Lena Constante Evadare Tacuta

205
LENA CONSTANTE s-a născut la Bucureşti, în 1909. Peregrinările familiei, în timpul primului război mondial, o duc de la Iaşi la Odessa, Londra şi Paris. Revine în ţară după război. Studii de pictură la Bucureşti. Ca membră a echipelor monografice organizate de prof. Dimitrie Guşti, are posibilitatea să studieze arta populară românească din regiunile cel mai tradiţionale. Prietenii cu Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, N. Argintescu-Amza, Petru Comarnescu, Xenia Costa-Foru, Paul Sterian, Harry Brauner ş.a. Expoziţii personale de pictură la Bucureşti. în 1934, 1935, 1946 şi, în 1947, la Ankara. În 1945, lucrează ca scenograf la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti, împreună cu Elena Pătrăşcanu, intrând astfel în cercul ministrului de justiţie comunist, Lucreţiu Pătrăşcanu, ceea ce duce la arestarea şi condamnarea ei şi a lui Harry Brauner la câte doisprezece ani de închisoare. Este eliberată în 1962, iar în 1963 se căsătoreşte cu Harry Brauner. In 1968, la rejudecarea procesului Pătrăşcanu, amândoi sunt găsiţi nevinovaţi. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici, are două expoziţii de tapiserie (1970, 1971). În 1990, Lena Constante publică In editura La Decouverte, Paris, cartea autobiografică L'evasion silencieuse. LENA CONSTANTE EVADAREA TĂCUTĂ 3000 DE ZILE SINGURĂ ÎN ÎNCHISORILE DIN ROMÂNIA H U M A N I T A S Bucureşti, 1992 Sunt condamnată la 12 ani închisoare. Procesul a durat 6 zile. Ancheta — cinci ani. Deci, am executat până azi, cinci ani de închisoare. Singură. Intr-o celulă de 5 m2 1827 de zile. Singură 43 848 de ore. Într-o celulă unde fiecare oră are, inexorabil, 60 de minute, fiecare minut, 60 de secunde. Una, două, trei, patru, cinci secunde, şase, şapte, opt, nouă, zece secunde, o mie de secunde, o sută de mii de secunde. Am trăit singură, în celulă, 157 852 800 de secunde de singurătate şi de frică. E un lucru care nu se spune, se urlă! Mă condamnă să mai trăiesc încă 220.838.400 de secunde. Să mai trăiesc atâtea secunde sau să mor din atâtea secunde. În ultimele luni de anchetă, îmi strecuraseră speranţa că voi fi liberă după proces. încetul cu încetul, ajunsesem s-o cred. Şocul acestor 7 ani de detenţie îmi face creierul fă-râme. Nu mai simt nimic. Timp de două sau trei zile, patru chiar, zac pe salteaua de paie. Inconştientă. îmi aduc în fiecare zi, la prânz şi seara, o strachină de lichid negricios şi o felie subţire de pâine. Nu le pot 1

Transcript of Lena Constante Evadare Tacuta

LENA CONSTANTE s-a nscut la Bucureti, n 1909

LENA CONSTANTE s-a nscut la Bucureti, n 1909. Peregrinrile familiei, n timpul primului rzboi mondial, o duc de la Iai la Odessa, Londra i Paris. Revine n ar dup rzboi. Studii de pictur la Bucureti. Ca membr a echipelor monografice organizate de prof. Dimitrie Guti, are posibilitatea s studieze arta popular romneasc din regiunile cel mai tradiionale. Prietenii cu Mircea Vulcnescu, Henri Stahl, N. Argintescu-Amza, Petru Comarnescu, Xenia Costa-Foru, Paul Sterian, Harry Brauner .a.

Expoziii personale de pictur la Bucureti. n 1934, 1935, 1946 i, n 1947, la Ankara.

n 1945, lucreaz ca scenograf la Teatrul ndric din Bucureti, mpreun cu Elena Ptrcanu, intrnd astfel n cercul ministrului de justiie comunist, Lucreiu Ptrcanu, ceea ce duce la arestarea i condamnarea ei i a lui Harry Brauner la cte doisprezece ani de nchisoare. Este eliberat n 1962, iar n 1963 se cstorete cu Harry Brauner. In 1968, la rejudecarea procesului Ptrcanu, amndoi sunt gsii nevinovai.

Membr a Uniunii Artitilor Plastici, are dou expoziii de tapiserie (1970, 1971).

n 1990, Lena Constante public In editura La Decouverte, Paris, cartea autobiografic L'evasion silencieuse.

LENA CONSTANTE

EVADAREA TCUT

3000 DE ZILE SINGUR N NCHISORILE DIN ROMNIA

H U M A N I T A S Bucureti, 1992

Sunt condamnat la 12 ani nchisoare. Procesul a durat 6 zile. Ancheta cinci ani. Deci, am executat pn azi, cinci ani de nchisoare. Singur. Intr-o celul de 5 m2 1827 de zile. Singur 43 848 de ore. ntr-o celul unde fiecare or are, inexorabil, 60 de minute, fiecare minut, 60 de secunde. Una, dou, trei, patru, cinci secunde, ase, apte, opt, nou, zece secunde, o mie de secunde, o sut de mii de secunde. Am trit singur, n celul, 157 852 800 de secunde de singurtate i de fric. E un lucru care nu se spune, se url! M condamn s mai triesc nc 220.838.400 de secunde. S mai triesc attea secunde sau s mor din attea secunde.

n ultimele luni de anchet, mi strecuraser sperana c voi fi liber dup proces. ncetul cu ncetul, ajunsesem s-o cred.

ocul acestor 7 ani de detenie mi face creierul f-rme. Nu mai simt nimic. Timp de dou sau trei zile, patru chiar, zac pe salteaua de paie. Incontient. mi aduc n fiecare zi, la prnz i seara, o strachin de lichid negricios i o felie subire de pine. Nu le pot nghii. Nici mcar nu le pot vedea. Ochii mi sunt nchii. Sub pleoape, numai ntuneric. Nu mai mi simt braele. Nu mai mi simt picioarele. M dizolv...

M scot din celul dimineaa, ctre orele patru. Suntem, sunt sigur, n 15 aprilie 1954. mi ordon s semnez o hrtie. O semnez. Nu tiu ce semnez. O foaie alba mi ascunde textul.

M mping afar. Port nc ochelarii de nchisoare. Cu sticle de un negru opac. Simt aerul. Este rece. M mping n continuare... urc dou trepte.. M urc ntr-o dub.

Las n urma mea cinci ani de detenie. n timpul acestor cinci ani am schimbat de patru ori nchisoarea. n fiecare din aceste1 nchisori, de mai multe ori celula.

PRIMA PARTE

Ianuarie 1950 aprilie 1954

CAPITOLUL 1 PRIMA NCHISOARE

Prima mea nchisoare nu avea dect 17 celule. Am rmas acolo de la 17 ianuarie 1950, data arestrii mele, pn la sfritul lunii aprilie. Era o nchisoare special. Secret. Nu tiam ce se putea ntmpla n aceast cldire mare, de dou-trei etaje i al crui subsol fusese transformat n nchisoare. Nu am cunoscut din acea cldire dect cele patru celule pe care, rnd pe rnd, le-arh ocupat. Carcera. Sala de duuri unde fceam manej". Un birou de anchet la etaj, closetele i o scar.

Sunaser la ua mea noaptea, la orele 11. Cnd am auzit soneria, am tiut c erau ei. Nemicat, inndu-mi respiraia, i auzeam cum sun. A fi putut s fug. Sa trec de pe terasa mea pe terasa vecin. i dup aceea? S-i trezesc pe vecini? S trec prin apartamentul lor? S cobor pe scara de serviciu? i dup aceea? Chiar dac reueam s ies n strad, fr s fiu vzut, unde m puteam duce? Unde m puteam ascunde? La prinii mei? Ar fi fost primul loc unde ar fi venit s m caute. Mi-ar fi hituit toi prietenii. Nimic nu i-ar fi putut opri. n cele din urm a fi fost prins i toi cei care m-ar fi ajutat, ar fi fost pierdui.

Locuiam la etajul ase. Cteva minute am ovit. S m arunc pe fereastr? Cei de la u ncepuser s se enerveze. tiau bine c eram nuntru. Portarul m vzuse intrnd. Probabil c le-a spus-o. Ferestrele apartamentului erau luminate. De jos, din strad, trebuie s le fi vzut. Cu pai ncei, m-ara dus ctre u. Era miezul nopii.

Prima noapte petrecut n pucrie nu mi-o aduc aminte, pesemne am dormit.

Prima zi de detenie, 19 ianuarie 1950. Anchet. Un miliian mi spune s m aez la o msu. n faa mea, un birou mare. Un brbat. Are o ceaf de taur. mi pune mai multe ntrebri. Nu cunosc rspunsurile la aceste ntrebri. Vorbete cu un accent strin. Nu tiu nimic despre oamenii de care mi vorbete. I-o spun. Declar c mint. mi ordon s mrturisesc tot. S mrturisesc? Ce?

Am crezut c am noroc. Netiind nimic, nu voi putea spune nimic. Unele nume de care vorbea nu le auzisem niciodat. Cita i nume cunoscute, dar erau numele celor mai buni prieteni ai mei. Cu toii respectabili i respectai. Puteam rspunde cu sinceritate: nu! Am fost foarte mirat vznd c nu m crede. Insista. Struia s-i spun adevrul. Apoi s-a nfuriat. A nceput s strige. A afirmat c are dovada minciunilor mele. Mi se face fric. Pare sincer. Spune c i pierde timpul pentru binele meu, pentru a m convinge s mrturisesc. mi va da timp de gndire. Tot timpul de care am nevoie. M cuprinde teama.

A 2-a, 3, 4, a 5-a zi de detenie 23 ianuarie 1950. Anchetele urmeaz una dup alta. Trec mai multe zile de lupt inegal. Vocea i devine din ce n ce mai amenintoare. Toate acele zile nu mi-au lsat dect o amintire confuz. Aproape c am uitat celula, scara, biroul. Pe omul acela nu l-a mai putea recunoate. Memoria nu mi-a pstrat vie dect teama ce m cuprinsese. Nu mai eram dect un nimeni. Nu mai eram nimic. Adevrul meu nu mai era adevr. Adevrul meu nu era adevrul lor. Dar care era adevrul lor? Mi-a trebuit vreme mult pentru a nelege.

Orice anchetator, n limita drepturilor sale, poate folosi anumite stratageme. O tiam. A obine ncrederea acuzatului, a-l nela, chiar a-l amenina, fac parte din tactica sa. Sperana i teama i sunt armele. Poate, deci, s le foloseasc. n limitele drepturilor sale. Depirea acestor limite este neomeneasc. Trecerea de la ameninare la tortur este neomeneasc. S-i loveti trupul este criminal.

In acele prime zile de interogatoriu nu puneam la ndoial buna credin a anchetatorului. i socoteam ntrebrile sincere. Din punctul lui de vedere, ntrebri cinstite. Din punctul de vedere al meseriei lui, o atitudine corect. napoi n celul mi chinuiam mintea. Ce argumente s gsesc pentru a-l convinge. Pentru a-i dovedi c se neal? Nu aveam, ntr-adevr, nimic de spus. Nici despre mine. nici despre ali.

Tgduielile mele sunt zadarnice. Reuesc numai s-l nfurie. M privete cu ochi ncrcai de ur. Ochi de nebun. Ajung s m ndoiesc de mine nsmi. Oare mi-am pierdut minile? Fricii mele i se adug un nou chin.

Paznicii m mping n birou de mai multe ori pe zi. La orice or. Chiar n plin noapte. Scara, anchetatorul, ntrebrile, ameninrile, frica.

i mbrca sadismul n cuvinte-capcan. Vorbete de datorie, de rspundere, de binele public. Cuvinte de care te izbeti, care i jupoaie carnea, care i sug sngele. Te omoar. Folosete orice mijloc. i este permis orice. A-i impune adevrul su" i-a devenit idee fix. Pentru acest dement nu exist lege, pentru c legea este el. i tot el este i dreptatea. i rzbunarea. El este Dumnezeu.

Dup cteva zile m pedepsete.

A 6-a, 7, a 8-a zi de detenie - 25 ianuarie 1950. Ca de obicei, dup deteptare", paznicul deschide ua i m duce la closet. Pe culoar, o chiuvet mic, o bucat de spun, un prosop foarte murdar, un pieptene cu dinii rupi, plin de jeg i de pr. Acolo m spl pe mini i pe fa. M simt murdar.

Paznicul merge ntotdeauna naintea mea. De data aceasta, nu m duce ctre celula mea. Se oprete acolo unde culoarul formeaz un unghi drept, deschide o u i-mi face semn s intru. nchide ua. Rsucete cheia. M aflu ntr-o carcer de un metru pe doi. Tavanul mansardat coboar brusc pn la un metru de podea. Nu se poate sta n picioare dect pe o suprafa de un metru ptrat. Pe jos, ciment. n zidul din fund, o deschiztur spre exterior. nalt de douzeci i cinci de centimetri, lung de cincizeci. Ferestruica este astupat din exterior cu o scndur. Nu pot s o vd, dar o pot pipi. Paznicul deschide vizeta. mi aduce la cunotin c nu arh voie s stau pe jos. Trebuie s rmn tot timpul n picioare.

Suntem n ianuarie. La noi iarna e grea. ncperea nu este nclzit. Rafale de vnt, valuri ngheate ptrund prin crpturi. Nu am pe mine dect o fust plisat subire, o bluz i o jachet de ln. Mi se face frig. mi strng braele la piept. mi lipesc picioarele unul de altul. mi este frig. S umblu, nu am loc. Nu pot face dect un singur pas. La al doilea m lovesc cu capul de tavanul mansardat. mi este frig. Fac micri de gimnastic. E i mai ru. Tot trupul mi nghea. Reuesc s-mi nfor picioarele cu fusta, aducndu-i poalele n fa pn la talie i vrndu-le sub cordon.

