea gloriosa de catu viati’a rusinosa? Re- spunse: pentru câ viati’a e donulu natúréi, er’ mortea gloriosa e castigulu vertutei loru si nu o potu ave de catu omenii anemosi.

S c i p i o intrebâ pre Anibal, carii aru fi după

94

parerea lui celí mai mari trei capitalii ín lumeţ ia care respunse Anibal; Alexandru, Pirrhu, si io. Dîse Scipio: Dar’ de te voi iu in», inge io pre te-ne? Respunse: Atunci te yoliu numvrâ pre lene in loculu celu de antaniu.

Unu oraclu mandase iui A le xandru celu mare se sacrifice pre ce-ne va intempinâ mai an­taniu esîndu dein cetate; inse celuintempinatu fii u- nu bietu de omu calare pre unu asinm Alexán* dru mandâ selu prenda numai de catu, ci oniuiu intrebâ, pentru ce? sîi spuseră oraclnlu. Atunci audiendu omulu, dîse: Déca e asia, nu io-su acel'a ci asinulu mieu; sî-si scapâ viati'a cu acestu res- punsu intieleptu, er’ pre asinu l’ adusera sacrificiu D, dieului.

Alexandru cautandu la una icona alui picta de Apele,nuo prea lauda, ci calulu lui Alexandru vediendu calulu celu pictu numai de catu incepit a nechiezâ. Atunci Apele dîse: Intru adeveru, Do­mne, Bucefalu intielege mai bene la pictura de ca­tu te-ne.

Apele, acestu pictoriu farnosu de in vechime, avea dáteua de asi pune a fora iconele depinse de elu, ca celi ce treceau pre cale se le judece, si elü ascundiendmse dein dosu asculta judecat a loru si de multe ori indereptâ. Una data unu cal- ciunariu esaminandu incalcamentulu unei figu- re afla ceva smentela, si Apele o indereptâ. De aci calciunariu-lu a do’a ora trecundu si vediendu calciunulu figurei indereptatu după judecat’a sa, se sumetî si pasi a judecâ si alte parti aic figurei. Atunci Apele esîndu de după pensa-i dîse: Calciu- nariule nu te intende mai in susu de cakiunu,

ÍV. Tra i a m i,1

Marcu UJpiu Crinitu Tra ianu , fii născuţii ín Ispani’a, cetatea I tal ic ’a care adi se chiaim Sevilla vechia. Tata-so, de intru o familia vechia ispana, se fece consiliu si castigâ onorile de tri- umfu sub Vespasianu imperatülu. Inca dein cea mai cruda teneretia se destinse prein bunetateaa- nemei, vertutea militária si alte calitati laudafe. Dupa mortea lui Nerva, care-Iu adoptase de filiu, fii cu una-anema recunoscutu de imperatu.

Acestu principe, dotatu cu tote vertutile ca­te făcu pre unu omu mare, se fece renumiţii mai alesu prein blandetiele si duiceti’a lui. Ein era prea cuprendietoriu, si dîcea: Yreu a fi ca-‘ tra supusii miei, pre .cuinii asi voii se Şa catra me-ne imperatuiu, candu asi fi io supiisu.

Traianu e si ordîtoriulu natiunei romane. E- lu batundu pre Decebalu regele Daciei, cupren- se Dacia si mai alesu Transilvania, in care adu­se nemărginite colonie de cetatianî fomaiil spre a ocupá si a Iucrâ pamentulu desiertatU de Daci.

De la aceste colonie aveinu noi romanii nu­mele de romanu, limba romana, si multe de­in portulu si datenele romanilom.

Cetatile mai de frunte in Dacia romana fin se: S a r m iz e g e t u s a seau Ulpia Traiana unde astadi e Gradiscea in Haticgu, Apu i u unde e Cetatea-alba seau Belgradulu, si Sa li na e unde e Turd’a.

Spre eterna aducerea ainente stâ si pana a- stadi in midi-loculu Romei cehi mai strălucim inomunentu de cuprenderea Daciei, c o lumn ’a Iui Traianu cu figure sapate in pietra dein a-

96

lóra de susu paiia dioán, cafe irtfacisíeza töta batali'a Romaililoru cu Dacii. De care Híce iiiiu calatoriu: Pré fraţii noştri români, si .ndu nil le ar’ fi limb a asia iontana, singura asta columna inca ar’ potâ sei atraga la Roma.

