Legile Lui Zamolxe

107
Şi marele Preot Zamolxe a scris aceste legi, (Belaginele)-Legile frumoase, după care s-a condus Statul dac şi ele s-au răspândit în lumea întreagă. Reţinem faptul că legile Dacilor au fost scrise de Zamolxe, nu au fost predate numai oral . Să ni le reamintim: LEGILE FRUMOASE 1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Vesnic, din care vin toate şi prin care fiinţează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, miscarea si nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaţă şi ia făptură. 2. Precum fulgerul aduce lumina şi din lumină tunetul şi focul ce se revarsă, aşa este şi gândul

Transcript of Legile Lui Zamolxe

Page 1: Legile Lui Zamolxe

Şi marele Preot Zamolxe a scris aceste legi, (Belaginele)-Legile frumoase, după care s-a condus Statul dac şi ele s-au răspândit în lumea întreagă. Reţinem faptul că legile Dacilor au fost scrise de Zamolxe, nu au fost predate numai oral .

Să ni le reamintim:

LEGILE FRUMOASE

1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Vesnic, din care vin toate şi prin care fiinţează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, miscarea si nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaţă şi ia făptură.

2. Precum fulgerul aduce lumina şi din lumină tunetul şi focul ce se revarsă, aşa este şi gândul

Page 2: Legile Lui Zamolxe

omului, el trece în vorba omului şi apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină şi un tunet. Lumina omului este gândul său şi aceasta este averea sa cea mai de preţ. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar voinţa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.

3. Fii ca muntele cel semeţ si ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita că aceiaşi paşi îi faci în vârful muntelui ca şi în josul său, acelaşi aer este sus ca şi jos, la fel creşte copacul în vârf de munte ca şi în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semeţ ca şi pamântul cel neted.

4. Fii cumpătat ca pământul şi nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sămânţa prea adâncă nu răzbate şi prea multă apă îi stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ îşi trage tăria, nu

Page 3: Legile Lui Zamolxe

uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie săcobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeasi cu măsura coborârii.

6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni seminţei care încolţeste, nici nu se vede când prinde suflare de viaţă. Lumina seminţei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie.

7. Priveşte râul şi ia aminte la învăţătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creşte tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, şi lucrurile aşa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este şi gândul cel bun si drept rânduit, el îşi face loc printre pietre şi stânci, nu ţine seama de nimic, îşi urmează drumul şi nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este şi mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta şi nu o uita, acel firicel de apă ştie unde va ajunge, căci una este cu pământul şi toate cele ce-i vin în cale nu îl

Page 4: Legile Lui Zamolxe

pot opri până la sfârşit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă şi vei vedea că nimic nu stă în calea sa . Să-ţi fie gândul limpede până la sfârşit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este mişcătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ şi munte cu munte.

9. Ia seama la gândul cel rău, fereşte-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefireşti. Fereşte-te de vorbele deşarte şi de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-ţi acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea şi sufletul tău. Ele te îndeamnă la trufie, înşelăciune, hoţie şi vărsare de sânge, iar roadele lor sunt ruşinea, neputinţa, sărăcia, boala, amărăciunea şi moartea.

10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumuseţea lor sau după râvna lor, căci si unul si altul a lăsat din ceva pentru a creşte în altceva. Cel

Page 5: Legile Lui Zamolxe

bogat este sărac în linişte, cel tare este slab pentru altul şi cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este mişcătoare, asemeni este şi omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinţa sau frumuseţea ? Duce un om mai mult decât boul? E mai bogat vreunul ca pământul ? Doar cunoaşterea şi întelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Şi degeaba ai cunoaştere dacă ea nu este lămurită de vreme.

11. Fierul înroşit a fost rece şi se va răci iarăşi; Vasul a fost pământ şi va fi iarăşi pământ; Pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor şi se va stârpi iarăşi peste vremi. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristeţe şi liniştea în neliniste. Fierul şi focul ajută omul, dar îl şi vatămă. Şi aceeasi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări neştiute şi nebătute de ceilalti dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi, la mărirea puterii şi a se măsura cu alţii. Fereşte-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naşte; ea te va coborî mai jos

Page 6: Legile Lui Zamolxe

de dobitoace şi te va despărţi de fratele şi de vlăstarul tău.

12. Neînţeleptul este mânat de râvnă, dar înţeleptul încalecă râvna. Neînţeleptul suferă când râvna îl duce la pierdere şi la cădere, dar înţeleptul întotdeauna găseste câştigul în pierdere şi înălţarea în cădere.

13. Trufia răceşte iubirea inimii şi o face în duşmănie şi nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere şi chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gândul bun şi vorba înţeleaptă îţi pot potoli necazul, îţi pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinţa este umbra trufiei.

15. Nu îti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele aşa cum vin, aşa pleacă. După orice zi vine şi

Page 7: Legile Lui Zamolxe

noaptea, şi după iarnă vine primăvara, căci aşa este rânduit şi aşa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc şi apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate şi nesfârşite ramuri, şi asemenea izvoarelor minţii si şufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare şi un foc fac să crească toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace şi oameni şi din aceeasi vatră vin şi către aceeaşi vatră se întorc, şi vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creşte lângă cel mic fără a-i face rău, aşa să fiţi între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic şi nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca şi hotul. Aruncă un lemn pe râu şi mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i mulţumire semenului tău, adu-i lumină pe chip şi în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.

Page 8: Legile Lui Zamolxe

17. Nu lua cu siluire şi nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveşte prin ochii tăi este acelaşi cu cel ce priveşte prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grăbi nici o lucrare căci trasul de ramuri loveşte înapoi. Fructul copt este uşor de luat, cel necopt este greu de luat şi gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme, căci îţi va amărî sufletul. Cum creşte cadrul, aşa creste şi stinghia şi cum creste roata aşa creste şi ispita.

19. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă şi nu a locuit dintru început în inima ta; Dacă nu creşte prin trufie, ea se întoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta înţelepciunii, iar cel trufaş se pune singur lângă dobitoace. Înţelepciunea este mai preţuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul

Page 9: Legile Lui Zamolxe

minţii şi sufletului tău şi este rodul cunoaşterii udată de vreme.

20. Nu-ţi amărî sufletul când simţi durerea şi neputinţa, ci mai degrabă caută să te foloseşti de ele pentru îndreptare , căci în rod ai şi sămânţa. Nu se poate ca o sământă bună să dea rod rău. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire, mânia întotdeauna loveste înapoi, răutatea şi neadevărul întotdeauna aduc neputinta , trufia întotdeauna aduce suferinţă.

21. Mergi la izvor când sufletul ţi-e aprins, scormoneste în apa limpede şi asteaptă până ce devine iarăşi curată. Aşa se va duce şi aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina seminţei. Asemeni ei este gândul tău, şi cum sămânţa nu se poate fără coajă, aşa este şi gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este voinţa, iar

Page 10: Legile Lui Zamolxe

fără vointă, gândul se usucă şi nu foloseste la nimic. Dar puterea este în răbdarea seminţei, iar voinţa şi răbdarea fac mlădita firavă să razbată pământul tare.

23. În vremea lucrului tău, înveseleste-ţi inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei, căci precum fructul îşi anunţă venirea cu o floare, tot aşa fapta omului este văzută de cel cu mintea şi simţirea limpede, înainte de a fi terminată.

24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar şi la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt fireşti. Omul sărac are multe gânduri deşarte şi le schimbă de la o zi la alta, vorbeşte mult şi lenea i-a învelit bratele şi picioarele. Cel grabnic avut ori e hoţ şi înşelător, ori vede mai bine necazul altuia şi caută a-l amăgi, de acolo îşi trage grabnica avutie.

25. Fii blând şi răbdător cu cei de lângă tine, căci aşa cum te porţi tu cu ei, aşa se poartă şi alţii cu tine, căci simţirea lui este la fel cu

Page 11: Legile Lui Zamolxe

simţirea ta, din aceeaşi suflare este şi simţirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeaşi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.

26. Unde este tăria omului acolo îi este şi slăbiciunea, ceea ce-l ridică îl şi coboară; rămâi în limpezimea minţii şi simţirii tale şi vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel uşor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra celui aprig. Limpede să-ţi fie mintea şi simţirea, şi ia seamă de toate acestea.

27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din liniştea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ţi puterea din răbdare şi din linişte şi foloseşte-te de ea prin limpezimea gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea făcută din teamă nu are viaţă lungă şi tăria ei este asemeni unei revărsări de

Page 12: Legile Lui Zamolxe

ape care ţine puţin. Aşa este şi cu tulburarea oamenilor, ea vine de afară, dar este chemată de teama lor, însă teama vine prin necunoaştere, iar necunoaşterea prinde putere prin neadevăr, lene şi trufie.

29. Soarbe cunoaşterea de la cei cu barba albă şi nerosită de vin şi lasă vremea să o îmbrace cu întelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit şi gârbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoaşterea lucrurilor şi creşterea întelepciunii.

30. Multumeşte pământului pentru toate cele ce-ţi oferă, multumeşte cerului pentru ploaia care îţi hrăneşte pământul, multumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău, multumeşte lunii pentru liniştea somnului tău, multumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău, multumeşte muntelui pentru poveţele şi fierul ce-l iei din el, multumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo, multumeşte izvorului pentru apa ce-o bei, multumeşte copacului pentru lucrările ce-ţi

Page 13: Legile Lui Zamolxe

arată, multumeşte omului bun ce-ţi aduce bucurie şi zâmbet pe chip.

31. Precum iarba bună creşte cu iarba rea, aşa sunt şi oamenii, dar ţine seama că purtarea lor cea rea este semănată şi crescută din teamă şi neputinte, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor şi nu căuta a-i îndrepta din vorbe şi mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău ? Aşa este şi cu omul, de vei vrea să-l îndrepţi, adu-i pentru început gândul şi simţirea la ce este plăcut atât omului bun, cât şi omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeaşi roată venind. Cine vede mai bine ?

32. Doar cel întelepţit poate vedea limpezimea şi liniştea din mintea şi sufletul celui tulburat, căci cel întelepţit a fost odată şi el la fel ca şi cel tulburat şi roadele amare l-

au făcut să ţină seama de alcătuirea fiinşţi sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui

Page 14: Legile Lui Zamolxe

şi acolo nu a scăpat de ele, a fugit în mijlocul pădurii şi iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul său şi iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea şi simţirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decât altul ? Este un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria, frumuseţea şi priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori şi dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeaşi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai înţelept decât prunul sau părul ? Este mâna stângă mai bună ca dreapta ? Altfel vede ochiul stâng de cel drept ? Cele de sus îşi au rostul lor şi cele de jos îşi au rostul lor, cele mari îşi au rostul lor şi cele mici îşi au rostul lor, cele repezi îşi au rostul lor şi cele încete îşi au rostul lor, cele ce au fost şi-au avut rostul lor şi cele ce vin îşi vor avea rostul lor.

