Life Christ

7/21/2019 Life Christ

http://slidepdf.com/reader/full/life-christ 1/101

PREFAȚĂ

Acest curs s-ar putea mai exact numi "Momente importante din via ț a lui

Cristos." Un studiu complet ar cuprinde toate cele 89 de capitole din Matei, Marcu,

Luca şi Ioan - într-adevăr o realizare pentru 39 de ore de predare!

De aceea scopurile acestui curs vor fi:

1. Studierea celor mai importante evenimente

din viața şi lucrarea pământească a lui Isus;

2. Cunoaşterea faptelor cu privire la viața şi

lucrarea lui Isus: oameni, locuri, etc.

3. Urmărirea lucr ării Sale de la naştere până la

Înălțare;

4. Înțelegerea modului în care istoria

pământească a Fiului lui Dumnezeu

furnizează material pentru teologia

persoanei şi a lucr ării lui Cristos.

Dorința şi rugămintea celui care predă acest curs este ca fiecare student să

ajungă la o nouă apreciere şi o dragoste mai adâncă pentru Domnul Isus Cristos.

Se doreşte, de asemenea, ca Duhul Sfânt să trezească în inima fiecăruia dorința şihotărârea de a face din citirea Evangheliilor şi din studiul vieții lui Cristos o

activitate constantă pe viață.



Etapele majore din viața lui Isus Cristos şi câteva din evenimentelesemnificative din fiecare etapă

(în conformitate cu Robertson - "O Armonie a Evangheliilor )

I. Naşterea şi copilăria lui Ioan Botezătorul şi a lui Isus

A. Vestirile către Zaharia şi Maria

B. Magnificatul Mariei

C. Vestirea către Iosif a naşterii lui Isus

D. Naşterea lui Isus

E. Înf ățişarea în Templu (Ana şi Simion)

F. Vizita copilului Isus la Templu la vârsta de doisprezece ani

II. Începutul lucrării lui Ioan Botezătorul şi a lui Isus (Nu se cunoaşte anul - probabil începând cu 26 şi 27 d.Cr.)

A. Ioan predică botezul pocăinței

B. Ioan Îl botează pe Isus în Iordan

C. Ispitirea lui Isus în pustie

D. Recunoaşterea de către Ioan că Isus este Mesia

E. Isus face primii ucenici

F. Prima minune f ăcută în Cana din Galileea

G. Prima cur ățare a Templului de Paști

H. Convorbirea lui Nicodim cu Isus

I. Întâlnirea lui Isus cu femeia din Samaria

III. Marea lucrare galileeană (Probabil începând din toamna anului 27d.Cr. până în primăvara anului 29d.Cr. - aprox. un an şi jumătate)

A. Vindecarea fiului unui slujbaş împăr ătesc

B. Vindecarea soacrei lui Petru

C. Vindecarea paraliticului coborât prin acoperiş

D. Chemarea lui Matei

E. Marea controversă cu privire la ziua de Sabat

F. Alegerea celor doisprezece



G. Predica de pe Munte

H. Vindecarea servitorului centurionului (robului unui sutaş)

I. Învierea fiului văduvei

J. Problema lui Ioan Botezatorul în închisoare şi elogiul ulterior al lui

IsusK. Blesteme rostite asupra cetăților privilegiate

L. Acuzația blasfematoare de alianță cu Beelzebul

M. Parabolele (pildele) Împăr ăției

N. Vindecarea îndr ăcitului din Gadara

O. Trimiterea celor doisprezece în prima lor misiune de predicare

IV. Pregătirea specială a celor doisprezece (aprox. şase luni; doar cu un anînaintea începutul acestei perioade, până la r ăstignire)

A. Hr ănirea celor cinci mii

B. Mersul pe apă

C. Vindecarea fetei siro-feniciene

D. Mărturisirea dumnezeirii lui Isus la Cezareea lui Filip

E. Transfigurarea (schimbarea la față)

F. Vindecarea băiatului posedat de demoni

G. O mare lecție despre iertare: Pilda servitorului nemilos

V. Lucrările din urmă f ăcute în Iudeea (aprox. trei luni)

A. Femeia adulter ă adusă la Isus

B. Isus, Lumina Lumii

C. Vindecarea omului născut orb

D. Misiunea celor şaptezeci

E. Isus în casa Mariei şi a Martei

F. Învățătura despre lăcomie; Parabola nebunului bogat

G. Două tragedii obişnuite şi chemarea la pocăință

VI. Lucrările din urmă f ăcute în Perea (aprox. 3 1/2 luni)



A. Condițiile ucenicizării (Luca 14:25-35)

B. Parabola fiului risipitor (Luca 15)

C. Învierea lui Lazăr

D. Învățătura despre rugăciune; Parabola văduvei insistente şi cea a

fariseului şi a vameşuluiE. Tânărul bogat

F. Convertirea lui Zacheu

VII. Ultima lucrare publică în Ierusalim (Săptămâna Patimilor)

A. Intrarea triumfală

B. Blestemarea smochinului neroditor

C. Grecii doresc să-L vadă pe Isus

D. Sanhedrinul (Sinedriul) contestă în mod oficial autoritatea lui Isus încalitate de învățător acreditat

E. Fariseii încearcă să-L ademenească pe Isus în legătur ă cu omagiuladus Cezarului

F. În ultimul Său discurs public, Isus îi denunță în mod solemn pe

cărturari şi pe farisei (Matei 23)

G. Dania modestă a văduvei

VIII. În umbra lui Isus (cu două zile înainte de crucificare)

A. Discursul măslinului

B. Maria din Betania îl unge pe Isus pentru înmormântare

C. Instituirea comemor ării pâinii şi a vinului

D. Discursul din Camera de sus

E. Marea rugăciune de mijlocire

IX. Prinderea, judecarea, răstignirea şi înmormântarea lui Isus

X. Învierea, înf ățişări şi Înălțarea



MOTIVE ÎN SPRIJINUL STUDIERII VIEȚII LUI CRISTOS

1. Cristos este figura centrală a întregii istorii.

2. Pentru creştin Cristos este omul-model (1Ioan 2:6; 1Pet. 2:21).

"Omul cel nou" este " f ăcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi

sfin ț ire pe care o d ă adevărul" (Efeseni 4:24). Aceste cuvinte exprimă unideal intangibil. Isus aduce în domeniul tangibilului acele tr ăsături şicaracteristici care ar trebui să fie găsite în omul regenerat sau născut din nou.

a. Principiul de bază al vieții creştine este credința (2Cor. 5:7; Rom.1:17). În Cristos este demonstrată credința perfectă şi supunereanezdruncinată fața de Tatăl.

b. Atitudinea de bază a vieții creştine este dragostea - acelaşi gen dedragoste afişată de Cristos (Ioan 13:34-35).

c. Datoria de bază a vieții creştinului este ascultarea (Fapte 5:29, etc.)În Evanghelii citim despre El, cel care a putut să spună: "Întotdeauna

fac ce-I este pl ăcut (Tat ălui)" (Ioan 8:29).

d. El este revelația şi modelul a ceea ce vom fi noi cândva (Filipeni3:20,21; Ioan 3:2).

3. Creştinii sunt îndemnați să crească în cunoaşterea lui Cristos (2Pet. 3:18).

4. Biblia este Cristocentrică, adică totul se învârte în jurul persoanei şi lucr ăriilui Cristos.

5. Cristos este Cel care Îl revelează pe Dumnezeu (Ioan 1:14,18; 14:9).

6. Cristos este omul ideal, adică El este revelația a ceea ce Dumnezeu aintenționat ca omul să fie dacă n-ar fi căzut (Gen. 1:27; 2 Cor. 4:4).

7. Doctrina derivă din istorie. Faptele pe care le avem din viața lui Cristossunt datele din care este formulată doctrina lui Cristos.



DE CE PATRU EVANGHELII?

Evangheliile au fost scrise de patru persoane şi, deşi povestesc multe lucrurice sunt comune tuturor sau celor mai multe dintre ele, ele prezintă adăugiri şiomisiuni care, chiar dintr-un punct de vedere omenesc, le deosebesc ca patrunarațiuni distincte şi independente. Există diferențe de stil, de limbaj, de modalitatede tratare, de aranjare a subiectelor şi alte caracteristici.

Noi presupunem o inspirație plenar ă verbală a Scripturii (2Tim. 3:16; 2Pet.1:20,21; Mt. 5:18). Metoda revelației nu are nimic de-a face cu faptul inspirației.Acest lucru vrea să spună că Luca e posibil să fi f ăcut o muncă de investigațiedetaliată a vieții şi lucr ării lui Cristos; e posibil ca Marcu să fi avut multe dininformații de la Petru; Matei poate că a scris din experiența sa umblând cu Isus;Ioan poate că a scris după aproximativ 50 de ani de la moartea lui Isus, reflectândasupra materialului său din punctul de vedere al meditațiilor lungi şi atente; însă toate au fost îndrumate de Duhul Sfânt în ceea ce au scris, ferindu-i de erori în

prezentarea faptelor sau în interpretare.1. Importanța subiectului - Prin accentuare continuă f ăcută de patru ori,

cititorului i se dă impresia că aici este cel mai important fapt din întregCuvântul lui Dumnezeu: venirea Fiului lui Dumnezeu în lume pentrumântuirea omului. De aceea, dați-i atenție.

2. Bogăția şi amploarea subiectului - Există aici o asemenea înălțime şi profunzime de conținut, încât poate a fost cel mai bine să fie expus în patrurelatări separate.

Fiecare relatare, distinctă în sine, o va întregi pe celelalte. Vor fi patru punctede vedere ale subiectului. În timp ce relatarea din fiecare punct de vedere vafi diferită față de celelalte, va fi totuşi o relatare a aceluiaşi subiect şi va fiadevărată.

Ilustrare: Puneți patru oameni să stea de fiecare parte a unei clădiri şicereți-le să facă o descriere precisă a ceea ce văd. Fiecaredescriere va fi diferită de celelalte, dar va fi o prezentaremeticuloasă a aceluiaşi subiect pe care ceilalți trei îl descriu.

Ilustrare: S-au scris multe biografii ale lui Abraham Lincoln, dar nu toateau aceeaşi abordare. Una poate fi o biografie care scoate înevidență viața personală, alta viața politică, alta spiritul şiînțelepciunea sa, alta urmăreşte tratarea R ăzboiului Civil etc.Vor fi diferite, dar vor fi fiecare în parte adevărate.

3. Fiecare dintre Evanghelii are un accent deosebit.

Matei Îl prezintă pe Isus ca pe Regele (Împăratul) Iudeilor, împlinirea promisiunilor Vechiului Testament față de Israel. Creştinii evrei din primulsecol au fost cumplit persecutați de propriii lor concetățeni. Ei aveau nevoiede încurajare şi de confirmarea credinței lor că Isus era într-adevăr Mesia,



fiul lui Avraam şi al lui David şi moştenitor al tronului lui Israel. Matei faceaceasta în Evanghelia sa bine aranjată.

Marcu Îl prezintă pe Isus ca pe Slujitorul perfect. Există o tradiție puternică ce spune că el a scris Evanghelia la Roma şi că el reflecta gândireaapostolului Petru. Isus este lucr ătorul ocupat, gr ă bindu-Se de la o sarcină laalta. Cuvântul caracteristic al Evangheliei este numaidecât sau imediat,termen ce apare de aproximativ 40 de ori în carte. Nu se găseşte nici ogenealogie a lui Isus în Marcu, deoarece obâr şia unui slujitor are mică importanță; munca lui este cea care contează.

Luca Îl prezintă pe Isus ca pe Fiul Omului, urmărind obâr şia sa de la Adam,demonstrând astfel legătura Sa reală cu rasa omenească. Luca a fostînsoțitorul lui Paul şi apostolul neevreilor (Neamurilor). Documentul lui esteadresat unui neevreu al cărui nume, Teofil, îl evidențiază ca fiind grec. Darun adevărat Mântuitor trebuie să fie o rudenie (neam), nimeni altcineva nu-I

poate lua locul (Lev. 25:23-55). În Evanghelia după Luca întâlnim pentru prima dată în Noul Testament cuvântul mântuire (1:68). Luca se ocupă deCristos ca de un neam de-al nostru în lucrarea de mântuire.

Ioan Îl prezintă pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul (Salvatorul)tuturor oamenilor. Intenția sa este clar anunțată în 20:31: "Dar lucrurileacestea au fost scrise, pentru ca voi să crede ț i că Isus este Cristosul, Fiul lui

Dumnezeu; şi crezând, să ave ț i via ț a în Numele Lui." Nu există genealogieîn Ioan pentru că Fiul este Fiul etern care nu are început. Divinitatea lui esteo temă persistentă în tot cuprinsul căr ții. Deşi Ioan neglijează lucrareamesianică a lui Isus (Isus îi spune simplu femeii la izvor că el este Mesia -4:26 ), el Îl prezintă pe Fiu drept Salvatorul tuturor oamenilor (Ioan 10:16 ).

4. Ce se poate spune despre acele probleme care se contrazic de la o Evangheliela alta? Există câteva diferențe aparente în relatările Evangheliei. (Doigadareni îndr ăciți sau unul? Doi îngeri în mormântul lui Cristos sau unul?)Uneori acestea pot fi uşor justificate pe baza punctului de vedere diferit şi /sau a sublinierii scriitorului. Ele sunt diferențe, dar nu contradicții. În alte

probleme (a fost masa pe care Isus a mâncat-o cu apostolii Săi Paştele sau

nu?), probabil că noi nu avem destule informații ca să ne exprimăm o părereanume. Nu trebuie să uităm niciodată că, de-a lungul anilor, multe din acesteîntrebări au fost soluționate pe măsur ă ce mai multe informații au fost scoasela lumină cu ajutorul disciplinelor: arheologie, exegeză, cercetare culturală etc. Doar pentru că nu ştim r ăspunsul la o anumită întrebare acum, aceastanu înseamnă că nu există r ăspuns la ea sau că noi, într-o bună zi, nu vomcunoaşte r ăspunsul.



PROBLEMA SINOPTICĂ

Mulți cărturari (mai ales liberalii, dar nu în totalitate) sunt astăzi preocupațide studiul "problemei sinoptice". Este o problemă pentru specialişti, dar cititorulcu un nivel mediu de pregătire şi studentul Evengheliilor trebuie cel puțin să ştiedespre ce este vorba.

I.

Ce este problema sinoptică?

A. Primele trei căr ți din Noul Testament sunt numite sinoptice, deoareceele abordează viața lui Cristos dintr-un punct de vedere comun (sun =soare, şi opsis = văzând). Există asemănări şi deosebiri între acestetrei Evanghelii.

B. Problema sinoptică constă în armonizarea acestor asemănări şidiferențe şi realizarea acestui lucru determină relația termenilorsinoptici unul față de celălalt. Orice soluție trebuie să țină cont de:

1. Ce este comun tuturor Evangheliilor

2. Ce este comun oricăror două din ele

3. Ce este specific fiecăreia

II. Care sunt principalele soluții propuse?

A. Teoria tradiției orale - Fiecare scriitor a scris în mod independent,

materialul său derivând din tradiția orală.B. Teoria folosirii reciproce - Fiecare scriitor a folosit scrierea celuilalt;

dar întrebarea r ămâne: care a fost primul scriitor?

C. Teoria documentelor - A existat un document comun, acumnecunoscut, din care scriitorii şi-au luat materialul. Mulți cărturarisunt de această părere, dar nu există un acord asupra număruluiexistent al unor asemenea documente. Mulți cărturari au căzut de acordasupra a două asemenea surse:

1. Evanghelia lui Marcu

2. Un document numit "Q" (din germanul Quelle, care înseamnă "sursă"). Principala problemă în legătur ă cu această teorie estecă nu există nici o dovadă concretă cum că ar fi existat vreodată un asemenea document.

Concluzie: În ceea ce-l priveşte pe creştin, aceasta este un domeniu legitim deinvestigare, deşi nu unul vital. Încrederea noastr ă în inspirația Scripturii este bineîntemeiată de fapt, dar inspirația ea însăşi nu elimină posibilitatea existențeisurselor.



CONTEXTUL VIEȚII LUI CRISTOS

I. Geografic Viața lui Cristos este în mod inseparabil legată de pământul şi țaraîn care El a tr ăit şi a lucrat.

A. Numele țării: Canaan, Palestina, Tărâmul Promisiunii, PământulSfânt, Israel (modern).

B. Mărimea țării: 6500 mile pătrate la vest de Iordan (mai mic decâtstatul Massachusetts). Are lungimea de aproximativ 136 de mile şilățimea de 69 de mile.

C. Împărțirea naturală a țării: Există patru asemenea împăr țiri, fiecare paralelă cu cealaltă la nord şi la sud.

1. Câmpia maritimă

a.

Se întinde de-a lungul Mediteranei pe toată lungimeaPalestinei, întreruptă numai de Muntele Carmel. La nordde Carmel câmpia este foarte îngustă. E formată dindealuri joase, teren nisipos şi este foarte fertil.

b. Patru secțiuni (de la nord la sud):

(1) Fenicia

(2) Câmpia Esdrelonului (ce se întinde spre interior)

(3)

Câmpia Sharonului

(4) Câmpia Filistenilor

2. Regiunea muntoasă (continuare a Lanțului Libanez)

a. Între Valea Iordanului şi Câmpia Maritimă. Este coloanavertebrală a țării şi căminul principal al israelițiilor.

b. Patru secțiuni naturale:

(1) Galileea de Sus (superioar ă) - Înălțimea medie amunților: 900 de metri.

(2) Galilea de Jos (inferioar ă). Dealuri de aprox. 600metri înălțime. Câmpia Esdrelonului este înaceastă secțiune.

(3) Țara Dealurilor (Vechiul Testament = MunteleEfraim, munții lui Iuda).

(4) Shephelah (dealuri joase) Acestea sunt poaleledealurilor regiunii muntoase în partea vestică a



munților, între ele şi câmpie. Se întind de-a lungulSamariei şi a Iudeei.

(5) Neghevul. (uscat în V. T. = țara sudică) Aceastaeste o serie de dealuri joase ce se întind spre sud dela Hebron spre deşertul Arabiei.

3.

Valea Iordanului O depresiune ce se adânceşte în mod progresivde la nord la sud.

a. Izvoarele Iordanului: 600 metri deasupra nivelului mării,între Hermon şi Liban.

b. Marea Galileii: 220 metri sub nivelul mării.

c. Ghor (în arabă = scobit): un defileu de 65 de mile spreMarea Moartă. Coboar ă 200 de metri mai departe; stânci

de o parte şi de alta pe o lungime de 2-8 mile.

d. Câmpia Iordanului (sau Câmpia Ierihonului), chiar lanord de Marea Moartă: 14 mile lățime, încojurată demunți de 1330 metri înălțime (de vreme ce este subnivelul mării).

4. Podişul estic (r ăsăritean) Platoul înalt la est de Iordan care seîntindse până la Deşertul Sirian. Este un pământ fertil pentru

păşuni. Secțiuni; Basan, Ghilead, Moab.

D. Apele ținutului

1. Marea Galileii (Chinereth, Ghenesaret, Tiberiadei) Lungime: 14mile; lățime: 9 mile.

2. Marea Moartă

a. Lungime: 46 mile.

b.

Suprafața ei este la 430 metri sub nivelul mării.c. Adâncimea atinge 430 metri.

d. Deosebit de bogată în minerale. Atât de sărată (de şase orimai sărată decât oceanul ) încât peştii mor în câtevaminute după ce intr ă în ea venind din Râul Iordan.

3. Râul Iordan

a.

Lungime directă: 134 de mile; şerpuieşte aprox. 200 demile.

b. Cascade 1000 metri; Cădere medie: 7 metri



c. Lățime 27-60 metri

d. Adâncime: 2-4 metri

Cu privire la conturul hăr ții...

Evidențiați cele patru diviziuni naturale ale țării Palestinei, pornind de la vest la est.

Conturați şi identificați cele cinci provincii ale Palestinei aşa cum erau pe vremealui Hristos.

Localizați şi identificați toate cursurile de apă.

Să puteți localiza următoarele:

a. Mt. Hermon l. Betsaida x. Beer-Şeba

b. Mt. Tabor m. Magdala y. M. Galileii

c. Mt. Carmel n. Tiberias z. Rîul Iordan

d. Mt. Gherizim o. Cezarea lui Filip aa. M. Moartă

e. Ierusalim p. Şechem bb. Betania d.Iordan

f. Betleem q. Cana cc. Betaniag. Nazaret r. Nain 1. Iudeea

h. Tir s. Ierihon 2. Samaria

i. Sidon t. Hebron 3. Galileea

j. Capernaum u. Cezarea 4. Decapolis

k. Horazin v. Iopa 5. Perea

w. Gaza



II. Contextul istoric

A. În cei 400 de ani înaintea naşterii lui Cristos, Palestina fusese subconducerea succesivă a persanilor, grecilor, egiptenilor, sirienilor,macabeilor şi a romanilor.

B. Pentru atingerea scopului propus de noi, vom puncta doar câteva

dinter evenimentele importante care şi-au lăsat amprentapermanentă asupra ținutului şi a poporului.

1. Perioada persană (538-330 î.Cr.) Samaritenii s-au despăr țit deevrei şi au construit un templu rival pe muntele Gherizim (vezi:

Ioan 4:20).

2. Perioada greacă (330-323 î.Cr.) Alexandru cel Mare a r ăspânditlimba greacă şi cultura elenă în toată lumea civilizată. El s-a

purtat prietenos cu evreii. A construit oraşul Alexandria în Egiptşi i-a invitat pe evrei să locuiască acolo. În această perioadă se

poate observa folosirea pe scar ă largă a limbii greceşti koine.

3. Perioada egipteană (323-204 î.Cr.) S-a scris versiuneaSeptuaginta a Vechiului Testament. Aceasta era o traducere aVechiului Testament în limba greacă.

4. Perioada siriană (204-165 î.Cr.) Opresiunea şi violențaconducătorilor în această perioadă a produs reacția unora dintre

evrei ceea ce a dus la o mai mare rigiditate a caracterului moralşi la hotărârea de a se ține strâns de moştenirea religioasă.

5. Perioada macabeilor (165-63 î.Cr.) În aceşti ani s-a observatridicarea unei dinastii (adesea numită Hasmoneană) care a datun număr de conducători în ținut. Aceasta a fost perioada în careau apărut grupări religioase distincte (fariseii, saducheii,esenienii).

6. Perioada romană (63 î.Cr. --) Această perioadă a cunoscut două

dezvoltări importante:a. Când Pompei a cucerit Ierusalimul, el a intrat în Sfânta

Sfintelor, înstr ăinându-i astfel pentru totdeauna peromani de evrei.

b. În 43 î.Cr., Macabeii (Hasmoneeni) au fost îndepărtați.Irod cel Mare (un edomit) a fost f ăcut rege de cătreromani în anul 37 î.Cr. Isus Cristos S-a născut cătresfâr şitul domniei sale.

c. Lysania: tetrarhul Abilenei, zonă mică între MunteleHermon şi Damasc. Se ştiu puține despre el. Se pare că nu a fost irodian.



III. Contextul religios

A. Grupările religioase

1. Fariseii.

a. Ei au apărut în timpul perioadei macabeilor, opunându-

se militarismului macabeilor şi căutând în mod seriosrenaşterea spirituală în Israel.

b. Ei erau (pe vremea lui Cristos) adepți ai adevărateicredințe, tradiționalişti şi patrioți. Țineau în mod ferm laVechiul Testament, deoarece îl înțelegeau. Cu toateaceastea, în dorința lor de a aplica Legea în fiecaredetaliu al vieții, ei au dezvoltat un set complicat deinterpretări orale care deveniser ă mai importante pentruei decât Legea în sine. (vezi Marcu 7:1-4). Zelul lor de a"păzi" (apăra) Legea a degenerat într-un legalism rigurosşi un formalism golit de conținut.

c. Ei au fost separati şti (semnificația numelui lor). Ei s-auseparat atât de mult încât i-au disprețuit pe cei care eraualtfel decât ei.

d. Cristos a avut conflicte cu ei din cauza:

(1) Importanței date de El religiei spirituale (dininimă) în locul (în detrimentul) ceremonialismului.Din cauză că practica lor nu se ridica la nivelulidealurile lor, El i-a acuzat de ipocrizie (vezi Matei23).

(2) El a încălcat legile lor de Sabat, prost concepute şif ăcute de către om.

(3) Pretențiile Sale de Divinitate.

e.

Atenție: Sunt multe de admirat la farisei. Nu trebuie să presupunem că fiecare fariseu era ca cei denunțați atât desarcastic de Isus în Matei 23. Au existat printre ei şiînchinători plini de seriozitate (Nicodim, Iosif dinArimeteea etc.).

2. Saducheii.

a. Ei ar putea pe drept fi clasificați ca ra ț ionali şti. Ei negau

supranaturalul şi viața viitoare (Conform textului din Matei 22:23 şi următoarele).

b. Interesele lor erau mai mult politice decât religioase. Eis-au opus ortodoxiei severe a fariseilor şi erau dornici să



"se lase duşi" de schimbările preponderent politice şiculturale.

c. Ei nu erau la fel de numeroşi ca şi fariseii dar dețineau preşedenția Sanhedrinului (Sinedriului).

3. Scribii.(cărturarii)

a. Titlul acesta este dat celor care au fost recunoscuți dreptcărturari şi autorități în domeniul Legii, atât din grupareafariseilor cât şi din cea a saducheilor (Matei 2.4, 21:15;capitolul 23).

b. Ei L-au contestat pe Isus în primul rând pentrunerespectarea de către El a practicilor tradiționale (Marcu2:16; 7:5 etc.).

c.

Ei au devenit în perioada următoare Noului Testamentrabinii cunoscuți ca învățătorii şi f ăuritorii documentelorlegale.

4. Esenienii.

a. Deşi nu este menționată în Noul Testament, această grupare monastică este considerată de scriitoriicontemporani ei (Josefus, Pliniu, Filo, Hipolit) ca una dingrupările religioase existente din timpul perioadei luiIsus.

b. Ei locuiau în aşezări comunale la vest de Marea Moartă.Localitatea Qumran, lângă care s-au găsit celebrelesreluri de la Marea Moartă, era o aşezare eseniană.