Mi-e din ce n ce mai frig. ncep s-mi clnne dinii. Din cnd n cnd, vizeta se deschide. Paznicul m privete. La prnz, pesemne, mi ntinde prin ua ntredeschis o felie subire de pine.

n primele ore nu sufr dect de frig. Brusc, mi simt oboseala. De ore ntregi stau n picioare. Aproape fr s m mic, din lips de loc. Sprijinindu-m cnd de un zid, cnd de altul. M dor picioarele. Mi se umfl gleznele. Mi-e foarte frig. Mi-e frig pn la oase. Obosit. Sunt obosit. Sunt moart de oboseal... ncep s murmur: sunt moart de oboseal... obosit... obosit... att de obosit... M concentrez pe ideea de oboseal, ca s-i uit senzaia. oapta aceasta nentrerupt m adoarme. Reueam s adorm cteva secunde. n picioare. Fr s m clatin. Un pumn rsun n u. M trezete.

Nu tiu de cte ore sunt aici. Nu tiu dac este zi sau este noapte. Chiar din prima sear am vzut pe culoar, pe masa paznicului ef, un telefon. l aud cum sun, la orice or. Cheam la interogatoriu. Atunci una din cele aptesprezece celule se deschide. Pai nfundai se aud de-a lungul culoarului. Urc scara... Mi-e groaz de acest telefon. De spaima anchetei. Cum i aud sunetul ascuit i puternic, nu mai simt nici frigul, nici oboseala, nici somnul. Nu mai mi simt nimic dect frica.

Cuvintele cer timp. Nu pot spune totul dintr-o dat. Cum s exprim aceast spaim? Mi-ar trebui un cuvnt unic. Un cuvnt de sintez. Un cuvnt lovitur de ciomag. Un cuvnt lovitur de trsnet. Un cuvnt nsngerat. Urlat cu gtul strns de spaim. Ateptarea aezat n golul stomacului. Inima zdrobit de groaz. Spaima care-i rsucete pieptul, sus, la stnga, un loc, un punct. unde - de obicei - nu se afl nimic. Inima. Un cuvnt din carne. Un cuvnt din snge. Acest cuvnt nu exist.

Attea cuvinte i nimic nu e spus nc. Cum s spui disperarea? Revolta? Durerea fizic a inimii? Durerea aceasta care terge tot. Nimic nu se mai petrece n minte. Nimic nu se mai petrece n acest loc straniu pe care-l localizez cu greutate. n spatele ochilor. Mai sus nc. Att de mai sus, nct este aproape exterior celuilalt eu" dezgusttor, trupul meu. Nu! Nimic nu se petrece n cap. Totul se petrece numai n aceast mas de carne, de obicei, insensibil, mut, inexistent. Deodat, n acest ru, n durere, n fric, mi simt inima duman. tiam, doar teoretic, c este acolo. Acuma o simt. M doare. M doare pn la ipt. i pntecele i intestinele mi se strng, mi se strng mai tare i mai tare, fr oprire.

...spre mine? Nu. Alt u se deschide. Mi-e din nou frig. Att de frig. Tremur. Dinii mi clnne. Cu un zgomot mrunt. Jalnic. i eu sunt jalnic. Murdar, nepieptnat, tremurnd toat i nfometat. nchis ntr-o cuc, n afara legii, n afara timpului, eram intr-adevr jalnic. Cu atta nevoie de mila cuiva, de mila oricui. Dar eu eram singur, cu totul singur...

i, totui, centrul lumii eram eu. Pentru mine lumea nu exista n jurul meu, dect pentru c eu luam cunotin de ea. Acceptnd-o, nu eram oare aceea care o fcea real? Acceptndu-i realitatea, mi acceptam, totodat, i suferina. Ca s triesc trebuia s n-o accept. Ca s-i supravieuiesc, s-o distrug.

n carcera aceea, de-a lungul unor ore fr de sfrit, am avut contiina dualitii mele. Eram fcut din dou fiine. Pentru c eram acolo i m vedeam acolo. Eram fcut din dou fiine. Pentru c nu putem trece prin acea u zvorit i totui, puteam fi n alt parte.

Anchetatorul mi dduse ordinul (s m gndesc i s-mi amintesc faptele pe care zicea el m prefceam a nu le cunoate. Trebuia, dimpotriv, s uit, s uit tot, ncepnd chiar cu el. Trebuia s nu mai aud zgomotul vizetei. S nu mai vd ochiul paznicului. S nu mai simt frigul. S nu mai simt foamea. Trebuia s scap. S fug. Neputnd trece de partea cealalt a zidului, trebuia s fug din mine nsmi. S prsesc trupul acesta care nu-mi era dect durere. Aceast carne mizerabil, ndurerat i nfometat. S neg eu!" propriului meu trup. S Tiu-i mai triesc durerea. S nu mai tremur de frica lui.

Corpul meu nu putea s fie dect aici. Eu puteam s fiu oriunde. El nu avea nici mcar loc s-i mite picioarele dureroase. Eu mi voi face sa creasc aripi. Aripi de pasre. Aripi de vnt. Aripi de stele. i am s evadez...

A fost nceputul unei lungi ucenicii. Evadarea nu este lucru uor. N-am reuit s-o nv dect ncetul cu-ncetul. De-a lungul a mai multor etape.

Nu mai puteam de oboseal. M-am lsat s alunec de-a lungul zidului. Mi-am ndoit genunchii. M-am aezat pe jos, fcut covrig. Aud vag zgomotul vizetei. S-a deschis. S-a nchis. Paznicul n-a spus nimic. S-a ndeprtat. Cu fruntea pe genunchi, cu braele ncolcite n jurul picioarelor, ghemuit pe jos, adorm. Ca un cine. Mai ru dect un cine. Mcar el, cinele, se poate tr s-i caute un adpost. Poate avea norocul s gseasc o lad cu gunoi. S gseasc un col de pine, un os. Trebuie s-i invidiem pe cini. S-i plngem pe oameni.

Frigul m trezete. Cimentul de pe jos e rece ghea. M scol cu greu n picioare. Frec cu talpa cimentul. Oboseal. Schimb piciorul. mi nclzesc locul. M aez din nou pe jos. Din cnd n cnd repet operaia.

O lovitur n u. Scoal-te!" M scol. Suntem a doua zi de diminea. Un paznic m duce la closet. Acolo e cald. Colacul de lemn e cald. A vrea s rmn acolo. Aezat. S nu mai ies. Bate la u. Din nou carcera. Prin ua ntredeschis mi se d o felie subire de pine. O strachin cu ap.

Telefonul... Pentru mine. Din nou, biroul. Clul. M ntreab dac m-am gndit. Nu pot rspunde. mi clnne dinii. Nu pot s-i mpiedic s clnne. Nu m pot opri din tremurat. Un paznic mi aduce o ceaca cu ceai. El mi ordon s-l beau. Ridic ceaca. Minile mi tremur. Picturi stropesc masa la care el mi-a spus s m aez. Am reuit, n sfrit, s-mi beau ceaiul. M-a nclzit puin. Nu mult, dar nu mai tremur.

El vorbete. Despre drepturile sale. Despre puterea sa. Despre fora pe care o reprezint. Despre rbdarea lui. Despre rbdarea nesfrit a acestei fore. Totul depinde, spune el, de mine. De bunvoina mea. El mi cunoate activitatea criminal". Toate frdelegile mele i sunt cunoscute. Au n mini toate dovezile. M pot judeca i condamna. Dac voi continua s neg, voi fi judecat cu ceilali acuzai i condamnat. Condamnat la moarte. Dar dac accept s-i ajut, spunnd tot adevrul" despre ceilali acuzai mi vor da drumul din nchisoare. El nu m poate elibera imediat, dar mi promite condiii de via excelente. mi vor ndeplini toate dorinele, mi vor pune la dispoziie o cas, haine, hran, cri. Pn la proces. Martor al acuzrii. Voi fi martor al acuzrii. Dup aceea, libertatea. Pot s aleg. Iertarea crimelor mele sau moartea. Mai mi d timp de gndire. i spaiu... Carcera.

Mi-e din nou frig. Un frig de moarte. Dureros. Evadarea e departe. M strdui s gndesc. S neleg. Martor al acuzrii... Ce vrea s spun!Ce acuzaie? Cum ar putea cunoate crimele" mele, de vreme ce aceste crime nu au fost fptuite? Nu am lucrat" niciodat pentru nimeni. Nici nainte, nici dup rzboi. Nici in timpul rzboiului. Singurul lucru ce-l fcusem era ajutorul dat uneia din femeile lor. Din mil. Din ura fa de fascism. Cu toate riscurile. Am ascuns-o n dou rnduri, cteva zile, n apartamentul meu. Era cutat de poliia fascist. Fotografia i aprea n ziare. Cu informaia fals c i s-ar fi gsit trupul, nensufleit, necat, mi se pare. Poliia cerea oricui ar recunoate-o s vin s-o identifice. Asta era tot. Nu fcusem nimic altceva. Nici n bine, nici n ru i eram sntoas la minte.

Deci, omul acesta minea. Acum mi-o dovedise. Ancheta aceasta era dubioas. O anchet caut s descopere ceva. Faptele i mobilele lor. Ca s arestezi pe cineva ai nevoie de ceva mai mult dect de bnuieli. Dar caut oare acest om s descopere cu adevrat ceva? Nu! tia de la bun nceput c nu are nimic de descoperit. De altfel, atitudinea lui era o dovad. i ameninrile. Voia s m sperie. De ce?

Tremurnd de frig, mi trecea prin gnd i o alt posibilitate. Poate c primise un denun mincinos mpotriva mea. Dar chiar i n acest caz, ce ar fi trebuit s fac? S se informeze. S caute adevrul, punndu-mi ntrebri precise. Nu. Ancheta aceasta era o msluire. Care nu inea seama de limitele nici unei legi.

Adevrul? Ce-i psa lui de adevr. Scopul lui era s dea natere unui alt adevr. Cum? Prin puterea cuvintelor. Cci cuvintele pot spune un lucru i contrariul acelui lucru. Pot uni sau separa. Pot exprima sau ascunde. Pot crea sau distruge. Pot nela. Trda. Omor. Cuvintele pot orice.

La prnz, paznicul mi d puin zeam cald i felia de pine. Cldura acestei aa-zise supe, a acestei ape cu gust ndoielnic, este nduiotoare. Prietenoas.

Secund dup secund, minutele se trie fr oprire. Grele, ngheate. Din cnd n cnd, sun telefonul. Aud pai. Voci nfundate mi ajung la ureche prin u. Vizeta se deschide. Vizeta se nchide. Viaa nchisorii.

mi este somn. Reuesc s adorm din nou. In picioare. Dobort de oboseal. Dar mai ales m strdui sa gndesc logic. S alung abureala care pune stpnire pe mintea mea. S reflectez. S neleg.

Martor al acuzrii... Martor al acuzrii... Erau cuvinte nspimnttoare i care m nspimntau de moarte, n cuvinte limpezi nsemna s acuz pe unul sau pe altul dintre acuzai. Cum s-i acuz? De care fapte? i de ce s-i acuz eu?Dar cine erau aceti acuzai? Nu eram sigur dect de trei arestai. Arestaser ei oare i pe alii? Cum s-l conving pe omul acesta c despre nimeni nu tiu nimic ru sau condamnabil? Cci i mai acordam nc beneficiul ndoielii.

Ce oare trebuia s fac? Ce s spun? Se pot aduce dovezi pentru o aciune comis. Dar cum poi dovedi c o aciune nu a fost nici nfptuit, nici mcar gndit vreodat?Abia la prima edin a procesului, la tribunal, dup patru ani i jumtate, deci, dup aproape 1 650 de zile. am vzut c eram unsprezece acuzai. Abia atunci am aflat care erau acuzaiile. Din acei unsprezece acuzai cunoteam numai patru. Ceilali ase mi erau complet necunoscui. O femeie i cinci brbai.

Unul din cei patru era cel mai bun prieten al meu, Harry Brauner. Ne-am cstorit la ieirea din nchisoare, i cunoteam viaa din copilrie. De aproape douzeci de ani. tiam c-i tot att de nevinovat ca i mine.

Cel de-al doilea, H. Torosian, se apropiase de partid ctre sfritul rzboiului. Din prietenie pentru Lucreiu Ptrcanu. Ca s lupte mpotriva fascismului. Dduse dovad de devotament n mai multe rnduri. i riscase chiar viaa.

Al treilea, Herbert Zilber, foarte vechi membru al partidului nu-mi inspirase niciodat prea mult simpatie, totui, nu puteam s nu-i admir inteligena. Avusesem n tineree snobismul inteligenei i al intelectualilor, ncet, ncet, timpul a pus capt acestor neltoare preri.

Nr. 1 al procesului, Lucreiu Ptrcanu, era unul din membrii cei mai importani ai partidului. Secretar al biroului politic. Lucram de patru ani cu soia lui. Ea, ca i el, din tineree, membri de partid. Mult vreme n ilegalitate. Amndou ne-am strduit din toate puterile s organizm un teatru de ppui. Primul teatru de la noi. Ea era scenografa, eu - pictor, prietenul meu - muzician. Ne-a ajutat. Cea mai mare parte a timpului eram, toi trei, mpreun. Duminicile i vacanele - toi patru. Aveam pentru acest om admiraie, respect i o mare afeciune. Nu vedeam partidul dect prin el. Cunoteam strdania pe care o depusese, din umbr, pentru a scoate ara din rzboiul mpotriva U.R.S.S.-ului, nainte de a fi prea trziu. Rolul important pe care-l jucase n primele luni de schimbare de aliane i de regim. tiam c n acel moment ncepuse s aib din ce n ce mai multe necazuri ascunse cu partidul, c fusese, puin cte puin, ndeprtat. nelegeam c proveniena sa intelectual i aducea prejudicii. Dar mai ales ncrederea pe care tot poporul, sau aproape tot poporul, i-o artase. Era singurul membru important de partid primit, peste tot n ar, cu o simpatie fi.

i cunoteam, mai mult sau mai puin, punctele de vedere. Bnuiam c nu era de acord cu unele decizii ale partidului. Prea pripite. C ar fi dorit, n primii ani de dup rzboi pe care distrugerea parial a rii, jaful fcut de Hitler i, n special, prea marile datorii de rzboi cerute de U.R.S.S., i mpovrau i mai mult, un guvern pluralist. Nu aproba nici epurrile excesive, nici rzbunrile exagerate. De aici pn a-l crede trdtor de ar, de partid, era drum lung. Totui, la cererea anchetatorului, ar fi trebuit s-l acuz. Eu. De ce? Numai pentru c mi-o cerea omul acesta?Dar cine era acest om? Ce reprezenta el? In ciuda lipsei mele de experien politic puteam s rspund la aceast ntrebare. Nu mai eram o ar liber. tiam n numele cui aciona.