Page 15: Legile Lui Zamolxe

34. Neputinţa vine după răutate şi neadevăr, căci ceea ce dai aceea primeşti, ceea

ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău şi al celui de lângă tine are aceeasi vatră şi rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele minţii şi sufletului aproapelui tău. Adu-i liniştea în suflet şi limpezimea în minte şi bătrânetile tale vor fi ca pomul copt, oasele şi tăria ta nu vor slăbi şi te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmaşilor tăi.

35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău şi întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiţi cu iubire şi nu cu trufie căci acolo îţi sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiti cu privirea de prunc şi fără teamă.

36. Cele tari, cele slabe şi cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea şi toate acestea le găsesti în om şi toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară şi să nu fie si

Page 16: Legile Lui Zamolxe

înăuntru. Ia seama la toate acestea când îti apleci privirea înăuntrul tău şi vei găsi toată întelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiinţei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această înţelepciune şi asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.

37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumusetea ochilor şi minunătia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea şi suflarea Focului cel Viu şi Vesnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din putinul care se vede…

38. Curăţenia trupului şi desfătarea sa prin simţuri te pune doar puţin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare şi nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare şi frigul, unde este dulcele apare şi amarul, unde este plăcutul apare şi neplăcutul, unde este mireasma apare

Page 17: Legile Lui Zamolxe

şi duhoarea, iar unde este râs şi plânsul pândeste.

39. Iată dar calea de început : cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni şi de cei întelepţi, hărnicia, mulţumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr şi de vorbele deşarte, ferirea de ceartă şi de mânie, buna purtare între semeni. Dimineaţa să te trezesti cu ele, ziua să le porţi mereu în minte, seara să le ai cu tine în somn şi astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinţ, boala şi răutatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se află iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia şi ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic şi, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primeşti adevărata cunoaştere şi înţelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica si trainica lucrare.

Page 18: Legile Lui Zamolxe

41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea şi ura, unde este voinţa poate apărea şi delăsarea, unde este curajul poate apărea şi frica, unde este răbdarea, poate apărea şi graba şi unde este modestia poate apărea şi trufia. Căci mişcătoare sunt şi cele ce se văd şi cele ce nu se văd din fiinţa omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeste şi acesta este cel ce vede mişcarea în nemişcare, este cel care dincolo de toate aceste virţuti se desfată în cunoaşterea şi linistea ce întrece orice bucurie, iar atenţia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine şi răul ca rău, este atras de una şi fuge de cealaltă, dar înţeleptul vede şi frumosul şi urâtul, simte şi frigul şi căldura, şi finetea şi asprimea, aude şi plăcutul şi neplăcutul, gustă şi dulcele şi amarul, simte şi mireasma şi duhoare a şi nu face judecată între ele. El vede desluşit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage şi urâtul din frumos, dulcele a fost amar la

Page 19: Legile Lui Zamolxe

început şi se va face iarăşi amar, plăcutul se naşte din neplăcut şi neplăcutul din plăcut. Şi toate acestea luminează sufletul înţeleptului pentru că cele bune şi plăcute hrănesc şi bucură trupul şi simturile sale, iar cele neplăcute neînţeleptului hrănesc mintea şi înţelepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor şi seminţele viitoarelor bucurii.

43. Nu este uşoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesupt, uşorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneşte este mai mare decât puterea care desparte.

44. Lungul şi scurtul au acelasi mijloc; cercul mic şi cercul mare, globul mic şi globul mare pe acelaşi punct se sprijină; nevăzutul şi văzutul

Page 20: Legile Lui Zamolxe

acelaşi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre întelepţi este cel ce o pricepe.

45. Înţeleptul uneşte pe cel ce vede cu cel ce gândeşte, cel ce simte cu cel ce face, dar neînteleptul îi desparte. Deschide-ţi bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte şi cel ce gândeste sunt asemeni norilor care vin şi pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este veşnic şi lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viaţă şi moarte, dincolo de bine şi rău, dincolo de frumos şi urât, dincolo de curgerea timpului.

Pe scurt ar fi cam aşa:

1. Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu.

2. Dreptul la viaţă sau la moarte este dat în exclusivitate de Dumnezeu.

3. Învaţă să faci artă din datoria (oferta) ta, astfel vei deveni om.

4. Omul este apogeul creat de Univers, împlinidu-l cu dragostea sa.

Page 21: Legile Lui Zamolxe

5. Fiecare are un dublu (eteric) creat după chipul şi asemănarea sa.

6. Învaţă continuu ce este Binele şi Adevărul depăşindu-ţi permanent limitele.

7. Totul este într-unul şi unul este în toţi şi toate într-o singură clipă.

8. Trecutul, prezentul şi viitorul se găsesc într-un punct.

9. Omule îndeplineşte-ţi promisiunile şi responsabilităţile făcute în faţa lui Dumnezeu.

10. Respectă Credinţa fiecăruia.

După moarte Zamolxis a fost socotit de unii dintre adepţii săi, zeu. Pe parcurs, zeiţa Hesta-Vesta a fost eclipsată de acest mare preot şi rege .

Totuşi, Histia(Vesta), Zamolxe dispunea de acea teuenergie spirituală cu care a intrat în fiinta poporului dac, cat si a popoarelor înconjurătoare.

Page 22: Legile Lui Zamolxe
Page 23: Legile Lui Zamolxe

JURĂMÂNTUL MEDICILOR DIN ŞCOALA ZAMOLXIANĂ ŞI JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATAm spus că în Şcoala Zamolxiană se învăţa şi medicina. Un fapt care nu a fost sesizat de cercetători e acela că jurămantul pe care îl depun şi în prezent medicii din toată lumea cunoscut sub numele de Jurămantul lui Hipocrat, e jurămantul pe care îl depuneau medicii din şcoala zamolxiană, amplificat.Normele de comportare ale medicilor daci erau cuprinse în Belaginele pe care le-am amintit mai sus. Ele se desprind în parte din relatarea filosofului Platon (437-347 î.d.Hr.), care pune în gura înteleptului Socrate (469-399 î.d.Hr.) următoarele :„Eu (Socrate) am învătat această incantatie,

Page 24: Legile Lui Zamolxe

acolo în oaste, de la un medic trac unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acela că (medicii) grecii aveau dreptate să cuvânteze, aşa cum v-am învăţat adineauri. Dar, Zamolxis, regele nostru, adaugă el, care e şi zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a trata ochii, fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat neţinându-se sema de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijirea trupului, dimpreună cu sufletul. Şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli : (anume) pentru că ei nu se cunosc în întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg e bolnav partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el (medicul ucenic din scoala zamolxiană), toate lucrurile bune şi rele-pentru corp şi pentru om în întregul său, VIN DIN SUFLET ŞI DE ACOLO CURG (ca dintr-un izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales, ÎN PRIMUL RÂND SĂ VINDECĂM IZVORUL RĂULUI, ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, zicea el, SUFLETUL SE VINDECĂ CU INCANTATII

Page 25: Legile Lui Zamolxe

(DESCANTECE). Aceste incantatii sunt vorbele frumoase, care ne fac să se nască în suflete întelepciune. Odată ivită această şi, dacă stăruie, e uşor să se bucure de sănătate şi capul şi corpul. Când mă învăta leacul (farmecul) şi incantatiile spunea : Să nu te înduplece nimeni să-i tămăduiesti capul cu acest leac, dacă nu-ţi încredintează mai întâi sufletul ca să i-l tămăduiesti cu ajutorul incantaţiei, iar acum, zicea el, aceasta e cea mai mare greseală a oamenilor: că unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă (a sufletului si a trupului). Şi mă povătuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni, oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos ar fi, să fac altfel. Deci eu, pentru că i-am jurat şi sunt nevoit să-i dau ascultare, îi voi da în adevăr ascultare. Şi dacă vrei-potrivit poveţelor străinului să-mi încredinţezi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu incantatiile (epodele) tracului, îti voi da şi leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ţi pot ajuta cu nimic, scumpe Cormide” (101-102). (469-399 î.d.Hr.)

Page 26: Legile Lui Zamolxe

Din cele înşirate aici s-a putut lesne observa că e vorba de jurământul medicilor din scoala zamolxiană. Din citatul de mai sus reiese că folclorul daco-român în ceea ce priveste incantaţiile (epodele) sau descântecele e atestat în vremea lui Zamolxe şi înainte de Socrate. Acele „vorbe frumoase”, cu care medicii daci refăceau moralul pacienţilor erau descântece verificate, din care multe se păstrează până azi.Prin urmare literatura populara daco-română începe înainte de tracul Socrate (v. Fontes,I,101-102), (469-399 î.d.Hr.).

JURĂMÂNTUL LUI SOCRATEIosif C-tin Drăgan, la „Al XV-lea Congres de ştiinte istorice”, tinut la Bucuresti, în 1980 între 16-17 august, arăta :„Cultura si civilizatia dacă au ajuns la un foarte înalt nivel de dezvoltare (…). Tracii cultivau astronomia, matematica, medicina. Platon îi considera pe medicii traci superiori medicilor greci, deoarece, scria el înainte de a îngriji trupul, si boala, ei îngrijeau sufletul, expresie sub care cred că trebuie să

Page 27: Legile Lui Zamolxe

întelegem sistemul nervos. În orice caz e vorba de o conceptie medicală foarte modernă” (Noi tracii,1980, octombrie,p.3).În legatură cu această psihoterapie, înainte de a se administra pacientului medicamentele (farmecele propriu-zise), amintim că în Creştinism se mentionează Mărturisirea şi iertarea păcatelor, vindecarea sufletului uman. „Preotul ca medic sufletesc trebuie să cunoască :1. Boalele sufleteşti ale pacienţilor în general şi în special, adică păcatele în formele şi apariţiunile diverse.2. Izvoarele şi cauzele păcatelor, izvoarele păcatelor sunt:- slăbiciunea cărnii,- întunecarea mintii- răzvrătirea voiei .Cunoscând doctorul spiritului, boala sufletească, izvorul şi cauza ei, să deştepte mai întâi în cel bolnav prin motive puternice, dorul de însănătosire, de indreptare iar după aceea să-i dea la îndemână mijloacele corespunzătoare pentru redobândirea sănătăţii şi să-l conducă de a întrebuinţa

Page 28: Legile Lui Zamolxe

aceste mijloace şi a conlucra cu mijlocul dumnezeiesc (teuenergia) la îndreptarea sa” (Am citat din Liturgica Bisericii Ortodoxe de Vasile Mitrofanovici s.a., Cernăuti,1929,pag.814).Acestea sunt de fapt metodele medicilor zamolxieni, care erau doctori sufleteşti şi doctori trupeşti , pe care creştinismul le-a preluat şi le-a transmis doctorilor spirituali ierarhie în general.Reţinem mai întâi constatarea filosofului Platon şi a înţeleptului Socrate, două somităti ale culturii trace, şi anume, că medicii traci strămoşii daco-românilor de azi, ucenici ai şcolii zamolxiene erau superiori medicilor greci; că medicii traci predau ucenicilor lor leacurile după ce le recitau incantaţiile (epodele); şi anume că pregătiti pentru arta medicală înainte de a profesa depuneau jurământul că vor ţine cont de anumite îndatoriri profesionale prevăzute în Codul Belaginelor (Legilor Frumoase). Între acestea se stipulau mai întâi psihoterapia pacientului, să nu caute dacă bolnavul e sărac sau bogat, dacă e de

