LEGENDELE PRIMAVERII

LEGENDA GHIOCELULUI (2) Cand Dumnezeu a facut toate cate sunt pe pamant, le-a colorat frumos. Cand a facut zapada, i-a zis: "Pentru ca tu umbli peste tot, sa-ti cauti singura

culoarea ce-ti place".Zapada s-a dus mai intai la iarba:

-"Da-mi si mie din culoarea ta verde atat de frumoasa!". Iarba a refuzat-o.

A rugat atunci trandafirul sa-i dea culoarea rosie, vioreaua sa-i dea culoarea albastruie, floarea-soarelui sa-i dea culoarea galbena. Nici una nu

asculta rugamintea zapezii. Trista si amarata, aceasta ajunge in dreptul ghiocelului, caruia ii spune si lui necazul:

-"Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine!".

Induiosat de soarta zapezii, ghiocelul i-a spus: -"Daca-ti place culoarea mea alba, eu o impart bucuros cu tine". Zapada

primi cu multumire darul ghiocelului. De atunci, ea poarta vesmantul alb ca al ghiocelului. Drept recunostinta, zapada il lasa sa-si scoata capsorul afara de cum incepe sa se arate primavara.

· Profesor Ion Ghinoiu

•Legenda •Povestire in versuri sau in proza care contine elemente fantastice sau miraculoase prin care se explica geneza ( nasterea ) unui lucru,a unei fiinte, caracterul aparte a unui eveniment istoric,al unui erou sau al unui fenomen . ( Dictionarul explicativ al limbii romane pentru elevi – Ed. Coresi ,2001)

• LEGENDA MARTISORULUI• • Dar, dintre toate legendele, poate cea mai interesanta si mai frumoasa este povestea baiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legenda care s-a nascut din basmele romanesti si isi are originea tot in timpul stramosilor nostri - dacii si romanii.

“Odata, Soarele cobori intr-un sat, luand chipul unui baiat. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita... Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar, intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze Soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si a inceput lupta. Si s-au batut zile intregi, pana cand zmeul a fost invins. Slabit de puteri si ranit, baiatul cel viteaz a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii erau fericiti, dar tanarul n-a apucat sa vada primavara. Sangele cald i s-a scurs din rani pe zapada. Si, in locul in care zapada se topea, apareau flori albe: ghiocei, vestitorii primaverii...”

De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Iar albul simbolizeaza puritatea si gingasia ghiocelului, prima floare a primaverii”. Ca sa respectam traditia si toate legendele, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. Se poarta de la 1 Martie pana cand se arata primele semne ale primaverii, adica pana cand se aude cucul cantand, pana cand infloresc ciresii sau trandafirii, pana la venirea berzelor si a randunelelor. Si atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc. Dincolo de obiceiuri, insa, martisorul ramane un simbol al bucuriei de a trai, al dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam venirea primaverii. Martisorul este si va fi intotdeauna simbolul soarelui si al puritatii sufletesti.

• LEGENDA GHIOCELULUI (1)• • A fost odata o raza de soare , era chiar fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos. Si tocmai pentru ca era cea mai mica si mai rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima. Si iata ca, intr-o buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina. Acolo era Raiul pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se unduiau sub adierea blanda a vanticelului cald de primavara!• -Ce-ar fi sa aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o prind in par? a spus raza de soare. Si, repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, a cules o floare si s-a inaltat din nou in vazduh. • Toate florile din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:• -Ati vazut-o? Era frumoasa? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales printesa?• -Cu siguranta ca a cules o un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat si rosu, pe care boabele de roua straluceau ca diamantele in soare.• -Ba eu cred ca a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbena, iar suratele ei dadeau din capete incantate.• -Nici vorba de asa ceva! Le-a retezat-o un crin mandru. A fost unul dintre frati mei. Nu vedeti ce frumosi si parfumati suntem?• Pana si o violeta mica, dar intr-adevar splendida, a sustinut ca raza de soare culesese o violeta, si nu altceva.• Numai intr-un colt cineva plangea. Era un ghiocel mic si firav, a carui codita fusese rupta de trena rochiei de aur a printesei.• Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit si i-a parut tare rau. Si a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrima ca o perla, care a cazut pe codita cea rupta a ghiocelului, vindecand-o pe data.• Dar nu a fost numai atat. Printesa-Raza de soare a venit langa ghiocel si i-a spus asa:• -Biata floricica firava, imi pare tare rau ca te-am facut sa suferi! Ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc pentru a-mi repara greseala?• -Nu vreau nimic, a raspuns ghiocelul, lasandu-si frumosul capusor in jos.• -Nu vrei frumusetea trandafirului, parfumul crinului, stralucirea lalelei? a insistat raza de soare.• -Bine, a incuviintat ghiocelul. Daca vrei intr-adevar sa-mi faci un dar, da-mi voie sa rasar primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul meu abia simtit sa-i faca pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara! • Si chiar asa a fost. Raza de soare l-a sarutat pe ghiocel si vraja a fost facuta. Apoi a disparut in inaltul cerului, de unde venise. • De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zambeste dintre peticele de zapada in fiecare primavera, si toata lumea stie ca vremea cea urata este pe sfarsite.• • •

• Legenda babei Dochia

• Acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei. "De unde o ai?" o intreba batrana, "este inca iarna". Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligar fiica sa spele iarna hainele la rau." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.• Prima zi de primavara semnifica totodata si intrarea in cele noua zile ale Babelor. Femeile isi aleg dinainte una din aceste zile - cum va fi acea zi asa va fi si norocul lor (in alta varianta: asa le este caracterul). • Cum ne alegem "Babele" In fiecare an in primele 9 zile ale lui Martie ne alegem o zi care sa fie baba noastra, zi care ne va reprezenta tot anul. Daca ziua se nimereste a fi frumoasa si insorita atunci vom avea parte de noroc tot anul. Daca ziua va fi insa ploioasa si inorata atunci inseamna ca nu ne va astepta un an atat de bun. In functie de "babe" ne putem ghici si caracterul. Asa ca daca vom avea parte de o zi cu soare atunci cu siguranta ca vom fi mai bune la suflet si mai intelepte in acel an, iar daca vom avea parte de nori si ploaie, atunci mai bine sa se fereasca apropiatii din calea noastra ca se pare ca nu ne vom numara printre cele mai ingaduitoare si generoase fiinte.