5. Irodienii

a. Aceştia erau farisei în religie, dar sprijinitori ai guvernăriilui Irod.

6. Zeloții.

a. Aceştia erau extremi şti de aripa dreapt ă în Israel,vr ă jmaşi deschişi ai Romei; au încurajat revolte ce au fostînă buşite în sânge.

b. Ei erau farisei în religie dar radicali politici. Spiritulnutrit de acest grup a dus la r ăzboiul cu Roma, care s-aterminat prin distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Cr.

B. Monoteismul



1. Această convingere că există un singur Dumnezeu a fost principala contribuție pe care a avut-o iudaismul în lume. Pevremea lui Isus, evreii erau de neclintit în pretenția lor desingur ă religie adevărată.

a. Acest monoteism categoric formează baza rezistențeievreilor la pretențiile lui Isus de Divinitate. Ei au pussemnul egalității între un singur Dumnezeu şi o singură Persoană în Dumnezeire.

2. După risipirea sau dispersarea evreilor, centrul închinăriiiudaice era sinagoga. Această instituție e posibil să fi începutsub forma unor "adunări în case" în timpul captivității înBabilon. Pe vremea lui Isus, sinagogile se găseau r ăspândite întot Imperiul, în fiecare aşezare în care erau zece capi de familiievreieşti.

C. Speranța mesianică

1. Vechiul Testament a prezis în mod clar venirea unui Mesia careva aduce o nouă zi. El urma să fie sămânța femeii (Gen. 3:15),sămânța lui Avraam (Genesa 22.18), din tribul lui Iuda (Gen.49:10) un profet ca şi Moise (Deut. 18:18), de descendență regală, ca şi David (2Sam. 7:12-16 ), un slujitor care sufer ă (Isa.53), născut dintr-o fecioar ă (Isa. 7:14), în satul numit Betleem(Mica 5:2), având calea pregătită de un înaintaş (Mal. 3:1; 4:5).

2. Această speranță a fost, de asemenea, exprimată în literaturareligioasă a evreilor, deşi concepția spirituală a lui Mesia găsită în Vechiul Testament e depreciată. Accentul cade asupra unuiîmpărat sau rege şi eliberator vremelnic. Speranța curentă mesianică în vremea lui Isus era într-un conducător temporar,deşi aspectul spiritual nu era în întregime pierdut (Simion, Ana,etc.).

3. Există un lucru care nu a intrat niciodată în mintea unui evreu:acela că atunci când Mesia lor va veni, ei Îl vor respinge. Deaceea, ideea unui Mesia care sufer ă a fost pentru ei aproapeimposibil de înțeles.



IOAN BOTEZĂTORUL : ÎNAINTAŞUL LUI CRISTOS

I. Anunțarea naşterii sale (Luca 1:5-25) Nu mai fusese nici un profet în Israelde 400 de ani. Maleahi a fost ultimul. Acum, într-un mod extrem deneobişnuit, se anunță că tăcerea profetică urmează să înceteze.

A. Starea părinților (5-13) Zaharia şi Elisabeta erau oameni buni care

tr ăiau cu o grijă mare: aceea că nu aveau copii şi erau prea bătrâni casă mai poată avea vreunul. Zaharia era preot şi, în timp ce-şiîndeplinea cu credință îndatoririle sale, a avut cea mai copleşitoareexperiență din viața sa. Îngerul Gabriel a apărut şi l-a anunțat că el şiElisabeta urmau să devină părinții unui fiu. Ei urmau să-l numeasă Ioan, care înseamnă har.

B. Caracterul fiului (14-17) Aceşti părinți au avut privilegiul unic de aafla înaintea naşterii fiului lor ce fel de om avea să fie acesta.

1.

El va aduce bucurie părinților lui (v. 14).

2. El va aduce şi altora bucurie la naşterea lui (v. 14, vezi v. 58).

3. El va fi un om cu adevărat mare (v. 15) - "va fi mare înaintea Domnului."

4. El va avea o viață pusă de-o parte pentru Dumnezeu (v. 15); elva face legământul de nazireu (vezi Numeri, cap. 6 ) şi va fi totaldiferit de alți oameni, apar ținându-I în mod clar lui Dumnezeu.

5. El va fi plin de Duh de la naştere (v. 15c).

6. El va îndeplini o slujbă deosebită în Israel, în calitate de pregătitor (deschizător)-de-drumuri sau precursor al lui Mesia.Voința sa va face o lucrare puternică ce aminteşte de Ilie,

profetul (v.16,17). Ioan urma să fie veriga de legătur ă dintreVechiul Testament şi Noul Testament (vezi Mal. 3:1; 4:5,6 ).

C. Consecințele îndoielii (v. 18-25)

1. Zaharia îşi exprimă îndoiala (v. 18). Promisiunea era dedomeniul imposibilului.

2. Îndoiala sa este dojenită (condamnată) (v. 19,20).

3. Îndoiala sa este pedepsită (v. 21-23). Muțenia a fost o pedeapsă.A fost, de asemenea, o înştiințare. Ea a risipit toate îndoielile.

4. Îndoiala sa este risipită (v. 24-25). El, al cărui nume este Har

(Ioan), urmează să fie vestitorul Celui prin care vor veni harulşi adevărul (Ioan 1:17).

II. Naşterea şi copilăria lui (Luca 1:57-80)



A. Naşterea sa (v. 57,58) - A provocat agitație printre oamenii din ținutuldeluros.

B. Darea numelui (v. 59-63) - Notați hotărârea acestei numiri: "Va finumit Ioan" .

C. Efectul naşterii sale (v. 64-66):

1. Asupra lui Zaharia: El L-a lăudat pe Domnul, recunoscândscopul Său.

2. Asupra vecinilor: venerare şi uimire.

3. Cheia vieții lui Ioan: "Mâna Domnului a fost asupra sa!"

D. Cântarea lui Zaharia (v. 67, 78)

1.

Tema: (Motivul): încercarea lui Dumnezeu (v. 68, 78) E. Copilăria (v. 80) Cât de mult am dori să ştim mai multe despre

tinerețea şi perioada de început a vieții acestui slujitor extrem dedeosebit al lui Dumnezeu, dar din păcate nu ştim nimic în plus față deaceastă afirmație sumar ă. Unde a crescut, cât timp i-au tr ăit părinții,ce ocupație a avut, cum a ajuns Cuvântul Domnului la el (Luca 3:2),toate aceste întrebări trebuie să r ămână f ăr ă r ăspuns. Iată încă o dovadă că Biblia este dezvăluirea lucr ării de mântuire a lui Dumnezeu; nu seadaugă nici un material care nu este necesar.

III. Mesajul său ( Luca 3:1-18)

A. A fost un mesaj de cea mai mare importanță în ochii luiDumnezeu.

1. Acest lucru se poate observa în modul remarcabil în care estedatat mesajul: Duhul Sfânt antrenează un împărat, unguvernator (Pontius Pilatus), trei tetraierarhi (Irod, Filip,Lysania), şi doi mari preoți. Când Dumnezeu Şi-a trimis

mesajul, El a ocolit Roma şi pe reprezentanții ei, a ocolitIerusalimul şi religia oficială şi l-a dat în pustie omului Său,special pregătit. În viziunea lui Dumnezeu, evenimentele într-adevăr importante nu se petreceau nici la Roma nici laIerusalim, ci în sălbăticia din jurul Iordanului.

B. A fost un mesaj deosebit. "Cuvântul" lui Dumnezeu (v.2) este µrhema, mai degrabă decât logos. Astfel, cel care a ajuns la ei a fost unmesaj distinct şi nu întregul adevărului divin.

C.

Mesajul ajuns a fost un mesaj presant (stăruitor). Cuvântul a venit"asupra lui" (v.2) este în greacă epi, şi înglobează în sine ideea de"asupra". Astfel, cuvântul Domnului "a venit asupra lui Ioan." Ideeaeste cea de presiune venită de sus.



D. A fost un mesaj pertinent (3:8,9). El propovăduia "botezul pocăin ț ei pentru iertarea păcatelor." Iertarea păcatelor este nevoia pertinentă aoricărei generații. "Pentru" în greacă este eis, care înglobează ideade "privind spre" iertarea păcatelor. Pocăința nu a luat cu sine păcatelelor. Pocăința indică o atitudine mentală care va face posibilă iertarea

păcatelor, când Mesia va veni şi va muri pentru ei. Pocăința trebuie să

fie autentică, aşa cum e demonstrată prin fapte potrivite (v. 8-9). E. A fost un mesaj profetic (v. 4-6; 16-17).

1. A fost un mesaj de împlinire a profeției (v.4-6, vezi: Isa. 40:3-5). Secțiunea din Isaia, începând cu capitolul 40 vorbeşte desprelucrarea marelui Rob al Domnului prin suferință spre triumf.Dar Robul (Mesia) urma să aibă un precursor, un deschizător dedrumuri. Ioan a fost împlinirea acestei profeții. El nu a fostdecât o voce.

2.

A fost un mesajul care anunța (v. 16-17). - El a anunțat venirealui Mesia şi a Mântuitorului.

a. Mesia îi va fi superior lui Ioan prin Persoana Sa (v.16 ).

b. Mesia îi va fi superior lui Ioan prin botezul Său (v.16).Botezul lui Ioan a fost un botez cu apă, indicând oschimbare a sufletului. Botezul lui Mesia va fi un botezcu Duhul Sfânt, producând o schimbare a relației cu

Dumnezeu.c. Mesia îi va fi superior lui Ioan în judecată. Ioan i-a

prevenit cu privire la ea; Mesia a f ăcut-o.

F. A fost un mesaj cu tendință, îndreptat spre anumite grupuri (7:10-14). El a denunțat în mod deschis caracterul fariseilor şi al saducheilorşi şi-a îndreptat mesajul direct spre clase diferite şi spre ascultătoridiferiți.

G.

A fost un mesaj productiv.1. A produs cercetare (v. 10-14).

2. A produs nădejde (v. 15-18).

3. A produs mânie (v. 19-20).

4. A produs respect (Matei 14:5,9). Irod a urât mesajul lui Ioandeoarece i-a ar ătat păcatul; dar a avut respect pentru omul care

a îndr ăznit să predice un asemenea mesaj.IV. Întemnițarea şi moartea sa (Mt. 14:1-12; Marcu 6:17-30; Luca 3:19,20).

Ioan a fost băgat în închisoare datorită faptului că a denunțat căsătoria luiIrod cu soția fratelui său Filip. El a fost trimis la închisoare la Macherus



(conform celor spuse de Josefus), fortăreața lui Irod din deşert, la est deMarea Moartă. Noi nu ştim cât timp a stat închis. Singura indicație pe care oavem, e cea din Ioan 5:33-35. Acest lucru se întâmpla pe la vremea celui de-al doilea Paşte din timpul lucr ării lui Isus (Ioan 5:1). Isus vorbeşte de lucrarealui Ioan la trecut. De aceea trebuie să tragem concluzia că arestarea lui Ioan,dacă nu şi moartea lui, trebuie să fi avut loc înaintea acestei trimiteri în

închisoare. El a fost decapitat ca urmare a instigilor irodienilor.V. Isus şi Ioan

A. Ioan a recunoscut că avea un scop divin (Ioan 1:33).

B. El a recunoscut relația sa de subordonare față de Mesia (Marcu1:7 ).

C. El a reconoscut caracterul temporar al misiunii sale (Ioan 3:27-30).

D. A şovăit să-L boteze pe Isus (Mt. 3:14) deoarece a recunoscutsuperioritatea lui Isus; totuşi el declar ă în Ioan 1:29.34 că nu L-acunoscut pe Isus până ce nu a fost dovedit ca atare prin semnulcoborârii porumbelului. Nu este nici o contradicție aici. Ioan eraobişnuit să aibă de-a face cu oameni care erau păcătoşi ticăloşiți. CândIsus a venit la el, el şi-a dat în mod instinctiv seama de uriaşadeosebire. S-a dat înapoi de la responsabilitatea botezării rudei sale (eierau rude de gradul trei - verişori de gradul trei.). Dar în timp ce se

mira că El este Mesia, Ioan nu a primit asigurarea divină până ceSpiritul nu S-a coborât sub forma unui porumbel. Doar atunci a pututsă anunțe: "El este Acela".

E. R ăspunsul lui Isus la întrebările lui Ioan din închisoare (Matei

11:1-6) indică încrederea Sa completă în recunoaşterea de cătreIoan a împuternicirii mesianice.

F. Isus dă glas celei mai înalte aprecieri a caracterului şi merituluilui Ioan (Matei 11:9-11; Ioan 5:35).

G. El declară că Ioan ar fi fost Ilie, dacă ar fi fost primit de poporulIsrael. Marea profeție cu privire la Ilie se găseşte în Mal. 4:5,6. Îngerula anunțat că Ioan va sluji "în duhul şi puterea lui Ilie" ( Luca 1:17).Isus l-ar fi identificat pe Ioan ca pe Ilie, dacă el ar fi fost primit ca atare(Matei 11:13,14; 17:11-13). Cu toate acestea, Ioan a fost respins denațiune. El a fost "Vocea," "deschizătorul-de-drumuri", cel prin careultima profeție din Maleahi ar fi putut să fie împlinită, dar împlinireaa fost condiționată de primirea lui Ioan de către Israel. Profeția

privitoare la Ilie urmează totuşi să se împlinească complet înainte deîntoarcerea lui Cristos. (El va fi unul din cei "doi martori" din Apoc.)



GENEALOGIA LUI ISUS

Una dintre întrebările cele mai supăr ătoare în studiul Evangheliilor priveştediferențele dintre genealogia lui Isus relatată în Matei şi cea relatată în Luca. Există două puncte de vedere principale: 1) că ambele liste cuprind genealogia lui Iosif,una subliniind legătura sa legală cu David (Matei) şi cealaltă, descendența sa reală şi biologică (Luca); 2) că Matei redă descendența lui Iosif, stabilind în consecință dreptul legal la tronul lui David, în timp ce Luca prezintă neamul Mariei careurmăreşte obâr şia fizică a lui Isus din David şi stabileşte legatura Sa sigur ă cu spițaomenească. Există oameni de bună credință în ambele tabere. Fiecare punct devedere are probleme care necesită presupuneri care ar fi destul de plauzibile dar nuşi uşor de dovedit. Faptul că nu s-a descoperit încă o soluție finală a problemei,aceasta nu înseamnă că nu există o soluție.

Trebuie amintit faptul că:

1) Un studiu al genealogiilor nu poate fi rupt de doctrina clar revelată anaşterii lui Cristos din fecioar ă.

2) Promisiunea către David a unei sămânțe care va fi rege presupune pecineva care are mai mult decât un titlu absolut legal la tron.

3) Aceasta sămânță urma să provină din coapsele lui David, adică să fieun descendent biologic direct al lui David ( 2 Sam. 7:7; 12-16; Faptele2:30; 13:23). Este important apoi să stabilim obâr şia davidică aMariei.

Având aceste lucruri în minte se pare că viziunea cea mai demnă de reținut, f ăr ă să fim dogmatici, este cea pe care ne-o dă Luca, linia regală/împătătească prin Maria,în timp ce Matei dă linia legală prin Iosif.

Următorul sumar s-ar putea să fie de folos:

I. Genealogia lui Iosif (Matei 1:1-17)

A. Observații asupra genealogiei redată de Matei

1.

Conține trei grupe de către 14 generații fiecare (v.17): de laAvraam până la David; de la David până la captivitatea

babiloniană; de la captivitatea babiloniană până la Cristos.

2. Matei spune în mod clar că ceea ce el redă este genealogia luiIosif (v.16).

3. Textul indică cu grijă că, deşi Isus a fost din linia de descendență legală a lui Iosif, el nu a fost procreat de el. Pronumele tradus

"din care" în v.16 este de genul feminin.4. Genealogia începe cu menționarea lui Avraam şi David, ambii

ar ătând caracterul ei rasial şi regal (v.1). Aceasta este în acordcu accentul pe care-l pune Evanghelia lui Matei.



5. Relatarea continuă cu Iuda, din fiii lui Iacov (v.2). Aceasta estelinia regală (Gen. 49:10).

6. Genealogia trece prin regii lui Iuda, ar ătând pretendența legală la tron (v.6-11).

7. Cuvintele "fiu" şi "a născut" nu înseamnă în mod necesar

descendența imediată, ci numai descendența directă.

a. În v. 1 David este numit fiul lui Avraam.

b. În v. 8 lipsesc cei trei descendenți imediați ai lui Ioram.

8. Capitolele introductive din Matei se ocupă de istoria lui Iosif,deci informația trebuie să fi venit de la el. Astfel este de aşteptatca în Matei să găsim genealogia lui.

B.

Obiecții la genealogia redată de Matei 1. El a f ăcut o greşeală la împăr țirea în grupuri de câte14, de vreme

ce sunt numai 41 de nume.

a. Matei nu pretinde 42 de nume. El spune doar că sunt treigrupuri de câte14 generații.

b. Metoda de calcul (apreciere) a lui Matei nu estecunoscută. Lista sa pare să fi fost alcătuită pentru

simetrie (nu toate numele sunt incluse) sau ca un ajutor pentru memorie. Un eveniment (captivitatea babiloniană) este inclus ca o parte a listei. S-ar putea caevenimentul să fi fost luat în considerare, s-ar putea caDavid să fi fost numărat de două ori.

2. Sunt omise nume în această genealogie (după Ioram, trei nume;după Iosia, un nume).

a. Acest lucru este foarte obişnuit în genealogiile Vechiului

Testament.

b. Cele mai importante nume sunt menționate. Accentuleste pus asupra liniei directe de descendență.

3. Sunt incluse numele a cinci femei, ceea ce este contrarobiceiului evreiesc: Tamar, Rahav, Rut, soția lui Urie, Maria.

a. Nici una din acestea nu este enumerată în grupurile celor14.

b. Fiecare este deosebită într-o anume privință şi Matei leinclude din motive specifice (trei erau păcătoase ordinareşi una a fost o neevreică).



(1) "Ne-am fi aşteptat ca genealogul să păstreze o tăcerediscretă, respectând aceste femei, văzând că trei dintre eleerau pângărite de păcat şi una din ele era o str ăină.

Neîndoios motivul numirii lor aici este să arate că Cel carea venit 'să-l salveze pe cel pierdut', Prietenul păcătoşilor, nudisprețuieşte o asemenea descendență. Această Evanghelieîn genealogie este revelația caracterului plin de milă almesajului creştin." 1

II. Genealogia Mariei (Luca 3:23-28)

A. Capitolele introductive din Luca o scot în evidență pe Maria şigenealogia ei este anticipată în Luca.

B. S-ar părea potrivit ca Luca să redea descendența reală saubiologică a lui Isus de vreme ce scria pentru toți oamenii -- nunumai pentru evrei.

C.

Genealogia alcătuită de Luca începe cu Isus şi se încheie cu Adam,accentuând astfel legătura Domnului cu întreaga rasă umană.

D. Absența articolului grescesc alături de numele Iosif (v.23), cu toatecă el apare cu orice alt nume din listă, "pune numele în afara linieigenealogice" (Godet).

1. "Iosif" apar ține parantezei "cum se credea"; în consecință "fiind(cum se credea fiul lui Iosif) fiul lui Eli."

2.

Luca a relatat deja modul în care s-a născut Cristos, deci n-artrebui să existe confuzie în mintea cititorului în legătur ă cuaceasta. Isus a fost nepotul lui Eli.

E. Genealogia alcătuită de Luca se deosebeşte de cea a lui Matei, dela Isus la David.

1. Genealogia alcătuită de Matei porneşte de la David prin fiul săuSolomon. Lista lui Luca porneşte de la David prin fiul săuNatan.

2. Genealogia alcătuită de Luca prezintă dovada împărătească adreptului lui Cristos la tron (scaunul la domnie).

a. Linia împărătească nu putea fi cea a lui Solomon dincauza celor scrise în Ieremia 22:28-30: blestemul asupraliniei lui Ieconia.

b. Problema care se pune este următoarea: Mesia trebuia să iasă din coapsa (osul) lui David (Fapte 2:30), totuşi nu pelinia lui Iosif, din cauza blestemului asupra lui Ieconia. El

1 Alexander Scroggie, p. 510.



trebuia să moştenească tronul prin linia împăr ătească a luiSolomon, totuşi el nu îndr ăzneşte să fie sămânța aceleilinii.

c. Singura soluție este ca Mesia să fie născut dintr-o fecioar ă care este o descendentă a lui David şi care se căsătoreştecu un om din linia regală a lui Solomon, f ăcând din soț tatăl Lui legal.

F. În timp ce genealogia alcătuită de Matei este legală, a lui Luca estebiologică sau împărătească.

G. Genealogia alcătuită de Luca este redată la începutul lucrării luiIsus, în loc să fie redată la începutul Evangheliei. Matei, scriindpentru evrei, trebuia să dovedească pretențiile lui Isus la scaunulde domnie imediat, altfel el nu ar fi fost convingător.

III.

REZUMAT

A. Genealogia alcătuită de Matei ne arată dreptul legal al lui Isus latronul lui David prin Iosif, care a fost un descendent al fiului luiDavid, Solomon.

B. Genealogia alcătuită de Luca ne redă descendența împărătească (linia de sânge) a lui Isus de la David prin Maria, care a fost odescendentă a fiului lui David, Natan.

C.

În timp ce noi am putea avea dificultăți serioase pentru a împăcaunele din detaliile genealogiilor, se pare că nu era nici o întrebare în mințile contemporanilor lui Isus, privitoare la obârşia Sa.

1. "Descendența davidiană a lui Isus n-a fost pusă niciodată în discuție; pretenția Sa de a fi Mesia nu a fost niciodată contestată pe motiv că descendența Sa din David ar fi fost îndoielnică (Matei 12:23; 15:22;20:30,31; 21:9,15). Cei care nu au acceptat naşterea din fecioar ă vor şti că titlul lui Isus a fost determinat de linia genealogică a lui Iosif şi cei care auacceptat naşterea din fecioar ă trebuie să fi avut un motiv să creadă că Maria

a fost de descendență davidică."2

Lecturi Suplimentare

Barndollar, Dreptul lui Isus la tronul lui DavidMachen, Naşterea virginală lui Cristos, 203-209Robertson, O armonie a Evangheliilor, 259-262Scroggie, Un ghid al Evangheliilor, 505-510Gromacki, Naşterea virginală (curată) a lui CristosHanke, Validitatea naşterii feciorelnice

2 Alexander Scroggie. p. 509.



NAŞTEREA, COPILĂRIA ŞI TINEREȚEA LUI CRISTOS

Ceea ce urmează este un rezumat al primilor treizeci de ani din viața lui Isus.Materialul Evangheliei este grupat în unsprezece episoade sau perioade. Este clarcă intenția divină nu a fost de a ne relata întreaga viață a lui Cristos. Există undezechilibru între aploarea scrierilor relatând evenimentele care înconjoar ă naştereaSa, o frază rezumând doisprezece ani (de la vârsta de 2 la 12 ani), un paragrafconținând un incident pe când avea doisprezece ani, şi o altă frază rezumativă acoperind optsprezece ani din adolescența Sa şi din prima sa tinerețe.

I. Vestirea către Maria (Luca 1:26-56)

A. Mesajul rostit de îngerul Gabriel (26-38)

1. Mama lui Isus era o fecioar ă curată (27). Acest lucru nuînseamnă că ea a fost aleasă să fie mama Domnului nostru dincauza lipsei ei de păcate sau al oricărui alt merit.

2. Fiul pe care Maria îl va naşte urma să fie Mântuitor (31),Împărat (32,33) şi Fiul lui Dumnezeu (35).

3. Zămislirea a fost un miracol, implicând toate cele trei Persoaneale Divinității (35).

4. Minunata supunere a Mariei la auzul acestei vestiri neaşteptatearată caracterul ei evlavios (38).

B.

Confirmarea mesajului (39-56)

1. Vizitarea Elisabetei care era însărcinată în luna a şasea cu Ioanva încuraja credința Mariei. Sarcina Elisabetei a fost unmiracol, dar nu o naştere din fecioar ă.

2. Magnificatul (cântarea de laudă a Mariei) (46-56) relevă faptulcă credința Mariei a fost în mod ferm sprijinită de cunoaştereaVechiului Testament şi a Dumnezeului ei.

II.

Vestirea lui Iosif (Matei 2.18-25) Iosif era un om ales (19), adânc mâhnit deceea ce el credea a fi lipsa de fidelitate a Mariei. Vestea pe care i-a adus-oîngerul a uşurat sufletul său neliniştit şi l-a f ăcut să participe de bunăvoie lamarele eveniment. Din punct de vedere doctrinar acest paragraf esteimportant deoarece el face clar faptul că Iosif NU a fost tatăl lui Isus. Acestlucru aduce o contribuție importantă la doctrina naşterii Sale din fecioar ă.Pentru cei care ar nega-o, paternitatea lui Iosif nu este o alternativă.

III. Naşterea lui Isus ( Luca 2:1-20) Această cunoscută relatare necesită un mic

comentariu. Dar observați:A. Timpul (momentul) naşterii lui Isus



B. Locul naşterii lui Isus implică controlul suveran al lui Dumnezeu asupra problemelor omeneşti. Prin impunerea birului roman, El amişcat întreaga lume romană pentru ca Maria şi Iosif să ajungă la loculunde profetul Mica spusese că se va naşte Mesia (Mica 5:2).

C. Împrejurările umile ale naşterii scot în evidență adevărul afirmațieidin 1 Cor. 8:9.

D. Îngerii au avut un rol important în viața Celui "care a fost f ăcutpentru puțină vreme mai pe jos decât îngerii din pricina morții pecare a suferit-o" (Evrei 2:9). Sunt văzuți la naşterea Sa, la ispitireaSa, la agonia în Gr ădină, învierea, înălțarea şi a doua Sa venire.