Page 29: Legile Lui Zamolxe

neam ales, dacă e frumos sau urât, „într-un cuvânt să fie un medic ideal”.Care era formula de care aminteste tracul Socrate nu stim, dar prezentăm aici JURAMANTUL LUI HIPOCRAT (460-375 î.d.Hr.) pe care îl prestează la începutul carierei lor medicii din întreaga lume şi astăzi. Cităm :„Jur pe Apollo medicul, pe Asclepios, Higia şi Panaceea şi iau ca martori pe toti zeii să respect după puterea mea, următorul legămant : Să preţuiesc ca şi pe părintii mei pe cel care m-a învătat această artă, să trăiesc în comun cu el, şi dacă e necesar să împart şi bunurile mele cu el; să-i consider copiii ca pe proprii mei fraţi, să-i învăţ această artă, dacă ei astfel doresc, fără plată sau vreo promisiune scrisă, să împărtăşesc fiilor mei şi învătătorului care m-a învăţat pe mine şi discipolilor care s-au legat ei înşişi şi au fost de acord cu regulile profesiunii, iar numai acestora, perceptele şi învătăturile. Voi prescrie tratamentul pentru binele bolnavilor mei după cum capacitatea şi priceperea ŞI NICIODATĂ NU VOI VĂTĂMA

Page 30: Legile Lui Zamolxe

PE NIMENI. Ca să fiu pe placul cuiva, nu voi prescrie un medicament ucigător şi NU VOI DA UN SFAT care să-i cauzeze moartea, NICI NU VOI DA VREUNEI FEMEI un pesar pentru a-i provoca avortul. Îmi voi păstra puritatea vieţii mele şi a artei mele. Nu voi tăia ca să scot pietre, chiar la bolnavii la care boala se manifestă. Voi lăsa această operaţie să fie făcută de cei ce practică aceasta (specialistii în această artă). În fiecare casă în care ajung, voi intra numai pentru binele bolnavilor mei, ţinându-mă departe de orice ademenire şi mai ales de plăcerea dragostei cu femei sau cu bărbaţi, fie ei liberi sau sclavi. Tot ce pot să aflu (poate să-mi ajungă la cunostinţă), în timpul exercitării profesiunii mele, sau în afara profesiunii mele sau în relatiile zilnice cu oamenii, ceea ce nu ar trebui răspândit, voi păstra ca taină şi nu o voi destăinui niciodată. DACA VOI PĂSTRA ACEST JURĂMÂNT DE CREDINTĂ, SĂ MĂ POT BUCURA DE VIAŢĂ ŞI SĂ-MI POT PRACTICA ARTA, RESPECTAT DE TOTI OAMENII ŞI DE-A PURURI, iar dacă îl voi nesocoti sau îl voi încălca, soarta să-mi

Page 31: Legile Lui Zamolxe

aducă doar nenorociri”(Viorica Dănilă, Engleza pentru medici, ed.II, Ed. Medicala, Bucuresti, 1981, p.17-20).După ce am prezentat asa-zisul jurământ al lui Hipocrate, prestat şi azi de medicii din întreaga lume, să vedem când a trăit Hipocrat din Cos. Hipocrate a trăit „aproximativ între anii 461-377 î.d.Hr.”, deci la un secol după Pitagora , Platon si Socrate.Platon a trăit între „aproximativ între anii 427-347 î.d.Hr.Socrate între anii 469-399 î.d.Hr.De fapt Platon a fost discipolul lui Socrate. Dacă asa stau lucrurile, apoi jurământul depus de Socrate către medicul trac „unul din ucenicii lui Zamolxis”, era un jurământ geto-dac, zamolxian. De jurământul lui Hipocrate nici Platon si nici Socrate nu amintesc, şi chiar trag nişte concluzii şi anume că „medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli” (Fontes,I,101-102). Nu cunoastem formula jurământului lui Zamolxis, dar comparând cele spuse de Socrate, cu textul jurământului lui Hipocrat, care e în uz si azi, tragem concluzia că:

Page 32: Legile Lui Zamolxe

Cultul lui Zamolxe ca legislator si rege, era pe întregul teritoriu tracic.Grecii au făcut din Zamolxis un sclav al lui Pitagora. Herodot însă, ca un scriitor corect a scris : „Mie mi se pare că Zamolxe a trăit cu mult înaintea lui Pitagora”.Jurământul lui Hipocrat din Cos nu e altceva decât jurământul medicilor daci, zamolxieni, la care Hipocrat el însuşi trac şi urmaşii săi au adaugat numele zeilor APOLLON, ASCLEPIOS, HIGIA şi PANACEEA.Enumerarea zeilor astăzi e o simpla formă, o scară pe care s-a ajuns la DOCTORUL CEL MARE, LA ISUS HRISTOS, a cărui teuenergie a înviat chiar mortii, ca Fiica lui Iair, Lazăr s.a.

ASCLEPIOSAsclepios a fost fiul lui Apollo provenit din uniunea cu Coronis (sau Arsinoe). În timp ce Coronis era însărcinată cu Asclepios, ea s-a îndrăgostit de Ischis, fiul lui Elatus. Conform tradiţiei, s-a căsătorit cu Epiona, de unde au rezultat: Igiena, Meditrina, Panaceea, Aceso, Iaso, Aglaia şi trei fii: Machaon, Telesphoros şi Podalirius. De asemenea, a mai avut un

Page 33: Legile Lui Zamolxe

fiu, Aratus, cu Aristodama.Asclepios este un premergător al medicinei. Tatăl său l-a dat în grija Centaurului Hiron care i-a împărtă it secretele taumaturgiei cuș ajutorul cărora, mai târziu Asclepios avea să anihileze durerile pacien ilor săi sau săț izbutească regenerarea păr ilor afectate deț boală. Totodată Centaurul l-a ini iat înț sistemul de utilizare a plantelor medicinale.Taumaturgia reprezintă abilitatea sau puterea de a face minuni. Concept de bază în filozofia iudaică, cel pu in a a cum eț ș aplicată în Cabala. Taumaturgia, este o pretinsă putere de a face minuni; magie. Provine din cuvântul francez thaumaturgie, care la rândul lui provine din grecescul thaumatourgia.Taumaturgia este o ramură a magiei, consacrată artei magice de a produce miracole, reducându-se uneori la minunea învierii mor ilor. O formă de tehnicăț medicala se consacră vindecării prin atingere, de obicei cu mâinile(«prin puterea mâinilor»); miturile specifice o atribuie medicilor-preo i egipteni, lui Askelepsios iț ș

Page 34: Legile Lui Zamolxe

mai târziu, lui Isus Christos, în împrejurări speciale, i unora dintre Apostolii cre tini.ș șÎ i practica sistemul de vindecare noaptea,ș în Epidaur folosind câine, grăsime i arpeș ș izbutind i vindecări mirculoase. Succeseleș lui medicale l-au făcut de la o vreme să învie

i mor ii ceea ce l-a supărat pe Zeus, care l-aș ț omorât fulgerându-l.În Iliada Asclepios nu era venerat ca zeu al medicinei ci era considerat un medic care î iș învă ase arta de la Centaurul Hiron i careț ș era tatăl celor doi vesti i vindecătoriț Podaleirios i Mahaon.șTemplele ridicate în onoarea lui Asclepios erau ni te clinici medicale, to i preo iiș ț ț slujitori fiind i medici. Sanctuarul principalș se afla în Epidaur. Imaginile plastice îl înfă i ează ca un bărbat blajin cu barbă,ț ș având întotdeauna alături un arpe.ș

Caduceul, Toiagul lui Asclepios si Pocalul Hygeei

Trei simboluri, reprezentând în aparenţă acelaşi lucru:Caduceul – (figura 7.1). simbolul zeului

Page 35: Legile Lui Zamolxe

ARMIS la daci (HERMES greci) (MERCUR la romani), ocrotitor al comerţului şi al hoţilor. Caduceul este intruchipat de 2 şerpi încolăciti în jurul unui toiag ce prezintă în partea superioară 2 aripi.Simbolul este folosit în mod eronat de anumite instituţii medicale în locul Toiagului lui Asclepios (figura 7.2). Asclepios sau Esculap este zeul medicinei şi este cunoscut ca fiul al lui Apollo. Se spune despre Asclepios că ar fi fost educat în arta vindecării prin medicină de către centaurul (bust de om pe un corp de cal) Chiron. Asclepios ar fi fost, conform mitologiei greceşti, medicul argonauţilor, atât de priceput în arta vindecării încât putea aduce la viaţă morţii.Se mai spune despre Esculap că avea 3 fiice: Meditrine, Hygeia şi Panacea, simboluri ale medicinei, igienei şi vindecării. De la Hygeia vine cel de-al treilea simbol al medicinei – Pocalul Hygeiei ( figura 7.3 ), simbol al vindecării şi regenerării.

HIPPOCRATE

Page 36: Legile Lui Zamolxe

Hippocrate din Cos, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat “Părintele Medicinei”, s-a născut în jurul anului 460 î.Chr. pe insula Cos (Arhipelagul insulelor Sporade)) şi a murit către anul 370 î.Chr. în localitatea Larissa din Tessalia. Numele lui este legat de Jurământul lui Hippocrate, un adevărat codice moral al unui medic în exercitarea profesiunii sale, jurământ prestat şi în zilele noastre în multe universităţide absolvenţii facultăţilor de medicină.Născut într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap (gr. Asclepios), zeul grec al medicinei, Hippocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său, Heraclide. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice, Tracia, Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant, dobândind o solidă reputaţie ca practician. În jurul anului 420 î.Chr. se întoarce la Cos, unde fondează o şcoală pentru viitori medici. Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia, unde îşi va sfârşi zilele la Larissa către anul 370 î.Chr.Prin observaţiile făcute asupra

Page 37: Legile Lui Zamolxe

manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită, precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale, Hippocrate a contribuit – în limitele posibilităţilor din vremea sa – la eliberarea medicinei de superstiţii şi misticism. Din cele peste 70 de lucrări care i se atribuie – cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos – probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui.În capitolul “Aerul, Apa şi Locurile” nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor, ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific, în “Prognostic, Prognoză şi Aforisme” expune opinia revoluţionară pentru acel timp, după care, un medic, prin observarea unui număr mare de cazuri, poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. Idea unei medicini preventive apare pentru prima dată în “Tratamente” şi în “Tratamentul Bolilor Acute”, în care discută influenţa unor factori ca vârsta, regimul alimentar, modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate.În lucrarea asupra epilepsiei, numită “Boala

Page 38: Legile Lui Zamolxe

sfântă” (lat. Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc şi se consideră că epilepsia ar fi datorită unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a venelor de a transporta aerul la creier. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă, important este faptul că Hippocrate vede cauza acestei boli într-o turburare a funcţiei creierului.În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale, Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori inerente epocei în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o “teorie umorală”, Hippocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. A formulat ipoteza localizării proceselor psihice în creier. A distins gândirea (pneuma logistikon) de trăiri şi a asertat că există fluide vitale.Hippocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a

Page 39: Legile Lui Zamolxe

construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor.