Sub colutnn'a aceea au fostu inmormentate si remasitiele pameiitesci ale acestui mare imperatu.

Vi V e i-1 ti t o a .Vertutea nu stâ intru nhilt'a lauda de se-ite,

ci intru immultîrea fapteloru bune, pre cimlui a fi foiósitoriu dCiapropedui, a ilsiurâ önieniionl gféutatile cé se parii legate cu natura nostra, cu unu Cuveiitu a merita numele de bene*faiiutoriu, Care é celu mai stralucitu de intre tote numirile.

Vii Plăcerile.Nemica nu scurta intru atat'a vialPa, licee

Strica sanetatea, câtu neinfrénatulu usu alii pla- ceriloriii Dereptu aceea disera celi vechi, cunui câ siiigurulu midi-locil de a trai îndelungii si saite- tosu, e viati’a astemperata si departata de des* mierdari, deprenderea corpului cu lucru uiode». tatu, sî tienerea cumpetului intru tote.

VlL Moral ea.Scientiza moraîei ne invetia a cunosce si a a*

lege vertutile dein vitiuri, adeca faptele bune si de folosu de-apropelui, si cele rele de care se ne departamu .

Yertutea e implenirea detorentieloru nostre, er‘ cunoscenti’a acestor’a ne duce la implenirea lorii.

Vertutea e numai urna, er’ vitiurile potit fi de mai multe forme, trecundu mesur'a si facun-

« 7

du au mai mulţii au mai pucinu de curmi se ca­de. De aci vitiurile simt in margini, er’ vertu- tea in midi-locu»

Nu se cade a fi nece avaru nece predatoriu,ei economicii.

Nece sumetiu nece de diosu, ci modestii.Nece orbetiu nece fricoşii, ci anemosu.Vertutea e lucrarea celoru ce totu deun'a si

«oue si altor’a sunt de folosu. Er’ vitiulu e lucra­rea celoru ce si noue si altor a sunt spre stricare.

VIII. M entea.Lumin’a mentei e mm donu minunaţii dela

D. dien datu spre a ne indereptâ pre calea catra fericire. Ascultat! de ea si veti fi fericiţi.

Ea e credentiosa si nece una data nu insiela.Ea e cuventu dela D. dieu, resunetulu ade-

Veruiui eternii in anem’a nostra, de care nece o- deneora nu ne potemu ascunde, mai tare de ca* tu tota poterea omenesca, si care nece una data nu o potemu amutî. De vei face ceva reu, si de tei vei ascunde se nu pota vedé nemenea fapt”a ta cea rea, mentea striga in cunoscenti’a ta, te în­frunta, te înusica si mit! dâ repausu pana ce nu te vei indereptâ si vei incetâ a face rele. Ori in catrau vei fugi câ se scapi de acestu marturu neinduplecatu, ea după tene alerga, cu tene se a- siedia si preveghieza; si candu vei afla somnii in ochii tei, ea si in visurile tare se amesteca in mi- lia de facie ce te infrica si te spâria, er5 candu te flescepti ea e cea de antaniu care ti-se infaci- sieza si-ti amenitia strigandu: ai Iucratu reu. fi­ii catu te vei nevoii a te scusâ, ori cate argumen­te vei sei aduci in ainte câ se te desculpezi, ea

7.

98

totu nutí va dá pace, citi va spune curaţii câ tői te argumentele tale sunt numai sofisme. Deca cm< ventulu mentei tale te a condemnatu sententi’a ei e nemutata, si nu poţi se afli liertare ele catu prein indereptare, pentru câea e cuventulu si sen- tentfa iui D. dieu.