IV. Tăierea împrejur şi numirea (Luca 2.21) Tăierea împrejur a purtat mărturialegăturii Sale cu poporul Israel (Gen.17:9-14) şi numirea a vestit marelescop al venirii Sale. Isus înseamnă Iehova salvează / mântuieşte.

V.

Înf ătişarea înaintea Domnului (Luca 2:21-38)

A. Înf ătişarea prefigurează propria fidelitate a lui Isus față de Legeasub care S-a născut.

B. Simion şi Ana sunt reprezentanți ai rămăşiței credincioase dinIsrael, care căutau un Mesia care să fie mai mult decât un eliberatormilitar .

VI. Vizita magilor (Matei 2:1-12)

A. Nu câştigăm prea mult speculând asupra identității magilor. Noinu ştim cine sunt ei.

B. Steaua a fost steaua Sa, un semn apărut în mod supranatural pentrua-i călăuzi pe oameni spre Betleem.

C. Reacția lui Irod este de înțeles, ținând cont de propriile salesuspiciuni şi de natura sa crudă şi ținând, de asemenea, cont de

presiunea constantă venită de la Roma, sub care el conducea.

D. Informațiile date de marii preoții şi de cărturari scot în evidență osituație tristă: Aceşti oameni erau indiferenți din punct de vederespiritual față de adevărul pe care îl cunoşteau.

VII. Fuga în Egipt (Matei 2:13-18)

A. Maria şi Iosif erau foarte săraci, dar acum lunga lor călătorie înEgipt putea fi finanțată din darurile aduse pentru ei de către magi. Noinu ştim cât timp au stat acolo, dar timpul a fost relativ scurt.

B. Uciderea pruncilor de către Irod este în absolută concordanță cuceea ce ştim despre caracterul acestui om josnic.



C. S-au f ăcut estimări foarte diferite în legătură cu amploareamasacrului. Betleemul era un sat mic, deci probabil uciderile nu aufost atât de extinse. Josefus nu le menționează, deci probabil nu auimpresionat prea mult Israelul.

VIII. Întoarcerea în Nazaret (Matei 2:19-23; Luca 2:39)

A.

Arhelau a fost la fel de mârşav şi brutal ca şi tatăl său Irod. Josefusspune că pentru a ar ăta că el este fiul adevărat al acelui tiran, Arhelauşi-a inaugurat domnia printr-un masacru de 3000 de oameni.

B. Nazaret, aflat în Galileea, urma să fie locul unde Isus Şi-a petrecutviața până la începerea lucr ării Sale publice.

IX. Copilăria la Nazaret (Luca 2:40) Această singur ă propoziție reprezintă rezumatul anilor Săi de copilărie până la vârsta de doisprezece ani. El a

parcurs o dezvoltare umană fizică, mentală şi spirituală normală.

X. Vizita la Ierusalim la vârsta de doisprezece ani (Luca 2:41-50)

A. Isus era acum conştient de misiunea Sa divină (49).

B. El S-a supus bucuros părinților Săi şi S-a întors cu ei pentru a mai petrece încă 18 ani în Nazaret.

XI. Anii din Nazaret "trecuți sub tăcere" (Luca 2:52)

A.

În decursul acestor ani, Isus a fost f ăcut "să Se asemene fra ț ilor S ăi" în toate lucrurile (Evrei 2:17 ). El a fost "unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar f ăr ă păcat." (Evrei 4:15)

B. Iosif a murit la un moment dat şi Isus, în calitate de cel mai mare fiu,a devenit cap al familiei. El a învățat meseria tatălui său adoptiv aşaîncât a fost numit "tâmplarul" (Marcu 6:3). Prin experiență şiobservație El a învățat viața de familie, viața în obşte şi viața rurală.Rodul acestor ani se vede în învățătura sa. El cunoştea viața, îicunoştea pe oameni; El învăța din experiență, pe măsur ă ce creştea (şiaştepta) în Nazaret.

NOTĂ SPECIALĂ: Momentul naşterii lui Isus

Luca menționează două informații istorice pentru a data acest eveniment:recensământul general şi guvernarea lui Quirinius (Luca 2:1,2). Alte mărturiine ajută să stabilim data cu o aproximație rezonabilă. Mărturiile sunt după cum urmează:

1. Moartea lui Irod cel Mare în 4 î.Cr.

De vreme ce Isus S-a născut în timpul domniei lui Irod (Matei 2:1), aceastaeste data cea mai târziu posibilă.



Josefus afirmă că Irod a murit în al 37-lea an al domniei sale. El a fostdeclarat împărat de către romani în anul 714 AUC şi al 37-lea an ar fi 750.

Josefus de asemenea afirmă că Irod a murit la scurt timp după eclipsa de lună (care s-a petrecut în 12 şi 13 martie) cu cel puțin o să ptămână înainte de Paşte(deci în 5 aprilie) Deci a murit între 13 martie şi 5 aprilie în 750 AUC.

(NOTĂ: AUC = "anno urbis conditae = "anul fondării cetății", anulîntemeierii Romei. 750 AUC corespunde cu anul 4 î.Cr. în calendarulnostru.)

2. Înscrierea generală (recensământul general) sub Cezar Augustusa. Augustus a emis un ordin general de recensământ privind

întreaga lume romană. Datele diverselor recensămintearată că ele interveneau periodic, la fiecare 14 ani.

(Vezi "Apariția lui Cristos" în Dicționarul de teologie a lui Baker; "S-a născut Cristos la Betleem? de Ramsey; Viața scurtă a lui Cristos deHarrison, p. 37,38)

b. În conformitate cu Josefus, Quirinius a organizat un recensământ mareîn Siria în anii 6-7 d.Cr.

c. Recensământul anterior (cu 14 ani mai devreme) a avut loc în 8 î.Cr.(în conformitate cu Tertullian). AUC 746 este astfel data cea maitimpuriu posibilă a naşterii lui Cristos.

d. Există dovezi că regele Irod a căzut în dizgrația lui Augustus în jurulanului 8 sau 7 î.Cr. şi a fost for țat să organizeze acelaşi recensământca în Siria (Josefus). Altfel Irod, în calitatea sa de împărat, nu ar fitrebuit să facă aceasta.

Trimiterea unui ambasador împăciuitor la Roma de către Iord ar ficauzat o întârziere de câțiva ani în executarea ordinului, la 6-5 î.Cr.

(AUC 748-749).NOTE DESPRE QUIRINIUS

1). Celebra guvernare a Siriei de către Quirinius a avut loc între anii 6-9d.Cr.

2). O inscripție găsită la Tibur (Tivoli) în 1764 arată că Quirinius aguvernat de 2 ori Siria. O inscripție similar ă s-a găsit la Antiohia înAsia Mică.

3). Dat fiind că guvernatorii civili ai Siriei sunt cunoscuți în timpul acestorani (î.Cr.), e probabil ca Quirinius să fi fost guvernatorul militar alSiriei.



El ar fi la fel de bine cunoscut cititorilor lui Luca. Luca spune"guverna", nu "era guvernator".

3. Începuturile lucr ării lui Isus şi a lui Ioan (Luca 3:1)

"Al 15-lea an al domniei lui Tiberius Cezar."

a. Ioan1) Tiberius a fost împărat din anul 14 d.Cr. (AUC 767) până în 37

d.Cr.

2.) Al 15-lea an al său ar fi 781 sau 28 d.Cr.

b. Isus

1) Isus avea 30 de ani la vremea începutului lucr ării Sale.

"În jur de 30" înseamnă câteva luni mai mult sau mai puțin (cel puțin aceasta este semnificația cea mai evidentă).

781 - 30 = 751 pentru naşterea lui Isus. Cu toate acestea Irod amurit în 750.

2) Însă Tacitus afirmă că "Tiberius este adoptat de Augustus ca fiuşi f ăcut părtaş la împăr ăție." (764 sau 765) "La cererea luiAugustus, Tiberius a fost investit cu autoritate egală în toate

provinciile."Dacă acest lucru poate fi admis, anul 749 (5 î.Cr.) ca an alnaşterii lui Cristos se va potrivi cel mai bine cu ceilalți factori.

4. Construirea templului lui Irod (Ioan 2:20)

a. Templul era în constructie de "patruzeci şi sase de ani" şi nu era încă gata. Aceasta afirmație a fost f ăcută la primul Paşte al lui Isus.

b. Josefus a spus că Irod a început construirea în al 18-lea an al domnieisale. 18 + 56 adunați la 717 (moartea lui Antigonus, ultimul împăratdin familia Maccabena) = 781 sau 780 dacă ultimul an era încă în curs.780-30˝ = 749˝ (5 î.Cr.).

(Josefus se contrazice în ceea ce priveşte datele domniei lui Irod, darcele precedente par corecte).

NOTĂ: Alte date sunt considerate a fi semnificative într-o anumită măsur ă:

1. Steaua

a. Kepler susține că în 747 (7 î.Cr.) a existat o aliniere a planetelor Saturnşi Jupiter şi în 748 Marte s-a adăugat şi ea grupului. Dar cuvântulfolosit este "stea", nu grup de stele.



b. Mărturii chinezeşti înregistrează o cometă în primăvara anului 749.

c. Însă, chiar dacă această stea a fost un eveniment miraculos, totuşi eanu are nici o semnificație cronologică.

2. Uciderea de către Irod a copiilor "de doi ani şi sub doi ani"

Toate acestea indică faptul că evenimentul s-a intâmplat la câteva luni după naşterea Sa. Irod ar fi extins în mod natural limitele pentru a fi sigur că ajunge la victima sa. De vreme ce nu ştim data vizitei magilor, cei doi aninu ne sunt tocmai de folos, cu excepția faptului că naşterea s-a petrecut nucu mai mult de doi ani înaintea mor ții lui Irod.

Există o serie de profeții în Vechiul Testament care atrag atenția şi toate suntlegate de prima Sa venire. Noi vom nota aici prezicerea lor şi împlinirea lor.

A. CALIFICAREA UMANĂ A LUI CRISTOS

Prezicerea Îndeplinirea

1. Sămânța femeii Genesa 3:15 Matei 1:18

2. Născut dintr-o fecioar ă Isa. 7:14 Mt. 1:22,23

3. Din seminția lui Avraam Gen. 12:3,7 Gal. 3:16

4. Din tribul lui Iuda Gen. 49:10 Evrei 7:14

5. Din casa lui David 2 Sam. 7:12,13 Luca 1:31-33

B. LUCRAREA DE MÂNTUIRE A LUI CRISTOS

1. Naşterea la Betlehem Mica 5:2,3 Mt. 2:6

2. Numit Emanuel Isa. 7:14 Mt. 1:23

3. Venerat de Neamuri Isa. 60:3,6,9 Mt. 2:114. Chemat din Egipt Osea 11:1 Mt. 2.15

5. Un înaintaş Isa. 40:3 Mt. 3:1-3

Maleahi 3:1 Marcu 1:2,3

C. LUCRAREA DE TREI ANI

1. Umplut şi uns de către Duhul Isa. 11:2,3 Lc. 3:22; 4:18

Ioan 3:34

2. Într-o misiune de salvare Isa. 61:1 Luca 4:16-19



3. Un f ăcător de miracole Isa. 35:5,6 Mt. 11:4,5

4. Să le binecuvânteze pe Neamuri Isa. 11:10 Rom. 15:9-12

5. Un om al durerii Isa. 50:3 Evrei 2:18

6. Respins de oameni Psa. 69:8 Ioan 1:11;7:5

7. Păr ăsit Zaharia 13:7 Mt. 26:31

8. Biciuit şi zdrobit Isa. 50:6 Mt. 26:67

9. I se dă oțet să bea Psa. 69:21 Mt. 27:34,48

10. Str ă puns de cuie Psa. 22:16 Luca 23:33

11. Păr ăsit de Dumnezeu Psa. 22:1 Mt. 27:46

12. Agonizează din cauza setei Psa. 22:15 Ioan 19:28

13. Încredințarea duhului Său în

Mâna lui Dumnezeu Psa. 31:5 Luca 23:46

14. Împăr țirea veşmintelor Psa. 22:18 Ioan 19:23,24

15. Nici un os zdrobit Psa. 34:20 Ioan 19:33-36

Numeri 9:1216. Îngropat cu bogații Isa. 53:9 Mt. 27:57-60

* Există mai mult de 30 de profeții împlinite în cei 33 de ani şi jumătate deviață a lui Cristos!



BOTEZUL LUI ISUS

Matei 3:13-17; Marcu 1:9-11; Luca 3:21-22

I. Momentul botezului: în al 30-lea an al vieții lui Cristos (Luca 3:23); probabil spre sfâr şitul anului 26 d.Cr. sau la începutul anului 27.

II.

Locul botezului: în râul Iordan. Isus coborâse de la Nazaret spre Bethabarasau Betania de dincolo de Iordan (Ioan 1:28). Această aşezare nu se cunoaştecertitudine.

III. Acțiunea botezului

A. Isus a luat inițiativa. El a venit de la Nazaret cu scopul expres de afi botezat (Matei 3:13).

B. Ioan, recunoscând superioritatea lui Isus a şovăit să-L boteze

(Matei 3:14), dar Isus a insistat.IV. Semnele care au însoțit botezul

A. Cerurile deschise - Nu exista în El nici un păcat care Să-L despartă de partişia cu Dumnezeu. Vezi Marcu 15:38. Sugestia aici este:

B. Coborârea peste El a Duhului Sfânt sub forma unui porumbel

1. Acesta a fost semnul prin care Ioan Botezatorul L-a identificat

pe Isus drept Mesia (Ioan 1:32-34). 2. Aceasta a fost ungerea (miruirea) cu Duhul Sfânt a Omului Isus

Cristos, pentru slujba divină (Fapte 10:38).

3. Notați ce f ăcea Isus când Duhul a coborât asupra Sa: El Se ruga(vezi: Fapte 4:31).

4. Ce simbolizează porumbelul? Vezi:

a. Matei 10:16;

b. Gal. 5:22;

c. Isa. 42:1-4;

d. Matei 12:17 şi următoarele.

C. Vocea din ceruri: " Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi g ă sesc pl ăcerea." Aici este exprimată aprecierea Tatălui față de Fiul Său.

1.

Privind înapoi: a fost aprobarea celor 30 de ani trecuți.



2. Privind înainte: a fost aprobarea celor 3 ani şi jumătate delucrare, de vreme ce Fiul era acolo implicându-se El Însuşi înaceastă lucrare.

3. Aici se găsesc aluzii clare la două pasaje din Vechiul Testament: Isa. 42:1; 61:1.

4.

Aici se află în mod distinct toate cele trei Persoane aleDivinității.

V. Semnificația botezului

A. A fost un act de confirmare (aprobare) a lucr ării lui Ioan.

B. A fost un act de inițiere. El era pe punctul de a începe lucrarea viețiiSale păr ăsind familia, pe mama Sa, meseria şi viața Sa particular ă.

C.

A fost un act de consfințire. El S-a lăsat în voia planurilor Tatălui şi ascopului lucr ării Sale. "...căci a şa se cade să împlinim tot ce trebuieîmplinit" (Mt. 3:15). Neîndoios a împlini “tot ce trebuie împlinit“înseamnă pentru orice om ascultarea perfectă şi deplină de voia luiDumnezeu, aşa cum ştie el. Isus porneşte acum să împlinească scopul

pentru care a venit în lume. Acel scop Îl va duce la Cruce şi pe CruceEl va "împlini tot ce trebuie împlinit" în cel puțin două sensuri:

1. Cu privire la Sine Însuşi: El va realiza ascultarea pentru care Ela venit pe lume (Fil. 2:8);

2. Cu privire la lume: El va stabili temeiul pe baza căruia omul păcătos poate fi declarat cu totul neprihănit (Rom. 3:23.24).

D. A fost un act de anticipare. Botezul Său în apă nu a fost decât o prevestire a botezului suferinței (Matei 20:22,23), prin care El va plăti pentru suferințele oamenilor.

E. A fost un act de pregătire. Vezi Faptele 10:38. Coborârea Duhuluiasupra Lui a fost ungerea pentru slujire, de care El avea nevoie ca unom adevărat, depinzând de Tatăl.

F. A fost un act de identificare. Mântuitorul trebuie identificat (socotit)cu rasa păcătoasă pe care El a venit s-o mântuiască (Isa. 53:12). Acestlucru este în concordanță cu tăierea Sa împrejur, numirea Sa etc. Întimp ce acea "identificare" a avut împlinirea finală pe Cruce, undeDomnul nostru a fost socotit a fi un criminal obişnuit, aici prinsupunerea Sa la botezul pocăinței, El S-a identificat cu oamenii

păcătoşi, ale căror păcate vor fi iertate prin moartea Sa ca jertf ă.

G. A fost un act de realizare, adică de împlinire a promisiunilorVechiului Testament care vorbea de ungerea lui Mesia pentru lucrareaSa (Isa. 42:1; Isa. 61:1,2).



CONCEPȚII GREŞITE DESPRE BOTEZUL LUI ISUS

1. A fost ocazia când El Şi-a asumat Divinitatea (docetismul).

2. A fost ungerea (miruirea) Sa în preoție.

R ăspunsuri la aceasta:

a. Aceasta nu a fost o ungere în sens preoțesc (Evrei 5:1);

b. Nu putem aplica cerințele levitice rânduielii lui Melhisedec (Evrei5:6);

c. Lucrarea pământească a lui Cristos a fost în principal cea de jertfire(Miel), nu cea de preot. Slujba de preot a început după Calvar.

d. Prin aducerea Sa înaintea Domnului în Templu, El a fost eliberat de

serviciul preoțesc pământesc ( Luca 2:22; vezi:. Ex. 13:2; Lev. 12:8; Nu. 8:16-17).

3. A fost recunoaşterea implicării Sale în vina rasei umane.

Dar vina păcatului omenesc a "că zut asupra Lui" (Isa. 53:6) la cruce. El "a purtat păcatele noastre în trupul Sau pe cruce...." nu în timpul vieții Sale.



ISPITIREA LUI ISUS

Matei 4:1-11; Marcu 1:12-13; Luca 4:1-13

Introducere:

1. Diferențe (deosebiri) între texte

a. Matei şi Luca inversează ordinea celei de-a 2-a şi a 3-a ispitiri.

b. Doar Marcu menționează faptul că El a fost cu "fiarele, sălbatice"(Marcu 1:13).

Semnificație:

c. Matei şi Marcu menționează lucrarea îngerilor în timp ce Luca nu oface.

2. Scopul ispitirii.

a.. Din punctul de vedere al lui Satan: A fost încercarea lui de a-Ldescalifica pe Cel prin care scopurile lui Dumnezeu trebuia să fieîndeplinite.

b. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu-Tatăl: A fost o demonstrație acompetenței lui Isus de a fi Mesia şi R ăscumpăr ătorul.

c. Din punctul de vedere al lui Isus: A fost o demonstrație că omul,mergând în Duhul, folosind şi sprijinindu-se pe Cuvântul Domnului,este mai mult decât biruitor în lupta cu Satana.

Notă: Isus a fost ispitit în umanitatea Sa, nu în divinitatea Sa.

Dovezi ale acesteia:

1) Matei 4:4: "...Omul nu tr ăie şte numai cu pâine ci cu oricecuvânt care iese din gura lui Dumnezeu".

2) Matei 4:11: "...îngerii au venit şi au început să-I slujească." N-ar trebui ca îngerii să slujească Divinitatea.Dumnezeu nu oboseşte, nici nu osteneşte (Isa. 40:28).

3) Iacov 1:13: "... Dumnezeu nu poate fi ispitit, ca să facă r ău..."

4) Judecând lucrurile din punct de vedere practic, dacă Isusar fi fost ispitit la nivelul divinității sale, ar fi fost puțină valoare în această mărturie pentru noi, în calitatea noastr ă de simpli oameni (deşi r ăscumpărați), deoarece noi nuavem divinitatea, ca parte a naturii noastre, pe care să ne

putem baza.



3. Perfecțiunea (desăvâr şirea) lui Isus

"Desăvâr şit/ impecabil" - din latinescul in (nu) şi Peccare (a păcătui).

a. Întrebarea deseori dezbătută este: A fost Isus în stare să nu păcătuiască sau nu a fost în stare să păcătuiască? Aceasta implică întrebareaurmătoare, "Dacă (aşa cum insistăm noi aici) El nu a fost în stare să

păcătuiască, cum putem noi să spunem că această ispitire a fost un testautentic, de vreme ce nu avea nici o posibilitate să poată să reacționezela ispitire?

b. Noi trebuie să insistăm asupra faptului că Isus nu a putut să păcătuiască şi, cu toate acestea, experiența ispitirii a fost foarte reală (adevărată).Judecați următoarele:

1) Isus a fost Dumnezeu-Om, posesor a două naturi complete şiadevărate, dar acționând întotdeauna ca o Persoană unică şinedivizată. Sau, altfel spus, întotdeauna cea care acționează estePersoana, niciodată "natura". De aceea, a spune că Cristos ar fi

putut păcătui înseamnă a-L implici pe Dumnezeu în păcat, ceeace este imposibil. "C ăci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă r ău, şi El Însu şi nu ispite şte pe nimeni" (Iacov 1:13).

2) Însuşi Isus a negat faptul că ar fi ceva în El care ar r ăspunde la păcat: "...vine st ă pânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine" (Ioan 14:30). De vreme ce Cristos nu avea nici o urmă

de păcat, fie personal, fie moştenit, nu există nimic în El la careSatan şi păcatul puteau face apel (puteau recurge).

3) Trebuie să nu uităm natura reală a ispitirii. Luați în considerareurmătoarele: “Ispitirea este în mod literal o testare (încercare),

pentru a vedea dacă cel pus la încercare va alege slujirea luiDumnezeu sau nu. Acest lucru nu implică în mod necesar

posibilitatea unui eşec în a trece de încercare. Teoretic vorbind,aceasta înseamnă că noi nu ştim dacă metalul în discuție esteaur, s-ar putea ca noi să avem în mintea noastr ă posibilitatea cametalul să se dovedeasca a nu fi aur, când e testat. Dar de faptnu există o asemenea posibilitate. Aurul, pentru simplul motivcă este aur, va trece de încercare şi este imposibil să nu o facă.Dacă nu am cunoaşte adevărata natur ă a persoanei lui Cristos,am presupune că El s-ar putea să fi dat greş în momentul ispitirii.Dar ştiind, aşa cum de fapt ştim, că El este Fiul adevărat al luiDumnezeu, noi de fapt ştim că El nu ar fi putut păcătui. Fiindaur curat, era imposibil ca El să nu fi trecut de încercare. E

putea fi ispitit de Satan în multe feluri; dar era imposibil ca El

să cadă, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu.3

3 Teologie luterană, Dr. Joseph Stump, citat de Boettner în Studii de teologie, p. 211.



4) Scriptura declar ă simplu şi clar că Isus a fost ispitit (Matei 4:1; Marcu 1:13; Luca 4:2; Evrei 2:18; 4:15). Fie că înțelegem din punct de vedere intelectual, fie nu înțelegem "psihologia"ispitirii, aceste afirmații stabilesc pentru totdeaunaautenticitatea ispitirii pentru credincios.

5) De fapt Isus a tr ăit "sentimentul" ispitirii (Evrei 4:15) mai adâncdecât o facem noi. O persoană pur ă este mai sensibilă la boală când e confruntat cu ea decât cineva care este în mod frecvent

bolnav.

4. Împrejurările ispitirii

a. El era "plin de Duhul Sfânt" (Luca) "condus de Duhul" (Matei),"Duhul L-a îndemnat să meargă în pustie" (Marcu).

b. El a fost in "pustie".

c. El de fapt a tr ăit în medii contrastante:

1) Fizic: în pustie

2) Spiritual: în Duh.

Unul care umblă "în Duhul" îşi va găsi mediul spiritualmai apropiat de el decât pe cel fizic. Vezi: Gal. 5:16.

d. El postise.1) Confruntarea cu atacurilor sălbatice ale lui Satan a cerut

concentrarea întregii Sale ființe şi personalități. Tot restul ar ămas în afara conflictului.

2) Foamea este o poftă (dorință) legitimă şi lipsită de păcat. El afost atacat la acest punct.

5. Căile ispitirii

a. Viața este alcătuită din partea spirituală (ca natur ă), partea fizică şi ceavocațională. (Aceste idei au fost imprumutate de la G. CampbelMorgan, Crizele lui Cristos).

1) Omul este de natur ă esențialmente spirituală.

2) Dar spiritualul trebuie să se exprime prin fizic.

3) Omul în ființa sa spirituală şi fizică, nu există doar de dragul de

a exista; Dumnezeu are un scop pentru el, o vocație pentru viațalui:

* În sens larg: să-L slăvească pe Dumnezeu;



* În sens specific: Într-un loc, timp, ocupație.

b. Fiecare din atacurile lui Satan asupra Domnului nostru s-a concentratîn jurul uneia din aceste zone.

c. Privite într-un alt cadru, ispitirile au ajuns la El prin cele trei canale:"pofta cărnii, pofta ochilor şi lăudăroşia vieții" (1Ioan 2:15-17).

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

I. PRIMA ispitire (Matei 4:3,4) Fii egoist! Pofta cărnii Ispitirea la nivelfizic

A. Atacul (v.3)

1. " Dacă e şti Fiul lui Dumnezeu..." Referire la vocea luiDumnezeu auzită la botez.

2.

Ținta atacului - Foloseşte-ți puterea pentru a-ți satisface nevoiafizică legitimă, f ăr ă referire la voia lui Dumnezeu.

3. Sugestia din spatele atacului - Nevoile supreme ale omului suntsituate în zona fizicului şi spiritualul ar trebui să fie folositoracelor nevoi.

B. Respingerea (v.4)

1.

Metoda: Citarea Cuvântului lui Dumnezeu Dt. 8:1-3 - Dumnezeu poate să Se îngrijească de poporul Său cu sau f ăr ă resurse naturale. Se va încrede Israel în El? Se va încrede Isusîn El?