Page 40: Legile Lui Zamolxe

Alfabetul AA

Figurină de lut ars reprezentînd o zeitate-pasăre fără chip, Turdaş, Transilvania (pe rîul Mureş, între Simeria şi Orăştie, România), c. 5.500 BC

Această mică figurină din lut ars de la Turdaş, Transilvania, România, de peste 5 milenii BC ne arată un lucru care se repetă pe zeci de mii de figurine, vase, ştampile, încrustări în piatră şi os din Paleoliticul Superior şi din Neolitic. Pe gîtul zeiţei-pasăre fără chip se vede un V, adică un unghi, o acţiune orientată în jos. Orientarea de sus în jos este sugerată de realitatea verticală a figurinei. Un alt V, orientat simetric faţă de primul, de jos în sus, se opune acţiunii ce vine de sus în jos. Pe umărul stîng al figurinei a fost încrustat un V

Page 41: Legile Lui Zamolxe

orientat spre dreapta, iar pe cel drept unul orientat spre stînga. Cu semnele simple de pe tastiera modernă a calculatorului acest mesaj “simetric” poate fi scris astfel:

V> <L

Noi propunem următorul algoritm de citire a textului incizat pe figurina de la Turdaş, algoritm care este în armonie cu principalele mituri ale omului:

V – o acţiune de Sus, a Cerului;L - o acţiune de jos, sau reacţiune a Gliei, a Pămîntului;> – o acţiune a stîngii, a inimii, a sufletului, a vitalului;< – o reacţiune a dreptei, a minţii, a spiritului, a bitalului;

Page 42: Legile Lui Zamolxe

Splendidă figurină de lut ars de la Vinca, Yugoslavia, pe Dunăre, care poate fi “citită” cu ajutorul algoritmului de mai sus. 5.500 ani BC. Meşterul care a făurit-o cunoştea meandrul pe care îl regăsim şi pe figurinele de la Mezin. Chevronul din 6 semne V din partea de jos a figurinei va domina peste 1500 de ani desenul geometric al figurinelor de Cucuteni.

Micile figurine de la Vinca şi Turdaş demonstrează că popoarele urbanizate ale antichităţii (sumerienii, egiptenii, indienii, grecii, chinezii) nu sînt creatorii miturilor despre Creaţie. Multe mii de ani înaintea Sumerului, în Europa de sud-est, în bazinul măreţ al Dunării de mijloc şi de jos, se ştia de Cer şi Pămînt (Glie) (an si ki – ziceau, de pildă, sumerienii), de simetria acţiunilor şi a

Page 43: Legile Lui Zamolxe

reacţiunilor. Când Lao Tzu vorbea la c. 500 BC despre cei mai vechi oameni, el avea în vedere pe Homo Geometricus, care a ajuns în China (cultura “geometrică” Yangshao) pe la 3500 BC.

Piramida lui Joser, creată de Imhotep pe la 2800 BC, este o acţiune uriaşă a omului pentru a stimula o reacţiune pe măsură a Cerului. Dar “ideea” realizării acestei construcţii uriaşe o regăsim perfect elaborată multe mii de ani înainte tot în Europa de sud-est. Iat-o:

VL

Cosmogonia Rig-Vedei se vede uşor în simplele însemne geometrice ale lui Homo Geometricus care a trăit paşnic în Europa de sud-est şi Răsăritul Apropiat mult înaintea indo-europenilor. Homo Geometricus ştia încă la 27.000 ani BC de trinitate şi multiplii ei. Ştiinţa lui Tales, Pytagoras sau Parmenide, ciclurile vedice, armoniile acţiunilor şi reacţiunilor taoiste, mitul despre Ghilgamesh sau textele de dragoste ale

Page 44: Legile Lui Zamolxe

vechilor egipteni pot fi regăsite în semnele lui Homo Geometricus, semne bazate pe simetriile unghiului care nu aveau nevoie de translator pentru a fi înţelese de vorbitorii diferitelor limbi.

Ion Vartic a numit acest alfabet construit din simetriile unui singur semn – AA (Angle Alphabet) şi a propus o comparare între AA şi HTML (cum se arată mai jos). AA poate fi folosit cu usurinţă nu numai pentru depozitarea primelor cosmogonii, ci şi pentru a transmite mesaje utilitare, lucru realizat în neolitic mai ales cu ajutorul micilor ştampile din lut ars:

O ştampilă de la Sesklo, Grecia confirmă folosirea unghiului orientat ca modalitate de depozitare şi transmitere a informaţiei în neoliticul timpuriu – c. 6000 ani BC

Page 45: Legile Lui Zamolxe

O ştampilă de la Cucuteni, România, cultura Cucuteni A, arată că omul neolitic folosea şi pe la 4300 BC alfabetul AA pentru a depozita şi transmite informaţia.

Asemănarea dintre aceste două vechi ştampile, vine să confirme încă o dată faptul că strămoşii noştri Pelasgi au fost primii locuitori ai Greciei, aşa cum istoricii antici greci ne relatează. Acest fapt este susţinut şi de A. Jarde : “Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Pînă în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii – pelasgii – , aparţinînd timpului neoliticului.”

O altă incizie, mult mai veche decit Revoluţia Neolitică, arată că Homo Geometricus cunoştea perfect algoritmul AA chiar şi în mileniul 11 BC. Repetăm aici incizia în os de

Page 46: Legile Lui Zamolxe

cal de la Cuina Turcului unde se vede unirea celor patru feluri de V intr-un romb “plin” cu zece linii paralele puse în creştere-descreştere simetrică:

Şi scrierea de pe acest os de cal de la Cuina Turcului poate fi reprezentată cu ajutorul

instrumentelor simple ale unei tastiere astfel::

V<>L

Acţiunea Cerului, reacţiunea Pămîntului, polarizarea Minţii şi a Inimii (sau stîngii şi dreptei) au creat rombul, simbolul naşterii sau al renaşterii.

Page 47: Legile Lui Zamolxe

Acum sîntem pregătiţi pentru a citi cu AA mesajul de pe figurinele de la Mezin care au o vechime extraordinară – 18.000 ani BC, comparind textul de la Mezin cu modelul de limbaj HTML. Rezultatul cercetarii a întrecut toate aşteptările: Homo de Mezin scria cu acelaşi alfabet HTML-izat ca şi omul de Cuina Turcului, Schela Cladovei, Lepenski Vir, Sesklo, Starcevo, Karanovo, Vinca, Turdaş, Rast, Hamangia, Gumelniţa sau Cucuteni.

<HTML>

<HEAD>

<TITLE></TITLE>

Page 48: Legile Lui Zamolxe

<META content=”">

<META content=”">

<META content=”CuteHTML”>

</HEAD>

<BODY BGCOLOR=”#FFFFFF” TEXT=”#000000″ LINK=”#0000FF” VLINK=”#800080″>

<!–Don’t forget to add your FREE HitBOX statistics to your web page. To do so, click on Tools\Online Services\Add statistics…–>

</BODY>

</HTML>

Să comparăm, deci, textul de la Mezin cu schema unui HTML (Limbajul de Marcare a HiperTextului), care “este un set de reguli utilizate pentru formatarea unui document Web”, dar şi cu un limbaj procedural de tipul Microsoft Word. Să vedem cum textul de la Mezin foloseşte AA atît pentru a formata

Page 49: Legile Lui Zamolxe

documentul, cît şi pentru a-l umple cu informaţie.

V <HTML> Acest mesaj este transmis din Cer în limbajul zeiţelorV> <L <HEAD> Acest mesaj este scris cu AA (Angle Alphabet)V <TITLE> Omul este o acţiune a Cerului

V>>> <<<LVV

<BODY>

Viaţa apare ca luptă, armonie, pace, polarizare a patru elemente: Cer, Pămînt, Suflet, Spirit. Un fizician atomist modern ar scrie în loc de Cer, Pămînt, Suflet, Spirit – Sus, Jos, Stânga, Dreapta. Acţiunile şi reacţiunile acestor patru forţe crează Rombul, locul unde noua viaţă apare pentru “to be or not to be”. V-ul care urmează după structura rombică de la Mezin ne sugerează

Page 50: Legile Lui Zamolxe

că destinul viitorului om este protejat de Cer. În fine este sugerată calea de naştere a omului:

\ / </HTML> sfârşitul mesajului – omul se naşte pe această cale: \ /

Lectura noastră este, desigur, o ipoteză. Omul modern, mai ales cel euro-atlantic, este atît de legat de forma verbală, fonemică a unui alfabet încît orice limbaj matematic sau geometric îl sperie încă din primii ani de şcoală. Şi, totuşi, analiza atentă a mii şi mii de încrustări paleolitice şi neolitice arată că Homo Geometricus a folosit în Europa de sud-est un alfabet perfect pentru comunicarea şi depozitarea informaţiei vitale pentru fiinţarea sa. Logica acestui om era perfectă şi credinţa noastră sinceră este că Homo Geometricus a fost un om desăvîrşit şi sub aspect fizic, şi sub aspect moral, şi sub aspect spiritual.

Page 51: Legile Lui Zamolxe

Acest ou neolitic cucutenian (Petreni, W Ucraina, c. 4000 BC) care se duplică păstrînd unde de “trei linii” arată cît de spectaculoase au fost cunoştinţele lui Homo Geometricus, cunoştinţe la care vom reveni în “Dicţionarul de AA” folosit de Homo Geometricus.

Atunci cînd nu-şi cioplea chip el se proteja de reacţiunile care l-ar fi putut anihila. Atunci cînd nu depozita iluziile şi “faptele sale”, el păzea vitalul său firav de acţiunea nimicitoare a oceanului de iluzii (noi numim acest fenomen uman cu termenul bital) pe care spiritul uman îl crează cu uşurinţă. Atunci cînd păstra cu fermitate credinţa în necesitatea armonizării acţiunilor Cerului şi Pămîntului cu decizia omenească ce se realizează prin Suflet şi Spirit (Inimă şi Minte), acel om căuta de fapt să stea modest în trinitatea Cer-Om-Pămînt în care s-a întîmplat să apară de la sine.

Page 52: Legile Lui Zamolxe

Acest superb vas de pe Dunăre (Gumelniţa, România, 4500 BC), dotat cu două gîturi foarte diferite ne vorbeşte despre furtunile care destramă ordinea şi despre ordinea care îngheaţă furtunile. Dar despre reţele de Net vom vorbi mai jos.

