LICHIDAŢI PARISUL - adidiaconescu.webs.com Sven - 07 Lichidati Parisul.pdf · 1 Sven Hassel...

of 161 /161
1 Sven Hassel LICHIDAŢI PARISUL ! Liquidate Paris CAPITOLUL ÎNTÎI Mă întreb, spuse Micuţul, punându-şi mâna la ochi şi uitându-se în zare, dacă poţi să ajungi în Anglia înot? — Probabil că da, răspunse Legionarul, cu o voce plictisită. — Dac-ai fi peşte, adăugă Bătrânul. Şi ai avea cu tine şi hrană câtă îţi trebuie... Oricum, ţi-ar lua o groază de timp. — Hm! Micuţul îşi aţinti din nou privirea către orizont, încruntându-se şi scărpinându-se în vârful capului. Dar a făcut-o careva? spuse el într-un târziu. Sigur, dar nu de-aici. Unde-ai ajunge, dac-ai porni de-aici? insistă Micuţul, care nu ar fi fost el dacă nu s-ar fi ţinut cu-ncăpăţânare de o idee, când îi căşuna pe ea. Legionarul ridică din umeri. — Al naibii să fiu dacă ştiu... Poate la Dover. Atunci, cam cât de departe zici că ar fi? încercă iar Micuţul. Mm... treizeci de kilometri. Optzeci de kilometri. Un drum al dracului de greu, în orice caz. De ce nu l-am încerca? Bătrânul zâmbi: Pentru că te-ai îneca înainte să ajungi la jumătate. — Faci pariu? — De ce nu? Sunt sigur de ceea ce îţi spun! Desigur, murmură Barcelona, există întotdeauna şi un alt punct de vedere. Dacă te-ai rătăci, ceea ce ar fi foarte probabil, fiindcă fiecare părticică din mare arată exact la fel ca oricare altă părticică din mare, nu ai cum să ştii unde-ai ajunge până la urmă. S-ar putea să fii destul de norocos să te trezeşti pe coasta Irlandei, dar dacă ai trece pe lângă ea, ar trebui să o ţii aşa tot înainte, până în Groenlanda. Aş fi în stare să risc, spuse Micuţul. Aş prefera să înot de acum încolo de-a lungul şi de-a latul oceanului, pentru tot restul vieţii, decât să mai lupt în războiul ăsta mizerabil. Oricât ar părea de absurd, am început efectiv să ne antrenăm pentru asta. În fiecare zi înotam cu puţin mai departe decât în ziua precedentă, făcând mereu eforturi până când simţeam că am ajuns la capătul puterilor, regula fiind ca cel mai slab să „ţină pasu" cu cel mai puternic. În ce mă priveşte, eu am renunţat la ideea de a ajunge înot până în Groenlanda în ziua în care eram gata să mă înec din cauza unui cârcel. Dacă n-ar fi fost Gregor, pentru mine războiul s-ar fi terminat. Dar vreo doi din grup şi-au continuat încă o vreme programul de antrenament. Amândoi s-au întors la miezul nopţii, după ultima lor excursie pe apă, complet epuizaţi, dar declarând plini de entuziasm că au văzut la orizont ţărmul Angliei.

Embed Size (px)

Transcript of LICHIDAŢI PARISUL - adidiaconescu.webs.com Sven - 07 Lichidati Parisul.pdf · 1 Sven Hassel...

  • 1

    Sven Hassel

    LICHIDAI PARISUL ! Liquidate Paris

    CAPITOLUL NTI

    M ntreb, spuse Micuul, punndu-i mna la ochi i uitndu-se n

    zare, dac poi s ajungi n Anglia not? Probabil c da, rspunse Legionarul, cu o voce plictisit. Dac-ai fi pete, adug Btrnul. i ai avea cu tine i hran ct i trebuie... Oricum, i-ar lua o groaz de timp. Hm! Micuul i ainti din nou privirea ctre orizont, ncruntndu-se i

    scrpinndu-se n vrful capului. Dar a fcut-o careva? spuse el ntr-un trziu. Sigur, dar nu de-aici. Unde-ai ajunge, dac-ai porni de-aici? insist Micuul, care nu ar fi

    fost el dac nu s-ar fi inut cu-ncpnare de o idee, cnd i cuna pe ea. Legionarul ridic din umeri. Al naibii s fiu dac tiu... Poate la Dover. Atunci, cam ct de departe zici c ar fi? ncerc iar Micuul. Mm... treizeci de kilometri. Optzeci de kilometri. Un drum al dracului

    de greu, n orice caz. De ce nu l-am ncerca? Btrnul zmbi: Pentru c te-ai neca nainte s ajungi la jumtate. Faci pariu? De ce nu? Sunt sigur de ceea ce i spun! Desigur, murmur Barcelona, exist ntotdeauna i un alt punct de

    vedere. Dac te-ai rtci, ceea ce ar fi foarte probabil, fiindc fiecare prticic din mare arat exact la fel ca oricare alt prticic din mare, nu ai cum s tii unde-ai ajunge pn la urm. S-ar putea s fii destul de norocos s te trezeti pe coasta Irlandei, dar dac ai trece pe lng ea, ar trebui s o ii aa tot nainte, pn n Groenlanda.

    A fi n stare s risc, spuse Micuul. A prefera s not de acum ncolo de-a lungul i de-a latul oceanului, pentru tot restul vieii, dect s mai lupt n rzboiul sta mizerabil.

    Orict ar prea de absurd, am nceput efectiv s ne antrenm pentru asta. n fiecare zi notam cu puin mai departe dect n ziua precedent, fcnd mereu eforturi pn cnd simeam c am ajuns la captul puterilor, regula fiind ca cel mai slab s in pasu" cu cel mai puternic. n ce m privete, eu am renunat la ideea de a ajunge not pn n Groenlanda n ziua n care eram gata s m nec din cauza unui crcel. Dac n-ar fi fost Gregor, pentru mine rzboiul s-ar fi terminat. Dar vreo doi din grup i-au continuat nc o vreme programul de antrenament. Amndoi s-au ntors la miezul nopii, dup ultima lor excursie pe ap, complet epuizai, dar declarnd plini de entuziasm c au vzut la orizont rmul Angliei.

  • 2

    nc vreo dou sptmni, i ddu cu prerea Micuul, i cred c vom reui.

    N-au avut ns aceast ans. Din anumite motive necunoscute nou, paza s-a dublat de-a lungul ntregii coaste i, nainte ca Micuul i echipa lui de candidai la traversarea not a Canalului Mnecii s fi gsit mijloacele de a trece neobservai, istoria a pus capt ambiiilor lor prin debarcarea din Normandia. Rzboiul intervenise din nou.

    NICI O CRUARE PENTRU PLUTONUL NOUZECI I UNU

    Se aruncau grenade n mijlocul nostru. Cazemata n care ne aflam

    fusese lovit deja n plin i sttea nclinat asemenea unui beiv, cu un umr adnc nfipt n nisip i cu cellalt artnd spre cer. Acoperiul se lsase n jos de la mijloc.

    Prerea mea este c grenadele sunt i mai diabolice dect bombele. i toac nervii cu i mai mult cruzime. Zgomotul pe care l fac este infernal, i au obiceiul s cad unde sunt mai puin ateptate. Cnd este vorba de o

    bomb, ai mcar ansa de a-i calcula punctul probabil de aterizare. nc o explozie. Cazemata i-a primit a doua lovitur n plin. De data

    aceasta, acoperiul s-a prbuit definitiv. O ploaie de rn i nisip czu cu zgomot pe lng urechile noastre, buci de beton se fcur ndri de jur-mprejur i toate luminile se stinser brusc. Aceia dintre noi care

    puteau, au ieit afar. Maiorul Hinka fu proiectat violent, cu capul nainte, i ateriz cu un zgomot surd pe un morman de drmturi. Se ridic de

    acolo ncet, cu mult grij. Avea snge pe fa, uniforma i era zdrenuit, iar ciotul braului drept i ieea ntr-un mod grotesc printr-o ruptur a mnecii. i pierduse braul cu doi ani n urm. Ciotul nu apucase nc s

    se vindece cum trebuie. O hoard de obolani chiind se revrs dintre ruinele cazematei

    drmate. Unul, intrnd n panic, se repezi la maior, i se ag de piept,

    cscndu-i puternic botul hidos, dnd la iveal un ir de dini ascuii i galbeni. Micuul azvrli cu dosul palmei animalul, care zbur prin aer i n

    clipa n care atinse pmntul fu apucat de camarazii din pluton i sfiat n bucele.

    Din larg, artileria marinei trgea asupra noastr fr oprire, demolnd

    ncetul cu ncetul zidurile de beton n care ne pusesem speranele de a fi protejai. Trupele de infanterie recent debarcate naintau, iar noi le

    respingeam cum ne pricepeam mai bine, aruncnd grenade. Micuul legna neglijent n mn o grenad, n vreme ce ajuta la scoaterea unui supravieuitor de sub drmturile cazematei. l priveam nmrmurit:

    cuiul grenadei era pe jumtate scos, iar el nu ddea nici un semn c ar fi observat. Micuul ns tia ce face, cnd era vorba de grenade. El i cu mine eram, ca s zic aa, campionii n domeniu. Micuul le arunca la o

    distan de 118 metri; eu la 110. Pn la acea dat, nimeni nu fusese n stare s ne depeasc performanele.

    ntre timp, distracia continua. Dura deja de cteva ceasuri bune i ncepuse s ne plictiseasc. Era ca i cum ne-am fi aflat n interiorul unei tobe uriae, n care ar fi btut un milion de nebuni. Dup un timp,

    simurile i se toceau i l percepeai ca pe un simplu zgomot de fond. Porta propuse un joc de cri, dar cine se putea concentra asupra lui?

    Nervii ne erau ncordai la maximum, iar urechile ne pocneau la cea mai

    mic schimbare n calitatea zgomotului provocat de infernul ce fcea ravagii de jur-mprejurul nostru. Bnuiam ns c aceasta nu era dect o

    joac de copii, n comparaie cu ceea ce, cu siguran, avea s urmeze. Mai

  • 3

    curnd sau mai trziu, vor lansa un atac pe scar larg, un adevrat

    mcel. Dea Domnul s nu foloseasc arunctoare de flcri. Dac ar face-o, am fi pierdui. tiam c ei nici nu cruau i nici nu ateptau cruare. Avuseser grij s ne informeze c singura noastr posibilitate de

    a scpa era s ne predm, cci intenionau s lupte pn cnd ar fi ters de pe faa pmntului i pe ultimul dintre noi. Propagand, firete.

    Lansam i noi astfel de prostii. Cnd ar fi sosit momentul, fie c s-ar fi folosit arunctoarele de flcri, fie c nu, noi trebuia s luptm pn la ultimul, cu spatele la zid, fr ca vreun gnd de a ne preda s ne treac

    prin minile noastre bine instruite. Btrnul sttea n picioare, singur i prsit, ntr-un col, legnn-

    du-se uor dintr-o parte n alta, privindu-i cu o expresie ngheat casca

    de oel pe care o inea cu ambele mini. Nu tia c-l privesc, i pe obrajii lui am vzut dou iroaie curate de lacrimi rostogolindu-se prin stratul de

    fum i murdrie. Iat, mi-am zis, un om care nu mai putea ndura prea mult dezgusttoarele imagini i zgomote i mirosuri ale rzboiului.

    Bombardamentul continua. Absolut pe neateptate, fr nici un semn

    prevenitor, tavanul noului nostru adpost se prbui. Pentru o clip, dominar panica i confuzia. Ca un telegraf btnd n netire, n minte mi

    se ntiprea gndul: deci asta simi cnd eti ngropat de viu. Deci asta simi cnd eti ngropat de viu. Deci asta... i apoi, deodat, m-am trezit n picioare, lng Micuul, amndoi chinuindu-ne s sprijinim o travers

    grea, pentru a preveni o nou alunecare de pmnt. Micuul nu spunea nimic: sttea doar acolo, transpirnd i strngnd din dini. Aveam senzaia c fiecare oscior din trup mi se frnge sub apsare. Aproape c-mi

    doream ca Micuul s renune la aceast lupt inegal pentru ca pe urm i eu, fr s m fac de rs, s pot da drumul prii mele de povar i s

    m scufund n pace pentru a-mi da sfritul sub drmturi. Dar Micuul rmase cu ncpnare pe poziie i, nainte ca eu s m fac de ruine, apru Gregor cu un ciocan i nite proptele. Nu eram ngropai de vii, dar

    fusesem pe aproape. Un capt al adpostului era, evident, expus nc pericolului, aa c ne

    ngrmdeam n tcere i treceam fr un cuvnt, de la unul la altul, igri aprinse i o sticl de calvados. Singurul zgomot, n afara urletului btliei ce se desfura afar, erau gemetele rniilor, care te umpleau de mil. Un

    bietan de aptesprezece-optsprezece ani urla din toate puterile, n agonie, zcnd ntr-un col cu ambele picioare zdrobite pn la mduv de greutatea unui tun. L-au scos n grab i l-au mbibat cu morfin, dar eu

    nu a fi pariat pe ansele lui. Oricum, sigur era c n-ar mai fi putut vreodat s umble.