Azi este limpede pentru toat lumea c nu fusesem dect marionetele unor procese de stat clasice. Nu avusese oare fiecare ar din est procesul ei?Toate marionetele fuseser mnuite aproape n acelai timp, cu fire foarte, foarte lungi, trase de foarte departe de mini foarte dibace i cu o desvrit tehnic. Singurul cusur - lungile fire erau albe.

La sfritul anchetei ajunsesem aproape s neleg aceast tehnic. De altfel, nainte de arestarea mea citisem o carte, Zero i infinitul". A fost chiar una din acuzaiile pe care mi le aducea anchetatorul. Eram vinovat de crima capital de a fi citit o carte. Acea carte. Pe parcursul istoriei, acest punct de vedere are precedente.

Dup eliberare, am citit Mrturisirea". Cartea unui proces. A unei tehnici. Numai atunci am neles, n sfrit, ceea ce rmsese nelmurit pentru mine. Totul se petrecuse la fel. n cele mai mici amnunte. Nici mcar o linie schimbat. Nici mcar o ncercare de adaptare. O lecie bine nvat i spus pe de rost. E adevrat, cu zel. Ba, chiar cu furie.

Totui, dac tehnica a fost aceeai, rezultatul n-a fost dect n aparen identic. Acest organism perfect s-a izbit de o dificultate pe care nu a putut-o nvinge cu totul. Acuzaii.

Dou mari deosebiri ntre celelalte procese de stat i al nostru:Prima deosebire. Din unsprezece acuzai, doi nu erau membri de partid. Ali trei nu aderaser la partid dect dup venirea lui la putere. Numai ase erau vechi membri de partid, ilegaliti. Deci, primilor cinci acuzai nu li se putea cere nimic n numele credinei, fidelitii, devotamentului, n numele angajamentului lor fa de partid. Aceste argumente nu puteau fi folosite dect cu primii ase. mpotriva celorlali cinci acuzai, singurul argument - tortura. Fizic sau moral.

A doua deosebire. Toi acuzaii din procesele paralele cu al nostru au acceptat" colaborarea. i-au recunoscut cu toii crimele". Pretinsa lor vinovie. Au cerut s fie pedepsii. Aproape toi au fost condamnai. Singurul dintre toi, omul pe care mi s-a cerut s-l acuz, numrul 1 din procesul nostru, nu s-a lsat ngenunchiat. A rspuns nu" la toate argumentele perfide. Nu", la tortur. La proces i-a stigmatizat pe judectori. L-a stigmatizat pe numrul 3, acuzndu-l de a fi acceptat, cu bun tiin, s dea declaraii mincinoase. De altfel, au fost singurele sale cuvinte, cci la toate ntrebrile judectorului a opus o tcere total.

Nici unul dintre supravieuitorii proceselor similare-din celelalte ri din est nu l-au pomenit. Totui, ei tiu Sunt chiar singurii care tiu ct eroism i-a trebuit acestui om, ca i ei - din carne i snge, pentru a gsi puterea s prefere o moarte demn unei viei ptate. El singur a reuit s zdruncine organizarea perfect a proceselor. Datorit lui, procesul din ara noastr a fost singurul proces nereuit. Dac ceilali acuzai nu au rezistat pn la capt, trebuie s spun pentru a-i dezvinovi, c ancheta a durat cinci ani. Le-a trebuit cinci ani, ca s le nfrng rezistena. Chiar la proces au fost ncercri de mpotrivire, nbuite brutal de preedintele tribunalului.

Lucreiu Ptrcanu a fost, evident, condamnat la moarte. Condamnarea sa, fr nici o ndoial, fusese decis cu mult naintea procesului. Ceilali au fost condamnai, fie la nchisoare pe via, fie la lungi ani de detenie.

nainte de a ncepe s scriu toate acestea, am ovit mult vreme. Nu sunt scriitor. De ce s scriu? La ce bun? Civa, mult mai n msur dect mine, au fcut-o. Nu a putea s spun nici mai bine, nici mai mult Mrturisirea" a fost scris. Ea spune tot. i despre procesul nostru. Din punctul de vedere al esenei.

Eu n-am fost dect un figurant. Era absolut necesar ca ancheta, pentru a sprijini teza unui pretins complot, s-i arate pe agenii de legtur dintre numrul 1 i dumanii partidului. Nu existase nici un complot. Nici o legtur. Nici un agent. Deci, au trebuit s-i nscoceasc. S dea trup unor nchipuiri. Soul meu i cu mine pream a fi perfeci pentru aceste roluri. n relaii foarte prieteneti cu inculpatul principal i cu soia lui. Avnd i numeroi prieteni n strintate. Pe deasupra, artiti, deci vistori, deci, naivi. Erau tocmai calitile de care aveau nevoie. n schimb, nu tiau c artitii judec mai mult cu inima dect cu mintea.

Atunci, de ce s scriu? Pur i simplu ca s depun i eu o mrturie omeneasc. Pe ct posibil, s nu vorbesc de aspectul politic al deteniei mele. Vreau s vorbesc de starea de detenie, ca atare. Cu perfecta cunoatere a faptelor. Viaa de toate zilele ntr-o celul. Cred c am trit o experien unic, O femeie, singur, de-a lungul multor ani. Ani fcui din ore, din minute, din secunde. Secundele acestea a vrea s le povestesc, aceste 3.600 de secunde dintr-o or, aceste 86.400 secunde dintr-o zi, care se trie ncet, de-a lungul trupului, erpi bloi urcndu-i-se n spirale de la picioare pn la gt, fr rgaz, fr mil, de dimineaa pn seara i n nopile de insomnie, prea dese, continund s te nlnuia-c fr odihn i fr oprire, la nesfrit. .

Pentru c vreau s vorbesc i de demnitatea uman. i de acele femei, mai trziu tovarele mele de penitenciar, care, mpotriva a tot i a tuturor, au rmas fiine profund umane.

i ca s afirm o speran. Sperana c ntr-o zi ndeprtat, omul va nvinge firea. Nu schimbnd cursul apelor, deserturile sau cucerind cosmosul, ci schimbndu-se pe sine nsui. Schimbndu-i inima i mintea. Pentru c am convingerea c natura este imperfect i nedreapt. Ct risip pentru ca o specie s se perpetueze! i cte omoruri. M-am ntrebat adesea, cum au ajuns oamenii, creaturile cele mai perfecte ale naturii", s se ridice mpotriva legilor ei? Cum au ajuns s inventeze ideile de buntate, de dreptate, de perfeciune? Religia aduce un rspuns. Creai dup chipul lui Dumnezeu. Dar despre buntatea i dreptatea divin e mai bine s nu pomenim...

Eu cred c o explicaie plauzibil ar fi, mai degrab, degenerescenta creierului omenesc. Dar, degenerat sau nu, omul a proclamat conceptele de dreptate i de egalitate. Dac oamenii nu sunt egali prin natura lor, s fie egali mcar prin legile oamenilor. Pe principiile acestea a fost cldit o doctrin. Un partid. Acest partid avea ca argument i ca scop de a corecta natura. De a se pune n slujba oamenilor. De a le aduce dreptatea i egalitatea. Deertciune... Nu a reuit dect s-i amgeasc cu o fgduial. Dai-ne munca voastr, ne-au spus, bunstarea, visele, chiar viaa voastr. Dai tot i copiii copiilor votri, ntr-o zi... vor fi fericii... poate... Sperana? Da. Doctrina egalitii i a dreptii mai exist nc. n principiu. Mai exist nc, vreau s-o cred, i oameni de bun credin. Ultimul cuvnt n-a fost spus... nc.

n sfrit ca s protestez.

mpotriva puterii absolute.

mpotriva controlului gndului.

mpotriva deteniei arbitrare.

mpotriva deteniei ca mijloc de a nvinge libertatea de gndire.

mpotriva puterii absolute a anchetei i a anchetatorilor.

mpotriva deteniei ca instrument de pedepsire, nainte de orice condamnare.

mpotriva torturii.

mpotriva izolrii totale.

Pentru a cere dreptatea oamenilor pentru oameni.

Pentru a cere mila oamenilor pentru oameni.

Dar eu sunt tot n carcer. De data aceasta cnd s-a fcut sear, mi s-a mpins n celul o saltea de paie. O pnz de sac pe jumtate umplut cu paie. Carcera era att de mic, nct o parte din saltea rmnea nghesuita spre zid i inea loc de pern. n sfrit, stau ntins. Adunat. Un fetus. Fr ptur. Mi-e foarte frig. Dar oboseala, totui, m doboar. Somnul mi aduce nelinitea dar a sosit ora... o tiu... ora nchisorii......rtcesc printr-un labirint de strzi necunoscute.... cutnd disperat o anume cas..., mi-au dat numai cteva ore de libertate... trebuie s m grbesc... curnd, trebuie s m ntorc..., s pesc din nou pragul mohort... o strad, nc una, m pierd n acest labirint de strzi..., de strzi pustii, de strzi negre..., fr trectori..... fr zgomot... O linite ntunecat peste oraul mort..... dar a sosit ora... o tiu... ora nchisorii...

A fost un vis tipic. Visul oricrui ntemniat. Cu variante. Mi s-a ntmplat s gsesc casa. S intru n ea S-i gsesc pe ai mei. S-mi srut mama. Dar nfricoat. Cu disperarea plecrii. A neputinei, a soartei mele nenduplecate, pn i n vise.

M trezesc strivit de zidurile de ciment. Paralizat de frig. Cu dureri peste tot i cu obsesia morii. S mor... A vrea s mor... Evadarea? Ce ironie! Realitatea m frnge. M ncleteaz. mi sfarm oasele. mi zdrobete creierul. Nici o scpare, n afar de voina mea. De voina mea care, i aa, se frmieaz. Cci cel mai greu este s pstrezi vie n tine voina de a voi. S reziti ispitei de a ceda. De a renuna la tot. Chiar la tine nsui. Ispita de a nu mai dori nimic. De a te lsa n voia soartei. Dus de valuri. De a pierde totul. De a te pierde. De a te da la fund n haosul minii. Cea mai .grea dintre lupte. mpotriva dumanului cel mai perfid. Celui mai subtil. Tu nsui...

De data aceasta, frigul mi vine n ajutor. M scol n picioare. Suferina frigului acesta a depit orice. Mi-e frig n pntece. Frig n piept. Am un acces puternic de tuse. Apoi, mi-e cald. Mult prea cald. Trupul mi este cuprins de flcri. Am frisoane. Sunt bolnav. Am febr.

Vizeta s-a deschis de mai multe ori. Pesemne i-au dat seama c-mi este ru. In spatele uii se aud oapte. Cheia se rsucete. Un paznic mi spune s ies. S-l urmez. Telefonul, totui, nu sunase. Nu putea s fie anchet. De altfel, mi-a fcut semn s-l urmez, nu spre scar, ci spre culoarul celulelor. A deschis o u. Cu capul mi-a artat patul.

Deci a doua mea celul. Pat, mas, scaun, parchet ; fereastra cu geamurile spoite cu var, calorifer, cldur, n sfrit, o ceac fierbinte de ceai.

A 10-a, 11, 12, 13, a 14-a zi de detenie 30 ianuarie 1950. Cinci zile ntins pe pat. Fiindu-mi cald. Prea cald. Scufundat ntr-un fel de amoreal aproape plcut, cu ochii nchii Pierzndu-mi cunotina. Ieind din timp. Nici mcar delir. Doar o total ndobitocire.

Din cnd n cnd febra urca. Atunci o voce se fcea auzit. O voce cunoscut, dar pe care nu ajungeam s-o identific. Vocea aceasta optea un plnset, un murmur care se nvrtea n jurul urechilor mele. Sub pleoapele mele, ieind dintr-un punct central, o linie neagr se desfura n spirale. Spirala aceasta se nvrtea, deschizndu-se din ce n ce mai mare. Firul negru se desfura ncet. Spirala se fcea din ce n ce mai larg, mai frumoas i calm. Deodat, linia pur a acestei spirale perfecte se nclcea. O nvlmeal de linii. Un scul negru, rotindu-se nebun? Plnsetul sfietor sfredelea urechea. Strecura nelinite. Groaz.

Din aceste cinci zile nu pstrez dect o amintire foarte vag. Febra scdea. mi amintesc numai c trebuia s-mi vin ciclul. Cer vat paznicului. Zadarnic. ntr-o diminea m trezesc ntr-un pat plin de snge. Privesc nmrmurit petele roii rspndite pe cearceaf. Ce s fac? Cum s le spl? Cum s m spl? Unde? Cu ce? Ce s spun paznicului? Ce-am fcut nu mai tiu. Nu-mi mai amintesc dect aceast nelinite i stinghereal. Voi mai vorbi despre aceast problem att de grav pentru femeile din nchisori.