Homo Geometricus nu a folosit arme pentru a-şi ucide semenii, nu a trăit în comunităţi mari care ar fi creat conflicte şi între oameni, şi între om şi natură, nu a avut nevoie de arhive uriaşe pentru a depozita faptele regilor, a reînoit mereu istoria şi creaţia în baza unor cunoştinţe deosebit de profunde despre Sine, Pămînt şi Cosmos. Puţinătatea mijloacelor materiale de care s-a folosit acel om nu este un indiciu că el ar fi fost primitiv şi subdezvoltat. Dimpotrivă, tocmai acest lucru demonstrează că el era un om deplin şi că trăia în armonie cu semenii săi, cu Pămîntul şi cu Cosmosul. Vechile mituri, legende şi poveşti, textele primilor filosofi

Page 53: Legile Lui Zamolxe

sau cosmogonii ne relatează cu lux de amănunte tocmai istoria acestui om.

Pe această ştampilă de Cucuteni s-a imprimat necesitatea imperioasă a balanţării acţiunilor şi reacţiunilor omeneşti. Orice curgere îşi are meandrul său, orice furtună este potolită de necesitatea tihnei, orice tihnă va fi zguduită de inevitabile vârtejuri. Autorul acestei cărţi este ferm convins că această cunoaştere este una din cele mai vechi şi omul modern ar trebui să-şi scoată pălăria în faţa lui Homo Geometricus.

Multe mii de ani înaintea Sumerului, oamenii din Vechea Europă cunoşteau simetria, vorbeau de Cer şi Pămînt, de Suflet şi Spirit, de echilibrul necesar al acţiunilor şi reacţiunilor, de polarizarea acţiunilor şi reacţiunilor care aduc în ciocul zeiţelor-păsări naştere şi chiar renaştere, de conflictele care aduc moarte şi anihilare, de necesitatea balanţării acţiunilor şi reacţiunilor, de necesitatea consultării

Page 54: Legile Lui Zamolxe

Cerului şi Pămîntului în vederea luării unor decizii corecte acum, în clipa fiinţării. În 18.000 ani BC locuitorii unui sat paleolitic de pe rîul Desna din Ucraina au scris cele spuse mai sus cu un simplu alfabet din unghiuri simetrice şi bucuria scrierii lui cu semnele simple ale unei taste nu ruşinează finele acestei file scrise cu instrumentele Revoluţiei Informaţionale

VV> <LV>>> <<<LVV\ /

Andrei Vărtic, O istorie geometrică a lui Hommo Sapiens

Page 55: Legile Lui Zamolxe

Tăbliţele de la Sinaia

Alfabete folosite de geţi pe tăbliţele de plumb

Page 56: Legile Lui Zamolxe

O parte din alfabetele geţilor şi . . . inspiraţiile altora

Alfabetul latinO parte din semnele folosite de geţi în scrierile

lor de pe tăbliţele de plumb aflate în prezent în mare strînsoare la Institutul de Arheologie Bucureşti.

Page 57: Legile Lui Zamolxe

Semne din scrierea cretană liniar B pe la 1500-1300 î.e.n. a căror valoare fonetică nu o cunosc.

Semne folosite de plutaşii de pe Bistriţa pe la 1880, pentru crestarea lemnelor!

Alfabetul ,,chirilic” aşa cum l-au folosit rumunii timp de peste 3000 de ani.

Alfabet ionian folosit în secolele Vlll – Vl î.e.n.Alfabet beoţian folosit în secolul Vl î.e.n.Alfabet grec modern.Alfabet folosit de secui pe la 1200.Niscaiva rune maghiare folosite pe la 1500 în

Transilvania şi Ungaria! O parte din runele goţilor folosite începînd cu

secolul lV.

În anul 1597, belgianul Bonaventura Vulcanius a scris în latină lucrarea Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor tipărită la Bruxelles, ajunsă şi pe plaiuri mioritice la Academia Română pe la anul 1900, publicată parţial în revista Getica tom 1, nr. 5-6, anul 2005 p. 161-189, de unde dau cîteva extrase.

Page 58: Legile Lui Zamolxe

prea învăţatului bărbat

BON. VULCANIUS

editor

Naso, locuitor al pămîntului tomitan

A învăţat să introducă în versuri romane cuvinte barbare

Iar tu, Vulcanius, scoţi la iveală din ţinutul îngheţat

Pe geţi, pentru ca neamul latin să le înveţe cuvintele,

Se întîmplă strămoşului nostru ceea ce nu s-a întîmplat nimănui

Să dea cuvintelor latine sunet hiperborean

Nici nu putea face ceea ce odinioară a făcut Naso,

Decît cel ce are inima şi sufletul lui Naso.

Din textul publicat de revista Getica, am reprodus pasajele de mai jos pentru că le consider mai mult decît acuzatoare faţă de

Page 59: Legile Lui Zamolxe

cei care ne-au falsificat cu bună ştiinţă limba, istoria şi cultura strămoşească. ,,Rămâne ca eu să adaug câteva consideraţii despre limba getică, despre care aproape că nu se găsesc nimic arătat în monumentele literare, chiar dacă Iohanes cel Mare Gotul, arhiepiscop de Upsala, în a sa Istorie a goţilor şi suconilor ne-a arătat literele getice, ale căror forme de deosebită mărime mărturiseşte că stau la goţi sculptate în peşteri şi morminte, pe pietre care, fie înainte de potop, fie puţin după aceea, au fost ridicate de puterea giganţilor, aşa încât, poate cu mult înainte de invenţia literelor latine şi înainte de a fi ajuns Carmenta din Grecia la gurile Tibrului şi pe pământ roman cu Evandru, după ce au fost alungaţi băştinaşii şi înainte de a fi învăţat pe acest neam înapoiat obiceiurile şi scrierea, geţii şi-au avut literele lor…. (Îi aminteşte pe Iordanes, Ulfila şi Ricobaldus din Ferrara care au scris în gotă) Iar eu, slavă acestor autori, aş putea socoti că folosirea literelor getice a existat la geţi înainte de venirea lui Ulfila, dar că a

Page 60: Legile Lui Zamolxe

devenit cunoscută romanilor pentru prima dată prin Ulfila, ca unul care a tradus în limba gotică sfânta Biblie…Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti, cu care au avut şi limba amestecată… Despre această limbă a geţilor au ajuns până la mine nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu… Dar oricât de mare este asemănarea dintre această limbă getică şi vechea teutonică se simt totuşi deosebirile, mai ales în denumiri… Dar a căuta aceasta în toate şi a voi să reducă toate cuvintele, fie getice, fie gotice, la teutonică(aşa cum caută să demonstreze Goropius) înseamnă a-ţi bate joc de muncă…Nu ştiu dacă acest Antonius Schoonhovius să-l numesc sau nu autorul comentariului despre limba getică. Dar, oricine a fost merită desigur laudă şi gratitudine pentru cel ce se mişcă uşor în domeniul scrierii getice şi în redarea ei corectă ca şi în greacă, latină şi ebraică…Am socotit că trebuie să vă ofer şi să vă dedic, iluştri şi prea însemnaţi

Page 61: Legile Lui Zamolxe

bărbaţi, această osteneală depusă de mine întru arătarea limbii getice, necunoscută până acum, împreună cu o mostră de diferite limbi care are o afinitate cu gotica sau cu teutonica noastră…”

Tăbliţă 1. Tăbliţă necitită, turnată pe la 1600-1550 î.e.n. după întoarcerea

geţilor din Misia, teritoriu vecin în partea de vest cu Troia. ,,Vizita” lor pe aceste meleaguri s-a datorat explozie de la Santorini din anul 1645 î.e.n. care a produs timp de peste 10 ani o răcire catastrofală a

Page 62: Legile Lui Zamolxe

Europei. Pentru ei singura salvare a fost migrarea către sud iar acest popas a durat cam 50 de ani. O parte dintre ei au răams în continuare formînd regatul Mesia sau Masa amintit în documentele hitite din secolele XVl-Xlll.

T 2 Turnată pe la 550 î.e.n. ZAMOLSXOI DEGE(dece: zece) OAMO(mamă, a

îngriji ca o mamă) I(i: a merge) NEO(nouă) SCUTE(scuti: a proteja) ODIE(odie: duşmănie) LIO FUO(a fi) A OI(oi) SI

Page 63: Legile Lui Zamolxe

OGAREI(ogari: câini de vânătoare) MAS(mas: adăpost) ODIE(odie: scârbă) DOI SAI(săi: cai sperioşi). MOI(obosiţi) ATINDI(întinde) OERIO(oieri) DEGE(zece) DODEO(a se porni, a dădea) GATO(gata) SO IASO(a ieşi). NIO(ne, noi) SOIE(soi: a dormi) FIO(a fi) A REIPI(răpi: a fura). SO DEGERA(digera: a înghiţi) TUPI(tupi: a ascunde) IDIE(gând) SOI(soi: a dormi) DOA(două) OI. SIO(sii: a fi) EGEIPTIO(Egipt) NO(nu) EDO(ede: a răspândi, a cunoaşte) OI ILOZEI(ilizie: ruşine, bătaie de joc) BOINDOL(bolând: smintit) LOUA(a lua) MI (mie) PIETAGORIO A TEGIO(tigi: a ascunde, a tivi) ZAMOLXOI OSIA(osi: a se întări ca osul, puternic). GENIE(gena: răutate) BEZIKIOI(bezevenchi: pungaş) ASO(asa: ocolo) LOSEI(a lăsa) FOGIO(a fugi) GE(ge: sacru) KEPRITILE (căpriţele) NO(nu) SOI(soi: a dormi) TO(tu) SOI(soi: a dormi) LO OI ESO(a ieşi) ON(on: a strânge) TAGOI(tagă: a nu recunoaşte) PIETAGORIO. OI LO NOI PIO(piu: credincios, preot) TRABELI(trebălui: a face

Page 64: Legile Lui Zamolxe

treabă) TEASIO(teşi: a uniformiza). ON(on: rude, însoţitori) TOIRNA(a întoarce) SOE(soi: a dormi) ON (on: neam, a însoţi) TOI(toi: ceartă) PA MOI(mie) LOA(a lua) SOT(soţ, însoţitor) A LOI ILO SCIITEO(scitul) I(i: a alerga) OKOIRA(ocăra: a certa) FIO(a fi). ORI NO(no: uite!) RIPI (răpi: a a fura) NO(nu). NO(nu) FE(a face) TIO(cuvânt cu care se alungă animalele) KRIS(cris: critică, judecată) ADIE(adie: bătaie uşoară a vântului). DOSESI(dusăşi) ROPO(răpăi: a bate toba) ON(on: rude) IO DOI(a da) LO RODIEO(rodie: sărbătoarea zilei de naştere) ZIO(zi). IOI(Mîntuitorul) = M (mato: ocrotitor) = P(piu: credincios) = SB(Sabelio). Pe soclu ABA(aba: bătrân) RISO(rizui: a face un şanţ mic în lemn sau metal) ZAM-XOI.

Zamolxei avea zece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca o mamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţinea într-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iar zece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam cînd s-a făcut hoţia.

Page 65: Legile Lui Zamolxe

Când somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.

