LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI · PDF fileLegende istorice. Antologie de Tony Brill. Editura...

$: LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI · PDF fileLegende istorice. Antologie de Tony Brill. Editura Minerva, Bucure=ti, 1970. Legende, tradi\ii =i povestiri orale moldovene=ti. Alc[tuirea, articolul$
LEGENDE POPULAREROM~NE+TI

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ........................................... 2

LEGENDE COSMOGONICE ............................... 3

LEGENDELE FAUNEI .......................................87

LEGENDELE FLOREI ...................................... 161

LEGENDE ISTORICE ...................................... 209

LEGENDE TOPONIMICE ................................ 290

Aprecieri critice ..............................................336

2 Legende populare rom`ne=ti

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

CZU 398.2(=590)(082)L 39

ISBN 9975-74-021-9 © LITERA, 2002

Selec\ie: Constantin Dragomir

Coperta: Isai C`rmu

Textele au fost selectate din culegerile:

De la Drago= la Cuza-Vod[. Legende populare rom`ne=ti. Antologie, prefa\[ =inote de V. Ad[sc[li\ei. Colec\ia “Biblioteca pentru to\i”, Editura pentru litera-tur[, Bucure=ti, 1966.

Legende populare rom`ne=ti. Legende istorice. Antologie de Tony Brill. EdituraMinerva, Bucure=ti, 1970.

Legende, tradi\ii =i povestiri orale moldovene=ti. Alc[tuirea, articolul introduc-tiv =i comentariile de Gr. Botezatu. Editura +tiin\a, Chi=in[u, 1975.

Auzit-am din b[tr`ni. Legende moldovene=ti. Selec\ie =i postfa\[ de GrigoreBotezatu. Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1981.

Din legendele rom`nilor. Selec\ie de Delia Damirescu. Editura Ion Creang[,Bucure=ti, 1990.

Legendele cosmosului. Edi\ie critic[ =i studiu introductiv de Tony Brill. Colec\ia“Miori\a”. Editura “Grai =i suflet — Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994.

Legendele faunei. Edi\ie =i studiu introductiv de Tony Brill. Colec\ia “Miori\a”.Editura “Grai =i suflet — Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994.

Legendele florei. Edi\ie =i studiu introductiv de Tony Brill. Colec\ia “Miori\a”.Editura “Grai =i suflet — Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994.

Unele cuvinte au fost ortografiate conform normelor ]n vigoare, dat fiind des-tinatarul c[r\ii — tineretul studios.

CUPRINS

3Legende cosmogonice

LEGENDE COSMOGONICE

DUMNEZEU N{SCUT DINTR-UN V~RTEJ...

Dumnezeu s-a f[cut din spuma m[rii. Drept ]n mijlocul m[rii s-af[cut un v`rtej de spum[ =i din acela s-a f[cut Dumnezeu =i ]ndat[,chiar din aceea=i spum[, =i-a sucit Dumnezeu o lum`nare, c[ci era]ntuneric peste tot.

FLUTURELE +I VIERMELE

Dintru-nt`i =i-nt`i, era numai ap[ =i ]ntuneric. Pe ap[ plutea ogr[m[joar[ de spum[, iar ]n spuma ceea era un vierme =i un fluture.Fluturele a lep[dat aripile =i s-a f[cut om, Dumnezeu, a=a de frumos!Da din vierme s-a f[cut alt[ dihanie, el, negru, cu coarne =i coad[:Necuratul. Dumnezeu l-a trimis pe Necuratul ]n mare, s[ cear[ o palm[de p[m`nt ]n numele s[u =i tocmai a treia oar[ i s-a dat, c`nd a cerut]n numele lui Dumnezeu.

DUMNEZEU

Dumnezeu, cic[, s-a n[scut din aer.El c`nd s-a n[scut, s-a n[scut ca =i caria din lemn, ]n aer, ]n ]ntu-

neric. N-a fost p[m`nt, n-a fost nimic. +i pe urm[ s-a f[cut din cariaaia un fluture =i din fluture s-a f[cut un om.

CUPRINS


CREAREA LUMII

P`n[ nu a fost lumea =i era numai o ap[ mare, s-a g`ndit Dum-nezeu s[ fac[ lumea c`t mai degrab[. Dar nu =tia ce fel de lume =icum s[ o fac[.

+i se mai sup[r[ Dumnezeu c[ nu avea nici fra\i, nici prieteni.De m`nie, =i-a aruncat baltagul ]n apa cea mare. +i ce s[ vezi, din

baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore =edea dracul r`z`nd =izicea:

— Bun[ ziua, frate drag[. Tu fra\i n-ai, tu prieteni n-ai; dar euvreau s[ m[ fac frate =i prieten cu tine.

Dumnezeu s-a bucurat =i a zis:— Nu-mi fi frate, ci numai prieten: c[ nimeni nu-mi poate fi frate.Nou[ zile nu s-au desp[r\it unul de altul =i au tot umblat prin apa

cea mare, =i Dumnezeu a b[gat de seam[ c[ dracul nu-l iube=te.Odat[ zise diavolul:— Frate drag[, noi nu vom tr[i bine, de nu ne vom ]nmul\i: a=

dori s[ mai pl[smuiesc pe cineva.Dumnezeu zise:— Pl[smuie=te!+i-i r[spunse diavolul:— Ei, dar eu nu m[ pricep; c[ a= face eu o lume mare, de a= =ti,

frate drag[.— Bine, gr[i Dumnezeu, lume voi face; bag[-te ]n ap[ =i adu-mi

nisip s[ fac p[m`ntul.Dracul i-a zis:— Dar cum vrei s[ faci p[m`ntul din nisip? Nu ]n\eleg.+i i-a r[spuns Dumnezeu:— Voi rosti numele meu =i p[m`ntul gata va fi. Du-te =i adu-mi

nisip.Diavolul s-a cufundat ]n ap[ =i g`ndea s[-=i fac[ o lume =i, dac[ a

g[sit nisip, =i-a rostit numele. Dar p[m`ntul l-a ars =i el l-a aruncat dinm`ini. Iar dac[ s-a ]ntors la Dumnezeu, i-a spus c[ nu g[se=te nisip.


