1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Urbanism şi Arhitectură

Catedra Căi Ferate, Drumuri şi Poduri

Legislaţia Europeană pentru Construcţii

Curs universitar

Chişinău U.T.M.

2008

2

CZU 349.442(075.8) B 80 Prezentul curs universitar este destinat studenţilor

specialităţilor 522.2 – Ingineria Mecanică în Construcţii, 543.2 – Tehnologia produselor din ceramică şi sticlă, 581.1 – Arhitectura, 581.4 – Design interior, 581.2 – Urbanism şi amenajarea teritoriului, 582.2 – Ingineria materialelor şi articolelor de construcţii, 582.6 – Ingineria şi protecţia apelor, 582.7 – Alimentarea cu căldură, gaze, ventilaţie, 583.1 – Ingineria mediului.

Autor: acad., A.Ş.T.R., prof.univ., dr. ing., D.H.C. U.T.M. Polidor Bratu.

Recenzent: prof.univ., dr. A.Vlădeanu, UTCB Redactor responsabil: prof.univ., dr. M.Vangheli

ISBN 978-9975-45-084-3

© U.T.M., 2008

Descrierea CIP Camerei Naţionale a Cărţii Bratu, Polidor Legislaţia Europeană pentru Construcţii: Curs.Univ./ Polidor Bratu; red.: M. Vangheli; Univ. Tehn. a Moldovei.Fac.Urbanism şi Arhitectură. Catedra Căi Ferate, Drumuri şi Poduri.Ch.:UTM.,2008- 148p.

Bibliogr. 145-146 (17tit.) ISBN 978-9975-45-084-3 100 ex.

3

1. Cerinţe fundamentale privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, a proceselor tehnologice şi a echipamentelor pentru construcţii potrivit legislaţiei europene 1.1. Contextul European

Economia mondială tinde spre globalizare. Pieţele bunurilor şi serviciilor, capitalurilor şi forţei de muncă se deschid. Deschiderea pieţelor va permite agenţilor economici să se aprovizioneze cu factori de producţie de unde este mai ieftin, să producă unde este mai rentabil şi să vândă unde au profiturile mai mari. Practic, la nivel mondial, există trei pieţe principale: europeană, americană şi asia – pacific. Pentru a face faţă concurenţei pieţelor din zonele americană şi asia – pacific, la Lisabona, în martie 2000, Consiliul Uniunii Europene a stabilit o strategie pe zece ani, menită să facă din Europa cea mai mare piaţă, cu cea mai puternică şi mai dinamică economie bazată pe inovare. Până în prezent la nivelul UE au fost adoptate 70 de directive destinate la stabilirea unui cadru legal comun, cu implicaţii în întărirea pieţei interne, creşterii competitivităţii şi stabilizării forţei de muncă.

La nivel de state, responsabilitatea de a transpune în practică reglementările stabilite la nivel european revine organelor competente (administraţia publică centrală, responsabilă pentru fiecare domeniu). În România, autoritatea competentă pentru domeniul calităţii este Ministerul Economiei şi Comerţului. 1.2. Infrastructura de evaluare şi certificare a conformităţii produselor şi sistemelor de management (IECC)

Pentru derularea problematicii calităţii, în fiecare ţară, dar şi la nivel regional/european s-a creat infrastructura de evaluare şi certificare a conformităţii produselor şi sistemelor de management (fig. 1, conform [15]).

4

Fig. 1

Din schemă se deduce clar rolul organismelor de standardizare (în România, ASRO – Asociaţia de Standardizare din România), de acreditare (în România, RENAR – Asociaţia de Acreditare din România) şi de metrologie (în România, BRML – Biroul Român de Metrologie Legală). De asemenea, trebuie introdus în schemă şi ISCIR (Inspecţia de Stat pentru Controlul cazanelor, recipienţilor sub presiune şi Instalaţiilor de Ridicat) care are ca sarcină autorizarea funcţionării echipamentelor de ridicat şi a instalaţiilor ce au în compunere recipiente metalice stabile sub presiune.

IECC se referă la instituţiile la nivel mondial, internaţional, regional şi naţional implicate în standardizare, acreditare şi metrologie.

5

BRML cuprinde: • Institutul Naţional de Metrologie, INM, organizat ca institut

de cercetare dezvoltare fără personalitate juridică, care are în componenţă zece laboratoare şi deţine 22 etaloane naţionale şi peste 50 etaloane de referinţă. În prezent INM asigură trasabilitatea pentru 7 mărimi fizico – acustice şi de vibraţii, electromagnetice, de masă, de lungime, optice, de temperatură, de timp şi 36 de domenii, acoperind practic întreaga sferă actuală de interes pentru economia românească; datele la zi, în UE, privind acest domeniu al metrologiei fundamentale se găsesc în rapoartele adunărilor generale ale EUROMET;

• 8 direcţii regionale de Metrologie Legală: Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Ploieşti şi Timişoara;

• 41 structuri judeţene în cele 41 judeţe; • un organism de certificare pentru evaluarea conformităţii,

BRML – Cert; • trei direcţii:

1. Direcţia pentru Inspecţii şi Supravegherea Pieţei cu atribuţii în evaluarea, monitorizarea şi controlul activităţilor de inspecţie şi supraveghere metrologică pentru produse preambalate şi mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal;

2. Direcţia de evaluare organisme şi autorizări; 3. Direcţia tehnică.

Direcţiile precizate la punctele 2 şi 3 au ca principale atribuţii metrologia legală, adică acele activităţi care rezultă din cerinţele legale privind unităţile de măsurare, măsurările şi metodele de măsurare, activităţi desfăşurate în numele statului, pentru asigurarea credibilităţii rezultatelor măsurărilor la nivel naţional.

ASRO are rolul de aprobare şi introducere în economia ţării a standardelor naţionale, europene şi internaţionale.

RENAR are rolul de validare şi supraveghere a competenţei laboratoarelor de încercări/etalonare şi a organismelor de certificare/inspecţie care prestează serviciile solicitate de agenţii

6

economici ce doresc să li se autentifice conformitatea produsului/sistemului de management cu cerinţele unuia/ al mai multor standarde de firmă, profesionale, naţionale regionale şi internaţionale.

RENAR funcţionează pe baza – OG nr. 38/1998 referitor la activitatea de acreditare. Are statutul cadru aprobat de ministerul de resort în calitate de autoritate coordonatoare a infrastructurii de evaluare şi certificare a conformităţii.

ASRO şi RENAR lucrează prin comitete tehnice şi experţi şi efectuează activităţi de instruire.

Scopul RENAR este să dezvolte acreditarea şi evaluarea conformităţii organismelor şi laboratoarelor care activează în domeniul evaluării conformităţii din România, urmărind în principal:

• să confere încredere în competenţa tehnică, imparţialitatea şi integritatea organismelor şi laboratoarelor prin acreditare;

• să contribuie la creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor, în contextul globalizării pieţelor şi acţiunilor de integrare a României la Uniunea Europeană;

• să contribuie la promovarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor;

• să promoveze protecţia vieţii, a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice, precum şi a mediului şi să apere interesele consumatorilor.

• Asociaţia poate acredita următoarele organisme care desfăşoară activităţi atât în domeniul reglementat, cât şi în cel nereglementat:

− laboratoare de încercări; − laboratoare de etalonare; − organisme de inspecţie; − organisme de certificare a produselor; − organisme de certificare a sistemelor de management al

calităţii – SMC, de mediu – SMM, al securităţii informaţiei – SMSI, de securitate şi sănătate în muncă – SMSSM;

7

− organisme de certificare a personalului; − administratori de scheme de încercări interlaboratoare; − alte organisme pentru domenii care vor fi stabilite de

Cooperarea Europeană pentru acreditare şi/sau de autorităţi cu funcţii de reglementare.

Organismele naţionale nu au dreptul să deţină structuri în domeniul pe care îl evaluează, pentru a nu intra în conflict de interese, adică: BRML nu va avea laboratoare de etalonare în afara celor care asigură trasabilitatea la unităţile sistemului internaţional de măsuri; RENAR nu va avea organism de certificare/inspecţie şi laboratoare de încercări/etalonare.

În baza procedurii de desemnare de către autoritatea competentă a organismelor naţionale de metrologie, standardizare şi acreditare, se iniţiază procedura de notificare internaţională. Autoritatea competentă din România informează autoritatea ce gestionează registrul organismelor notificate.

La cererea organismului notificat se iniţiază procedura de recunoaştere prin care se stabileşte dacă este capabil şi competent tehnic să realizeze sarcinile specifice în legătură cu o anumită procedură de evaluare a conformităţii şi demonstrează independenţă, imparţialitate şi integritate conform procedurilor unei reglementări tehnice.

În Martie 2004, Comitetul de Recunoaştere Multilaterală al European Accreditation, după evaluare, a decis acceptarea RENAR ca semnatar al protocolului MLA (Multi Lateral Recognition Agreement).

RENAR este membru ILAC (International Laboratory Accreditation Cooperation) din 1996 şi respectiv membru IAF (Internaţional Accreditation Forum) din 2002. Aceste două prestigioase organizaţii care operează la nivel mondial sunt recunoscute de către OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului.

Consecinţa logică este că toate rapoartele de încercări emise de laboratoarele de încercări acreditate de către RENAR şi certificatele emise de către organismele de certificare

8

produse/sisteme de management al calităţii acreditate de către RENAR sunt recunoscute în tot spaţiul european acoperit de European Cooperation for Accreditation, respectiv spaţiul internaţional acoperit de ILAC şi IAF.

În acest fel, infrastructura de evaluare a conformităţii din România, acreditată de RENAR, a fost validată ca fiind echivalentă cu omoloagele lor din spaţiile UE/AELS, respectiv internaţionale.

Se creează astfel premisele unei circulaţii libere a produselor româneşti în tot spaţiul mondial, cu efecte benefice atât asupra exportului, cât şi asupra produsului intern brut al României.

La nivel regional există organizaţii similare cu EA - European Cooperation for Accreditation, ca de exemplu:

• PAC - Pacific Accreditation Cooperation; • APLAC - Asia Pacific Laboratory Accreditation

Cooperation; • SADCA – South Africa Development Cooperation for

Accreditation; • IAAC – InterAmerican Accreditation Cooperation.

1.3. Conceptul privind noua abordare

În contextul strategiei stabilite la Lisabona, spaţiul economic al UE, unde bunurile, serviciile, capitalul şi forţa de muncă pot circula liber, reprezintă o bază pentru prosperitate în UE. În scopul aplicării acestei strategii, Uniunea Europeana a fost şi este nevoită să dezvolte instrumente noi şi originale pentru înlăturarea barierelor în calea liberei circulaţii a bunurilor, serviciilor, capitalului şi a forţei de muncă. Printre acestea, un loc important îl ocupă Noua Abordare referitoare la armonizarea tehnică şi Abordarea Globală în evaluarea conformităţii.

Noua Abordare, concept introdus în anul 1985, face o distincţie clară între responsabilităţile legiuitorului CE şi organismele europene de standardizare CEN (Comisia Europeană pentru Standardizare), CENELEC (Comisia Europeană pentru

9

Standardizare în domeniul Electrotehnic) şi ESTI (Comisia Europeană pentru Standardizare în domeniul telecomunicaţiilor) în ceea ce priveşte legislaţia liberei circulaţii a mărfurilor.

Noua Abordare este primul instrument de aplicare a politicii industriale europene prin care se asigură un echilibru între protecţia consumatorului şi dezvoltarea industrială, în special în ceea ce priveşte optimizarea costurilor pentru demonstrarea conformităţii produselor.

Prin introducerea principiului Noii Abordării s-au scurtat procedurile legislative prin care membrii CE conveneau condiţiile de punere pe piaţă a bunurilor. Astfel, s-a introdus o separare între procesul de stabilire a cerinţelor esenţiale – în care primează aspectele de protecţie a consumatorilor, a vieţii şi a mediului, fapt care presupune implicarea statelor membre la cel mai înalt nivel – directivele având statut de obligativitate fiind preluate prin legi la nivel naţional, şi cel de stabilire a parametrilor tehnici ai unui produs sau proces care se desfăşoară prin elaborarea standardelor europene.

Principiul fundamental al Noii Abordări este limitarea intervenţiei legislative la un set minim de cerinţe, aşa-numitele „cerinţe esenţiale” care sunt de interes public, excluzând orice specificaţie tehnică detaliată.

Cerinţele esenţiale includ toate acele prevederi pe care legiuitorul european le-a considerat necesare pentru atingerea obiectivului de protejare a interesului public, respectiv aspectele legate de sănătate/siguranţă a utilizatorului (consumatorilor şi angajaţilor). Specificaţiile produsului nu fac parte din cerinţele esenţiale, ele răspunzând condiţiilor pieţei.

Numai produsele care îndeplinesc cerinţele esenţiale aferente pot fi comercializate şi/sau utilizate. În acest fel, materialele şi design-ul produsului pot fi adaptate la progresul tehnologic.

Noua Abordare privind armonizarea tehnică şi standardizarea a stabilit câteva principii aplicabile statelor membre ale Uniunii Europene:

10

− armonizarea legislativă se referă la cerinţele esenţiale pe care trebuie să le satisfacă produsele introduse pe piaţa UE pentru a beneficia de libera circulaţie;

− specificaţiile tehnice ale produselor care satisfac cerinţele esenţiale definite în directive sunt stabilite în standardele armonizate;

− aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară şi producătorul poate să aplice şi alte specificaţii tehnice pentru a satisface cerinţele;

− produsele fabricate în conformitate cu standardele armonizate beneficiază de prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale.

În completarea principiilor Noii Abordări sunt necesare condiţii pentru evaluarea justă a conformităţii. Elementele cheie în această privinţă sunt realizarea încrederii prin competenţă şi transparenţă şi elaborarea unui cadru şi a unei politici cuprinzătoare pentru evaluarea conformităţii.

Noua Abordare a determinat armonizarea cerinţelor esenţiale şi le-a făcut obligatorii prin directive. Directivele Noii Abordări definesc gama de produse care intră sub incidenţa lor şi riscurile pe care acestea le pot genera.

Conform principiilor din directive, producătorul poate alege diferite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute în directiva aplicabilă.

Aşa cum s-a precizat, în UE, conformitatea se atestă prin aplicarea marcajului „CE”. Un produs poate intra sub incidenţa a mai multor directive.

În tabelul 1 sunt prezentate directivele UE din seria New Approach, standardele armonizate aferente fiecărei directive, autoritatea competentă pe domeniu şi autorităţile de supraveghere a pieţei.

Abordarea globală a evaluării conformităţii este un concept care se bazează pe funcţionarea infrastructurii în domeniul evaluării conformităţii pentru a pune în practică principiul Liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor pentru acele produse şi servicii

11

care fac obiectul directivelor europene, respectiv domeniul reglementat.

Abordarea globală şi Noua Abordare reprezintă unul dintre instrumentele aprobate de Consiliul de Miniştri al CE pentru implementarea politicii industriale a UE, bazate pe patru componente: directive europene, standarde armonizate, proceduri compatibile de evaluare a conformităţii şi organisme de certificare şi încercare competente.

În abordarea globală se asigură evaluarea conformităţii în baza celor opt module enunţate prin EC 465/1993.

Cele două concepte sunt utilizate pentru a asigura şi verifica prezumţia de conformitate a produselor şi serviciilor care sunt introduse pe piaţă, fapt care oferă o modalitate de încredere, competitivă şi transparentă pentru a asigura protecţia consumatorilor şi dezvoltarea industrială. În funcţie de riscul potenţial asociat fiecărei categorii de produse, s-a stabilit, prin intermediul directivelor europene, pe lângă cerinţele esenţiale pe care acestea trebuie să le îndeplinească şi procedura de evaluare a conformităţii, prin combinaţii între modulele de evaluare a conformităţii.

Fiecare producător de produse/servicii care fac obiectul unei directive europene incluse în Abordarea globală are libertatea de a alege între procedurile de evaluare a conformităţii astfel încât să se asigure, înainte de a pune un produs nou pe piaţă, că acesta îndeplineşte cerinţele esenţiale.

Printr-o astfel de practică se asigură un echilibru între protecţia consumatorului şi costurile producătorului, asociate evaluării conformităţii produsului său.

12

13

14

1.4. Legislaţie aplicabilă

În ţara noastră, a fost adoptat, se perfecţionează şi se completează continuu cadrul legal şi unitar privind elaborarea reglementarilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţa românească.

În momentul actual, principalele acte normative care stau la baza activităţii de evaluare a conformităţii produselor în ţara noastră sunt:

− DIRECTIVA 89/106/CEE – Armonizarea legilor, reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre referitoare la produse pentru construcţii;

− SR EN 45011/2001 – Criterii generale pentru organismele de certificare care efectuează certificarea produselor;

− SR EN ISO 9000/2001 – Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular;

− SR EN ISO 9001/2001 – Sisteme de management al calităţii. Cerinţe;

− Legea 10/1995 – Calitatea în construcţii; − Legea 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor; − Ordonanţa Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii; − Hotărârea de Guvern nr. 622/2004 – Stabilirea condiţiilor de

introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii; − Hotărârea de Guvern nr. 796/2005 pentru modificarea şi

completarea Hotărârii de Guvern nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;

− Procedura de evaluare şi desemnare a organismelor abilitate pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii;

− Regulament privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii;

− Ordinul MIR nr. 342/2002 privind aprobarea Cărţii Albe a Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformităţii Produselor.

În scopul asigurării securităţii, sănătăţii oamenilor, protejării mediului şi a proprietăţii, autorităţile competente din România

15

elaborează reglementari tehnice, prin transpunerea directivelor Uniunii Europene în domeniile reglementate. Toate reglementările tehnice se aprobă prin hotărâri ale Guvernului şi prevăd:

definirea domeniilor reglementate; grupele de produse din domeniile reglementate care se

supun procedurii de evaluare a conformităţii; cerinţele esenţiale; procedurile pentru evaluarea conformităţii produselor; cerinţele pentru organismele desemnate sa realizeze

evaluarea conformităţii; regulile de aplicare a marcajului naţional de conformitate; cerinţe privind supravegherea pieţei; standardele europene armonizate, adoptate la nivel

naţional, care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale. 1.5. Conformitate

O economie funcţională are doi actori principali cu interese

puternice – producătorii şi piaţa. Alţi doi actori, statul şi societatea civilă participă activ la procesul de dezvoltare a unei economii funcţionale.

Producătorii au ca cerinţă esenţială libera circulaţie a mărfurilor, fără nici o barieră tarifară. Această cerinţă este necesară pentru demonstrarea compatibilităţii tehnice şi de securitate a produsului cu piaţa care îl absoarbe.

Piaţa, reprezentată de consumatorii finali, lanţul de distribuţie (distribuitori, transportatori, comercianţi), solicită ca produsele să fie sigure şi să fie conforme cu specificaţiile.

Statul intervine atât prin legi şi reglementări tehnice, cât şi prin supravegherea pieţii, pentru a stopa introducerea pe piaţă a produselor neconforme cu cerinţele de securitate prevăzute de reglementări şi care pot afecta sănătatea, viaţa, mediul, proprietatea.

16

Societatea civilă este reprezentată de părţile interesate: patronate şi sindicate, organizaţiile de protecţie a drepturilor consumatorilor, organizaţii profesionale, organizaţii ecologiste etc.

Producătorii trebuie să garanteze că produsele pe care le oferă pieţei îndeplinesc cerinţele esenţiale.

Cerinţele esenţiale au în vedere, în special, protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor, protecţia proprietăţii şi a mediului şi includ toate acele cerinţe pe care legiuitorul european le-a considerat necesare pentru atingerea obiectivului unei directive.

Cerinţele esenţiale au un caracter obligatoriu. Numai produsele care îndeplinesc cerinţele esenţiale în

domeniu pot fi comercializate şi/sau utilizate. Cerinţele esenţiale trebuie aplicate în funcţie de pericolele

potenţiale şi/sau de riscurile inerente unui anumit produs. Ele definesc rezultatele care trebuie obţinute, sau pericolele potenţiale care trebuie avute în vedere, dar nu indică sau sugerează specificaţiile necesare pentru produs. Deci, producătorii trebuie să efectueze o analiză a riscului/hazardului, pentru a determina dacă un produs îndep1ineşte cerinţele esenţiale. Această analiză trebuie să fie realizată şi inclusă într-o documentaţie tehnică.

Producătorii pot alege soluţiile tehnice şi tehnologiile pe care le consideră adecvate în vederea îndeplinirii cerinţelor (fig. 2). În acest fel, materialele şi design-ul produsului pot fi adaptate la progresul tehnologic.

Fig. 2

17

Din punct de vedere conceptual, cerinţele esenţiale pot fi clasificate astfel:

− cerinţe care derivă din anumite pericole potenţiale asociate produsului (ex. rezistenţa fizică şi mecanică, inflamabilitate etc.).

− cerinţe legate de produs sau de performanţele sale (ex. prevederi privind materialele, design-ul, construcţia etc.).

− cerinţe care precizează obiectivul principal de protecţie, de exemplu cu ajutorul unei liste ilustrative.

Când un produs îndeplineşte cerinţele esenţiale spunem că acesta este conform. 1.6. Evaluarea conformităţii

Pentru a constata în ce măsură sunt îndeplinite cerinţele, se desfăşoară procesul de evaluare a conformităţii, prin care se realizează examinarea sistematică a gradului în care un produs, proces sau serviciu satisface condiţiile specificate. Evaluarea conformităţii se poate desfăşura pe domeniul reglementat (ansamblul activităţilor economice şi al produselor asociate acestora, pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi de utilizare), sau pe domeniul nereglementat.

Când produsele, procesele sau serviciile trebuie să respecte şi cerinţele unor reglementări naţionale/europene (legi, directive) se impune certificarea conformităţii acestora într-un sistem recunoscut de stat, chiar dacă se aplică marcajul european de conformitate CE.

Marcajul de conformitate este un simbol care se aplică pe produs, pe ambalajul acestuia şi/sau pe documentele însoţitoare şi are semnificaţia conformităţii produsului cu toate cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările aplicabile (directive sau legislaţia naţională de transpunere a acestor directive).

Marcajul de conformitate este obligatoriu pentru toate produsele care intră sub incidenţa directivelor din Noua Abordare şi Abordarea Globală. Acestea prevăd aplicarea marcajului de

18

conformitate prin care se conferă produselor în cauză dreptul de liberă circulaţie pe teritoriul UE.

Pentru aplicarea marcajului de conformitate, producătorul trebuie să efectueze controale şi încercări pentru a se asigura de conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale definite în reglementările tehnice care îi sunt aplicabile.

În figura 3 [15] este prezentată relaţia între marcajul CE (de securitate) aplicabil în domeniul reglementat şi marca de calitate aplicabilă în domeniul voluntar.

Fig. 3

Cadrul legislativ general necesar pentru evaluarea conformităţii produselor, în domeniile reglementate din România, se bazează pe Legea 608/2001– Legea evaluării conformităţii

19

produselor şi pe H.G. nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea naţională a laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi inspecţie care realizează evaluarea conformităţii produselor din domeniile reglementate.

De asemenea, Guvernul României, prin ministerului de resort, a elaborat Carta albă a infrastructurii calităţii şi evaluării conformităţii produselor, destinată sprijinirii activităţilor factorilor implicaţi.

În România, supravegherea pieţei este reglementată prin HG 891/2004, care stabileşte măsurile de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute de Legea 608/2001. 1.7. Proceduri pentru evaluarea conformităţii.

Procedurile de evaluare a conformităţii, la care pot fi supuse

produsele din domeniile reglementate de directivele Noii Abordări, sunt stabilite de fiecare directivă în parte şi se bazează pe combinaţiile a opt module, notate A...H, prezentate în tabelul 2.

Cele opt module notate cu A, B, C, D, E, F, G, H se referă la:

− stadiul de proiectare a produsului; − stadiul de producţie; − ambele stadii.