Când am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei nu am distrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cu neruşinare puternică Pitagora, ascunzându-şi faptele. Din răutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţele sacre cînd el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fără a fi însoţite dar Pitagora nu recunoaşte. Dar la noi preoţii trebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu însoţitorii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meu Ili Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Dar uite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vânt. (Nu judeca după bătaia vântului!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţit de bă-tăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credincios al Mântuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrânul Zamolxei.

T 3 Turnată pe la 560 î.e.n. Stânga IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi din aceeaşi

Page 66: Legile Lui Zamolxe

tulpină) PETOS(pietos: evlavios, cucernic) + IM(im: pământ) SIO(sii: a fi). TECAO(ticăi: a se frământa, a trudi) SICI(seci: loc defrişat într-o pădure folosit ca păşune sau ogor) I(i: a merge) IO GIE(vie) ROP(răpi: a fermeca, a minuna) +. MUSTEO(musti: a fi îmbibat cu un lichid sau cu sevă) I(i: a alerga) IG(ig: a cerceta, a boteza cu vin) IM(im: măsură) POI(poi: pleavă de cânepă, mulţime) IP(ipui: a face

Page 67: Legile Lui Zamolxe

puieţi, a se înfrăţi) PEO(piu: credincios, evlavios). SAI(săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI(a zace) + ILI(ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO(a şti) EI ER(er: a convinge, rugăciune, a da rod). ESI(a ieşi) EG(eg: a strânge la grămadă, a boteza cu vin) PORTIO(porţie: parte) ILEO(Mântuitorul) IG(ig: a spune, a cerceta) KABIRI (cabiri: cei mari; grup de 4 divinităţi pelasge preluate în religia grecilor avînd un cult în insulele Imbros, Lemnos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei, populaţie getică din Asia Mică) LO ++Dreapta LOSI(lozi: a glumi, a spune snoave) ROI(roi: pui de căprioară) IGI(igi: ochi, faţă, a privi, a scânteia) MINO (mânie: supărare) SOG(sogi: a subţia, a rupe dintr-un întreg). + ISC(isca: a apărea, a porni) TIU(ţiu: vârf ascuţit de munte sau stâncă) GODI(godie: mireasă în ziua întâi) OI(uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE(uie: ulie) I(i: a alerga) GAI(gai: pădure de şes) TOG(tog: luminiş, adăpost în câmp) SIG(sâc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE(jigodie) SOI(soi: a murdări, jeg)

Page 68: Legile Lui Zamolxe

EP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) TICO(tic: râtul porcului, partea de dinainte încovoiată în sus, a tălpilor saniei; ticăi: a se frământa, a pune la cale o mişelie) PITAGO- RA. SOEME(şoime: şoimane, frumoasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a sprijini) I(i: a merge) IZI(izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES(insula Samos unde s-a născut Pitagora şi unde locuiau o parte dintre cabiri) GI(gi: nobil, credincios) MERMODAME (mirmidoni: pitici).Stînga. Pământul care este pătruns de veneraţie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulţit). Eu am mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfânta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriaţi(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii cînd au ieşit în poiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.

Page 69: Legile Lui Zamolxe

Dreapta. Jignirea devine scandal când se fac glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cînd sfânta cruce a apărut în vârf de munte, Zoin ne-a dat minunata cunună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergat într-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodii jegoase de Pitagora care era înfrăţit cu râtul porcului(stătea numai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zâne au mers pline de strălucire şi au păstorit(au ajutat credinţa) în insula Samos.

T 4 Turnată pe la anul 560 î.e.n. Stânga IG(ig: a judeca, a privi, a străluci) SIO(a fi)

Page 70: Legile Lui Zamolxe

ZOIN(divinitate)

Dreapta AG(ag: cinste, loc, a face) FE(a face) AZ(az: eu, primul) D(dio: sfânt).

Aceasta este judecata lui Zoin. Cinstea te face în primul rând sfânt. [Călăreţul get aduce cinstire îngerului păzitor].

Page 71: Legile Lui Zamolxe

T 5 Turnată pe la 550 î.e.n. pentru că apar imaginile lui Zamolxe şi Pitagora de pe T 2. AG(ag: loc, a săvârsi) SLII(slei: obosire, vlăguire) E SAGEO(săgeac: pirostrii pentru

foc) DAB + FI(fu) DUE(a duce) E ADETE(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI(a fi) EDO(ede: a se înălţa, a judeca) SO IP(ipen: întreg, sănătos). SEI(sâi: a fi) IO GEOI(gioi: vioi, plin de viaţă) I(i: a merge, a alerga) DUO(a duce) EDOC(edec: lucru necesar

Page 72: Legile Lui Zamolxe

într-o gospodărie) SOI(soi: neam, a dormi) AG(ag: cinste, respect) SO. ISI(a ieşi) GAIS(gaiţă: lampă simplă) SEI(sâi: a se sfii) IOI(Mântuitorul) ARS. DAGIE(dage: adunare) GATE(găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acest dans) SEL(sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unui şuvoi). TITI(titii: a şopti) PIO(preot, credincios) TEI(tei: a curăţa teiul de coajă) I(i: a merge, a alerga) DUGI(a duce) IO SALOT(salut: salvare, bunăstare). LUO(a lua) TROPEU(tropez: a suferi o înfrângere, a da greş) SOE(soi: murdărie, a dormi) DUO(a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca). OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia: comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a merge înapoi) LOSIEO(lozi: a glumi) PIE(piu: credincios) LIE(lie: minune) DIO(sfânt) ZOEI ILO(ila: a înălţa, a salva) DABO(cetate) GETO SOE(soi: neam, a dormi) LO SARMISETUZO. Alfabet

Page 73: Legile Lui Zamolxe

religios: COA(coa: trebuie să) I(i: a merge) DIO(sfânt) BAICO MOI(moi: căldare, gaură mare) EDI(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică, loc de găzduire la o mănăstire) I(i: a goni) DAB(cetate). Primele trei rânduri nu au fost desluşite. În colţul stânga jos sunt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.

După săvârşirea chinului(morţii), au fost duse sfintele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fi înălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin de sfială am aprins candela Mântuitorului(IOI). Mulţimea adunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cântînd ca un şuvoi. Preoţii şoptind(spunând rugăciuni) au curăţat pirostriile(de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţa şi murdăria au fost luate şi duse la dreapta judecată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credinciosul şi minunatul sfânt Zoei să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geţilor.

Page 74: Legile Lui Zamolxe

Baico trebuie să mergi fuga la sfîntul Zoei pentru un adăpost a cenuşii tale în mitocul cetăţii.

Constantin Olariu

Ariminia

Page 75: Legile Lui Zamolxe

CITATE

“Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă ş-a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte.” Mihai Eminescu

“Strămoşii etnici ai românilor urcă neândoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoria ţării” Eugene Pittard

“În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară care se întindea din Asia Mică până în Iberia şi din Nordul Africii până dincolo de Scandinavia, ţara imensă a Dacilor. Dionisie Periegetul, 138 dH, “Concisa, pasionanta, captivant ilustrata”

Page 76: Legile Lui Zamolxe

“Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.” Gordon W. Childe

Page 77: Legile Lui Zamolxe

“Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o aserţiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor, el s-a format de treizeci de secole. El a fost vorbit şi în Munţii Pindului, cu mai mult de o sută de ani înaintea cuceririi lui de către soldaţii lui Traian. . . În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stăpânii lumii. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. . . Este evident că descendenţii pelasgilor care locuiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine. . . Nu ne mai este permis să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fost poporul latin. Totul concură spre a dovedi că

Page 78: Legile Lui Zamolxe

dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexistă. Imediat după cucerirea romană, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia şi pe Pind. . . A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sângeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian”. – Felix Colson, 1862

Page 79: Legile Lui Zamolxe

“… N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latineşte.Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întai limba Romanilor care era o forma literară a limbii Daciei, iar mai târziu limba italiană; aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întâi limba Galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întai limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească.” – I. Al. Brătescu-Voineşti, 1942

“Nu cumva noi nu putem “găsi” nici un cuvânt dac care să fie ne-latin, ne-grec,ne-german, ne-slav şi ne-maghiar, caz tipic de orbire când nu se vede pădurea din cauza copacilor?” Petre Morar, “Noi nu suntem Latini, Latinii sunt noi”

Page 80: Legile Lui Zamolxe

“Analele Chinei păstrează amănunte despre statutul şi mişcările triburilor pastorale, care pot fi adeseori distinse sub denumirea vagă de Sciţi sau Tărtari, succesiv vasali, duşmani şi cuceritori ai unui mare imperiu. . . De la vărsarea Dunării până la Marea Japoniei, longitudinea Sciţieii se întindea pe aproape 110 grade, care cuprindeau, pe această direcţie, peste 1.700 de localităţi. Triburile pastorale ale nordului au reuşit de două ori cucerirea Chinei” Edward Gibbon, “Istoria decăderii Imperiului Roman”, 1835

“Toate legendele, toate tradiţiile arienilor, istoricii din Asia confirmă că vin din Occident. . . Să căutăm leagănul lor comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică” Roger Clemence, “Buletinul Societăţii de Antropologie”, Paris 1879

Page 81: Legile Lui Zamolxe

“Drumul parcurs de arienii carpatini până la ajungerea în India i-a purtat prin nordul Mării Negre şi nordul Mării Caspice” volumul “Cambridge History of India”, 1922

“Purtătorii civilizaţiilor cele mai vechi ale Chinei şi Japoniei au imigrat în epoca neoliticului, în mare parte, din sud-estul Europei, din regiunea Nipru, Dunăre şi Balcani” arheologul german Klaus Schmith

Page 82: Legile Lui Zamolxe

“Chiar dacă trebuie să căutăm în Asia prima origine a arsacizilor, când au supus această parte a lumii, ei veneau din Europa şi făceau parte dintr-o puternică naţiune răspândită de la malurile Dunării până în ţinuturile cele mai îndepărtate ale Asiei superioare: aceste popoare erau dacii, acesta era numele naţional al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supuşilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria şi Bactriana purtau în mod egal numele de Dacia/Dakia şi această denumire, care se poate recunoaşte uşor oricând, dar modificată în mod diferit în idiomurile care s-au succedat în Europa şi Asia, se foloseşte chiar şi pentru a desemna popoarele germane şi pe urmaşii vechilor persani” – Henry Jules Klaproth, “Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’a nos jours, accompagnes de recherches historiques et ethnographiques sur cette partie du monde”

Page 83: Legile Lui Zamolxe

“Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa şi cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii pământului românesc, au rămas aceeaşi din epoca neolitică, a pietrei şlefuite până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam” Albert Armand

“Limba Română este o limbă-cheie, care a influenţat în mare parte toate limbile Europei” Ekstrom Par Olof

Page 84: Legile Lui Zamolxe

“Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. …grecii şi alte popoare au luat literele de la Geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre răspîndirea acestor litere.” Carolus Lundius, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”