A 15-a zi de detenie 31 ianuarie 1950. Dis-de-diminea, apelul la interogatoriu. La refuzul meu de a accepta trgul, anchetatorul mi spune c are toate dovezile culpabilitii mele. mi ntinde un caiet, deschide la o pagin anume i mi d s citesc un pasaj de cteva rnduri. Este o declaraie fcut de unul dintre acuzai. Care m privete i pe mine. O ntlnire a lui Lucreiu Ptrcanu la care, era scris, asistasem i eu i Harry Brauner. Faptul este n parte real. Fr s fi participat la ea tiam totui c aceast ntrevedere avusese loc.

Din pcate, faptul mi se pruse, pesemne, att de puin important, nct l uitasem cu totul. S se fi datorat aceast uitare unui reflex incontient de aprare? N-a putea spune. Dar mi-au trebuit zile ntregi i mult suferin ca s-l fac s neasc din memorie. n ziua aceea, dup citirea acelui pasaj, am protestat cu violen. Am declarat c era un fals. C nu tiam nimic. C nimic nu ar putea s m fac s spun contrariul.

De data aceasta, dreptatea era de partea anchetatorului. Important sau nu, faptul era real. Negndu-l, i cream greuti. Era obligat s m fac s-l recunosc Deci, napoi la carcer. Acolo m atepta frigul. mi petrec ziua ntrebndu-m de ce mi se aduce aceast fals acuzaie. ntrebndu-m dac este, ntr-adevr, o declaraie fals. Scrisul era al numrului 1. El nu ar fi putut mini. S se nele puin, da! Patru ani au trecut de atunci, scrisese el. Ce s fac pentru a afla realitatea? Cum s fac ca s-mi amintesc, ct de ct, adevrul?mi e frig. mi e fric. Prea multe necunoscute. Prea multe pericole.

Caietul acela din care nu vzusem dect cteva rnduri era destul de gros. Ce mai coninea?Pe culoar paii se potolesc. Atept n zadar salteaua. Trebuie s fie 11 noaptea. O u se deschide. Prin faa uii mele aud trecnd pai ovitori. Aud paii paznicului. Ua closetului. Cteva minute de tcere. Din nou paii ncei, ovitori. Vocea paznicului. De ce nu i-ai but ceaiul? Trebuie s-l bei...", spuse cu un ton blnd. Apoi o voce joas, uor tremurnd, rspunznd: Am s-l beau..., am s-l beau. Mai trziu". Simt cum tot sngele mi nvlete n inim. mi lipesc urechea la u. S aud! S mai aud o dat vocea aceea. Dar o u se deschide, se nchide. Cheia se rsucete. Paznicul se ndeprteaz. Plng. M-am simit nenorocit? Nefericit? Disperat? Folosisem cu prea mult uurin cuvintele acestea mari. Ct de grea poate fi disperarea, numai vocea aceea mi-o dezvluia. Durerea nemiloas, numai vocea aceea. Vocea aceea de 73 de ani. Vocea aceea pe care n-o auzisem niciodat tremurnd i umil. Vocea tatlui meu.

De ce l arestaser? Ce voiau de la el? Tria departe de toate. La pensie. Cu mama i cu una din cele dou surori ale mele. Abia mi cunotea prietenii. Nici mcar nu locuiam cu ei. Dar e adevrat c pentru mine acas" a fost ntotdeauna acas la ei. Acolo unde mi petrecusem o parte din tineree. De casa lor mi era dor. Nu de a mea. M duceam la ei n fiecare zi. Mncam la ei n fiecare zi. Eram toi cinci foarte unii. Toat lumea o tia, cum ar fi putut ei" s n-o tie? E aici. Ling mine. ntr-o celul. n nchisoare, din cauza mea. Ua se deschide. Sunt dus ntr-un birou. Trei brbai. Unul din ei vorbete. M ntreab dac sunt de acord s-mi asum ntreaga rspundere pentru orice delict pe care tatl meu l-ar fi comis i pe care ancheta l-ar descoperi. S semnez o declaraie n acest sens i va fi imediat eliberat. Mi-au dictat un text. L-am scris. Sunt oare sinceri? Nu cumva este o curs?Din nou n carcer, pndesc toate zgomotele de pe culoar. mi ascut urechile, nimic. Nu mai aud nimic.

Doisprezece ani mai trziu am aflat c, ntr-adevr, l duseser acas a doua zi de diminea.

A 15-a, 16, a 17-a zi de detenie 3 februarie 1950. Au mai trecut dou zile. Pe fiecare paznic care mi deschide ua l implor s-mi spun dac tatl meu mai este acolo. Unul din ei mi optete c a plecat. Sunt fericit.

M mpac cu frigul. M mpac cu toate. Numai s-i lase pe ei n pace.

Sunt dus la anchet de mai multe ori. Continuam s neg. Dar mi chinuiam mintea. Totul prea adevrat. Dar eu, eu nu-mi aduceam aminte nimic. Absolut nimic. Nu se forma nici o imagine, orict de mic. Trebuia s fac ceva. Ducndu-m de trei ori pe zi la closet, treceam, de fiecare dat, prin faa mai multor celule. n celula de lng closet mi s-a prut c aud un om tuind. Mi s-a prut c recunosc vocea lui Harry Brauner. Trebuia cu orice pre s fiu sigur c e el. Paznicul mergea ntotdeauna n faa mea. Cu respiraia tiat, la a doua ieire, lipindu-m de u, am ntredeschis o secund vizeta. Era acolo, ntins pe pat, citind. i dduser o carte. Era un semn bun. Deci, nu-l pedepsiser. Va putea, desigur, s-mi spun dac la acea ntrevedere am fost i noi de, fa. Dar cum s comunic cu el? O noapte ntreag mi rsucesc mintea ca s gsesc o soluie. S-i scriu. S-i" arunc hrtia n celul prin deschiztura de deasupra, uii. Prin care intra aerul n celule.

S-i scriu? La prima ieire de diminea rup i ascund marginea alb a unui ziar vechi ce servea de hrtie igienic. Dar nu am creion, nici cerneal. Cu ce. s scriu? Pot s nlocuiesc penia cu o achie de lemn. Cu unghiile, smulg una din scndura care astupa ferestruica carcerii. Voi scrie, deci, cu achia aceasta i cu snge. Mijlocul cel mai uor de a-mi procura snge? S-mi muc mna. Aleg un loc pe dosul minii stingi ntre degetul mare i arttor. Acolo unde, cnd ii pumnul nchis, carnea face o cut. O apuc cu dinii, Iau prea mult carne. M doare, dar dinii nu intra in carne. Dup mai multe ncercri, fr ndoial prea timide dar totui dureroase, dinii refuz s mute. Faptul acesta m scoate din srite. Nu pot permite acestei crni nenorocite s fie mai puternic dect voina mea. Mai puternic dect mine. M muc din nou. Cu furie. De mai multe ori. Muc din ce n ce mai tare. nti mi smulg pielea. n sfrit, apare puin snge. Prea puin. Muc din ce n ce mai adnc. Snge. O pictur. nc o pictur, ncep s scriu. Cu pruden, din cauza vizetei. Scriu un. cuvnt. Muc din nou. nc un cuvnt. mi strng dinii cu putere n jurul rnii i mai storc alte cteva picturi. Scriu numai cteva cuvinte. I s-a pus, probabil, i lui aceeai ntrebare. Cu siguran c a rspuns. Va nelege. Da sau nu. Fraza suna cam aa: dac ntrevederea a avut loc, tuete de trei ori cnd voi bate n zid. Dac nu, o singur dat.

Pipind scndurile ferestruicii dau peste nite mortar n grosimea zidului. Smulg puin mortar, ct un bob de mazre. l nfor n hrtie. Toat operaia mi-a luat cteva ore bune. Ora de program se apropie. Aa e numit n nchisorile noastre mersul la closet. Deja paznicul trecea de-a lungul culoarelor, btnd n ui i strignd: pregtii-v pentru program!"

in scrisoarea n mna fcut pumn. Mi-e ngrozitor de fric. Mi-a fost mereu fric n nchisoare. In sfrit, mi-a venit rndul. n urma paznicului, cu ochii oprii doar o secund pe ua celulei lui Harry, arunc hrtia prin deschiztur. Nu am auzit-o cznd.

Noaptea a trecut greu. Eram tulburat la gndul zilei de mine. Frigul m chinuia. i noaptea, totui, a trecut. i, n sfrit, programul de diminea. Ua closetului se nchide n urma mea. Atept cteva clipe, apoi izbesc cu pumnul n peretele despritor. Tcere. Harry nu rspunde. Nu tuete. Scrisoarea mea nu a gsit-o. Sau nu a neles-o... Sau, poate, nu era n celul n clipa aceea...

A 18-a, a 19-a zi de detenie 5 februarie 1950. Prsesc carcera. A treia celul. Mai mic. Dar cu pat, cearceaf, ptur. Am noroc. Pe unul din ptratele de ziar de la closet gsesc n ziua aceea un fragment de poezie. Pentru mine, o comoar. nceputul unui poem aparinnd unuia din cei mai mari clasici ai notri. l nv pe dinafar. Prea repede. Atunci, vers dup vers, m strdui s-l traduc. n francez.

Era, n sfrit, o ieire. Prima. mi amintesc nc primele dou versuri traduse:Au del des mont de cuivre, je le vois, de loin, si blanc

Et j'entend le doux langage du grand bois aux feuilles d'argent.Astfel, pentru prima oar, mi-am prsit celula i am ptruns n codrul de argint...

A 20-a zi de detenie 6 februarie 1950. Anchetatorul m cheam. M ntreab dac vreau, n sfrit, s vorbesc. i rspund: nu mi amintesc nimic. Cum s-i vorbesc de un lucru pe care nu mi-l amintesc? Cu o voce ncrcat de ur, m amenin c m va aduce pe calea cea bun cu metode ceva mai dure.

Cteva ore atept. ntrebndu-m ce mi se va ntmpla. ncercnd s uit aceast ateptare. ncercnd s ptrund din nou n poem... Dar sosesc! Iat-i! Paznicul ef i ajutorul lui. eful este mai ntotdeauna grosolan. Cellalt, ajutorul lui, om mai n vrst, st ntotdeauna lng telefon. Trecnd pe lng el, mi s-a prut, de mai multe ori, c citesc n ochii lui o ncurajare. M mping n fundul culoarului. Deschid o u. O ncpere destul de mare. Goal. n mijloc o mas. Att. Numai o mas. .eful mi ordon s-mi ridic fusta la spate. S m aplec pn ajung cu pieptul pe mas. Nu neleg. Rmn ncremenit, privindu-i rnd pe rnd.

Vorbind ncet, eful mi explic. A primit ordinul s m bat. Deci, m va bate. Nu am voie s strig. La cel mai mic strigt, la cea mai mic ncercare de a opune rezisten, pedeapsa mi se va dubla.

mi ridic fusta. M aplec pe mas. mi ncletez minile de marginea mesei. Strng din dini. Nu trebuie s strig. M concentrez pe acest gnd. S nu strig. Nici mcar s nu gem. Nu din pricina ameninrii. Nu. Pentru mine. mpotriva lor.

La prima lovitur corpul se crispeaz. Se strnge. Durerea arde. A doua lovitur. A treia lovitur. Corpul se rsucete. S strig! Vreau s strig! Nu. S gem. Nu. A patra, a cincea lovitur. i aud cum plesnesc. Cum mi plesnesc fesele. M arde. M taie. Brute! Brute! S urlu. Trebuie s urlu. S urlu ca un animal. S urlu! Nu. S urlu! Nu. S urlu!!! Nuuuu! M lovete de zece ori.

Stau ntins pe pat. Pe burt. mi pipi pielea. Acolo unde a fost lovit. Simt nite umflturi uoare. M dor. Foarte ru. Foarte ru fa de starea normal. Fa de timpul dinaintea loviturilor, cnd nu simeam c aveam fese. Dar nu cu adevrat ru fa de durerea avut n momentul loviturilor. Acum e o durere suportabil. Am crezut, deci, c sunt imunizat. Am crezut c mi-am nvins cu aceast experien frica de lovituri. Dar am aflat pe pielea mea c puteau s-o fac i mai ru.

A 21-a, 22, 23, a 24-a zi de detenie 10 februarie 1950. Era ciudat aceast nou celul. Cu un tavan foarte jos. Un zid n form de arc de cerc. Patul de-abia ncpea. Zgomotele ajungeau nbuite. Doar de cteva ori pe zi, huruitul puternic al unui aparat de aerisire, aezat, chiar lng celul, n fundul culoarului. Am fost lsat n pace dou zile. Paznicul m scotea la cele trei programe, mi splam minile i faa la robinetul de pe culoar. Nimic altceva nu era prevzut pentru curenia corporal.

Durerea se calma. mi petreceam timpul continund s traduc poemul. Era o munc grea pentru mine. Pentru prima oar aveam de-a face cu probleme de ritm verbal.

Dimineaa mi se ddea un ceai de plante. La prnz, o mncare cu carne. Proast, dar suficient. O felie de pine. Seara, macaroane, mmlig. A treia zi mi-au schimbat din nou celula. Am reintrat n prima. De acolo am auzit vocea surorii mele mai mari. Cea care locuia cu prinii mei. N-am putut s-i prind cuvintele, dar vocea i era calm. Am nceput s tuesc foarte tare. O tcere scurt..., apoi, a tuit i ea. Mult mai trziu, mi-a spus c fusese reinut o lun ntreag. Interogat de mai multe ori, apoi eliberat. Nu avusese nici un fel de legtur cu acuzaii. Le-a fost imposibil s-o implice fr o dovad ct de mic. Nici un fir nu o lega de ei. Dar la ieire i pierduse catedra de profesor de asisten social. Luni ntregi a stat fr slujb, fr mijloace de existen.

Pentru mine, vocea tatlui meu fusese numai durere, mi sfiase inima. Vocea surorii mele, cu toat durerea de a o ti acolo, a fost o binefacere. Cum ea, pentru ei, nu prezenta un interes deosebit, nu a avut parte de un tratament dur. Paznicii stteau cu ea de vorb. Fr ndoial, aceti paznici trebuie s fi fost nite ageni siguri i bine pregtii. i auzeam, noaptea, discutnd ndelung cu unii deinui.