20

Tabelul 2. Modulele de evaluare a conformităţii

Modul Denumire modul Conţinut

1 2 2 A Controlul

intern al producţiei

Descrie procedura prin care producătorul s-au reprezentantul sau autorizat în România, care îndeplineşte obligaţiile producătorului, asigură şi declară că produsele în cauză satisfac cerinţele din reglementările tehnice aplicabile sub incidenţa cărora intră. Producătorul întocmeşte declaraţia de conformitate. Producătorul elaborează documentaţia tehnică prevăzută pentru acest modul, documentaţie care este pusă la dispoziţia autorităţilor naţionale pentru control, la cerere, pe o perioadă de minim 10 ani de la fabricarea ultimului produs. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie să asigure conformitatea produselor fabricate cu documentaţia tehnică menţionată şi cu reglementările tehnice aplicabile

Aa Controlul intern al producţiei

Corespunde modulului A, la care se adaugă următoarele cerinţe suplimentare.

I. Pentru fiecare produs fabricat, producătorul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în România efectuează una sau mai multe încercări asupra uneia sau mai multor caracteristici ale fiecărui produs. Aceste încercări se efectuează sub responsabilitatea unui organism notificat, ales de producător.

21

Tabelul 2 (continuare) 1 2 3 În timpul fabricaţiei, producătorul aplică

simbolul de identificare al organismului notificat. II. Un organism notificat, ales de către producător, efectuează sau dispune efectuarea de verificări ale produsului la intervale aleatoare. Se examinează un eşantion prelevat de la locul de producţie, efectuându-se încercările necesare prevăzute în standardele ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale. Ori de câte ori un produs nu este conform, organismul notificat trebuie să ia măsurile necesare

B Examinare de tip

Descrie etapele procedurii prin care un organism notificat constată şi atestă că un eşantion reprezentativ al procesului de fabricaţie în cauză îndeplineşte prevederile din reglementarea tehnică aplicabilă acestuia. Producătorul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în România înaintează cererea pentru examinarea de tip unui organism notificat ales de el. Solicitantul pune la dispoziţia organismului notificat un eşantion reprezentativ al procesului de fabricaţie, denumit tip. Organismul notificat poate solicita şi alte exemplare, dacă acest lucru este necesar pentru desfăşurarea programului de încercări.

22

Tabelul 2 (continuare) 1 2 3

Organismul notificat analizează documentaţia tehnică a produsului, verifică dacă „tipul” a fost fabricat în conformitate cu documentaţia.

Organismul notificat efectuează încercările necesare pentru a verifica dacă produsul satisface cerinţele esenţiale din reglementarea tehnică aplicabilă. Dacă „tipul” respectă prevederile reglementarilor tehnice aplicabile, organismul notificat eliberează solicitantului certificatul de conformitate.

Dacă producătorului i se refuză eliberarea certificatului de conformitate, organismul notificat furnizează argumente detaliate pentru acest refuz. În cazul în care producătorul aduce modificări produsului care a fost certificat, trebuie să informeze organismul notificat despre aceste modificări, pentru a se verifica dacă au fost afectate caracteristicile care atestă conformitatea cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile. Producătorul sau reprezentantul sau autorizat cu sediul în România păstrează, împreună cu documentaţia tehnică a produsului, certificatul de conformitate, o perioadă

23

Tabelul 2 (continuare) 1 2 3 de minim 10 ani de la data fabricării

ultimului produs. C Conformitat

ea cu tipul Descrie etapa prin care producătorul

sau reprezentantul său autorizat cu sediul în România asigură şi declară că produsele respective sunt conforme cu „tipul” care este descris în certificatul de conformitate şi sunt respectate cerinţele din reglementarea tehnică aplicabilă. Producătorul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în România întocmeşte declaraţia de conformitate. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de fabricaţie asigură conformitatea produselor fabricate cu „tipul” aprobat. Producătorul sau reprezentantul sau autorizat cu sediul în România păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate pentru o perioada de minim 10 ani de la data fabricării ultimului produs. Modulului C i se pot aplica următoarele cerinţe suplimentare: I. Pentru fiecare produs fabricat, producătorul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în România efectuează una sau mai multe încercări asupra uneia sau mai multor caracteristici ale produsului. Aceste încercări se efectuează sub responsabilitatea unui organism notificat, ales de producător. În procesul de fabricaţie, producătorul aplică simbolul

24

Tabelul 2 (continuare) 1 2 3 de identificare al organismului notificat.

II. Un organism notificat, ales de către producător, efectuează sau dispune efectuarea de verificări ale produsului la intervale aleatoare. Se examinează un eşantion prelevat dintre produsele finite, de către organismul notificat, efectuându-se încercările necesare, prevăzute în standardele ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale. În cazul în care un produs nu este conform, organismul notificat trebuie să ia măsurile necesare.

D Asigurarea calităţii producţiei

Este o completare la modulul B. Procedura acestui modul cuprinde etapele procedurii modulului B la care se adaugă următoarele: I. Producătorul aplică un sistem al calităţii aprobat pentru producţie, inspecţii şi încercarea produsului finit şi este supus supravegherii sub răspunderea organismului notificat. II. Sistemul calităţii trebuie să asigure conformitatea produselor cu tipul, aşa cum se specifică în certificatul de conformitate şi cu cerinţele din reglementările tehnice aplicabile. Producătorul deţine o documentaţie privind sistemul calităţii, sub forma de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Organismul notificat evaluează sistemul calităţii în conformitate cu standardul SR EN ISO 9001:2001 „Sisteme de management al

25

Tabelul 2 (continuare) 1 2 3

calităţii. Cerinţe.” Producătorul se angajează să îndeplinească toate obligaţiile care decurg din sistemul calităţii aprobat şi să menţină acest sistem la un nivel corespunzător şi eficient. III. Supravegherea producătorului se efectuează de către organismul notificat cu scopul de a se asigura ca producătorul îşi îndeplineşte corect obligaţiile care decurg din sistemul calităţii adoptat.

E Asigurarea calităţii produsului

Descrie procedura prin care producătorul asigură şi declară că produsele care fac obiectul evaluării sunt conforme cu „tipul” şi satisfac cerinţele reglementarilor tehnice aplicabile. Modulul E este ca o completare a modulului B, cu următoarele cerinţe suplimentare: I. Producătorul implementează şi aplică un sistem al calităţii certificat pentru inspecţie şi încercarea finală a produsului. Este obligatorie aplicarea standardului SR EN ISO 9001:2001 „Sisteme de management al calităţii. CERINŢE”. II. Organismul notificat evaluează sistemul calităţii producătorului, supraveghează şi efectuează audituri periodice.

F Verificarea produsului

Cuprinde procedura de la modulul B, la care se adaugă: Organismul notificat efectuează examinările şi încercările adecvate, la alegerea producătorului, fie

26

Tabelul 2 (continuare) 1 2 3 prin examinarea şi încercarea fiecărui

produs în parte, fie prin examinarea şi încercarea pe baze statistice, pentru a stabili conformitatea produsului cu cerinţele documentelor tehnice normative.

G Verificarea unităţii de produs

Descrie procedura prin care producătorul asigură şi declară că produsul în cauză, pentru care a fost emis un certificat de conformitate, este conform cu cerinţele reglementării tehnice aplicabile acestuia.

Producătorul emite declaraţia de conformitate. Organismul notificat examinează produsul şi face încercările adecvate aşa cum prevăd standardele care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale.

Organismul notificat aplica numărul său de identificare pe produs, emite un certificat de conformitate referitor la încercările efectuate.

H Asigurarea calităţii

Modulul acoperă domeniul proiectării, producţiei, inspecţiei şi încercării finale a produsului. Producătorul aplică un sistem al calităţii conform SR EN ISO 9001:2001 „SMC. CERINŢE”. Organismul notificat evaluează sistemul calităţii, supraveghează sistemul calităţii pentru proiectare şi producţie, verifică conformitatea proiectării cu cerinţele esenţiale şi eliberează certificatul de conformitate.

27

Noua abordare, ca modalitate inovativă de armonizare tehnică, permite producătorilor să aleagă soluţiile tehnice şi tehnologiile pe care le consideră adecvate în vederea îndeplinirii cerinţelor esenţiale.

Legiuitorul din Comunitatea Europeana determină procedura adecvată de evaluare a conformităţii ţinând seama de gradul de risc potenţial şi, deci, de nivelurile de protecţie şi siguranţă necesare. 2. Documentaţia necesară atestării conformităţii produselor pentru construcţii în România 2.1. Referinţe specifice produselor pentru construcţii

Atestarea conformităţii unui produs conduce la menţinerea parametrilor de performanţă ai produsului, asigurând o calitate ridicată a produsului final, şi la garantarea condiţiilor de securitate şi protecţie a vieţii şi a sănătăţii oamenilor, precum şi a mediului.

Principalele reglementări de referinţă din domeniu produselor pentru construcţii sunt:

DIRECTIVA 89/106/CEE – Armonizarea legilor, reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru construcţii;

Legea 10/1995 – Calitatea în construcţii; Legea 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor; Ordonanţa Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii; Legea nr. 503/2003 privind aprobarea Ordonanţei

Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii;

Hotărârea de Guvern nr. 622/2004 – Stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;

Hotărârea de Guvern nr. 796/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii de Guvern nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;

28

Procedura de evaluare şi desemnare a organismelor abilitate pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii;

Regulamentul privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii. 2.2. Atestarea conformităţii produselor pentru construcţii – cerinţe legale

Ideile esenţiale din documentaţia de bază legală, care permit elaborarea documentelor de lucru în vederea atestării conformităţii produselor, sunt sintetizate în cele ce urmează.

I. DIRECTIVA 89/106/CEE – Armonizarea legilor, reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru construcţii. Conform art. 13 din această directivă , Atestarea Conformităţii unui Produs (ACP) înseamnă, în esenţă, următoarele:

răspunzător pentru atestarea faptului că produsele sunt în conformitate cu cerinţele unei specificaţii tehnice este producătorul sau reprezentantul legal al acestuia;

produsul care face obiectul unei atestări a conformităţii va beneficia de prezumţia de conformitate cu specificaţiile tehnice: conformitatea se stabileşte prin intermediul încercărilor sau a altor dovezi, pe baza specificaţiilor tehnice şi potrivit prevederilor din ANEXA III, Directiva 89/106/CEE;

atestarea conformităţii unui produs presupune ca: − producătorul să dispună de un sistem al producţiei în

fabrică apt să asigure că producţia este conformă cu specificaţiile tehnice relevante;

− intervenţia unui organism de certificare notificat pentru a evalua şi supraveghea controlul producţiei sau produsul însuşi.

Deoarece produsele pentru construcţii fac parte din categoria produselor cu implicaţii majore asupra sănătăţii şi securităţii omului, este necesară eliberarea Certificatului de conformitate care dă dreptul producătorului sau reprezentantului (solicitantului) să

29

fixeze în mod corespunzător marcajul CE pe documentele comerciale însoţitoare.

Datorită variaţiei caracteristicilor produselor de construcţii care pot conduce la compromiterea în bună măsură a calităţii obiectivului construit şi datorită probabilităţii ridicate de apariţie a defectelor în timpul fabricaţiei, Directiva dă posibilitatea ca pentru fiecare produs în parte să se stabilească procedura cea mai puţin împovărătoare posibil, care să fie compatibilă cu cerinţele esenţiale.

În cazul în care produsul este neconform, se vor lua toate măsurile adecvate pentru a elimina neconformitatea. Dacă neconformitatea persistă, atunci se vor lua toate măsurile pentru a restricţiona sau interzice produsul.

În articolul 16 din Directivă se precizează că pentru produsele care nu au specificaţie tehnică aşa cum sunt ele definite în art. 4, la cerere, se va specifica că produsul este conform cu prevederile naţionale în vigoare, dacă acesta a satisfăcut încercările şi inspecţiile efectuate de către un organism notificat al statului respectiv, sau recunoscute echivalent de către acel stat.

Directiva obligă un stat membru al UE de a comunica comisiei şi celorlalte State Membre organismele de certificare şi de inspecţie şi laboratoarele de încercări pe care le-au desemnat în vederea efectuării de sarcinilor legate de Agrementul Tehnic European (ETA), certificate de conformitate, inspecţii şi încercări, indicând numele şi adresele lor, precum şi numele de identificare atribuite în prealabil de către Comisie.

II. LEGEA 10/1995 – Calitatea în construcţii. Această lege pune bazele sistemului calităţii în construcţii valabil pe teritoriul ţării sistem care reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a cestora. Sistemul calităţii în construcţii se compune din:

a) reglementările tehnice în construcţii; b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;

30

c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee; d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea

proiectelor şi a construcţiilor; e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii; f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi

încercări în activitatea de construcţii; g) activitatea metrologică în construcţii; h) recepţia construcţiilor; i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp; j) controlul de stat al calităţii în construcţii. Legea stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului

calităţii, reglementări, obligaţii şi răspunderi pentru actorii implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor, precum şi în postutilizarea lor (administratori şi utilizatori).

III. LEGEA 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor şi OG 71/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608. Această lege stabileşte cadrul legal, unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în România, din domeniile reglementate prevăzute în tabelul 3.

Produsele din domeniul reglementat se introduc pe piaţă şi se utilizează numai dacă satisfac cerinţele esenţiale, dacă conformitatea lor a fost evaluată conform procedurii de evaluare aplicabile şi dacă sunt marcate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice, aplicabile, în vigoare.

În Anexa 1 sunt enumeraţi o serie de termeni de specialitate utilizaţi în lucrare, definiţi de legea 608 şi HG 622.

Capitolul II al legii defineşte conţinutul Reglementărilor tehnice pe care le elaborează autorităţile în domeniu. Aceste reglementări tehnice sunt supuse aprobării guvernului.

În capitolul III se stabilesc principiile pe care se bazează procesul de evaluare a conformităţii, sarcinile producătorului, cine atestă şi elaborează certificatul de atestare a conformităţii.

Principiile care stau la baza procesului de evaluare a conformităţii sunt:

• competenţă şi imparţialitate;

31

• transparenţă şi credibilitate; • independenţă faţă de posibila predominare a oricăror

interese specifice; • asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului

profesional; • reprezentarea intereselor publice; • contribuţia la promovarea principiului liberei circulaţii a

produselor. Tabelul 3. Domenii reglementate [3]

Echipamente de joasă tensiune Recipiente sub presiune Jucării Produse pentru construcţii Compatibilitatea electromagnetică Maşini industriale Echipamente de protecţie personală Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată Aparatură medicală activă implantabilă Arzătoare cu combustibili gazoşi Cazane pentru apă caldă Explozibili utilizaţi în scopuri civile

Aparatură medicală Medii potenţial explozive Ambarcaţiuni de agrement Ascensoare Echipamente de refrigerare Echipamente sub presiune Echipamente terminale de telecomunicaţii Echipamente medicale de diagnosticare in vitro Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii Ambalaje şi deşeuri de ambalaje.

Obligaţiile producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia sunt:

− proiectarea şi realizarea produselor, respectând cerinţele esenţiale;

− întocmirea si deţinerea dosarului tehnic în forma, scopul şi pe perioada prevăzute de reglementările tehnice;

− aplicarea procedurilor pentru evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele – esenţiale, prevăzute de reglementările tehnice;

32

− întocmirea declaraţiei de conformitate, deţinerea rapoartelor de încercare, a certificatelor sau a altor documente ce atestă conformitatea, după caz;

− aplicarea marcajului de conformitate, după caz. Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale este atestată

prin declaraţia de conformitate întocmită de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia sau de un organism independent, desemnat sau după caz notificat.

Organismul de certificare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

disponibilitate de personal şi echipamente; independenţă şi imparţialitate în relaţiile directe şi

indirecte cu produ-cătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia; personal competent tehnic pentru evaluarea

conformităţii; asigurarea confidenţialităţii, păstrarea secretului profesional

şi integritatea; deţinerea unei asigurări de răspundere civilă, pentru cazul în

care răspunderea nu revine statului prin lege. Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de

complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia.

Reglementarea tehnică prevede, pentru fiecare categorie de produse din domeniul reglementat, una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru evaluarea conformităţii este formată din unul sau o combinaţie adecvată a următoarelor module:

a) modulul A – controlul intern; b) modulul B – examinarea de tip; c) modulul C – conformitatea cu tipul; d) modulul D – asigurarea calităţii producţiei; e) modulul E – asigurarea calităţii produsului; f) modulul F – verificarea produsului; g) modulul G – verificarea unităţii de produs; h) modulul H – asigurarea totală a calităţii.

33

Dacă din motive întemeiate procedurile enumerate mai înainte nu pot fi aplicate unei categorii de produse dintr-un domeniu reglementat, evaluarea conformităţii acestora se realizează conform prevederilor reglementării tehnice aplicabile.

În capitolul IV legea stabileşte modul în care se face desemnarea şi notificarea organismelor care urmează să realizeze sarcini specifice în legătură cu evaluarea cu evaluarea conformităţii în domeniul reglementat.

Capitolele V, VI şi VII din lege se ocupă de supravegherea pieţei, sancţiuni şi măsuri tranzitorii.

IV. HOTĂRÂREA DE GUVERN NR. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii. Aceasta cuprinde:

Prevederi generale HG stabileşte condiţiile de introducere pe piaţă a produselor

destinate utilizării în construcţii, denumite în continuare produse, în măsura în care cerinţele esenţiale referitoare la construcţii se referă la acestea.

În capitolul I sunt prezentate dispoziţiile generale cu privire la introducere pe piaţă a produselor de construcţii. Capitolul II precizează condiţiile de introducere pe piaţă a produselor de construcţii. Produsele destinate utilizării în construcţii pot fi introduse pe piaţă numai dacă sunt adecvate utilizării preconizate.

Rezultă că produsele destinate utilizării în construcţii au acele caracteristici încât construcţiile în care urmează a fi încorporate, asamblate, aplicate sau instalate, dacă sunt corect proiectate şi executate, pot să satisfacă cerinţele esenţiale ale construcţiilor.

Cerinţele esenţiale pentru o construcţie trebuie satisfăcute pe întreaga durată de viaţă a acesteia, în condiţiile unei mentenanţe normale.

Cerinţele esenţiale pentru o construcţie, care pot influenţa caracteristicile tehnice ale unui produs, exprimate în termeni de obiectivitate, aşa cum sunt ele definite în lege, au în vedere, în general, acţiuni previzibile. Acestea sunt:

34

a) Rezistenţă mecanică şi stabilitate. Construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, în urma încărcărilor probabile exercitate asupra lor în timpul construirii şi în exploatare să nu determine nici unul dintre evenimentele următoare:

• prăbuşirea în întregime sau a unei părţi din construcţie; • deformaţii de o mărime inadmisibilă; • deteriorări ale unor părţi ale construcţiei, ale instalaţiilor sau

echipamentelor înglobate ca rezultat al unor deformaţii importante ale structurii portante;

• distrugeri determinate de evenimente accidentale, disproporţionate ca mărime în raport cu cauzele primare.

b) Securitate la incendiu. Proiectarea şi realizarea construcţiilor trebuie să se facă cu luarea în considerare a următorilor parametri:

− stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată pentru o perioadă determinată de timp;

− apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fie limitate;

− propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată;

− utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte mijloace;

− să fie luată în consideraţie securitatea echipelor de intervenţie.

c) Igienă, sănătate şi mediu înconjurător. La proiectarea şi executarea unei construcţii trebuie avut în vedere ca aceasta să nu constituie o ameninţare pentru ocupanţi sau vecini ca urmare a factorilor enumeraţi mai jos:

degajării de gaze toxice; prezenţei în aer a unor particule sau gaze periculoase; emisiei de radiaţii periculoase; poluării sau contaminării apei sau solului; evacuării defectuoase a apelor reziduale, a fumului şi a

deşeurilor solide sau lichide;

35

prezenţei umidităţii în părţi ale construcţiei sau pe suprafeţele interioare ale acesteia.

d) Securitate în exploatare. Proiectarea şi executarea construcţiilor trebuie realizate astfel încât utilizarea sau funcţionarea lor să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidentare, precum alunecare, cădere, lovire, ardere, electro-cutare şi rănire ca urmare a unei explozii.

e) Protecţie împotriva zgomotului. Proiectarea şi executarea unei construcţiilor trebuie realizate astfel încât zgomotul perceput de ocupanţi sau de persoanele aflate în apropiere să fie menţinut la un nivel atât de scăzut încât să nu afecteze sănătatea acestora şi să le permită să doarmă, să se odihnească şi să lucreze în condiţii satisfăcătoare.

f) Economia de energie şi izolarea termică. Proiectarea şi executarea construcţiilor trebuie realizată astfel încât consumul de energie necesar pentru utilizarea construcţiei să rămână scăzut în raport cu condiţiile climatice locale, însă fără a afecta confortul termic al ocupanţilor.

În capitolul III sunt definite specificaţiile tehnice şi documentele tehnice directoare. Din categoria specificaţiilor tehnice şi a documentelor tehnice directoare fac parte:

• standardele naţionale care transpun standardele europene referitoare la terminologie, metode de încercare sau alte metode de lucru, care servesc la aplicarea specificaţiilor tehnice armonizate;

• standardele naţionale care transpun standardele europene care tratează proiectarea şi execuţia construcţiilor;

• ghiduri de interpretare a cerinţelor esenţiale, reprezentând versiunea oficială în limba română a documentelor interpretative;

• regulamentele specifice cu privire la clasificări, proceduri şi alte cerinţe, stabilite la nivel european şi acceptate de România;

• alte documente tehnice directoare care transpun documente relevante elaborate la nivel comunitar, precum ghidurile pentru agrementele tehnice europene, ghidurile şi comunicările Comisiei CE etc.

36

Lista care cuprinde indicativele de referinţă ale standardelor române care transpun standarde europene armonizate şi ale specificaţiilor tehnice recunoscute se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii.

Capitolul IV al Hotărârii stabileşte pentru ce produse se acordă Agrementul Tehnic European (ETA). ETA se acordă următoarelor produse:

− produse pentru care nu există nici un standard european armonizat, în vigoare, în lucru sau ca intenţie de elaborare sau nici un standard naţional recunoscut;

− produse care se abat în mod semnificativ de la standardele armonizate sau de la standardele naţionale recunoscute.

Observaţie: ETA se poate acorda şi produselor pentru care a fost emis mandat pentru un standard armonizat, prevedere care se aplică până la intrarea în vigoare a standardului armonizat.

Capitolul V al Hotărârii defineşte condiţiile pentru atestarea conformităţii produselor.

Răspunzător pentru atestare conformităţii produsului cu cerinţele unei specificaţii tehnice este producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia.

Produsele care fac obiectul unei atestări a conformităţii vor beneficia de prezumţia de conformitate cu specificaţiile tehnice prevăzute la art. 7 alin (1) din hotărâre. Conformitatea va fi stabilită prin încercări sau alte verificări pe baza specificaţiilor tehnice şi potrivit prevederilor anexei 3 din hotărâre.

Conform HG 622 se pot utiliza următoarele metode de control al conformităţii (selecţia şi combinarea metodelor pentru fiecare sistem determinat depind de cerinţele specifice produsului sau unui grup de produse):

• încercări iniţiale de tip ale produsului, efectuate de către producător sau de un organism notificat;

• încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei potrivit unui plan de încercări prestabilit, efectuate de către producător sau de un organism notificat;

37

• încercări prin sondaj pe eşantioane prelevate de la locul producţiei, de pe piaţă sau dintr-un şantier, efectuate de către producător sau de către un organism notificat;

• încercări pe eşantioane prelevate dintr-un lot pregătit pentru livrare sau deja livrat, efectuate de către producător sau de către un organism notificat;

• controlul producţiei în fabrică; • inspecţia iniţială a locului de producţie şi a controlului

producţiei în fabrică, efectuată de către un organism notificat; • supravegherea, aprecierea şi evaluarea continuă a

controlului producţiei în fabrică, efectuată de către un organism notificat.