2. Viața este mai mult decât partea fizică. Intenția lui Dumnezeueste ca fizicul să fie supus spiritualului.

3. El era în voia lui Dumnezeu, condus de Spiritul lui Dumnezeu,chiar dacă era flămând.

C. Aplicații

1. Feriți-vă să căutați scopuri legitime princă (mijloace)nelegitime.

2. Feriți-vă de a cere "drepturi".

3. Feriți-vă de a folosi privilegii spirituate în scopuri josnice.

4. Prezența greutăților şi a încercărilor nu indică dizgrația luiDumnezeu.

5. Satan a înşelat toată rasa umană spunând că fizicul este lucrulsuprem.



II. A DOUA ispitire (5-7) Fii spectaculos, fii impunător! Lăudăroşia vieții Ispitirea la nivel spiritual

A. Atacul: o subtilă insinuare a îndoielii. Cu alte cuvinte: "Dacă esți Fiullui Dumnezeu, dovedeşte-o aruncându-te jos din acest loc înalt. Tutocmai ți-ai declarat nădejdea în Cuvântul Domnului, acum pune acelCuvânt la încercare."

1. Luați în considerare cu atenție Ps. 91:11,12. Ce este greşit înlegătur ă cu modul în care a citat Satan aceasta?

2. Locul atacului: Puneți Cuvântul Domnului la îndoială f ăcândceva indr ăzneț, spectacular.

B. Respingerea

1. Metoda: Citarea Scripturii (Dt. 6:16 ) în contextul ei.

Să-L "ispiteşti" pe Dumnezeu înseamnă să-ți expui eul unui pericol căutat de tine, pericol fie fizic, fie moral, fie spiritual -să-L provoci dincolo de scopul promisiunilor Sale.

2. Să fi f ăcut ceea ce Satan sugerase, ar fi dovedit că credința Saîn Dumnezeu nu era perfectă. În momentul în care facem cevaca să-L ispitim pe Dumnezeu, noi dovedim că nu suntem tocmaisiguri de El. Vezi relatarea despre Ghedeon şi lâna ( Judecătorii6:12 şi urm).

C.

Aplicații

1. "Încrederea nu se foloseşte niciodată de trucuri."

2. Este o formă subtilă de mândrie spirituală care Îl ispiteşte peDumnezeu să facă ceea ce El nu a promis niciodată să facă.

3. NOTĂ: Există un alt fel de a-L "dovedi" pe Dumnezeu carerezultă din credință. David a f ăcut aceasta, când a pornitîmpotriva lui Goliat. Vezi, de asemenea, Mal. 3:10.

III. Cea de-a TREIA ispitire (8-10) Fii plin de succes! Pofta ochilor Ispitireala nivelul vocației (chemării)

A. Atacul

1. Satan I-a oferit lui Isus toate împăr ățiile din lume, dacă Isus șise va închina lui.

2. Ar putea Satan să facă aceasta? Sau poate o întrebare mai bună:

ar fi f ăcut el asta?

3. Punct de atac: Satan Îi oferea lui Cristos autoritatea Mesiei luiDumnezeu prin intermediul compromisului: coroana f ăr ă cruce.



Isus va fi într-adevăr într-o zi "Rege al regilor şi Domn aldomnilor", dar Îşi va asuma această poziție de rang înalt numai

prin drumul sfințeniei şi al ascultării perfecte (Fil. 2:5-11). Satan Îi ofer ă ceea ce într-o zi Îi va reveni Lui de drept.

B. Respingerea

1.

Metoda: din nou citarea Cuvântului lui Dumnezeu (Dt. 6:13).

2. Semnificația:

a. Isus declar ă suveranitatea lui Dumnezeu, prin aceastacombătând ca neîntemeiată pretenția lui Satan de aconferi autoritate. Satan este "dumnezeul acestei lumi"doar temporar şi cu permisiunea suveranului Dumnezeu.

b. Satan nu a spus nimic despre slujire: faptul că închinarea

sfâr şeşte în slujire divină. Dacă Isus i s-ar fi închinat cuadevărat, El l-ar fi slujit, de asemenea, ceea ce este deneimaginat.

c. Isus nu avea dorința de a domni asupra regatelor unde problema păcatului nu fusese deja tratată. Aceasta a cerutlucrarea crucii.

d. Autoritatea lui Isus urma să fie obținută prin cruce:moarte şi chin. Vezi Fil. 2:9 "...din ce motiv..."

C. Postludiu (Matei 4:11; Luca 4:13)

1. Avem aici victoria Omului ca reprezentant al nostru asupraatacurilor sălbatice ale adversarului nostru. Isus a demonstratcă omul, care umblă în Duhul, care foloseşte şi se bizuie peCuvântul Domnului, este de neînvins pentru Satan.

2. Observați cu atenție: Isus a folosit mijloace care ne stau nouă,tuturor, la îndemână.

3. Învățătur ă importantă: Ispitirea este parte din viața normală acreştinului; cedarea la ispitire nu este.

4. Îngerii "...I-au slujit."

5. Diavolul L-a păr ăsit "până la o vreme" (Luca 4:13). Să nucredem că Isus nu a mai fost niciodată ispitit după aceea. Vezi

Marcu 8:32; Ioan 6:15 etc.



ÎNCEPUTUL LUCR ĂRII LUI ISUS

Din Evangheliile sinoptice s-ar părea că El a trecut direct de la ispitire la marea Salucrare galileeană. Însă nu este aşa (Vezi: Mt. 4:11,12; Marcu 1:13,14; Luca4:13,14). Evenimentele conturate şi prezentate în rezumat mai jos au avut loc întreispitire şi începutul lucr ării Marelui Galileean. Cât timp este implicat, este greu dedeterminat, dar a durat cel puțin opt luni. Dacă nu ar exista materialul din primele

patru capitole ale Evangheliei lui Ioan, noi nu am şti practic nimic despre această perioadă. De aceea, unii scriitori numesc această perioadă "anul trecut sub tăcere/anul de obscuritate."

I. Ioan Botezătorul se întâlneşte cu delegația Sinedriului (Ioan 1:19-28) şila Betania, dincolo de Iordan, declară că Isus este Mielul lui Dumnezeu (Ioan

1:29-34).

A. Ioan clarifică faptul că el nu este Mesia, apoi arată spre Isus ca

spre "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (29). B. Ioan î şi exercită lucrarea în calitate de "prieten al mirelui" (Ioan

3:29).

C. Vestirea lui Ioan (Ioan 1:29) are o mare semnificație istorică şiteologică, deoarece de secole păcatele se înmulțiser ă dar se plătiseniciodată pentru ele. Acum, prin jertfa Mielului Domnului, urmau să fie ridicate, să fie plătit pentru ele întregul preț.

II.

Isus Îşi alege primii Săi ucenici (Ioan 1:35-51) A. Unii, chiar dacă nu toți, dintre aceşti oameni fuseseră ucenicii lui

Ioan Botezătorul (v.35).

B. Aceşti oameni nu au fost aleşi ca apostoli la vremea aceea. Acestlucru vine mai târziu.

C. Aici este prima aluzie la varietatea temperamentelor şi aaptitudinilor întâlnite în rândul apostolilor.

D.

Prima mărturisire că Isus este Dumnezeu şi Mesia vine de pebuzele lui Natanael (v. 49).

III. Isus face prima Sa minune: schimbarea apei în vin la nunta din CanaGalileii (Ioan 2:1-11).

A. Acest eveniment marchează ieşirea lui Isus din obscuritatea viețiidin Nazaret, în viața publică.

B. El începe aici să-Şi prezinte "aureola" (v.1), adică să demonstrezeprin lucrări miraculoase că El este într-adevăr Fiul lui Dumnezeuşi Mesia.



C. Acesta este un miracol de creație, ar ătând puterea Sa asupralucrurilor f ăr ă de viață.

IV. Isus face prima Sa vizită la Capernaum (Ioan 2:12).În mod apparent, El nu avea domiciliul acolo în acel moment. Acest lucruvine puțin mai târziu (Matei 4:13-16).

V.

Isus curăță Templul în timpul Paştelui (Ioan 2:13-22).

A. Vedem aici o pretenție voalată de divinitate, în felul în care numeşteTemplul "casa Tatălui Meu" (16).

B. Aici este cea mai timpurie referire la moartea şi la înviere Sa (19-21).

C. Acest act este o demonstrație a autorității Sale Mesianice (vezi:. Mal. 3:1-3). Ezitarea iudeilor de a acționa împotriva Lui pare a sugera

că ei au văzut ceva din aceasta. Cel puțin s-au întrebat în legătur ă cuaceasta.

VI. Isus are o convorbire particulară cu Nicodim despre naşterea din nou (Ioan 2:23-3:21).

A. Spre deosebire de mulțimile nestatornice, Nicodim a arătat uninteres vădit pentru Isus (2:23-3:2).

B. Isus îi oferă acestui individ adevărul care este de importanță

deosebită pentru orice persoană: naşterea din nou.

C. O schițare sugestivă a învățăturii despre naşterea din nou:

1. Necesitatea ei (v.3,5,7);

2. Mijloacele ei (v. 4,5);

3. Logica ei (v.6);

4.

Misterul ei (v. 7-13);5. Metoda ei (v.14-21).

VII. Isus petrece câtva timp în Iudeea, f ăcând şi botezând ucenici. (Ioan 3:22).

VIII. Ioan Botezătorul dovedeşte loialitatea sa față de Isus, deoarece propria salucrare se aproprie de încheiere (Ioan 3:23-36).

A. Întrebarea ucenicilor săi (23-26)

B.

Subordonarea lui Ioan (27-30)

C. Superioritatea lui Isus (31-35)



D. Responsabilitatea fiecărui om (36)

IX. Isus părăseşte Iudeea plecând spre Galileea, şi în timp ce trecea prinSamaria, vorbeşte cu o femeie la fântâna lui Iacov (Ioan 4:1-42).

A. Motivele pentru care a părăsit Iudeea (Ioan 4:1-4; vezi şi Matei4:12; Marcu 1:14; Luca 3:19-20; 4:14.)

B. Isus i se revelează simplu ca Mesia acestei femei păcătoase (Ioan4:25-26).

C. Mărturia simplă a femeii va avea ca rezultat câştigarea credinței în Isus de către mulți alții (v.39) şi va pune bazele unei trezirispirituale în acea zonă, într-un viitor nu prea îndepărtat (Fapte 8:5-25).

X. Isus se întoarce în Galileea la un public gata să-L primească datorită celor f ăcute în Ierusalim (Ioan 4:43-45).



MINUNILE (MIRACOLELE) LUI ISUS

1. Cuvinte folosite în Noul Testament pentru noțiunea de “minune“ (nu există nici un cuvânt grecesc care să însemne singur "miracol/minune").

a. MINUNE (teras)

Efectul uimirii produse asupra privitorilor este transferat asupramiracolului însuşi. Întotdeaun este folosit împreună cu alt nume.

b. SEMN µ (semeion)

Scopul etic al miracolului iese în evidență. "Semnul" ar ăta spre cevadincolo de sine. Acesta este un cuvânt folosit exclusiv de Ioan înEvanghelia sa (Ioan 20:30 etc.).

c. PUTERE µ (dunamis)

Cuvântul înseamnă "putere înnăscută". Cauza dă numele ei efectului.Cauza este puterea divină.

d. LUCRARE (energeion)

Un eveniment care este produs de energie. Acest cuvânt este ,deasemenea, folosit de Ioan.

2. Definiția miracolului (minunii)

"Miracolul biblic este un eveniment obiectiv din lumea externă, observabil prin simțuri, atribuit Divinității de către cel ce îl realizează, explicabil doar pe baza puterii ce vine de la Dumnezeu şi întotdeauna direcționat spre unscop moral distinct."4

3. Câteva caracteristici ale miracolelor lui Cristos

a. Miracolele lui Cristos au fost realizate cu cea mai mare uşurință, f ăr ă incantații magice, exerciții sau formule.

b. Cristos a f ăcut miracolele f ăr ă nici un instrument al puterii din afaraSa.

Ce ştim despre folosirea lutului? Alte miracole în care lutul este absentarată că El a folosit lutul din liber ă alegere.

c. Miracolele lui Cristos asupra oamenilor au fost toate dovezi ale bunătății, harului şi îndur ării. Vezi câteva din miracolele VechiuluiTestament, când s-a princinuit lepra etc.

4 Culver, Robert Duncan, The Life of Christ (Baker Book House, Grand Rapids MI, 1976, p. 81.)



d. Miracolele lui Cristos s-au produs mai ales asupra oamenilor, maidegrabă decât asupra naturii.

4. SCOPUL miracolelor lui Cristos

a. Scopul final al fiecărui miracol a fost să genereze credința în El, ca Fiual lui Dumnezeu şi Mesia lui Israel. Vezi. Ioan 20:31.

b. Realizarea miracolelor a dovedit dreptul de a fi ascultat.

Dt. 13:1-5 - Miracolele nu au dovedit în mod necesar că El este denatur ă divină. Totuşi ele au cerut o decizie asupra problemei dacă Eleste din Cer sau din Iad.

c. Miracolele Sale au fost mărturii ale aprobării Sale de către Dumnezeu(Fapte 2:22).

d. Miracolele Sale au fost scrisorile de recomandare mesianice anunțateîn Vechiul Testament, aşadar, ele anunțau începutul Împăr ăției (Isaia35:5-6. Vezi şi Matei 11:2-5).

MINUNILE DOMNULUI NOSTRU

OrdineCron.

Relatate numai într-o Evanghelie = 18

1

2

3

4

11

12

17

18

22

24

26

27

28

29

Apa transformată în vin

Vindecarea fiului slujbaşului împăr ătesc

Omul slă bănog vindecat la Betesda

Primul năvod miraculos cu peşti

Învierea fiului văduvei

Vindecarea bărbatului mut şi orb

Exorcizarea demonului mut

Doi orbi vindecați

Vindecarea unui surdomut

Vindecarea unui orb

Furnizarea banilor pentru bir

Vindecarea unui om orb din naştere

Vindecarea unui posedat mut

Vindecarea infirmității unei femei

Ioan 2:1-11

Ioan 4:46-54

Ioan 5:1-9

Luca 5:1-11

Luca 7:11-17

Mt. 12:22

Mt. 9:27-31

Mt. 9:32,33

Marcu 7:31-37

Marcu 8:22-26

Mt. 17:24-27

Ioan 9:1-7

Luca 11:14

Luca 13:10-17



30

31

32

35

36

Vindecarea unui bolnav de hidropizie

Învierea lui Lazăr

Vindecarea a trei leproşi

Vindecarea urechiii lui Malchus

Al doilea năvod miraculos cu peşti* Poate Luca 11:14 şi Matei 9:32,33 sau 12:22

sunt la fel.

Luca 14:1-6

Ioan 11:17-44

Luca 17:11-19

Luca 22:49-51

Ioan 21:1-14

Relatate în două Evanghelii = 5

5

10

21

23

34

Eliberarea îndr ăcitului

Vindecarea servitorului centurionului

Vindecarea fiicei unei femei siro-feniciene

Hr ănirea celor 4000

Blestemarea smochinului

Marcu 1:23-28

Luca 4:33-37

Mt. 8:5-13

Luca 7:1-10

Mt. 15:21-28

Marcu 7:24-30

Mt. 15:32-38

Marcu 8:1-9

Mt. 21:18-22

Marcu 11:12-14

Relatate în trei Evanghelii = 11

6

7

8

9

Vindecarea soacrei lui Petru

Vindecarea unui lepros

Vindecarea paraliticului (slă bănogului)

Vindecarea unui om cu mâna uscată

Mt. 8:14,15

Marcu 1:29-31

Luca 4:38,39

Mt. 8:2-4

Marcu 1:40-45

Luca 5:12-16

Mt. 9:2-8

Marcu 2:3-12

Luca 5:18-26

Mt. 11:10-13

Marcu 3:1-5

Luca 6:6-11



13

14

15

16

20

25

33

Potolirea furtunii

Eliberarea a doi îndr ăciți

Oprirea scurgerii de sânge a unei femei

Învierea fiicei lui Iair

Mersul pe mare

Vindecarea băiatului epileptic

Vindecarea celor doi orbi

Mt. 8:23-27

Marcu 4:35-41

Luca 8:22-25

Mt. 8:28-34

Marcu 5:1-20Luca 8:26-39

Mt. 9:20-22

Marcu 5:25-34

Luca 8:43-48

Mt.9:18,19,23-26

Mc.5:22-24,35-43

Lu.8:41,42,49-56

Mt. 14:25-33

Marcu 9:14-29

Luca 9:28-43

Mt. 17:14-18

Marcu 9:14-29

Luca 9:38-43

Mt. 20:29-34

Marcu 10:46-52

Luca 18:35-43

Relatate în patru Evanghelii = 1

19 Hr ănirea celor 5000 Mt. 14:15-21

Marcu 6:35-44

Luca 9:12-17

Ioan 6:1-14



MAREA LUCRARE GALILEEANĂ

Din punct de vedere cronologic, această perioadă este cea mai lungă din lucrarealui Isus, acoperind aproximativ 18 luni. Perioada este marcată de activitateviguroasă, împotrivire tot mai mare, învățături importante şi alegerea acelor oamenicare vor deveni temelia marelui edificiu spiritual, Biserica (Efeseni 2:20).Respingerea lui Isus ca Mesia de către națiunea lui Israel devine evidentă pe măsur ă ce această perioadă atinge punctul culminant. În timp ce continuă să slujească mulțimile care vine la El, Isus Îşi întoarce fața de la lucrarea din sinagogă (care acaracterizat perioada Sa de început) şi acordă din ce în ce mai mult timp pregătiriicelor care au ar ătat credință adevărată în El. Pe măsur ă ce studiezi evenimenteledin această perioadă, eşti confruntat cu miracole captivante, învățatur ă profundă (adesea în parabole) şi adevăruri tulbur ătoare. Totuşi, cititorul este cuprins de otristețe tot mai mare, pe măsur ă ce conducătorii poporului Israel Îl resping pe Isus(Matei, cap. 11 şi 12) şi în cele din urmă mulțimile Îi întorc spatele, deoarece El nutr ăieşte la înălțimea aşteptărilor lor mesianice, ale unui puternic eliberator militar

(Ioan 6:60-66 ).

CÂTEVA CARACTERISTICI ALE ACESTEI PERIOADE

1. A fost o lucrare extensivă. În timpul acestei perioade faima lui Isus s-ar ăspândit rapid pe tot cuprinsul Galileii. Vezi pasajele rezumative:

Matei 4:17,23-24; 8:16-17; 12:14-15;

Marcu 1:14-15, 32-34, 38-39; 3:7-12; 6:6;

Luca 4:14-15, 40-44; 8:1-3.

a. El a f ăcut multe minuni (sute ..... mii???) f ăr ă să dea greş.

b. El a pus un mare accent asupra predicării (Matei 4:17,23; 9:35; 11:1; Marcu 1:14,38,39 Luca 4:18,43; 7:22; 9:6) şi învățăturii (Matei 4:23;5:2; 7:29; 9:35; 11:1; 13:54; Marcu 1:21, 22; 2:13; 4:1,2; 6:2,6,34;

Luca4:15,31; 5:3,17; 6:6)

Mult din învățătura şi predicarea Sa a avut loc în sinagogă, unde Elavea un auditoriu "zidit" (aflat între ziduri).

2. În timpul acestei perioade, El a f ăcut trei tururi ale Galileei şi o călătorie laIerusalim.

a. Primul tur împreună cu cei patru pescari.

b. Călătoria la Ierusalim pentru o sărbătoare (posibil Paştele) când l-avindecat pe omul de la scăldătoarea Betesda (Ioan 5:1-47).

c. Al doilea tur împreună cu cei doisprezece şi cu câteva femei care i-auslujit în probleme materiale (Luca 8:1-3).



d. Al treilea tur, când El i-a trimis pe cei doisprezece “pe teren“, doicâte doi.

3. Luca, conform accentului pus de el asupra lui Cristos ca Fiu al omului,subliniază operarea Duhului Sfânt în lucrarea lui Cristos. Aceasta stabileşteidentitatea Sa ca slujitor al Domnului din Isaia 61:1-3. Vezi: Luca 4:1,14,18.

Nota #1 Imediat după prezentarea şi respingerea sa în Nazaret urmează oserie de lucr ări f ăcute cu putere într-o succesiune rapidă.

Luca 4:30 Putere asupra oamenilor; ei nu-L puteau prinde;

Luca 4:32 Putere în învățătur ă: ei erau impresionați de El;

Luca 4:33-36 Putere asupra demonilor;

Luca 4:38-39 Putere asupra bolilor;

Luca 4:40-41 Putere asupra multor şi tuturor infirmităților;

Luca 5:1-11 Putere asupra lumii naturale;

Luca 5:18 Putere asupra bolilor incurabile.

Nota #2 În vindecarea omului paralizat (Matei 9:1-8; Marcu 2:1-12; Luca5:17-26) Isus declar ă unul din marile scopuri ale miracolelor Sale.

(Luați în considerare Luca 5:20-26.)

4. Alături de popularitatea crescândă, din cauza miracolelor Sale, există şi oopoziție tot mai mare din partea fariseilor. Fariseii erau "câinii păzitori" aireligiei lui Israel.

Un rezumat al motivelor urii fariseilor față de Isus:

a. Atitudinea Sa față de Sabat. Controversele legate de Sabat seconcentrează în jurul a trei evenimente majore:

1) Vindecarea omului din scăldătoarea Betesda (Ioan 5:1-18);

2) Apărarea ucenicilor pentru că au mâncat spice de grâu în ziuade Sabat (Mt. 12:1-8; Marcu 2:23-28; Luca 6:1-5).

3) Vindecarea omului cu mâna uscată (Mt. 12:9-14; Marcu 3:1-6; Luca 6:6-11).

b. Pretenția Sa că are o relație unică cu Dumnezeu (Ioan 5:15-18; Luca5:17-26).

c. El i-a invățat pe alții cu autoritate (Marcu 1:22; Matei 7:29).



Fariseii în mod evident I-au reproşat aceasta, deoarece ei I-au contestatautoritatea în repetate rânduri (Matei 21:23; Marcu 11:28; Luca 20:2).

d. Activitatea Sa ca exorcist

Fariseii nu au încercat să nege realitatea vindecărilor pe care El le-af ăcut, dar le-au atribuit prințului demonilor (Matei 12:24), cu care Îl

acuzau pe Isus că ar fi coalizat.

e. El a fost acuzat de asociere cu vameşii şi păcătoşii (Marcu 2:16; Luca5:30; 15:1; 2; Luca 19:7).

f. Atitudinea sa față de Lege

Matei 5:17 - Evident, erau din aceia care sugerau că El voia să distrugă Legea. El a respectat Legea dar a insistat că există o lege mai mare,

pe care El o introducea şi care era superioar ă sistemului mozaic.

g. Învinuirea că El a plănuit să distrugă Templul (Ioan 2:20; Matei26:61; Marcu 14:58).

El avea mare considerație față de Templu (Marcu 11:17 ), dar aanunțat distrugerea lui ca parte a judecății care va cădea asupranațiunii.



O TRECERE ÎN REVISTĂ A PERIOADEI

I. Întoarcerea în Nazaret, respingerea Lui acolo şi plecarea la Capernaum

A. O relatare generală a predicării Sale în Galileea (Marcu 1:14-15; Matei 4:17; Luca 4:14-15).

1.

Evangheliile sinoptice nu vorbesc deloc despre lucrarea dinIudeea. În relatarea lui Luca, anul acela urmează (mai mult saumai puțin) între 3:13 şi 14.

2. Luca este foarte specific când a spus că în lucrarea din Galileea,Isus a fost "plin de puterea Duhului" (4:14).

B. Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc (Ioan 4:46-54).

1. Locul: Cana din Galileea, locul primului Său miracol. Făr ă

îndoială, El avea prieteni acolo.2. Poate că nobilul slujbaşul a venit la sine deoarece auzise că

Cristos era un mare f ăcător de minuni şi credea că El poate să-lvindece pe fiul său. Era o practică obişnuită să chemi un rabinşi să te încredințezi rugăciunilor sale pentru a vindeca o

persoană bolnavă.

3. Ceea ce trebuia omul să învețe era faptul că Cuvântul lui Cristoseste la fel de bun (puternic) ca şi prezența Lui. Dumnezeul vieții

poate vindeca de la distanță la fel de bine ca şi când ar fi fost prezent acolo.

4. Fiecare din minunile lui Cristos este o scrisoare de acreditare amesianismului Său. Principiul aici este cel pe care îl va exprimaîn cuvintele, ". . . crede ț i măcar lucr ările acestea, ca să ajunge ț i

să cunoa şte ț i şi să şti ț i că Tat ăl este în Mine şi Eu sunt în Tat ăl "(Ioan 10:38).

5. Rezumatul sugerat pentru acest pasaj:

a. O mare povar ă (46);

b. O mare cerere (47-49);

c. O mare minune (50a);

d. O mare credință (50b-52);

e. O mare binecuvântare (52b-53).

C. Prima respingere la Nazaret (Luca 4:16-31)

1. Isus se întoarce acum în oraşul în care a crescut. El fusese desîn sinagogă şi a participat la serviciile divine. Dar acum: 1). El



Şi-a început lucrarea Sa Mesianică; 2). El a fost uns pentru acealucrare de către Duhul Sfânt şi 3). Faima Sa a ajuns până laoamenii din oraşul Său natal şi ei erau ner ă bdători să vadă câteva din minunile pe care acest Isus se spunea că le f ăcuse.

2. În timpul citirii din Scriptur ă, El se opreşte în mijlocul pasajuluidin Isa. 61:2 şi declar ă că El este implinirea a ceea ce El tocmaicitise. Aceasta era, clar, o referire la faptul că El este Mesia.

3. Reacția oamenilor este de şoc, uluire şi mirare. Nu încapeîndoială că unii dintre ei gândeau: "De ce nu face una dinminunile despre care am auzit?"

4. Când le spune că Dumnezeu este interesat de neevrei (Neamuri)ca Naaman leprosul şi văduva din Sarepta, aceasta li se pare preade tot. În furia lor, ei hotăresc să scape de El, dar El se

îndepărtează de ei în siguranță.5. Iată o privire asupra oamenilor printre care a crescut Isus! Nu

este de mirare că Nataniel a exclamat: "Poate ie şi ceva bun din Nazaret?" (Ioan 1:46).