IX. Man fa.Manfa este pierderea mentei repede si in

scurtu tempu; e f de este îndelungata, ea e una paterna rebele iiitieieptiunei, una sumetîa neso­cotită, periclu vietiei, rusinarea omului, si vertu- tea celoru corupţi si lapedati. Cumu câ e adeve- ratu, se pote cunosce de pre foculu ce arde in o- cliii celui mânioşii, depre tremurulu si venetî- rea buzeloru, depre incretîtulu franţei, depre pi­erderea faciei, de pre graiubi înfiorătorii! si im- piedecarea limbei in vorbire. Omulu maniatu nu sémena mai multu cu sene, si de te ai poté vedé pre tene nu numai nu te ai cunosce ci te ai si spaimentá de tene insuti. Pune unu leu, unu ti. gru au ori ce fiera selbateca, si preste acea in- territa-o spre mania, si vei vedé câ nu este sel- batacia asia mare, careia manfa se nui adauga noua infioratiune.

X. A m ice tfa .Amicetf a este cumenecatiunea impromutata a

anemei, a sufletului si a bunuriloru. A anemei pre- iu familiaritate, a sufletului prein incredentiare, si a bunuriloru prein liberalitate*

Ori ce-ne va cautâ cu luare a mente Ia ane- m’a omului, aflâ-va cumu ca amiceti’a este un’a de in cele mai iucratorie plecări ale omului, si

99

u'n’a de in cele mai dulci desfătări ce ne pote dâ viati’a civile. Inse alegerea amiciloru e nnu lucru mai cu greutate de cuinii s’ar’ pare. Calitatile de­in afora singure nu se cade se ne seducă a impar- tasî acesta amore cu ajta persona. Ci mai jnultu bunele calitati dein la-intru si adeveratele vertut! se cade a fi indeninulu atragatoriu catra ainicetia. Candu una páteina ne intielepta ne este inderep- tariulu intru alegerea ei, amiceti a nu pote se fia adeverata, solida si îndelungata,

X I. O m u 1 u,Omulu ne arata atate facie neasemeni, si îm­

preuna in sene atate contrariatati, catu de una parte se pare a fi fientia cu totulu ceresca, er’ de alta’a cu totulu animale. Dein partea sufletului se tiene cu totulu de D. dien, er’ in catu pentru cor­pii, de nemic’a, In sufletu-i apare câ una dî prea luminosa, er’ in corpu-i una nopte de in cele mai intunecose.

De intru aste piuituri de vedere atatu de con­trarie urmeza, câ de ca vremii a ne cunosce ce- ne suntemu după poterile si nepotentiele nostre, avemu dfe a recurre la relegiune câ se ne invetie ce fientia suntemu.

Creştinătatea ne arata a fi pre pamentu si in senulu lui D. dien, de in care câ de intru unu cen­tru amu purcesu, si la care érasi avemu de a ne intorce.

In urnra acestor'a se cuvene a socoti câ una providentia speciale pentru noi, câ ne amu născu­ţii intru una tiera unde relugiunea e venerata, sub­til unu giiberniu ce ne dâ a mana si ne ajuta e- ducatiunea, si in senulu unei familie care ne dâ

7*

100

iwidi-Iocele de a ajunge lacunoscenti’a origine! si metei nostre, si prein acestea la fericitatea nostra,

XII, C aractere ,Unu omu calatorindu ajunse intru unu satu

scracii, unde cele de antaniu perscwe ce intens pinâ fura patru prunci ce se jucau împreuna, si cu carii iiuepü a da in vorba,

Yrendu inse, câ ducundu-se se le lase ce va spre aducerea a mente, scose vre-o cati,\ai bani si dede celui de antaiu doi hani, cărei si luâ cu multa bucuria,—Ce vei face tu cu banii estia ? l’in, trebâ caiiUoriulu.— Mi’oiu cumparâ turte si pomej respnnse prunculu.

Celui de alu doi-lea apoi inca-i dede doi bani, sîlu intrebâ asemenea: ce vei face cu eli?—. l-’oiu tiené; respunse cu unu tonu inehiso,

Alu trei-le plenu de modestia pleca ochii catra pamentu, luâ banisiorii, si Juandu fug" a se duse. catra una casa, de in ain íea careia sta una mulie-< re, si plenu de bucuria-i dede dtcuudu: Mama, do, muulu acel a mi-a datu aceşti doi bani...