Prin control al producţiei în fabrică se înţelege controlul intern permanent exercitat de producător. Acesta trebuie să conţină toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de producător, documentate în mod sistematic sub forma unor politici şi proceduri scrise.

Documentaţia scrisă asupra sistemului de control al producţiei în fabrică trebuie să asigure stabilirea corespondenţei cu elementele aplicabile ale unui sistem de asigurare a calităţii şi să permită verificarea realizării caracteristicilor cerute pentru produs şi a modului efectiv de operare al sistemului de control al producţiei în fabrică (CPF).

Sisteme de atestare a conformităţii (Anexa 3 din HG 622) Sistemele de atestare a conformităţii produselor se definesc în

funcţie de repartizarea sarcinilor între producător şi organismele notificate şi se codifică într-o notaţie numerică de la 1 la 4, exprimând nivelul de exigenţă în ordine descrescătoare, după cum urmează (v. schema din fig. 4, [6]):

Sistem 1+ : Certificarea conformităţii produsului de către un organism de certificare notificat pe bază de:

Sarcinile producătorului: a) controlul producţiei în fabrică;

38

b) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după un plan de încercări prestabilit.

Sarcinile organismelor notificate: a) încercări iniţiale de tip ale produsului; b) inspecţia iniţială a locului de producţie şi a controlului

producţiei în fabrică; c) supravegherea continuă, evaluarea şi acceptarea controlului

producţiei în fabrică (CPF); d) încercări prin sondaj pe eşantioane prelevate de la locul

producţiei, de pe piaţă sau de pe şantiere. Sistem 1: Certificarea conformităţii produsului de către un

organism de certificare notificat pe bază de: Sarcinile producătorului: a) controlul producţiei în fabrică; b) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după

un plan de încercări prestabilit. Sarcinile organismelor notificate: a) încercări iniţiale de tip ale produsului; b) inspecţia iniţială a locului producţiei şi a CPF; c) supravegherea continuă, evaluarea şi acceptarea CPF. Sistem 2+: Declaraţia de conformitate a produsului (de primul

tip) dată de producător pe bază de: Sarcinile producătorului: a) încercări iniţiale de tip ale produsului; b) controlul producţiei în fabrică; c) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după

un plan de încercări prestabilit. Sarcinile organismelor notificate: a) certificarea controlului producţiei în fabrică pe baza; b) inspecţiei iniţiale a locului producţiei şi a CPF; c) supravegherea continuă, evaluarea şi acceptarea CPF. Sistem 2: Declaraţia de conformitate a produsului (de primul

tip) dată de producător pe bază de: Sarcinile producătorului: a) încercări iniţiale de tip ale produsului;

39

b) controlul producţiei în fabrică; c) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după

un plan de încercări prestabilit.

Fig.4

40

Sarcinile organismelor notificate: a) certificarea controlului producţiei în fabrică pe baza; b) ) inspecţiei iniţiale a locului de producţie şi a CPF. Sistem 3: declaraţia de conformitate a produsului (de al doilea

tip) dată de producător, pe bază de: Sarcinile producătorului: a) controlul producţiei în fabrică. Sarcinile laboratorului notificat: a) încercări iniţiale de tip ale produsului. Sistem 4 : Declaraţia de conformitate a produsului (de al

treilea tip) dată de producător, pe baza următoarelor sarcini efectuate de el însuşi:

a) încercări iniţiale de tip ale produsului; b) controlul producţiei în fabrică.

Organisme implicate în atestarea conformităţii In raport cu funcţiunile organismelor implicate în atestarea

conformităţii, trebuie făcută distincţie între: − organisme de certificare, care sunt organisme

independente, guvernamentale sau neguvernamentale şi care au competenţa şi responsabilitatea de a efectua certificarea conformităţii corespunzător unor reguli prestabilite de procedură şi de management;

− organisme de inspecţie, reprezentate prin organismele independente, care au organizarea, personalul, competenţa şi integritatea necesare pentru a executa, conform unor criterii specificate, funcţiuni precum evaluarea, recomandarea acceptării şi auditul ulterior al operaţiilor de control al producţiei realizate de producător, ca şi eşantionarea şi evaluarea produselor conform criteriilor specificate;

− laboratoare de încercări, respectiv, laboratoarele care măsoară, examinează, încearcă, etalonează sau determină în orice alt fel caracteristicile sau performanţele materialelor sau produselor; sarcinile laboratoarelor de încercări por fi îndeplinite de acelaşi organism sau de organisme diferite, în cazul din urmă organismele de inspecţie şi laboratoarele de încercări implicate în

41

atestarea conformităţii executându-şi sarcinile în numele organismului de certificare.

Criteriile privind competenţa, imparţialitatea şi integritatea organismelor de certificare, a organismelor de inspecţie şi a laboratoarelor de încercări sunt prezentate în anexa 4 din HG 622.

Marcajul de conformitate CE Marcajul CE trebuie să respecte elementele de identificare

prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001. Marcajul CE trebuie să fie urmat de numărul de identificare al

organismului implicat în faza de control al producţiei şi însoţit de următoarele informaţii:

• numele sau marca de identificare a producătorului; • ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat

marcajul; • numărul Certificatului de conformitate EC, dacă e cazul; • indicaţii pentru identificarea caracteristicilor produsului pe

baza specificaţiilor tehnice; • indicativele directivelor comunitare aplicate.

Certificatul de conformitate EC Certificatul de conformitate EC trebuie să conţină următoarele

informaţii: numele şi adresa organismului de certificare; numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului

autorizat al acestuia; descrierea produsului, precizând tipul, identificarea,

utilizarea etc; specificaţiile tehnice cu care este conform produsul; condiţiile particulare de utilizare a produsului; numărul Certificatului; condiţiile şi perioada de valabilitate a Certificatului, după

caz; numele şi funcţia persoanei abilitate să semneze

Certificatul.

Declaraţia de conformitate EC

42

Declaraţia de conformitate EC trebuie să conţină următoarele informaţii:

• numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului autorizat al acestuia, stabilit pe teritoriul Uniuni Europene;

• descrierea produsului, precizând tipul, identificarea, utilizarea etc;

• specificaţiile tehnice cu care este conform produsul; • condiţiile particulare de utilizare a produsului; • numele şi adresa organismului notificat, dacă e cazul; • numele şi funcţia persoanei abilitate să semneze Declaraţia

de conformitate în numele producătorului sau al reprezentantului autorizat al acestuia.

Observaţie: Certificatul şi declaraţia de conformitate trebuie prezentate în limba sau limbile oficiale ale statului membru ai Uniunii Europene în care produsul urmează a fi folosit.

În figura 5 [9] este prezentată schema atestării conformităţii unui produs pentru construcţii.

În capitolul VI al HG 622 sunt stabilite procedurile speciale pentru un produs care intră în categoria celor pentru care nu există specificaţie tehnică precum şi modul de tratare a acestor produse.

Să presupunem că pentru anumite produse nu există specificaţii tehnice armonizate sau agrement tehnic european (ETA) respectiv nu există specificaţii tehnice recunoscute, altele decât standardele armonizate sau ETA. În acest caz statul membru de destinaţie al produsului poate considera, la cerere pentru cazuri individuale, că produsul este conform cu prevederile sale naţionale în vigoare, dacă se respectă următoarea condiţie: produsul s-a dovedit corespunzător în urma încercărilor şi inspecţiilor efectuate de către un organism notificat în statul membru producător, potrivit metodelor în vigoare în statul membru de destinaţie s-au recunoscute ca echivalente de către respectivul stat membru.

Statul membru producător va informa statul membru de destinaţie asupra organismului pe care intenţionează să-l notifice pentru efectuarea încercărilor şi inspecţiilor conform reglementărilor aplicabile în statul de destinaţie. În caz de litigiu,

43

statul membru care are obiecţiuni va informa în scris Comisia Europeană.

Toate rapoartele şi documentele de atestare a conformităţii, eliberate de statul membru producător au acelaşi statut ca şi documentele naţionale corespondente. În România, în calitate de stat membru producător sau de destinaţie, pentru produsele menţionate la capitolul VI din lege, atribuţiile se exercită de autoritatea competentă în domeniul produselor pentru construcţii.

În capitolul VII din HG 622 este stabilită procedura de notificare a organismelor de certificare, a laboratoarelor de încercări şi a organismelor de inspecţie. Din anexa 4 la HG 622 rezultă că organismele de certificare, laboratoarele de încercări şi organismele de inspecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minimale:

1) să dispună de personal specializat şi de necesarul de mijloace şi echipamente adecvate;

2) personalul să dovedească competenţă tehnică şi integritate profesională;

3) conducerea şi personalul tehnic să acţioneze imparţial, la efectuarea încercărilor, la întocmirea rapoartelor, la eliberarea certificatelor şi la executarea supravegherii, în raport cu toate sferele, grupurile sau persoanele care au un interes direct sau indirect asupra produselor;

4) să fie asigurată păstrarea secretului profesional de către personalul implicat;

5) să deţină o asigurare de răspundere civilă, atunci când răspunderea nu revine statului prin lege;

6) să participe efectiv la cooperarea europeană în cadrul Grupului Organismelor Notificate în domeniul produselor pentru construcţii.

Autoritatea competentă trebuie să verifice periodic dacă se menţine îndeplinirea condiţiilor prevăzute la pct. 1 şi 2.

Capitolul VIII al HG 622 se referă la aspecte privind supravegherea pieţei şi stabileşte organele de control pentru supravegherea pieţi precum şi activităţile principale de

44

supraveghere. Organele de control pentru supravegherea pieţei, conform Art. 33 din HG 622 ia măsurile adecvate pentru retragerea produselor respective de pe piaţă, interzicerea introducerii lor pe piaţă şi restricţionarea liberei lor circulaţii, informând în scris autoritatea competentă în domeniul produselor pentru construcţii indicând motivele deciziei adoptate.

Fig. 5

45

Capitolele IX, X şi XI conţin măsuri tranzitorii cu privire la condiţiile de introducere pe piaţa românească a produselor până la aderarea României la UE, sancţiuni pentru nerespectarea legii şi dispoziţii finale.

V. PROCEDURA DE EVALUARE ŞI DESEMNARE a organismelor abilitate pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii stabileşte regulile şi criteriile de atestare şi de desemnare a organismelor, denumite organisme în domeniul produselor pentru construcţii abilitate să realizeze sarcini specifice privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii. Acest domeniu este reglementat prin Hotărârea Guvernului 622/2004 cu modificările introduse de HG 796/2005 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor de construcţii.

Organismele în domeniul produselor pentru construcţii realizează evaluarea conformităţii produselor în domeniul reglementat de Legea nr. 608/2001.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 102/2003, în domeniul produselor pentru construcţii se desemnează organisme pentru exercitarea următoarelor funcţii:

− certificarea conformităţii produselor; − certificarea conformităţii CIP; − inspecţie; − laboratoare de încercări. Problemele legate de condiţiile de desemnare, solicitarea

desemnării, evaluarea solicitării, acordarea desemnării, supravegherea organismelor desemnate, limitarea, suspendarea şi retragerea desemnării şi responsabilităţile pentru autorităţi şi comisiile de desemnare sunt specificate în procedură.

VI. REGULAMENT PRIVIND ATESTATEA conformităţii produselor pentru construcţii.

Regulamentul stabileşte, conform Hotărârii Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, procedurile aferente sistemelor prin care se atestă conformitatea cu specificaţiile tehnice relevante a diferitelor familii şi tipuri de produse pentru construcţii. Procedurile

46

aferente sistemelor de atestare a conformităţii prevăzute în regulament sunt cele definite la pct. 2 din anexa nr. 3 a HG nr. 622/2004.

Regulamentul stabileşte în cele trei anexe ale sale produsele şi familiile de produse în funcţie de cerinţele specificate şi definite în HG 622/2004 după cum urmează:

1. Anexa I conţine denumirea produselor şi familiilor de produse care vor avea conformitatea atestată printr-o procedură în care producătorul are sub unica sa responsabilitate menţinerea unui sistem de control al producţiei în fabrică apt să asigure că produsul este în conformitate cu specificaţiile tehnice relevante.

2. Anexa II conţine denumirea produselor şi familiilor de produse care vor avea conformitatea atestată printr-o procedură în care, pe lângă sistemul de control al producţiei în fabrică efectuat de producător, un organism de certificare notificat este implicat în evaluarea şi supravegherea controlului producţiei sau a produsului însuşi.

3. Anexa III conţine prevederile necesare pentru aplicarea procedurilor de atestare a conformităţii produselor, şi care se regăsesc în standardele române care transpun standarde europene armonizate sau se stabilesc în agrementele tehnice europene, realizate conform regulamentului prevăzut la pct.3 din anexa nr.2 a HG nr.622/2004.

Prevederile regulamentului se adresează următoarelor entităţi, care exercită următoarele atribuţii şi activităţi specifice:

• producătorilor sau reprezentanţilor autorizaţi ai acestora, aşa cum sunt definiţi la art. 4 alin. (l) din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările ulterioare, pentru alegerea procedurii adecvate produsului lor, potrivit utilizărilor preconizate pentru produsul respectiv şi în funcţie de nivelul(urile) sau clasa(ele) în care se încadrează acesta;

• organismelor pentru atestarea conformităţii – „organisme de certificare, organisme de inspecţie şi laboratoare de încercări” – care solicită desemnarea sau notificarea şi care au fost desemnate/notificate, pentru alegerea domeniului(ilor) specifice în

47

care pot să opereze şi pentru stabilirea şi aplicarea procedurilor proprii în concordanţă cu sarcinile prevăzute;

• organismului naţional de acreditare şi autorităţilor competente pentru desemnarea/notificarea organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, pentru definirea domeniilor de desemnare specifice şi a cerinţelor aferente pentru acreditare şi desemnare în domeniile respective;

• elaboratorilor de agremente tehnice europene, pentru includerea în acestea a procedurilor indicate;

• autorităţilor de supraveghere a pieţei, pentru constatarea neconformităţilor şi stabilirea măsurilor corective necesare;

• Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii, pentru efectuarea evaluărilor referitoare la specificaţii tehnice şi la organisme pentru atestarea conformităţii produselor.

Anexele I, II, III la regulament se actualizează periodic în corelare cu deciziile Comisiei Europene privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului care se publică în Monitorul Oficial al României. 3. Procedura de atestare a conformităţii produselor pentru construcţii. Certificarea maşinilor şi echipamentelor noi pentru construcţii 3.1. Documente de referinţă

Având la bază cerinţele esenţiale privind calitatea produselor pentru construcţii prevăzute de Directiva 89/106 CEE şi Legea 10/1995, precum şi cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate prevăzute de Directiva 98/37 CEE şi Legea 319/2006, atestarea conformităţii produselor pentru construcţii se constituie într-o procedură de sinteză a cărei aplicabilitate este general valabilă pentru acest domeniu.

48

Procedura de atestare a conformităţii produselor pentru construcţii precizează etapele obligatorii care trebuie parcurse şi activităţile desfăşurate aferente lor.

Documentele de referinţă care au stat la baza întocmirii acestei proceduri sunt:

− SR EN 45011/2001 – Criterii generale pentru organismele de certificare care efectuează certificarea produselor;

− SR EN ISO 9000/2001 – Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular;

− SR EN ISO 9001/2001 – Sisteme de management al calităţii. Cerinţe;

− Legea 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor; − HG 622/2004 – Stabilirea condiţiilor de introducere pe

piaţă a produselor pentru construcţii. 3.2. Etapele necesare certificării produselor pentru construcţii.

Etapele necesare atestării conformităţii produselor se desfăşoară pe baza unor proceduri bine documentate elaborate de fiecare Organism de Certificare în parte având la bază documentele de referinţă enumerate în paragraful 3.1.

Organismele de certificare trebuie să fie acreditate RENAR şi notificate.

ETAPA I. Iniţierea certificării. Iniţierea certificării (v. schema din fig. 6, [16,17]) se desfăşoară pe baza unei proceduri specifice. Iniţierea certificării începe cu depunerea unei solicitări exprese la un organism de certificare acreditat RENAR pentru efectuarea certificării conformităţii produselor.

Pe baza solicitării, solicitantul primeşte de la secretariatul Organismului de certificare următoarele documente, pentru a fi analizate, completate, semnate şi înregistrate:

• formular de cerere pentru certificarea produsului; • chestionar de evaluare preliminară;

49

• date generale despre certificare. Formularele completate, semnate şi înregistrate se depun la

secretariatul organismului de certificare. Odată cu aceste formulare, obligatoriu se depune şi documentaţia tehnică a produsului, în limba română, care urmează a fi supus certificării.

Documentaţia tehnică a produsului presupune depunerea Standardului de produs şi a Caietul de sarcini prin care se vor stabili condiţiile tehnice de calitate ale produsului şi ale elementelor sale componente, precum şi regulile şi metodelor de verificare a condiţiilor tehnice.

Caietul de sarcini trebuie să cuprindă următoarele informaţii despre produsul supus certificării:

− domeniul de utilizare; − terminologie; − elemente componente; − condiţii tehnice de realizare, urmărind cerinţele de calitate

pentru produs, specificate în legislaţia în vigoare (v. documentele de referinţă enumerate mai sus);

− instrucţiuni de manipulare şi transport; − condiţii generale de punere în operă şi exploatare. Observaţie: Organismul de certificare acreditat RENAR are,

pentru fiecare domeniu de competenţă, o listă de verificări pentru produsele supuse certificării.

După preluarea documentelor, secretariatul Organismului de certificare înregistrează aceste documente într-un Registru unic de evidenţă, după care le pune la dispoziţia conducerii organismului pentru analiză. Persoana desemnată pentru analiza dosarului împreună cu specialistul coordonator al domeniului stabileşte echipa de lucru format dintr-un evaluator şi unul sau mai mulţi auditori.

De asemenea, din cadrul echipei de lucru o persoană va fi numită responsabil de lucrare şi conducător al echipei de audit (auditor şef).

50

Fig.6

51

Dacă echipa de lucru, astfel formată, constată îndeplinirea tuturor condiţiilor privind începerea activităţii de certificare, se înfiinţează Dosarul de Produs. Pentru întocmirea dosarului de produs furnizorul va trebui să depună următoarea documentaţie:

• Certificatul de Autorizare al Laboratorului propriu sau Contractul încheiat cu un Laborator autorizat de grad I sau II sau acreditat RENAR;

• Fişa de inspecţie tehnică şi Raportul de Inspecţie al instalaţiei echipamentului, utilajului sau maşinii au ajutorul căreia se fabrică produsul, întocmite de către un organism de inspecţie acreditat RENAR.

Dosarul de produs va cuprinde în mod obligatoriu: − denumirea produsului cu toate datele pentru identificare; − furnizorul (solicitantul) sau reprezentantul legal al acestuia,

cu toate datele de identificare; − documente de referinţă; − data iniţierii certificării; − data emiterii certificatului. După întocmirea Dosarului de produs, responsabilul de lucrare

stabileşte Schema de certificare pentru produs. Responsabilul de lucrare împreună cu Şeful unui laborator

acreditat RENAR va stabili programul de încercări pentru produs. În tabelul 4 sunt prezentate, orientativ, obiectivele cuprinse în

planul de încercări, datele înregistrate şi alte documente. Tabelul 4. Datele înregistrate şi alte documente pentru planul

de încercări (orientativ) Nr. crt. Obiective Datele înregistrate şi alte documente

1 2 31. Cerinţe

specificate Caiet de sarcini la contract sau rezumatul cerinţelor

2. Materii prime care intră în structura produsului

Numele furnizorilor şi sursele, certificate de conformitate, sau/şi declaraţii de conformitate, agremente tehnice, agremente tehnice europene (ETA)

52

Tabelul 4 (continuare) 1 2 3 3. Prelevarea

probelor pentru executarea încercărilor

Prelevarea probelor, se efectuează conform specificaţiilor tehnice în vigoare

4. Încercări asupra materialelor componente

Data şi rezultatele încercărilor. Nu se admit materiale necertificate de Organisme de Certificare şi laboratoare acreditate RENAR.

5. Încercări asupra produsului final

Data şi locul prelevării probei; Destinaţia în lucrare, dacă este cunoscută; Numărul şi codul epruvetelor pentru încercări; Caracteristicile tehnice, de exploatare, fizico-mecanice; Cerinţe de securitatea muncii; Cerinţe de securitatea mediului.

6. Evaluarea conformităţii

Conformitate/neconformitate cu specificaţiile

7. Livrare Numele cumpărătorului; Identificarea şantierului, de exemplu locul de punere în operă; Numărul şi data bonului (ordinului ) de livrare; Bonul de livrare; Instrucţiuni de ambalare, transport, depozitare, utilizare, punere în operă (funcţiune), etc.

Oservaţie: Toate obiectivele şi datele înregistrate marcate la punctele 2, 3, 4, 5 vor fi stabilite în mod concret în funcţie de produsul care se certifică.

53

ETAPA a II-a. Auditul furnizorului. Auditul este un proces sistematic, independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit. Auditul calităţii se aplică în mod caracteristic unui sistem de management sau unor elemente ale acestuia, proceselor, produselor sau serviciilor.

Auditul se poate utiliza şi pentru examinarea sistematică a altor sisteme de management, de exemplu, mediul atât în interesul protecţiei mediului cât şi al dezvoltării sistemului de management de mediu. În funcţie de scopul auditului, indiferent de sistemul de management implementat într-o organizaţie se identifică mai multe tipuri de audituri. Oricare ar fi tipul de audit acesta se bazează pe o serie de documente, unele pregătitoare (programare, plan de audit, listă de verificare), altele de lucru (fişe pentru consemnarea constatărilor) şi altele de raportare a rezultatelor auditului şi de urmărire (raport de audit, raport de neconformitate etc.).

Auditurile interne (audituri de primă parte), cât şi cele externe (auditurile de terţă parte) au de regulă o periodicitate, o planificare şi o metodă, conferindu-le un caracter sistematic.

Auditul furnizorului se desfăşoară după un plan de audit (în Anexa 2 este prezentat, orientativ, un de plan de audit) care va fi transmis auditatului pentru pregătirea dovezilor în vederea evaluării sistemului de management sau a elementelor acestuia, a proceselor, produselor şi serviciilor.

Planul de audit se întocmeşte de către responsabilul de lucrare şi de către colectivul de lucru.

Planul de audit va cuprinde următoarele date: • data şi locul de desfăşurare al auditului; • condiţii de confidenţialitate; • programul de lucru etc. Documentele necesare activităţii de audit sunt: − Chestionar de audit pentru evaluarea

producătorului/solicitantului; − Formular pentru înregistrarea observaţiilor din timpul

auditului;

54

− Centralizator pentru neconformităţi şi planul de acţiuni corective.

Auditul producătorului se desfăşoară pe două direcţii: a) Verificarea documentelor aferente sistemului calităţii

adoptat şi implementat de furnizor; b) Verificarea fluxului tehnologic de fabricare a produselor,

respectiv inspecţia echipamentelor tehnologice de fabricare realizată de un Organism de inspecţie de terţă parte. Verificarea fluxului tehnologic se realizează odată cu inspecţia tehnică de terţă parte şi va cuprinde în mod obligatoriu verificări şi încercări specifice următoarelor domenii de referinţă:

• Comanda pentru realizarea produsului, determinarea cerinţelor referitoare la produs, comunicarea cu clientul şi comunicare internă.

• Proiectarea produsului (comandă proiect, descrierea produsului, fază proiectare – DE, DT, DA – verificarea şi aprobarea proiectului, documente de referinţă utilizate, cine este proprietarul proiectului, cum este protejat proiectul, cine îl poate utiliza, înregistrări şi responsabilităţi).

• Lansarea în fabricaţie a produsului (comandă la atelier, înregistrări şi responsabilităţi, etapele de fabricaţie, înregistrări şi responsabilităţi pe etape, comenzi către aprovizionare conform specificaţiei de materiale înregistrări şi responsabilităţi).