D. Isus pleacă la Capernaum (Matei 4:13-16 ), unde va fi casa Lui pedurata lucr ării Sale pământeşti. Acolo, în acel oraş preferat Elsăvâr şeşte câteva din minunile (vindecarea unui posedat, vindecareasoacrei lui Petru şi multe altele) care într-o zi se vor termina cu

judecarea sever ă a Capernaumului, din cauza orbirii lor (Matei 11:23).E. Alegerea celor trei "pescari de oameni" (Marcu 1:16-29; Matei

4:18-22; Luca 5:1-11). V-ați întrebat vreodată ce trebuie să fi gânditPetru când un tâmplar din Nazaret i-a spus lui cum să prindă peşte(Luca 5:4)?

II. Primul tur al Galileii împreună cu cei patru pescari şi chemarea luiMatei; faima crescândă a lui Isus

Vom comenta două minuni din materialul acestei secțiuni.A. Vindecarea unui lepros şi o mare animație populară (Marcu 1:40-

45; Matei 8:2-4; Luca 5:12-16).

1. De ce a spus leprosul: "Doamne, dacă vrei, Tu po ț i să mă cure ț i"?

a. Profeții Vechiului Testament declar ă că Mesia înlăturamurdăria şi necur ățenia şi va aduce vindecarea poporului

(Isa. 35:5,6; Ezechiel 36:29).b. Isus se prezentase ca Mesia, având scrisorile de

recomandare potrivite. Relatarea acestor minuni s-a



r ăspândit pe tot cuprinsul țării (Vezi: Ioan 4:25,26; Luca4:18-21, 43; Matei 4:23-25; Isa. 35:5,6, Ezechiel 36:29).

c. Leprosul l-a recunoscut pe Isus drept Mesia şi de aceea afost sigur că El îl va putea vindeca!

d. De ce îi cere Isus omului să meargă la preoți? Coborârea

la Ierusalim era o călătorie lungă. Vezi: Matei 4.25 -Cunoaşterea faptului că Isus a venit la Ierusalim şidiscuțiile în legătur ă cu cine era El.

(1) Ritualul pentru descoperirea prezenței şi/sauvindecarea leprei, care nu fusese respectat desecole. Prezentându-se preoților, omul i-ar pune"martori oculari", silindu-i să hotărească dacă chiarare lepr ă şi dacă este acum complet vindecat.

Aceasta ar fi o mărturie pentru mai marii evreilorcare erau la Ierusalim, venind la El prin preoți! CaIsus să fie primit ca Mesia, El trebua să fie primitde conducători!

e. De ce i-a cerut Isus omului să "nu spună la nimeni"? Încazul acesta, deoarece omului i se dă o misiune specială:să meargă la Ierusalim şi să le spună preoților.

B. Vindecarea paraliticului coborât prin acoperişul casei (Marcu 2:1-

12; Matei 9:1-8; Luca 5:17-26). 1. De ce stăteau acolo "fariseii şi cărturarii"? (Luca 5:17) Cristos

S-a întors la Capernaum după câteva zile. În mijlocul mulțimeaerau aceste personaje importante, aduse acolo, f ăr ă îndoială, decele relatate de leprosul vindecat. Dacă era vreo posibilitate caMesia să fie acolo, era responsibilitatea lor să examinezedovada. Marcu spune: "El le vestea Cuvântul." Acesta eraacelaşi mesaj al Împăr ăției, menționat în Mt. 4:23. Întregul atacal lucr ării Sale în punctul acesta priveşte Împăr ăția.

2. Ce putem spune noi despre ceea ce gândeau fariseii? Ar fi avutabsolută dreptate dacă Isus ar fi fost doar un om.

3. Care a fost r ăspunsul la întrebarea lui Isus din Luca 5.23? Oriceafirmație este lipsită de sens dacă nu este pronunțată deDumnezeu.

4. Care a fost scopul miracolului, aşa cum declar ă versetul 24?Demonstrând autoritatea Sa divină în zona fizicului, avizibilului, El Şi-a dovedit autoritatea în domeniul spiritual, alinvizibilului. Avem aici o imagine clar ă a scopului principal almiracolelor lui Isus: ele erau “scrisorile de acreditare“ a



divinității Sale şi a Mesianismului Său. Vezi, de asemenea, Matei 11:1-6; Ioan 20:30,31; Fapte 2:22; Evreii 2:3,4.

5. Care a fost impresia lăsată asupra acestor oameni? Ei au fost"to ț i cuprin şi de uimire... umplu ț i de teamă." “Lucrurinemaipomenite“ este paradoxia, ceva deosebit, incredibil,minunat. Din acesta derivă paradoxul -- o afirmație aparentcontradictorie sau absurdă, cu toate acestea adevărată.

III. Controversele cu privire la Sabat avute în Ierusalim şi în Galileea.

Controversele cu privire la ziua de Sabat se concentrează în jurul a trei evenimenteimportante:

A. Vindecarea omului de la scăldătoarea Betesda (Ioan 5:1-18)

1. Acest episod a fost intr-un fel "începutul sfâr şitului" pentru Isus

(vezi versetele 16-18). Evreii nu au uitat nicidecum ce a f ăcutIsus aici şi au hotărât să scape de El.

B. Apărarea ucenicilor Săi pentru că au mâncat spice de grâu în ziuade Sabat ( Mt. 12:1-8; Marcu 2:23-28; Luca 6:1-5)

Luați în considerare relatarea lui Matei:

1. Acțiunea ucenicilor a fost o acțiune legitimă. Vezi Deut. 23:25.

2.

Acuzația fariseilor (v.2) nu s-a bazat pe Legea Mozaică, ci petradiția rabinică, superscrupuloasă. Acestor oameni caredespicau firul în patru li se părea că ucenicii profanau Sabatul şiIsus prin tăcerea Sa, o aproba.

3. În r ăspunsul Său Isus Şi-a asumat responsabilitatea pentruacțiune şi i-a justificat pe ucenici folosind:

a. Argumentul istoriei (v. 3,4);

b.

Argumentul Legii (v. 5,6); c. Argumentul profeților (v.7);

d. Argumentul scopului inițial al Sabatului (Marcu 2.27);

e. Argumentul superiorității Sale (v.8).

(1) Fariseii au fost învinşi; ucenicii au fostdezvinovățiți, dar Isus a obținut ostilitatea

duşmanilor Săi.C. Vindecarea omului cu mâna uscată (Mt. 12:9-14; Marcu 3:1-6;

Lu.6:6-11)



Luați în considerare relatarea lui Matei:

1. Încercarea de a-L prinde în cursă pe Isus era evidentă. Fariseilornu le păsa deloc de suferința omului (Mt. 12:10; vezi şi Marcu3:2).

2. R ăspunsul dat de Isus fariseilor a fost că ei sunt mai plini de

milă față de animale, decât față de semenii lor, oameni (Mt.12:11,12; vezi şi Marcu 3:5)

a. El a fost supărat din cauza ipocriziei şi a inimii lorîmpietrite.

3. Acțiunea lui Isus în vindecarea omului a fost realizarea unuimiracol evident şi deplin.

a. Aici este ilustrarea unui principiu spiritual măreț:

Incapacitatea devine capacitate, prin ascultarea deCuvântul lui Cristos!

4. Atitudinea fariseilor în fața pretențiilor lui Isus a fost una derespingere deliberată şi de rezistență

a. Luca 6:11 - ei "turbau de mânie";

b. Marcu 3:6 - ei "s-au sf ătuit cu irodienii".

(1)

Se pare că opozitia conducătorilor religioşi s-afixat şi s-a cristalizat în acest punct. El pretindeasupremația asupra Sabatului şi a Templului şiaceasta a fost, pentru farisei, o blasfemie totală.

IV. Alegerea celor doisprezece şi Predica de pe Munte

A. Isus învață şi vindecă marile mulțimi de la Marea Galileii (Marcu3:7-12; Matei 12:15-21).

1.

Isus se retrage din mulțime, dar ei Îl urmează.2. În citatul lui Matei din Isaia 42:15-21, se poate vedea că:

a. Isus este într-adevar Robul lui Iehova f ăcut cunoscut în pasaj.

b. Robul este blând, bun şi atent.

c. Robul va trata cu o simpatie profundă şi cu bunătate pe

oricine care este slab şi aproape de epuizare.d. Luând în considerare caracterul şi lucrarea Robului, orice

publicitate gălăgioasă în acel moment ar fi fost completnelalocul ei.



B. Isus îi alege pe cei 12 apostoli ( Marcu 3:13-19; Luca 6:12-16).

1. Momentul alegerii (Luca 6:12): "în acele zile...";

2. Pregătirea pentru alegere (Luca 6:12): "El S-a rugat toat ă noaptea";

3.

Acțiunea alegerii (Luca 6:13).a. El a ales doisprezece bărbați; noi nu ştim sigur din ce

cauză a hotăr ăt El acest număr.

b. El i-a numit "apostoli" . Ei au fost trimişi ambasadori,emisari.

4. Scopul alegerii (Marcu 3.14):

a.

"Ca ei să-i aibă cu Sine". Pregătirea - Raportul dintre eişi Cristos.

b. "S ă-i trimit ă să propovăduiască". Propovăduirea -Raportul dintre ei şi lume.

c. "Le-a dat şi putere să scoat ă dracii" Puterea - Raportuldintre ei şi Satan.

(1) Ordinea este supremă: nu putem proclama nici un

mesaj şi nu avem nici o putere care să lucr ăm, până nu am fost mai întâi cu El.

5. Oamenii aleşi (Luca 6:14-16; Marcu 3:17-19)

a. Pare a nu fi deloc în legătur ă cu poziția socială precedentă, cu partidul politic, sau cu secta religioasă.

b. O examinare atentă a acestor oameni (după informațiile pe care le avem) arată că au fost oamenii cei mai

obişnuiți, reprezentând dispoziții, slă biciuni,temperamente, eşecuri etc. care ar putea fi găsite în oricegrup de credincioşi.

6. Încurajarea adusă de alegere

a. Pe temelia oraşului lui Dumnezeu (vezi: Apoc. 21:14)sunt scrise numele celor doisprezece apostoli. Toate

pietrele sunt de mărime egală. Slujirea bine cunoscută alui Petru nu a fost mai mare decât slujirea necunoscută a

lui Natanael, Iuda etc.b. Responsibilitatea alegerii a fost a Sa, nu a lor.



(1) Bibliografie cu privire la cei doisprezece apostoli:5

C. Predica de pe Munte (Matei 5-7; Luca 6:17-49)

Notă: O mare parte din materialul care urmează este împrumutată dincâteva notițe şi observații nepublicate ale dr. Dwight Pentecost de laSeminarul Teologic din Dallas.

1. Cadrul istoric

a. Aceasta este perioada autentificării persoanei şi misiuniilui Isus Cristos. El Se prezintă națiunii lui Israel şi acestlucru are două rezultate contrastante: respingerea din

partea unora şi acceptarea din partea altora.

b. Predica a fost rostită pentru ucenicii Săi, nu numai pentrucei doisprezece. Vezi: Matei 5:1-2 cu Luca 6:17.

c. Ucenicii Săi erau familiarizați cu dreptatea/virtuteafariseilor, cu toate micile amănunte şi formalismul ei.Fariseii interpretaser ă greşit Legea lui Moise, care este orevelație a cerințelor îndreptățite ale lui Dumnezeu.Acum, Isus le va ar ăta adevăratele cerințe ale luiDumnezeu - adevăratul standard al sfințeniei divine.Acestea sunt cerințele pentru cei care vor fi cetățeni aiÎmpăr ăției. El îi separ ă - cu ajutorul Legii şi a cerințelor

ei - pe cei care caută virtutea adevărată de farisei, care auo virtute falsă.

2. Câteva idei semnificative cuprinse în predică

a. Cristos arată că Împăr ăția pe care El o ofer ă esteadevărata Împăr ăție, care împlineşte toate cele promisede Vechiul Testament Israelului în regatul lor.

(1) Observați cuvintele “Ferice de...“ cu multele lor

referințe la Vechiul Testament.b. El demonstrează separarea Sa de iudaismul fariseilor şi

arată r ămăşița credincioasă anticipând Împăr ăția, careeste slujba lor în vederea acceptării Sale: "sare", "lumină" etc.

c. El arată că, departe de a desființa Legea, El a venit ca unulcare împlineşte Legea. Pasajul-cheie: Matei 5:17-20.

5 Barclay, Wm. - Oamenii St pânuluiMcBirnie, Wm. Steuart - C utarea celor doisprezece ApostoliVigenevo, H.S. - Treisprezece b rba i care au schimbat lumeaRobertson, A.T. - Armonia Evangheliilor, p. 271-273



(1) Pink: "Modul de a predica al lui Cristos a fost atâtde deosebit față de cel al fariseilor şi al saducheilor,încât oamenii erau înclinați să creadă că El încercasă r ăstoarne şi să deformeze autoritatea CuvântuluiDomnului şi să substituie cuvântul Său în loculacestuia."

(2)

DAR, Domnul declar ă simplu că El nu este înopoziție cu Scripturile Vechiului Testament, ci că El a venit să le împlinească. El se dezice cu puterede orice țel ostil în legătur ă cu Cuvântul Domnuluişi confirmă autoritatea acestuia.

d. El caută să dovedească mulțimii că ei au nevoie de Mesia,f ăcând cunoscută adevărata interpretare a ceea ceconstituie neprihănirea şi dreptatea (5:21-7:6).

(1)

El repudiază interpretarea Legii de către farisei(5:21-28).

(2) El repudiază practicarea Legii de către farisei(6:1-7:6).

e. El caută să-i instruiască şi să-i povățuiască pe cei ce vorfi în Împăr ăție. El încheie predica cu o invitație: Ei trebuiesă accepte exigențele stricte şi înguste ale neprihănirii -

nu cele largi ale fariseilor (7:13). 3. Aplicarea predicii:

a. Una din întrebările cele mai viu dezbătute privitoare laPredică este: Se aplică ea şi la noi astăzi? Este eaînvățătur ă pentru creştinii din perioada “EpociiBisericii“?

b. Recunoscând tendința dispensaționistă a predicii Sale,

este cu toate acestea adevărat că ea nu poate fi regulavieții pentru Împăr ăție. Sunt prea multe lucruri care nu sevor potrivi. Dar Cristos pune în față noastr ă un standardadevărat al neprihănirii, prin care poate fi măsurată sfințenia adevărată. Acesta va fi valabil pentru epocaaceasta, precum şi pentru ce următoare. De aceea, putemspune cu siguranță că predica prezintă un corp deînvățături etice pe care credincioşii de astăzi trebuie să leaibă în vedere şi să le urmeze. Luați aminte la

următoarele:c. Condițiile la care se face aluzie în Predică descriu vremea

noastr ă.



d. Etica prezentată aici cere să ai în tine puterea DuhuluiSfânt. Este de neconceput ca ea să poată fi împlinită întrup (carne) sau firea pământească.

e. Astfel, toate învățăturile de aici presupun să ai naştereadin nou. Vezi: 6:9, "Tat ăl nostru . . ." Legătura Tată-Fiuse stabileşte prin naşterea din nou. Accentul nu este plasatasupra relației Rege/Împărat-supus, ci asupra celei dintreTată şi fiu.

f. "Toate lucrurile" Marii Trimiteri/Însărcinări - Isus nu aeliminat Predica de pe Munte. Dacă Predica a urmat după alegerea celor doisprezece, aşa cum indică Robertson,acest argument adaugă greutate suplimentar ă.

g. "Poruncile" din Ioan 14:15, a căror păzire este o dovadă

a dragostei noastre față de Salvatorul / Mântuitorul.h. Următoarele observații din Predică dezvăluie ceva din

caracterul perioadei pentru care a fost intenționată. Nutrebuie uitat că Scripturile zugr ăvesc Mileniul / Epoca deaur ca pe o perioadă de neprihănire, dreptate,

binecuvântare şi pace, cu Satan legat în groapa f ăr ă defund, şi Domnul Isus, conducând lumea.

(1) R ăul este dominant - drept urmare cei cărora li se

adresează vor fi flămânzi şi însetați după neprihănire şi dreptate (5:6).

(2) Lupta este precumpănitoare - drept urmare eiurmează să fie f ăcătorii de pace (5:9).

(3) Întunericul moral acoper ă oamenii / popoarele -drept urmare ei trebuie să fie lumină pentru lume(5:14; vezi şi Ioan 9:5).

(4)

Mamona se întrece cu Dumnezeu pentru supunereaoamenilor - drept urmare ei sunt preveniți că nu poți sluji la doi stă pâni (6:24).

(5) Se practică furtul, adulterul şi divor țul - drepturmare ei sunt preveniți împotriva gândurilor carenasc asemenea rele (5:28).

(6) Ambiția, gelozia şi mândria sunt dominante - drepturmare li se spune să fie săraci în duh (5:3).

(7) Ipocriții câştigă reputație de sfinți şi lipsa dedreptate şi neprihănire triumf ă - drept urmare ei s-



ar putea să fie persecutați pentru dreptate şineprihănire (v.10).

(8) Relele sunt f ăcute f ăr ă speranță de reparare - drepturmare ei urmează să cultive spiritul de iertare(5:38).

(9)

Cristos este urât - drept urmare ei sunt persecutațide dragul Său (5:11,12).

(10) Diavolul este liber - drept urmare li se spune să seroage să nu cadă în ispita lui (6:13).

(11) Stă pânul lor este absent - drept urmare ei postesc (6:16; vezi şi 9:15).

(12) Împăr ăția lui Dumnezeu nu a venit încă, drept

urmare ei urmează să se roage, "Vie Împăr ăț ia Ta" (6:10).

(13) Ei sunt un popor cu o speranță cerească - drepturmare ei trebuie să caute "r ă splata lor în cer" (5:12; vezi şi Mica 4:4). 6

(14) Încheiem cu o afirmație din Hogg şi Watson: "Se poate pretinde că Predica de pe Munte este îndreptată sprecălăuzirea oamenilor regenerați într-o lume degenerată. Şi

datorită faptului că darurilor şi autoritatea Evangheliei suntale celor care se încred şi Îl slujesc pe Stă pânul lor, acestecuvinte ale lui Cristos r ămân în picioare. Revelația lor nu afost nicicând retrasă: ele proclamă standardul adevărat almoralității creştine. Ele descriu comportamentul produs deviața lui Cristos asupra credincioşilor Săi; ele audeplină plicabilitate morală pentru noi; ele trec dincolo dedispensații şi dezvăluie legile morale pe care se întemeiază

judecățiile Zilei lui Cristos. De aceea ele trebuie studiate şiîncrustate în inima celui care Îl urmează pe Cristos, care vaînvăța de la El care este blând şi smerit cu inima."

V. R ăspândirea influenței lui Isus; Cercetarea lui Ioan din închisoare

A. Vindecarea servitorului centurionului de la Capernaum (Mt. 8:5-13; Luca 7:1-10)

1. O relatare remarcabilă: centurionul păgân a recunoscutautoritatea lui Cristos, pe când evreii nu au recunoscut-o.

B. Învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7:11-17)

6 Lista de puncte de mai sus e luat din lucrarea lui Hogg i Watson, Predica de pe Munte, citat de Harry Sturz din Jurnalul Harului, Toamna, 1963.



1. Aici se văd clar factorii miracolului: compasiunea, puterea,împuternicirea.

C. Mesajul venit de la Ioan Botezătorul şi elogiul lui Isus (Mt. 11:2-19; Luca 7:18-35)

Câteva întrebări asupra cărora trebuie reflectat:

1. De ce a pus Ioan întrebarea privitoare la Mesianismul lui Isus?

2. De ce nu i-a dat Isus un r ăspuns direct? Care este semnificațiar ăspunsului Său?

3. În ce sens / sensuri era Ioan "mai mult decât un profet" ?

4. Care este semnificația textului din Matei 11:12?

D.

Jalea pentru calamitățile ce vor veni asupra oraşelor privilegiate;pretențiile lui Cristos ca Învățător despre Tatăl (Matei 11:20-30)

1. Găsim aici un principiu solemn pentru fiecare veac: intensitatea judecăților lui Dumnezeu este determinată de lumina(cunoştința) şi de privilegiul pe care o persoană, un oraş sau onațiune le-au avut.

2. În versetul 27 , evreii care Îl respingeau sunt solemn avertizați(de aceeaşi natur ă cu textul din Ioan 6:44). (Cetățile privilegiate

erau Betsaida, Horazin, Capernaum.) Recunoaşterea persoaneilui Cristos urmează să fie dobândită printr-un act de suveranitatea Destăinuitorului - "acela căruia vrea Fiul să i-L descopere."

E. Ungerea picioarelor lui Cristos de către o femeie păcătoasă în casalui Simon Fariseul; parabola celor doi datornici (Luca 7:36-50)

1. Există aici un contrast între respingere şi primire. Acest fariseu pare a fi interesat numai să cerceteze. Femeia, conştientă deadâncimile păcătului ei, exprimă primirea lui Cristos printr-un

act de închinare.

VI. Al doilea tur al Galileii (acum împreună cu cei doisprezece) şi ostilitateaputernică a fariseilor

A. Al doilea tur al Galileii (Luca 8:1-3)

1. Mesajul este tot cu privire la Împăr ăția lui Dumnezeu.

B. Acuzația blasfemiatoare de alianță cu Beelzebub (Marcu 3:19-30;

Matei 12:22-37)



Un incident foarte semnificativ: Aici este punctul critic în lucrarea luiIsus, când se prezintă națiunii lui Israel. Aici este respingerea oficială a lui Isus de către reprezentanții religioşi ai națiunii.

Noi vom lua în considerare relatarea lui Matei:

1. Ocazia / Pretextul acuzării: vindecarea îndr ăcitului orb şi mut

(12:22)

2. Perplexitatea ocazionată de vindecare: oamenii se întrebau dacă Isus ar putea fi într-adevăr Mesia (12:23).

3. Învinuirea adusă de către farisei: Isus alungă afar ă demonii prin puterea lui Satan (Beelzebub) (12:24).

a. Ei nu au putut nega realitatea miracolelor Sale deci, înhot ărârea lor de a-L respinge, ei au trebuit să atribuie

lucr ările lui altei surse, şi anume diavolului. Fariseiiexaminaser ă puterea cu care El f ăcea acele minuni şi auhot ărât că era "putere primit ă din iad" (Dr. John G.Mitchell).

4. R ăspunsul lui Isus la acuzare:

a. Acuzația este absurdă (25,26). Dacă ar fi adevărat, atunciSatan s-ar opune lui Satan şi ar distruge propria sa oper ă.

b.

Acuzația este inconsecventă (27). Dacă unii dintre ei s-arantrena în aceeaşi activitate (vezi Edershiem şi Josefus)cu aprobarea lor, cum ar putea să-L acuze permanent peIsus pentru că face acelaşi lucru?

c. Acuzația întunecă adevărul (28-30). Era chiar opusuladevărului, deoarece El a alungat demonii prin putereaDuhului Sfânt, nu cu ajutorul unui duh r ău.

d. Acuzația este periculoasă (31,32). Fariseii erau periculosde aproape să comită păcatul pentru care nu există iertare.

Păcatul acesta este să-L acuzi pe Domnul nostru că a f ăcutmiracolele Sale prin putere satanică şi nu prin DuhulSfânt. Aceasta însemna să huleşti împotriva Duhul Sfânt.De ce este acest lucru de neiertat?

(1) Domnul se refer ă mai întâi de toate la respingereaPersoanei Sale: "cine va spune un cuvânt împotriva

Fiului Omului. . ."Iudeii puteau auzi revendicările lui Isus în timp ce El lespunea, puteau să respingă acele revendicări, şi totuşi să aibă posibilitatea să fie aduşi la Isus prin acceptarea



semnelor (lucr ărilor) f ăcute de Cristos prin putereaDuhului Sfânt (vezi Ioan 10:37, 38; 14:11).

(2) Dar dacă semnele sunt respinse, nu există altă revelație şi nici un alt loc unde se poate merge.Acesta era lucrul pe care îl f ăceau fariseii: atribuiauîn mod deliberat semnele lui Isus puteriiDiavolului!!

(3) Respingerea lor era un act (Marcu 3:30) care erarezultatul unei atitudini. Fariseii progresau în păcat(vezi: Matei 9:11; 12:2; 12:14). Ei respingeaudovada pe care o puteau clar vedea, dar a căreisemnificație refuzau să o admită. Procesul deîmpietrire va atinge punctul culminant când voratribui în mod deliberat şi în cunoştință de cauză

lucrarea lui Cristos duhului lui Satan.(4) Notă: Poate acest păcat specific să fie comis astăzi?

(5) Greu de crezut, de vreme ce el implica în modspecial miracolele pline de putere ale lui ISUS.

e. Acuzația îi dă în vileag pe farisei (33-37)

(1) Atitudinile unui om sunt exprimate în cuvinte.

Acele cuvinte, prin urmare, dezvăluie dacă acel omeste bun sau r ău.

C. Cărturarii şi fariseii cer un semn (Matei 12:38-45).

1. Isus refuză să mai dea semne poporului. De ce? El le-a dat dejamulte, multe semne şi ei L-au respins. Acum, El îi tratează ca şicând respingerea ar fi oficială şi confirmată.

2. El declar ă că necredința tuturor generațiilor din trecut este nimic

în comparație cu această respingere, deoarece Domnul Însuşiera în mijlocul lor, f ăcând semne.

3. Ilustrarea duhului necurat care păr ăseşte un om şi apoi seîntoarce cu încă şapte descrie condiția națiunii ca rezultat alrespingerii cur ățării temporare şi par țiale, care a venit ca unrezultat al lucr ării lui Ioan Botezătorul.

D. Mama lui Cristos şi frații Săi caută să-L ducă acasă (Marcu 3:31-35; Mt. 12:46-50; Luca 8:19-21).

Lucrul esențial: Superioritatea relațiilor spirituale asupra celor care sunt doarfizice, atât pentru națiunea Izraelului, cât şi pentru indivizi.