    Porta se tra printre picioarele oamenilor, cutndu-i pachetul de cri pe care-l mprtiase explozia. Legionarul desfur calm un mic postav verde i ncepu s joace zaruri, cu mna stng contra minii

    drepte. Noi, ceilali, stteam n picioare, sau aezai, nghesuii unul ntr-altul, ntr-o atmosfer ncordat ca un arc. Atinsesem acea limit a spaimei i tensiunii care te aduce n pragul nebuniei, cnd orice remarc

    ntmpltoare sau incident nensemnat i poate duce pe oameni dincolo de limita raionalului i i poate transforma n animale slbatice care s se

    sfie i s se arunce n lupt unul mpotriva celuilalt. A fost o uurare cnd a aprut o a doua hoard de obolani: ne-a dat un pretext legitim pentru a aciona violent i, probabil, a prevenit un mic dezastru.

    Orele treceau, ncet, greoi, una dup alta, ntr-o procesiune ordonat, trndu-se nainte, spre o nou zi sau o nou noapte. Nu mai eram siguri

    ce or era, sau de ct vreme ne aflam acolo. Stteam i ateptam, pur i

  • 4

    simplu. Nu puteam face nimic altceva. Unii dintre noi fumau, alii stteau

    de vorb, alii dormeau. Majoritatea edeau i priveau. Legionarul i strnsese demult postavul verde, iar Micuul i scosese muzicua i ne cnta, iari i iari, aceleai melodii. Civa dintre noi l ocrau, dar

    majoritatea sufeream n tcere. Dac nu altceva, armata te nva mcar s ai rbdare.

    Afar nu puteai s-i dai seama dac era zi sau noapte. Un nor gros de fum atrna ca un giulgiu ntre cer i pmnt. Nu prea posibil ca cineva sau chiar ceva s fi supravieuit crncenului atac.

    La un moment dat, Porta a scos cele patruzeci i nou de cri de joc pe care reuise s le salveze i a nceput s le mpart celor care stteau n apropierea lui, dar chiar i entuziasmul lui se topi n faa totalei noastre

    letargii. n primul rnd, era aproape imposibil s vezi crile fr s aprinzi mereu chibrituri, iar pe de alt parte, cui naiba i mai psa dac pierde

    sau ctig? Nici mcar s triezi nu-i mai vine, fir-ar s fie, mormi Porta,

    adunnd pachetul i amestecnd crile cu un aer suprat.

    Nimeni nu se deranj mcar s nege. Continuam s ne ndeplinim istovitoarea sarcin de a atepta.

    Ai putea s mncai, dracului, n loc s stai pe nenorocitele voastre de funduri i s nu facei nimic.

    Porta trecu cu privirea roat peste noi, n ntuneric. Nimeni nu mic

    nici mcar un muchi. Dnd din umeri cu indiferen, el i soase raia de supravieuire i ncepu s o haleasc. Priveam cu ochii goi. Nici mcar maiorul Hinka nu coment, dei deschiderea raiei de supravieuire, ca s

    nu mai vorbim de consumarea ei, era interzis n mod expres pn la, sau fr, ordinul unui comandant. Porta continu s mestece cu srg,

    folosindu-i vrful baionetei drept furculi. Cnd i termin raia, bu din apa ce se folosea pentru rcirea mitralierelor. Nimeni nu protest. Nimnui nu-i psa. Cine ar fi vrut s rceasc mitralierele cnd n orice

    clip era n pericol s fie fcut frme de ctre inamic? Porta, aparent im-pertubabil, i ncheie masa scobindu-i unicul dinte rmas cu o bucat de

    crp unsuroas, folosit la curirea putilor. Se aez apoi pe spate, cu minile sub cap i cu un zmbet de mulumire pe buze, ca unul care ar fi terminat o mas cu trei feluri de mncare i o sticl de vin.

    n sfrit, bombardamentul ddu semne c s-ar potoli. Ne ridicarm

    cu grij, luarm putile n mn, mpinserm plcile protectoare din dreptul deschizturilor din zid i instalarm mitralierele n poziie. Ar fi

    fost un adevrat miracol dac, n iadul lumii de afar, cineva ar mai fi rmas n via. Peisajul devenise de nerecunoscut de cnd l vzusem utima oar. De jur-mprejur, pe distan de kilometri, zceau mprtiate

    drmturi. Instalaiile cu srm ghimpat, supravegheate cu att drag de Rommel, dispruser cu desvrire. Maiorul Hinka fcu ncercri disperate, dar lipsite de succes, de a contacta baza la telefonul de

    campanie. Nu mai exista telefon. Nu mai exista baz. Toate poziiile pe care le deinusem fuseser pesemne rase de pe faa pmntului de bombarda-

    ment.

    Iar acum, inamicul se revrsa din ambarcaiunile de desant i miuna cu miile pe plaje. Val dup val de figuri mbrcate n kaki, crora nici nu le

    trecea prin minte c ar putea s mai ntmpine vreo opoziie. La urma

  • 5

    urmei, cine ar fi putut supravieui atacului slbatic, pentru a putea opune

    vreo rezisten? i apoi, deodat, mortierele ncepur s arunce o cascad

    nentrerupt de grenade n mijlocul hoardelor kaki. Pentru o clip,

    infanteria ezit,ddu napoi, evident ocat de aceast primire neateptat. Comandanii lor nu le oferir nici un rgaz. Ddeau ordine cu glas ridicat,

    ncolo i ncoace, i i grbeau oamenii prin micri nerbdtoare de brae i zmucituri din cap. Mitralierele tiau n plin n irurile care se apropiau, secerndu-i cu zecile. Arunctorul de flcri al lui Porta i trimitea limbile

    lui drceti printre acetia, nhnd ici pe cte unul, dincolo pe altul. Ne ridicarm din gaura noastr de iad pentru a-i privi cum mor. Era acum rndul nostru s le artm ce nseamn o distrugere n mas. Siluetele n

    kaki cdeau una peste alta, clcau peste camarazii lor czui, se m-piedicau i se ncurcau n picioare, dar continuau s vin. Am vzut un

    soldat mpiedicndu-se de un morman de drmturi i strpuns n cdere de srma ghimpat ascuns. ipetele lui erau ngrozitoare chiar i pentru urechile mele surescitate. A fost o binefacere cnd, prins n focul

    mitralierelor, a fost aproape tiat n dou. Cel puin au ncetat ipetele. Maiorul Hinka se ridic brusc n picioare i se npusti afar strign-

    du-ne s-l urmm. Pornirm pe urmele lui, cu Micuul i Legionarul n frunte. Cu o mn ineam arma care atrna la spate, prins de cureaua agat n jurul gtului. Cu mna liber, trgeam grenade de la bru i le

    aruncam n puzderia de inamici. Peste tot n jurul nostru, erau oameni care ipau, strigau, trgeau cu arma, ncurcai n srma ghimpat, murind n tcere pe nisipul mbibat cu unsoare. Chiar n faa mea a rsrit un

    soldat n kaki. i pierduse casca. L-am izbit cu genunchiul n stomac, l-am dobort cu patul putii, l-am lsat lat acolo i am alergat mai

    departe. Deodat mi-am dat seama c Barcelona era lng mine. Ne-am croit drum mpreun, blcindu-ne cu bocancii notri grei ntr-o mare de snge i cadavre.

    Iar acum, inamicul se retrgea. La nceput lent, apoi accelerndu-i gradat ritmul, pn s-a ajuns la o nval nebuneasc spre mare, lsnd n

    urm, n goan, arme, mti de gaze, cti. Venise rndul nostru, i triumfasem. Dar cum i de ce, pentru cine i n ce scop? Pentru Patrie? Pentru Fhrer? Pentru onoare, pentru glorie, pentru medalii i promovare?

    Nicidecum. Nici pe departe. Am luptat din instinct. Pentru a ne conserva preioasele noastre viei cu orice pre. i fiecare minut fusese un comar. Ba luptnd umr la umr cu un prieten, ba, n clipa urmtoare, ntorcn-

    du-i capul s constai c ceea ce fusese cndva o fiin uman acum nu mai este dect o mas sngernd de carne sfrtecat i de oase zdrobite.

    i timp de cteva minute te simi distrus, simi c lacrimile te neac, i izbeti capul cu patul putii, simi c nnebuneti, nu mai supori. Iar cteva clipe mai trziu, eti din nou n focul btliei, luptnd din nou pe

    via i pe moarte, plin de ur pentru toi i pentru toate, luptnd pentru a ucide i ucignd din plcere.

    De ndat ce sosi un moment de acalmie, gndurile lui Porta se

    ntoarser din nou la mncare. N-am cunoscut niciodat pe cineva care s mnnce att de mult i att de des, ca acest om. Iar n timp ce el edea i

    se ndopa, Micuul porni s-i ndeplineasc obinuita sarcin macabr de a inspecta gurile cadavrelor pentru a gsi dini de aur pe care i extrgea cu grij i i bga ntr-un scule pe care-l inea totdeauna asupra sa.

    Btrnul obinuia s fac mare scandal i s bombne c o s-l duc n faa Curii mariale, dar nu se inventase nc ameninarea care s aib cel

    mai mic efect asupra Micuului.

  • 6

    Cei mai muli dintre noi ne ntinsesem pe jos, n spatele adpostului

    de beton i l priveam pe Porta cum i deschidea prada cutii cu conserve terpelite cine tie de pe unde. Se dovedi c prima cutie era plin de unsoare pentru curat armamentul. La fel i a doua. i a treia, i a

    patra. Era clar c tmpitul jefuise un depozit de armament. El era ns singurul cruia nu i se prea amuzant ce se ntmplase, i chiar ncepu s

    amenine c ne sparge capul, pn cnd Legionarul i abtu atenia sugernd c ar trebui s legm cutiile de o grenad de mn i apoi totul de un baton de fosfor, ca s le aruncm n rndurile inamice. Dac nu ar fi

    pus Btrnul piciorul n prag, Porta ar fi ncercat, fr ndoial, noua arm, acolo i atunci.

    Atacul ncepu din nou. Mitralierele se nfierbntaser la maximum.

    Barcelona mnuia mortierul cel mare, iar mnuile lui cu armur de oel atrnau n zdrene. Nu cunoteam repaus, nu aveam loc s respirm, nu

    aveam timp s gndim. Lupta era pe via i pe moarte, i att noi ct i inamicul notam n snge pn la glezne. Fia de nisip care ne desprea, odat att de lin i argintie, se transformase acum ntr-un amestec

    inform, lipicios, brun-ruginiu. n deprtare, pe mare, prea s fi crescut o adevrat pdure de

    catarge. ntre mare i plaj, o puzderie de nave de desant revrsau tot mai multe siluete pe uscat. Multe mergeau numai civa metri pe plaj, nainte de a se prbui definitiv. Dar asaltul continua. O ntreag armat era

    aruncat pe coasta Normandiei pentru a ataca. Dac ncercarea ddea gre, le-ar fi trebuit cu siguran ani de zile nainte de a-i putea aduna forele pentru a face o nou tentativ.

    Toi eram, de acum, pe jumtate nnebunii de sete, i nu mai fceam nazuri ca mai nainte n a-i urma exemplul lui Porta i a ne mbuiba cu

    apa folosit pentru rcirea mitralierelor. Era cald, unsuroas i urt mirositoare pn la dumnezeu, dar ampanie s fi fost, nu era mai binevenit. De altfel, nici noi nu eram prea frumos mirositori, dac tot veni

    vorba. Un grup dintre ai notri sttea i privea cu indiferen cum un soldat

    necunoscut ardea pn se fcea scrum, ntr-o pal de un albastru pur. Era un nou tip de grenad folosit de inamic. Coninea fosfor i ardea violent n contact cu aerul.

    Explozii puternice, izbucnite ca la un semnal, ne-au aruncat din nou n aciune. nirm nainte, nlturndu-i grbii pe muribunzi i rnii, dintre care muli ni se agau de picioare, se trau spre noi prin nisipul

    nclit. Era contraofensiva, nu aveam nici timp, nici lor de mil. Alergam nainte, cu grenadele uiernd pe la urechi i explodnd n dreapta i n

    stnga. Alergam fr s ne gndim la nimic, orbete, ca roboii. Cine sttea pe gnduri, era pierdut.

    i mai multe vapoare, i mai multe ambarcaiuni, i mai multe nave

    de desant. Siluetele n kaki care ieeau din ap i se revrsau pe plaj preau s nu se mai sfreasc. Dar majoritatea nu erau dect nite copii. Tot ce tiau nvaser acas, pe terenul de instrucie, n cursul manevre-

    lor, n sala de lectur. Aici era botezul focului pentru ei, i alergau ca nebunii, nevinovai, spre gurile putilor noastre.

    ncet, ne retrgeam. Englezii ne urmreau. i ademeneam pn ajungeau exact acolo unde doream noi, dedesubt, n btaia arunctoarelor noastre de flcri. Ei se fceau una cu pmntul, cutndu-i adpost n

    spatele povrniurilor calcaroase ce se ridicau pe plaj. Ct despre noi, ne adposteam printre ruinele de beton ale cazematei, strecurndu-ne n

    cratere i gropi de obuze. Eram jegoi, eram extenuai i miroseam

  • 7

    ngrozitor. Nu ncape ndoial. M-am trezit dorindu-mi, n mod absurd, s

    putem fi comparai, n starea n care ne aflam, cu bravii lupttori de la Nrnberg, toi membri devotai al Partidului, care executau maruri i contra-maruri ca nite jucrii mecanice, n venic parad, cu toat

    pompa strlucitoare i cu figurile sufocant de bine ngrijite, btnd n tobe, suflnd n trompete i fluturnd frumoasele lor stegulee. Noi zceam

    murdari, plini de snge i de pduchi, n traneele noastre, dar eu aveam cumva sentimentul c, n comparaie cu noi, marionetele acelea de la Nrnberg puteau s par complet stupide!