„De reţinut acest adevăr unic şi anume că Geţii şi Goţii au fost unul şi acelaşi neam şi că aceştia s-au mai chemat şi cu numele de Sciţi” Carolus Lundius, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”

Page 85: Legile Lui Zamolxe

“Este sigur că neamul goţilor este străvechi; unii bănuiesc că obârşia lor se trage din Magog, fiul lui Iafet, după asemănarea ultimei silabe, scoţând atare lucru mai ales după profetul Ezechiel. Dar şirul învăţaţilor de pe vremuri obişnuiesc să -i numească pe ei mai degrabă Getas decât Gog şi Magog.” Isidor din Sevilia, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

“Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic.” Isidor din Sevilia, aceaşi carte

“Iar nu de mult, geţii care se numesc astăzi goţi, de care Alexandru a rostit că trebuie să te fereşti, de care Pirrhus s-a îngrozit şi chiar şi Cezar i-a ocolit. . .se oferă ei înşişi să apere Imperiul Roman, ei, singurii de care s-au temut regate nebiruite” Orosius

Page 86: Legile Lui Zamolxe

“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii – pelasgii – , aparţinând timpului neoliticului.” A. Jarde

“România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500- 3.500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene, patriarhale, de luptători din epocile bronzului şi fierului” Marija Gimbutaş în cartea ”Civilizaţie şi cultură: vestigii preistorice în sud-estul European”

Page 87: Legile Lui Zamolxe

“Sunt unul dintre specialiştii cei mai cunoscuţi, nu numai în Europa, ci în toată lumea, şi spun adevărul. Civilizaţia dacică este magnifică, iar eu sunt mândră că mă lupt pentru daci, aici, în ţara dumneavoastră” Barbara Deppert Lippitz

”Singura politică pe care trebuie să o facem este aceea a iubirii de neam şi a apărării drepturilor lui sfinte, prin muncă, prin cinste, prin blândeţe, prin Conştiinţă şi, mai ales, prin exemplul vostru în toate şi faţă de toţi” Ion Antonescu

“Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupaţie, nici o lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe Românii din Dacia. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea.” Ion Antonescu

Page 88: Legile Lui Zamolxe

”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul Român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani !” William Schiller în cartea ”Unde s-a născut civilizaţia?”

“Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca <locuri> de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.” Louise de la Valle Pousin

”Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca cei din urmă” Ion Antonescu

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” Huszti Andras

Page 89: Legile Lui Zamolxe

“Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). Geţii cântau, însoţindu-le din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.” Bonaventura Vulcanius

“Nu pot să trec sub tăcere, faptul că întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decât al tuturor, al acestui nume prin excelenţă nobil al unui neam, care crede din adâncul inimii lui în nemurirea sufletelor, căci, după judecata mea, condamnând puternic moartea, ei capătă un curaj neţărmurit de a înfăptui orice; după cum se vede, neamul geţilor s-a ivit aşa din totdeauna de la natură, el a fost şi este un popor cu totul aparte şi veşnic.” Bonaventura Vulcanius, “De literis et lingua getarum sive gothorum”, 1597

Page 90: Legile Lui Zamolxe

“Sanctuarele descoperite în România au un rafinament arhitectonic pe care templele greceşti îl vor atinge după mai bine de o mie două sute de ani.” Paul Mac Kendrick

“Maramureş este satul primordial. Nu ştii precis de unde vine şi te copleşeşte până la urmă acest sentiment. Poate din toate, din port, din bisericuţele de lemn, din făptura omului. Este un complex de realităţi care converg în a simţi că aici te afli în satul primordial. Ţăranii Maramureşului nu vin de nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct din cer în Maramureş. În alte ţări simţi, ştii că oamenii au venit de undeva, aici nu ai acest sentiment. Aici, în Maramureş, este omul primordial în nobleţea sa princiară, nu primitivă, în frumuseţea lui de înaltă civilizaţie” Minoru Nambarra

Page 91: Legile Lui Zamolxe

“Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-a avut ce-i trebuia.” Mihai Eminescu

De ce ne este frică de adevărata istorie a străbunilor?

Spaţiul carpato-dunărean poartă în el cele mai vechi vestigii ale existenţei şi activităţii omului în Europa, indicând apartenenţa lui la marea arie a antropogenezei.

Page 92: Legile Lui Zamolxe

În judeţul Vâlcea, la Bugiuleşti, bogate resturi de oase de animale ne duc în faţa perioadei Villafranchiană.

Resturi osteologice umane din peştera de la Ohaba Ponor (două falange de la mână şi una de la picior) provenind de la tipul Homo sapiens neandertalensis ne poartă într-o altă perioadă istorică.

Aşezarea din “Peştera Cioarei” de la Boroşteni, judeţul Gorj, datată cu carbon radioactiv, se dovedeşte a fi fost locuită acum 47.550 ani. Despre aceşti strămoşi îndepărtaţi, ai poporului carpato-dunărean, sigur că nu putem spune prea multe azi.

Unele dintre cele mai deprimante aspecte ale istoriei spaţiului carpato-dunărean încep în momentul când istoricii-politicieni încearcă să manipuleze trecutul.

Te descoperi neputincios în faţa unor oameni de ştiinţă, care ajung la nişte concluzii aşa de ilogice despre istoria poporului carpato-dunărean, încât te întrebi cu teamă dacă nu cumva este bine să nu te amesteci în

Page 93: Legile Lui Zamolxe

“afacerea” dumnealor. Dar, cum adevărului îi trebuie două lucruri – cineva să-l rostească şi cineva să-l audă – noi vom face primul pas vorbind despre adevăraţii strămoşi ai spaţiului carpato-dunărean, tracii, carpo-geto-dacii.

Şansa de a nu fi uitată istoria noastră s-a numit în antichitate Herodot, Dio Cassius şi Dio Chrisostomus. Dacă acea carte a V-a a lui Herodot este în mare parte dedicată poporului nostru carpato-dunărean, atmosfera pregătirii războiului daco-roman o găsim la Dio Cassius. Şi totuşi, adevăratul “reporter” al pregătirii războiului daco-roman a fost Dion, zis Dio Chrisostomus (“gură de aur”), mare orator şi filosof, stilist pompos şi moralist care, din pricina lui Domiţian, este exilat şi el, ca şi Ovidiu, în spaţiul nostru carpato-dunărean. Rătăceşte şi el printre geto-daci, începând de la anul 87 d.Hr. Se pare că a trecut şi pe la Sarmisegetusa, când se urzea un război în care unii luptau pentru jefuire şi putere, iar alţii pentru libertate şi demnitate. El a putut vedea cum Decebal a umplut Dacia

Page 94: Legile Lui Zamolxe

cu fortificaţii, a întărit cuibul de şoimi din munţii Orăştiei, acolo unde Burebista şi Deceneu puseseră temelia cetăţii şi a sanctuarelor din Sarmisegetusa Regia; acolo unde se dezvolta şi se întărea un cuib de rezistenţă cum nici Hasdrubal n-a avut la Cartagina, nici Vercingetorix la Alesia.

Dacă am avea “De bello Dacico”, în care se spune că Traian şi-a descris campaniile împotriva lui Decebal, dacă ni s-ar fi păstrat “Getica” scrisă de Criton, medic al împăratului, participant şi el la acest război, dacă nu s-ar fi pierdut scrierea retorului Dio Chrisostomus – “Orationes” (Discursuri), din care au ajuns la noi doar câteva fragmente, dacă ar fi ajuns până la noi măcar cărţile lui Appian despre războaiele dacice, ne-ar fi fost mai uşor să ne înţelegem strămoşii şi să îi recunoaştem. Şi Tacit, formidabilul istoric al primilor împăraţi romani, şi-a propus să scrie o istorie a lui Nerva şi a lui Traian, dar n-a mai apucat. Poetul Caninius Rufus a plănuit să povestească în versuri războiul dacic.

Page 95: Legile Lui Zamolxe

Plinius cel Tânăr îl va felicita pentru intenţia sa. Dar nici azi nu ştim dacă Caninius Rufus a scris sau nu ceea ce şi-a propus. S-a pierdut şi poemul lui Annaeus Florus despre triumful lui Traian asupra lui Decebal. Din cele 80 de cărţi ale lui Dio Cassius, scriitor al veacului al III-lea, tocmai din cărţile 67-68, care povesteau despre războaiele daco-romane din vremea lui Domiţian şi Traian, ne-au rămas numai nişte fragmente, rezumate jalnice şi incoerente, copii bizantine târzii. A dispărut până şi acea parte din istoriile lui Ammianus Marcellinus, care a trăit în secolul al IV-lea, unde se trata epoca lui Domiţian şi a lui Traian.

Putea fi ceva mai trist, mai vitreg pentru ştiinţa istorică, pentru rolul strămoşilor noştri geto-daci în istorie şi civilizaţie ? Să fie toate aceste “dispariţii” simple întâmplări ori indolenţa celor ce refuză să le caute?

Perioada medievală, prin scriitorii săi, va fi aceea care va hotărî direcţia în care se va orienta istoria acestui spaţiu carpato-

Page 96: Legile Lui Zamolxe

dunărean. Un grup de cercetători consideră că, datorită asemănării limbii române cu cea italiană şi în special cu cea latină, românii sunt nepoţii târzii ai romanilor.

În special că aceştia din urmă, în anul 106 d.Hr. au cucerit Dacia (vechiul nume al spaţiului carpato-dunărean locuit azi de români) pentru 165 de ani. De ce oare nu observau ei o asemănare mult mai evidentă a limbii noastre cu sanscrita-vedică?

Celălalt grup argumentează că, în 165 de ani, trupele romane nu ar fi fost în stare să impună limba latină, până la completa dispariţie a celei locale. Dacia fiind cucerită în proporţie de numai 14% de către romani şi cu nişte soldaţi care vorbeau orice limbă, numai limba latină nu.

Dar, de fapt, cum a apărut prima ipoteză, cea care este acceptată oficial în ziua de azi? Grigore Ureche (1560-1647), în “Letopiseţul Ţării Moldovei”, aminteşte că “noi de la Râm ne tragem”, datorită asemănării limbii vorbite de moldoveni cu cea a populaţiei peninsulei Italice. Ce

Page 97: Legile Lui Zamolxe

informaţii savante o fi deţinut el acum aproape 500 de ani ca să facă o asemenea afirmaţie, nimeni nu ştie. De ce nu i-a trecut ideea că latinii sunt nepoţii târzii ai geto-dacilor? Poate s-a bazat pe o intuiţie de moment, stând închis într-o chilie şi visând la romani? Răul adus de el istoriei poporului român a fost şi este de neimaginat.

Dar ce putem spune de cei care i-au preluat ideea şi au început să o răspândească cu mândrie? Miron Costin (1633-1691), un alt savant al istoriei Moldovei, nevrând să rămână cu nimic mai prejos decât înaintaşul său, a început să popularizeze această idee chiar şi în alte limbi, ca poloneza, în lucrarea “Poema Polona”. El a emigrat din Polonia în Moldova, la vârsta de 18 ani, după ce studiase într-un colegiu iezuit nu numai limba poloneză, dar în special limba italiană şi latina clasică.