VII. Primul mare grup de parabole în vizita la Gadara şi la Nazaret



A. Primul mare grup de parabole (Marcu 4:1-34; Matei 13:1-53; Luca8:4-18)

Observații asupra metodei folosirii parabolelor (pildelor)

1. Definiția parabolei

Cuvântul parabol ă înseamnă ceva pus alături. O parabolă, este atuncio povestire sau o narațiune sau o ilustrație din viața obişnuită pusă alături de un adevăr universal. O povestire pământească cu osemnificație cerească.

2. Folosirea de către Isus a parabolelor

Isus a folosit parabolele cu o extraordinar ă îndemânare şi eficiență. Erecunoscut că nimeni în toată literatura nu a putut lua şi folosi onarațiune simplă pentru a zugr ăvi asemenea adevăruri sublime, cum a

f ăcut El. Isus a fost maestrul parabolelor.

a. Isus a folosit parabolele pentru a prezenta adevărul, ailustra şi a lămuri. O parabolă atr ăgea mai bine atenția şisădea semințele adevărului în memorie.

b. În anumite ocazii, Isus a folosit parabolele pentru a facediferența între credincioşi şi cei necredincioşi (Matei13:10-15; Luca 8:10).

(1)

Învățătura din Matei 13 s-a dat în aceaşi zi în careIsus i-a prevenit pe farisei în legătur ă cu păcatul deneiertat, concomitent cu denunțarea aceleigenerații de iudei pentru r ăutatea şi ipocrizia lor(Mt. 13:1; vezi şi 12:39, 41-45).

(2) Scopul dublu al parabolelor este expus în Matei13:11-13.

(a) Cei care prin credință sunt dornici să primească adevărul sunt luminați.

(b) Cei care au respins adevărul r ămân orbi şi pemai departe.

(3) Profeția din Isaia 6:9-10 este împlinită (Mt.13:14,15).

(a) Izrael, ca națiune, şi-a respins Împăratul şiÎmpăr ăția. Acum, în plus, adevărul urmează să fie ascuns pentru ei, ca o judecată asupralor. Acelaşi adevăr care îi luminează pe ceicare au credință, pe ei îi va împietri.



(b) Exact aceasta este explicația pe care o dă Pavel despre orbirea lui Izrael (Rom.11:8,25).

(c) Pentru cei care L-au respins pe Cristos,folosirea parabolelor servea ca un fel de

judecată preliminar ă. Când necredința amers atât de departe încât a auzi ceva în plusnu mai produce nimic, într-un fel, judecatavine deja prin procesul normal al formăriideprinderilor şi obişnuinței.

3. Interpretarea parabolelor

a. Interpretați în lumina contextului

(1) Găsiți cadrul în care Isus a spus-o;

(2) Determinați persoanele cu care a vorbit;

(3) Găsiți motivul pentru care El a dat-o. De exemplu,vedeți Luca 1:13; 15:1,2; 16:9; 18:1.

b. Găsiți adevărul central expus în parabolă.

S-ar putea să fie şi alte adevăruri pe care parabola leilustrează întâmplător, dar mai întâi trebuie stabilit

adevărul principal.

c. Diversele detalii ale parabolei trebuie să fie interpretate în lumina scopului principal al povestirii.

(1) Fiți atenți şi practici în tratarea lor.

(2) Să nu aveți impresia că trebuie să găsiți osemnificație simbolică pentru fiecare detaliu.Unele au fost neîndoios incluse pentru a da un sens

poveatirii.

d. Nu faceți dintr-o parabolă prima şi singura sursă a uneidoctrine. Nu este bine să comentați pornind de lasimbolic la literal; de la obscur la clar.



PARABOLELE DOMNULUI NOSTRU

Nr. Parabolă Matei Marcu Luca

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

1314

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

Sarea pământului

Lumina lumii

Adversarul / Potrivnicul

Mădularele păcătoase

Paiul şi bârna

Câini şi porci

Calea cea lată şi cea îngustă

Pomi roditori buni şi r ăi

Constructorii înțelepți şineînțelepți

Doctorul şi bolnavul

Mireasa şi mirele

Pânza nouă şi haina veche

Vin nou în burdufuri vechi

Parabole despre împăr ăția luiSatan

Omul cel tare

Comori bune şi rele

Duhul necurat care s-a întors

Semănătorul şi pământurile

Grâul şi neghina

Gr ăunțele de muştar

Aluatul şi plămădeala

Comoara ascunsă

Perla de mare preț

Năvodul

5:13

5:14-16

5:25,26

5:29,30;18:7-9

7:1-5

7:6

7:13,14

7:15-20;12:33

7:24-27

9:12,13

9:14,15

9:16

9:17

12:24-28

12:29

12:33-37

12:43-45

13:3-9, 18-23

13:24-30;36-43

13:31,32

13:33

13:44

13:45,46

13:47-50

9:50

4:21

9:43-48

2:17

2:19,20

2:21

2:223:22,26

3:27

4:1-9

4:30-32

14:34,35

12:58,59

6:41,42

13:24

6:43-45

6:46-49

5:31

5:34,35

5:36

5:37-3911:14-20

6:43-45

11:24-26

8:4-8

13:18,19

13:20,21



26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

Gospodarul şi comoara sa

Lucrurile care îl spurcă pe om

Orbul care îl conduce pe orb

Cerul roşu (semnele vremii)

Oaia pierdută

Robul nemilostiv

Lucr ătorii din vie

Cei doi fii chemați la muncă

Soțul cel r ău

Piatra lepădată

Nunta fiului de împărat

Smochinul înmugurit

Stă pânul casei şi hoțul

Servitorii credincioşi şi cei r ăi

Cele zece fecioareTalanții

13:51,52

15:10,11,15-20

15:14

16:1-418:12-14

18:23-35

20:1-16

21:28-32

21:33-41

21:42-44

22:1-14

24:32,35

24:43,44

24:45-51

25:1-13

25:14-30

7:14-23

12:1-9

12:10,11

13:28-31

6:39

15:3-7

20:9-16

20:17-19

21:29-33

12:39,40

12:42-46



PARABOLELE DIN MATEI 13

1. Această serie de parabole descrie perioada de timp de la respingerea lui IsusCristos de către Israel până la primirea viitoare a lui Cristos de către Israel.

2. Perioada se va caracteriza prin:

- semănarea semințelor;- o semănare opusă, sau falsă, de către Satan;

- o mare dezvoltare îndreptată spre exterior (sămânța de muştar), dar ocorupție înspre interior (plămădeala);

- Găsirea unei "comori" care va fi luată din Israel şi de la Neamuri.

3. Perioada care urmează să se încheie cu o judecată pentru a-i despăr ți pe cei

mântuiți de cei nemântuiți (plasa şi peştii). Cei mântuiți urmează să fie duşiîn Împăr ăție şi cei nemântuiți vor fi alungați din ea.

A. Traversând Marea Galileii, Isus potoleşte furtuna (Marcu 4:35-41; Matei 8:18, 23-27; Luca 8:22-25).

1. Acum, când națiunea a respins pretențiile lui Isus, El acordă totmai multă atenție ucenicilor Săi. Parabolele Sale şi minunile vorfi îndreptate mai ales (dar nu în mod exclusiv) spre încurajareaşi folosul lor.

2.

În acest miracol, ucenicii au avut două lucruri care i-au convins;

a. Cuvântul lui Cristos;

b. Prezența lui Cristos.

3. Luca 8:25 pare a indica faptul că ei au înțeles problema: "Cineeste acesta de porunce şte chiar şi vânturilor şi apei şi-Lascult ă?"

B.

Într-o succesiune rapidă (după cât ştim din mărturii), Isus facecâteva minuni mari: îl vindecă pe posedatul Gadarean, o învie pefiica lui Iair, vindecă femeia care avea o scurgere de sânge, vindecă doi orbi şi un posedat mut.

C. Face ultima Sa vizită la Nazaret (Marcu 6:1-6; Matei 13:54-58).

I. Al treila tur al Galileii şi efectul asupra lui Irod Antipa



ÎNVĂȚAREA CELOR DOISPREZECE

Timp de aproximativ şase luni, Isus se va concentra asupra celor doisprezeceoameni pe care i-a ales să fie întemeietorii mărețului edificiu spiritual pe care îl vaconstrui (Ef. 2:20). În conformitate cu Robertson, mai este doar un an înainte de laînceputul acestei perioade până la crucificare.

În acest curs putem doar să atingem câteva din evenimentele acestei perioade. Cuocazia studiului personal, cel interesat trebuie să înceapă cercetarea fiecăruieveniment cu întrebarea: Ce urmau apostolii să învețe din aceasta? Următoareaîntrebare ar fi: Ce voi învăța eu din aceasta?

I. Prima retragere la N-E de Mare Galileii; hrănirea celor 5000 (Marcu6:30-44; Matei 14:13-21; Luca 9:10-17; Ioan 6:1-14)

Acesta este singurul dintre miracolele lui Isus care este menționat în toate cele patruEvanghelii. Acest lucru sugerează neîndoios ceva din importanța sa. Nu uitați că

primul scop al miracolelor a fost instruirea apostolilor.

A. Miracolul este o pildă a misiunii bisericii.

B. Ajutorarea de către Cristos a lumii aflată în nevoie urmează să fierealizată de ucenicii Săi.

C. Ceea ce pare să fie complet inadecvat pentru a răspunde nevoii,devine extrem de abundent când ucenicii Mântuitorului ascultă deporunca Sa de a împărți oamenilor cele necesare.

II. Isus refuză să fie proclamat împărat sau rege (un Mesia politic) (Marcu6:45,46; Matei 14:22-23; Ioan 6:14,15).

A. Există aici din nou o tentație cu care se confruntă Isus: să devină împărat f ăr ă Cruce. Isus nu a negat niciodată că El va conduce cândvao Împăr ăție, dar momentul şi metoda prin care Împăr ăția va fiinstaurată sunt de importanță maximă.

III. Pericolul pentru ce doisprezece în timpul furtunii de pe mare şi venirealui Cristos la ei pe apă (Marcu 6:47-52; Mt.14:24-33; Ioan 6:16-21)

A. Cristos i-a f ăcut pe ucenicii Săi să traverseze marea spre parteavestică. De ce? Vezi Ioan 6:15.

B. În acest incident sunt de fapt patru miracole:

1. Cristos merge pe apă;

2. Petru merge pe apă;

3. Cristos îl salvează pe Petru;

4. Cristos potoleşte furtuna.



C. În acest incident există o ilustrare dispensațională:

1. Astăzi Cristos mijloceşte sus, "în înaltul Cerului";

2. La porunca Sa ucenicii Săi pleacă pe marea furtunoasă a acesteilumi;

3.

În cea mai întunecată parte a nopții (la sfâr şitul perioadei cânddomneşte lepădarea de credință), Domnul va veni la ai Săi.

D. În acest incident există lecții bogate despre credință. Credința esteevocată (27); exprimată (28); practicată (29); slă bită (30); renăscută (31a); învățată (31b); adâncită (33).

E. A fost o amplă inițiere a ucenicilor în lucrarea lor viitoare, pe careDuhul Sfânt le-o va aduce aminte (Ioan 14:26 ).

1.

Cristos nu trimite pe nimeni să treacă de-a curmezişul mării,numai ca el să se înece la mijlocul drumului.

2. Cristos este întotdeauna prezent alături de slujitorii Săi.

3. "Furtunile" lui Dumnezeu au scop precis; când se împlineşteacel scop, furtuna va înceta.

IV. Eşuarea campaniei Galileene din cauză că Isus nu vrea să se conformezeaşteptărilor Mesianice ale oamenilor (Marcu 6:53-56; Mt. 14:34-36; Ioan

6:22-71). A. Întregul pasaj foarte lung din Ioan 6 ne dă rezultatul hr ănirii celor

5000. Rezultatul a fost respingerea, nu credința (Ioan 6:66 ). Dar aufost câțiva care au crezut (6:68,69).

V. Isus se retrage la Cezarea lui Filip.

VI. La Cezarea lui Filip, Isus pune la încercare credința ucenicilor înMesianismul Său şi le prezintă intenția Sa de a-Şi zidi Biserica (Marcu

8:27-30; Matei 16:13-20; Luca 9:18-21). Vom lua în considerare relatarea lui Matei:

A. Mărturisirea lui Petru (v. 13-17)

1. Opiniile oamenilor (v. 13,14)

2. Opinia lui Petru (v. 17-20)

a. Fundamentul esențial: "pe aceast ă piatr ă";

b. Acțiunea viitoare: "voi zidi. . .";

c. Structura: "Biserica Mea";



d. Victoria: "por ț ile locuin ț ei mor ț ilor nu o vor birui. . .";

e. Autoritatea:

(1) "cheile Împăr ăț iei . . ."

Ideea romano-catolică, bazată pe acest pasaj, că Petru a

fost primul papă, este lipsită de fundament, pentru că:(a) Aceeaşi autoritate a fost dată după aceea

tuturor ucenicilor (Matei 18:18; Ioan20:23).

(b) Petru nu a exercitat niciodată autoritateasupra celorlalți unsprezece.

(c) Papalitatea nu a existat până la câteva secole

după aceea.(d) Prezența lui Petru la Roma este discutabilă.

(e) Nu există nici o indicație cum că Petru ar fiavut vreo poziție supremă. Vezi: Ef. 2:20;

Apoc. 12:14.

(2) "va fi legat . . . va fi dezlegat. . ."

(a)

Aceşti termeni erau familiari fiecărui evreu.(b) Timpul celor două verbe greceşti traduse "va

fi legat" şi "va fi dezlegat" indică faptul că acțiunea din cer precede acțiunea de pe

pământ.

3. Porunca de a nu spune nimănui că El este Cristosul (v.20)

VII. Isus prezice moartea Sa şi crucea pe care ucenicii Săi trebuie să o poarte

(Marcu 8:31-37; Matei 16:21-26; Luca 9:22-25). A. Crucea care va veni (Matei 16:21-23)

1. Declarația solemnă a lui Isus (v.21)

2. Vorbele f ăr ă judecată ale lui Petru (v.22)

3. Dojana / Mustrarea ustur ătoare (v.23)

B. Condițiile uceniciei (Matei 16:24-27)

1. Momentul solemn de aducere aminte (v.24)

"Ucenicii" este folosit în cel puțin trei sensuri în Noul Testament:



a. Unul care învață, nu neapărat un credincios (Ioan 6:66);

b. Un ucenic autentic, f ăr ă a se face referire la gradul dededicare (cea mai frecventă întrebuințare);.

c. Un ucenic dedicat, disciplinat, total pornit să-L urmeze pe Domnul cu orice preț şi deci util Lui (aici şi în Luca

14:25-32):

* să "se lepede" de sine;

* să "î şi ia crucea";

* să "M ă urmeze".

2. Paradoxul izbitor (v.25)

Ceea ce se numeşte viața acum - partea de suflet din om careeste atrasă de această lume - când este pierdută de dragul luiCristos, va fi câştigată.

3. Perspectiva eternă (v.26)

Adevăratul ucenic al lui Isus va face o comparație a valorilor şiva decide cursul pe care îl va lua viața sa în funcție de acelevalori.

C.

R ăsplata sigură (v.27) Această viață nu este pentru adevăratul ucenic timpul pentru r ăsplată,onoare sau tihnă; este mai degrabă un timp de dăruire de sine, muncă,sacrificiu. R ăsplata vine mai târziu. Acesta este unul dintre motivele

pentru care viața de adevărat creştin este o viață de credință.

VIII. “Schimbarea la față“ (transfigurarea) şi evenimentele legate de ea(Marcu 9:1-10; Matei 16:28-17:13; Luca 9:28-36).

Vom urmări relatarea lui Matei:1. Prezicerea misterioasă (16:28);2. Împlinirea imediată (17:1-8).

Cum ştim noi că această scenă a schimbării la față este cea la care serefer ă Isus în 16:28?

a. Ucenicii au recunoscut-o imediat ca atare. Vezi: 17:10.

b. Petru declar ă că el a fost martor ocular al măreției lui Isusşi că acesta a fost momentul "gloriei" / "splendorii" lui Cristos, 2Pet. 1:16-18.



A. Martorii (Matei 17:1)

B. Schimbarea la față (v.2)

Semnificația cuvântului metamorphoo: Forma care este în interior ieseafar ă. Forma esențială produce schimbarea.

C.

Musafirii cereşti (v.3):1. Moise

2. Ilie

3. Subiectul convorbirii lor: Luca 9:31.

D. Propunerea prostească (v.4). "tabernacles" = "colibi"

E. Vocea din Cer (v.5-8) - Ce urmau ei să afle de la ea?

1. Isus este unicul Fiu al lui Dumnezeu.

2. Suferința trebuie să preceadă gloria, atât pentru Domnul cât şi pentru ucenicii Lui. A fost aceasta o dojană pentru Petru? Dacă a fost, el şi-a învățat lecția. Vezi Matei 16:21,22; 1Pet. 4:13.

3. Lucrarea lui Moise (Legea) şi Ilie (Profeții) sunt împlinite şivocea Fiului lui Dumnezeu urmează să fie de acum înainteautoritatea lor. Sugestia lui Petru le-ar fi pus la acelaşi nivel.Vezi: Evrei 1:2.

F. Semnificația schimbării la față

1. Pentru ucenici:

a. A fost împlinirea afirmației lui Isus din 16:28;

b. A fost confirmarea adevărului rostit cu o să ptămână înainte: "Tu e şti Cristosul, etc..." . Li se ofer ă o privire

fugar ă a str ălucirii esențiale a Mântuitorului;

c. A compensat perplexitatea pe care anunțarea mor ții Lui a provocat-o ucenicilor Săi (16:21-23). Suferința trebuie să preceadă gloria, atât pentru Domnul cât şi pentru uceniciiSăi. Vezi: 16:21; 1Pet. 4:13.

2. Pentru Isus:

a. A fost anticiparea gloriei în care El urma să intre;

b. A fost asigurarea faptului că misterul Crucii a fost înțelesde sfinții din Cer, dacă nu şi de oamenii de pe pământ;



c. Vocea aprobatoare a Tatălui a fost o asigurare a faptuluică El L-a satisf ăcut pe Dumnezeu, pentru că El n-a f ăcutvoia Sa şi nu S-a mulțumit pe Sine (Rom. 15:3).

ÎN GENERAL: Neuitând umanitatea reală a lui Isus . . ,aceasta a fost o încurajare pentru credința şir ă bdarea Sa, în vederea suferinței Saleviitoare.

G. Lucruri neînțelese (v. 9-13)

1. Porunca (v.9) - Nu era încă timpul pentru revelația deplină aÎmpăratului. Vezi: 2Pet. 1:16-18.

2. Întrebarea (v.10) - S-au întrebat de ce Ilie nu coborâse de pemunte cu ei, de vreme ce a fost mesagerul lui Mesia care urmasă vină. Vezi: Mal. 3:1; 4:5,6 .

3. Explicația (v.11-13). Aici avem un exemplu al "legii dubleiîmpliniri". Ioan a venit "în duhul şi puterea lui Ilie" (Luca1:17). Împlinirea misiunii lui Ilie a fost condiționată de primireasa de către Israel. Aceasta nu a avut loc; ei l-au respins maidegrabă, aşa cum îl vor respinge pe Isus (Matei 11:14). El vaveni "să a şeze din nou toate lucrurile" (v.11) înaintea celei de-a doua Sa veniri. Ioan a respins în mod expres să fie consideratIlie în sens literal (Ioan 1:21).

H. O varietate de învățături legate de plătirea taxelor, umilință,iertare etc. şi o călătorie la Ierusalim.



ULTIMELE LUNI ALE LUCR ĂRII SALE PUBLICE

Robertson împarte aceste ultime luni ale lucr ării lui Isus după cum urmează:

Lucrarea de mai târziu din Iudeea

Lucrarea de mai târziu din Perea

Ultima lucrare publică din Ierusalim

În umbra mor ții cu Isus.

Ultimele lucr ări din Iudeea şi Perea s-ar fi putut să dureze şase luni, deşi e destul dedificil de stabilit cronologia.

Reies anumite caracteristici ale acestei perioade finale ale lucr ării Sale:

1. Învățătura lui Isus se concentrează asupra ucenicilor, deşivorbeşte în mod frecvent şi mulțimilor care Îl ascultă.

2. Învățătura Sa este bogată şi variată - uneori directă, alteori în parabole. Ea acoper ă subiecte cum ar fi rugăciunea, prețul uceniciei,divor țul, umilința, pericolul bogățiilor şi multe altele.

3. Multe din învățăturile Sale au scopul de a dovedi că El este dinDumnezeu: la lucrarea Sa extensivă se adaugă acum o lucrare maiintensivă a cuvintelor, pentru a dovedi că El este adevăratul Mesia. El

arată realitatea divinității Sale prin imagini izbitoare: Lumina Lumii,Păstorul cel Bun, Uşa, Învierea şi Viața etc.

4. Ca urmare a acestei combinații puternice de cuvinte şi fapteiudeii sunt în fond obligați să se confrunte cu întrebarea: Este acest omMesia, sau nu? Ioan, capitolul şapte este un exemplu izbitor aldezbinării cauzate de prezentarea Sa:

a. Evreii s-au mirat de cuvintele Sale, deoarece El nu fusese pregătit în şcolile rabinice (v.15);

b. Mulți L-au acuzat în mod impetuos că este posedat dedemon (v.20);

c. Unii însă au crezut în El (v.31);

d. Aceasta i-a tulburat mult pe farisei (v.32);

e. Impresia f ăcută de cuvintele Sale a fost atât de mare, încâtchiar şi cei trimişi de farisei să Îl aresteze nu au putut să pună

mâna pe El (v.46). f. Rezultatul tuturor acestora a fost că s-a f ăcut o maredezbinare în mulțime din cauza Lui..



5. Animozitatea iudeilor se intensifică atât de mult încât de maimulte ori ei sunt gata să-L lovească cu pietre (Ioan 8:59; 10:31).

6. Cel mai mare miracol al perioadei respective este învierea luiLazăr din mor ți (Ioan 11). Ca urmare, unii evrei au crezut (v.45), darSanhedrinul, consiliul oficial evreiesc, a hotărât că El trebuie să fieucis (v. 53).

Notă: Ei nu au negat validitatea miracolelor Sale (v. 47 ); dar inimilelor au fost într-atât de împietrite, încât erau hotărâți ca nimic să nu-iconvingă că Isus este Mesia lui Israel şi Fiul lui Dumnezeu. Acestaeste refuzul de a crede în fața dovezii de netăgăduit: este necredință voită.

7. Isus nu se mai adresează fariseilor. El îi denunță mai degrabă muşcător, chiar f ăr ă milă, folosind cuvinte care puteau doar să le

sporească furia şi să intensifice hotărârea lor de a scă pa de El. (Mt.23:1-39; Marcu 12:38-40; Luca 20:45-47).

Când în cele din urmă ajunge în Betania, cu doar o să ptămână înainte decrucificare, zarul este aruncat. Conducătorii sunt hotărâți că El trebuie să moar ă. Totuşi, Isus nu ezită să intre în oraş pe față, deschis. Ora când Mielullui Dumnezeu se va oferi să fie sacrificat pentru păcatele lumii se apropia curepeziciune.



VINERI sau MIERCURI?

În mod tradițional noi consider ăm că Domnul Isus Cristos a fost crucificat învinerea Să ptămânii Patimilor. În realitate, punctul de vedere al unei crucificări înziua de vineri se sprijină mai mult pe tradiție, decât pe Scriptur ă. Isus a spus în

Matei 12:40: "C ăci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nop ț i în pântecele chitului,tot a şa şi Fiul Omului va sta trei zile şi trei nop ț i în inima pământului." Poate că dumneavoastr ă, ca mulți alții, v-ați fi întrebat cum e posibil să fie trei zile şi treinopți de vineri după-amiază până duminică dimineața. R ăspunsul este: nu este

posibil. Nu este posibil să socoteşti în mod cinstit că intervalul de vineri până duminică este unul de trei zile şi trei nopți. Ca să susții o crucificare în ziua devineri, trebuie să faci "gimnastică prin Biblie", cu alte cuvinte, trebuie să ignoriafirmația clar ă a Domnului nostru în ceea ce priveşte timpul.

Există un număr tot mai mare de învățați care recunosc greşeala punctuluide vedere care sprijină crucificarea în ziua de vineri şi care adoptă un punct de

vedere complementar. De fapt, acest punct de vedere complementar este singurul punct de vedere adevărat după Scriptur ă, care se pune total de acord cu faptecunoscute din istorie şi cu afirmația clar ă a lui Isus privitoare la durata şederii Saleîn mormânt. Luați în considerare următoarele:

Noi ştim că ziua evreiască începea la ora 18:00. De exemplu, Sabatulevreiesc (sâmbăta) începea de fapt vineri seara la ora 18:00. Unii folosesc aceasta

pentru a susține crucificarea în ziua de vineri, susținând că evreii voiau să dea corpullui Isus jos de pe cruce înainte de lăsarea serii, deoarece a doua zi era o zi de Sabatşi deci, de aceea crucificarea trebuie să fi fost într-o vineri. Totuşi, citiți cu grijă ceea ce spune Biblia în Ioan 19:31: "De frică să nu r ămână trupurile pe cruce întimpul Sabatului, - căci era ziua Preg ătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare -

Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor r ă stigni ț i şi să fielua ț i de pe cruce." Ziua următoare crucificării era O ZI DE Sabat, dar NU SabatulOBIŞNUIT. Era O ZI MARE sau O ZI SPECIALĂ. Noi ştim că aceasta erasă ptămâna Paştelui. În fiecare an, ziua în care ar cădea Paştele ar fi numită Sabat,sau ZI MARE, indiferent în ce zi a să ptămânii ar fi. Ar putea fi luni sau miercurisau vineri, de fapt, ar putea cădea în orice zi a să ptămânii. În orice zi a să ptămâniiar fi căzut Paştele, ar fi fost numită de evrei Sabat, O ZI MARE. De aceea, NU

NUMAI sâmbăta era privită ca un Sabat. Noi ştim sigur, din punct de vedere istoric,că în anul crucificării Domnului nostru, Paştele a fost într-o JOI. Prin urmare acea

joi s-ar fi numit o zi de Sabat, O ZI MARE.