Surorii mele i s-a dat privilegiul" de a mtura culoarele. Am auzit-o, astfel, de mai multe ori, fredonnd ncet. Neavnd voce, acas nu cnta niciodat. Pentru mine era emoionant s-i aud notele false i zgomotul mturii pe care o mpingea cu putere spre ua mea. Un paznic i-a neles manevra, a njurat-o i a mpins-o brutal n celula ei.

A 25-a, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, a 44-a zi de detenie 1 martie 1950. Douzeci de zile. Toate la fel. Cum s le pot deosebi? O tortur lung i sadic. Cu cteva puncte culminante. Douzeci de zile de mers obligatoriu i aproape permanent, n limbajul lor, manej". Numai cel care, la ar, a vzut un cal costeliv rotindu-se la nesfrit mprejurul ruului, va putea, oarecum, s m neleag.

n cea de-a 25-a zi, un anchetator tnr intrase n celul. Cu amabilitate, m sftuise s devin cuminte. S recunosc c acea ntrevedere avusese cu adevrat loc. S povestesc tot ce puteam ti n legtur cu ea. Ceilali acuzai o fcuser. eful lui dduse ordin s fiu din nou pedepsit. eful lui nu putea crede c uitasem. eful lui era sigur c orice lucru tiut, vzut, apoi uitat, rmnea ascuns ntr-un col al memoriei i putea fi, cu voin, adus la suprafa. El, personal, mi cerea, pentru binele meu, s-mi concentrez ntreaga voin asupra acestei probleme. I-am rugat s m ajute pentru a iei din acest impas. S-mi aduc cteva detalii precise. Un indiciu. Ceva de care memoria mea s se agate.

Dup plecarea lui a intrat eful paznicilor. De la bun nceput, semn ru. M duce n sala cu duuri i nchide ua n urma noastr. Este n haine civile. Nu are curea. Deci, n-o s m bat.

Se aaz pe un scaun i-mi spune s umblu. n faa lui. De la un capt la cellalt al slii. S merg fr oprire. S merg tot timpul. Voi fi n permanen supravegheat. Orice oprire va nsemna mrirea pedepsei. Iese. nchide ua cu cheia. Ochiul i se ncastreaz n vizet. Deci, umblu. M supravegheaz cteva minute, apoi l aud ndeprtndu-se. A lsat vizeta deschis...

nchisoarea aceasta era format dintr-un culoar lung care ncepea de la capul scrilor. Acolo se aflau closetele, chiuveta, apoi patru celule. Dou de fiecare parte. Culoarul fcea un cot. n unghiul acela, carcera. Continua apoi spre stnga, n fund, celula mic, cu tavanul jos. nainte de aceast ultim celul, sala n care fusesem btut i, la stnga, camera paznicilor. n mijlocul culoarului se mai deschidea unul mai scurt. Patru celule. In fund, sala cu duuri. La rscruce, masa cu telefonul i scaunul paznicului ef. De acolo i putea supraveghea ntreg iadul.

Am nceput, deci, s merg. n sala de duuri, cu podea de ciment i ziduri nnegrite i umede. Nite rufe erau ngrmdite ntr-un cazan mare. n colul cel mai ntunecat, o grmad de paturi vechi, de fier, de scaune rupte i scnduri. Rebuturile pucriei. De partea cealalt, un pat cu saltea de paie, o mas de clcat, dou scaune. De-a lungul zidului, cteva duuri.

Am umblat i am tot umblat, pn cnd am nceput s fiu obosit. Apoi, am simit c m dor picioarele. C m doare spatele. Dar cum vizeta din cnd n cnd se ntuneca, mi era fric s m opresc. Dup dou sau trei ore, cred, oboseala m face, totui, s ncetinesc pasul.

Ua se deschide. Intr brusc eful. Se aaz pe un scaun. M privete. Dup cteva minute m oprete. Pare nemulumit. mi spune c nu fac corect ntoarcerile. O s m nvee el cum s le execut. Militrete. Face civa pei n faa mea, apoi se ntoarce numai din doi pai i repet micarea de mai multe ori, numrnd: un, doi ; un, doi... n sfrit, mi spune s-mi reiau mersul i s m ntorc numai aa cum mi-a artat el.

mi reiau mersul. Opt pai, apoi ncerc de mai multe ori s fac ntoarcerea pe care mi-a artat-o. Doi pai, nu trei. Cnd reuesc, iese. Dar nu pentru mult vreme. I-a venit o idee nou. Vrea s-mi nchipui c urc un deal. C duc n spate un sac. C sunt pe munte. Trebuie, deci, s m plec sub greutatea acelui sac imaginar. S ridic foarte sus genunchii. S plec capul. S privesc n jos.

Sunt din ce n ce mai obosit. Acest mers m istovete. Toat povestea asta e ridicol. Jalnic. Simt c nu mai pot. I-o spun. Atunci, mi poruncete s alerg. Respir greu. Inima mi bate din ce n ce mai iute. Din ce n ce mai repede mi bate n gtlej. Nu mai pot respira. Sunt aproape de sufocare. El strig mereu: mai repede f mai repede!" Omul acesta nu poate fi sntos la minte. Am ncput pe minile unui nebun.

Ua se deschide iar. nsoit de un paznic, intr un brbat. n civil. Subire. Bine mbrcat. Cu un aer dis^ tins. neleg c este medicul nchisorii. M privete alergnd. mi face semn s m opresc. Iese cu eful afar. Puin cte puin respir mai uor. Dar aceast curs a morii m-a istovit. Umblasem aproape cinci ore, cci aud uile deschizndu-se una dup alta. Se d prnzul. M dor picioarele. M doare spatele. M doare capul. M dor alele. Totul m doare.

Un paznic intr. Am dreptul - spune el - la dou ore de odihn. Am voie chiar s dorm. M duce n celula alturat. Este complet goal. Podeaua este de scnduri. Cldur, destul. M aez pe jos. mi scot pantofii. Ciorapii. mi ntind picioarele. Mi se aduce masa. Iau doar cteva mbucturi. Abia am puterea s le mestec. Carnea este prea tare. Viaa este prea grea. Renun. M ntind pe podea. Timpul se scurge. l simt cum se scurge repede. Prea repede. mi este fric. mi este somn. De ce nu pot s adorm?;

Eram mult prea obosit. Prea multe ntrebri m chinuiau. Ce voiau de la mine? De ce czusem ntr-o groap cu nebuni? Ct timp va mai dura comarul? Ct vreme voi mai putea s-l ndur?Abia aipisem cnd m-a trezit paznicul. M-am ridicat cu greu n picioare. M-am ntors n spltor. Am renceput marul.

i la dus i la ntors treceam prin faa vizetei deschise. M-am oprit o clip i prin vizet l-am vzut pe paznicul ef. Era la post. Aezat pe scaun, fin faa mesei. Am neles atunci c, doar ntorcnd capul, m putea supraveghea prin vizeta deschis. La fiecare .din trecerile mele, el vedea ntunecndu-se deschiztura vizetei. Cum i eu puteam s-o vd ntunecat cnd ochiul lui era la pnd. Cum s fac s-l pndesc i eu, fr ca el s m vad? De departe, eu nu puteam vedea nimic, prin gaura aceea att de mic. Trebuia, deci, s-mi lipesc ochii de ea. Imposibil. Trebuia s gsesc altceva.

Sunt mioap din natere. Port ochelari de la vrsta de zece ani. Ochelarii mi fuseser luai. Fr ei, cmpul meu de vizibilitate era restrns. De la 4-5 metri deprtare totul devenea pentru mine ceos. Fr ochelari, nu m mai simeam n siguran. Pierdut. Nelinitit. Ameninat. Dezarmat. Trebuia, cu orice pre, s vd prin ua aceea. Cum?Mergnd, ntorcndu-m, mergnd iar, suceam i rsuceam n minte aceast ntrebare. Atunci mi-a venit o prim idee. S calculez numrul de pai pe care i fceam de la un capt la cellalt al slii. Numrul de pai pe care i fceam ntre dou treceri prin faa vizetei. De departe, singura supraveghere posibil era ntunecarea vizetei. Atta vreme ct rmnea acolo, pe scaunul lui, nu putea vedea dect trecerea mea prin faa uii. La intervale regulate. Orice oprire o putea observa. Orice oprire neprevzut. Deci, eu trebuia s-mi organizez opririle. S calculez cu exactitate durata opririlor mele. S nu mai fac dect cei doi pai necesari ca el, de departe, s poat supraveghea trecerea mea prin faa vizetei care se ntuneca.

Doi pai la dreapta, doi pai la stnga, oprire i aa mai departe. ntre cele dou opriri s numr pn la opt. Deci, doi pai stnga, apoi numr: unu, doi, trei, patru, cinci, ase, apte, opt, din nou doi pai n sens invers i unu, doi, trei, patra, cinci, ase, apte, opt i aa mai departe.

Aceste opt secunde de odihn mi-au fost de mare ajutor. Stteam pe loc. Nu mai fceam efortul de a-mi mica picioarele. mi trgeam sufletul. i nelam. Totui, aceast stratagem avea un punct slab. Chiar periculos. Din cnd n cnd, eful sau unul din paznici veneau s m spioneze. Nu puteam fi sigur c le voi auzi ntotdeauna paii. Pe neateptate, un ochi se putea lipi de vizet, tocmai cnd stteam locului. Eram nevoit s stau mereu cu urechile ciulite. Trebuia neaprat s ajung s vd prin u.

Cutarea ncpnat a unei soluii mi-a fost de un ndoit ajutor. Att de concentrat asupra acestei probleme, mi simeam mai puin i oboseala i durerea. Mi-am reluat mersul obinuit dar, din cnd n cnd, cu tot riscul, fceam cteva opriri de odihn. n ateptarea serii. n ateptarea nopii. A somnului.

n mijlocul slii se afla un capac de canalizare. Venea, uneori, din adncul canalului un miros, un iz de mortciune. Abia l percepusem pn atunci. Deodat, aceast duhoare de hoit mi-a devenit insuportabil.

Mergnd n continuare, am ncercat s-mi fixez gndul asupra acelei ntlniri. S scot din nimic un cuvnt mcar, un singur cuvnt, o imagine, un ct de mic semn care s m pun pe urma acestei necunoscute. Pentru a fi lsat n pace. Pentru a m putea opri din goan-a mea imbecil. Zadarnic... Atenia ncordat pentru a auzi eventualii pai ai paznicului, grija de a numra cu regularitate pn la opt nu mi lsau rgaz de gndire.

Paznicul ef intr din nou. mi comunic hotrrea medicului. Aveau dreptul s continue aplicarea tratamentului lor tiinific de vindecare a uitrii. Medicul hotrse c sntatea mea l putea suporta. Mers normal, da... Fuga, ns, nu.

Nu mai pot suporta pantofii. i scot. Cimentul este rece. La nceput, rceala aceasta mi face bine. Dar, foarte repede, am picioarele ghea. M ncal din nou. Cu greutate. Picioarele mi s-au umflat. Mersul devine din ce n ce mai dureros...

...Am ajuns la captul unui drum lung i ntortocheat. Un drum greu. Civa pai, numai civa pai i casa" se va nla n faa mea. Trebuie s merg, trebuie s mai merg nc. Trebuie s ajung la cas". Civa pai nc civa pai... i merg, merg mai departe... i aproape adormit, cu ochii aproape nchii, mi triesc mai departe trupul, mi trsc mai departe disperarea, oboseala i chinuita mea obsesie... Trec nc ase ore. Ajutat de noroc i ntmplare, m gseau ntotdeauna mergnd cnd veneau s m supravegheze la u. La captul celor ase ore m-au dus din nou n celula de odihn. Mi-au adus cina. M-am ntins pe podeaua goal. Aveam n faa mea o ntreag noapte...

Tot rsucindu-m pe scnduri, am reuit s gsesc o poziie mai suportabil. Am adormit. Intrarea paznicului m-a trezit brusc din somn. Mi se prea c abia adormisem. M-am ntors la spltor. Paznicul mi-a ngduit s-mi spl minile i faa... Dar,... atenie!", eram sub supravegherea lui.

ncet, ncet, linitea grea a nchisorii trezi n mine o senzaie neplcut. Era, totui, ora de sculare... Aceast tcere total plutea deasupra mea ca o ameninare. Nu ndrzneam s mai fac opriri dese. Mi se prea c sunt n pericol. Pericolul acesta, tot corpul meu l simea. De ce aceast tcere? Priveam, din timp n timp, o ferestruic cocoat sus pe unul din zidurile acestui subsol. Rmnea tot att de neagr, pe ct mi se prea de neagr i tcerea. Tot att de neagr ca i frica mea. Nelinitea mi se nteea. De ce aceast tcere? Plecaser toi? Muriser, oare, toi? n schimb, paznicul din faa vizetei era, el, viu. Ateptnd zorile s apar la ferestruic, trebuia s m gndesc cu intensitate la altceva. M-am gndit s msor timpul dup durata drumurilor pe care le fceam. Socotind un pas pe secund, mi trebuiau douzeci de secunde ca s fac un tur complet. aizeci de secunde, adic un minut, pentru trei tururi. Zece minute pentru treizeci de tururi. n sfrit, 180 de tururi pentru o or.

Am fcut aceste 180 de tururi cu cteva opriri de odihn i tcerea domnea n continuare. Fereastra era i ea la fel de neagr. Ziua era nc departe i am neles, n sfrit, c m lsaser s dorm numai dou ore. Nu mai mult de dou ore.