• Aprovizionarea cu materiale pentru realizarea produsului (furnizori, selecţie furnizori-criteriile de selecţie a furnizorilor acceptaţi, comenzi către furnizori, recepţia materialelor aprovizionate, documentele de însoţire a materialelor aprovizionate – certificate de conformitate, declaraţii de conformitate, depozitarea şi păstrarea materialelor aprovizionate).

• Documentaţia de execuţie a produsului pe faze (execuţia componentelor produsului, controlul interfazic, montajul general al produsului, recepţia finală a produsului, identificare, trasabilitate, manipulare, ambalare, protejare, depozitare, păstrare, livrare şi furnizare de service).

55

• Controlul DMM (înregistrări şi responsabilităţi): necesarul de DMM (dispozitive de măsurare şi monitorizare); identificarea DMM; etalonarea sau verificarea DMM; protejarea DMM; utilizarea neintenţionată a DMM neconform.

• Resurse umane implicate în realizarea procesului de fabricaţie (asigurarea resurselor, competenţa, conştientizarea şi instruirea resurselor umane implicate în realizarea produsului, educaţie, experienţă, instruire, calificări).

• Infrastructura necesară realizării procesului de fabricare a produsului (clădiri, spaţii de lucru, facilităţi; echipamente de lucru; servicii auxiliare de susţinere), se face în mod obligatoriu următoarele: verificarea îndeplinirii funcţionării echipamentelor în condiţii de securitate conform Legii 136/1996; verificarea îndeplinirii condiţiilor privind protecţia mediului conform Legii 137/1995; verificarea fişei de urmărire a mentenanţei echipamentelor conform NE 003-1997, în vederea asigurării parametrilor tehnici şi de exploatare precizaţi de producător.

• Mediul de lucru: se verifică dacă se respectă cerinţele legate de protecţia muncii, securitate şi sănătate la locul de muncă; factori umani (promovarea lucrului în echipă, ergonomia locului de muncă, reguli de siguranţă; factori fizici (căldură, ventilaţie, apă, lumină, zgomot, igiena grupurilor sanitare, vibraţii).

• Procesul de măsurare, analizare, îmbunătăţire va cuprinde verificarea dovezilor referitoare la: satisfacţia clientului, audituri intern, monitorizarea proceselor, monitorizarea şi măsurarea produsului, controlul produsului neconform, acţiuni corective, acţiuni preventive.

Observaţiile şi concluziile echipei de audit referitoare la activităţile şi documentele verificate sunt înregistrate şi se păstrează în dosarul de produs.

Raportul de audit se elaborează de către auditorul şef, în colaborare cu membrii echipei de audit şi conţine, minim, următoarele informaţii:

− identificarea auditatului;

56

− identificarea obiectivelor auditului; − identificarea domeniului de audit; − identificarea activităţilor şi a documentelor auditate; − perioada de audit; − neconformităţi constatate; − acţiuni corective propuse de către auditat; − termene de implementare a acţiunilor corective; − lista de difuzare a raportului de audit. Dacă Organismul de certificare identifică neconformităţi ale

procesului de producţie sau ale controlului producţiei, el trebuie să prezinte auditatului neconformităţile observate şi să acorde Managementului auditat o perioadă de timp minimă pentru efectuarea investigaţiilor necesare pentru stabilirea acţiunilor corective.

Propunerile de acţiuni corective vor fi trimise ulterior echipei de audit pentru acceptare/aprobare.

Dacă echipa de audit acceptă/aprobă acţiunile corective propuse (care trebuie să includă un grafic de timp adecvat), va comunica această hotărâre firmei şi va face demersuri pentru efectuarea auditului de verificare la un termen corespunzător.

Dacă la efectuarea verificării oficiale privind eficacitatea implementării acţiunilor corective, echipa auditoare constată eliminarea neconformităţilor, aceasta va înregistra acest lucru în mod oficial (de preferinţă în formularul original al raportului de audit), iar auditul se încheie.

Dacă neconformităţi identificate în timpul auditului sunt stabilite ca fiind minore, organismul de certificare poate considera că nu este cazul de a proceda la o inspecţie excepţională şi poate accepta dovezi documentare care atestă faptul că, neconformităţile au fost eliminate. Dovezile care atestă eliminarea neconformităţilor minore vor fi prezentate pentru confirmare în timpul auditului de supraveghere.

În cazul unor neconformităţi majore se procedează la o inspecţie excepţională. Dacă rezultatele inspecţiei excepţionale nu

57

sunt satisfăcătoare, organismul de certificare nu acordă certificatul de conformitate.

ETAPA a III-a. Prelevarea eşantioanelor pentru încercări. În urma analizei documentaţiei din dosarul de produs, precum şi a auditului la solicitant, responsabilul de lucrare, împreună cu colectivul de lucru, stabilesc metoda de eşantionare, în funcţie de complexitatea produsului şi a producţiei anuale. Prelevarea eşantioanelor se efectuează în timpul auditului la solicitant. La prelevare participă responsabilul de lucrare, auditorul şi producătorul sau reprezentantul acestuia.

Mărimea eşantionului, pentru produsele realizate în producţie de serie, se stabileşte prin aplicarea regulilor din standardele de control statistic (STAS 3160:1984) sau documentele de referinţă.

Pentru produsele la care se impune clasificarea caracteristicilor în funcţie de importanţa acestora, mărimea eşantionului se stabileşte în funcţie de mărimea lotului de fabricaţie (STAS R 12898:1990).

La certificarea loturilor de produse, mărimea eşantionului şi tipul de încercări se stabilesc prin documentul de referinţă aplicabil, în funcţie de mărimea lotului. Eşantioanele sunt preluate de la solicitant pe baza unui proces verbal pentru prelevare eşantioane, semnat de solicitant şi reprezentantul Organismului de certificare, cu specificarea numărului de eşantioane şi obligaţia de transport de către solicitant a eşantioanelor. Procesul verbal este înregistrat în Registrul unic de evidenţă al Organismului.

Transportul şi depozitarea eşantioanelor la laborator trebuie să nu altereze proprietăţile acestora. Predarea la laboratorul de încercări a eşantioanelor se va efectua pe baza unui proces verbal – formularul Laboratorului – din sistemul calităţii laboratorului.

Când organismul dispune de laborator de încercări, atunci eşantioanele vor fi codificate şi marcate conform unei procedurii de sistem „Identificarea, manipularea şi depozitarea produselor de încercat”.

Păstrarea eşantioanelor se va efectua, după caz:

58

− în laborator, pe toată durata de valabilitate a Certificatului de Conformitate.

− la solicitant, în condiţii corespunzătoare, pe toată durata de valabilitate a Certificatului de Conformitate.

ETAPA a IV-a. Stabilirea planului de încercări. După stabilirea colectivului de lucru de către conducerea Organis-mului de certificare şi de către specialistul coordonator din domeniul produsului, responsabilul de lucrare şi conducerea laboratorului stabilesc programul de încercări pentru produs, precum şi costul încercărilor. Lista încercărilor care urmează a fi executate în cadrul laboratorului este prezentată într-o Notă de comandă.

După efectuarea încercărilor stabilite, responsabilul de încercare din cadrul laboratorului va elabora Raportul de încercări şi-1 va preda responsabilului de lucrare în două exemplare.

În cazul în care sunt încercări care se execută prin subcontractare, atunci laboratorul respectiv, trebuie să îndeplinească toate cerinţele pentru a efectua încercările (acreditat RENAR, recunoaştere reciprocă a încercărilor).

De asemenea, pentru subcontractare trebuie să existe acordul furnizorului (solicitantului/beneficiarului).

ETAPA a V-a. Stabilirea colectivului de audit. După primirea şi înregistrarea cererii oficiale a furnizorului, Conducerea executivă a Organismului de certificare, împreună cu specialistul coordonator din domeniul specific stabileşte echipa de lucru pentru certificarea produsului, formată din evaluatori şi auditori.

Propunerea pentru membrii colectivului de lucru se face de către coordonatorul specialist, adică persoana care cunoaşte cel mai bine gradul de încărcare al specialiştilor cu care lucrează.

Nominalizarea evaluatorilor şi auditorilor în activitatea de certificare a produselor are la bază următoarele criterii:

− rezultatele profesionale; − competenţă, imparţialitate şi confidenţialitate demonstrată

în acţiunile anterioare; − inexistenţa unor interese economico-financiare sau

comerciale cu viitorul client;

59

− inexistenţa consultaţiilor tehnice sau de orice natură în legătură cu produsul ce va fi supus certificării;

− inexistenţa unor legături sociale ce ar putea influenţa corectitudinea sa (grad de rudenie, relaţii sociale etc).

Conducerea executivă a Organismului de certificare va emite decizia de numire a evaluatorilor şi auditorilor, care se înregistrează şi se transmite prin decizie persoanelor în cauză. Din lista nominală a echipei de audit şi evaluare se va numi un responsabilul de lucrare, care va fi şi conducător al echipei de audit (auditorul şef) care în virtutea capacităţii manageriale, va asigura ca obiectivele cerute să fie îndeplinite şi că evaluarea este efectuată într-un mod profesional şi total acceptabil.

Mărimea unei echipe de auditori, pentru un audit la faţa locului, variază în funcţie de mărimea şi complexitatea sarcinilor; în anumite cazuri ar putea fi necesar să se includă experţi tehnici, pentru a lucra împreună şi a ajuta pe auditori, sau auditori cu anumite cunoştinţe de specialitate.

Fiecare component al echipei, pentru care s-a emis decizia de numire, va semna un angajament deontologic, în faţa auditatului, înainte de începerea auditului, în ziua respectivă. Acest proces, trebuie să aibă la bază proceduri de sistem bine documentate cu privire la angajarea, formarea şi menţinerea competenţei personalului şi confidenţialitate.

ETAPA a VI-a. Evaluarea finală pentru emiterea certificatului de conformitate este prezentată în fig. 7 [16, 17]. Responsabilul de lucrare nominalizat efectuează evaluarea finală prin analiza documentelor din dosarul de produs, care cuprinde următoarele documente:

− cererea oficială de certificare; − chestionarul de evaluare preliminară; − contractul de certificare; − documentaţia tehnică a produsului; − documente de audit (plan de audit, foaie de observaţii,

centralizator, raport de audit);

60

− rapoarte de încercări elaborate de laboratoare acreditate RENAR.

Fig. 7

Responsabilul de lucrare analizează categoriile de cerinţe conform documentelor normative şi a rezultatelor obţinute în urma încercărilor şi stabileşte conformitatea produsului supus certificării cu documentele de referinţă.

Pe baza datelor obţinute în urma acestei analize, responsabilul de lucrare elaborează Raportul de evaluare finală. Pentru clarificarea anumitor aspecte referitoare la interpretarea unor rezultate, încercări, condiţii tehnice etc, responsabilul de lucrare poate solicita informaţii suplimentare de la personalul responsabil cu activitatea respectivă (audit, evaluare, laborator).

61

Raportul de evaluare este semnat de către responsabilul de lucrare, verificat de specialistul coordonator, după care este transmis Direcţiei executive a Organismului pentru studiu şi aprobare. În timpul analizei dosarului, persoana abilitată de conducerea organismului poate solicita informaţii suplimentare evaluatorului, auditorului şi şefului de laborator, pentru a clarifica anumite probleme. După aprobarea raportului de evaluare se programează şedinţa Comitetului Director de analiză a dosarului în vederea pronunţării deciziei finale de acordare sau respingere a certificatului de conformitate.

La şedinţa Comitetului Director participă membrii comitetului, Directorul delegat şi responsabilul de lucrare.

Responsabilul de lucrare prezintă membrilor Comitetului Director dosarul de produs. Membrii Comitetului Director formulează observaţii referitoare la rezultatele evaluărilor, încercărilor, auditurilor, precum şi la concluziile raportului de evaluare finală.

După dezbaterea în şedinţă, preşedintele Comitetului formulează decizia privind validarea sau respingerea certificării produsului, care este supusă la vot de toţi membrii Comitetului. Decizia va fi consemnată într-un proces verbal de şedinţă. Responsabilul de lucrare finalizează conţinutul Dosarului şi transmite exemplarul complet la secretariatul organismului în vederea emiterii Certificatului de Conformitate.

ETAPA a VII-a. Emiterea certificatului de conformitate. În figura 8, [16,17], este prezentată diagrama flux de emitere a certificatului de conformitate. După validarea raportului de evaluare finală de către Comitetul Director al organismului de certificare produse, în vederea emiterii certificatului de conformitate pentru produs, responsabilul de lucrare va completa (dacă este cazul) dosarul produsului cu observaţiile membrilor Comitetului Director. După completări, dosarul produsului,

62

raportul de evaluare finală şi procesul verbal al şedinţei Comitetului Director sunt depuse la secretariat pentru întocmirea Certificatului de Conformitate.

Certificatul de Conformitate, se va redacta în limba română, în două exemplare originale, unul pentru solicitant şi celălalt pentru organism, înregistrându-se în „Lista produselor certificate”.

După semnare, de către persoanele abilitate ale Organismului, Certificatul de Conformitate se va transmite solicitantului, prin adresă scrisă, împreună cu o copii după dosarul de produs şi rapoartele de încercări, precum şi după actul adiţional cu privire la activitatea de supraveghere.

Modelul pentru un Certificat de Conformitate, aşa cum l-a propus CTPC şi este prezentat în Anexa 3 (Anexa nr. 2 a la Decizia nr. 9 a CTPC din 24 februarie 2005).

Certificatul de Conformitate este valabil numai pentru solicitantul certificării şi produsul pentru care s-a întocmit dosarul de produs. Titularul Certificatului de Conformitate poartă întreaga răspundere pentru activităţile care conduc la menţinerea conformităţii produselor la nivelul cerinţelor documentelor de referinţă si nu se poate prevala de certificarea acordată pentru a fi exonerat de răspundere sau pentru a împărţi răspunderea.

Certificatul de Conformitate al unui produs poate fi utilizat de titular, în toate documentele identificate pentru produsul respectiv (proiect, carte tehnică, fisă tehnică, prospecte, reclame, contract).

În cazul în care apar modificări în organizare care pot afecta sistemul calităţii procesului de fabricaţie al produsului, modificarea statutului legal şi modificarea produsului de bază a cărei conformitate cu referenţialele a fost certificată, titularul Certificatului de Conformitate are obligaţia să informeze Organismul de certificare. Organismul de certificare analizează documentaţia produsului modificat şi stabileşte dacă este necesară o nouă certificare. Organismul de Certificare comunică solicitantului că certificarea iniţială îşi încetează valabilitatea pentru produsul astfel modificat şi se reiau procedurile de evaluare a conformităţii produsului, la solicitarea solicitantului.

63

Fig.8

64

Retragerea şi anularea Certificatului de Conformitate sunt acţiuni ale organismului de certificare care trebuie să aibă la bază o procedură de sistem bine documentată.

ETAPA a VIII-a. Supravegherea titularilor de certificate de conformitate. Activitatea de supraveghere se realizează cu scopul de a verifica dacă titularul certificatului de conformitate respectă cerinţele privind conformitatea produsului cu documentele de referinţă. Pentru activitatea de supraveghere se stabilesc etape de supraveghere în corelaţie cu termenul de valabilitate al certificatului de conformitate. În cadrul etapelor de supraveghere se fac audituri la locul de fabricaţie al produsului şi dacă este cazul se efectuează şi încercări de laborator ale produsului.

Supravegherea poate fi programată sau neprogramată. Supravegherea programată se efectuează conform datelor

menţionate în actul adiţional, auditându-se acele activităţi care sunt apreciate ca fiind critice în procesul de realizare al produsului.

Supravegherea neprogramată se iniţiază de către organismul de certificare atunci când sunt reclamaţii privind produsele certificate.

Auditul de supraveghere se desfăşoară conform aceleiaşi procedurii specifice după care s-a făcut certificarea. 3.3. Certificarea maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi pentru construcţii (examinare EC de tip. 3.3.1. Examinarea de tip

Pentru certificarea maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi de construcţii având la bază Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor cu modificările şi completările ulterioare şi a HG 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale ICECON SA (Institutul de

65

Cercetări pentru Echipamente şi Tehnologii în Construcţii) a elaborat Procedura de certificare a maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi pentru construcţii indicativ PEC 001/2004. HG119/2004 cât şi PEC 001/2004 se aplică şi pentru componentele de securitate introduse pe piaţă separat.

În accepţiunea legii, componenta de securitate se defineşte ca fiind componenta care, cu condiţia să nu fie echipament interschimbabil, este introdusă pe piaţă de producător sau de reprezentantul său autorizat, pentru a îndeplini o funcţie de securitate atunci când este utilizată şi a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare periclitează securitatea sau sănătatea persoanelor expuse.

În aplicarea ei, procedura are la bază cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate pentru maşini şi echipamente definite în documentele de referinţă aplicabile (Legea 608/2001 şi HG 119/2004). Procedura descrie modul de atestare a conformităţii maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi pentru construcţii, examinare EC de tip.

Examinarea de tip este procedura prin care un organism notificat constată şi atestă că un exemplar al unui tip de maşină respectă cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate specifice acestora.

Această procedură poate fi aplicată de toate organismele de certificare produse, implicate în procesul de atestare a conformităţii EC de tip, care sunt acreditate RENAR pentru domeniul echipamentelor tehnologice.

Procedura de certificare a echipamentelor tehnologice pentru construcţii PEC-001, are la baza în afara principiilor şi cerinţelor stabilite conform prevederilor HG 119/2004 şi cerinţele din standardele armonizate de specialitate fiind structurate pe următoarelor activităţi:

• evaluarea documentaţiei tehnice de identificare; • evaluarea domeniului şi a caracteristicilor de capabilitate şi

securitate;

66

• verificarea documentelor de provenienţă din producţia autohtonă sau din import;

• evaluarea raportului de testare pentru verificarea parametrilor de capabilitate tehnologică şi funcţională;

• evaluarea raportului de testare pentru verificarea parametrilor de securitate şi de sănătate;

• efectuarea auditului la producător; • verificarea documentelor de conformare a cerinţelor de

protecţie a mediului. Pentru echipamentele tehnologice noi, care urmează să fie

utilizate pe şantierele de construcţii, se aplică următoarele modalităţi de abordare:

− pentru echipamentele şi maşinile tehnologice noi, importate din ţări ale spaţiului UE care au marcaj CE şi declaraţii de conformitate, nu se aplică procedura de certificare conform HG 119/2004. În situaţia în care echipamentele şi maşinile tehnologice, cu marcaj CE, procesează materiale de construcţii, constituindu-se într-un sistem funcţional, atât cu mediul ambiant, cât şi cu resursele de materii prime şi ar putea aduce prejudicii mediului ambiant şi mediului construit (poluare cu pulberi, gaze, fum, zgomot, vibraţii şi şocuri) atunci se aplică procedura de inspecţie tehnică a echipamentelor pe un amplasament determinat – PCC 021/2000, cu respectarea cerinţelor din ordinul MLPTL nr. 337/N/2000, publicat în Monitorul AROTEM nr. 4/2004;

− pentru echipamentele şi maşinile tehnologice noi, importate din ţări ale spaţiului UE şi/sau ţări ce nu aparţin UE şi care nu au marcajul CE, se aplică procedura de certificare a conformităţii PEC-001 a organismului de certificare ICECON- CERT, acreditat de RENAR şi recunoscut de MTCT.

Procedura de certificare se desfăşoară parcurgând următoarele etape cuprinse în anexa 4 (Anexa 1 la PEC 001/2004):

ETAPA 1. Solicitantul (producătorul sau reprezentantul său autorizat) înaintează unui organism notificat cererea de certificarea EC de tip. Anexa 14.5 pentru un model de maşină.

Cererea de certificare va fi însoţită de următoarele documente:

67

− chestionar de autoevaluare (v. Anexa 6); − dosarul tehnic cu următorul conţinut; − planul de ansamblu al maşinii, precum şi planurile

circuitelor de comandă; − planurile detaliate şi complete, însoţite eventual de calcule

şi rezultate ale încercărilor, care să permită verificarea conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate;

• descrierea soluţiilor adoptate pentru a preveni pericolele prezentate de maşină, precum şi o listă a standardelor utilizate;

• un exemplar al instrucţiunilor maşinii; • în cazul fabricaţiei în serie, dispoziţiile interne pe care le

aplică producătorul pentru menţinerea conformităţii cu tipul de maşină certificat.

Solicitantul trebuie să pună la dispoziţia organismului de certificare o maşină reprezentativă din producţia planificată, sau dacă este cazul, să precizeze locul unde se află maşina pentru examinare, evaluare şi/sau testare.

Documentaţia menţionată în dosarul tehnic nu va cuprinde planuri detaliate şi nici un fel de alte informaţii specifice în ceea ce priveşte subansamblurile utilizate pentru producerea maşinii decât dacă cunoaşterea lor este esenţială în vederea evaluării conformităţii cu cerinţele esenţiale de securitate.

ETAPA 2. Examinarea dosarului tehnic, pentru a evalua existenţa tuturor documentelor prezentate la punctul 1 şi aprecia corectitudinea altor date cerute la dosar.

ETAPA 3. Examinarea maşinii. În timpul examinării maşinii, organismul de certificare trebuie să parcurgă următoarele etape:

• să se asigure că maşina a fost fabricată conform dosarului tehnic şi că poate fi folosită în securitate, în condiţiile de utilizare prevăzute;

• să verifice dacă standardele, în cazul în care au fost utilizate, au fost aplicate corect;

68

• să efectueze examinări şi încercări corespunzătoare, pentru a verifica dacă maşina respectă cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile;

• să efectueze examinări şi încercări pentru confirmarea funcţionalităţii specifice (capabilitatea) la realizarea lucrărilor de construcţii pentru care maşina (echipamentul) au fost concepute.

ETAPA 4. Emiterea certificatului EC de tip. Dacă exemplarul tipului de maşină corespunde reglementărilor aplicabile, organismul de certificare va emite un certificat de examinare EC de tip care va fi înaintat solicitantului. Acest certificat cuprinde concluziile examinării EC de tip, indică toate condiţiile în care poate fi eliberat şi este însoţit de descrierile şi desenele necesare pentru identificarea modelului supus certificării.

Dacă în perioada de valabilitate a certificatului, producătorul a efectuat sau intenţionează să efectueze modificări, chiar minore, acesta sau reprezentantul său autorizat trebuie să informeze organismul de certificare cu privire la orice intervenţie la tipul de maşină prezentat pentru verificare.

Organismul de certificare examinează modificările efectuate şi informează producătorul sau reprezentantul autorizat dacă certificatul de examinare EC de tip rămâne valabil. Certificatul rămâne valabil dacă modificările efectuate nu influenţează cerinţele esenţiale de sănătate, securitate aplicabile şi capabilitate.

Personalul Organismului de certificare şi al laboratorului este obligat să respecte confidenţialitatea informaţiilor cuprinse în dosarul tehnic al maşinii (echipamentului), precum şi asupra întregii activităţi desfăşurate. În acest sens, personalul semnează un angajament deontologic privind asigurarea confidenţialităţii.

Observaţie: În cazul în care un organism notificat refuză să emită un certificat de examinare EC de tip informează în acest sens celelalte organisme notificate. De asemenea, organismul care retrage certificatul de examinare EC de tip va informa statul membru al UE care la notificat respectiv va informa prin intermediul autorităţilor competente celelalte state membre ale UE, expunând motivul deciziei.

69

3.3.2. Declaraţia de conformitate dată de producător sau reprezentantul său autorizat

După verificarea în conformitate cu prevederile HG 119/2004, producătorul sau reprezentantul său autorizat, pentru maşinile cuprinse în Anexa 4 la HG 119, va elabora Declaraţia de conformitate EC care va conţine următoarele elemente:

a. Conţinutul declaraţiei de conformitate EC pentru maşini:

1. Numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat (denumirea persoanei juridice şi adresa completă, iar reprezentantul autorizat trebuie să indice şi adresa producătorului).