Acest lucru fiind adevărat, devine clar că afirmația Domnului privitoare latrei zile şi trei nopți este absolut corectă. El a fost crucificat miercuri, în ziuadinaintea Sabatului, O ZI MARE, Paştele. Înainte de ora 18:00, El a fost coborâtde pe cruce şi pus în mormânt. El a înviat din mor ți sâmbătă seara cândva după ora18:00, moment care era începutul primei zile evreieşti a să ptămânii. Prin urmare

El a stat în mormânt:



În noaptea de miercuri În ziua de joi

În noaptea de joi În ziua de vineri

În noaptea de vineri În ziua de sâmbătă

trei nopți trei zile

Învierea a avut loc după ora 18:00, sâmbătă seara.

Examinați următoarea cronologie a Să ptămânii Patimilor:

Cele ce urmează reprezintă o schiță a Să ptămânii Patimilor, schiță pregătită de dr.Herman Hoyt şi care se bazează pe punctul de vedere care susține că miercuri afost ziua crucificării.

I. Vineri - 9 Nisan

A.

Călătoria de la Ierihon la Betania şi sosirea în Betania (Ioan 12:1; Luca 10:1-20).

B. Cina comună în Betania, în casa lui Simion leprosul, aceasta a avutloc după ora 6 după-amiaza şi deci în 10 Nisan, după ora evreiască,dar vineri seara conform orei romane (Ioan 12:2-8; Matei 26:6-13;

Marcu 14:3-9).

II. Sâmbătă - 10 Nisan

A.

Pregătirea intrării triumfale (Luca 19:29-35).

B. Intrarea triumfală în Ierusalim (Luca 19:36-44; Ioan 12:12-19; Marcu 11:1-11).

III. Duminică - 11 Nisan

A. Blestemarea smochinului în drum spre Ierusalim (Marcu 11:12-14).

B.

Curățarea Templului după intrarea în cetate (Marcu 11:15-19).

IV. Luni - 12 Nisan

A. Discursurile profetice în drum spre Ierusalim ( Marcu 11:20-26 ).

B. Propovăduirea în Templu şi respingerea de către oameni (Marcu11:27-12:44).

C. Retragerea în Grădina cu Măslini şi încheierea lucrării profetice

(Marcu 13:1-37; Matei cap. 24-25).D. Mai erau două zile până la începerea sărbătorii Paştelui (Matei

26:1-2; Marcu 14:1).



V. Marți - 13 Nisan

A. După-amiaza, înainte de apusul soarelui, Cristos le-a cerutucenicilor să se pregătească de Paşte ( Matei 26:17 ).

B. După apusul soarelui din seara zilei de 14, a avut loc cinaDomnului (Luca 22:16; 1 Cor. 11:23-26).

C. Acolo urmează cuvântările din Camera de sus (Ioan cap. 13-14).

D. Acestea sunt urmate de cuvântările în drum spre Ghetsimani (Ioancap. 13-14).

VI. Miercuri - 14 Nisan

A. Întâmplările din Grădină şi trădarea lui Cristos (Matei 26:56; Ioan18:1 şi urm).

B.

Judecata care a avut loc în zorii zilei de 14, încheindu-se pe la 8dimineața:

1. Înaintea lui Ana (Ioan 18:13);

2. Înaintea lui Caiafa (Ioan 18:24);

3. Înaintea Sinedriului (Luca 22:66);

4. Înaintea lui Pilat (Ioan 18:28);

5. Înaintea lui Irod (Luca 23:7-8);

6. Înaintea lui Pilat (Luca 23:11; Ioan 19:14).

C. Crucificat la ora 9 dimineața şi viu până la ora 3 după-amiaza.

1. Primele trei ore de lumină (Marcu 15:24-32; Matei 27:34-44; Ioan 19:18-27; Luca 23:33-43):

a.

Rugăciunea pentru duşmanii Săi (Luca 23:34): b. Promisiunea f ăcută tâlharului pocăit (Luca 23:43);

c. Grija pentru mama Lui (Ioan 19:25-27).

2. Ultimele trei ore în întuneric (Marcu 15:33-37; Matei 27:45-50; Luca 23:44-46; Ioan 19:28-30):

a. Strigătul de disperare (Marcu 15:34; Matei 27:46);

b.

Strigătul de durere fizică (Ioan 19:28);

c. Strigătul de victorie (Ioan 19:30);



d. Strigătul de resemnare (Luca 23:46).

D. Înmormântarea lui Cristos pe la orele 6 după-amiaza - Cu scurttimp înainte, corpul său a fost coborât de pe cruce şi pregătit pentruînmormântare (Marcu 15:42-46; Matei 27:57-60; Luca 23:50-54;

Ioan 19:31-42).

VII.

Joi - 15 Nisan

A. Este sărbătoarea Sabatului şi "Ziua cea Mare" despre carevorbeşte Ioan (Marcu 16:1; Luca 23:54; Ioan 19:31).

B. Este ziua când mormântul a fost pecetluit, ca El să nu învie (Matei27:62-66).

VIII. Vineri - 16 Nisan

A.

Este ziua când femeile au adus şi au pregătit mirodeniile (Marcu16:1). Aceasta s-ar fi putut să nu se întâmple duminică, deoareceduminica a început la ora 18:00 după-amiaza şi ele au venit la mormântatât de devreme încât nu era încă lumină. Şi, în afar ă de aceasta,

pregătirea mirodeniilor durează aproximativ o zi.

B. Mai mult, Luca adaugă la relatarea din Marcu afirmând că acestemirodenii au fost pregătite înainte de Sabat şi apoi ele s-au odihnit deSabat (Luca 23:54-56).

IX.

Sâmbătă - 17 Nisan

A. În această zi, femeile s-au odihnit, aşteptând prima zi din să ptămână când puteau să vină şi să ungă corpul lui Isus (Luca 23:56; 24:1).

B. În afar ă de această afirmație din Luca, se păstrează tăcere în legătură cu evenimentele din această zi.

X. Duminică - 18 Nisan (Aceasta este prima zi a să ptămânii. Ea a începutsâmbătă, la orele 18:00 după- amiaza.)

A. Învierea a avut loc sâmbătă seara, la puțin timp după apusulsoarelui, ceea ce înseamnă la începutul primei zile din să ptămână.Conform timpului evreiesc, Cristos a stat în mormânt timp de trei zileşi trei nopți, de miercuri după-amiaza, de la ora 18:00, până sâmbătă după-amiaza ora 18:00.

B. Femeile au venit la mormânt devreme, Maria Magdalena ajungândacolo pe când era încă întuneric (Matei 28:1; Marcu 16:2; Luca 24:1;

Ioan 20:1).

C. În ziua învierii Cristos Se arată:

1. Mariei Magdalena (Ioan 20:11-18);



2. Celorlalte femei (Matei 28:9-10);

3. Ucenicilor în drum spre Emaus (Luca 24:13-32; Marcu 16:12-13);

4. Lui Petru (Luca 24:33-35; 1 Cor. 15:5);

5.

Celor zece ucenici din Camera de sus (Marcu 16:14; Luca24:36-43; Ioan 20:19-25).

Am putea spune că, într-adevăr nu este important, că singurul lucru importanteste faptul că El a fost crucificat şi că a înviat. Cu toate acestea, dacă credem îninspirația Cuvântului Domnului, ESTE foarte important. Domnul nostru a spus“trei zile şi trei nopți“; nu fragmente de zile sau fragmente de nopți. Trei zile şi treinopți. Nu se poate evita această afirmație clar ă. Punctul de vedere al crucificăriiîn ziua de miercuri clarifică o întrebare pe care şi-au pus-o mulți dintre ce cestudiază Biblia în mod sincer, privitoare la problemele legate de punctul de vederetradițional al zilei de vineri.



INTRAREA TRIUMFALĂ

Matei 21:1-17; Marcu 11:1-11; Luca 19:29-44; Ioan 12:12-19

Introducere

1. După Schimbarea la față totul marchează drumul Mântuitorului spre oraşul

unde El urmează să moar ă. ". . . el Ş i-a îndreptat fa ț a hot ărât să mearg ă la Ierusalim" (Luca 9:51).

"Totul - din momentul ultimei Sale plecări din Galileea până la intrarea Safinală în Ierusalim - a format, în cel mai înalt sens, doar o călătorie." 7

2. Observați câteva dintre motivele pentru care mulțimile L-au aclamat atunci.

a. Misiunea celor şaptezeci (Luca 10:1) - Ei au fost trimişi doarîn acele locuri unde Domnul Însuşi a mers.

Vezi: Matei 19:2; Marcu 10:1; Luca 11:29; 12:1; 14:25.

b. Învierea lui Lazăr (Ioan 12:9).

c. Sărbătoarea Paştelui era foarte aproape.

3. Observați natura publică a acestui eveniment. El vine cu curaj, zgomotos şitriumf ător în oraş, deşi se pusese un preț pe capul Lui.

a. Acest fapt este total diferit de caracterul lucr ării Domnuluinostru.

b. De ce a f ăcut aceasta? Din trei motive:

1) El Se prezintă pentru ultima dată în față Israelului caMesia şi Domn;

2) Se apropia "ora" oferirii jertfei Sale ca Mântuitor al păcatelor tuturor oamenilor;

3) Natura publică a evenimentelor care s-au succedat auf ăcut virtual imposibil ca oamenii să nege faptul că Cristos amurit.

I. Pregătirea pentru intrare (Luca 19:28-35)

A. Instrucțiunile personale: luarea măgăruşului etc.

7 Edersheim, Life and times, II, pg. 128.



B. Demonstrația puternică: El a călărit pe un măgăruş nestrunit,neîmblânzit.

Demonstrează aceasta autoritatea Sa, controlul Său etc. chiar şi asupralumii animale?

C. Necesitatea împlinirii profețiilor (Matei 21:4,5; vezi: Zech. 9:9).

II. Aclamarea din partea poporului (36-38)

A. Acțiunea mulțimii (v.36, vezi: Matei 21:8; Ioan 12:13).

Aşternerea hainelor şi a ramurilor de palmier pe drum era o acțiunerezervată celor mai înalte ranguri. Oamenii îi dădeau cea mai mareonoare posibilă.

B. Motivul aclamării: "pentru toate minunile pe care le vă zuse".

C.

Limbajul aclamării (Matei 21:9; Marcu 11:10; Luca 19:38; Ioan12:13).

Acesta este limbajul din Psalmul 118, recunoscut de către evrei ca unuldintre cei mai mari dintre toți Psalmii Mesianici.

III. Obiecția fariseilor (Luca 19:39,40).

A. Avem aici o dovadă clară a unei note noi în lucrarea Domnului:

Hotărârea de a Se lăsa aclamat în mod public.B. Când Ierusalimul va fi după aceea acuzat că L-a omorât pe Mesia

(predica lui Petru în ziua de Rusalii), nu va putea pretinde că Mesianu a dat un semn pe înțelesul tuturor.

IV. Plânsul şi lacrimile Sale pentru cetate (41-44)

A. Lacrimile lui Isus (41) - El a ştiut ce urma să se întâmple în curândcu oraşul din cauza faptului că ei L-au respins.

B.

Momentul aici este: "În aceast ă zi" (42); "vremea când ai fostcercetat ă" (44).

1. Profetul Daniel vorbise de "ziua" când Mesia va ajunge în Israel(Dan. 9:25).

2. "Natura împrejur ărilor care au însoțit acest eveniment măreț adaugă la impresia pe care o avem că nu a fost o ziîntâmplătoare, ci o "zi" lăsată prin ştiința divină şi hotărâtă ca

împlinire a profeției biblice. Şi atunci când cifrele sunt date atâtde exact, precum le relatează Daniel, noi nu putem greşi în aaştepta ca împlinirea să fie la fel de exactă. Cea mai atentă cercetare a relatărilor Evangheliilor nu va reuşi să scoată la



lumină nici o altă zi în cariera pământeană a Domnului nostru,care să fie comparabilă cu ziua intr ării Sale triumfale înIerusalim. Văzută din acest punct de vedere al drepturilor Salede domn față de națiunea teocratică, această zi este unică înfelul ei. Şi, bineînțeles, dacă ziua a fost stabilită prin profețiedivină, acest lucru ar explica absența oricărei alte jerte oficiale,

înaintea acestui moment anume."

8

Astfel, aceasta a fost ziua când Mesia S-a prezentat în modoficial ca Împărat şi Domn al Israelului.

V. Alte manifestări de Domn şi Împărat (45-47a)

A. Gonirea negustorilor din Templu (45,46)

Împăratul ridică pretenții asupra "casei" Sale (vezi: Mal. 3:1).

B.

Vindecarea orbilor şi a schilozilor (Matei 21:14)

C. Laudele copiilor (Matei 21:15)

D. Învățăturile (Luca 19:47)

Notă: Aceste fapte şi minuni au fost văzute nu numai de către prietenii Săi, ci şi deduşmanii Săi, "preo ț ii cei mai de seamă" (Matei 21:15).

Notă: Aici, sunt prezentate în rezumat unele din binecuvântările Împăratului

milenar pentru ca poporul Israelul să se bucure:* Împăratul Mesianic este prezent personal în propriul Său Templu

(Mal.3:1);

* Cuvântul Domnului este vestit şi îi învață pe oameni în Ierusalim (Isa.2:2-3);

* Mâna vindecătoare a Împăratului asupra tuturor celor care sufer ă deafecțiuni fizice (Isa. 35:4-6);

* Gonirea păstorilor lacomi din Israel (Ez. 34:1-10);

* Copiii strigând Osana în Templu (Psa. 8:1-2).

Notă: Astfel totul este o profeție a unei zi viitoare mai bune, când Israel, cu inima pocăită, va recunoaşte şi Îl va primi pe Mesia (Isa. 25:9).

VI. Frustrarea criticilor (Luca 19:47b-48)

Singura soluție pe care ei o puteau vedea era să-L distrugă pe acest Om.

8 A.J. McClain, M re ia Regatului, p. 351.



AGONIA ŞI PRINDEREA LUI ISUS

Vom urmări relatarea din Matei 26.

I. Agonia din Ghetsimani (31-46 )

A. În drum spre Ghetsimani: prevestire, promisiuni şi avertismente

(31-35) B. În Ghetsimani: conflict, agonie, victorie (36-46)

1. Aici este un mare mister.

2. Semnificația pasajului se concentrează în jurul înțelesului"paharului acesta" (v.39).

Paharul este suferința purtării păcatelor, pe care El o

anticipează şi care aduce o întristare şi o tulburare bruscă însufletul Său sfânt. În natura sa umană lipsită de păcat, El Seîngrozeşte în fața acestei perspective îngrozitoare, şi în acelaşitimp, se supune în întregime voinței Tatălui Său.

Confirmarea acestei identificări cu "acest pahar" este Ioan18:11.

3. Trebuie să admitem că există multe lucruri care depăşesc puterea noastr ă de înțelegere. Acesta este un lucru de aşteptat,

de vreme ce Isus este lipsit de păcate şi noi nu putem concepeaceasta.

4. În Domnul nostru noi vedem:

a. Agonia Sa cumplită, în vederea mor ții Sale apropiate

b. Supunerea Sa perfectă în fața voii Tatălui;

c. Dorința Sa intensă după tovăr ăşie umană şi înțelegere în

acest moment (v. 38,40,41). II. Prinderea lui Isus (47-56)

A. Ipocrizia mârşavă (47-49)

B. Apelul Său final (50)

C. Apărarea impulsivă şi dojana (51-54)

1. Aici avem supunerea față de voia Tatălui, în ciuda posibilității

ajutorului ceresc (53).

2. Dar toate acestea sunt pentru ca profeția să poată să seîmplinească (56a; vezi şi Isa.53:7-10).



D. Provocarea la care nu se răspunde (55)

E. Laşitatea tristă (56)



JUDECAREA LUI ISUS

I. Înaintea lui Ana, fostul mare preot (Ioan 18:12-14; 19-23)

A. Prin întrebările sale, Ana insinua că Isus aduna în jurul Său un grupde adepți, cu posibila intenție de răzvrătire etc.

B.

Isus l-a pus pe Ana la colț întrebându-l de ce nu i-a chestionat pecei prezenți, care L-au auzit învățându.i pe alții. Unul din partizaniilui Ana, dându-şi seama de situația jenantă în care se afla superiorulsău, i-a venit în ajutor, lovindu-l pe Isus şi acuzându-l de obr ăznicie.

O asemenea lovitur ă era cu totul neîngăduită, dar Domnul nostru nuare acum nici un apăr ător.

II. Înaintea lui Caiafa (Matei 26:57-68)

A.

Augusta adunare (57-59a) B. Martorul fals (59b-61)

Martorul a deformat cuvintele Sale privitoare la ridicarea Templului(Ioan 2:18-22).

C. Tăcerea ciudată (62-63a)

1. Domnul nostru a refuzat să recunoască buna-credință a

judecătorului, competența cur ții, sau validitatea judecății.2. S-a înregistrat că Isus a tăcut de trei ori inaintea judecătorilor

Săi:

a. În fața marelui preot: tăcerea în fața prejudecății;

b. În fața lui Pilat: tăcerea în fața politicii;

c. În fața lui Irod: tăcerea în fața curiozității (Luca 23:8,9;vezi şi Isaia 53:7).

D. Jurământul solemn (63b)

E. Declarația divină (64)

Probabil o referință la Daniel 7:13,14, pe care marele preot ar firecunoscut-o clar ca pe o pretenție la Dumnezeire.

F. Condamnarea la moarte (65,66)

1.

Pretenția lui Isus ar fi fost într-adevăr o blasfemie, dacă nu ar fifost adevărată.



2. Această sentință nu ar fi putut să fie îndeplinită dacă nu ar fiexistat acordul guvernatorului roman. Iudeilor nu li s-a acordat

puterea de a da sentința la moarte pentru alți iudei. Dar decizialor a fost luată şi ea şi-a urmat cursul.

G. Insultele cumplite (67-68)

III.

Înaintea Sinedriului (Luca 22:71; Marcu 15:1; Matei 27:1)

În timpul primelor ore ale dimineții, în aceasta întrunire s-a ajuns la deciziaconsiliului că Isus trebuie să moar ă. Ca acest lucru să se împlineasca, eitrebuiau să se asigure că au o decizie similar ă luată de guvernatorul roman.

IV. Prima înf ățişare înaintea lui Pilat (Matei 27:2; 11-14; Marcu 15:1-5; Luca23:1-5; Ioan 18:28-38)

A. Acuzația (Ioan 18:28-32) - Iată împrejur ările care au dus la punerea

întrebărilor.

1. Ipocrizia vrednică de dispreț (28)

2. Eschivarea deliberată (29-30)

3. Acțiunea dorită (31,32)

Evreii doreau ca Pilat să pronunțe sentința la moarte, deoareceei nu aveau puterea să o facă.

B.

Punerea întrebărilor (Matei 27:11-14; Ioan 18:33-38)

V. Înaintea lui Irod (Luca 23:6-12)

Irod nu L-a luat în serios pe Isus. El era "ceva" la care privea cu... curiozitate.

VI. A doua înf ățişare înaintea lui Pilat (Matei 27:15-26; Ioan 18:39-19:16)

Urmărind relatarea lui Matei:

A.

Alegerea (15-18)

A fost oare acesta un şiretlic din din partea lui Pilat, pentru a-l elibera pe Isus? Fiecare cuvânt şi acțiune a sa îi sporesc condamnarea.

B. Prevenirea (19)

Matei este singurul care înregistrează acest lucru. Cât ştia soția lui Pilatdespre Isus?

C.

Decizia (20-23)



Decizia a fost rezultatul agitației maselor de oameni de către mai mariilor. Cu doar o să ptămână înainte de aceasta, ei strigau, "Osana Fiuluilui David..." binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului."

D. Dezonoarea /Dizgrația (24)

El a putut să-şi spele mâinile în fața mulțimii, dar nu a putut să-şi

curețe inima.

1. El şi-a declarat propria-i laşitate morală.

2. El a pus utilitatea politică mai presus de dreptate.

3. El a f ăcut din sine o unealtă în mâinile fanatismului religios şi anedreptății morale.

E. Confirmarea (25)

Aceste cuvinte aduceau a rugăciune, că Dumnezeul lor ar putea de faptsă transfere sângele prizonierului din mâinile lui Pilat în ale lor şi chiarîn cele ale generațiilor încă nenăscute. A fost o rugăciune înălțată înura oarbă a ignoranței grosolane, a mărimii şi grozăviei păcatului lor.

Istoria evreilor a fost de atunci împlinirea continuă a acestui blestemîngrozitor asupra lor înşile.



R ĂSTIGNIREA LUI ISUS

Cele ce urmează reprezintă o schiță cronologică (atât cât poate fi cronologiadeterminată) a evenimentelor ce înconjoar ă momentul crucificării.

În drum spre cruce

I.

Batjocura soldaților (Matei 27:27-30; Marcu 15:16-19). Vezi şi Isa.50:5,6; 52:14; 53:3,4,7.

II. Drumul spre Golgota (Matei 27:32; Marcu 15:21; Luca 23:26-33; Ioan19:16-17).

A. Alegerea lui Simon din Cirena (Mt. 27:32; Marcu 15:21; Luca23:26; Ioan 19:17).

B. Tânguirea femeilor (Luca 23:27-31).

Versetul 31 a fost probabil un proverb, mai bine înțeles de cei cărorale era adresat, decât de noi. Sensul pare să fie: "Dacă ei fac aceastaunuia care este nevinovat, ce vor face ei cândva celor care suntvinovați şi o merită?" (Barclay).

C. R ăuf ăcătorii fac parte din procesiune (Luca 23:32)

D. Lui Isus I se dă băutura amorțitoare de oțet amestecat cu fiere (Matei 27:34; Marcu 15:23)

Pe cruce

(Primele trei ore: 9:00 - prânz)

I. Crucificarea Fiului lui Dumnezeu (Matei 27:35; Marcu 15:24; Luca23:33; Ioan 19:18).

Observați concizia descrierii, ca şi când ar fi dorit să minimalizeze suferințafizică. Vezi: Gen. 3:6.

II.

Inscripțiile de deasupra crucii (Ioan 19:19-22)

III. Rugăciunea de iertare (Luca 23:34)

IV. Tragerea la sorți pentru veşmintele Sale (Ioan 19:23-24)

V. Ocările privitorilor (Matei 27:39-40; Marcu 15:29-30; Luca 23:35)

VI. Bătaia de joc a preoților (Matei 27:41-44; Marcu 15:31-32; Luca 23:35-37)

VII. Promisiunea către tâlharul pocăit (Luca 23:39-43). Aici avem:

A. O credință remarcabilă;



B. O mântuire imediată;

C. Un scop glorios.

VIII. Măsura luată pentru asigurarea protecției mamei Sale (Ioan 19:25-27)

(Trei ore de întuneric: prânz - 15:00 p.m.)

IX.

Strigătul de durere (Matei 27:45-47; Marcu 15:33-35)

X. Strigătul de sete (Ioan 19:28)

XI. Strigătul de victorie (Ioan 19:30)

XII. Strigătul de încredințare a sufletului (Luca 23:46)

Evenimentele care au însoțit răstignirea

I.

Întunericul care a cuprins totul (Matei 27:45)

II. Perdeaua din lăuntrul Templului (Matei 27:51; Marcu 15:38-41; Luca23:45)

III. Cutremurul de pământ (Matei 27:51)

IV. Învierea corpurilor celor morți (Matei 27:52-53)

V. Mărturia centurionului (Matei 27:54; Marcu 15:39; Luca 23:47)

VI.

Mulțimile impresionate (Luca 23:48)

VII. Femeile credincioase (Matei 27:55-56; Marcu 15:40; Luca 23:49)

După coborârea de pe cruce

I. Sf ărâmarea fluierelor de la piciorele răuf ăcătorilor (Ioan 19:31-33)

Aceasta era pentru a gr ă bi moartea.

II.

Împunsătura de lance (Ioan 19:34,35-37)

III. Cererea lui Iosif şi îngroparea (Matei 27:57-60; Marcu 15:42-46; Luca23:50-54; Ioan 19:38-42)

IV. Veghea femeilor (Matei 27:61-66; Marcu 15:47; Ioan 23:55,56 )

V. Asigurarea mormântului (Matei 27:62-66)

Cea mai inutilă acțiune din istorie!!!



ÎNVIEREA ŞI ÎNĂLȚAREA

Învierea trupului lui Isus este faptul cel mai bine atestat din toate mărturiileEvangheliilor. Importanța faptului nu poate fi supraestimată. De ea depindevaliditatea a tot ceea ce a spus şi a pretins Isus. E suficient să scoatem în evidență două probleme aici. Isus a pretins că va învia din mor ți (Ioan 2:18-21; 10:17,18;

Matei 16:21; 20:19 etc.). Dacă Isus n-ar fi înviat din mor ți acestea ar fi fost într-adevăr pretenții lipsite de conținut. Isus a pretins că este Fiul lui Dumnezeu (Ioan5:17,18; Matei 10:30-36; 19:7 etc.). De vreme ce acesta a fost unul din punctele

principale ale necredinței iudeilor, era necesar ca această pretenție să fie dovedită.Astfel, Pavel spune că Cristos a fost "declarat a fi fiul lui Dumnezeu, dovedit cu

putere, . . . prin învierea mor ț ilor" (Rom. 1:4). Nu este suprinzător că învierea esteîn centrul tuturor predicilor apostolice.