    M-am uitat ntmpltor spre camaradul din stnga. i-a artat dinii ctre mine, n ceea ce trebuia s fie un zmbet, i m-a strfulgerat gndul c el nu mai era o fiina uman, ci un animal slbatic. Eram toi animale

    slbatice, noi toi cei care luptam n acest rzboi nenorocit. Un geamt de mnie i spaim se ridic i m nbui, m fcu s tremur din tot trupul

    i s-mi clnene dinii. Am mucat cu furie patul putii, am strigat i am urlat, am chemat-o pe mama aa cum fac ntotdeauna brbaii cnd i las brusc nervii. Era o melodie frecvent n linia nti. Mai devreme sau mai

    trziu, tuturor ni se ntmpla asta. i atunci, nu aveai dect un singur gnd: s scapi dracului de acolo! S te ridici i s fugi! La dracu' Curtea

    lor marial; la dracu' nchisorile lor, Torgau-rile lor; la dracu' toat aduntura lor de rahat...

    Am fost oprit cu o zmucitur, de mi-au trosnit oasele, de un genunchi

    nfipt n spate. O mn uria m-a apucat de pr. O alta, la fel de mare, mi-a ndesat casca napoi n cap. M-am uitat n sus i l-am vzut pe Micuul.

    Respir adnc i linitete-te, spuse el, ciudat de raional avnd n vedere persoana. O s treac, btrne, o s treac. Nu te speria, ct ai

    capul nc pe umeri. mi rnji ncurajator, dar fr nici un folos: m lsaser nervii, i

    odat cu ei i autocontrolul. n trecut, vzusem asta ntmplndu-li-se

    altora, urma s-o vd ntmplndu-li-se i mai multora n viitor. Poate i lui Porta, Micuului nsui. Btrnul fusese pe-aproape, Legionarul trecuse de

    cteva ori prin ea, dei era, un adevrat veteran, cu o experien de 14 ani. Dar deocamdat era rndul meu s sufr, i stteam tremurnd n strnsoarea de urs a Micuului. El mi terse sudoarea de pe faa cu o

    bucat de crp murdar, m mpinse mai adnc n ruinele cazematei i imi nfipse o igar ntre buze. Mi-am dat seama, vag, c Btrnul se tra spre noi.

    Ce se-ntmpl? Nu te simi prea bine? Respir i ncearc s te relaxezi. Ghemuiete-te aici pn i trece. N-ai de ce s intri-n panic, n-o

    s renceap lupta imediat. Calm, scoase o rol de leucoplast, rupse o fie i mi-o lipi pe rana

    ntins ce-mi brzda fruntea. Cum i cnd o cptasem, nu-mi puteam

    aminti. Continuam s suspin, dar igara avea un efect linititor. i, mai presus de orice, nu mai eram singur. Eram cu prieteni, prieteni crora le psa, prieteni care nelegeau. tiam sigur c i-ar risca viaa pentru mine,

    c i-ar mpri ultima coaj de pine cu mine. Probabil c, singura consolare a rzboiului este aceast prietenie extraordinar i generoas

    ntre oameni constrni s triasc i s lupte mpreun zi dup zi, sptmn de sptmn, nu se tie pentru ct timp.

    Treptat, m-am calmat. Criza trecuse i tiam c, deocamdat cel

    puin, puteam s continui s lupt. Vor veni i alte atacuri, aproape sigur. i se vor npusti asupra mea brusc, fr nici un avertisment. Era ns

    inutil s m gndesc prea mult la asta, pentru c a fi nnebunit.

  • 8

    Btrnul propuse s jucm cri. Ne aezarm n gropile noastre de

    beton, ei m lsar s ctig, eu tiam c m-au lsat, ei tiau c am tiut, dar, ce dumnezeu, eram prieteni. i deodat, fr nici un motiv, ne apuc rsul, i dei viaa nu era chiar roz, nu mai era nici aa de cumplit ca

    nainte. Ziua Z plus 1. Ziua de dup... Contactul cu inamicul fusese ntrerupt.

    Pierderile de ambele pri erau ngrozitoare. Nu prea mai rmsese sat neatins de jur-mprejur. Cele mai multe fuseser fcute una cu pmntul. Porta continua s mnnce. Cred c ar fi putut devora o vac ntreag fr

    s sufere consecine vizibile. nalt, subire i osos, tras la fa i cu ochii adncii n orbite, mnca, rgia, trgea vnturi, mnca din nou, rgia din nou, prea permanent ntr-o stare vecin cu inaniia. i totui

    rmnea expresia celei mai zdravene snti. Maina de rzboi i dereglase n mod evident metabolismul.

    De data asta, avusese un festin cu fasole. Nu mai dduse de cutii cu unsoare, ci descoperise o ascunztoare cu conserve argentiniene cu carne de vit. Am tiat-o buci i am nclzit-o n ctile de metal, la spirtiere.

    Porta amesteca ncet, cu vrful unei baionete, Micuul i adaug un strop de rom pe care-l furase de pe undeva. Pn i maiorul Hinka consimi s

    ni se alture la mncare. Era cea mai bun din tot ce mncasem de mult vreme ncoace.

    Eu eram de paz la mitralier. Era o sarcin neplcut, cci o cea

    groas prea s se ridice din fiecare groap i s se ntind pe pmnt ca un giulgiu. Din cnd n cnd, cte o rachet sau un trasor i croiau drum prin pcl. Camarazii mei dormeau ncovrigai pe jos, ca nite cini. Cdea

    o ploaie uoar, iar vntul trecea pe undeva, pe deasupra ceei. Eram singur i era al naibii de frig. M-am nfofolit mai tare n mantaua mea cea

    grozav, mi-am tras casca pe urechi, dar ploaia tot i croi drum i ncepu s-mi iroiasc rece pe spinare.

    Verific mitraliera. Verific precutorul, verific alimentarea i ejectorul

    de cartue. Era o treab plictisitoare, dar vieile noastre puteau depinde de ea.

    De undeva, dincolo de punctul unde consideram c se afl inamicul, se auzi un zgomot slab, scurt, ca un declic. Insidios i ca de oel. Oare ce mai pregteau acum? Ascultare atent de cteva minute, dar nu se

    ntmpl nimic. Mai ncolo, spre dreapta, e o ppdie, de un galben strlucitor,

    nlndu-se stingher n pustietate. Singura floare, pe o ntindere de

    kilometri de jur-mprejur. Cum era oare ara asta nainte s vin rzboiul i s o distrug? Copaci, cmpii i vaci. Piciorul-cocoului i margarete.

    Iarb gras, verde, pmnt mnos, garduri vii frumos ngrijite i poteci unduitoare. Cum arat acum? Desfigurat i nsngerat. M ntreb unde s-au dus oamenii, mai triesc ei oare, se vor mai ntoarce oare vreodat?

    Departe spre nord, rpitul artileriei grele. Deodat, cerul se aprinde, devine purpuriu nchis. Trebuie s fie Omaha, unde debarc americanii. M ntorc spre sud i urmresc traseul rachetelor n flcri care brzdeaz

    cerul nopii i distrug orice form de via oriunde ating pmntul. Porta vorbete n somn. La nceput l asculi, doar-doar va spune ceva

    interesant, dar curnd i se face lehamite. Monologurile lui nocturne sunt, mai mult ca sigur, mereu pe aceeai tem: mncarea. Pe tcute, Legiona-rul i prsete poziia ncovrigat din timpul somnului i pornete n

    cutarea unui colior mai ntunecat. Face un zgomot ca de cascad. E greu de neles cum poate cineva s doarm ntr-o asemenea larm, dar,

    incredibil, ei dorm. Legionarul se ntoarce mpleticindu-se i se prbuete

  • 9

    cu un geamt ntre Micuul i Gregor. Micuul tresare n somn. Gregor se

    ntoarce pe spate i ncepe s sforie. Noaptea se scurge greu. Dup un timp, mi dau seama c visez, iar

    visul este att de viu nct pare c se ntmpl n realitate. Am din nou

    cinsprezece ani. M aflu iar n Copenhaga. Vd clar strzile umede i alunecoase de atta ploaie. Este o noapte ca aceea n care l-au nhat pe

    Alex. Ne pierdeam vremea fr nici o noim, ca toi tinerii omeri din Copenhaga, cnd s-au npustit asupra noastr; erau patru contra noastr, doi. Dar ne-am btut cu ei, am reuit s scpm i nu ne-am

    oprit din goan pn am ajuns la Havnegade. Pe unul l izbisem eu n burt. Eram destul de ncntat. Alex i cu mine i uram pe curcani. Era o chestiune de mndrie s le poi rspunde cu aceeai moned.

    n seara urmtoare ns, am ateptat zadarnic n faa restaurantului Wivel, lng gar, cci Alex nu s-a mai artat. Ne nelesesem s ne ntlnim acolo ca s putem da trcoale pe la buctrii. Uneori, cte un

    buctar mai bun la suflet deschidea ua din dos i azvrlea resturile din farfuriile bogtailor n minile nerbdtoare ale ceretorilor i omerilor.

    Alex ns n-a venit deloc. Nu l-am mai vzut niciodat. Am aflat mai trziu c l ridicaser n timpul uneia din raziile lor periodice, odat cu un tnr suedez (Ce naiba cuta n Copenhaga? Ar fi trebuit s aib mai mult

    minte dect att.) i i trimiseser pe amndoi n detenie n Iutlanda. Alex a evadat de cteva ori, dar de fiecare dat a fost prins. ntr-o bun zi, i-am vzut fotografia n ziar. Se mbarcase clandestin pe un vapor, Odin, i se

    necase cnd acesta s-a scufundat. Nu sunt foarte sigur, pentru c s-a ntmplat demult, dar cred c am plns cnd am citit tirea. Alex fusese

    prietenul meu. Singurul meu prieten. Dup ce a murit el, n-am mai scpat niciodat de senzaia c sunt complet singur pe lume.

    Mi-am trecut mna amenintor, mngietor, peste ncrctorul

    mitralierei. N-aveam dect s trag piedica, i ea ar fi fost gata pregtit pentru sarcina-i ucigtoare... Doamne, cum mai uram aa-numitele lor

    democraii, cu tiradele lor ipocrite i interminabilele lor minciuni! E aa de uor s stai i s dai sfaturi cnd te afli la loc sigur, cu burta plin i i-e cald i bine. Dar ce se ntmpl cu cei 275.000 de omeri din Copenhaga?

    i asta numai n Copenhaga! De ce nu i-ai mpuca pe toi, s termini odat cu ei? Asta le-ar rezolva cteva din problemele lor democratice.

    Ultimul Crciun la Copenhaga... Ce bine-mi aminteam de acel ultim

    Crciun! mi aminteam cum mi tram picioarele pe strzi, fr mnui, cu minile nfundate n buzunarele gurite, rscolind zpada cu pantofii mei

    jerpelii, privind n sus ctre luminile feerice din pomul din mijlocul Pieei Primriei. Uram pomul acela. Era simbolul siguranei i mulumirii de sine. Al siguranei lor, nu a noastr. M-am apropiat i am urinat pe el, ct

    de sus am putut, i apoi m-am ndeprtat lsnd o urm glbuie n zpada ngheat.

    Rtceam singur pe Vesterbrogade. La fiecare fereastr vedeai cte un

    pomior sau luminie aprinse, sau frumoase figurine de hrtie. Crciun fericit! Srbtori fericite tuturor! Erau cuvintele de ordine pe buzele oricui.

    Crciun fericit, Crciun vesel. Doar vorbe frumoase, nimic mai mult. Nu nsemnau nimic. ncearc numai s bai la o u i s cereti din bucatele de Crciun, i te vei trezi cu un picior n fund ct ai clipi. i cu

    toate acestea, era perioada bunelor intenii, iar ei erau mulumii de ei nii i mpcai cu ntreaga omenire.

    A doua zi de Crciun, trziu dup - amiaz, m-am ntlnit cu un biat

  • 10

    pe care l cunoteam, pe nume Paul. O mulime de lume se grbea spre

    cinematograf, deoarece era ziua n care schimba programul i rula un film nou. mi amintesc c rulau o mulime de filme despre rzboi i unul despre moartea lui Al Capone. Toate erau foarte sngeroase, foarte

    potrivite pentru acea perioad a anului. Paul i cu mine ne-am aezat ntr-o cafenea i am mprit o ceac de cafea i un corn. Undeva pe

    strada respectiv, mai n jos, era un post de poliie, aa nct nici unul dintre noi nu ne puteam simi la largul nostru.

    Ce prere ai avea de o slujb? m ntreb Paul dup un timp.

    Vorbise foarte degajat, ca i cum ofertele de serviciu ar fi fost pe toate drumurile.

    M-am uitat fix spre el i am ridicat din sprncean, sceptic.

    O slujb adevrat, cu plat adevrat n fiecare vineri, spuse el, mai degajat ca oricnd.

    Fugi de-aici! spusei eu. Vorbesc serios. A urmat o pauz. l priveam sfidtor fr s cred un cuvinel din toate

    acestea i provocndu-l s continuie, s spun limpede ce vrea s zic. Dup puin timp ddu din umeri.

    Am crezut c-ar putea s te intereseze... Mi-a dat cineva o adres din Germania. Ei duc ntr-adevr lips de brae de munc acolo, dac poi s-i nchipui aa ceva... Sunt dispui s te nvee o meserie i s te

    plteasc n acelai timp. Este o fabric, nu tiu de care... Mi s-a spus c ntr-un an poi agonisi o sum destul de bun.