• MITUL ,,DOCHIA SI TRAIAN”• Mitul "Dochia si Traian" reprezinta o alta varianta a legendei legate de numele Dochiei. Dupa cum spunea renumitul critic literar George Calinescu, acest mit este "rezultatul unei intregi experiente de o viata a poporului roman". "Dochia si Traian" povesteste despre formarea poporului roman: unirea dacilor cu romanii.• In aceasta legenda, Dochia este frumoasa fata a conducatorului dacilor, Decebal. Dupa ce romanii au cucerit Dacia, Traian a dorit sa o ia de sotie pe fata regelui dac pentru ca dorea ca exemplul sau sa fie urmat de cat mai multi romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Nefiind de acord cu propunerea liderului romanilor, Dochia s-a refugiat in munti. Pentru ca Traian nu s-a resemnat si a urmarit-o, fata a cerut ajutorul zeului dacilor Zamolxis, rugandu-l sa o transforme mai degraba in stana de piatra decat sa ajunga pe mana cotropitorilor. Zeul i-a indeplinit dorinta si a transformat-o in stana de piatra impreuna cu turma de oi care o insotea.

•                          Legenda Lacramioarei

               Legenda spune ca traiau odinioara, in mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un baiat si o fata. La nastere, cei doi copii primisera de la zana lor cea buna cele mai minunate daruri: frumusete, intelepciune, cumintenie. Cei doi copii crescusera impreuna si isi petreceau majoritatea timpului impreuna, jucandu-se in gradinile castelului, gradini pline de flori.  Din pacate, atunci cand copiii au implinit 10 ani o boala nemiloasa a cuprins tinutul in care locuiau si intregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinsi de boala aceasta nemiloasa s-a numarat si fata regelui, care devine din ce in ce mai slaba si pana la urma moare.  Baiatul regelui care tinea foarte mult la sora lui de care era nedespartit a inceput atunci sa planga si nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat in niste flori albe, micute, care s-au asternut peste toate vaile si gradinile unde se jucau pana atunci cei doi printi. Printul a fugit de la castel si s-a ascuns in lume, pentru a nu fi vazut de ceilalti ca isi plange sora. Florile nascute din lacrimile sale au capatat numele de lacramioare._____________________________________ Daruieste lumii ceea ce porti mai fermecator in tine,si rasplata va fi pe masura daruiri tale!

•Violeta - legenda si simbol

Legenda spune ca Violeta era o fata saraca si modesta, fara parinti, care traia in Imparatia Florilor. Violeta se indragosteste de un print pe care il intalneste intr-o zi in timp ce isi impletea o coronita cu flori. Printul se indragosteste si el pe loc de Violeta si ii cere acesteia sa se casatoreasca cu el. Din pacate insa, printului ii fusese ursit sa nu se poate casatori inainte de a omori zmeul din padurea intunecata. Printul porneste in cautarea zmeului si ii promite Violetei ca, dupa ce va omori zmeul, se va intoarce sa o caute si o va lua de sotie. Violeta il asteapta pe print timp de 12 ani, timp in care impleteste coronite de flori de culoare albastru inchis, care mai apoi vor fi numite Violete. Dupa 12 ani, printul se intoarce si o gaseste pe Violeta in acelasi loc, terminand de construit un cort din impletitura de Violete, care le va fi celor doi castel.

• LEGENDA RANDUNICII• Odata, e mult de atunci, pe când erau multe povesti, în lume traia un împarat care avea o fata pe nume Rândunica. Ea ramase fara mama înca de mica, iar tatal ei era un om suparacios si tacut. Biata fata traia singurica, fara dragoste, fara mângâiere. Avea ochii mari, albastri la culoare, parul mai auriu ca spicul grâului copt si fata mai alba ca laptele, iar trupul ei atât de subtire, ca-l puteai cuprinde cu mâna. Când fata se facu mare, tatal ei a vrut s-o marite cu un fecior de împarat. Rândunica însa nu vroia în nici un chip. Ca sa scape de cicalelile tatalui sau, ea se ruga lui Dumnezeu s-o schimbe într-o pasare, ca sa zboare de la curtea parinteasca. Când tocmai se împodobea cu pene, iata ca intra pe usa si parintele ei. Ea îsi lua zborul pe fereastra. Atunci, împaratul repede a apucat-o de coada ca sa o tina în loc. Dar Rândunica se arunca asa de tare, ca împaratul ramase cu penele de la mijlocul cozii în mâna. De aceea rândunica are coada în doua parti, ca o foarfeca deschisa. În odaia ei i-a ramas doar rochia care îndata s-a prefacut într-o floare alba de câ, în forma unei rochite de papusa careia lumea îi zice 'rochita rândunicii'.

Galeria florilor de primavara

Galeria florilor de primavara