2. Descrierea maşinii (marca, tipul, numărul de serie etc.). 3. Toate reglementările pertinente respectate de maşină. 4. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi

numărul certificatului de examinare EC de tip. 5. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la

care a fost transmis dosarul tehnic conform art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. a) din HG119/2004.

6. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat care a efectuat verificarea în conformitate cu prevederile art. 11 din HG 119/2004.

7. Dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate. b. Conţinutul declaraţiei de conformitate EC pentru

maşini care urmează să fie încorporate într-o maşină sau asamblate cu altă maşină în vederea constituirii unei maşini care face obiectul lui HG 119/2004:

1. Numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat.

2. Descrierea maşinii sau a părţilor de maşină (marca, tipul, numărul de serie etc.).

3. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi numărul certificatului de examinare EC de tip.

70

4. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la care a fost transmis dosarul tehnic conform art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. a) din hotărâre.

5. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat care a efectuat verificarea în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) pct 3 lit.b) din HG 119.

6. Dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate. 7. Menţionarea interdicţiei de punere în funcţiune înainte ca

maşina în care ea va fi încorporată să fie declarată conformă cu dispoziţiile HG 119/2004.

8. Identificarea persoanei semnatare. c. Conţinutul declaraţiei de conformitate EC pentru

componentele de securitate introduse pe piaţă separat: 1. Numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului

autorizat. 2. Descrierea componentei de securitate (marca, tipul, serie

etc.). 3. Funcţia de securitate îndeplinită de componenta de

securitate, dacă aceasta nu reiese din descriere. 4. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi

numărul certificatului de examinare EC de tip. 5. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la

care a fost transmis dosarul tehnic conform art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. a) din hotărâre.

6. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat care a efectuat verificarea în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. b) din hotărâre.

7. Dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate. 8. Dacă este cazul, standardele şi specificaţiile tehnice

naţionale utilizate. 9. Identificarea persoanei împuternicite să semneze în numele

producătorului sau al reprezentantului său autorizat. 10. Dacă este cazul, standardele şi specificaţiile tehnice

naţionale utilizate.

71

11. Identificarea persoanei împuternicite să semneze în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat. 4. Declaraţia de conformitate dată de furnizor 4.1. Cerinţe generale

Aşa cum s-a precizat în § 2, atestarea conformităţii unui produs presupune eliberarea unui certificat de conformitate EC. Produsul va purta un marcaj CE care trebuie să respecte elementele de identificare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001.

Atestarea conformităţii unui produs pe baza căreia se emite o declaraţie de conformitate dată de furnizor se poate realiza în trei moduri.

1. atestarea efectuată de prima parte (de exemplu furnizorul unui produs);

2. atestarea de secundă parte (de exemplu acolo unde un utilizator emite o atestare pentru produsul pe care îl utilizează);

3. atestarea de terţă parte. Fiecare din aceste trei tipuri de atestare a conformităţii se

utilizează pe piaţă cu scopul de a mări încrederea în conformitatea obiectului declaraţiei.

Declaraţia de conformitate dată de furnizor este o formă de atestare a conformităţii unui produs (inclusiv serviciu), proces, sistem de management, persoană sau organism, cu cerinţe specificate indiferent de sectorul implicat, pentru a respecta cererile pieţei şi ale autorităţilor de reglementare, pentru a conferi încredere. Furnizorul emite declaraţia de conformitate pe baza unei documentaţii suport pe care o face disponibilă, la cerere, autorităţilor de supraveghere a pieţei.

În SR EN ISO/CEI 17050-1,2:2005 se specifică cerinţe aplicabile atunci când persoana sau organizaţia responsabilă pentru îndeplinirea de cerinţe specificate (furnizorul) emite o declaraţie că un produs (inclusiv un serviciu), proces, sistem de management, persoană sau organism este în conformitate cu cerinţele specificate

72

care pot include documente normative precum standarde, ghiduri, specificaţii tehnice, legi şi reglementari. De asemenea, declaraţia de conformitate dată de furnizor poate să facă referire la rezultatele evaluărilor efectuate de una sau mai multe prime, secunde sau terţe părţi. Mai multe referiri nu trebuie interpretate că reduc responsabilitatea furnizorului în vreun fel.

Pentru documentaţia suport, care susţine o declaraţie de conformitate pentru un produs (inclusiv serviciu), proces, sistem de management, persoană sau organism, cu cerinţe specificate este responsabil furnizorul.

Organizaţia sau persoana care emite o declaraţie de conformitate trebuie să fie responsabilă pentru menţinerea, extinderea, restrângerea, suspendarea sau retragerea declaraţiei şi a conformităţii obiectului acesteia cu cerinţele specificate.

Declaraţia de conformitate dată de furnizor se emite având la bază rezultatele unui activităţi responsabile de evaluare a conformităţii (de exemplu încercare, măsurare, auditare, inspecţie sau examinare) efectuată de una sau mai multe prime, secunde sau terţe părţi.

Pe parcursul evaluării organismele de evaluare a conformităţii implicate trebuie să consulte standardele internaţionale relevante, ghidurile şi alte documente normative.

Dacă o declaraţie de conformitate se dă pentru un grup de produse de un tip similar, aceasta trebuie să acopere fiecare produs individual al grupului. Atunci când o declaraţie de conformitate se dă pentru produse similare livrate într-o perioadă de timp, aceasta trebuie să acopere fiecare produs aşa cum a fost livrat sau acceptat.

Este recomandat, ca persoana care analizează rezultatele evaluării conformităţii să fie diferită de cea care semnează. 4.2. Conţinutul declaraţiei de conformitate

Declaraţia de conformitate trebuie să conţină suficiente informaţii care să permită destinatarului să identifice emitentul declaraţiei, obiectul declaraţiei, standardele sau alte cerinţe

73

specificate faţă de care este declarată conformitatea şi persoana care semnează pentru şi în numele emitentului declaraţiei de conformitate.

Declaraţia de conformitate trebuie să conţină următoarele: 1. Numărul de identificare (unic) al declaraţiei de

conformitate. 2. Numele şi adresa de contact ale emitentului declaraţiei de

conformitate. 3. Identificarea obiectului declaraţiei de conformitate (de

exemplu nume, tip, data producţiei sau numărul modelului pentru un produs, descrierea unui proces, unui sistem de management, unei persoane sau unui organism şi/sau alte informaţii suplimentare relevante).

4. Declararea conformităţii. 5. O listă completă şi clară a standardelor sau a altor cerinţe

specificate, precum şi opţiunile selectate, dacă există. 6. Data şi locul emiterii declaraţiei de conformitate. 7. Semnătura (sau semnul echivalent de validare), numele şi

funcţia persoanei (persoanelor) autorizate care acţionează în numele emitentului.

8. Orice limitare a valabilităţii declaraţiei de conformitate. 9. Numele şi adresa oricărui organism de evaluare a

conformităţii implicat (de exemplu laboratorul de încercare sau etalonare, organismul de inspecţie, organismul de certificare).

10. Referirea la rapoartele relevante de evaluare a conformităţii, şi datele calendaristice ale rapoartelor.

11. Referirea la orice sisteme de management implicate. 12. Referirea la documentele de acreditare ale organismului

de evaluare a conformităţii implicat, atunci când domeniul de acreditare este relevant pentru declaraţia de conformitate.

13. Referirea la existenţa documentaţiei suport asociate, aşa cum este cea descrisă în ISO/CEI 17050-2.

14. Informaţii suplimentare referitoare la certificate, înregistrări sau mărci care au fost obţinute.

74

15. Alte activităţi sau programe ale organismului de evaluare a conformităţii (de exemplu apartenenţa la un grup de acord).

Formularul pentru declaraţia de conformitate a furnizorului este specific fiecărui emitent în parte dar trebuie să conţină, în mod obligatoriu, informaţii clare în legătură cu primele opt puncte.

Pentru a corela declaraţia cu rezultatele evaluării conformităţii pe care aceasta se bazează, pot fi furnizate informaţii suport suplimentare, ca cele enumerate la punctele 9…15.

Declaraţia de conformitate poate fi editată pe hârtie, sau pe suport electronic.

Produsul pentru care s-a emis un certificat de conformitate de către furnizor poate fi marcat. Marcajul trebuie astfel format încât să nu se confunde cu nici o marcă de certificare.

Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să aibă proceduri implementate pentru a se sigura de conformitatea continuă a obiectului acesteia şi respectiv pentru reevaluarea acesteia când apar modificări semnificative în proiect sau in standarde, respectiv informaţii care fac ca obiectul declaraţiei să nu mai fie conform. 5. Agrement tehnic în construcţii. Agrement tehnic european 5.1. Agrementul tehnic în construcţii – AT 5.1.1. Informaţii generale privind obţinerea agrementului tehnic în construcţii

Agrementul tehnic este un document scris care are la bază o procedură documentată prin care, se stabilesc în condiţiile legii, aptitudinea de utilizare în construcţii, condiţiile de fabricaţie, de transport, de punere în operă (utilizare) şi de întreţinere a produselor, procedeelor şi echipamentelor încorporate în construcţii, pentru care nu există şi nu pot fi încă elaborate standarde naţionale sau alte reglementări tehnice oficiale sau pentru care există standarde şi reglementări, dar produsele nu se încadrează în cerinţele acestora, diferenţa influenţând una dintre

75

cerinţele prevăzute la art. 5 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii.

Procedura de obţinere a agrementului tehnic este similară cu o certificare de tip (de conformitate), cu deosebirea că referenţialul faţă de care se apreciază produsul, procedeul sau echipamentul, este stabilită prin dispoziţii ale autorităţii naţionale în domeniu şi nu poate face obiectul negocierii între producător şi client.

Procedura de AT pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, P.A.T.1-2004, este obligatorie pentru toţi agenţii economici şi factorii implicaţi în fabricarea, furnizarea şi utilizarea de noi produse, procedee şi echipamente utilizate în domeniul construcţiilor, realizate în ţară sau procurate din import. Procedura de AT nu este aplicabilă pentru agrementul tehnic european (ETA).

AT se solicită de către producători, reprezentanţi legali ai acestora şi agenţi economici care utilizează sau comercializează produsul.

AT se acordă pentru utilizarea în construcţii şi nu pentru utilizarea în instalaţii tehnologice. AT nu are ca efect pentru deţinător acordarea dreptului exclusiv de producere sau comercializare a produselor, procedeelor şi echipamentelor. AT se acorda pe o perioada limitată, pană la maximum 5 ani pentru titularii sau distribuitorii producătorului solicitaţi prin cerere.

La expirarea termenului AT poate fi prelungit la cerere. De asemenea, AT poate fi extins s-au modificat.

Pentru elaborarea AT în construcţii se vor respecta următoarele principii şi obiective generale ( art. 4. P.A.T.1):

1. AT se elaborează pentru produse şi echipamente care pot fi realizate fizic şi la care se păstrează constantă calitatea pe linia de fabricaţie, acestea fiind complet definite prin structură, sistem constructiv, formă, alcătuire, caracteristici fizico-mecanice, modul de punere în operă, legăturile cu ansamblul construcţiei în care sunt încorporate şi destinaţie precisă.

2. Fundamentarea prin examinări, calcule, încercări, aprecieri etc. a AT cu un risc asumat, prin cunoaşterea ştiinţifică şi practică

76

a elementelor de justificare a aptitudinii la utilizare a noilor produse, procedee şi echipamente de construcţii.

3. Furnizarea, prin documentele AT a unei opinii autorizate şi a unor informaţii tehnice concrete asupra caracteristicilor, modului de fabricare, punere în operă şi a domeniului de utilizare a produselor, precum şi asupra comportării previzibile în exploatare a construcţiilor realizate cu noile produse, procedee şi echipamente de construcţii, care fac obiectul AT, care să permită agenţilor economici şi factorilor implicaţi să ia decizii şi responsabilităţi în deplină cunoştinţă, pentru alegerea şi utilizarea produselor/ procedeelor/echipamentelor.

4. Asigurarea obiectivităţii şi neutralităţii în acordarea AT, printr-o apreciere echilibrată, ţinând seama de interesele tuturor factorilor implicaţi.

5. Promovarea progresului tehnic în construcţii în condiţiile respectării cerinţelor esenţiale şi a nivelurilor de siguranţă pentru construcţii şi de performanţă pentru produsele, procedeele şi echipamentele ce formează obiectul AT. 5.1.2. Procedura pentru obţinerea agrementului ethnic

Solicitantul contactează unul din organismele care are dreptul de elaborare a agrementului tehnic a cărui grupa specializată corespunde tipului de produs solicitat spre agrementare, prezentându-i un dosar de solicitare preliminar care va cuprinde:

1. Cererea pentru agrement tehnic pentru fiecare produs sau familie de pro-duse în parte conform formularului tip anexat (Anexa 7).

2. Acordul producătorului, în cazul în care agentul economic care comercializează produsul este altul decât producătorul, acesta trebuind să prezinte o împuternicire scrisă din partea producătorului cu menţiunea expresă „ESTE ABILITAT PENTRU A COMERCIALIZA PRODUSELE NOASTRE ÎN ROMÂNIA”.

3. Descrierea produsului, procedeului sau echipamentului (în limba română) care trebuie să cuprindă:

77

− prezentarea materialelor utilizate cu indicarea caracteristicilor şi performanţelor reprezentative;

− descrierea fluxului tehnologic de fabricaţie, pornind de la materiile prime componente, cu precizarea planului de control a calităţii;

− precizarea caracteristicilor şi performanţelor produsului final;

− prezentarea elementelor/subansamblurilor de construcţie, la care se preconizează utilizarea produsului/echipamentului, specificându-se tehnologia de execuţie, utilajele necesare, condiţiile de calitate aferente, reglementările tehnice româneşti ce trebuiesc respectate;

− descrierea modului de punere în operă a elementelor/ansamblurilor de construcţii, menţionându-se utilajele, elementele de inventar, măsurile de protecţia muncii, metodele şi aparatura de control a calităţii;

− planuri de ansamblu, de detaliu sau prospecte. 4. Documente tehnice de referinţă, care trebuie să cuprindă: − documente care conţin dovezi privind performanţele

declarate, care sunt demonstrabile, şi/sau elemente de convingere pentru acele performanţe care rămân subiect de apreciere;

− rapoarte de încercare pe eşantioane reprezentative, ca urmare a încercărilor efectuate în laborator/„in situ” de către laboratoare acreditate (autorizate) în ţară, sau acreditate naţional în ţara de origine;

− date rezultate din analizele efectuate asupra comportării în timp a produsului/echipamentului, în condiţii de exploatare (pentru prelungirea AT);

− date referitoare la documentele tehnice existente (reglementări tehnice, caiete de sarcini, etc.) aferente pentru părţile tradiţionale ale sistemului constructiv la care se aplică produsul, procedeul sau echipamentul, precum şi AT eliberat pentru produse, procedee sau echipamente din aceeaşi familie;

78

− aprecieri bazate pe observarea comportării în exploatare a lucrărilor realizate cu produse, procedee sau echipamente similare;

− rezultatele unor studii analitice şi calcule efectuate pe baza măsurătorilor experimentale;

− caiete de sarcini pentru fabricaţie şi/sau punere în operă impuse deţinătorilor de licenţe, precum şi modalităţile de control a aplicării lor.

5. Agremente tehnice anterioare, certificate privind sistemul calităţii sau avize tehnice la zi obţinute în alte ţări sau reglementări tehnice naţionale în baza cărora produsul respectiv este fabricat şi utilizat în ţara de origine.

6. Lista completă a utilizărilor anterioare (din ţară şi străinătate, cu indicarea anului în care s-a aplicat).

7. Procesul verbal de omologare internă (pentru produsele fabricate în România) trebuie să conţină informaţii relevante în legătură cu:

− constituirea comisiei de omologare; − executarea şi încercarea prototipului; − natura producţiei ulterioare (unicat, serie).

Organismul elaborator, după analiza dosarului de către raportorul desemnat, negociază cu solicitantul de AT costul şi durata de elaborare a AT, durata maximă stabilindu-se de comun acord.

După negociere, organismul elaborator înregistrează dosarul de solicitare, şi, după caz, poate emite o adresa prin care atestă că produsul, procedeul sau echipamentul este în curs de agrementare. Adresa este valabilă pentru prezentarea firmei la licitaţii, comerţ, import, etc., dar nu pentru punerea în operă a produsului, acest lucru realizându-se doar după obţinerea agrementului tehnic.

Conform P.A.T. 1/2004 în cadrul a maximum 4 luni organismul elaborator va întocmi proiectul agrementului tehnic şi-l va supune avizării CTPC, acesta validându-l prin „AVIZUL TEHNIC”, în cazul în care agrementul tehnic corespun-de exigenţelor procedurii (Anexa 4 din P.A.T.1).

79

Agrementul tehnic se va redacta şi va cuprinde în mod obligatoriu răspunsuri la toate punctele cuprinse în modelul din Anexa 8. 5.1.3. Prelungirea agrementului ethnic

În cazul în care solicitantul doreşte prelungirea agrementului tehnic, atunci acesta se adresează unui organism elaborator de agrement tehnic (de regulă, elaboratorul iniţial al agrementului) a cărui grupa specializată corespunde tipului de produs solicitat spre agrementare, prezentându-i un dosar de solicitare şi o cerere-tip pentru prelungirea agrementului tehnic, conform modelului din Anexa 9.

Prelungirea agrementului tehnic se solicită de către titular, cu 3 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate al agrementului tehnic.

Dosarul tehnic preliminar prezentat organismului abilitat va cuprinde:

− cerere conform modelului prezentat în Anexa 9; − copia AT pentru care se solicită prelungirea; − minimum 3 referinţe din partea beneficiarilor

produsului/procedeului/echipamentului pus în operă în perioada de valabilitate a AT;

− lista lucrărilor semnificative la care a fost pus în operă obiectul AT; certificate de calitate pentru produs, actualizate;

− avize în conformitate cu reglementările în vigoare (după caz), actualizate.

Organismul elaborator de agrement, după analiza dosarului tehnic preliminar de către raportorul desemnat, negociază cu solicitantul de agrement tehnic costul şi durata de elaborare a prelungirii agrementului tehnic.

După negociere, organismul elaborator, va înregistra dosarul şi poate emite o adresă prin care atestă că produsul, procedeul sau echipamentul nou se află în curs de prelungire a agrementului.

80

Adresa este valabilă pentru prezentarea firmei la licitaţii, comerţ, import-export etc. dar nu şi pentru punerea în operă, acest lucru realizându-se numai după obţinerea prelungirii agrementului tehnic.

Elaboratorul va întocmi proiectul agrementului tehnic şi-1 va supune avizării CTPC, acestea validându-1 prin „AVIZUL TEHNIC”, în cazul în care agrementul tehnic prelungit corespunde exigenţelor procedurii. 5.1.4. Extinderea/modificarea agrementului ethnic

Dacă titularul agrementului tehnic solicită extinderea/modificarea acestuia atunci se parcurge următoarea procedură:

a) Solicitantul trebuie să contacteze un organism abilitat, de regulă organismul care a elaborat agrementul tehnic iniţial, prezentându-i un dosar tehnic preliminar care va cuprinde:

− cerere conform modelului prezentat în anexa 10; − copia AT faţă de care se solicită extinderea sau

modificarea; − explicaţii relevante în legătură cu elementele ce fac

obiectul extinderii sau modificării AT. b) Organismul elaborator, după analizarea dosarului tehnic

preliminar de către raportorul desemnat, negociază cu solicitantul de agrement tehnic costul şi durata de elaborare a agrementului tehnic modificat avându-se în vedere că durata maximă de elaborare este de 4 luni.

c) După negociere, organismul elaborator va înregistra dosarul şi poate emite o adresă prin care atestă că produsul, procedeul sau echipamentul nou se află în curs de modificare a agrementului. Adresa este valabilă pentru prezentarea firmei la licitaţii, comerţ, import-export etc. dar nu şi pentru punerea în operă, acest lucru realizându-se numai după obţinerea agrementului tehnic modificat.

81

d) Elaboratorul va întocmi agrementul tehnic modificat şi-1 va supune avizării CTPC, acestea validându-1 prin „AVIZUL TEHNIC”. 5.2. Agrementul tehnic european – ETA 5.2.1. Prevederi generale

Agrementul Tehnic European – ETA este o Specificaţie tehnică ce exprimă o evaluare tehnică favorabilă a adecvării unui produs la o utilizare preconizată, bazată pe satisfacerea cerinţelor esenţiale aplicabile construcţiei în care produsul urmează a fi utilizat.

Dacă se iau în considerare şi alte aspecte, evaluarea trebuie să fie clar diferenţiată de cea raportată la cerinţele esenţiale, după ce organismele membre EOTA ajung la o înţelegere în aceasta privinţă. Astfel de evaluări vor fi voluntare.

Formatul de prezentare al unui ETA trebuie să corespundă cu „formatul-cadru general” acceptat de Comisia CE (v. formularul tipizat din Anexa 3 la Regulament).

Agrementele tehnice europene pot fi solicitate de producători sau repre-zentanţi autorizaţi ai acestora cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene conform regulilor de procedura prevăzute în Regulamentul privind agrementul tehnic european pentru produse de construcţii din 24.11.2004 elaborat de MTCT şi publicat în Monitorul Oficial nr. 90/27.01.2005, solicitarea putând fi adresata oricăruia din organismele membre EOTA (Organizaţia Europeană pentru Agremente Tehnice). Lista organismelor membre EOTA autorizate să elibereze ETA este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi se actualizează periodic de Comisia Europeană.

Observaţia 1: Regulamentul privind agrementul tehnic european pentru produse de cons-trucţii din 24.11.2004 elaborat de MTCT şi publicat în Monitorul Oficial nr. 90/27.01.2005, transpune decizii ale Comisiei Europene referitoare la agrementul

82

tehnic european, emise în implementarea articolului 20(2) al Directivei Consiliului 89/106/EEC; 94/23/EC şi 97/571/EC.

Observaţia 2: Toate documentele de lucru sunt obligatorii în formatele prezentate în Anexele din Regulament (anexele 1, 2, 3, şi 3a).

Solicitanţii de agremente tehnice europene cu sediul în România şi organismele membre EOTA cu sediul în România trebuie să transmită spre ştiinţa Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii copii ale cererilor emise, respectiv primite, informaţiile relevante rezultate pe parcursul derulării procesului de instrumentare a cererilor respective, precum şi copii ale agre-mentelor tehnice europene obţinute, respectiv acordate. CTPC asigură baza de date centralizată referitoare la agrementele tehnice europene, constituită pe baza informaţiilor primite de la solicitanţii de ETA şi Organismele membre EOTA, şi întocmeşte anual rapoarte sintetice pe care le transmite autorităţii competente.

Agrementul tehnic european, poate fi acordat pentru: − produse pentru care nu există nici un standard european

armonizat, în vigoare, în lucru sau ca intenţie de elaborare şi respectiv nici un standard naţional recunoscut;

− produse care se abat în mod semnificativ de la standardele armonizate sau de la standardele naţionale recunoscute.

În cazul în care a fost emis un mandat pentru un standard armonizat, nu va exclude acordarea ETA pentru produse pentru care există deja ghiduri pentru astfel de agremente. Această prevedere se aplică până la intrarea în vigoare a standardului armonizat în statele membre ale Uniunii Europene.

Prin derogare cu acordul Comisiei Europene, se poate autoriza eliberarea unui ETA pentru produse pentru care există un mandat pentru un standard armonizat sau pentru care Comisia a stabilit că poate fi elaborat un standard armonizat. Autorizarea va fi valabilă pentru o perioadă de timp determinată.

Durata de valabilitate a ETA este de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire.

83

Organismele abilitate acordă ETA pentru un produs în baza examinărilor, încercărilor şi a unei evaluări a produsului în conformitate cu ghidurile de interpretare a cerinţelor esenţiale, reprezentând versiunea oficială în limba română a documentelor interpretative şi cu ghidurile pentru ETA elaborate în cadrul EOTA şi adoptate ca versiuni oficiale în limba română de către CTPC.