    O clip am rmas ncremenit. S ai o slujb... bani de buzunar...

    burta plin, haine pe tine i un pat adevrat n care s poi dormi... i acuma mi vine greu s cred c a fost adevrat. nainte de a putea ntreba

    mai multe amnunte, apru lng noi proprietarul cafenelei gesticulnd furios i artndu-ne ua. Exista o limit pentru timpul pe care i permitea s-l petreci de vorb n cafenea cu o singur cafea i un corn.

    Cinsprezece zile mai trziu, Paul i cu mine soseam n Berlin dup ce cltorisem ca pasageri clandestini ntr-un tren de marf Foarte curnd

    dup aceea, Paul a murit ntr-un accident la fabrici i, ca urmare, am intrat n armat.

    Pentru prima oar n mai muli ani dect mi puteam aminti, mncam

    trei mese pe zi i dormeam noaptea ntr-un pat. Munca era grea, dar la fabric fusese i mai greu. ncet am nceput s m ngra, gropile din obraji s-au mplinit, au nceput s mi se dezvolte muchii. Mi-am ngrijit

    dinii cariai i spari la dentistul armatei i totul pe gratis. Mi s-a dat o uniform frumoas i am cunoscut luxul de a schimba lenjeria o dat pe

    sptmn. Dintr-o dat, devenisem o fiin uman. Dintr-o dat, am neles ce este fericirea.

    Apoi a venit rzboiul i odat cu el s-a sfrit i fericirea de a tri pe

    care o aflasem de curnd. Camarazii mpreun cu care trisem de cnd intrasem n armat fuseser ucii, mutilai sau transferai n alte uniti. Noi, soldaii, nu mai eram tratai ca fiine umane, ci ca instrumente

    necesare ale rzboiului. Eram importani dac se dorea continuarea rzboiului, dar la fel de necesare erau tancurile i tunurile i minele. Zilele

    lenjeriei curate i ale tratamentului dentar gratuit apuseser. Devenisem zdrenroi i murdari, nesplai i plini de parazii. Frumoasele uniforme gri-verzui, de care eram att de mndri cndva, se decoloraser pn ce

    ajunseser de culoarea i consistena crpelor de vase. Regimentul i pierduse identitatea, contopindu-se cu restul mainii de rzboi. i prea c

    tot timpul suntem n mar. Mrluiam pe ploaie, mrluiam pe vreme

  • 11

    nsorit; mrluiam pe cele mai groaznice clduri i pe cele mai groaznice

    friguri; pe cea i pe zpad, pe ghea i prin noroi, ne potoleam setea bnd ap din lacuri acoperite cu mui, sau din anuri pline de buruieni. Ne nfuram picioarele n crpe cnd ni se gureau bocancii. i la ce te

    puteai atepta n viitor pentru a pstra vie o raz de speran? Pentru oricare dintre noi erau numai trei variante posibile: ori erai att de grav

    rnit nct puteai fi reformat ca nefolositor; ori puteai fi luat prizonier i s scapi de rzboi ntr-un lagr de prizonieri", ori cel mai sigur s sfreti sub o lespede singuratic la marginea vreunui drum necunoscut.

    Visului meu i-a pus capt lumina orbitoare a unei flcri ce ardea pe cerul nopii. Instinctiv, m-am aruncat la pmnt i m-am trt pentru a m adposti. Nu a fost nevoie s-i trezesc pe ceilali: reaciile lor au fost la fel

    de spontane cu ale mele. Ce se ntmpla oare acolo, afar, n ara nimnui"? Am tras piedica mitralierei. Btrnul lans o rachet luminoas

    i terenul din faa noastr fu scldat n lumina crud a acesteia. Ne ineam respiraia i ascultam. De undeva, din deprtare, se auzeau vibraiile unor motoare grele i, din cnd n cnd, un rpit ascuit de mitralier.

    Tancuri, opti Gregor cam agitat. Vin spre noi, ncuviin Porta.

    Btrnul lans nc o rachet. Linite. Afar, n bezn, dincolo de lumina rachetei, nu mica nimic, i totui tiam c e ceva acolo. Stteam nepenii, cu urechile ciulite i cu ochii int. Mneca goal a hainei

    maiorului Hinka flutura ncoace i ncolo, n btaia vntului. Lumina pieri, i ndat auzirm scrnet i zngnit de enile, venind din ntuneric. Soseau tancurile. In aceeai clip ne-am pus n micare, pregtind

    arunctoarele antitanc. Era o ntreag armat. Pmntul se cutremura i gemea sub ele. l

    puteai zri deja pe primul, naintnd pe coama stncoas, unul din irul lung, cenuiu, de montri preistorici.

    Sub focul ncruciat de mitraliere grele, ne-am trt afar, n ara

    nimnui", pentru a instala arunctorul de grenade antitanc Pak. Nu trecu mult pn l-am pus la punct, i nici pn cnd rachele lui i atinser

    inta. S-a auzit un zgomot ca de tunet i un fulger rou, strlucitor, a brzdat cerul. Churchill-ul din frunte ncas o grenad exact sub turel, i ceea ce, cteva secunde mai nainte, era o fortrea amenintoare din

    oel, ndreptndu-se cu lcomie spre prad, se transformase brusc ntr-un uria foc de artificii.

    La cincizeci de metri deprtare, nspre partea dreapt, un Cromwell

    i croia drum, huruind, ctre noi. Micuul se ntoarse, i potrivi linitit arunctorul de flcri pe umr, inti nchiznd un ochi i aps pe trgaci.

    O limb de flcri izbucni pn departe. Cromwell-ul avu aceeai soart ca i Churchill-ul.

    Scena se repet, cu mici variaii, de nenumrate ori. O mulime de

    tancuri pierir n flcri, o mulime de oameni fur ari de vii, dar mereu veneau alii din urm s le ia locul. Oameni i tancuri se revrsau asupra noastr ntr-un uvoi nencetat. Pak-ul fusese ras de pe faa pmntului,

    iar artileria inamic se distra acum pe socoteala noastr. Aerul era plin de resturi zburtoare, din care unele de origine uman. Un fum fetid ne

    umplea plmnii, ne ardea gtul i ochii. Urechile ne rsunau dureros din cauza nenumratelor explozii. Zceam lipit de pmnt, cu pumnii strni, cu capul pe jumtate ngropat n nisip. Acum nelegeam de ce oamenii

    numesc pmntul mam" i l venereaz. Aa murdar i plin de snge cum era n acel moment, el era totui o mare mngiere.

    La civa metri de mine, am vzut un soldat englez lipit de pmnt ca

  • 12

    i mine. M-a vzut i el n aceai clip. i pot spune c n aceai clip ne

    pregteam s ne ucidem reciproc. Eu nu voiam s ucid, nu aveam nici ur personal mpotriva lui, dar, pe de alt parte, nu voiam nici s fiu eu cel ucis. Fr doar i poate, el simea la fel. Legile rzboiului cereau ca unul

    din noi s moar, i nu era timp atunci s stai s te gndeti dac legile erau nelepte i bune. Se punea problema ca tu s omori pe altcineva ca

    s poi tri. Aveam o grenad n mn. Fr ndoial c i soldatul englez avea

    una. Am tras cuiul grenadei cu dinii. edeam acolo i numram. Douzeci

    i unu, douzeci i doi, douzeci i trei, douzeci i patru... Grenada a uierat prin aer spre soldatul englez. n calea sa, a trecut pe lng a lui care uiera prin aer, n direcia mea. El o aruncase n exact acelai

    moment. Dar nici una nu a nimerit. Evident, am avut amndoi aceleai reacii i ne-am rostogolit din calea lor la timp pentru a ne salva pielea. Eu

    am fcut un salt pn la mitralier i am tras cteva rafale. Explod o a doua grenad. De data aceasta era gata s m nimereasc. n faa mea izbucni un fulger viu. Mi-am simit capul bine acoperit cu casca de oel

    plesnind, parc, din ncheieturi. Un moment am simit frica, iar apoi, aproape imediat, m-a cuprins o furie nebun. Pn n acea clip nu

    resimeam o ur personal contra inamicului. A-l ucide era o necesitate. Acum devenise o plcere pervers. Fr ndoial, nu aveam intenia s mor pe cmpurile mocirloase ale Franei.

    Ne-am aruncat unul asupra celuilalt, n lupt corp la corp. Era o lupt crncen pentru supravieuire, fr scrupule. Ne-am lovit cu paturile armelor, ne-am izbit unul pe cellalt cu bocancii notri grei, ne-am zgriat

    i ne-am tiat cu baionetele. Englezul mi-a pus piedic i am simit o durere ca o mpunstur ascuit. M-am npustit asupra lui cu o furie

    rennoit. Din nefericire pentru el, i-a czut casca. S-a ales cu o ran adnc n frunte, mare ct un pumn.

    Eram prea istovit ca s mai continui lupta. Deocamdat nici nu era

    nevoie, deoarece omul zcea la picioarele mele. L-am privit cu pruden, dorind s-l vd mort, s se sfreasc odat. Puteam s pun eu capt

    luptei, dar, la fel de brusc cum m cuprinsese, setea mea de snge dispru. Omul privea n sus spre mine cu ochii lipsii de expresie, cu respiraia gfit, crispndu-se dureros... Sngele i acoperea faa,

    scurgndu-i-se din colul gurii. M-am simit slab i vulnerabil. M durea piciorul i dac vreunul din camarazii lui m-ar fi gsit acolo, nu m puteam atepta la mil. M-am ntors s plec, dar respiraia gfit a

    omului pe care ncercasem s-l omor m inea pe loc. Am ngenuncheat n grab lng el, i-am bandajat fruntea ct am putut mai bine, am scos

    bidonul meu de ap. Bea, spusei poruncitor. El continua s m priveasc fr s fac vreo micare pentru a primi

    apa. Ce atepta prostul? Vroia s-i pun eu bidonul la gur i s risc s-mi bage un cuit n coaste? I-am lsat apa la-ndemn i am fugit ct am putut s-mi scap pielea, la adpost, de partea noastr, n ciuda schijelor

    care zburau n toate prile i a grenadelor rtcite. L-am gsit pe Legionar ghemuit sub rmiele arznde ale unui Churchill", trgnd rafale rapide

    cu automatul lui. Nu prea departe l-am vzut pe Micuul cu faa iluminat de flcri, avnd figura aporape satanic. Mi-am scos batista din buzunar i am legat-o strns n jurul piciorului.

    Deocamdat, inamicul fusese respins. Aveam un moment de respiro, dar acesta putea s fie foarte scurt i noi profitam ct mai mult de el. Porta

    nfuleca a cincea cutie de carne conservat, Barcelona trecea din mn n

  • 13

    mn o sticl cu gin, Btrnul se juc n dorul lelii cu un pachet de cri.

    n spatele nostru, Formigny era n flcri. Bombardierele grele Wellington" erau n aer, deasupra Caen-ului, i flcrile se ridicau sus, spre cer. Sub noi, pmntul tremura i se zguduia anticipnd, parc, o catastrof.

    ntr-un jeep abandonat, Porta gsise un gramofon vechi i cteva plci. Le-am pus s ne cnte una dup alta, mbtai de sunetul muzicii

    dup zgomotele oribile, obinuite ale luptei, i dup ce am ascultat-o pe ultima le-am luat din nou de la capt. Eram la a treia rund cnd din penumbr iei un grup de soldai care veneau spre noi. Preau nenarmai.

    Purtau un steag cu o cruce roie mare i pe ctile lor purtau aceeai emblem. Micuul ridic arma, dar nainte ca el s poat trage, Btrnul i-o zmuci din mn.

    Ce dracu' vrei s faci? Micuul se ntoarse spre el indignat.

    De ce se ngrijesc numai de rniii lor? Ai notri de ce nu sunt ridicai?

    Cine trage n tia de la Crucea Roie, zise Btrnul, s atepte de

    la mine un glon direct ntre ochi. E clar? A urmat un moment de linite plin de stinghereal, apoi Porta

    izbucni n rs. Tu ai greit rzboiul, Btrne! Ar trebui s te nrolezi n Armata

    Salvrii, acolo ai ajunge general n doi timpi i trei micri!

    Se ntoarse i scuip, dar Btrnul ddu dovad de nelepciune rmnnd linitit. Nimeni nu se mai ncumet s ridice arma.

    Ultimul dintre rnii fusese ridicat, ultimul dintre brancardieri trecuse

    napoi linia inamic. Era linite peste tot. i apoi, deodat, sus n tranee, un tnr locotent ddu un ipt ascuit i czu pe spate, n noroi. Glonul

    unui machisard i gsise inta. Un alt glon veni uiernd n direcia noastr i n cteva momente lupta sngeroas rencepu. Trei mitraliere i rpir replica i civa din echipa de brancardieri czur. Legionarul sri

    n picioare naintea noastr i alerg nainte,strignd spre noi s-l urmm, aa cum fcuse de attea ori n trecut, n stepele ngheate ale Rusiei, pe

    povrniurile de la Monte Cassino. n ngrozitoarea ambuscad care urm, aproape ntreaga echip de

    brancardieri l rniii pe care i culeseser au fost fcui una cu pmntul.

    nc o dat, pmntul se umplu de cadavrele oamenilor din ambele pri. Era nevoie de o nou echip de brancardieri pentru a ridica noii rnii. Atac, contraatac. Moartea era cuvntul de ordine.