M obligau, deci, s fac trei etape de mers pe zi. Cele douzeci i patru de ore mprite la trei. Fiecare din aceste etape de 8 ore nsumnd ase ore de mers i dou de odihn. ncepusem la opt dimineaa. Prima pauz de la orele 14 la 16. A doua etap, de la orele 16 la 22. Odihn dou ore. Deci, miezul nopii. M-a trezit la miezul nopii. In plin noapte, n tcerea nopii, n acest spaiu concentraionar... numai eu. Eu i paznicul, mi era somn. Aveam nevoie de somn. O nevoie vital de somn. Trecnd prin faa robinetului pe care-l lsasem puin deschis, mi rcoream ochii cu cteva picturi luate din mers. Continuam s umblu, ntrebndu-m: de ce? De ce nu m opresc? De ce nu ndrznesc s m ntind pe pat? S adorm?...

Beat de somn, cltinndu-m la fiecare pas, m-am aezat, n sfrit, pe marginea patului. Poate am uitat s numr pn la opt, poate am adormit...

Paznicul, cu un baston n mn, d nval. Se repede la mine, sculat iute n picioare i ncepe s m loveasc cu bta lui peste glezne, peste gambe, urlnd: Umbl, spurcciune, umbl, c de nu, i rup picioarele! Umbl, dac nu vrei s ajungi acas pe hrtie tampilat!"

Sub loviturile zvrlite cu bestialitate, ca mpinse de un curent electric, picioarele i reiau grbit cadena. E noapte. Nu e nimic de fcut. Poate c i lui i e somn. A gsit mijlocul de a-i alunga somnul. Cu bul n mn, aezat pe un scaun, mi pndete trecerea prin faa lui, rznd de sriturile pe care le fac pentru a m feri. Lovete cu putere. Pe oasele gleznelor, pe pulpe, dar nu mai sus de genunchi. Nu-mi pot reine lacrimile, mi curg pe fa. mi intr n gur. M neac.

Paznicul era un biat tnr. Nu putea s aib mai mult de douzeci de ani. Dar era mic de statur i era urt. Au fcut din el un temnicer. I-au pus n mn o-bt. I-au dat dreptul de a o ntrebuina. Un salariu bun. O situaie privilegiat. Nu purta el rspunderea. Nu era el vinovatul.

n sfrit, ncepu s cate. Se ntinse pe pat, nc supraveghindu-m. Dar, pn la urm, ochii i se nchiser. Bastonul lunec pe jos. ncepu s sforie. M-am dus la robinet. Am but puin ap. Mi-am splat faa. Durerea era insuportabil. Am rmas nemicat mult vreme. Luptnd mpotriva fascinaiei pe care mi-o ddea capul lui att de aproape de mine... i bta...

Au mai trecut cteva zile. Identice. Doctorul mi face n fiecare zi o injecie. Pentru a m ntri? Pentru a-mi slbi puterile? Nu o voi ti niciodat. nainte de a m nepa mi ddea o bucic de zahr.

mi este fric de ameninrile lor. mi este fric s m opresc. mi este fric. Ce nou pedeaps or mai putea scorni, pentru a pedepsi o eventual opunere? Curnd...

Dimineaa, puin dup orele 8. Abia ncepusem etapa de mers. Intr un paznic. Pare mnios. M njur. Va fi pedepsit din cauza mea, din cauza lipsei lui de vigilen. Dar voi fi i eu pedepsit. mi va arta el mie!Dup zece minute, trei paznici i, n urma lor, eful, mi spune s-mi scot pantofii. S m aez n genunchi pe pat. Nu de-a lungul patului, ci de-a curmeziul. Picioarele s atrne n afara patului. Cu faa ntoars spre perete. mi scot pantofii. M aez n genunchi. Nu-i mai vd. Inima m njunghie tare. De fric. n spatele meu se urzete ceva ngrozitor. mpotriva mea. O s-mi fac ceva? Ce-or s-mi fac?Aud un zgomot ca de stof mototolit. Un zgomot metalic. Vocea efului. S nu strig. Mi-a spus s nu strig. M vor bate iar? Nu neleg. Aud nite plesnituri scurte. Tind aerul. O plesnitur, dou, trei. Durere. Durere.

Unul dintre paznici m biciuiete. Tlpile picioarelor. Cu toat puterea. Tlpile picioarelor. Cu centironul de piele. Din piele groas. Cu cataram mare de metal. Cu centironul su mi biciuie tlpile picioarelor. ocuri de durere. Valuri de durere. Corpul mi zvcnete. Ceilali doi paznici mi apuc umerii. Unul la dreapta. Altul, la stnga. M menin cu toat puterea lor. Asta este tot.

M aaz pe pat. Acum i pot privi. Pe toi patru. Pot s m uit la cel ce tocmai acum i ncinge centironul. Cum i nchide catarama. S-i vd faa acoperit de sudoare. Roie. Chipul beat. S-i aud respiraia gfind. Paznicul pleac. eful vorbete.

Ar fi trebuit s respect ordinul. Ordinul de a merge fr oprire. M oprisem. Fusesem avertizat c orice oprire va fi pedepsit. Am fost pedepsit. Sunt mai puternici dect mine. tiu totul. Pot totul. Trebuie s-mi reiau mersul. Durata acestui mers nu depinde dect de mine. Ei nu cunosc cuvntul mil. S m hotrsc, n sfrit, s mrturisesc tot. Ca s nu mai sufr. Ca s stau linitit n celula mea. Culcat pe un pat. Ca ceilali. In sfrit, s reiau mersul. Ca ceilali?"... Carcera era acum ocupat de Harry Brauner.

M-am ridicat. Am reluat mersul. Fr mcar s ncerc s m ncal. M durea prea tare. Tlpile mi erau prea umflate. Loviturile mi provocaser dureri fulgertoare. Acum durerea se ntindea n timp. M durea fr ncetare. M durea n fiecare secund. Cum a putea spune durerea? Pe tlpile picioarelor mele s-au format bici mari pline de ap. Ca dup o arsur. Dar cum s umbli fr a pi pe tlpi? Am ncercat s merg pe clcie. Am ncercat s umblu pe muchiile tlpilor. Nimic nu m-a putut ajuta. M durea.

Doctorul intr pentru injecie. Am ncercat s-i vorbesc. S m plng. S-i spun c-mi era imposibil s continui. Paznicul nu m-a lsat s vorbesc. Cnd s-a fcut ora de odihn nu am mai avut nici mcar dreptul ia camera cu podeaua de scnduri. Mi-au adus o gleat, dou bandaje i o sticl cu ap de Burov. Am umplut gleata cu ap. M-am aezat pe scaun, cu picioarele n ap i gamela pe genunchi. Ap rcoritoare...

M-am aezat pe jos. Mi-am nfurat n jurul picioarelor cele dou comprese ude. M-am ntins ncet pe ciment, ncet, ncet, durerea pierdea din intensitate. Nu mi-era frig. Nu-mi era foame. Nu mai m durea tot att de tare. Am adormit.

Am nceput noua etap cu un singur gnd. S vd prin u. Fceam cei doi pai n faa vizetei, apoi, n loc s rmn pe loc opt secunde, m duceam s scormonesc printre vechiturile ngrmdite n colul slii. n sfrit, am gsit o bucat de srm. Lung de vreo zece centimetri. Subire, dar solid. Apoi am nceput s studiez ua. O u obinuit. Un cadru lat de lemn din dou scnduri lungi verticale i dou scurte, orizontale. Cele dou verticale erau unite de o a treia scndur, orizontal, la o nlime de aproape un metru de la podea. Aceste cinci scnduri formau un cadru pentru dou panouri dintr-un lemn mai subire. Panoul inferior, poate prea uscat, nu mai ptrundea n lcaul cadrului n partea dreapt. Acolo trebuia s introduc srma. Operaia a durat mult, cci eram nevoit s numr n continuare, apoi s m ridic i s trec prin faa vizetei. Dup mai multe ncercri, vrful srmei trecu pe partea cealalt a uii.

Nu mai neleg cum am reuit s-mi nving frica. Cci nu puteam ti ce face paznicul. Ochii nu m puteau ajuta. Ei nu-mi erau de folos dect n culoare, birouri i pentru o inspecie rapid, cnd paznicul deschidea ua. Dar deinuii aparin unei specii nc necercetate. Adaptarea lor la mediul n care sunt obligai s triasc este, pe ct de rapid, pe att de uimitoare. Cele cinci simuri ale lor i schimb funciile. Vederea nu mai vede. Ea este nlocuit de auz i de miros. Gustul este atrofiat de foame.

De la sine, urechile mi se adaptaser la noua lor funcie. Nu m bizuiam dect pe atenia lor ncordat pentru a vedea" pe paznicul ef, aezat pe scaunul lui. Pentru a-l vedea ntorcnd paginile unei cri, citindu-i ziarul. Pentru a-l vedea schimbndu-i poziia sau mpingndu-i scaunul. Pentru a-l vedea, n sfrit, ndreptndu-se tiptil spre mine. Nu o putea face fr un ct de mrunt zgomot. n linitea desvrit, care nvluia la acea or a dimineii pucria, mi era uor s-l percep. Dar aceast siguran nu era suficient pentru a-mi nltura cu totul frica. Pericolul era nc iminent. Dar disperarea era permanent. Trebuia s reuesc. Puin cte puin, mpingnd de sus n jos srma, am izbutit s iac, ntre scndur i ram, o foarte mic fisur de aproape 3 centimetri lungime. Suficient pentru a supraveghea coridorul.

Continuam s fac cei doi pai. M aezam n genunchi i priveam prin deschiztur. Dac vreun paznic era acolo, mi rencepeam manejul"'. Dac nu era acolo, nu m mai ridicam n picioare i rmneam cu ochiul lipit de u pn la ntoarcerea lui. Fapt este c genunchii m dureau. C alele i spatele m dureau. Dar era o durere mai uor de ndurat dect istovitorul mers.

La drept vorbind, nu a fost dect o prelnic uurare. M-a ajutat s ndur zile ndelungate, ceea ce, n mod normal, n-a fi putut suporta dect mult mai scurt timp. Nu eram pregtit pentru viaa de nchisoare. Pentru o intens suferin fizic. M-am aprat. Prost. Am fcut cum m-am priceput mai bine. Nu aveam timp de gndire. Astzi neleg c am fcut ntocmai ceea ce nu ar fi trebuit s fac. Dup ce am fost btut, de ce nu am refuzat s mai merg? S m fi ntins pe pat i s nu mai accept s m supun lor. S nu-mi fi nvins frica, firimitur cu firimitur, ci n totalitatea ei. Dar am fost la n faa suferinei. M-ar fi btut iar. De dou ori? De trei ori? Ce ar fi putut face mai mult? S m omoare? Nu. Aveau nevoie de mine la proces. Azi, mult prea trziu, tiu c trebuie ntotdeauna s li te opui. Dar ceea ce tiu azi, este rezultatul ntregii experiene cptat timp de doisprezece ani de detenie i de nchisoare.

S povesteti zi de zi, or de or, viaa de nchisoare este cu neputin. Poate chiar plicticos pentru cititor. Zece pagini pentru douzeci de zile de tortur este i aa prea mult. Doisprezece ani mai trziu eram liber. Vedeam tot felul de oameni. Oamenii aceia tiau c tocmai ieisem din nchisoare. Nici mcar unul nu a avut rbdarea sau curajul s m asculte mai ndelung. Aveau cu toii aceeai aprare" pentru a m ntrerupe. Mila lor! Mila lor ipocrit. Pentru a-mi astupa gura pretindeau, pe rnd, c aceste amintiri mi-ar fi duntoare. Trebuie s uii" era una din frazele lor tip. Nimeni nu voia s se ncarce nici mcar cu una din amintirile mele. Ea ar fi putut s duneze importantului mecanism al bunei lor digestii.

A doua fraz tip era de un egoism fi. Voi, de o parte a gratiilor, noi, de cealalt, eram atunci cu toii la nchisoare". Nu aveai ce rspunde. La asemenea cuvinte, rspunsul amuete.

i att de mult a dori s spun totul. Dar mi dau seama c toat ngrmdirea mea de cuvinte nu spune mai nimic. Nimic, n afara ctorva momente de criz ale zilelor mele i nopilor mele celulare. ntre momentele de vrf au fost toate etapele de manej. Le-am trit. Pe toate. n douzeci de zile, aizeci. De aizeci de ori cte ase ore de mers. De aizeci de ori cte dou ore de odihn. i nu am spus aproape nimic. n aceast lume de cifre, poate cifrele vor fi mai gritoare.

Voi traduce, deci, n cifre aceste douzeci de zile de manej. Pornind de la un pas pe secund i doi pai de fiecare metru, strbteam n douzeci de secunde un du-te-vino de zece metri. Deci, treizeci de metri pe minut i 1 800 de metri pe or. Calculul meu se bazeaz, deci, pe o medie orar foarte sczut. Trei etape n douzeci i patru de ore dau 32 400 de metri, iar 60 de etape n douzeci de zile fac, n sfrit, 648 de kilometri.

Am fost, deci, obligat s fac n douzeci de zile 60 de etape de mers, adic 650 de kilometri i mi s-au ngduit 60 de opriri de odihn, adic 120 de ore pentru a mnca, a m spla, a iei la program", i, n sfrit, pentru a dormi. Dac socotesc 30 de minute pentru primele trei puncte, 30 de ore n douzeci de zile, mi-ar rmne, dup aceast socoteal, 90 de ore de somn.

Nouzeci de ore de somn, dac somnul nu ar depinde dect de pleoapele care se nchid. Dac trupul nu ar cuta ndelung un loc mai puin dureros pe podeaua de ciment sau de scnduri.