Dacă ghidurile ETA nu există sau încă nu există, ETA se poate elibera prin referire la cerinţele esenţiale relevante şi la ghidurile de interpretare a acestora, cu evaluarea produsului adoptată în comun de toate organismele membre ale Organizaţiei Europene pentru Agremente Tehnice – EOTA. Dacă organismele membre EOTA nu pot cădea de acord cu privire la rezultatul evaluării, cazul se transferă spre soluţionare Comitetului Permanent pentru Construcţii de pe lângă Comisia Europeană.

Pentru a fi autorizate organismele de agrement tehnic trebuie să satisfacă cerinţele din HG 622 şi, în special, să fie capabile:

− să evalueze adecvarea la utilizare a unor produse noi pe baza cunoştinţelor ştiinţifice şi practice;

− să ia decizii imparţiale în raport cu interesele producătorilor implicaţi sau ale reprezentanţilor acestora;

− să coreleze contribuţiile tuturor părţilor interesate într-o evaluare echilibrată. 5.2.2. Reguli de solicitare a ETA

Aşa cum s-a precizat mai înainte, o cerere pentru un ETA poate fi făcută de către un producător sau de către un reprezentant al producătorului stabilit pe teritoriul României sau pe teritoriul Uniunii Europene. În cazul în care cererea este făcuta de reprezentant, acesta trebuie să deţină o împuternicire scrisă din partea producătorului în numele căruia acţionează.

Cererea (v. Anexa 11) se adresează în mod direct oricăruia dintre organismele membre EOTA, care răspunde de domeniul

84

relevant. Nu este permisă adresarea unei cereri pentru acelaşi produs la mai multe organisme membre EOTA. Limba în care se formulează cererea, de regulă, este limba statului în care îşi are sediul organismul respectiv.

Pentru a preîntâmpina depunerea unei cereri cu acelaşi conţinut la mai multe organisme membre EOTA, organismul la care s-a depus cererea este obligat să informeze Comisia CE, celelalte organisme membre EOTA şi Secretariatul General EOTA despre conţinutul cererii.

Înainte de a depune cererea la organismul membru EOTA, la cerere sa, solicitantul va primi toate informaţiile privind:

procedura de agrementare ce va fi aplicată (dacă acordarea unui ETA seva face pe baza unui ghid pentru ETA sau dacă acordarea ETA se va face în absenţa unui ghid pentru ETA;

estimarea graficului de timp necesar pentru a se finaliza procedura de agrementare pentru produsul respectiv;

estimarea costului pentru derularea procedurii de agrementare şi moda-lităţile de plată.

Cererea se depune împreună cu o descriere a produsului pentru construcţii, cu specificaţii, desene şi rapoarte de încercări, care sa explice în detaliu subiectul solicitării şi utilizarea preconizată pentru produs, indicând toate unităţile de producţie. El trebuie să asigure că aceste unităţi pot fi verificate de organismul de agrementare sau de către reprezentantul său oricând în timpul orelor de program, în vederea emiterii ETA.

În curs de 2 luni de la depunerea cererii, organismul de agrementare trebuie sa confirme primirea cererii şi faptul că va iniţia procedurile de agrementare, printr-o adresă tipizată (v. Anexa 12).

În cazul în care cererea nu este acceptată, organismul trebuie să-i comunice solicitantului motivele respingerii cererii. În astfel de cazuri, solicitantul se poate adresa altui organism membru EOTA.

85

Pentru a permite organismului de agrementare să evalueze adecvarea la utilizare a produsului pentru utilizarea preconizată menţionată în cerere, solicitantul trebuie să pună la dispoziţia acestuia documentele, rezultatele încercărilor, calculele etc. şi să sprijine organismul în sarcina sa de evaluare.

La rândul lor Organismele membre EOTA trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura confidenţialitatea tuturor informaţiilor importante care, în cursul activităţilor desfăşurate, ajung la cunoştinţa lor.

Raporturile dintre solicitanţi şi organismele membre EOTA cu sediul în România se stabilesc prin contracte încheiate între părţi, în conformitate cu legislaţia româna în vigoare. 5.2.3. Acordarea unui ETA pe baza unui ghid pentru ETA

Conţinutul şi formatul ETA trebuie sa corespundă prevederilor ghidului pentru ETA relevant. Organismul de agrementare care emite ETA trimite proiectul ETA la:

− toate celelalte organisme EOTA; − Secretariatul General EOTA, care va transmite o copie

Comisiei CE. Pentru a asigura posibilitatea comparării agrementelor emise

de organismele de agrementare, proiectul de ETA împreuna cu documentele însoţitoare (în special, rezultatele încercărilor) este supus unei consultări preliminare din partea organismelor EOTA nominalizate de statele membre pentru a funcţiona în domeniul ce reprezintă subiectul ETA şi a Secretariatului General EOTA, solicitându-se comentariile acestora într-o perioadă de 2 luni.

Dacă Comisia CE stabileşte, după consultarea Comitetului Permanent pentru Construcţii, că există o deficienţă într-un ETA, care se datorează unei deficiente dintr-un ghid pentru ETA, organismele de agrementare nu vor mai emite alte agremente tehnice europene pe baza acelui ghid pentru ETA.

86

5.2.4. Acordarea unui ETA în absenţa ghidului pentru ETA

În cazul în care nu există un Ghid pentru ETA, conţinutul şi formatul pentru ETA trebuie să corespundă „formatului – cadru general” aşa cum se prezintă în modelul din Anexa 13.

Când nu există Ghid pentru ETA acordarea agrementului tehnic european se acordă după cum urmează.

Pentru produse pentru care nu există nici un standard european armonizat, în vigoare, în lucru sau ca intenţie de elaborare, nici un standard naţional recunoscut.

− Solicitantul va depune o cerere tip, conform modelului anexat, la un organism de agrementare.

− După primirea cererii pentru un ETA , organismul de agrementare se va consulta cu Colegiul Tehnic EOTA pentru a primi din partea acestuia acordul de principiu asupra emiterii unui ETA pentru acel produs, precum şi asupra principiului procedurii de atestare a conformităţii propuse. După primirea acordului Colegiului Tehnic, atunci informaţiile corespunzătoare, cerute de Comisia CE, sunt trimise acesteia cu aprobarea Preşedintelui EOTA, pentru a obţine autorizarea de a emite ETA respective. Dacă în cadrul Colegiului Tehnic EOTA nu se poate ajunge la un consens, cererile vor fi transmise Comisiei Executive EOTA, pentru a se decide dacă trebuie prezentate spre aprobare Comisiei CE.

Pentru produse care se abat în mod semnificativ de la standardele armonizate sau de la standardele naţionale recunoscute:

− Solicitantul va depune o cerere tip conform modelului anexat la un organism de agrementare.

− Cererea este trimisă la EOTA pentru evaluare. − Comisia CE va confirma dacă produsului pentru care s-a

depus cererea i se poate acorda un ETA. − Dacă comisia CE îşi dă acordul pentru a elabora un ETA

pentru produsul respectiv, atunci organismul de agrementare care primeşte o cerere trebuie să aibă o consultare preliminară cu celelalte

87

organisme membre EOTA relevante, prin care să explice modul în care intenţionează să instrumenteze cererea în sensul rezolvării progresive, incluzând programul de încercări, cerinţele de performanţă şi maniera de satisfacere prevăzută pentru atestarea conformităţii.

Organismul de agrementare care elaborează ETA trebuie să ia în considerare observaţiile formulate de celelalte organisme EOTA consultate.

Dacă cererea pentru ETA se referă la un produs dintr-o familie pentru care procedura a fost deja stabilita, ETA trebuie să se bazeze pe acea procedură.

− După întocmirea proiectului ETA, organismul de agrementare îl trimite însoţit de justificările furnizate de solicitant organismelor EOTA relevante şi Secretariatului General EOTA, solicitându-le comentariile în decurs de 2 luni.

− După ce toate organismele EOTA relevante şi-au exprimat consimţământul în scris, inclusiv cu acceptul organismelor nominalizate ca purtătoare de cuvânt în cadrul EOTA de statele membre de reşedinţă ale organismelor consultate, dacă există astfel de situaţii, Organismul de agrementare care a primit cererea va elabora AGREMENTUL TEHNIC EUROPEAN (ETA).

− Când sunt obiecţiuni care nu pot fi rezolvate, atunci problema se supune analizei Colegiului Tehnic EOTA. Dacă în Colegiul Tehnic EOTA se ajunge la consens, atunci ETA este emis de către organismul de agrementare. Dacă în Colegiul Tehnic EOTA nu se ajunge la consens, atunci subiectul este supus analizei Comisiei Executive EOTA, care hotărăşte asupra oricărei acţiuni ulterioare.

Dacă Comisia Executivă nu poate ajunge la un consens, problema se transmite spre soluţionare Comitetului Permanent pentru Construcţii de pe lângă Comisia CE, prin Comisia CE.

88

Hotărârea Comitetului Permanent pentru Construcţii de pe lângă Comisia CE este definitivă. 5.2.5. Retragerea, modificarea şi prelungire valabilităţii ETA

Atunci când autoritatea competentă consideră că agrementele tehnice europene nu corespund prevederilor art. 4 şi 6 din HG 622, această opinie şi motivele de justificare sunt notificate Comitetului Permanent pentru Construcţii de pe lângă Comisia Europeană, în vederea retragerii acestora din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Pentru modificarea unui ETA se aplica aceeaşi procedură ca şi pentru cerere nouă. Cererea trebuie adresată organismului care a emis agrementul supus modificării. Procedura de agrementare se va referi numai la clauzele care privesc direct modificarea. In final, se emite un nou ETA care îl înlocuieşte pe cel anterior.

Durata de valabilitate a unui ETA poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de 5 ani, cu condiţia ca, între timp, Comisia CE să nu fi înştiinţat organismele membre EOTA implicate şi/sau EOTA asupra schimbării condiţiilor în care s-a emis ETA iniţial. Cererile trebuie prezentate în scris şi predate organismului de agrementare cu cel puţin 6 luni înainte de data expirării. Cererea de prelungire va fi însoţită de documentele tehnice relevante prevăzute pentru prelungirea unui ETA în ghidurile pentru ETA. Dacă astfel de ghiduri pentru ETA nu există, organismul de agrementare, după consultarea cu organismele EOTA, va informa solicitantul în legătură cu documentele ce trebuie să le prezinte.

Prelungirile devin responsabilitatea organismului care le emite şi trebuie să fie la fel de complete ca şi evaluarea originală.

89

6. Inspecţia tehnică a maşinilor şi echipamentelor tehnologice pentru construcţii 6.1. Definiţii. Clasificare. Baza legală

Inspecţia, în sens larg, este un proces complex în care se realizează examinarea unui proiect al unui produs, examinarea unui produs, a unui serviciu, a unui proces sau a unei fabrici şi stabilirea conformităţii lor cu cerinţele specifice sau, pe baza unei judecăţi profesionale, cu cerinţele generale.

Inspecţia, în sens mai restrâns, în funcţie de momentul efectuării (la recepţia pe flux sau finală), a modalităţii (vizuală, prin încercări), a procentului (100%, prin eşantionare) etc., inspecţiile se clasifică astfel:

− Inspecţie de recepţie – inspecţia destinată a stabili dacă un element sau un lot livrat sau propus pentru livrare poate fi acceptat (recepţionat).

− Inspecţie 100% – inspecţia fiecărei unităţi dintr-o producţie sau serviciu, adică în întregime (în opoziţie cu controlul sub toate aspectele prin eşantionare).

− Inspecţie de triere – inspecţia 100% a materialului sau elementelor dintr-un produs, cu respingerea tuturor elementelor sau porţiilor depistate ca neconforme.

− Inspecţie de rectificare – identificarea şi înlocuirea unităţilor neconforme, în timpul inspecţiei tuturor elementelor (sau a unui număr specificat de elemente) dintr-un lot care n-a fost acceptat la inspecţia pentru recepţie prin eşantionare.

− Inspecţie prin eşantionare, care se realizează în mai multe feluri:

a) inspecţie prin eşantionare secvenţială – progresivă este inspecţia prin eşantionare în care, după inspecţia fiecărui element, în conformitate cu regulile stabilite, se ia decizia pe baza cumulului de informaţie de la toate elementele inspectate până în acel moment: se acceptă sau nu se acceptă lotul sau se inspectează încă un element;

90

b) inspecţie prin eşantionare continuă se aplică la un flux continuu de elemente individuale de produse şi care: implică acceptarea sau neacceptarea element cu element cu individ sau utilizează perioade alternante de inspecţie 100% şi de inspecţie prin eşantionare, conform calităţii produselor observate;

c) inspecţie prin eşantionare în lanţ în care criteriile pentru acceptarea lotului curent sunt dependente de rezultatele propriului eşantion şi de rezultatele unui număr specificat de loturi consecutive precedente;

d) inspecţie prin eşantionare cu omiterea de loturi (prin săritură) – unele loturi dintr-o serie sunt acceptate fără inspecţie, când rezultatele prin eşantionare ale unui număr fixat de loturi imediat premergătoare au corespuns criteriilor specificate.

Inspecţiile pot fi clasificate şi după gradul de severitate, astfel: • inspecţie normală – aplicată la loturi întâmplătoare sau când

începe inspecţia; • inspecţia severă – deşi eşantionul are aceeaşi valoare ca la

inspecţia normală numărul neconformităţilor pentru care se admite sau respinge lotul este mai mic;

• inspecţie redusă – deşi numărul neconformităţilor eşantionului este mai mare ca la inspecţia normală, lotul poate fi admis sau respins.

Observaţie: Inspecţiile, în sens restrâns, se confundă de fapt cu o activitate pe care înainte o defineam ca fiind Controlul Tehnic de Calitate.

Clasificarea inspecţiilor după independenţa organismului care efectuează inspecţia este următoarea:

− inspecţia de primă parte care este efectuată de furnizorul unui produs;

− inspecţia de secundă parte care este efectuată de utilizatorul produsului;

− inspecţia de terţă parte care este efectuată de un organism independent faţă de părţile implicate.

91

Organismele care pot efectua inspecţia se clasifică astfel: Organism de inspecţie de tip A, care este independent faţă de

părţile implicate. În afară de independenţa faţă de părţile implicate, organismul şi personalul acestui tip de organism trebuie să satisfacă şi alte criterii, cum sunt:

a) organismul de inspecţie şi personalul său responsabil pentru efectuarea inspecţiei nu trebuie să fie proiectantul, fabricantul, furnizorul, instalatorul, cumpărătorul, proprietarul, utilizatorul sau cel care asigură mentenanţa entităţilor pe care le inspectează şi nici reprezentantul autorizat al uneia dintre aceste părţi;

b) organismul de inspecţie şi personalul său nu trebuie să fie direct implicaţi în proiectarea, fabricarea, furnizarea, instalarea, utilizarea sau mentenanţa entităţilor pe care le inspectează sau ale entităţilor similare ale concurenţei;

c) părţile interesate trebuie să aibă acces la serviciile organismului de inspecţie iar procedurile pe baza cărora funcţionează organismul trebuie aplicate în mod nediscriminatoriu.

Organism de inspecţie de tip B, care constituie o parte separată şi identificabilă a unei organizaţii implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, instalarea, utilizarea sau mentenanţa entităţilor pe care le inspectează şi care a fost constituit ca să furnizeze servicii de inspecţie organizaţiei din care face parte. Acest tip de organism trebuie să satisfacă următoarele criterii:

a) organismul să se constituie ca entitate distinctă în cadrul organizaţiei;

b) separarea clară a responsabilităţilor personalului de inspecţie faţă de personalul angajat în celelalte funcţii;

c) organismul de inspecţie şi personalul său nu trebuie să fie implicat direct în activităţi de proiectare, fabricare, furnizare, instalare, utilizare sau mentenanţa entităţilor pe care le inspectează sau ale entităţilor similare ale concurenţei.

Organism de inspecţie de tip C, care este implicat în proiectarea, fabricarea, furnizarea, instalarea, utilizarea sau mentenanţa entităţilor pe care le inspectează sau a unor entităţi

92

similare ale concurenţei şi care poate furniza servicii de inspecţie altor părţi decât organizaţia din care face parte realizând protecţia necesară în cadrul organizaţiei pentru a se asigura de separarea adecvată a responsabilităţilor şi răspunderilor în furnizarea serviciilor de inspecţie prin organizare şi/sau proceduri documentate.

Documentele de referinţă care asigură baza legală pentru efectuarea inspecţiilor sunt următoarele:

− Directiva europeană 89/655privind evaluarea tehnică şi de securitate a echipamentelor tehnologice aflate in exploatare;

− Legea 10:1995, Calitatea în construcţii; − Legea 319:2006, Securitatea şi Sănătatea în Muncă; − Legea 137:1995, Protecţia mediului; − HG 2139:2004, Catalogul privind clasificarea şi duratele

normale de funcţionare a mijloacelor fixe; − SR EN ISO/CEI 17020:2005 – Criterii generale pentru

funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii;

− SR EN 45011/2001 - Criterii generale pentru organismele de certificare care efectuează certificarea produselor;

− NE 003/1997 – Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a cons-trucţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor pentru construcţii;

− Standarde pentru produs. 6.2. Elaborarea procedurilor de inspecţie

În funcţie de scopul final urmărit, pentru fiecare tip de inspecţie, se elaborează proceduri documentate astfel încât procesul în sine să fie consistent şi să ofere încredere. 6.2.1. Inspecţia pentru certificare

În sens mai larg, de exemplu la certificarea produselor, procesul de inspecţie include patru părţi distincte şi anume:

93

Partea 1: Evaluarea caracteristicilor produsului. Această parte a atribuţiei inspecţiei presupune înregistrarea şi judecarea tuturor datelor relevante privitoare la caracteristicile produsului care este certificat. Poate fi o parte a unei evaluări iniţiale pentru o nouă certificare, o reînnoire periodică, o extindere sau modificare a caracteristicilor produsului sau o examinare a schimbărilor datorate alegerii de noi materii prime sau a sistemului producţiei. Pentru acest tip de inspecţie poate fi folosită o lista de verificări, conţinând următoarele elemente relevante:

• specificaţiile produsului, incluzând conformităţile pentru utilizare şi aspectele relevante ale cererii;

• documentaţia internă despre produs, incluzând materiile prime utilizate, descrierea procesului şi instrucţiunile pentru producţie;

• înregistrări ale controlului produsului în fabrică; • informaţii vechi relevante şi statistici pentru controlul

produsului în fabrică (CPF); • înregistrări ale testelor; • studiul variabilităţii; • gruparea produselor pentru controlul conformităţilor; • indicatorii calităţii pentru controlul produsului în fabrică

(CPF); • planul de control specific pentru produs. Modul de abordare al acestei părţi poate fi foarte diferit pentru

toate schemele de certificare implicate. Din acest motiv se caută o formulă de evaluare care să

cuprindă cât mai multe elemente comune pentru toate schemele de certificare.

Partea a 2-a: Auditarea sistemului de control al produsului în fabrică (CPF). Această parte tratează auditul sistemului de management al CPF-ului ca o parte a inspecţiei. Auditul se efectuează conform unei liste de verificare, convenită de comun acord cu organismul de certificare şi adaptată structurii sistemului de management al beneficiarului. Lista de verificări conţine toate datele relevante ale organizării, părţi ale

94

documentaţiei şi cerinţele procesului. Fiecare element este menţionat sub aspecte diferite prin codurile evaluării:

Aspectele sunt: − existenţa procesului; − documentaţia procesului; − adecvare şi funcţionalitate; − implementare corectă; − înregistrarea datelor rezultate din implementarea

procesului. Partea a 3-a: Supravegherea rezultatelor controlului

conformităţilor. Această parte conţine un raport al verificărilor conformităţilor controlului intern, rezultat ca urmare al planului de control obligatoriu sau convenit de comun acord (inspecţii interne şi încercări).

Toate verificările caracteristicilor şi parametrilor sunt trecute în tabel.

Performanţa produsului final este apreciată ca şi ale materiilor prime şi ale produsului în faze intermediare ale producţiei. Rezultatele esenţiale şi interpretările statistice sunt înregistrate şi preluate într-un raport. Tabelele pot fi comune pentru diferite planuri de certificare sau separate.

Aceasta parte poate conţine, de asemenea, constatări concrete ale funcţionării proceselor şi condiţii pentru producţie.

Rezultatele controlul intern pot fi comparate cu valorile declarate.

Partea a 4-a: Prelevarea probelor pentru încercări de terţă parte. Aceasta parte conţine un raport de prelevare de probe pentru unul sau mai multe scheme de certificare. Procesul constă în trei acţiuni:

a) Prelevarea probelor: − descrierea acţiunii de prelevare; − reprezentarea probelor; − obiectivele prelevării: • încercare de tip; • verificarea corespunzătoare de audit;

95

• verificarea reproductibilităţii (verificări pereche); • verificare de identificare (amprentă digitală);

− verificarea cu probe – martor într-un laborator extern; − identificarea şi marcarea probelor.

b) Întocmirea raportului de prelevare conform instrucţiunilor de laborator (formularul prelevărilor), document care însoţeşte probele în laborator şi conţine:

− data prelevării şi identificarea caracteristicilor produsului; − prelevarea probelor şi condiţiile în care s-a executat

aceasta; − denumirea laboratorului care a executat prelevarea; − înscrierea datelor în raportul de prelevare; − înscrierea datelor la care s-a efectuat prelevarea, preluarea

probelor şi trimiterea acestora la laborator şi preluarea lor de laboratorul de testări (înscrierea datelor în raport va fi însoţiră de semnătura celui care a desfăşurat acţiunea).

c) Documentul de evaluare, care realizează evaluarea prin compararea cu criteriile şi cerinţele relevante.

Rezultă că, în cazul certificării, inspecţia pentru evaluarea caracteristicilor produsului poate fi foarte diferit abordată pentru toate schemele de certificare implicate. De asemenea, auditarea sistemului de control al produsului în fabrică (CPF), ca parte a inspecţiei, se desfăşoară pe baza unei liste de verificări elaborată de organismul de certificare, liste care, în majoritatea cazurilor, nu tratează aceleaşi aspecte. Pentru a utiliza, în realizarea inspecţiei, aceleaşi criterii şi a trata aceleaşi aspecte, la nivel de comitete europene, pe domenii sau subdomenii, se realizează chestionarea organismelor implicate pentru elaborarea Raportului Inspecţiei Comun Sistemului pentru Certificarea Produsului (RIC-CSP).

În RIC-CSP toate organismele vor realiza evaluarea caracteristicilor produsului după o listă care va conţine aceleaşi elemente relevante iar auditarea sistemului CPF se va efectua conform unei liste de verificări, convenită de comun acord cu

96

organismul de certificare şi adaptată structurii sistemului de management al beneficiarului. Conţinutul unei liste orientative cu elemente comune şi modul de tratare a fiecărui element este prezentat în Anexa 17.

De asemenea, în cazul certificării, în standardele armonizate pentru anumite produse sunt foarte clar precizate frecvenţa şi inspecţiile obligatorii care trebuie efectuate maşinii sau echipamentului tehnologic pentru a menţine conformitatea produsului realizat cu cerinţele esenţiale.

Observaţie: În cadrul organizaţiilor, funcţia de inspecţie poate fi efectuată de persoane sau structuri independente specializate sau de persoanele implicate direct în activitatea al cărui rezultat este evaluat. 6.2.2. Inspecţia maşinilor şi echipamentelelor tehnologice de construcţii

În România, având la dispoziţie baza legală, în baza ordinului ministrului nr. 337/N din 08.12.2000 a MLPTL, a fost aprobată reglementarea tehnică „Procedură de inspecţie tehnică a maşinilor şi echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare sau importate la mâna a doua” indicativ PCC 021/2000.

Această reglementare tehnică, conform OM 337/N, se aplică de Organismele de Inspecţie de terţă parte iar ISC (Inspecţia de Stat în Construcţii) are obligaţia de a aplica şi urmări realizarea prevederilor cuprinse în acest ordin.