    Nu exista nici o cruare pentru Plutonul 91.

    CAPITOLUL DOI Porta se juca cu aparatul de radio ntorcnd butoanele ntr-o parte i n

    alta, ncercnd s izoleze vocea sonor a postului B.B.C., dintre bolboroselile i pocnetele ce se auzeau.

    Eti nebun, spuse Heide dezgustat. Te lai prins n joc i dus la tietor fr s clipeti... De fapt, ce rost are? Nu poi crede un cuvnt din ce spun ei, chiar dac i prinzi.

    Porta fcu un semn din mn. Taci din gur, pentru Dumnezeu! Asta e, i-am prins. Sunetele unui gong puternic, foarte deliberat i amenintor. Apoi vocea

  • 14

    rece, corect, a postului de radio B.B.C.: Ici Londres., ici Londres, B.B.C. pour Iu France..." Firete, ceea ce nu nelegeam noi atunci era c, practic, ntreaga

    micare de rezisten francez asculta aceeai emisiune. Ici Londres, ici Londres... Ateniune, ateniune. Iat cteva mesaje

    personale: Les sanglots longs des violons de l'autmne". Repet: Les sanglots longs des violons de l'autmne" (Suspinele lungi ale viorilor toamnei).

    Era primul vers al unui poem, La Chanson d'autmne" de Verlaine. Era mesajul ateptat de toat lumea de sptmni ntregi. Locotenentul major Meyer de la Cartierul General al Armatei a XV-a, a crui sarcin era s recepioneze toate emisiunile B.B.C, inform emoionat i n mare grab pe guvernatorul militar al Franei, precum i pe efii de comandament din Olanda-Belgia. A fost tratat cu dispreul pe care prea c-l merit. Ce s spun, aa un mesaj important! Pur i simplu trncneal fr noim despre toamn. Evident, tipul era un cretin. Locotenentul major Meyer a ridicat din umeri i a continuat s asculte.

    Ici Londres, ici Londres. Continum s transmitem mesaje personale: Les fleurs sont d'un rouge sombre. Les fleurs sont d'un rouge sombre" (Florile sunt rou nchis).

    Era mesajul pentru reeaua Rezistenei din Normandia. Hlne pouse Joe. Hlne pouse Joe." (Elena se cstorete cu Joe)." Semnalul pentru ntreaga regiune Caen. El a declanat o ntreag serie

    de atentate, de sabotaje, dintre care multe au reuit. S-au prbuit poduri, linii de cale ferat au srit n aer, legturi telefonice au fost tiate. La Cartierul General al Armatei a XV-a era general acceptat acum ideea c ceva, undeva, mergea foarte prost.

    Nu poi tu s nelegi nimic din toate astea, Meyer? ntreba nelinitit generalul von Salmuth.

    Meyer ddea din umeri i continua s asculte. Timp de trei zile a fost linitit, dup care mesajele au renceput cu

    vigoarea i inventivitatea rennoit. Ici Londres, ici Londres..." Les ds sont jets" (Zarurile sunt aruncate).

    Repet: Les ds sont jets". Ca urmare, o mulime de santinele i-au pierdut pe cnd nici nu se

    ateptau viaa, njunghiate pe la spate i aruncate n ruri sau mlatini. Jean pense Rita." (Jean se gndete la Rita) Jean pense Rita." Crainicul pronuna cuvintele foarte rar i cu grij, cu pauze ntre ele. Porta rdea ncntat. Ce de tmpenii! Jean se gndete la Rita cea pierdut... Nu cred c

    tipul face asta. i la urma urmelor, cine dracu sunt ei? Cine sunt aceti Jean i Rita? Pare un basm pentru copii.

    Este codificat, explic Heide, care pretindea ntotdeauna c tie totul. Am fost cndva radiofonist. Foloseau mesaje de astea tot timpul.

    Le dimanche les enfants s'impatient." (Duminica copii devin nerbd-tori) Le dimanche les efants s'impatient."

    Asta era adresat membrilor Rezistenei care ateptau sosirea pa-rautitilor n Normandia.

    Ici Londres. Vom transmite noi mesaje peste o or."

    ULTIMA OR nveleam morii n giulgiu din pnz groas nainte de a-i ngropa i

    lng fiecare puneam o cutie de bere goal, n care bgam actele

  • 15

    personale.Mai curnd sau mai trziu,probabil cnd rzboiul se va termina,

    ne nchipuiam c cineva se va ocupa de nite cimitire corespunztoare, cu morminte adevrate, cu iruri dup iruri de mici cruci albe i cnd va veni acel timp i vor dezgropa morii n descompunere din anuri i din

    porumbite, ar fi fost bine s se cunoasc identitatea fiecrui cadavru. Deci cutiile de bere i actele.

    Ni se prea o necesitate categoric, pentru ambele pri, s existe cimitire ngrijite, pline cu eroii czui. Altfel ce le-ar putea arta n viitor tinerilor recuri pentru a-i impresiona?

    Iat, biei, aici sunt mormintele glorioilor notri ostai czui pentru patrie n rzboiul trecut... Sub crucea de aici zace Paul Schultze, un simplu soldat care, cu ambele picioare zdrobite de o grenad, a rmas

    totui la post i a inut piept inamicului. Acest simplu soldat a salvat un ntreg regiment. A murit n braele comandantului su, cu un cntec

    patriotic pe buze. Erau attea cadavre de nmormntat, nct nu aveam suficiente cutii de bere pentru toate. Dup o diminea de munc grea la spatul mormintelor ni s-a permis o jumtate de or s mncm, dup

    care am fost trimii n misiune pentru dezamorsarea minelor. Asta era mult mai greu dect sparea de gropi. Viaa oricui lucra la

    dezamorsarea minelor era considerat, n genere, al dracului de scurt i, fr ndoial, deloc dulce. Minele erau magnetice i potrivite astfel nct s explodeze la apropierea celei mai mici i nesemnificative buci de metal.

    De aceea, am renunat la toate obiectele metalice pe care le aveam cu noi, scondu-ne pn i nasturii i nlocuindu-i cu bucele de lemn. Nu ni se dduser bocanci cu talpa de cauciuc, i cei mai muli dintre noi trebuia

    s ne descurcm nfurndu-ne picioarele cu crpe. Porta ns, att de priceput n inventarierea cadavrelor, avusese marele noroc s pun mna

    pe o pereche de bocanci americani veritabili, din cauciuc galben. Era imposibil s te bazezi pe dispozitivul de detectare a minelor,

    deoarece reaciona nu numai la mine, ci i la cele mai minuscule particule

    de metal, astfel nct, potrivit personalitii fiecruia, ori nnebuneai de teama permanent, ori deveneai apatic datorit obinuinei cu falsele

    semnale. i una i alta nsemnau un permanent pericol. Pentru a avea cea mai mic ans de supravieuire cnd ai de-a face cu minele, trebuie s fii mereu atent, s ai nervi de oel, s acionezi ntotdeauna cu cea mai mare

    precauie i s ai mini ct mai sigure. Locul care i se pare cel mai lipsit de pericol poate ascunde cele mai mari primejdii.

    Firete, Rommel fusese iniiatorul capcanei mortale cu aparen

    inofensiv, i al ridicrii la un att de nalt grad de perfeciune. Ua care se deschide i i explodeaz n fa, roaba care i bareaz drumul astfel nct

    trebuie s o ocoleti, iar la primul pas pmntul se deschide i te nghite; ua dulapului care rmne deschis, iar cnd o nchizi produce o asemenea nebunie nct sare n aer un ntreg ir de cldiri. Apoi, este

    srma aceea aproape invizibil, ascuns dibaci sub un covor de frunze: cei din fruntea irului calc pe ea, i o jumtate de companie dispare ntr-o fraciune de secund.

    nvasem o mulime de lucruri despre mine, i cu ct nvam mai multe, cu att ne plceau mai puin. Fcusem cunotin cu mina P.2s,

    conectat n releu, care declana o reacie de explozii n lan. i cu acele mine care trebuiau distruse prin detonare. i cu acelea probabil cele mai groaznice care trebuie demontate bucat cu bucat pn ajungi la

    detonatorul fcut din cea mai fin sticl posibil... Dac i doreai moartea i n plus i era n fire s-i petreci ore n ir cutnd o singur pies

    dintr-un puzzle foarte complicat, totul era n ordine, putea s-i fac

  • 16

    plcere s lucrezi n astfel de condiii. Dar dac erai ct de ct ca mine,

    transpirat de spaim i complet nendemnatic atunci, fr nici o ndoial, te potriveai ca nuca-n perete.

    naintam ncet, nirai, tatonnd terenul pas cu pas, niciodat destul

    de linitii, nici mcar cnd ne aflam la coad i deci ne puteam atepta s fim relativ ferii de pericol. La fiecare zece minute ne schimbam capul de

    coloan (ca i bocancii de cauciuc). Astfel, ne riscam viaa doar cte unul, i fiecare tia c perioada n care era supus pericolului avea mcar o limit. Menineam tot timpul o distan de siguran ntre noi i fiecare

    pea cu grij pe urmele celui din faa sa. Pentru cteva momente, totul mergea bine, inima i mai potolea btile nebune, sudoarea se mai linitea... i deodat, cu un uierat care-i nghea sngele n vine, omul

    din fruntea coloanei fcea semne disperate cu minile i ne oprea. Detectorul de mine reacionase din nou...

    Ne oprim cu toii. Nefericitul aflat temporar n posesia bocancilor ndreapt detectorul nainte, ntr-o parte, n spate. Indic locul care provoac tot necazul, se las pe vine, ovind, lng el, i ncepe s rcie

    cu team pmntul la suprafa. Trec cinci minute. Cinci minute de sudoare i teroare. i tot ce iese la iveal este o bucat de rapnel, o

    frntur de obuz sau o rmi de grenad. Mereu aceeai poveste. Sau aproape mereu.

    Ne eliberm de tensiunile noastre interioare prin adevrate crize de

    nervi i njurturi la adresa prizonierului care a declarat c regiunea ar fi plin de mine, mpotriva Serviciului de Informaii care rspndise tirea i era deci rspunztor pentru faptul c ne aflam acolo. Era clar c

    prizonierul minise i c Serviciul de Informaii era o aduntur de tmpii creduli.

    Pornim mai departe ceva mai repede, suprai i bombnind. O explozie brusc ne intuiete locului. Bietul om care se ntmplase s fie n frunte este aruncat cu putere spre cer, de unde cade pe pmnt n mii de

    buci, de nerecunoscut. Aadar, prizonierul nu minise, iar Serviciul de Informaii nu e plin de tmpii creduli, ci de tipi foarte inteligeni, care fac

    o treab excelent,... ajutndu-ne s srim n aer. Poate este vorba despre o min T, fabricat special pentru distrugerea tancurilor. Dac-i aa, atta-i trebuie: greu s-i nchipui c cineva scap cu via dup explozia

    unei mine T. Pe de alt parte, dac este o min S, situaia nu-i aa de crunt: mai poi scpa, pierzndu-i doar picioarele. Ei, asta nu-i cea mai mare tragedie n vremurile de rzboi pe care le trim. O s-i pun o

    pereche de minunate picioare artificiale i, dac nu se dovedete c eti un cretin irecuperabil, o s fii primit la un curs de subofieri. Exist o mulime

    de ologi la astfel de cursuri n ziua de azi. Poate fi i mai ru. Poi s te nrolezi pentru treizeci i ase de ani, s atepi s devii Feldwebel" dup vreo cinspreze-ce-optsprezece, i s te pensionezi la aizeci i cinci de ani

    cu un venit gras. De aceea, n general vorbind, cnd nu eram implicai efectiv n

    detectare, priveam problema minelor cu sentimente amestecate. Pe de o

    parte, puteai s-i pierzi viaa. Pe de alt parte, puteai s-i pierzi numai picioarele cu avantajul enorm de a deveni invalid i a prsi linia frontului

    pentru totdeauna. Dar, s fie clar: n-avea nici un rost s-i pierzi un singur picior sau un singur bra. Trebuia s fie ambele, sau deloc. Erau destui chiopi pe front, iar ciungii erau att de numeroi nct ajungeai

    s-i consideri drept fiine umane perfect normale i bine adaptate. Maiorul Hinka, de pild, i luase adio de la braul drept cu vreo doi ani n urm, i

    de atunci a fost tot timpul n forul aciunii.

  • 17

    Iat-m acum pe mine, pentru un timp n postura de conductor de

    coloan, purtnd bocancii galbeni, riscndu-mi viaa i picioarele. Cu nervii ncordai pentru a sesiza orice semn de pericol, m-am aplecat cu precauie i am netezit un smoc de iarb deas. O fi aici ceva... ceva

    metalic? Chiar n spatele meu se opriser Porta i Legionarul. Simeam apriga tentaie s m ntorc i s-o iau la goan. Din nefericire, era

    imposibil. M-am aplecat ncet i mi-am pus urechea la pmnt. Auzeam oare un ticit, sau era numai imaginaia laului din mine? Era oare o min magnetic, sau o min cu aciune ntrziat? Eram deja asudat tot, dinii

    mi clnneau nervos i genunchii mi tremurau mai s se ciocneasc. Era, ntr-adevr, o min.Tcut deocamdat, dar nu mai puin periculoa-s. O cobr ar fi fost mai puin de temut. Cu vrfurile degetelor pipiam

    conturul antenelor invizibile, calota boltit, plcua subire de sticl uor casabil. Era o min T clasic.