Este adevrat c, datorit iretlicurilor mele, am mers mai puine ore i am fcut mai puini kilometri. Dar acest iretlic nu era dect o alinare de moment. Nu era o odihn, ci numai un ru mai puin ru. S rmi nemicat pe picioarele umflate, nu nsemna odihn. S stai ngenunchiat pe cimentul zgrunuros i rece, nu nsemna odihn. S numeri fr ncetare pn la opt, nu era odihnitor.

n zilele urmtoare, paznicul i mai folosi de dou ori bta. S-a mai petrecut i un fapt ciudat, care nu se potrivea deloc cu bta paznicului.

ntr-una din seri, ctre orele 7, un paznic a intrat purtnd pe bra o hain de blan. Haina mea. Mi-a dat ordinul s m ncal i s-mi pun haina. Doi brbai in civil m ateptau afar. Trecnd prin mai multe coridoare, necunoscute mie, am ieit toi trei n curtea nchisorii. M-au urcat ntr-o main. Unul din ei ia volanul. Cellalt, lng mine, n spate. Mergem foarte repede pe strzi periferice. Nu le recunosc. Cteva felinare abia rspndesc o lumin chioar. Fr ochelari, desluesc greu cuburile negre ale srccioaselor csue, de-a lungul strzilor. Deodat, ajungem n plin centrul oraului. Un bulevard. O pia. Mulime de oameni. Liberi. Grbindu-se spre cas. Spre cldur, spre odihn, ii vd cum trec. Nu ajung s deosebesc nici un chip. Nu cunosc inta goanei noastre. Nici nu vreau s m gndesc la ea. Ochii mei sorb aceste imagini. Viaa mprejurul meu. Dar iat c am i ajuns la cellalt capt al oraului. Pe un bulevard mare mrginit de pomi desfrunzii. Trecem de Arcul de Triumf. Maina se oprete ceva mai departe, mi spun s cobor i toi trei, eu ntre ei, intrm n parc. E frig. Totul e alb. Zpada acoper totul. Ajungem la marginea lacului. Sunt emoionat. Am impresia c vor s m nece. Gndul nu m nfricoeaz deloc. A fi chiar mulumit s o sfresc cu viaa mea chinuit. Unul dintre ei mi spune c am voie s m plimb i singur, mi este interzis doar s m apropii de vreun trector i s-i vorbesc. Dar parcul este pustiu. Merg ncet. Fiecare pas m doare. Dar pentru cteva clipe al meu este pmntul umed, vntul i chiar stelele. Ei merg la o oarecare distan n urma mea. Nu le mai aud vocile. Pot crede c sunt ntr-adevr singur. Lacul s-a ndeprtai spre dreapta. Acum atept glonul. Cu sperana c vor ti s loveasc mortal. Vor spune c am vrut s fug. Dar n-a fost nici o detuntur. Dup vreo zece minute maina gonea din nou. Spre nchisoare. Aceast romantic plimbare nocturn mi s-a prut atunci absurd. Mai trziu, scopul lor mi s-a prut limpede. Au vrut s fluture n faa mea ispita libertii.

A 45-a, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, a 8l-a zi de detenie 7 aprilie 1950. Am mai petrecut o lun n aceast nchisoare. Cnd mai bine, cnd mai ru. Cu ajutorul anchetatorului tnr am putut, n cele din urm, s semnez o declaraie cu privire la nefericita ntlnire, care nu merita, n nici un caz, atta tevatur. Am putut, n sfrit, s m odihnesc ntr-o celul. S am un pat. S dorm. Nu mult vreme. Anchetatorul, ca toi ceilali anchetatori care i-au urmat, s-a prefcut c nu crede n sinceritatea lipsei mele de memorie. Fcu din aceast uitare o arm mpotriva mea. Minisem, spunea el, pretinznd c am uitat, i minisem pe toi cu ndrjire. Pusesem o frn desfurrii muncii lor. Cu bun tiin. Deci, la fiecare rspuns al meu, care nu corespundea dorinelor lui, m acuza de minciun. Argumentele mele erau inutile. Totui, a nu confirma o declaraie a acuzatului principal, ar fi fost stupid din partea mea. Aceast aa-zis minciun n-ar fi folosit la nimic. i nimnui. Iar mie, mai puin dect oricui. Am neles, n sfrit, c atitudinea sa era calculat. Foarte subtil. Cu perversitate. Deoarece ajunsesem s recunosc ca fiind adevrat ceea ce afirmasem a fi fals, datorit acelor zile de tortur, el m mpingea cu perfidie s accept de la bun nceput orice acuzaie adus mie i celorlali. Pentru a m feri de noi chinuri.

Aceast anchet avea, deci, un singur scop. S creeze, bucat cu bucat, un complot inexistent. Dup un scenariu la care colaborase, aa cum am aflat mai trziu, numrul 3, Herbert Zilber. A da credibilitate acestui complot printr-o acumulare de mrturii false. A le nclci. A le da o iluzorie realitate. Prin mrturisiri succesive smulse inculpailor mpotriva lor nii. De la fiecare inculpat mpotriva celorlali.

Anchetatorul mai mi pune i alte ntrebri. Am fost nc o dat supus manejului". Cureaua a fost din nou folosit.

A 82-a zi de detenie 8 aprilie 1950. Mergeam. Etapa de diminea. Un paznic mi-a adus haina. Mi-a spus s atept pn vor veni s m ia. Voi fi dus ntr-o nchisoare adevrat". Pn atunci puteam s m odihnesc. S m aez pe scaun.

Sosesc. M scot din celul. Sunt n curte. O frumoas zi de aprilie, cald i nsorit. Lumina m orbete. mi rnete ochii. Mi se spune s urc ntr-o main. Un ofier se aaz lng mine. Un altul, lng ofer. Mi se ordon s m ghemuiesc n main. Pe jos. M acoper cu haina de blan. Este cald. Sub hain m sufoc. Arestarea noastr trebuie s fi rmas ns secret, din moment ce le este att de team s nu fiu vzut. Maina merge destul de mult. Stop. Cineva ridic haina de pe mine. Cobor din main ntr-o curte nconjurat de ziduri. Nu am timpul_ privesc mai atent, pentru c un paznic mi ntinde o pereche de ochelari. Speciali. Ochelari de nchisoare. Ochelari care te mpiedic s vezi. Simt elasticul ochelarilor n jurul capului. O mn m strnge cu brutalitate de bra. M mpinge. M trage. M mpiedic pe treptele unei scri. M car ctre stnga, ctre dreapta, apoi, fr ndoial, un culoar lung. Un zgomot de cheie. M mping. Mi se iau ochelarii. O celul. Ua se nchide n urma mea. Cheia se rsucete.

CAPITOLUL 2 A DOUA NCHISOARE

A 83-a, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, a 111-a zi de detenie 6 mai 1950. nchisoarea, nu o vedeam. M duceau ntotdeauna prin culoare cu ochii orbii de ochelarii cu sticle negre i opace. G mn de paznic mi strngea braul, mpingndu-m la dreapta sau la stnga. Spre birouri, spre celul.

Celula, aproape 4 metri ptrai. Ziduri murdare, mzglite cu diferite texte. Unele pe jumtate terse, altele, citibile. Uneori, mictoare. ncercri de calendare. Un pat de fier, o saltea de paie, un cearceaf curat, o ptur cazon aspr. O mas. Un scaun. Fr fereastr, un bec electric chior rspndea, zi i noapte, o lumin glbuie. Lumina aceasta, amestecat cu palida lumin a zilei, intrnd printr-o deschiztur ptrat, aezat deasupra uii, mi provoca o latent stare de grea.

Supravegherea aici era permanent i perfect. n timpul ntregului an petrecut acolo, de-a lungul celor 400 de zile i a celor 400 de nopi, capacul de fier al vizetei din u a alunecat n tcere spre dreapta. Din dou n dou minute un ochi s-a ivit n deschiztura rotund. Acest ochi m-a privit. Din dou n dou minute. Apoi, capacul s-a nchis la loc cu un zgomot metalic. Din dou n dou minute. Timp de 400 de zile i de 100 de nopi. Timp de 576.000 de minute. Am ndurat aceast siluire i acel scrit de aproape 288.000 de ori.

Regulamentul prins de zid era categoric.

Era interzis, sub ameninarea cu pedeapsa, de a rmne n pat dup orele 5 dimineaa.

Era interzis, sub ameninarea cu pedeapsa, s nu fii culcat dup orele 10 seara.

Era interzis s te aezi pe pat ntre orele 5 dimineaa i 10 seara.

Era interzis, o dat culcat, s ii minile sub ptur.

Dac n timpul somnului, luat de frig, mi acopeream braele, minile, o lovitur n u m trezea brusc.

Era interzis s dormi ziua.

Era interzis s plngi.

Era interzis s strigi.

Era interzis s rzi.

Era interzis s cni. Toate sub ameninarea cu pedeapsa.

Nu era interzis s te aezi pe scaun.

Nu era interzis s stai n picioare. Nu era interzis mersul n celul.

Slbisem mult. Eram obosit. M dureau picioarele. Neavnd voie s m ntind pe pat, scaunul, dup cteva zile, mi-a provocat rni. Dureroase. Cnd m dureau prea tare eram obligat s m scol n picioare i s umblu cte puin. Fceam patru pai pn la zid, ntoarcere, patru pai pn la u, ntoarcere, vizeta se deschidea, patru pai pn la zid, vizeta se nchidea, ntoarcere u-zid, u-zid, patru pai, patru pai, vizet, u-zid, zid, zid...

Ancheta s-a reluat cu un alt anchetator. Tnr, frumos, ngmfat, crud. Misiunea lui nu era uoar. Fr a-mi cere pe fa s mint, s ajung s declar c fcusem spionaj. Pentru a-i atinge scopul, mi strecura cu ndemnare anumite informaii. Erau fapte, aa-zis, comise de mine i denunate de ceilali acuzai. Toate, invenii, i nelegeam tactica. mpins pn la captul puterilor prin ameninri i pedepse, prin fric i suferin, s ajung s m acuz singur, ntr-att s asimilez datele furnizate de el, nct s le ntrebuinez chiar eu la construirea unei vinovii credibile. ntre noi doi, o lupt inegal i ndrjit.

n acea epoc, anchetatorul era stpn absolut pe viaa inculpatului. Pentru a-i impune colaborarea, pentru a-l obliga s-i aminteasc" sau s uite, s scorneasc, s mint, pentru a-l nfricoa sau a-i da o speran, n sfrit, pentru a-l pedepsi, putea, dup bunul lui plac, s ordone schimbri de regim, mai ales alimentar. n mai bine, n mai ru sau la limita supravieuirii. Deci, prima mea pedeaps, foamea. Timp de 400 de zile. Mi-a fost foame timp de 400 de zile. O foame de fiece clip. Umilitoare. Bestial. O foame care-mi frmnta burta, njunghia pntecul cu crampe, sclda obrazul cu lacrimi.

Primeam trei cnite de ap pe zi. Dimineaa, prima ceac era socotit drept micul dejun. La prnz, a doua nsoea singurul fel de mncare al prnzului. ntr-o farfurie de metal, dou-trei mbucturi de carne pluteau n lichidul dubios. Carnea era uneori nlocuit cu cteva bucele de cartofi, apte-opt prune uscate sau trei linguri de paste sau mmlig. Primeam i o feliu de pine neagr, umed i indigest. La ase seara aceeai mncare i a treia ceac cu ap. ntre masa de sear i cea de a doua zi de la prnz, nimic. Optsprezece ore de chin. mi era interzis s pstrez cea mai mic coaj de pine pentru a-mi nela foamea n timpul acestor lungi ore. Izuri de friptur, de brnz, chiar i de cafea se strecurau, adesea, pe sub ua celulei. Exacerbnd foamea. De la regimurile bogate" cu care erau rspltii cei care ajungeau s-i mbuneze anchetatorii...

Foamea m chinuia i zi i noapte. Singur visul izbutea s-mi dea iluzia ndestulrii. Dup visul ntoarcerii acas, visul hranei este al doilea tip de vis celular. M visam, mai ades, mncnd prjituri. Zahrului - de care eram cu totul lipsit gura i mai simea nc dulceaa, la trezire.

n prima ceac cu ap primit dimineaa, abia mi muiam buzele. mi sacrificam setea unei nevoi i mai puternice. S-mi dau iluzia cureniei. Vrsnd apa, pictur cu pictur, umezeam o zdrean de crp. n fiecare sptmn primeam o bucic de spun de rufe. Cu crpa umezit i uns cu acel spun negru i urt mirositor, mi frecam, pe cit puteam, ntregul trup. Ascunzndu-m n colul celulei de unde nu puteam fi vzut, colul mort la stnga uii.

Frica provocat de ateptarea edinelor de anchet era permanent. Paznicii obinuii peau tiptil. Cu pai de hoi. Paii celor care vin s ne duc la anchet fac zgomot. i aud rsunnd de departe. Zgomotul se apropie. Cu respiraia tiat, pndesc fiecare pas. Paii ajung din ce n ce mai aproape. i numr. Frica m gtuie. Inima mi se oprete. Au ajuns aproape de mine. M scald n sudoare.

Uneori, paii se opresc n faa unei celule. Alteori se apropie. n acel culoar, celula mea este penultima. nc un pas, nc un altul, mai aproape i mai aproape. Nu mai sunt dect un ghem de carne. De carne umed de groaz. Sosesc. Sunt n faa uii mele. Trec de ua mea. Se ndeprteaz. Culoarul mai cotete de dou ori, cci, n spatele meu, mai este un alt ir. Culoarul meu d spre curte, cellalt, spre strad. Trupul mi se destinde. Gtul, umerii, braele se moaie. Sudoarea se rcete. Inima ncepe s bat normal. ncet, totul i reia locul. ncet, renasc. Dar nu pentru mult vreme. nchisoarea este ticsit. Fr omaj. Dimpotriv. Zel, mult zel. i totul rencepe.

De mirosul acru al straturilor succesive de sudoare, voiam eu s m cur cu ajutorul acelei crpe, acum cenuie. De mirosul acru al sudorii mele. Dezgusttorul miros al fricii mele.