În HG 2139/2004, capitolul III articolele 3 şi 4 se fac următoarele precizări: „În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu durata normala de funcţionare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normala de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnică sau expert tehnic independent”, respectiv „Menţinerea în funcţiune a mijloacelor fixe care pot afecta protecţia vieţii, a sănătăţii şi a mediului

97

(mijloace de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, maşini de construcţii şi de gospodărie – comunală, maşini de ridicat etc.) după expirarea duratei normale de funcţionare, se va putea face numai pe baza unui raport tehnic întocmit de organisme de certificare sau organisme de inspecţie tehnică abilitate în domeniul de activitate al mijlocului fix”.

Pentru cazurile precizate în articolele 3 şi 4 din HG 2139, Organismelor de inspecţie le revine sarcina de a stabili capabilitatea maşinilor şi echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare sau importate la mâna a doua şi prelungirea duratei normale de funcţionare a acestora. 6.3. Procedura de inspecţie tehnică a maşinilor şi echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare sau importate la mâna a doua, indicativ PCC 021/2000 [14] 6.3.1. Prevederi de ordin general

Procedură de inspecţie tehnică se aplică de către Organismele de Inspecţie de terţă parte echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în dotarea agenţilor economici din construcţii precum şi celor importate la mâna a doua, organisme care trebuie să fie autorizate potrivit reglementărilor specifice.

Inspecţia tehnică a echipamentelor tehnologice de construcţii confirma capabilitatea acestora de a executa lucrările specifice domeniului lor de utilizare, la nivelul de calitate precizat în specificaţiile tehnice în construcţii şi în condiţiile de securitate stabilite de Directiva 89/655/CEE, standardele naţionale şi europene, precum şi de alte reglementări legale.

Factorii implicaţi în procesul tehnologic pe şantierele de construcţii şi care trebuie să respecte instrucţiunile din procedură sunt:

98

Agenţii economici cu activitate de construcţii care exploatează sau pun în funcţiune pentru prima dată echipamentele tehnologice de construcţii (noi sau importate la mâna a doua).

Agenţii economici, persoane juridice, care importă, comercializează, închiriază prin leasing sau exploatează echipamente tehnologice de construcţii la mâna a doua.

Laboratoarele de încercări, care efectuează verificările tehnice şi testele de specialitate în vederea inspecţiei tehnice a echipamentelor tehnologice de construcţii.

Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice şi amenajarea teritoriului.

Inspecţia tehnică de terţă parte a echipamentelor tehnologice de construcţii, în funcţie de durata de funcţionare a acestora, se poate realiza în două etape de verificare, şi anume:

Etapa 1. Inspecţia de gradul I, pentru echipamentele tehnologice de construcţii care au minim doi ani de funcţionare, inclusiv la punerea în funcţiune a lor; în acest caz se efectuează un minim de încercări. Această verificare se repetă la doi ani, până la expirarea duratei normale de vârstă.

Etapa 2. Inspecţia de gradul II, pentru echipamentele tehnologice de construcţii care au depăşit durata normală de funcţionare prevăzută în HG 2139/2004, cu testări complexe pe baza cărora să rezulte gradul de integritate fizică şi performanţe funcţionale tehnologice.

Inspecţia tehnică furnizează informaţii autorizate asupra performanţelor echipamentului tehnologic şi a capabilităţii acestuia de a executa lucrări la nivelul de calitate prescris de specificaţiile tehnice în construcţii şi în condiţiile de securitate stabilite de reglementările legale.

Pe de altă parte, inspecţia tehnică de terţă parte la echipamentele tehnologice de construcţii trebuie să contribuie la realizarea cerinţelor esenţiale ale construcţiilor executate: rezistenţă şi stabilitate, siguranţă în exploatare, protecţie împotriva

99

zgomotului şi a vibraţiilor, protecţia mediului ambiant, igienei şi sănătăţii oamenilor.

Inspecţia tehnică se finalizează prin emiterea unui Raport de Inspecţie valabil pe o perioadă de doi ani.

Raportul de Inspecţie asigură garanţia calităţii pentru echipamentul tehnologic verificat şi nu exonerează pe deţinător de responsabilitatea legală asupra menţinerii condiţiilor de mentenanţă pentru asigurarea parametrilor de exploatare stabiliţi.

La solicitarea deţinătorilor de echipamente, în cazul expirării valabilităţii unui raport de inspecţie, un organism de inspecţie notificat supune echipamentul respectiv din nou procedurii de inspecţie. 6.3.2. Procedură operaţională (v. ANEXA 1)

Procedura de inspecţie cuprinde trei etape în care solicitantul şi Organismul de inspecţie colaborează pentru a realiza un proces complex în care se realizează examinarea produsului şi stabilirea conformităţii lui cu cerinţele specifice sau, pe baza unei judecăţi profesionale, cu cerinţele generale.

Activităţile de inspecţie a produselor şi echipamentelor pentru construcţii şi gospodărie comunală care se desfăşoară în fiecare etapă sunt:

ETAPA I. Iniţierea certificării. Aceasta constă în: 1. Solicitantul se adresează unui Organism de inspecţie pentru

efectuarea verificărilor şi auditului corespunzător. Organismul de inspecţie va pune la dispoziţia solicitantului setul de documente necesare pentru începerea activităţii de inspecţie, care cuprinde:

• Formular de cerere pentru inspecţia echipamentului (Anexa 15). Formularul de cerere este specific organismului de inspecţie elaborator şi va cuprinde următoarele informaţii:

− informaţii cu privire la identitatea solicitantului (denumire, adresă, telefon, fax, reprezentantul legal autorizat, nr. Registru comerţului, CUI, Cod IBAN, Bancă etc);

100

− informaţii cu privire la produs (denumire produs, model, tip, serie/an fabricaţie, producător, adresă producător, amplasament echipament cu adresa completă, documente de referinţă etc.);

− declaraţie pe propria răspundere că nu a mai fost solicitată inspecţia aceluiaşi produs şi altui organism de inspecţie.

• Chestionar de evaluare (autoevaluare) preliminară (Anexa 16). Chestionarul de autoevaluare a solicitantului va cuprinde următoarele informaţii:

− informaţii cu privire la identitatea solicitantului (denumire, adresă, telefon, fax, reprezentantul legal autorizat, nr. Registru comerţului, CUI, Cod IBAN, Bancă etc);

− informaţii cu privire la identitatea producătorului (denumire, adresă, telefon, fax, reprezentantul legal autorizat);

− informaţii cu privire la produs (denumire produs, model, tip, serie/an fabricaţie, producător, adresă producător, amplasament echipament cu adresa completă, documente de referinţă etc.);

− existenţa următoarelor documente cu privire la produsul pentru care s-a solicitat inspecţia:

a) documente de provenienţă (factură, contract leasing sau act transfer;

b) carte tehnică (parametrii tehnici; instrucţiuni de exploatare şi întreţinere) – în limba română;

c) program anual de executare a lucrărilor de mentenanţă (conform NE 003/97 revizuit 2004);

d) documentaţie pentru modificare / modernizare; e) certificat de conformitate de la producător; f) autorizaţia de mediu (pentru instalaţiile fixe, care

interacţionează cu mediul ambiant); g) buletinul de verificare metrologică sau certificatul de

etalonare eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, pentru dozatorele din compunerea instalaţiei inspectate;

h) buletinul PRAM de măsurare a rezistenţei prizelor de împământare (pentru instalaţiile fixe);

i) autorizaţia de funcţionare a laboratorului propriu şi/sau contractul cu un laborator de gradul II;

101

j) autorizaţia ISCIR pentru echipamentele de ridicat; k) autorizaţia ISCIR pentru instalaţia ce are în compunere

recipiente metalice stabile sub presiune conform PT C 4/21 – 2003;

l) documente de înmatriculare din care să rezulte perioada de valabilitate a inspecţiei tehnice RAR;

m) schema flux tehnologic pentru instalaţiile complexe (ex. instalaţie de producere agregate minerale, instalaţie de producerea mixturi asfaltice, instalaţie de preparare emulsie bituminoasă ş.a.);

n) produsul este în stare de funcţionare, la data depunerii chestionarului de autoevaluare.

2. Solicitantul completează formularele în termen de 15 zile de la data primirii şi le depune la secretariatul organismului de inspecţie împreună cu documentaţia tehnică a echipamentului.

3. După înregistrarea documentelor de secretariatul organismului în Registrul de evidenţă a cererilor, se va analiza dosarul de conducerea organismului şi se va stabili colectivul de lucru compus din responsabilul de contract şi cel puţin un evaluator.

4. După analiza documentelor de către colectivul de lucru şi evaluarea răspunsurilor din chestionarul de evaluare preliminară se trece la întocmirea dosarului de produs şi la contractarea lucrării dacă se constată îndeplinirea condiţiilor impuse de organismul de inspecţie prin procedură.

Dacă dosarul este incomplet, acesta se completează, urmând a se contracta lucrarea după completare.

5. După contractare şi îndeplinirea obligaţiilor financiare prevăzute în contract se începe inspecţia.

ETAPA a II-a. Inspecţia. În etapa a II – a se realizează efectiv inspecţia în care se realizează examinarea produsului stabilindu-se conformităţiile cu cerinţele specifice sau, pe baza judecăţi profesionale, cu cerinţele generale.

De asemenea, în funcţie de necesităţi, se realizează şi prelevarea probelor pentru încercări în laborator. La majoritatea echipamentelor se realizează evaluarea parametrilor prin măsurare, pe şantiere la locul de amplasare sau punctul de lucru. După

102

efectuarea încercărilor de către un laborator acreditat, raportul de încercări elaborat va constitui parte componentă a dosarului de inspecţie.

Toate datele obţinute în urma inspecţiei vor fi transferate în Fişa de inspecţie care constituie documentul principal al inspecţiei.

ETAPA a III-a. Evaluarea şi emiterea raportului de inspecţie. În această etape sunt examinate următoarele documente de sinteză:

− fişa de inspecţie; − raportul de încercări; − documentaţia tehnică a produsului. După analiza documentelor de sinteză şi a documentelor

auxiliare din dosar de către un evaluator, şeful departamentului de inspecţie al organismului, directorul executiv al organismului de inspecţie se emite RAPORTUL DE INSPECŢIE şi înscrierea acestui în Registrul produselor inspectate.

Solicitantul va primi de la organismul de inspecţie următoarele documente finale:

• raportul de inspecţie şi anexa la raport; • fişa de inspecţie (copie); • raportul de încercări.

Personalul participant la inspecţie este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor cuprinse în dosarele tehnice de inspecţie, fiind obligat să semneze un angajament deontologic. 6.3.3. Fişa de inspecţie

Fişa de inspecţie este documentul principal al unui dosar de inspecţie deoarece acesta conţine toate datele referitoare la procesul de inspecţie realizat pentru un echipament tehnologic. Pentru fiecare familie de echipamente tehnologice (aşa cum sunt ele definite în HG 2139:2004) se întocmeşte o Fişă de inspecţie care va cuprinde obligatoriu următoarele capitole şi subcapitole:

1. Inspecţii preliminare. 1.1. Verificarea documentelor. 1.2. Verificarea plăcuţelor de marcaj (identificare).

103

1.3. Verificarea stării tehnice. 2. Inspecţii de conformitate.

2.1. Verificarea parametrilor constructivi. 2.2. Verificarea performanţelor tehnice. 2.3. Verificarea performanţelor tehnologice. 2.4. Verificarea calităţii lucrărilor.

3. Inspecţii de securitate. 3.1. Verificări de securitate şi sănătatea omului (generale şi

specifice). 3.2. Verificări privind protecţia mediului (generale şi

specifice). 4. Concluzii: domeniul de utilizare propus

Observaţie: Fiecare dintre capitolele şi subcapitolele cuprinse în FIŞA DE INSPECŢIE se vor dezvolta în funcţie de familia sau subclasa din care echipamentul tehnologic face parte.

104

ANEXA 1 [3], [6] Definirea termenilor de specialitate

1 2 3 1 Acord

european privind evaluarea conformităţii

Acord care se încheie între Uniunea Europeană şi fiecare dintre ţările asociate şi care prevede recunoaşterea reciprocă a rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare a conformităţii

2 Acreditare Procedura prin care organismul naţional de acreditare, recunoscut conform legii, atestă că un organism sau un laborator este competent să efectueze sarcini specifice.

3a Agrement tehnic european (ETA)

Specificaţie tehnică ce exprimă o evaluare tehnică favorabilă a adecvării unui produs la o utilizare preconizată, bazată pe satisfacerea cerinţelor esenţiale aplicabile construcţiei în care produsul urmează a fi utilizat.

3b Agrement tehnic în construcţii

Apreciere tehnică favorabilă concretizată într-un document scris, asupra aptitudinii de utilizare, în conformitate cu cerinţele legii calităţii în construcţii, a unor noi produse, procedee şi echipamente pentru care nu există şi nu pot fi încă elaborate standarde naţionale sau alte reglementări tehnice oficiale sau pentru care există astfel de standarde şi reglementări, dar produsele nu se încadrează în cerinţele acestora, diferenţa influenţând una dintre cerinţele prevăzute la art. 5 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii.

4 Autoritate competentă

Organ al administraţiei publice centrale responsabil cu reglementarea unui domeniu

105

Anexa 1 (continuare) 1 2 3 5 Cerinţă

esenţială Cerinţă care are în vedere, în special, protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor, protecţia proprietăţii şi a mediului, astfel cum este prevăzută în actele normative în vigoare

6 Atestarea conformităţii produselor pentru construcţii

Sistem procedural prin care este evaluată şi stabilită confor-mitatea produselor pentru construcţii cu specificaţiile tehnice aplicabile, în vederea aplicării marcajului european de conformitate CE, denumit în continuare marcaj CE

7 Certificat de conformitate

Document emis pe baza regulilor unui sistem de certificare şi care indică existenţa încrederii adecvate că un produs, identificat, corespunzător, şi este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ

8 Certificare a conformităţii

Acţiune a unei terţe părţi care dovedeşte existenţa încrederii adecvate că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ

9 Construcţii Orice obiect care este construit sau rezultă din operaţii şi/sau lucrări de construcţii şi este fixat de pământ, termenul desemnând atât clădirile, cât şi lucrările de inginerie civilă

10 Declaraţie de conformitate

Procedura prin care un producător sau un reprezentant autorizat al acestuia dă o asigurare scrisă că un produs este conform condiţiilor specificate

106

Anexa 1 (continuare) 1 2 3

11 Document normativ

Document care prevede reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi ori pentru rezultatele acestora; termenul este generic şi include standarde, specificaţii tehnice, coduri de bună practica şi reglementări

12 Domeniu reglementat

Ansamblul activităţilor economice şi al produselor asociate acestora, pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi de utilizare

13 Documente interpretative

Documente elaborate de Comisia Europeană, prin care cerinţele esenţiale sunt transpuse într-o formă concretă şi care creează legăturile necesare între cerinţele esenţiale ale construcţiei şi mandatele de standardizare, mandatele pentru ghidurile pentru agremente tehnice europene sau recunoaşterea altor specificaţii tehnice

14 Desemnare Procedura prin care o autoritate competentă confirmă că un laborator, un organism de certificare sau de inspecţie satisface condiţiile pentru a efectua o procedură de evaluare a conformităţii, prevăzută de o reglementare tehnică

15 Documente tehnice directoare

Ghiduri, regulamente şi proceduri elaborate în temeiul HG 622 şi în scopul aplicării acesteia

16 Evaluare a conformităţii

Activitatea al cărei obiect este determinarea în mod direct sau indirect a faptului că sunt îndeplinite condiţiile specificate

107

Anexa 1 (continuare) 1 2 3

17 Familie de produse

Grup de produse generice care au utilizări prevăzute similare, cum ar fi: finisaje pentru pereţi interiori sau învelitori de acoperiş

18 Inspecţie Evaluare a conformităţii prin observare şi raţionament, însoţite, după caz, de măsurare, încercare sau comparare

19 Ghid Reglementare care cuprinde metode şi procedee detaliate de satisfacere a cerinţelor aplicate

20 Introducere pe piaţă a unui produs

Acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii şi/sau utilizării

21 Încercare

Operaţiune tehnică ce constă în determinarea uneia sau mai multor caracteristici ale unui produs, în concordanţă cu o procedură specificată

22 Marcaj de conformitate

Simbol care se aplică de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau de utilizare, pe un produs, pe ambalajul acestuia şi/sau, pe documentele însoţitoare şi care are semnificaţia conformităţii produsului cu toate cerinţele aplicabile, prevăzute în reglementările tehnice: CE – marcaj european de conformitate

23 Notificare Procedura prin care autoritatea competentă informează autoritatea ce gestionează Registrul organismelor notificate cu privire la organismele desemnate pentru a evalua conformitatea produselor conform prevederilor din reglementările tehnice specifice

108

Anexa 1 (continuare) 1 2 3

24 Organe de control

Organe ale administraţiei publice centrale care răspund de supravegherea pieţei produselor pentru construcţii

25 Organism de certificare

Organism independent faţă de clientul lui şi alte părţi interesate, care aplică regulile unui sistem de certificare în scopul evaluării, certificării şi supravegherii Conformităţii

26 Organism notificat

Laborator de încercări, de etalonare, organism de certificare sau organism de inspecţie, persoană juridică cu sediul în România, care a fost desemnat de o autoritate competentă să efectueze evaluarea conformităţii într-un domeniu reglementai şi care este înscris în Registrul organismelor notificate

27 Organism de inspecţie

Organism independent faţă de clientul lui şi alte părţi interesate, care efectuează inspecţia

28 Piaţa produselor pentru construcţii

Întreaga arie acoperită de lanţul de distribuţie a produselor pentru construcţii de la producător la consumatorul final, inclusiv şantierele de construcţii, până la punerea în operă

29 Producător Persoană responsabilă pentru proiectarea şi realizarea unui produs, în scopul introducerii pe piaţă în numele său; responsabilităţile producătorului se aplică oricărei persoane fizice sau juridice care asamblează, ambalează sau etichetează produse în vederea introducerii pe piaţă sub nume propriu

30 Produs pentru construcţii

Orice produs realizat în scopul de a fi încorporat în mod permanent în construcţii, termenul desemnând materiale, elemente şi componente individuale sau alcătuind un set, inclusiv pentru sisteme prefabricate sau

109

Anexa 1 (continuare) 1 2 3

instalaţii, plasate pe piaţă în forma în care urmează a fi încorporate asamblate, aplicate sau instalate în construcţii prin operaţii şi/sau lucrări de construcţii

32 Recunoaştere Scţiune în responsabilitatea autorităţii competente, prin care se stabileşte dacă un laborator sau un organism de certificare ori de inspecţie este capabil şi competent tehnic să realizeze sarcini specifice în legătură cu o anumită procedură de evaluare a conformităţii şi demonstrează independenţă, imparţialitate şi integritate, conform prevederilor unei reglementări tehnice, în vederea desemnării ţi după caz, a notificării

33 Specificaţie tehnică

Document care stabileşte caracteristicile unui produs, cum ar fi niveluri de calitate, performanţă, securitate sau dimensiuni, inclusiv cerinţe care se aplică produsului cu privire la denumirea sub care acesta este comercializat, terminologie, simboluri, încercări şi metode de încercare, ambalare, marcare sau etichetare şi proceduri pentru evaluarea conformităţii

34 Standard european armonizat.

Standard european adoptat sub incidenţa unui mandat al Comisiei Europene şi care transformă cerinţele esenţiale de securitate în specificaţii tehnice pentru produsele din domeniul reglementat

35 Securitate Stare a unui produs, proces sau serviciu în care riscul de a pune în pericol persoanele sau de a provoca pagube mediului şi/sau

110

Anexa 1 (continuare) 1 2 3

proprietăţii este limitat sau ia un nivel acceptabil

36 Supravegherea pieţei

Ansamblul măsurilor, resurselor şi structurilor instituţionale adecvate prin care autorităţile competente asigură şi garantează în mod imparţial că sunt îndeplinite prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea produselor introduse pe, piaţă şi cu respectarea principiului liberei concurenţe

37 Utilizare preconizată

Rol sau funcţie care urmează a fi îndeplinită de produs pentru satisfacerea cerinţelor esenţiale ale construcţiei

111

ANEXA 2. [16] PLAN DE AUDIT, nr.

Iniţial Supraveghere Extindere PRODUCĂTOR: Nr. Contract: Data de începere a auditului: Data de finalizare a auditului:

Obiectiv: Verificarea modului de realizare al produsului …….. în conformitate cu documentul de referinţă ………………........ şi cerinţele de reglementare Criterii audit: • Procedura de audit „Auditul solicitantului” • Standard de produs; • Proceduri de lucru furnizor; • Documente de reglementare.

Domeniu audit conform cod CPSA: Membrii echipei de audit: Auditor Şef: Auditor : Expert tehnic: Echipa de audit asigură confidenţialitatea informaţiilor obţinute în timpul auditului. Comentariu producător: Acord reprezentantul producătorului: Data: Semnătura:

112

Anexa 2 (continuare)

Activitatea desfăşurată Data, ora

Locul de desfăşurare/

responsabilitate 1 2 3

1. Şedinţă de deschidere • prezentare participanţi şi rolul acestora; • confirmarea obiectivelor, a domeniului şi a criteriilor auditului; • confirmarea planului de audit; • rezumat mod desfăşurare activitate de audit (metode, şi proceduri de audit); • confirmarea canalelor de comunicare (desemnare ghizi, persoane contact);

diverse (întrebări/discuţii etc).

2. Analiza documentelor relevante ale sistemului de management, inclusiv înregistrări şi determinarea gradului de conformitate cu criteriile de audit • analiza manualului calităţii şi a procedurilor de sistem pentru identificarea modului de funcţionare a firmei (structură organizatorică şi responsabilităţi); • relaţiile cu furnizorii şi clienţii (mod de aprovizionare; contractare/planificare; tratare reclamaţii/neconformităţi); • managementul resurselor (competenţe/ instruire personal; infrastructura/mijloace producţie); • existenţa unor compartimente specializate pentru verificarea calităţii; − modul de depozitare, manipulare, ambalare şi transport.

113

Anexa 2 (continuare) 1 2 3

• verificarea planului calităţii şi a procedurilor de lucru specifice obţinerii produsului;

- organizarea fluxului tehnologic de fabricaţie (etapele proceselor de fabricare);

- precizarea condiţiilor tehnice de calitate pentru produs şi modul de verificare;

- modul de tratare a produsului neconform (acţiuni corective/preventive);

- existenţa instrucţiunilor de lucru specifice. • procedurile/metodele de eşantionare pentru controlul calităţii produselor (program de control pt. fabricarea produselor); colectare de informaţii/dovezi de audit (înregistrări, sinteze date, indicatori etc).

3. Analiza proiectului tehnic şi a documentelor de execuţie pentru evaluarea respectării cerinţelor de calitate în etapa de proiectare: • proiectarea constructivă (cerinţe standard/ validare proiect); • proiectarea tehnologică (plan operaţii/SDV).

PAUZA (centralizarea informaţiilor, completare formulare, observaţii, analiza date, discuţii)

4. Verificarea modului de îndeplinire a cerinţelor de calitate pentru fiecare etapă din procesul tehnologic de fabricaţie al produsului: Pentru fiecare etapa în parte se va urmări: • identificarea echipamentelor utilizate

114

Anexa 2 (continuare) 1 2 3

la fabricarea produsului şi a spaţiului de producţie; • înregistrări privind întreţinerea şi disponibilitatea echipamentelor (verificări periodice/metrologie/ etalonare); • verificare condiţii de fabricaţie şi a modului în care este respectată tehnologia de fabricaţie; • verificare cunoaştere/aplicare instrucţiuni specifice de lucru şi a modului de control a calităţii produsului; • aplicarea indicatorilor de conformitate/marcaje (trasabilitatea produsului)

5. Pregătirea concluziilor auditului: • centralizarea şi verificarea informaţiilor; • generarea constatărilor de audit/completare formular.