    Acu-i acu'. Controleaz-te, nvinge-i frica, dac vrei s trieti. Amintete-i tot ce te-au nvat... Dou degete pe sub calot, dou rsuciri spre stnga... Dar ncet, ncet... Dac spargi sticla, s-a zis cu tine,

    Sven, biatule! Roag-te la Dumnezeu s nu aib vreun fir ascuns, s nu fie legat de alte mine, cei care pun capcanele astea ale morii i folosesc

    toat viclenia de care sunt n stare... Dou rsuciri. Am fcut-o i pe-asta. Acum, doi milimetri mai sus, trei rsuciri spre dreapta... Nu se mic! Nenorocita nu se mic! Ce dracu' vrea s-nsemne asta? Un nou soi de

    min? Una de care nici nu ne-au pomenit? Dumnezeule mare, f-m s scap de aici! Duc-se la dracu' tribunalele lor mariale i acuzaiile lor de laitate! Vreau s triesc. Cu puin noroc, se sfrete rzboiul pn m

    condamn ei. Raiunea mi dicteaz s m ntorc i s o iau la goan. Trupul meu

    ns, ntr-un mod detaat i parca fcndu-mi n ciud, rmne pe loc. Bun, am rmas. Ei, acum ce fac? S scot blestemia asta afar nainte de a o dezamorsa? De ce nu, cnd nu-i vorba dect s te sinucizi?

    n tot acest timp cnd eu stau fr s fac nimic, blestemata de min zace acolo, disreuitoare, n pmnt. Privind n sus, la mine, cu obrznicie.

    Btndu-i joc de mine. Apoi, mi vine o nou idee, i mai ngrozitoare: dac e o mizerie de-aia cu efect ntrziat? innd n continuare calota cu dreapta, mi vr uor mna stng pe sub corpul minei. ncep s trag cu

    dinii smocurile de iarb de pe ambele pri. De ce n-or dresa nite nenorocite de maimue s fac treaba asta? Alea ar putea s-i foloseasc i minile i picioarele. i n plus, ar face i o treab mai bun, pentru c

    n-ar trebui s se lupte tot timpul cu spaima. De ce nu s-o fi gndit nimeni la asta mai de mult? Au folosit porumbei, i cini, i cai, i porci, de ce nu

    i maimue? (n Polonia foloseam porci. i mnam peste cmpurile minate pentru ca s curee drumul. Necazul era c porcii ajunseser s valoreze greutatea lor n aur, i n cele din urm s-a hotrt c oamenii sunt mai

    ieftini). Cu o ncetineal chinuitoare, am tras mna n sus. Era mai grea

    dect prevzusem, dar n sfrit era afar, la vedere, n toat grozvia ei.

    Oribil de urt obiect. Tare i-a mai fi dat un ut puternic, s-o vd zburnd, dar plcerea asta trebuia amnat pn cnd a fi reuit s-o dezamorsez.

    I-am chemat l pe ceilali. Porta i Legionarul se trr pn la mine. Porta, dei nu fcuse o pregtire special, era un geniu n mecanic, el se uit nti la min i apoi mi arunc o privire dispreuitoare:

    Tmpit nenorocit ce eti! Ai ntors mizeria asta de min exact pe dos! sta nu-i un fir franuzesc normal, credeam c pn i tu ai fi n stare

    s-i dai seama.

  • 18

    Se ntoarse i-i fcu semn Micuului:

    Adu-ne o cheie francez! Cheia apru. Un timp, Porta studie mina. n regul, ntoarce-o din nou.

    M-am supus, cu un aer umil. Legionarul i terse palmele transpirate de turul pantalonilor. Porta ridic cheia.

    Bun, biei! Capetele jos, minile pe fund! Se aplec spre min, fredonnd ca pentru sine o frntur de melodie

    aleas ntmpltor:

    Ce va fi cu noi, iubito? Vom fi fericii sau triti?

    Cum o vom sfri, iubito? n lacrimi, sau optimiti?

    epeni ca nite bee, Legionarul i cu mine stteam i-l priveam. Porta

    ridic mna cu nepsare.

    Uite-o! rnji el spre noi. Inofensiv ca un pui de gin. Se ntoarse i se mpuna ctre ceilali, innd mina sub bra ca pe o

    minge de rugby. Deodat, o arunc spre Gregor. Ia-o! ncearc tu! Eu nu m descurc cu ea! Gregor scoase un ipt ascuit de groaz i se arunc la pmnt. Porta

    se aplec spre el, ridicnd din sprncene. Ce-i, mititelule? Te-ai speriat? Imbecil nenorocit! i spuse Gregor dndu-i uturi la gioale lui Porta.

    Ticlos prost i nenorocit ce eti! Terminai odat, spuse Btrnul cu oboseala n glas. N-am chef de

    joc i distracie. Gndii-v totui c am pierdut ase oameni pn acum cu treaba asta.

    mi plnge inima, spuse Porta. Hai, Sven, d-mi gumarii. E rndul

    meu s fiu erou. mi lu bocancii i se ndrept spre fruntea coloanei, s-i ocupe

    locul, dar nu fcu dect civa metri i se opri, se aplec, examin locul i ne fcu semn Legionarului i mie, care ne aflam n spatele lui. Ne-am uitat unul la altul. tiam ce se ntmplase: Porta dduse de o min n releu i

    avea nevoie de nc cineva s-l ajute. Care dintre noi s fie? Avui o clip de ezitare, i atunci Legionarul ridic din umeri i naint. Va fi rndul meu data viitoare, i n clipa aceea, mi-a fi dorit s fi fost eu cel care s-a dus

    de data asta, ca s scap. Porta i Legionarul se trr, urmrind firul. Existase cndva o vreme

    cnd ei ar fi putut tia pur i simplu nenorocitul de fir i gata, dar de atunci inamicul devenise mai detept.Acum nveleau firul n cupru. Dac l atingeai cu ceva metalic, curentul trecea prin el i detona mina. Ne

    trebuise ceva timp pn s descoperim acest nou truc. Inamicul avea grij s nu lase instruciunile de folosire prin apropiere, iar noi pierdusem civa oameni pn s descoperim secretul.

    Acest mic cadou special fusese agat ntr-un pom i era conectat la trei grenade 10,5. Porta strig enervat peste umr:

    Vino ncoace, pentru Dumnezeu! Doar nu ne ducem la biseric! Cu o dureroas strngere de inim, mi-am dat seama c eu trebuie s

    m duc, cu uneltele necesare; ca s scoatem nenorocitul de detonator. Nu

    era o treab uoar. Muli oameni buni avuseser un sfrit ru pe cnd demontau detonatoare, i, n plus, exista oricnd riscul ca inamicul s ne

    fi pregtit nc o mic surpriz pentru a ne arunca n aer.

  • 19

    Porta, pe jumtate urcat n copac, inea cele patru fire care veneau

    dinspre min. M-am ntins n fa, strngnd bine uneltele. Era o min T. Detonatorul nu era mai mare dect un pachet de igri, dar mie-mi era prea de-ajuns. Pe una din grenade, vreun glume scrisese mesajul:

    Lua-v-ar dracu, Frii blestemai". Era semnat, simplu, Isaac. Dac te gndeai, puteai s vezi punctul de vedere al necunoscutului Isaac. Nimeni

    cu un astfel de nume nu avea vreun motiv special s ne iubeasc. Prin cine tie ce minune, am avut noroc. Ne-am descotorsit de mina

    antitanc i de declanatorul ei disimulat, i am furat cteva clipe de

    odihn dei ne simeam oarecum cu un picior n groap. Ne-am aezat pe jos, nghesuii, n semicerc, i am fumat ceea ce, n condiiile date, era strict interzis.

    tii ce? spuse Porta deodat. Pun pariu c dac nea Adolf ar fi obligat s vin ca noi pe un cmp minat timp de o jumtate de or, n-ar

    mai fi aa al naibii de ano... i poate nici n-ar mai ine aa mult la nenorocitu' sta de rzboi!

    Gndul sta, spus aa de simplu, ne nveseli pe toi. edeam acolo i

    rdeam fr gril, pn cnd ajunse la noi restul grupei, condus de locotenentul Brandt, care rspundea de ntreaga operaiune. Brandt fusese

    cu noi nc de la nceput. Dispruse din timp n timp, la cursuri de pregtire, dar se ntorsese de fiecare dat la noi i aveam tendina s-l considerm mai curnd ca pe unul de-al nostru dect ca pe un ofier,

    pn-ntr-acolo nct i spunem pe numele de botez i l tratam cu stilul nostru propriu de familiaritate obscen. Era un adevrat ofier de front i unul dintre puinii oameni care reueau s ne impun un anume respect

    altfel acordat cu mare greutate. Ticloase mine, mormi el. Dac o mai ine mult tot aa, o s

    sfrim cu toii jucnd arice, la casa de nebuni. O s vism nenorocitele de mine, zise Porta, i cnd o s ne-ntoar-

    cem acas i-o s ne spm grdina de zarzavat. O s ne trezim ncercnd

    s detonm i cartofii, uitnd unde, ne aflm. Porta spunea totdeauna cnd", niciodat dac". Cred c de fapt toi

    gndeam cam n aceiai, termeni, dar cei mai muli dintre noi erau prea superstiioi pentru a o spune cu glas tare. Pe undeva, nu reueai nicicum s-i imaginezi c ntr-o zi s-ar putea s-i vin rndul s sfreti ntr-un

    an, lng o cutie de bere coinnd actele tale personale. Te gndeai deseori la moarte, te trecea o sudoare rece, dar n strfundul inimii nu puteai crede cu seriozitate c asta i s-ar putea ntmpla ie vreodat.

    Destul de des, naintea unui atac masiv, ajutam la pregtirea mormntului comun, l cptueam cu fn, nfigeam crucile mici de lemn. Niciodat, n

    tot acest timp, nu-i imaginai propriul cadavru aruncat acolo, mpreun cu ale altora, dei, Dumnezeu mi-e martor, moartea era o experien foarte la-ndemn. De cte ori pe zi nu auzeai uieratul ascuit al unei grenade,

    bufnitura ei n cdere, apoi explozia, apoi ipete de durere, ca s-i dai seama c omul care se aflase lng tine cu o secund n urm nu mai era... De cte ori, nu se ntmplase ca jumtate din pluton s sar n aer,

    de jur-mprejurul tu s zac numai oameni mori sau muribunzi i tu singur s fi rmas teafr? tiai c norocul nu poate dura o venicie i

    totui, instinctiv, simeai c norocul tu era cu siguran inepuizabil. Porta iar mnca. De data aceasta era o cutie cu conserve de ananas

    pe care o gsise ntr-un jeep american abandonat.

    Curios cum niciodat pn acum nu am apreciat ananasul la justa lui valoare, spuse el meditativ. Primul lucru pe care o s-l fac cnd s-o

    sfri rzboiul o s fie s m duc ntr-un restaurant i s m ndop pn

  • 20

    mi s-o face ru i mi-o iei pe urechi.

    Acesta era, firete, semnalul pentru una din distraciile noastre preferate: jocul de-a cnd s-o sfri rzboiul...".

    De fiecare dat vorbeam despre asta cu o vigoare rennoit i, cumva,

    jocul nu-i pierdea niciodat atracia, dei dintre noi toi Heide era singurul care tia sigur ce vroia s fac n via. Era deja subofier i se

    hotrse demult s fac cerere pentru a fi primit la cursurile de ofieri. n acest scop, el i consacra zilnic d parte din timp, indiferent unde eram i ce fceam, nvrii a zece pagini din Manualul Campaniilor Militare. Ne

    bteam joc de el fr mil, dei eram probabil puin invidioi pe hotrrea; lui ncpnat de a reui. Toi tiam, dar nimeni nu ar fi recunoscut, c am fost ostai pentru prea mult vreme pentru a ne mai putea ntoarce la

    viaa civil, obinuit. Btrnul zicea c numai fermierii i pot relua n mod fericit activitatea dinainte de rzboi i, probabil, avea dreptate. Pentru

    mine fermierii erau, oricum, o ras aparte. Arat-le numai un cmp de cartofi, sau un ir de meri, i ai toate ansele s-i vezi ieindu-i din mini. Muli fermieri au dezertat din cauza unui mr n floare. Aporoape toi erau

    prini dou-trei zile mai trziu i crai n faa curii mariale unde bolboroseau nfrigurai vrute i nevrute despre porci sau pruni. Din

    nefericire, nici o curte marial, din cte am cunoscut, nu putea s neleag ocul pe care l triau aceti oameni pui fa n fa cu o prticic din adevrata natura vie, iar rezultatul era, inevitabil, plutonul de

    execuie. Trecuser zece ore de cnd pornisem s croim drum prin cmpul de

    mine. Zece ore de tensiune, zece ore de mers, ntr-adevr, pe calea morii,

    zece ore fr ntreruperi, cci ce nseamn o pauz de douzeci de minute ici i colo, cnd tii c treaba nu-i fcut nici pe jumtate?