Dar ei nu sunt singurii promotori ai unei origini romane a poporului moldovean, vlah si transilvănean (care şi pe acea vreme, ca şi

Page 98: Legile Lui Zamolxe

azi vorbea o limba unitară de rezonanţă latină).

Le urmează, în 1558, Nicolaus Olahus, cel ce a scris “Geografia Ungariei” şi care se mândrea că se trage din coloniştii romani ai Daciei. Aparent, originea dubioasă a poporului daco-român (faptul că fetele şi soţiile dacilor s-au repezit “să se alăture” soldaţilor romani, pentru a învăţa limba latină de la aceştia) i-a surâs şi Papei Pius al II-lea. În secolul XVII, alţi doi emeriţi savanţi, Dimitrie Cantemir şi stolnicul Constantin Cantacuzino, vor prelua şi populariza originea romană a poporului carpato-dunărean (cu toate că la un moment dat D. Cantemir spune: “limba noastră dacică”).

În secolele XVIII-XIX, apare şi Şcoala Ardeleană cu corifeii ei: Samuel Micu, Petru Maior şi Gheorghe Şincai. Acum ce se mai putea face? În şcoli, gimnazii şi universităţi se predă originea romană a poporului român!

Page 99: Legile Lui Zamolxe

În 1908, marele conferenţiar Nicolae Iorga (după mamă, Argiropol), la prima conferinţă de la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, a repus în circulaţie aşa-zisa “romanizare” a poporului dac, idee nefericită care a frânat cercetarea dacică pentru câteva zeci de ani.

Să nu uităm însă situaţia politică a celor trei principate în perioada 1859-1918. Ele încercau să se unească, nu mai doreau să fie o adunătură de “Slavi şi Rumunok”(vezi Marki Sandor, Ard vmgtort, vol. I., p.499-500 ), ci voiau să facă parte din ceata nobilă latină.

În anii aceia, istoricii noştri, prea mulţumiţi că ne cunoşteam acum originea romană (şi încă prilej de a ne făli cu această origine pe care şi celelalte naţiuni nu ne-o contestau), erau ocupaţi cu formularea unei istorii a Patriei, pe care încă nu o aveam în plinul ei.

Oare dacă ei ar fi acceptat că, de fapt, în anii 1859-1918, s-au reunificat doar câteva dintre provinciile Daciei, cum ne-ar fi privit Europa? Reapariţia pe harta Europei a

Page 100: Legile Lui Zamolxe

celui mai vechi imperiu al ei, a Daciei, redeşteptarea conştiinţei unuia din cele mai vechi popoare ale Europei, poporul daco-român, nu ar fi fost confortabilă pentru nimeni, decât pentru noi.

Dar să-i vedem pe cei care-i consideră pe geto-daci drept cei mai viteji dintre traci, drept adevăraţi strămoşi ai poporului carpato-dunărean de azi. În anul 1554, la Roma apare “Historia de Omnibus Gothorum” a lui Joannes Magnus, care vorbeşte despre geto-daci ca despre poporul formator al Europei, despre Zamolxis drept acela ce prezintă primele legi scrise din istoria omenirii din care se vor inspira cele atheniene şi aproape toate legile antichităţii. El publică nu numai Legile lui Zamolxis, dar şi alfabetul getic. Oare de ce cărturarul moldovean Grigore Ureche nu a avut norocul să-l citească?

Cartea a fost scrisă în latina medievală când Grigore avea 6 ani. Vârsta să-l fi împiedicat pe acest erudit cărturar moldovean să intre în posesia cărţii sus amintite?

Page 101: Legile Lui Zamolxe

În anul 1597, apare la Lyon cartea eruditului Bonaventura Vulcanius, “De literis et lingua Getarum sive Gotharum”. Grigore Ureche, fiind de data aceasta un adult de 37 de ani, este, aparent, ghinionist din nou şi rămâne la nivelul cunoştinţelor dobândite acolo, undeva într-o chilie a unei mânăstiri izolate din Moldova.

Anul 1687 constituie un moment deosebit pentru istoria spaţiului carpato-dunărean, când apare, la Upsala, lucrarea preşedintelui Academiei de Ştiinte a Suediei, Carolus Lundius, “Zamolxis Primus Getarum Legislator”, o lucrare deosebit de documentată despre geto-daci şi care, desigur, nu a mai putut fi citită de Grigore Ureche, dar ar fi putut fi studiată de cărturarul Miron Costin, în vârstă de 54 de ani (cu 4 ani înainte de moartea-i violentă – a fost acuzat de domnitorul Moldovei drept spion polonez şi a fost decapitat).

Dar şi pe teritoriul spaţiului carpato-dunărean s-au găsit documente care atestă continuitatea dacilor în secolul XI; acest

Page 102: Legile Lui Zamolxe

document este Codex Rohonczi, unde se poate vedea cum scriau dacii, de la dreapta la stânga şi de jos în sus.

Faptul că slujba în bisericile ortodoxe, la vremea aceea, era ţinută în limba dacică, “Latina prisca”, nu ne poate mira.

Găsim aici primele note muzicale din istoria Europei, “Imnul tinerilor blaki”, de credinţă faţă de Ţară şi domnitorul Vlad.

În Transilvania, se naşte una din cele mai erudite personalităţi ale poporului carpato-dunărean, Nicolae Densuşianu (1846-1911), care are curajul să-i înfrunte pe toţi şi să le dovedească o altă origine a poporului din care şi ei făceau parte, una care în loc să înceapă în anul 106 d.Hr., se întindea cu mii şi mii de ani în urmă, unde moşii şi strămoşii erau nişte eroi, nişte personaje demne de respect.

El, Nicolae Densuşianu, şi-a închinat toată puterea de muncă şi suflarea pentru neamul căruia i-a aparţinut şi cu care s-a mândrit. El era dintre aceia care iubeau cu

Page 103: Legile Lui Zamolxe

patimă toată ţara locuită de daco-români, fără anume hotare decât acelea ale graiului. Dacia, Dacia protolatină, Dacia Pelasgă era patria pe care el a iubit-o, pentru a cărei înălţare a muncit şi s-a sacrificat. I-a fost publicată, post-mortem, “Dacia preistorică” în 1913.

Dar istoricii noştri nu au văzut şi încă nu văd cu ochi buni “noutatea” originii poporului nostru. Răsturnarea din temelie a adevărului asupra originii noastre ar fi fost un lucru cu urmări de neînchipuit. Am fi pierdut dragostea, sprijinul şi milostivenia de la unele naţiuni pentru ruda lor săracă şi care era ameninţată să fie înghiţită de masele ugro-slavice. Şi, de ce să nu recunoaştem, istoricii noştri şi-au pierdut cu desăvârşire capul, ba s-au înspăimântat în faţa unui asemenea studiu cu un cuprins cu adevărat monumental.

Nicolae Densuşianu se ivise ca un nimicitor de false forme vechi, dar şi ca un mare înnoitor şi reconstructor al adevăratei

Page 104: Legile Lui Zamolxe

noastre istorii, a adevăratei noastre origini dacice.

Treziţi din uluială, istoricii noştri, îmboldiţi şi de acel instinct al conservării, şi-au pus întrebarea: “Cum noi, nişte cioflingari de Valahi, cari Dumnezeu ne mai ştie cum de ne mai purtăm “neatârnarea” între gurile lacome a două mari monarhii gata să ne sfâşie, să mai avem cutezanţa să mai spunem lumii că suntem cel mai vechi popor în Europa, că am avut cea mai minunată religie, că şi de pe plaiurile Carpaţilor noştri s-au împrăştiat razele culturii şi civilizaţiei în tot restul continentului? O, nu! Aceasta ar fi pieirea noastră!”. Deci lucrarea lui N. Densuşianu, printr-o înţelegere tacită, nu a fost şi nu este luată în seamă.

Nici un istoric nu cutează nici să-i preamărească “mărgăritarele”, nici să-i osândească “exagerările”. Vezi Dr. Nicolae Lupu,” Exagerări istorice”, în ziarul “Curentul” din 25 ianuarie 1942. Şi cum acelaşi autor ne spune că “Getul care nu

Page 105: Legile Lui Zamolxe

se teme decât de cer, ca să nu cadă peste el, nici eu nu mă tem decât de a nu jigni adevărul”.

De ce să fim o naţiune mică şi neînsemnată, când suntem urmaşi ai celor mai drepţi dintre cei drepţi, când suntem DACI? Nimeni până acum nu a cutezat să scoată la lumină teoria lui N. Densuşianu, pentru că “ea există în stare latentă în miile şi milioanele de generaţii de geto-daci”, ne spune Cesar Pruteanu în “Cartea de Aur a Vitejilor”, Arad, 1941.

Acest adevăr îl simţim că zace de milenii ascuns în sângele nostru şi în firea noastră. Anii trec şi avem surpriza ca să apară în Statele Unite, California, Los Angeles, în 1974, cartea profesoarei de arheologie europeană, Marija Gimbutas: “The Goddesses and Gods of Old Europe”, care parcă în cunoaşterea scrierilor celor sus menţionaţi declara spaţiul carpato-dunărean drept vatră a vechii Europe, iar pe locuitorii acestui spaţiu drept autohtoni creatori de civilizaţie europeană, cu mult

Page 106: Legile Lui Zamolxe

înainte ca acea civilizaţie a grecilor sau cea iudeo-creştină să înflorească.

Nu putem să negăm un adevăr evident: faptul că poporul carpato-dunărean nu a putut dispărea peste noapte, în urma unei invazii temporare, parţiale (ocuparea a 14% din teritoriul Daciei de către armatele romane) şi pe o foarte scurtă perioadă istorică, 165 de ani, el, cel mai mare popor din lume după indieni (vezi Herodot).

Nu putem accepta faptul că până în anul 106 d.Hr. poporul daco-român n-a existat, pentru că aşa se învaţă azi în şcolile şi universităţile româneşti.

Nu putem accepta faptul că legiunile romane au pătruns în Dacia, au cucerit 14% din teritoriul ei, pentru o perioadă istorică de neglijat şi peste noapte toată populaţia Daciei, ocupată sau neocupată de romani, a început să vorbească o limbă nouă, romanică (fără ca 86% din teritoriul Daciei să fi fost călcat de picior de soldat roman).

Page 107: Legile Lui Zamolxe

Chiar aşa să fie? Sunteţi siguri, domnilor profesori de istorie din România, că de la soldaţii romani, sosiţi din toate colţurile lumii – Africa, Palestina, Germania etc. – au învăţat ei, dacii, latina?

Sunteţi siguri că aceşti soldaţi romani, veniţi din toate colţurile lumii, vorbeau limba latină? Nu cumva este mai logic ceea ce ne dovedesc: Codex Rohonczi, Joannes Magnus, Bonaventura Vulcanius, Carolus Lundius, Nicolae Densuşianu, Marija Gimbutas, anume că dacii vorbeau “latina prisca” cu mii de ani înainte ca Roma să fi existat?

Napoleon Săvescu