6. Şedinţă de încheiere • prezentarea constatărilor şi concluziilor auditului; • confirmarea obiectivelor, a domeniului şi a criteriilor auditului; • discutarea activităţii de urmărire rezultate din audit/recomandări.

Întocmit, Auditor şef: Data întocmirii:

115

116

117

118

119

120

121

122

123

124

125

126

127

128

ANEXA 13 ANEXA nr. 3 la regulament

FORMATUL – CADRU GENERAL PENTRU AGREMENTUL TEHNIC EUROPEAN (ETA)

NOTA: Prezentul „Format-cadru general al agrementului tehnic european” asigură prezentarea agrementelor în mod unitar, indiferent de produsul sau produsele pentru construcţii implicate, sau de organismul EOTA care emite ETA. În acest scop, „Formatul-cadru general” stabileşte în mod unitar: – conţinutul general, secţiunile comune şi numerotarea lor; – textul titlurilor generale; – textul clauzelor comune, şi dă informaţii generate (în litere italice) asupra modului în care trebuie concepute diversele secţiuni şi clauze ale ETA. ......... Numele, adresa şi logo-ul organismului care emite ETA; Autorizat şi notificat conform art. 19 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţa a produselor pentru construcţii.

MEMBRU AL EOTA (prezentat sub forma de logo al EOTA)

EUROPEAN ORGANISATION FOR TECHNICAL

APPROVALS ORGANIZAŢIA EUROPEANA PENTRU AGREMENTE TEHNICE

AGREMENT TEHNIC EUROPEAN - ETA -…..... (număr în cadrul sistemului de numerotare EOTA). Denumirea comercială: ... Se indică denumirea (denumirile) comercială(e), dacă este cazul, sau orice alta referinţă asupra produsului (produselor), aşa cum este (sunt) folosită(e) în Comunitatea europeana (şi în alte ţări aparţinând Spaţiului

129

Economic European) pentru comercializarea produsului (produselor). Denumirea (denumirile) comercială(e) sau altă referinţă asupra produsului (produselor) nu trebuie să conducă la neînţelegeri în ce priveşte performanţa sau utilizarea preconizată a produsului (produselor). Titularul agrementului: ... Se indică numele şi adresa producătorul sau a reprezentantul său autorizat stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene căruia i s-a emis ETA (art. 18 alin. (3) din HG 622/2004; art 5 alin. (1) din Regulamentul privind agrementul tehnic european pentru produse pentru construcţii, denumit în continuare Regulament ETA). Tipul generic şi utilizarea produsului(elor) pentru construcţii:…..Se indică, în limba română şi în limba engleză, tipul generic şi utilizarea preconizată a produsului (produselor) acoperite de ETA, precum şi principalele niveluri/clase de performanţă, dacă sunt relevante (conform art. 6 alin. (2) şi art. 12 alin. (5) din HG nr. 622/2004). Valabil de la……………… până la ……………… (conf. art 17 din HG 622/2004 durata de valabilitate a ETA este de maximum 5 ani cu posibilitatea de prelungire). Unitatea (unităţile) de producţie):…….Se indică unitatea (unităţile) de producţie. Dacă sunt mai multe sedii de fabricaţie, acestea trebuie indicate într-o Anexă la care trebuie să se facă referire aici. Prezentul Agrement Tehnic European conţine ……… pagini incluzând Anexe care fac parte integrantă din acest document. [Se indică numărul total de pagini (text şi desene, dacă este cazul, în partea principală şi în anexe) şi numărul de anexe]. I. TEMEIURI LEGALE ŞI CONDIŢII GENERALE 1. Prezentul Agrement Tehnic European este emis de……………...…… (numele organismului de agrementare) în conformitate cu:

• Directiva Consiliului 89/106/EEC din 21 Decembrie 1988 privind armonizarea legilor, reglementărilor şi

130

dispoziţiilor administrative ale Statelor Membre referitoare la produse pentru construcţii);

• Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind condiţiile de introducere pe piaţa a produselor pentru construcţii;

• Regulile de Procedură Comune privind solicitarea, elaborarea şi acordarea agrementelor tehnice europene prevăzute în Anexa la Decizia Comisiei 94/23/EC);

• Ghidul pentru ETA ... (Se indică titlul şi numărul ghidului pentru ETA pe baza căruia se acordă ETA, cu excepţia situaţiilor în care ETA este emis în absenţa ghidurilor în conformitate cu cap. 4.2 din Regulamentul ETA, în temeiul art. 18 alin. (2) din HG 622/2004). 2. Organismului de agrementare……..(numele organismului de agrementare emitent) este autorizat să verifice dacă se respectă prevederile prezentului Agrement Tehnic European. Verificarea poate avea loc în unitatea (unităţile) de producţie (de exemplu cu privire la îndeplinirea ipotezelor asumate în prezentul agrement tehnic european pentru fabricare). Cu toate acestea, responsabilitatea pentru conformitatea produselor cu Agrementul Tehnic European şi pentru adecvarea lor la utilizarea preconizată rămâne în sarcina titularului de Agrement Tehnic European. 3. Prezentul Agrement Tehnic European nu trebuie transferat altor producători sau reprezentanţi ai producătorilor în afara celor indicaţi la pagina 1, sau altor unităţi de producţie decât cele indicate la pagina 1/stabilite în contextul prezentului Agrement (se şterge unde este cazul). 4. Prezentul Agrement Tehnic European poate fi retras de către ……... (numele organismului de agrementare emitent) în temeiul art. 5 (1) din Directiva Consiliului 89/106/EEC. 5. Reproducerea prezentului Agrement Tehnic European, inclusiv transmiterea lui prin mijloace electronice, trebuie să fie integrală. Totuşi, o reproducere parţială poate fi făcută cu consimţământul scris al ...…… (numele organismului de agrementare emitent). În acest caz, reproducerea parţială trebuie identificată ca atare. Textele şi desenele din broşuri

131

publicitare nu trebuie să contrazică sau să utilizeze în mod greşit Agrementul Tehnic European. 6. Prezentul Agrement Tehnic European este emis de organismul de agrementare în limba română. Aceasta versiune corespunde integral cu versiunea realizată în limba engleză, care este utilizată pentru circulaţia în cadrul EOTA. Traducerile în alte limbi trebuie să fie identificate ca atare. II. CONDIŢII SPECIFICE PRIVIND AGREMENTUL TEHNIC EUROPEAN. 1. Definirea produsului (produselor) şi a utilizării (utilizărilor) preconizate. Se face o descriere tehnică a produsului (produselor) şi se specifică utilizarea preconizată pe: – o pagina (sau mai puţin) conţinând text şi unul sau mai multe desene generale, care urmează a fi prezentate pe o pagină ca Anexa 1, la care se face referire în textul prezentat la pct. II.1. sau, – două pagini de text. Se descrie tipul şi forma produsului (produselor) (incluzând nivelurile de performanţă relevante), materialele constituente, componenţii precum şi procedeele de instalare şi tipul de construcţii pentru care produsul (produsele) acoperit(e) de ETA este (sunt) prevăzut(e) a fi utilizat(e). Se indică durata de viaţă prezumată a produsului (produselor) pentru utilizarea preconizată. 2. Caracteristici ale produsului (produselor) şi metode de verificare: Se prezintă caracteristici şi parametri precişi şi măsurabili pentru produs (produse) şi pentru constituenţii şi componenţii săi (lor), după caz, luându-se în consideraţie mandatul pentru Ghidul ETA aferent familiei de produse relevante, elaborat de Comisia CE, sau dacă produsul (produsele) se bazează pe procedura descrisă în art. 18 alin. (2) al HG 622/2004, apelând în mod direct la cerinţele esenţiale relevante (Anexa nr. 1 la HG nr. 622/2004) şi la „Ghidul

132

de interpretare” a acestora (menţionat la art. 13 alin. (1) din Regulamentul ETA) şi la niveluri sau clase de performanţă, în sensul prevederilor din „Ghidul de interpretare”, Secţiunea I, pct. 3.2, dacă şi în măsura în care este necesar. În situaţia în care compoziţia sau parametrii produsului reclamă un tratament confidenţial (de exemplu compoziţia chimică a unor materiale), acestea nu trebuie indicate în conţinutul propriu-zis al ETA, dar trebuie păstrate de organismul de agrementare emitent în documentaţia tehnică aferentă ETA şi comunicate numai organismelor notificate implicate în procedura de atestare a conformităţii, în măsura în care sunt necesare pentru efectuarea sarcinilor acestora de încercare, inspecţie şi certificare. Se prezintă sumar procedurile pe baza cărora s-au făcut estimările cu privire la durabilitate, la caracteristicile şi la performanţele produsului. Se face referire la Ghidurile ETA şi/sau la standardele armonizate ori la standardele naţionale sau de alta natura recunoscute (privitoare la metode de încercare, metode de calcul etc.) şi se indică valorile şi parametrii relevanţi, obţinuţi din rezultate ca fiind corespunzători şi necesari pentru utilizarea produsului şi pentru proiectarea construcţiilor sau a elementelor de construcţii în care este utilizat produsul. Se prezintă pe scurt orice metode speciale de încercare sau de evaluare şi se indică valorile şi parametrii relevanţi, obţinuţi din rezultate ca fiind corespunzători şi necesari pentru utilizarea produsului şi pentru proiectarea construcţiilor sau a elementelor de construcţii în care este utilizat produsul. Dacă este necesar şi adecvat, se face trimitere la o anexa (anexe) ale ETA. 3. Evaluarea conformităţii si marcajul CE. 3.1. Sistemul de atestare a conformităţii. Se indica sistemul impus pentru atestarea conformităţii (dintre cele prevăzute în anexa nr. 3 la HG 62272004), aşa cum e stabilit prin „Regulamentul privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii”. Dacă ETA acoperă mai multe produse,

133

sistemul impus pentru atestarea conformităţii trebuie indicat separat pentru fiecare din acestea. 3.2. Responsabilităţi. 3.2.1. Sarcinile producătorului. 3.2.1.1. Controlul producţiei în fabrică. Se specifică metodele şi amploarea controlului intern permanent al producţiei care trebuie asumat de producător, incluzând tipurile de încercări şi frecvenţa minimă a acestora. Dacă ETA acoperă mai multe produse, fiecare din acestea trebuie tratat separat. 3.2.1.2. Alte sarcini ale producătorului (dacă este cazul). Se specifică alte sarcini ale producătorului în funcţie de sistemul impus pentru atestarea conformităţii, de exemplu, încercările iniţiale de tip. Dacă ETA acoperă mai multe produse, fiecare din acestea trebuie tratat separat. 3.2.2. Sarcini ale organismelor notificate. Se specifică diferitele sarcini ce revin organismelor notificate în funcţie de sistemul impus pentru atestarea conformităţii, incluzând tipurile şi frecvenţa încercărilor, a inspecţiilor şi a supravegherii, după caz. Dacă ETA acoperă mai multe produse, fiecare din acestea trebuie tratat separat. 3.3. Marcajul CE. Marcajul CE trebuie aplicat pe …… (se menţionează, după caz: produsul însuşi – indicându-se, dacă este necesar, unde anume pe produs; sau o eticheta ataşată acestuia; ambalaj; documente comerciale însoţitoare). Marcajul CE trebuie să fie însoţit de următoarele informaţii: Se specifică, în concordanţă cu prevederile generale stabilite în anexa nr. 3 la HG nr. 622/2004 referitor la marcajul de conformitate CE, informaţiile care trebuie date împreună cu marcajul CE, de exemplu:

− Numele sau sigla de identificare a producătorului şi a instalaţiei;

− Numărul de identificare al organismului notificat implicat; − Identificarea produsului (denumirea comercială); − Numărul ETA;

134

− Caracteristicile/performanţele relevante ale produsului şi nivelurile/clasele acestora (toate produsele având aceiaşi identificare, indiferent de instalaţia de fabricaţie, trebuie să îndeplinească caracteristicile şi valorile de performanţă relevante ale produsului);

− Anul de fabricaţie şi, dacă este necesar, data fabricaţiei şi numărul lotului de producţie. 4. Prezumţii pe baza cărora a fost evaluată favorabil adecvarea produsului (produselor) la utilizarea preconizată. 4.1. Fabricaţie. Se indică tehnicile speciale de fabricaţie şi asamblare în fabrica şi se stabilesc prevederi pentru calificarea personalului şi pentru instalaţiile tehnice ale unităţii de producţie (de exemplu, pentru construcţii încleiate sau sudate), în măsura în care sunt relevante pentru adecvarea produsului (produselor) la utilizarea preconizată când acesta (acestea) este (sunt) încorporat(e) în construcţii şi în măsura în care există o legătură cu satisfacerea cerinţelor esenţiale. În situaţia în care prevederile referitoare la fabricaţie reclamă un tratament confidenţial, acestea nu trebuie indicate în conţinutul propriu-zis al ETA, dar trebuie păstrate de organismul de agrementare emitent în documentaţia tehnică aferentă ETA şi comunicate numai organismelor notificate implicate în procedura de atestare a conformităţii, în măsura în care sunt necesare pentru efectuarea sarcinilor acestora de încercare, inspecţie şi certificare. 4.2. Punere în operă. Se specifică prevederi referitoare la montarea/asamblarea produsului (produselor) pe şantier. Se dau instrucţiuni speciale pentru personalul angajat în execuţie şi pentru maiştri, în măsura în care aceste aspecte sunt relevante pentru realizarea adecvării produsului (produselor) la utilizarea preconizată, atunci când produsul (produsele) este (sunt) încorporare) în construcţii. Se dau de asemenea parametrii (valori de calcul, etc.) şi metodele care sunt necesare, dacă este cazul, pentru proiectarea

135

construcţiilor sau a elementelor de construcţii în care se preconizează că va fi utilizat produsul. Acolo unde este cazul, se face referire la standarde, la Ghiduri ETA sau la anexa (anexele) la ETA. Se precizează clar faptul că revine producătorului acelui (acelor) produs (produse) responsabilitatea să asigure că informaţiile cuprinse în aceste prevederi sunt comunicate celor interesaţi. 5. Recomandări pentru producător. 5.1. Recomandări cu privire la ambalare, transport şi depozitare. Se specifică astfel de prevederi, în măsura în care sunt relevante pentru realizarea adecvării produsului (produselor) la utilizarea preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt) încorporat(e) în construcţii. Se precizează clar faptul că revine producătorului acelui (acelor) produs (produse) responsabilitatea să asigure că informaţiile cuprinse în aceste prevederi sunt comunicate celor interesaţi. 5.2. Recomandări cu privire la utilizare, mentenanţa, reparaţii. Se specifică prevederi referitoare la „stadiul de exploatare”, mentenanţa, reparaţii şi prevenire, în măsura în care sunt relevante pentru a menţine adecvarea produsului (produselor) la utilizarea preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt) încorporat(e) în construcţii. Se precizează clar faptul că revine producătorului acelui (acelor) produs (produse) responsabilitatea să asigure că informaţiile cuprinse în aceste prevederi sunt date celor interesaţi.

136

ANEXA Nr. 3a la regulament

Anexa 1 DESCRIEREA PRODUSULUI (PRODUSELOR)

…… Desen (desene) descriind în general produsul(ele), pe o pagină, dacă este cazul (a se vedea şi indicaţiile referitoare la conţinutul secţiunii II.1. din anexa 3)

Anexe de la 2 la n Alte anexe, dacă este cazul, indicând de exemplu: - O descriere suplimentară a produsului (produselor) şi a constituenţilor săi (lor), a detaliilor privind fabricaţia, transportul, manipularea, depozitarea sau punerea în operă (cu desene, dacă este cazul); - Metode pentru determinarea caracteristicilor produsului (încercare, calcul sau alte metode, în măsura în care referirea la Ghiduri ETA sau la standarde nu este posibilă); - Metode de proiectare a elementelor de construcţii în care se preconizează a fi încorporat(e) produsul (produsele), în măsura în care sunt relevante pentru adecvarea produsului (produselor) la utilizarea preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt) incorporat(e) în construcţii şi dacă referirea la Ghiduri ETA sau la standarde nu este posibilă; - Instrucţiuni pentru montare/procesare, în măsura în care sunt relevante pentru adecvarea produsului (produselor) la utilizarea preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt) încorporat(e) în construcţii şi dacă referirea la Ghiduri ETA sau la standarde nu este posibilă.

137

138

139

ANEXA 16 [14] Anexa 3 la PCC 021/2000

Nr./dată intrare Nr./dată intrare ORGANISM DE INSPECŢIE SOLICITANT

CHESTIONAR DE EVALUARE PRELIMINARĂ

(AUTOEVALUARE) 1. Date de identificare

1.1. Solicitant 1.2. Adresa 1.3. Telefon................................................................Fax 1.4. Producător 1.5. Adresa 1.6.Telefon.......................................................Fax 1.7.Produs:......................................................Model 1.8. Tip..................................................Serie / an fabricaţie 1.9. Documente de referinţă:

ANTET ORGANISM DE INSPECŢIE

140

1 2 3 4 2 Documente necesare inspecţiei tehnice Existenţa Observaţii 2.1 Documente de provenienţă (factură,

contract leasing sau act transfer DA/NU

2.2 Carte tehnică (parametrii tehnici; instrucţiuni de exploatare şi întreţinere) – în limba română

DA/NU

2.3 Program anual de executare a lucrărilor de mentenanţă (conform NE 003/97 revizuit 2004)

DA/NU

2.4 Documentaţie pentru modificare/modernizare

DA/NU

2.5 Certificat de conformitate de la producător (pentru cele cumpărate începând cu 2002)

DA/NU

2.6 Autorizaţia de mediu (pentru instalaţiile fixe, care interacţionează cu mediul ambiant

DA/NU

2.7 Buletinul de verificare metrologică sau certificatul de etalonare eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, pentru dozatorele din compunerea instalaţiei inspectate

DA/NU

2.8 Buletin PRAM de măsurare a rezistenţei prizelor de împământare (pentru instalaţiile fixe)

DA/NU

2.9 Autorizaţia de funcţionare a laboratorului propriu şi/sau contractul cu un laborator de gradul II

DA/NU

2.10 Autorizaţia ISCIR pentru echipamentele de ridicat

DA/NU

2.11 Autorizaţia ISCIR pentru instalaţia ce are în compunere recipiente metalice stabile sub presiune conform PT C 4/21 - 2003

DA/NU

2.12 Documente de înmatriculare din care să rezulte perioada de valabilitate a inspecţiei tehnice RAR

DA/NU

141

ANEXA 16 (continuare) 1 2 3 4

2.13 Schema flux tehnologic pentru instalaţiile complexe (ex. instalaţie de producere agregate minerale, instalaţie de producerea mixturi asfaltice, instalaţie de preparare emulsie bituminoasă, ş.a.)

DA/NU

2.14 Produsul este în stare de funcţionare, la data depunerii chestionarului de autoevaluare

DA/NU

3. Existenţa unui sistem de management al calităţii (SMC):

3.1 Planul calităţii DA/NU 3.2 SMC implementat, dar necertificat DA/NU 3.3 SMC în curs de certificare (standardul

aplicabil ………………) DA/NU

3.4 SMC certificat (se anexează copie după certificat)

DA/NU

Data Reprezentantul legal solicitant (funcţie, nume, semnătură, ştampilă)

142

ANEXA 17 Lista de verificări la INSPECŢIA pentru CERTIFICARE

143

ANEXA 17 (continuare)

144

BIBLIOGRAFIE

1. DIRECTIVA 89/106/CEE. Armonizarea legilor, reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru construcţii.

2. Legea 10/1995. Calitatea în construcţii. 3. Legea 608/2001. Evaluarea conformităţii produselor. 4. Ordonanţa Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii.

5. Legea nr. 503/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii.

6. Hotărârea de Guvern nr. 622/2004. Stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, Monitorul Oficial, Partea I nr. 421 din 11/05/2004.

7. Hotărârea de Guvern nr. 796/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii de Guvern nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, Monitorul Oficial, Partea I nr. 706 din 04/08/2005.

8. Procedura de evaluare şi desemnare a organismelor abilitate pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii.

9. Regulament privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii Anexă la ordinul MTCT nr. 1558/26.08.2004.

10. Regulament privind agrementul tehnic european pentru produse pentru construcţii, Monitorul Oficial, partea I nr. 90 din 27/01/2005.

11. Ordinul MTCT nr. 1889/2004, Monitorul Oficial, partea I nr. 1167 din 09/12/2004 privind aprobarea unor proceduri privind agrementul tehnic în construcţii ( PAT 1 şi PAT 2).

12. SR EN ISO/CEI 17050-1 şi 2 Evaluarea conformităţii. Declaraţia de conformitate dată de furnizor, ASRO din august 2005.

145

13. Procedură de certificare a maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi pentru construcţii – PEC 001/2004., Editura IMPULS, Bucureşti, 2004.

14. Procedură de inspecţie tehnică a maşinilor şi echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare sau importate la mâna a doua – PCC 021/2004., Editura IMPULS, Bucureşti, 2004.

15. *** Enciclopedia calităţii. Editura OIDICM, Bucureşti 2005. 16. ICECON CERT. Proceduri specifice de certificare. 17. Contract 5110/2004 CALIST. Crearea şi dezvoltarea unei

metode pentru evaluarea şi certificarea mixturilor asfaltice pentru lucrări de drumuri.

146

Cuprins:

1. Cerinţe fundamentale privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, a proceselor tehnologice şi a echipamentelor pentru construcţii potrivit legislaţiei europene........................................................................... 3

1.1.Contextuleuropean ....................................................... 3 1.2. Infrastructura de evaluare şi certificarea conformităţii

produselor şi sistemelor de management (IECC)......................................................................... 3

1.3. Conceptul privind noua abordare ............................... 8 1.4. Legislaţie aplicabilă .................................................... 14 1.5.Conformitate................................................................. 15 1.6.Evaluareaconformităţii ................................................ 17 1.7.Proceduri pentru evaluarea conformităţii..................... 19

2. Documentaţia necesară atestării conformităţii produselor pentruconstrucţii în România........................................... 27

2.1.Referinţe specifice produselor pentru construcţii......... 27 2.2. Atestarea conformităţii produselor pentru construcţii

cerinţelegale ................................................................ 28 3. Procedura de atestare a conformităţii produselor pentru

construcţii. Certificarea maşinilor şi echipamentelor noi pentruconstrucţii .............................................................. 47

3.1.Documente de referinţă................................................ 47 3.2. Etapele necesare certificării produselor pentru

construcţii.................................................................... 48 3.3. Certificarea maşinilor şi echipamentelor tehnologice

noi pentru construcţii (examinare ec de tip................. 64 4. Declaraţia de conformitate dată de furnizor...................... 71

4.1.Cerinţegenerale ............................................................ 71 4.2.Conţinutul declaraţiei de conformitate......................... 72

5. Agrement tehnic în construcţii. Agrement tehnic european............................................................................ 74

5.1. Agrementul tehnic în construcţii –AT......................... 74 5.2. Agrementul tehnic european – ETA............................ 81

147

6. Inspecţia tehnică a maşinilor şi echipamentelor tehnologice pentru construcţii ......................................... 89

6.1.Definiţii.Clasificare. Baza legală ................................. 89 6.2.Elaborareaprocedurilor de inspecţie ............................ 92 6.3. Procedura de inspecţie tehnică a maşinilor şi

echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare sau importate la mâna a doua, indicativ PCC 021/2000 [14....................................................... 98

Anexe................................................................................... 104 Bibliografie.......................................................................... 144

148

Legislaţia Europeană pentru Construcţii

Curs universitar

Autor: Polidor Bratu

------------------------------------------------------------------------------ Bun de tipar 19.05.08 Formatul hîrtiei 60x84 1/16 Hîrtie ofset. Tipar RISO Tirajul 100ex.

Coli de tipar 9,0 Comanda nr. 53 U.T.M.,2004, Chişinău,bd. Ştefan cel Mare,168 Secţia Redactare, Editare a U.T.M. 2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

149

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI Legislaţia Europeană pentru Construcţii

Curs universitar

Chişinău 2008