    Dar, n cele din urm, ne-am apropiat de sfrit. Tocmai fixasem indicatorul alb de trecere fr pericole a tancurilor i ne puteam destinde. Eram pe punctul de a nfige ultimul par, cnd cu coada ochiului am vzut

    ceva. M-am oprit i m-am uitat n sus. Ceilali stteau nepenii ca nite statui, cu gurile cscate i cu ochii holbai. Toi se uitau spre locotenentul

    Brandt. Se afla ceva mai departe de grupul principal, cu picioarele imobilizate, cu braele puin deprtate de corp... De spaim, am simit cum mi se face pielea de gin pe mini i pe picioare. tiam foarte bine ce

    nsemna poziia aceea stranie: Klaus se afla direct pe min. Cea mai mic micare i ea va exploda. Puteam s vd firele care porneau de la ea. Klaus tia probabil la fel de sigur ca i noi ceilali c i venise ceasul. Cei aflai

    mai aproape de el au nceput s se retrag, pas cu pas, mergnd de-a-ndratelea. i ei erau n mare pericol. Era evident, din poziia firelor,

    c era legat de altele. Unul singur manifest dorina s se repead nainte, ntr-o ncercare eroic, dar, fr ndoial, sinuciga, de a veni n ajutorul locotenentului i acesta a fost Micuul. L-am reinut prin for i a

    fost nevoie de trei dintre noi pentru ca s-o putem face. Abia reuisem s-l linitim, cnd pe Barcelona l apuc o criz de nebunie i ncepu s se trasc ncet spre Klaus, care continua s stea imobilizat n capcana

    morii. Prinde-l pe tmpitu' la de nebun, strig Porta.

    Faa locotenentului era oribil, ca de plumb. Era unul dintre cei mai curajoi oameni pe care i cunoteam, dar chiar i cei mai bravi oameni au dreptul la o oarecare ngduin cnd se afl pe o min amorsat. Noi

    pregteam o sering cu morfin, scoteam bandaje i fae. Dac, printr-un miracol, supravieuia, ar fi avut nevoie de toate bandajele de care

    dispuneam. Legionarul i scoase revolverul. Intenia lui era clar: orice

  • 21

    s-ar fi ntmplat, Klaus nu trebuia s sufere mai mult dect era necesar.

    Considerai-o crim, dac vrei, dar el fusese mpreun cu noi timp de ase ani, luptfnd umr la umr cu oamenii de sub comanda lui n unele dintre cele mai grele momente ale rzboiului. Cnd cunoti, iubeti i respeci pe

    cineva aa cum l cunoatem, l iubim i l respectm pe Klaus, nu te mai intereseaz prea mult ce va gndi restul lumii, ci vei merge mai departe,

    fcnd ceea ce trebuia fcut. S fii prins n acest mod de o min relativ simpl, expus privirilor

    tuturor, era una din ironiile rzboiului att de greu de suportat. i totui,

    cred c era aproape inevitabil ca ceva asemntor s se ntmple. Dup zece ore de munc ncordat n mijlocul unui cmp de mine, nu este foarte surprinztor dac atenia te prsete pentru o clip sau dou. Din

    nefericire, absena ateniei fie i pentru o fraciune de secund este prea adesea fatal n asemenea circumstane.

    Deodat Porta i strig lui Klaus: Sri! Este singura ta ans! Klaus ezit i cine l-ar putea acuza! Una e s spui c e unica ans

    i cu totul altceva s ai curajul s-i ncerci norocul. ntre timp, noi ateptam. i moartea i ea, la fel de rbdtoare, o

    prad care era foarte sigur. Dup un timp zece minute? O jumtate de or? Zile, sptmni,

    luni? Prea o venicie Klaus a ridicat mna spre noi n semn de adio,

    i-a ndoit genunchii pregtindu-se pentru unica sa ans... Mi-am acoperit urechile cu minile. Klaus a rmas n poziia aceea ca

    un alergtor n ateptarea pistolului de start. Cred c toi i-am mprti

    agonia ultimelor lui gnduri. Atta timp ct rmnea pe loc era un om viu; n momentul n care se mica, el devenea, probabil, un om mort. i nfipse

    vrfurile degetelor n pmnt pregtidu-se pentru momentul cnd trebuia s-i ncerce norocul. Apoi, deodat, se ndrept din nou.

    Aruncai-mi mantalele de lupt!

    Zece mantale fur aruncate imediat spre el. Numai trei au ajuns la el. Micuul se repezi din nou, dar Porta i trase pe loc o casma i l trnti la

    pmnt. S-i mulumeti din partea mea, spuse Klaus cu gravitate. i nfur cele trei mantale n jurul corpului protejndu-i

    abdomenul i pieptul cum putea mai bine. Apoi ridic din nou mna n semn de salut.

    Sri! Pentru numele lui Dumnezeu, sri!

    M-am auzit imediat i pe mine optind comanda dar sunetul se nec n dangtul brusc nlnuit al clopotelor din ntreaga ara. Clopotele

    anunau eliberarea Franei. Vntul ne aduse dangatul victorios care striga c Frana este liber. Oamenii uitaser ororile rzboiului, iadul debarcrii din Normandia, cldirile ruinate i cmpurile devastate. tiau numai c

    erau din nou liberi. Pe strzi soldaii americani dansau cu fetele franceze. Vive la France! Mort aux Allemands!"

    Locotenentul Brandt i ncord muchii i sri. Iar o explozie care ne

    sparse timpanele acoperi dangtul clopotelor. O limba de foc... Am srit nainte. Ambele picioare i fuseser retezate Unul zcea n apropiere, lng

    el, cellalt Dumnezeu tie unde era. ntregul corp i era acoperit de arsuri, dar era conient nc.

    Btrnul i fcu imediat injecia cu morfin. Porta i cu mine i

    legarm bandajele n jurul cioturilor picioarelor. Uniforma i atrna n zdrene: se simea miros de carne fript. Klaus strnse din dini ct putu,

    dar curnd durerea ncepu s l rpun i ipetele lui de durere izbucnir

  • 22

    i se mpletir cu dangtul vesel al clopotelor.

    Mai facei-i morfin! strig Micuul care i venise n fire dup lovitura de cazma a lui Porta.

    Nu mai avem, spuse Btrnul ncet.

    Micuul se ntoarse spre el. Ce dracu vrei s zici, c nu mai avem?

    Ce am zis, spuse Btrnul aruncnd seringa cu un gest de dezgust. Nu mai avem morfin.

    Ce mai putem face? Nu prea mult. Numai sa ne aezam lng

    locotenent i s mprim agonia cu el. Cineva i puse o igara ntre buzele care se nvineiser deja.

    O s-i fie bine...

    O perioad simpatic la spital... O s fie n regul cnd o s te ducem la baz...

    Auzi clopotele? E sfritul rzboiului! Sfrsitul rzboiului i curnd sfriul vieii nsi pentru locote-

    nentul nostru. Muri peste cteva secunde i noi porniram napoi prin

    cmpul de mine, printre indicatoarele albe pe care el ne ajutase s le instalm, purtndu-l pe umeri, o procesiune mortuar avnd ca

    acompaniament clopotele triumftoare. Micuul mergea n frunte. Porta ncheia procesiunea cntnd din fluierul sau o melodie melancolic. Era "Cltoria lebedelor slbatice", una dintre melodiile care lui Klaus i

    plceau cel mai mult.

    CAPITOLUL TREI Rusul, locotenentul Koranin din Batalionul estic 439, mpreun cu

    compania sa de ttari, fcu o descoperire uimitoare: ntr-un avion de desant american, lng trei ofieri mori, zcea o caset cu documente. Koranin puse imediat mna pe caseta cu documente i alerg cu ea la comandantul companiei sale, care cu aceeai iueal hotr c este o problem de competena generalului Marcks, comandantul Armatei a 84-a. n consecin, cei doi au plecat mpreun cu preioasa caset cu documente.

    Generalul i ddu imediat seama de valoarea descoperirii lui Koranin i nu pierdu nici o clip, transmind imediat vestea Armatei a opta. Spre surprinderea i indigantea lui ns, la Armata a Opta i s-a rs n nas i i s-a comunicat graios c ceea ce spune el este un nonsens. Un timp, generalul Marcks fu prea nmrmurit de furie pentru a mai face altceva dect s stea i s fumeze, n timp ce ajutorul su de cmp edea plin de tact de-o parte i citea pentru sine coninutul nenorocitei de casete du documente. Ambii erau convini c actele sunt autentice.

    Nu cumva credei c Serviciul Secret... Generalul aa credea. Serviciul Secret trebuie informat imediat. Nu

    ncape ndoial c documentele sunt de cea mai mare importan. Urmtorul pas a fost s-l contacteze pe feldmarealul von Rundstedt i s-i spun c el, generalul Marcks, deinea planuri strict secrete ale aliailor referitoare la invazia din Normandia. Planurile demonstrau clar adevrul asupra ceea ce pn acum era considerat o chestiune de pur conjunctur: recentele debarcri erau numai preludiul invaziei totale pe care toat lumea o anticipa n ultimii patru ani.

    Prostii! zbier von Rundstedt i trnti telefonul.

  • 23

    Rmase neclintit n convingerea lui. Planurile erau falsuri. O capcan pus la cale intenionat. Au fost plantate acolo pentru a prinde n mreje exact nite creduli proti ca generalul Marcks. Dac e s judecm, nsei debarcrile au fost efectuate cu intenia de a induce n eroare. Von Rundstedt avea propriile sale idei asupra acestui subiect. Firete c Aliaii plnuiau o debarcare, orice idiot tia asta, dar debarcarea din Normandia nu era preludiul ei. Ba fusese conceput ca o foarte complicat diversiune.

    Luai-i generalului Marcks comanda! ordon von Rundstedt iritat. Omul sta e un idiot. Viseaz, i nu are dreptul s aib comanda unei armate. Descotorosii-v de el.

    PE MUNTELE GOLGOTA

    Era noapte. Ne deplasam pe trei coloane spre cota 112. O cea deas,

    venind dinspre Marea Nordului plutea n aer, i i fcea drum sub hainele noastre, sub pielea noastr, cobora n piepturile noastre i ne ptrundea pn la oase. Noi mrluiam undeva, spre coada uneia dintre coloane.

    Avangarda dispruse de mult n cea. Trecuse o vreme de cnd i vzusem ultima dat i luam drept de la sine neleas, pe ncredere, prezena lor

    permanent n fruntea coloanei. De data asta, Porta nu vorbea despre mncare. Se ancorase n cel

    de-al doilea subiect preferat de conversaie i nira una din interminabi-

    lele lui poveti despre prostituate. Btrnul ncheia coloana mergnd apatic, cu capul ntre umeri, cu nelipsita-i pip nfipt n colul gurii i casca atrnndu-i de arm. ntotdeauna i spusesem Btrnul. Chiar de la

    nceput. De fapt, el era feldwebel Willy Beier, conductorul plutonului nostru. Ilustra foarte puin ideea armatei despre ostaul perfect strivind

    drumul cu o pereche de bocanci cu cteva numere mai mari dect msura lui, avnd uniforma ponosit i barba neras de o sptmn, dar era cel mai bun conductor de pluton pe care l-am cunoscut vreodat.

    Am cotit, prsind oseaua, i mergeam acum prin ceea ce, n urm cu cteva zile, era o ntins i minunat pdure. Copacii erau ns acum

    dobori, pmntul rscolit de trecerea enilelor de tancuri; tot felul de resturi arse, jeepuri abandonate, camioane rsturnate zceau, unele lng altele, pe tot terenul. Nici grmezile de cadavre umane nu erau mai rare.

    Isuse, au avut niic treab tia, mormi Micuul, prnd pentru prima oar n via aproape impresionat.

    Porta fcu o binevenit pauz n povestirea sa despre dame i

    prostituie. Obuze grele, spuse el.

    E un tip nou de mortier, l contrazise Heide care era ntoteauna la curent cu ultimele informaii. Se evapor pe uniform i te ard.

    Nostim, nostim! spuse Porta aplaudnd. Abia atept s ncerc una!

    ntr-adevr, cadavre carbonizate erau la tot pasul. i mai erau i alte priveliti cutremurtoare. Proptit de trunchiul unui copac, era un corp fr picioare. Picioare i mini erau mprtiate peste tot. Micuul ddu peste

    un cap retezat, acoperit nc de casc i i ddu un ut puternic de se rostogoli ca o minge de fotbal. Legionarul, care de obicei nu era cea mai

    impresionabil persoan, i puse mna la gur i i ntoarse privirea. Sunt cteva lucruri, care pur i simplu mi ntorc stomacul pe dos,

    ne spuse el. i vederea capetelor de oameni opind aa, singure, se

    ntmpl s fac parte din aceast categorie. E ca ntr-un abator aici, remarc Gregor ntr-una din rarele sale

    dovezi de imaginaie. Peste tot atrn hlci de carne.

  • 24

    Mai curnd ca n buctria iadului, dac vrei prerea mea, spuse

    Porta. Pun pariu c aici e suficient carne fript s hrneasc jumtate din Armata german o sptmn ntreag.

    Mai tcei din gurile alea scrboase! izbucni Btrnul deodat.

    Ne cufundarm ntr-o linite jenant. Porta tocmai ncepuse s ntrebe dac ne-a spus-o vreodat pe aia despre...", cnd pmntul se

    zgudui i dudui sub picioarele noastre i se auzi zgomotul asurzitor al unei explozii. Instinctiv, am czut n genunchi toi ca unul.

    Aruncai chitoacele! mprtiai-v!

    Ne-am mprtiat n grab. O tromb de flcri ni strlucitoare spre cer, peste capetele noastre. Probabil c venea dinspre bateriile Dora, baterii de rachete cu dousprezece evi.

    n ir indian, aplecai de la mijloc, ne-am furiat la adpostul unuia dintre zidurile de piatr care abundau n aceast parte a rii. Inamicul ne

    fcea viaa mai grea dect era absolut necesar, schimbndu-i poziiile dup fiecare nou salv, muncind din greu s-i mute tunurile n locuri noi pentru a trage asupra noastr din cine tie ce punct neateptat.