Este greu de determinat cronologia exactă a evenimentelor Învierii. Acestlucru nu se datorează contradicțiilor din relatări, ci pentru că nici una din mărturii

nu dă o prezentare completă a tuturor evenimentelor. Nimeni nu L-a văzut pe Isus ridicându-se din mor ți. Isus a ieşit din mormânt

cândva, în primele ore ale primei zile a să ptămânii. B.F. Wescott (Evanghelia după Sf. Ioan, p.208), urmat de J.W. Shepherd (Cristosul din Evanghelii, p. 611-612)sugerează următoarea ordine a evenimentelor:

Sâmbătă, înainte de ora 18:00: Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov,au venit să vadă mormântul (Matei 28:1).

Sâmbătă după orele 18:00: Cele două Marii şi Salome merg să cumperemiresme pentru îmbălsămare (Marcu 16:1).

Duminică foarte devreme: Învierea, urmată de cutremur, coborâreaîngerului, deschiderea mormântului (Matei 28:2-4).

În jurul orei 5:00 dimineața: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şiSalome, probabil însoțite de alții, pornesc spre mormânt în zori. MariaMagdalena merge înaintea celorlalți şi se întoarce imediat la Petru şi la Ioan (Ioan 20:1 şi urm).

În jurul orei 5:30 dimineața: Tovar ăşele ei ajung la mormânt după r ăsăritulsoarelui (Marcu 16:2). Ele văd un înger care le dă un mesaj pentru ucenici( Matei 28:5 şi urm. Marcu 16:5 şi urm.).

În jurul orei 6:00 dimineața: Un alt grup, printre care Ioana, vine puțin maitârziu, totuşi devreme dimineața (Luca 24:1 şi urm). Ele văd doi îngeri şi

primesc cuvinte de mângâiere (Luca 24:4 şi urm).

În jurul orei 6:30 dimineața: Petru şi Ioan ajung la mormânt (Ioan 20:3.10).

Maria Magdalena vede doi îngeri (Ioan 20:11-13). Aproape în acelaşi timp,femeile duc vestea lor ucenicilor (Luca 24:10 şi urm).



În jurul orei 7:00 dimineața: Domnul Se revelează Mariei Magdalena (Ioan20:14-18; Marcu 16:9). Nu mult timp după aceea, El Se revelează femeilorcare se reîntorc la mormânt. El le transmite fraților să se ducă în Galileea(Matei 28:9 şi urm).

Între 16:00 şi 18:00 după-amiaza: Isus apare în fața celor doi ucenici în drumspre Emaus (Luca 24.13 şi urm. Marcu16:12).

După ora 18:00 după-amiaza: Isus îi apare personal lui Petru (Luca 24:34;1Cor. 15:5).

După 20:00 seara: Isus apare celor unsprezece şi altora (Luca 24:36 şi urm. Marcu 16:14; Ioan 20:19 şi urm).

Această aranjare a evenimentelor din Ziua Învierii ofer ă un ghid foarte util şifoarte convingător pentru studiu. Criticii au ajuns la un punct culminant cu"discrepanțele" relatărilor Învierii. Dar nu sunt discrepanțe. Fiecare scriitor facedoar o relatare par țială a ceea ce s-a întâmplat şi îi r ămâne cititorului sarcina să

potrivească toate păr țile. Mărturiile Învierii sunt o altă probă din cele multe că ceice au scris Evangheliile au fost selectivi cu materialul lor, nu au depins unul de altulşi au fost mai degrabă interesați de mesaj decât să facă o cronologie.

Cele ce urmează sunt o schițare sumar ă a evenimentelor de la Înviere până laÎnălțarea lui Isus.

I. Vizita femeilor la mormântul lui Isus, sâmbătă după-amiază târziu

(Marcu 6:1; Matei 28:1) A. Nu trebuie uitat că "prima zi a săptămânii" începea la apusul

soarelui în ziua de sâmbătă. Astfel Robertson consider ă că afirmația"La sfâr şitul Sabatului (KJV)" înseamnă chiar înainte de încheiereaSabatului, sau târziu în după-amiaza zilei de sâmbătă, posibil în jurulorei 18:00 după-amiaza.

B. Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salome (vezi Marcu16:1) au venit după-amiaza târziu să vadă dacă mormântul era aşa

cum îl lăsaseră ele cu 24 de ore înainte; apoi s-au dus să cumperemirodenii pentru a unge corpul.

C. Noi nu putem ignora loialitatea şi curajul acestor femei. Faptul că nu au putut crede ceea ce Domnul le-a învățat despre învierea Sa poatefi considerată o greşeală, dar dragostea lor nu poate fi pusă la îndoială.Aceste femei au fost la Golgota când a murit Isus, în gr ădina lui Iosifcând Domnul lor a fost înmormântat, şi acum ele sunt la mormânt

pentru a vedea dacă totul este în bună rânduială şi pentru a-I ungetrupul. Unde erau între timp cei unsprezece?

II. Cutremurul de pământ, îndepărtarea pietrei şi teama paznicului roman (Matei 28:2-4)



La un moment dat în orele de început ale dimineții de duminecă, Isus s-asculat din mor ți şi a păr ăsit mormântul. Învierea Sa a fost însoțită de:

A. Un cutremur de pământ - De multe ori în Scriptur ă un cutremurvesteşte o activitate deosebită a Dumnezeului celui Atotputernic. E caşi când ar spune: "Fi ț i foarte aten ț i. . . Eu sunt Cel ce vorbe şte!"

B.

Activitatea îngerilor - Un înger a rostogolit piatra în formă de roată, dela intrarea mormântului, a r ăsturnat-o la o parte şi s-a aşezat pe ea. Încă de la naştere, Cristos a fost însoțit de activitate îngerilor, deci e potrivitca aceşti slujitori cereşti să fie şi ei prezenți la Înviere.

C. Stră jerii speriați - Aspectul maiestruos al îngerului i-a paralizat pestr ă jeri de frică. S-a întâmplat chiar lucrul pentru care stăteau ei de

pază ca să nu se întâmple. Există un aspect cumplit în învierea luiCristos. El este garanția că toți oamenii vor învia ca să apar ă în fața lui

Dumnezeu pentru judecată (Ioan 5:28,29; Fapte 17:31). Notă: Piatra nu a fost rostogolită pentru a-L lăsa pe Isus să iasă din mormânt,

ci pentru a permite femeilor şi lui Petru şi Ioan să privească înăuntru.

III. Vizita femeilor la mormânt la răsăritul soarelui, în dimineața deduminică (Marcu 16:2-8; Matei 28:5-8; Luca 24:1-8; Ioan 20:1)

A. Pentru o discuție pe tema chestiunilor cronologice implicate aicivezi Robertson Evanghelia, p. 240 şi notele speciale 13 şi 14 de la

sfâr şitul căr ții.B. Cuvintele celor doi îngeri pe care i-au întâlnit la mormânt le

reamintesc acestor femei de faptul că Isus le spusese de învierea Sa,care avea să vie, şi ele au privilegiul de a fi primele care să anunțemarele eveniment.

C. Mesajul pentru noi, astăzi, mesaj privitor la învierea Domnuluinostru este încă: "Veni ț i de vede ț i . . . duce ț i-vă de spune ț i!" (Matei28:6,7).

IV. Maria Magdalena şi celelalte femei relatează apostolilor, lui Petru şiIoan vizita la mormântul gol (Luca 24:9-12; Ioan 20:2-10).

Combinând relatarea lui Luca şi cea a lui Ioan obținem următoarea imagine:

A. Maria Magdalena a fugit la Petru şi la Ioan şi le-a spus că mormântul este gol.

B. Petru şi Ioan au fugit la mormânt. Ioan (probabil mai tânăr decît

Petru) a ajuns acolo primul.1. Ei au văzut giulgiul pe jos aşazat în ordine; nu se vedea nici o

urmă de grabă, excluzându-se posibilitatea ca trupul să fi fostluat fie de prieteni, fie de duşmani.



2. Efectul pe care le-au avut acestea asupra celor doi bărbați nu afost acelaşi:

a. Ioan "a crezut" (Ioan 20:8), deşi e greu de determinat cuexactitate natura celor pe care le-a crezut; pentru că ei "totnu pricepeau că , după Scriptur ă , Isus trebuia să înviezedin mor ț i" (posibil referire la Psalmul 16:10).

b. Petru a plecat "mirat de cele întâmplate" (Luca 24:12).

C. Între timp celelalte femei au relatat cele văzute celorlalți apostoli.Dar ceilalți apostoli au considerat relatarea lor ca vorbe în van,tr ăncăneala unor femei pe jumătate isterice - şi nu au crezut (Luca24:11).

Notă: Din spirit de dreptate față de Toma, care a primit eticheta de"necredinciosul", e bine să reamintim că şi restul apostolilor au fost la fel deneîncrezători când au primit prima dată vestea învierii.

V. Isus Se înf ățişează Mariei Magdalena şi le trimite un mesaj ucenicilor (Ioan 20:11-18).

A. Prima apariție a lui Isus după învierea Sa a fost în fața MarieiMagdalena. Ce onoare i s-a facut! Este o relatare plină de frumusețeşi blândețe şi în majoritatea detaliilor relatării, ea nu are nevoie decomentariu.

B.

Ar trebui, de asemenea, observat că după această întâlnire Marias-a dus la apostoli cu vestea plină de bucurie că Isus trăieşte, darei nu au crezut-o (Marcu 16:10,11; Ioan 20:18).

C. O problemă de interpretare se găseşte în cuvintele Mariei: "Nu mă ț ine; căci încă nu M-am suit la Tat ăl Meu. Ci du-te la fra ț ii mei şi spune-le că M ă sui la Tat ăl Meu şi Tat ăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17).

Trei dintre cele mai marcante viziuni ale acestui aspect:1. "Nu mă ț ine / opri!" "Nu mă atinge!" ar putea fi redat şi prin:

"Nu mă re ț ine/ sau nu mă apuca".

2. El îi aminteşte că acum relația lor trebuie să fie diferită. Ea nuar trebui să se prindă de El, ca şi când ar vrea să-L țină în aceeaşirelație de care ea şi ucenicii se bucuraser ă înainte. El este pe calesă Se înalțe la Tatăl şi deci se va stabili o nouă relație spirituală.

3.

Foarte curând, după această întâlnire cu Maria, Isus S-a înălțatîntr-adevăr la ceruri, unde El Şi-a prezentat sângele Său caispăşire a păcatului în sanctuarul ceresc (Evrei 9:12) şi S-a

prezentat pe Sine Însuşi ca pe împlinirea "primului rod" oferit,



a pârgii dintâi (Lev. 16:23). Pentru această viziune vezi, deasemenea, L.S. Chafer, precum şi F.E. Bruce, Flacăra ce ser ăspândeşte, p. 64.

Această ultimă viziune are nişte merite reale:

a. Aruncă lumină asupra problemei locului în care a stat

Isus timp de 40 de zile. În Evanghelii nu se spune nici uncuvânt despre aceasta. Dar dacă această viziune estecorectă, se poate spune că reşedința Sa a fost în tot acesttimp în cer. În învierea Sa corpul, timpul, spațiul distanțaşi substanța s-au supus cu totul Lui.

b. Ea dă mai mult sens cuvintelor Sale: "C ăci încă nu m-am suit la Tat ăl Meu" . Această înălțare este dată ca motiv pentru care ea nu trebuie să-l rețină. Dar ce sens real ar

avea aceasta, dacă înălțarea de care vorbeşte ar avea locde fapt peste 40 de zile?

c. Pare mai adecvat ca prefigur ările Vechiului Testament să fie împlinite în acest fel, mai degrabă decât după o pauză de 40 de zile.

VI. Apariția lui Isus în fața celorlalte femei (Matei 28:9,10)

A. Mai târziu, dimineața, grupul de femei care vestise apostolilor şi

nu fuseseră crezute, s-au întors la mormânt. Isus le-a întâlnit şi le-a îndemnat: "Nu vă teme ț i; duce ț i-vă de spune ț i fra ț ilor Mei să mearg ă în Galileea; acolo M ă vor vedea."

Notați minunatul cuvânt de har în expresia "fra ț ii Mei". El i-ar fi pututnumi "la şi", "neghiobi", "necredincio şi", sau multe alte cuvinte careli s-ar fi potrivit. Dar El i-a identificat pe apostoli cu membri ai familieiSale, cei cu care El va împăr ți moştenirea, cei pe care i-a iubit.

B. E de observat, în lumina celor spuse Mariei Magdalena, că aceste

femei, în actul lor de închinare, "s-au apropiat să-I cuprind ă picioarele" (Matei 28:9).; dar El nu le-a oprit, aşa cum a oprit-o peMaria. S-ar putea ca în timpul scurs între cele două episoade, El să Sefi înălțat şi să-Şi fi împlinit datoria.

VII. Despre raportul stră jerilor către conducătorii iudeilor (Matei 28:11-15)

A. Vestea pe care a adus-o stră jerul Sinedriului a fost lucrul pe careconducătorii cei răi ai iudeilor nu voiau ca poporul să o audă. Deciei au mituit pe str ă jer să r ăspândească o veste ridicolă: cum că ei au

ațipit şi pe când dormeau, ucenicii au furat corpul lui Isus.

B. Această prezentare falsă a circulat pe scară largă printre evrei.Justin Martirul scrie: "A ț i ales şi a ț i trimis oameni în intrega lume să



proclame că o erezie f ăr ă de Dumenzeu şi f ăr ă de lege a pornit de laun Isus, un în şel ător galileean . . . ai cărui ucenici l-au furat noapteadin mormânt." 9

C. Relatarea era bineînțeles absurdă. Dacă str ă jerii au adormit, cumau putut să ştie ce s-a întâmplat cu corpul? Dar aceasta este ocaracteristică a tuturor încercărilor raționaliste de a explica mormântulgol, trupul furat, teoria leşinului, halucinațiile în masă etc. Toateacestea sunt absurde. Învierea lui Isus din mor ți este singurul r ăspunsrezonabil, satisf ăcător.

VIII. Înf ățişarea Sa înaintea celor doi ucenici în drum spre Emaus (Marcu16:12,13; Luca 24:13-32)

A. Acest eveniment a avut loc în după-amiaza zilei învierii.

B. Cei doi ucenici mergeau din Ierusalim spre satul Emaus. Undeexact este aşezat Emausul nu este sigur. O plasare probabilă este laKubeibeh, la şapte mile nord-est de Ierusalim pe drumul roman, carea fost desemnat de cruciați a fi Emaus (Geldenhuys, Luca, p. 636).

C. O privire generală asupra pasajului:

1. Convorbirea călătorilor (13-24)

a. Deşi aceştia erau în mod clar ucenici autentici ai lui Isus,ei au pierdut cu totul semnificația învățăturile VechiuluiTestament în privința lui Mesia.

b. Ei nu L-au recunoscut pe Isus, deoarece ochii lor erauorbiți ca să nu-L recunoască, de parcă erau înf ăşurați într-o ceață supranaturală.

2. “Tălmacirea“ Scripturilor (25-27)

Ce privilegiu au avut oamenii aceia să-L audă pe Domnul IsusÎnsuşi explicându-le profețiile Vechiului Testament privitoarela El Însuşi.

3. Revelarea lui Isus înaintea ucenicilor (28-31)

S-ar putea ca ei să-L fi recunoscut când a frânt pâinea şi ei auvăzut urmele cuielor în mâinile Sale. În acel moment, orbirealor a fost îndepărtată.

IX. Vestea celor doi ucenici şi aflarea despre înf ățişarea Sa înaintea lui Petru(Luca 24:33-35; vezi: 1Cor. 15:5)

9 Justin Martyr, Dialog cu Trypho, p. 108.



A. Cei doi ucenici au fost atât de emoționați încât au străbătutimediat şapte mile înapoi la Ierusalim, pentru a spune celorlalțiucenici.

B. Isus i Se înf ățişase deja cândva, în aceeaşi zi, şi lui Petru. Nu suntdate nici un fel de amănunte, dar este o revelație plină de har a bunătățiiDomnului nostru văzând cum li Se înf ățişează personal ucenicilor careL-au negat şi cărora le-a dat o dovadă specială că El era într-adevărviu.

X. Înf ățişarea înaintea ucenicilor uimiți, cu excepția lui Toma (Marcu16:14; Luca 24:36-43; Ioan 20:19-25)

Acest eveniment a intervenit în seara zilei învierii. Scopul este clar: Isus îi vaconvinge acum pe toți apostolii că el a înviat din mor ți.

O prezentare generală a acestui eveniment:

A. Salutul de pace (Ioan 20:19)

B. Demonstrarea că El avea un corp adevărat (Luca 24:36-43)

Cu privire la trupul înviat al lui Isus:

* Avea aceeaşi identitate ("Sunt Eu).

* Era un corp care avea substanță (putea fi atins, văzut şi putea

mânca).* Era din "carne şi oase". Notați absența sângelui.

* Era dintr-o substanță total diferită, despre care nu ştim nimicacum. Putea intra în camer ă f ăr ă să deschidă uşa (Ioan 20:19).Materiile solide nu-i puteau sta împotrivă.

Şi corpurile noastre care vor învia vor fi ca al Său (Fil. 3:21)

C.

Împuternicirea de a-L reprezenta aşa cum Îl reprezentase El peTatăl (Ioan 20:21)

D. Împărțirea puterii (Ioan 20:22) şi a autoritătii (Ioan 20:23)

A fost aceasta o mică anticipare a Rusaliilor pentru încurajarea personală a ucenicilor nestatornici? Nu există nici o probă că aceştioameni au exercitat puterea Duhului Sfânt înainte de Rusaliii. Însă Isusle-a poruncit să aştepte în Ierusalim ceea ce Tatăl le promisese (Fapte1:4).

XI. Înf ățişarea, în următoarea seară de duminică, înaintea tuturorucenicilor, şi a lui Toma (Ioan 20:26-29; 1Cor. 15:5).



A. Noi nu ştim de ce nu a fost Toma prezent împreună cu ceilalțiucenici în seara învierii şi nu am afla multe dacă am încerca să ghicim. Dar el pare un om căruia i-a venit greu să creadă, un om buncu o minte care se îndoia de toate. Astfel el a refuzat să creadă înmărturia celor zece prieteni, că Isus a înviat, şi a cerut dovada.

B. Înf ățişarea lui Isus în următoarea săptămână, cu trimiterespecială la Toma, este o demonstrație deosebită a răbdăriiSalvatorului, a blândeții şi condescendenței Sale. El a întâlnit cu oîndoială cinstită pe propriul ei teren.

C. Toma a fost copleşit de bunătatea Salvatorului şi a pronunțat unadin marile mărturisiri ale dumnezeirii lui Isus - care a fost prompacceptată.

D. Observați binecuvântarea specială pronunțată asupra celor care

cred în Isus f ără să-L fi văzut (Ioan 20:29, vezi: 1Pet. 1:8). E. Apariția în fața a şapte ucenici lângă marea Galileii şi numărul

uimitor de mare al peştilor prinşi în năvod (Ioan 21:1-25)

Isus le-a spus apostolilor Săi să-L aştepte în Galileea; de aceea ei s-au dusînapoi le ei acasă. Aceste evenimente relatate doar de Ioan s-au petrecut înacel cadru geografie.

Acest pasaj este prea lung pentru a fi discutat în amănunt, dar se poate vedea

clar o temă unificatoare: învățătura importantă în folosul ucenicilorDomnului. O privire generală:

F. Există suficiente rezerve în slujirea Domnului înviat din morți (1-14).

1. Eşecul ucenicilor f ăr ă Domnul (1-3)

2. Belşugul ucenicilor cu Domnul (4-8)

3. Praznicul ucenicilor cu Domnul (9-14)

G. Există un motiv suprem în slujirea Domnului (15-19).

Câteva observații generale:

1. Prin ocazia întreită de a-şi declara dragostea pentru Isus, luiPetru i s-au amintit adâncimile propriului său păcat şi înălțimileharului Salvatorului de a-l pune din nou la locul de folos şislujire.

2.

Există un memento special aici pentru păstorii tuturor perioadelor, privind sarcina principală a celor care au grijă deturma lui Dumnezeu. Ei trebuie să hrănească turma cuCuvântul viu al Domnului.



3. Ni se aminteşte importanța dragostei față de Cristos, ca harcreştin suprem şi exprimarea necesar ă a acelei iubiri în slujbaaltora. Şi ni se aminteşte dorința Mântuitorului de a-l reintegraîn turmă pe renegatul pocăit.

Căderea / Eşecul nu este definitiv!

H.

Există un secret al succesului în slujirea Domnului: "Urmează-mă"(20-23).

1. Prezicerea destinului viitor al lui Petru (18,19)

Tradiția spune că Petru a fost condamnat la moarte de martir prin crucificare. Simțindu-se nedemn de o moarte ca a lui Isus,el şi-a exprimat dorință deosebită de a fi crucificat cu capul în

jos.

2.

Prezentarea firii/ naturii păcătoase a lui Petru (20-21)

El a trebuit să afle (aşa cum o face fiecare creştin) că voiaDomnului este specială şi individuală; el nu trebuia să seîngrijească de voia Domnului cu privire la Ioan.

3. Prescrierea datoriei fixe a lui Petru (22)

Singura responsabilitate a lui Petru era de a-L urma pe Cristos.Urmându-L va aduce servicii adevărate şi va primi o r ăsplată

bogată (Ioan 12:26).

Prin înțelegerea greşită a acestor cuvinte ale lui Isus, a persistato idee ciudată timp îndelungat, aceea că Ioan nu va muriniciodată. Era o tradiție care spunea că Ioan doarme înmormântul său şi că praful care se ridică este dovadă arespirației sfântului!

XII. Înf ățişarea înaintea unei mulțimi de peste 500 de oameni pe un muntedin Galileea şi rostirea Marea Trimitere/ Însărcinarea (Marcu 16:15-18;

Matei 28:16-20; 1Cor. 15:6).

A. Nu ştim precis unde a avut loc întâlnirea aceasta, decât că a fostun munte din Galileea. Aceasta a fost o apariție foarte importantă,deoarece a afectat masele de oameni simpli şi de adepți ai lui Isus.

B. Urmărind relatarea lui Matei, observați:

1. Marea Autoritate (v.18)

Isus a fost dintotdeauna Creatorul, Susținătorul şi Suveranuluniversului. Dar, prin încarnare (întrupare) , El "S-a dezgolit" (Fil. 2:7) de autoritate şi şi-a asumat statutul de servitor. Acum



zilele umilinței Sale sunt trecute şi El Şi-a mai atribut o dată suveranitatea cerului şi a pământului.

2. Marea Trimitere/ Însărcinare (v. 19,20)

Misiunea include mergerea, ucenicizarea, botezul şi invățarea.

3.

Marea asigurare (21) Cei care ascultă de autoritatea lui Isus pot conta pe prezența şi

puterea lui Isus oriunde ar merge şi în tot timpul acestei perioade.

Notă: Acest verset r ăspunde pretenției exagerate că Marea Trimitere afost doar pentru apostoli şi nu are nimic de-a face cu neevreii(Neamurile). Isus a promis prezența Sa "până la sfâr şitulveacului" . E evident că apostolii nu au tr ăit până la sfâr şitul

veacului. De aceea, promisiunea dată aici se întinde cu mult maideparte de ei şi de vremea lor, până în prezent şi în viitor, până la venirea lui Isus.

XIII. Înf ățişarea înaintea ucenicilor cu o altă însărcinare (Luca 24:44-49;

Fapte 1:3-8)

Nu poate fi dovedit că evenimentele din Luca şi din Fapte sunt aceleaşi, darmajoritatea comentatorilor le pun laolaltă. Există în ele într-adevăr multeidei comune.

Luați în considerare următoarele gânduri dintr-un fragment din Fapte:

A. Provincialismul ucenicilor: "Doamne, în vremea aceasta ai de gând să a şezi din nou Împăr ăț ia lui Israel?"

Ucenicii erau încă limitați în gândirea lor la aspectul politic alImpăr ăției viitoare şi a eliber ării Israelului de sub opresorul său.

B. Puterea pentru împlinirea însărcinării (8a)

Duhul Sfânt, El Însuşi, care va coborî curând în ei, îi va boteza şi îi vaumple, va fi impulsul pentru misiunea lor.

C. Înaintarea mesajului (8b)

1. Urma să fie transmis de toți ucenicii.

2. Urma să se concentreze în jurul lui Isus Cristos.

3.

Urma să fie r ăspândit peste tot pe pământ: "În Ierusalim . . . Iudea, . . . Samaria, . . . până la marginile pământului."

Notă: La un moment dat, în timpul celor 40 de zile, Isus i-a apărut luiIacov, unul din frații Săi vitregi, care s-a convertit după Înviere.



Deşi nu ştim nimic despre convertirea sa sau despre înf ățişarealui Isus înaintea lui, istoria arată că Iacov a devenit un marelucr ător şi un conducător recunoscut al bisericii din Ierusalim(vezi Fapte 12:17; 15:13 şi urm.).

XIV. Înălțarea lui Isus la ceruri (Marcu 16:19; 20; Luca 24:50-53; Fapte 1:9-12)

A. Aşa cum a început viața pământească a lui Isus, şi anume printr-un miracol, (concepția virginală), aşa s-a şi terminat, cu unmiracol (înălțarea Sa la Cer).

B. Din pasajul din Fapte, luați în considerare:

1. Înălțarea Mântuitorului (v.9)

Era important ca El să Se întoarcă în Cer în acest fel, ca să nu

fie întrebări în mintea ucenicilor în legătur ă cu locul unde a fostEl înainte de întrupare.

Aceasta va confirma multele Sale declarațiile din timpul lucr ăriiSale că El se va întoarce în cer, de unde a venit (Ioan 13:3; 14:2,28; 16:7,10,28).

2. Înştiințarea îngerilor (10,11)

a. Un cuvânt de dojană: "de ce sta ț i . . .?"

b. Un cuvânt de mângâiere: "acest Isus . . . va veni".

c. Un cuvânt de comparație: "în acela şi fel . . ."

d. Un cuvânt de provocare (implicat), cu alte cuvinte: "Dece sta ț i aici? Duce ț i-vă printre oameni!"

Este o strânsă relație între misiunea Bisericii şi a doua venire a lui Cristos:"Vor fi martori . . . acelaşi Isus va veni . . ."

Life Christ

Documents

Transcript of Life Christ