Mai erâ inca alu patrn-ln, caruia dîse cala, toriulu: tiene, liâ si tu aceşti doi bani. Ci prun, culu nu vru ai luâ dîcundu: Nu am lipsa,— si ori catu fa imbiatu calatoriulu, n a potutu sein indu- plece ai luâ-

Aceşti patru prunci de mici arata patru a- plecari diferite: celu de antaniu unu caracteru de diosu de a cerca indcstulirea pantccelui; alu doile dorulu de a avé si a tiené; celu de in urma suine- ti a; cr’ alu trei-Jca curalîa anemei fragede care de micii se deda asi încrede tote faptele sule mane, sa si a 0 impartasi in tote bucuriele si averile sale.

Intru un’a de dîle trântise unu omu pre filiu- lu seu celu mai teneru intra unu satu mai de apro- pe, se vedia ce mai face mosiu-so, si i (Iede ceva merinde a mana câ se nu ilamendiesca pre cale.

Eşîndu prunculu afora de iu sat» incepii a manca de in panea ce o ducea, si numai de catu intempinâ unu cane, care vediendulu se apropia de prunca nrmandu după elu si aratandui prein semne cata dorire avea sei de si lui vreo bucatura, Prunculu vediendulu flamendu ii asia doliosu se indura sii arunca, una parte de in merinde pana ce manca totu. Er’ canele vediendu asta bunetate a pruncului nu se mai desparţi de elu, ci ise facil SOC iu deci înainte pentru totu tfeiuva.

Intru una dî esîndu la campu si jocanduse cu alti prunci lunga unu riuţ aluneca si cadiii in apa catu aprope erâ se se. iimece, câ-ce cei álalti prun­ci nu cutezau se intre in apa fiendu afunda, ci numai plaugeau si strigau vaietanduse. Audiendu inse canele ce ţiu erâ departe strigarea, numai de catu sari in apa si prendiendu pre prunca de ore- chia, sanetosu-lu scose do in perielu aratandusi de in tote poterile mult’a bucuria câ-lu potii scapâ,

Cunoscundu ast’a tata-lu pruncului dedeimd- tiemita lui D. dieu, eâ-ce pasindu viati’a filiului seu i-aratâ, cumu câ facerile de bene nece una da­ta remanu neremiinerate, ori catu de diosu se fia fltnti'a cui facemu bene,

X1Y. Pisi c’a.

Unu pruncu se ducea cu una bucata de pa­ne iu mana, înusLcandu dein candu in candu de

XIII, Canele,

102

in pane, sisariiidii deviosîa la tota bucatur’a ce o rumpea cu dcntii. Er’ una pisica adainanita de mirosuiu mancarei l1 unná inieunandu si frecam duse de petiorele pruncului, asia catu cu dulce­le ei linguşiri se parea câ vré alu incredentiâ de? spre caratî’a ainicetiei ei catra densulu.

Prunculu inşielatu de aste frumose aparen- tje eredül intru adensu, pumn câ niici i-e inţnr adeverii amicu, si vrendu alu recompensâ-i de- de una parte de in bucata. Ci mici abia prense in gura bucatur’a, si se sî cara laşandu pre prun­cii singurelu,

Acesf a vediendu prunculu se mira si incepii a plânge. Er’ unu mosiu betranu apropianduse si imbumindulu-i dîse: Nu te superâ fetulu mieu, câ pisic a e câ amicii neadeverati; ea veni după te, ne numai câ se câştige folosulu seu, si casti- gandulu n’ai ce mai asceptâ dela ea.

XV. L u c r a t o r i ui u,Unu lucratoriu tramise pre filiulu seu la cam-

pu se sape unu pamentu ce erâ de mulţii nelu- cratu si plenu de spini. Inse tenerulu, parendui- se greu lucru, n’avii volia se lucre, ci tendien, du-se pre erba se culcâ si dormi tota dina. A- st’a iutielegundii tata-so, adou'a dî iuandulu de mana si ducundu-lu in agru-i dîse: Sapa fetulu mieu numai partea asta de cinci urme de lata. Care si facil tenerulu, si asiâ pre incetu lucrâ ţotu pamentnlu.

Atuncii dîse parente-so : Candu te sparia mă­rimea seau greutatea vre unui lucru, imparti-lu si-lu plenesce, lucrandu caic un’a pana i ci ploui tote partile, si nu vei senili ncce una greutate.