    Micai-v odat, n-auzii? uier Btrnul. Se apropie tot mai mult. Acui-acui ne cad n crc.

    Remarca era absolut justificat: chiar n spatele nostru se ridica un nor de fum dens, strbtut din cnd n cnd de flcri purpurii. Judecnd dup urletele i ipetele nfiortoare care ne ajungeau la urechi de dincolo

    de nor, se prea c muli nefericii o piser. Ne strecurarm pe lng zid. Protecia pe care ne-o oferea acesta era

    mai mult psihologic dect real, dar din fericire nimeni nu sttea s se

    gndeasc atunci la asta. Un locotentent de artilerie, observator din linia nti, sri deodat dintr-o gaur de obuz i ne ntmpin mnios. Era plin

    de noroi i de snge i avea o ran proaspt n frunte. Ce dracu se ntmpl aici? ntreb e. Cine rspunde de aduntura

    asta de cretini?

    Locotenentul major Lwe, care l nlocuia pe fostul nostru locotenent, Brandt, tremura de enervare:

    Cui i zici tu aduntur de cretini? Locotenetul i ridic braelel spre cer, ntr-un gest de disperare. Nenoricitei dumitale de companii, firete! Nu putei s plecai

    dracului de-aici? Atragei focul inamicului spre noi! Ghemuii n spatele zidului de piatr, noi urmrea discuia cu

    interesul nostru obinuit pentru astfel de ocazii.

    Vrea un ut zdravn n fund, declar Porta cu voce tare. Ce-i nchipuie c facem aicea? C ne jucm de-a baba oarba?

    Bateria de rachete era aezat pe poziie, la cteva sute de metri distan, pe cealalt parte a drumului. Proiectilele veneau mereu, dese i rapide, iar umbrela de foc lumina aerul ceos pe distane de kilometri.

    Noi continuam s stm la adpostul iluzoriu al zidului, grmad, nghesuii unul ntr-altul, Flcrile nu mai erau acum aa departe. i adunau forele i, fr ndoial, vor nvli i ne vor nghii. Locotenentul

    Lwe ddu ordin s pornim n ir indian, subliniind c vrea s plecm ntr-adevr unul cte unul i s nu se produc agitaie i indisciplin

    pentru ocuparea locurilor din frunte. Am pornit disciplinai. Ne deprtasem foarte puin cnd, uitndu-ma

    napoi, am vzut o avalan de flcri rostogolindu-se de-a curmeziul

    drumului i lovindu-se de baza zidului care fusese adpostul nostru. Pentru o clip conturul unui om se profila pe lumina orbitoare, apoi i

    ridic ncet minile i czu napoi, n flcri. Era arogantul locotenent de

  • 25

    artilerie. Dac n-ar fi pierdut atta timp pentru a ncerca s-l pun la

    punct pe locotenentul Lwe, poate c ar mai fi viu. Dar, asta-i viaa, cum mi reaminti vesel Porta.

    Mi-am amintit de alt ocazie cnd, din pur ntmplare, lucrurile au

    ieit bine pentru noi i prost pentru alii, iar Porta a fcut aceeai remarc. Grupul nostru se adpostea ntr-o pdure n compania unor oameni

    dintr-un corp de tehnicieni. Ploua cu gleata i dup puin timp eram la fel de uzi ca i cnd am fi stat sub cerul liber. Micuul, ca de obicei, se plictisise s nu fac nimic.

    Mi-ajunge! declar el. N-am putea s plecm mai departe? i aa, a trebuit s plecm. nainte de a ne fi deprtat cu 50 de metri

    se auzi o explozie asurzitoare i att copacii ct i tehnicienii au srit n

    aer n mici frme. Iar alt dat, mi amintesc, ne instalasem ntr-o cas prsit ntr-un

    sat am uitat unde eram i el juca o partid de cri cu un grup de biei de la arunctoarele anititanc. Numai purul noroc a fcut ca ochii lui Porta s rtceasc tocmai n colul aceia de camer unde se puteau vedea

    dou srme pe lng plit. Stai aa, spuse el. Ce-i acolo?

    Fiind suspicioi att prin natur ct i prin experien, noi am pus jos crile i am nceput s urmrim srmele. Bieii de la arunctoarele antitanc au rmas la locurile lor njurndu-ne c am ntrerupt jocul.

    Cteva secunde mai trziu noi urmrea srmele dup ce ieisem pe ua din spate i nainte de a ajunge la captul lor casa sri n aer, cuprins de flcri.

    Dar, asta-i viaa. n cele din urm am ajuns la cota 112 i am preluat-o n ordine de la

    compania pe care ni se ordonase s-o eliberm. Erau SS-iti din Divizia a 12-a Panzergrenadieren, din diviziile Hitler Jugend. Nici unul dintre ei, cu excepia ofierilor, nu avea mai mult de 17 ani, dar n ultimele trei zile

    aceti biei linitii, epeni, mbtrniser, deveniser aduli cu feele brzdate, cu capul vrt ntre umeri, cu ochii fici i adncii n orbite. Mai

    mult de jumtate din compania lor czuse n lupt. La sosirea noastr, ei i-au mpachetat fr un cuvnt efectele i au

    rmas n picioare, asteptnd semnalul de plecare. Predaser pn i

    situaia cartuelor folosite. Erau un model de perfeciune i asta era cea mai trist privelite din lume. Ne uitam la ei cum plecau i ddeam din cap a uimire. Numai Heide era impresionat favorabil.

    Aa o disciplin v-ar trebui! spune el cu admiraie. Ce mai soldai sunt bieii tia! Vedei, ei i merit ofierii pe care i au... Ai vzut? Toi

    aveau Crucea de Fier Clasa I-a, fiecare om... Doamne, ce n-a da s fiu comandant de pluton la bieii tia!

    S-i fie de bine, spuse Porta laconic. Este absolut sinistru, dac

    vrei s-mi tii prerea. La dracu, cu nenorociii tia de eroi, adug Micuul pentru

    echilibru.

    Rmsesem n picioare uitndu-ne lung cum coloana se ndeprta i cum aceti adevrai btrni, nirai doi cte doi, dispreau din cmpul

    nostru vizual, dincolo de vrful dealului. Uniformele le erau imaculate, inuta militreasc, echipamentul strlucea i scnteia prin cea toate astea dup trei zile de lupte grele! Pentru noi toi, cu excepia lui Heide,

    privelitea era aproape insuportabil de patetic. Pentru Heide ea prea perfeciunea nsi. Ochii i strluceau i prea incapabil s priceap cum

    de noi, ceilali, simim altfel.

  • 26

    Du-te dup ei, dac asta vrei, mormi Porta. Cine dracu' te oprete,

    ator de rzboi nenorocit ce eti! Heide a rmas indiferent la cuvintele lui Porta. Dup toate pro-

    babilitile nici mcar nu le auzise. Era pierdut n propriile visuri intime

    despre glorie. n imaginaia sa el se visa deja ofier ntr-un regiment trznet. I-am vzut mna ridicndu-se spre piept, fr ndoial cutnd

    Crucea de Cavaler care ntr-o zi va trebui s i mpodobeasc tunica. Micuul ddu din cap a dezgust. Rupse n grab dou crengue i le leg mpreun n form de cruce.

    Na! Vezi dac i e bun ca mrime! Heide l privi cu ochii goi i-i adres un zmbet mai curnd frumos,

    dei absolut gol. Micuul se ntoarse i trase un scuipat.

    ncepu s plou, iar picturile reci rpiau dezolant pe ctile noastre i ni se scurgeau pe spate n jos. Ce clim nenorocit era n partea asta a

    rii! Cea, ploaie, vnt, noroi noroi n special. Nu te puteai mica fr s te nnmoleti. Era un fel de clei gros, lipi-

    cios i rou, care se aga cu ncpnare de uniform i de echipament

    i care lsa o pat roiatic pe orice. Puin nainte de cderea serii inamicul atac. Ei nu tiau c trupele S

    S care apraser poziia n ultimele trei zile fuseser retrase i noi nu-i lsarm s se apropie suficient pentru a-i da seama de schimbare. Noi aveam propria noastr disciplin ndrjit cnd ne aflam n btaia focului,

    disciplin nvat n condiii amare, pe frontul rusesc. Inamicul prea s fie reprezentat aici mai ales printr-un regiment

    canadian. i uram n mod special pe canadieni i metodele lor sadice.

    Auzisem c ei obinuiau s lege prizonierii cu srm ghimpat i s-i atace cu tancurile i tiam sigur c dac am fi czut n minile lor, lucrul cel mai

    bun la care puteam spera era un glonte n ceaf. Dup un timp, canadienilor li s-au alturat Highlander-ii, iar scoie-

    nilor nu le purtam vreo ranchiun special. Ba am mers pn acolo nct

    am salvat trei rnii de-ai lor care se ncurcaser n srma ghimpat a traneelor noastre. Bieii nenorocii erau ngrozii i evident sub impresia

    c i vom mpuca la prima vedere. Dumnezeu tie de unde aveau o aseme-nea informaie. Propaganda, presupun. Zvonuri rspndite de ziariti cu limba ascuit care, dac-ar fi dup mine, ar merita s fie mcelrii pe loc

    fr nici o problem. Ne-am petrecut ntreaga zi sub foc continuu. Britanicii lansau un atac

    aerian asupra Caenului, iar cerul era plin de bombardiere i obuze i alte

    proiectile zburtoare. Sper, pentru Dumnezeu, c nu se gndesc s ne trimit ncolo,

    mormi Porta dnd din cap n direcia Caenului. inei minte cum a fost la Kiev, cu ruii la numai doi pai n spatele nostru tot timpul? Ce dracu! Nu pot s sufr lupta n orae.

    Dar despre Roma, ce zici? l provoc'Micuul. Te-ai distrat al dracu-lui de bine la Roma, dac-mi amintesc eu bine. Ca prin minune ai scpat

    s nu ajungi cardinal. Ei, Roma a fost altceva, zise Porta. O mitralier inamic mproc terenul din faa noastr cu o ploaie de

    gloane. Casca lui Barcelona i zbur din cap i se rostogoli pn la captul traneei. El ip i se aplec s i-o ridice.

    Aduntur de scoieni nenorocii! Hai, venii ncoace i v art eu

    vou! O brusc acalmie n furia mcelului. ntinserm repede mantalele i

    ne aezarm la captul traneei, la un joc de cri. Ochii mici i strluci-

  • 27

    tori ai lui Porta fulgerau pe sub sprncenele stufoase iscodind ntr-o parte

    i n alta n ncercarea de a vedea ce cri au ceilali n mn. Heide, mereu bnuitor, i inea crile la piept i trgea din cnd n cnd cu ochiul la ele. Era, probabil, o precauie neleapt, se tia c Porta tria

    ntotdeauna i c ochii lui erau adevrate raze X. Din expresia de pe faa lui Gregor, mi-am dat seama c se gndea la o mecherie cu cel puin

    toate cinci crile. M-am ntors s m uit la Micuul, dar acesta era departe, ntins pe spate, cu picioarele lui urt mirositoare sprijinite pe geanta unei mti de gaze, scobindu-i dinii cu limba. Doamne, cum i

    mai miroseau picioarele! Trebuie s fi fost sptmni de cnd nu mai vzuser apa, i numai Dumnezeu tie cnd au venit n contact cu spunul ultima oar.

    Barcelona arunc o privire la crile din mn i declar pe un ton dezgustat:

    Hombre! Eu am terminat-o cu voi! i i arunc pe jos toate crile. n ultimul timp, Barcelona devenise

    mai spaniol dect oricnd. Venic visa la anii petrecui n Spania, luptnd

    n Rzboiul Civil. Pstra chiar o portocal uscat n buzunar, ca amintire. E chiar din Valencia, obinuia s ne spun el cu dragoste n glas.

    Legionarul i lu crile i le privi fr emoie. N-aveai ce nelege dac fi studiai figura. Anii petrecui n Legiunea Strin francez i lsaser amprenta asupra lui, ochii si cenuii erau ntotdeauna fici i

    reci, iar gura ntotdeauna strns ntr-o linie sinistr. Mi-era greu s-mi amintesc dac l-am vzut vreodat rznd. n general m gndeam c, probabil, nu-l vzusem, pentru c dac a fi fcut-o mi-a fi amintit cu

    siguran ocazia. Btrnul scoase un zgomot din fundul gtului i i arunc jos crile,

    apelnd la draga lui pip s-l consoleze. ntr-un fel sau altul, Btrnul mi amintea de Kat al lui Erich Maria Remarque. Btrnul fusese cel care ne nvase pe toi cum s recunoatem diversele grenade dup sunetul pe

    care-l fac, exact aa cum fcuse Kat" pentru grupa lui. Tot Btrnul fusese cel care ne nvase aproape tot ce tiam acum, i Dumnezeu mi-e

    martor c muli dintre noi n-ar mai fi fost astzi n via dac n-ar fi fost el. El scosese compania dintr-o mulime de situaii neplcute la vremea lor. i existau muli tineri ofieri, abia ieii de la coala de antrenament

    militar de la Potsdam, care aveau motive s-i mulumeasc. i nu trebuia s-l uit pe Oberstrmfhrerul SS care ne-a fost trimis s-i ispeasc o parte din pedeaps. Nu-i luase mai mult