Dar paii nu depesc ntotdeauna celula mea. Intervalele dintre dou interogatorii nu sunt regulate. Cteva ore, cteva zile, sptmni, luni. Orele? Niciodat aceleai. Dimineaa, seara, noaptea. Atunci aud cum cheia intr n broasc, cum este rsucit. Rsucit n pntecele meu. Clana uii se las. Ua se deschide. O min mi ntinde ochelarii. mi pun ochelarii pe fa. mi trag elasticul pe dup cap. Nu mai vd nimic. Mna mi strnge braul. M mpinge afar din celul. Afar din adpostul meu. Afar din pavza mea. Spre birouri. Spre anchetator. Spre teroare.

O edin de anchet putea s dureze cinci minute, cum putea s dureze o or sau mult mai mult. Frica, reueam s-o ascund. Chipul, s-l prefac ntr-o masc. S-mi stpnesc vocea. Ochii s-i golesc de orice expresie. Dar nu puteam mpiedica sudoarea s nu neasc la subiori. Nu o puteam mpiedica s nu alunece uvoi de-a lungul braelor. La ncheietura braului. Nici ca palmele mini-lor mele s nu se umple de sudoarea subiorilor mele. i de mirosul ei dezgusttor.

Puteam s fac un du o singur dat pe sptmn. n fug. Doar s m ud i s m spunesc la repezeal, pentru a avea timp s m limpezesc, cci dintr-o dat apa era tiat. n timpul acesta, ua rmnea ntredeschis i un paznic m privea. ntotdeauna. M prefceam c nu-l vd. Totui, anumite gesturi erau greu de fcut n faa acestor ochi care m pndeau. Cnd nu aveam timp s m limpezesc de spuma ce mi se lipea de trup, o nlturam cu unul din cearceafurile umede care zceau acolo, aruncate pe jos. Nu eram prima care-l foloseam.

n fiecare diminea, dup deteptare, eram dus la closet. Sufeream de constipaie. Din cauza srciei alimentare. Hrana zilnic era absolut nendestultoare. Aparatul digestiv o pstra ct mai mult timp posibil. Storcind din ea tot ce se putea stoarce. Eliminnd doar mruniurile total indigeste. Evacuarea acestor smburi, pietre mici, tari i negre era nceat i anevoioas. Mi s-a ntmplat s n-o pot face zece zile de-a rndul. De altfel, nici mcar timpul necesar nu l aveam. Dup cteva secunde, paznicul m grbea strigndu-mi s ies.

n vestibulul closetului se afla o chiuvet minuscul. Tot n fug, mi splam minile i faa. Din lips de timp. nu reueam ntotdeauna s-mi cltesc crpa. Un prosop de pnz era agat de un cui. Un singur prosop pentru toat nchisoarea. Mai mult de cincizeci de celule.

Curnd, bube pline de puroi mi nir pe frunte. Apoi pe toat faa. Nu le puteam vedea. n toat nchisoarea, nici o oglind. Dar le puteam pipi. Fr s vreau mi simeam degetele plimbndu-se pe obraji. Apoi i pe brae. Anchetatorul le folosea drept pretext pentru ironii obscene.

Aceste bube m deprimau i pentru c nu m puteam opri de a nu le stoarce ntre degete, pentru a face s neasc din ele puroiul. Devenise o obinuin. Un fel de plcere posac, de care mi era scrb.

Nu aveam dreptul s m culc dect la zece seara. Cnd, de-a lungul culoarului rsuna un btrn gong ruginit. Spaima, foamea, durerea fizic m ineau ns treaz, nc mult vreme. Paiele din saltea erau tari i epoase. Eu eram slab. Culcat pe spate, m dureau rnile de pe fese. Culcat pe dreapta sau pe stnga, m dureau oldurile.

Venica lumin murdar a becului continua s-mi dea o uoar senzaie de grea. Linitea mohort care se lsa grea pe noaptea nchisorii m apsa din toate prile. Din cnd n cnd, un tren trecea undeva, departe, la captul oraului. Fluieratul lui strpungea noaptea, gonea somnul. Adncea nostalgia...

Mai erau i greierii. De obicei, mici i negri. i auzeam rind pe culoare. n celul, sub pat. Cntecul lor monoton gdila creierul. mprumuta o voce de cenu tcerii nopii car cer ale.

Cu aceeai groaz ca i atunci, mi amintesc de greierul monstru. O insect uria, galben i verde, lipit de perete. Dezgusttoare ca un vomitat. Era ctre orele patru i jumtate, dup amiaz. Deodat, o vd lng mine, pe zid. Era emanaia nsi a nchisorii. Groaza m face s-mi pierd capul. Dac va sri pe mine? mi dau seama ct sunt de ridicol. Dar nu pot suporta acel lucru aproape de mine. M reped la u. Vizeta se deschide imediat. Cu o voce ntretiat l implor pe paznic s deschid i s ia lucrul" acela respingtor. Poate s-l i vad pe perete. Nici mcar nu-mi rspunde. nchide vizeta. Pleac. Bat din nou. Se ntoarce i spune doar: Ateapt".

Cuvnt pe care mereu l auzeam. Era singurul lor rspuns. Ateapt!" Trebuia s m adresez paznicului cu dumneavoastr. El mi rspundea ntotdeauna la singular: Ateapt!", dac ceream ap, Ateapt!", dac ceream s m duc la closet ntre orele de program", Ateapt!", ntotdeauna Ateapt!".

Atept. Nu deschide ua. Animalul ncepe s mite. Simt c sunt pe cale s fac o criz de nervi. Simt c m cuprinde nebunia. Animalul acela se mic. ncet, pe perete, i punea n micare cele trei seciuni verzui i unsuroase ale lungilor lui picioare.

Aveam n celul o oal de noapte din metal smluit. Par capac. Un strat gros de calcar se depusese pe pereii ei. Rspndea un miros de urin foarte puternic. Aveam dreptul s o folosesc dac nu mai puteam atepta ora programului". ncercam s m abin din pricina duhorii pe care a fi fost obligat s-o ndur pn la program". Pentru c numai atunci aveam putina s o golesc i s o cltesc, n fug. O aduceam ntotdeauna cu puin ap nuntru, pentru a-i stvili duhoarea.

Mi-a venit ideea s nec animalul n oal. Am luat oala. I-am lipit marginea de perete, chiar sub monstru. Ridicnd-o brusc, l-am fcut s cad nuntru. Dar, vai! A nceput s se zbat n ap. S se loveasc de pereii oalei. S sar. Carapacea lui era dur. Izbiturile de pereii de metal, sonore. Micrile din ce n ce mai rapide. Zgomotul cretea i nu aveam nimic cu ce s acopr oala. Dac reuea s sar, s ias, nu voi putea niciodat s-l prind. Se va ascunde sub pat. n timpul nopii va iei din ascunztoare. Va sri pe pat. Pe mine. Ca s acopr oala nu aveam nimic altceva dect jacheta... Dar srind, putea s o ating. Mi-ar fi fost imposibil s o mai pun pe mine din nou. Dihania mi strnea prea mult scrb.

Bat n u lovituri puternice. Orice pedeaps mi se va prea mai uoar, dect aceast prezen. Un paznic vine n goan. Am, pesemne, o fa ngrozit i ngrozitoare. Trebuie s m lase s ies cu orice pre. Trebuie, cu orice pre, s m lase s vrs oala la closet. Dac nu deschide imediat ua, am s ncep s urlu. Am s chem n ajutor. Am s ridic toat nchisoarea.

Eram inui toi la secret. Strigtele erau cu deosebire interzise. Trebuia s vorbim doar n oapte. Ca s nu fim cumva recunoscui de vecini. Gardianul tia c orice fleac putea s creeze agitaie n toate celulele. A deschis, deci, ua.

Un singur lucru izbutea s m destind. Penele de electricitate. Cnd, n toat nchisoarea, ncepea nebunia paznicilor. Luau atunci nite prjini lungi. La captul prjinii era agat o lantern. Celulele primeau aer i puin lumin de zi prin nite deschizturi aezate deasupra uilor. Doi cte doi, paznicii patrulau de-a lungul culoarelor. Unul lumina celula cu lanterna, n timp ce, cellalt deschidea vizeta i ne privea. Vedeam cum danseaz lanterna n vrful prjinii. ntre dou treceri aveam, totui, clipe de rgaz. ntunericul curgea n jurul meu. M scufundam n aceast ap neagr. n aceast bezn odihnitoare. M ntindeam o clip pe pat. M strmbam. Lanterna se legna din nou n faa ferestruicii. Era comic.

A 112-a, 113, 114, 115, 116, a 117-a zi de detenie 12 mai 1950. Ancheta nu nainta. Nu aveam nimic de spus. Nici despre mine, nici despre ceilali. mi ddea i el timp de gndire. Mie mi rmnea s aleg. S mrturisesc i s fiu liber sau s continui s neg i s fiu nchis n groapa cu obolani...

mi descrie cu nespus plcere acel loc de desftare... Exista, spunea el, n subteranele din adncurile acestei cldiri, o celul ngust. ntunecat. Acolo sunt nchii mai muli obolani. Sunt obinuii s mnnce carne crud, din belug. Sunt mari. Sunt grai. Sunt lacomi. nainte de a nchide pe cineva n aceast groap, obolanilor nu li se mai d de mncare. Mai multe zile de-a rndul. obolanii nfometai devin turbai. Sngeroi.

Trei zile mai trziu, a doua edin de anchet. Nimeni nu poate rezista la atacul acestor obolani. Se npustesc asupra ta din toate prile. i nfig dinii n tine. Mirosul de snge i mbat. Scot strigte ascuite. i se car de-a lungul trupului. Nu ai cum s te aperi. Nu mai aveam dect cteva zile ca s m hotrsc. ncepuser, deja, s nu-i mai hrneasc. Ii nfometau pentru mine.

M ntorc n celul, hituit. ntrebndu-m dac, cele spuse de anchetator, puteau fi adevrate. Vreau cu orice pre s cred c m neal. Lupt cu toat voina mea. Nu poate fi dect un iretlic. Dar dac nu este un iretlic? Nesigurana era n ea nsi de ajuns ca s m menin ntr-o stare de extrem tensiune.

A treia edin. Descrierea ultimului deinut care a ieit viu din groapa cu obolani. Rmsese n groap, povestete anchetatorul, douzeci de minute. Urlnd, de-a lungul acestor douzeci de minute. Zbtndu-se. Luptndu-se s desprind animalele agate de el, prada lor. Czuse i obolanii s-au npustit pe obrazul lui. I-au ronit urechile. S-au repezit la ochii lui. I-au spart ochii. I-au mncat. In locul lor nu mai rmseser dect dou goluri nsngerate.

Dup aceast a treia edin, am crezut n realitatea obolanilor. Din cauza privirii lui. A vocii lui. Din cauza plcerii intense cu care descria oroarea. Pe obolanii aceia el i invidia. Foamea lor el o simea n burta lui. Nu ajungea s-l sature frica mea. Existena lui era dovada existenei lor.

Din nou n celul, rmneam ore ntregi ncremenit pe scaun. Ateptnd. Cnd, dup trei zile de ateptare, m-a chemat, n sfrit, eram la captul puterilor. La captul voinei. Slbit din cauza fricii, a foamei, a lipsei de somn. Cci nu mai reueam s adorm dect n zori i toat ziua muream de somn. Ochii mi se nchideau. Capul mi pica. Cteva clipe de somn i paznicul btea n u.

L-am ntrebat, deci, pe anchetator ce mrturisire atepta de la mine. Nu avea dect s mi-o spun, fr ocoliuri. Voi semna orice. Pronun o fraz. Declar c se mulumea cu aceast singur fraz. Cu aceast scurt fraz. Cu numai acele cteva cuvinte. Nu aveam dect s le scriu, s le semnez, s le datez i a doua zi eram liber. De ce nu imediat? Din pricina formalitilor de eliberare. Dar, drept chezie, mi ddea cuvntul lui de onoare: mrturisirea i libertatea sau obolanii.

Cer nc o zi de gndire. M ntorc n celul, dar nu mai sunt n stare s gndesc. Nici mcar nu mai vreau s gndesc. Mi-e fric de obolani. Totui, m macin o nelinite surd. Oare minciuna ce voi semna nu m va implica, ntr-adevr, dect pe mine? Dar nu mai ncerc s neleg. Ce-o fi, o fi. mi este fric de obolani. Dar mi-am gsit i un argument. ntrevederea". De ce figura numele meu n fragmentul pe care-l citisem? Ce rol jucasem eu? Nici unul. De ce vorbiser ceilali despre mine? n sfrit, nu voi pronuna nici un nume. Voi mini numai n privina pretinsei mele vinovii personale.

A 118-a zi de detenie 13 mai 1950. Orele opt dimineaa. O paznic intr n celula mea. Este prima femeie paznic pe care o vd aici. mi vorbete cu amabilitate. A primit ordinul s m ntrebe dac lenjeria mea este curat. Da. Surs plin de subnelesuri. Dac doresc s m spl, ea m poate duce imediat la baie. Ca s fii gata...". Alt surs. Nu. Nu doresc nimic. mi simeam nervii asemeni unor corzi ntinse, gata s plesneasc. Paznica iese. Tot teatrul acesta este oare o capcan? Nu vreau s-o cred. Nu. Voi semna i m vor lsa s plec.

Ctre orele zece, ochelarii, biroul, anchetatorul, hrtie, stilou. Iau stiloul. El repeta fraza. O scriu. Numai cteva cuvinte. Asta-i tot. Am declarat c am fcut spionaj. El m felicit. Se agit. Repet c este sfritul interogatoriului meu. Ancheta lui s-a terminat. Mine voi fi liber.

M ntorc n celul. Crispat. Febril. nfrnt. Atept s treac ziua. Ziua cea mai lung. Secunde, alte secunde. Atept seara. Noaptea. Mine.

A 119-a zi de detenie 14 mai 1950. Dimineaa, la orele cinci, scularea. nc dou, trei ore de ateptare. Cruciorul cu micul dejun trece de-a lungul culoarului. Ca de obicei, nu se oprete n faa celulei mele. Atept. Nimic. Cer s-l vd pe ancheta