103

jfeVl. Bb ue gfadine.íö nu sciu ce pote fi, dîse Julia catra tata-

so, c a gradinuti’a sorori-me Amalia e piena de flori asia frumose er’ a mea nu, ori catu o udo, ori catu ine nevoliesu, totu in desiertu.

Fiu-mieiij respunse parentele, si tu ai avé flori frumose ca Amalia, dele ai fi semenatu la tempulu seu câ ea. Nu e destulu numai a implan- tâ grauntiele, ci se cade a o face la tempulu seu* a preparâ si a lucra pamentulu, pentru câ se pro­ducă. Intielegi?— Precepu, tata. —

Pentru aceea se nu uiţi nece una data ace­sta invetiatura: Mentea ta e câ una gradina, ce se cade a o cultivâ forte tempuriu, câ-ce trecun- dui tempulu nu mai e in stare de a aduce fru- ptu, si celu ce nu folosesce prima-ver’a vietiei, semte preste vera, tomna si ierna certarea ne- pasarei sale.

P f t Ö V E R B Í A R O M A N E S C I,

Candu pisic’a nu-i a casa, siorecii joca pre mesa.

Candu s’a pusu draciilu pte rasa, au o talia, au i*o la'sa.

Dâ Domne cui ai mai datu, câ de’i dâ cui n’ai mai datu, s’o mira c e l’o aflatu.

Dracu-i dîce porumbea, sî-i mai negru .de cal« ea.

•atf . *

Í0 4

 Iţele-Ádi mîe, mane tîe.Bate sieu’a se se precepâ fep’a.Câmpu-i eu ochi, pădurea cu orechi.Ce-i a irtana? nu-i mentiunâ.Ci-ne împarte, parte-si face.Corbii ia Cofbu nu scote ochii.Cu rim’a se prende pesce-le.D e facia te linge, de dosu te frige.De la capu Se irrtputé pescele.De unde nui focii, hu ese fuinu.D i, se nu-ti dîcu .EIu si-o canta, elu si-o descânta.Fă bene, ascepta reü.Ciur’ a dîce, gur’ a mente; otnulu remane omu de omenia. Jocu de frica, pre nemica.Lâuda-te gura, că ea pumnnln.Lunga-i lintb’a boului, ci nu pote grai.Mai bene adi unu ou, de catu la pasci Unu boü,Nu crede nece Iá cainesiá.Nu şeii de in ce tufa sale liepufe-le.Nu-ti bagâ nasulu, unde nu-ti fierbe ol’ a.O oe riosa imple tota turm’â.Pune ol’ a la focu, si liepure-le-i in pădure.Reu-i cu reu, ci-i inai reu fora reu.Securea rea nu piere.Totu otmilii trage focU lă ol’a lui.Totu un’a-i au cu capuln de pietra, aUCUpietUâ de capu. Unde nu te dore nu te legi.Unu nebunu aruncá o pietra in apa, si diece intiele-

pti nu o potu scote afora.Vorb ’a multa, sărăci’ a omului.Ce-ne alege, culege.

F I N E .

-ß*$ %

T a b l a Cup re ns ului.Preliminarie . . . . • 3«Partea I. Etimologica. , . • 4.Cajm I. Artidulu. , . . . 7.

H. Pronumele . . , . 10,|I1. Numele sustantiru. , . 18.a) Declinatiunea 1. . . . 21.b) Declinatiunea II. . . . 24-c) Declinatiunea III. . , . 29,

IV. Numele adiectivu. . , o '2Adiectivele numerán?. . 34.Comparat ionea. . . . 40.Participiuln. , ... . 41.

V, Verbulu. , . . . 42.Aosiliaria. . . . 44.Patru Cojugatiupi. . , 4ti.

A. Cojugatiunea I. . , , 49,II. Cojugatiunea II. . , . 57.C. Cojugatiunea III, , , 66.D. Cojugatiunea IV. . . 66,

VI. Adverhiu, Prepus. Cojuntiune, ,, 7t.VII. Kegule sintactice. , . 74.

Partea II. Ortografica. , . , 78.Capu I. Natur’a sunetelor«, , . —

A. De Vocali. . , . 79.B. De Cosunatorie. . , 83.II. De Litere. . . , 8â.

Partea III. Lectura. . . . 91.Prorerbia rom. . . . 1(53.

%