Dumnezeu zise:— Du-te numai =i ad[ nisip.Diavolul a c[utat nou[ zile nisip =i totdeauna ]=i spunea numele:

dar nisipul ]l ardea pe diavol =i ]n a noua zi el se ]nnegrise.Venind, ]i zise Dumnezeu:— Te-ai ]nnegrit: tu e=ti prieten r[u. Du-te =i ad[ nisip; dar nu-\i

spune numele t[u, c[ altfel o s[ te faci scrum.Dracul se duse iar[ =i aduse nisip.Dumnezeu f[cu lumea =i dracul se bucura tare de ea =i zicea:— Ici sub pom voi =edea eu, =i tu, frate drag[, caut[-\i alt l[ca=.Dumnezeu s-a sup[rat pentru aceasta =i a zis:— Tu e=ti prieten r[u. Nu-mi mai trebuie=ti, du-te de-aici!Atunci veni un taur mare =i lu[ pe dracul. Iar de pe pomul cel

mare a c[zut carne pe p[m`nt =i din frunzele arborelui s-au f[cutoamenii.

A=a a f[cut Dumnezeu lumea =i oamenii.

LA }NCEPUT

C`nd a vrut bunul Dumnezeu s[ zideasc[ lumea =i s[ pr[seasc[oamenii, a f[cut p[m`ntul =i l-a ]nt[rit stra=nic, a=ez`ndu-l pe nou[st`lpi gro=i =i tari, s[ nu poat[ nimeni s[-i h`\`ie din loc, oric`t s-aropinti, chiar de-ar pune toat[ suflarea de pe p[m`nt um[rul. A f[cutapoi cerul cu soarele, luna =i stelele; dar cerul era aproape de p[m`nt,a=a c[ d[dea cu m`na de el. Luna atunci lumina mai bine dec`t azi.

Pe urm[ Dumnezeu a f[cut pe Adam =i Eva, cu toate vie\uitoarelemari =i mici.

Dar s-a ]nt`mplat c[ un fecior al lui Adam, anume Cain, a m[tr[=itpe Abel, fratele s[u. Atunci Sf`ntule\ul, dac[ a v[zut c[ a=a de iute s-ar[it lumea, foc s-a f[cut. Drept pedeaps[ a dep[rtat cerul de p[m`nt=i l-a l[sat cum e azi. Pe Cain l-a blestemat s[ umble dou[ sute deani, r[t[cind =i tremur`nd prin lume; iar c`nd s-a ]mplinit vremeaasta, l-a suit pe el =i pe fratele s[u ucis pe lun[:


— S[ stai acolo c`t lumea, tic[losule! +i, ]n tot veacul, s[ te-arateto\i cu degetul =i s[ =tie c[ din pricina ta, Caine, nu mai este azi cerulaproape de p[m`nt.

Lui Cain, ]ns[, nu i-a fost destul[ numai pedeapsa aceea. Ci, c`nd=i c`nd, Mo=u-Dumnezeu are grij[ de trimite c`inii lui, c[rora lumeale zice v`rcolaci, ]i trimite s[ sperie pe Cain =i s[ m[n`nce partea dinlun[ pe care st[ el.

FACEREA LUMII

Dumnezeu a f[cut cerul =i p[m`ntul ]n =ase zile.}n prima zi, Dumnezeu a f[cut lumina =i a desp[r\it lumina de

]ntuneric =i s-a f[cut ziua =i noaptea.A doua zi, Dumnezeu a f[cut cerul.A treia zi, Dumnezeu a desp[r\it uscatul de ap[ =i i-a pus numele

de p[m`nt, unde se afl[ oamenii, vitele, pomii, ierburile =i toate flo-rile; apoi a adunat apele, m[rile, unde tr[iesc pe=tii =i racii.

A patra zi, a f[cut soarele, luna, stelele; soarele, ca s[ ne lumi-neze =i s[ ne ]nc[lzeasc[ ziua, iar luna =i stelele, ca s[ ne luminezenoaptea.

}n a cincea zi, Dumnezeu a f[cut tot felul de p[s[ri ce zboar[ =ipe=tii ce plutesc ]n ap[.

}n a =asea zi, Dumnezeu a dat toate vitele =i animalele s[lbatice;]n aceast[ zi, Dumnezeu a f[cut din p[m`nt =i omul, dup[ chipul lui,=i i-a pus numele Adam.

Dac[ a v[zut Dumnezeu c[ omului ]i este ur`t s[ fie singur, c`nddormea Adam, a luat una din coastele lui =i a f[cut-o pe Eva =i adat-o ca so\ie lui Adam.

Apoi i-a blagoslovit =i le-a zis:— Cre=te\i =i v[ face\i mul\i =i st[p`ni\i p[m`ntul, cu tot ce se

afl[ pe el.Iar ]n ziua a =aptea Dumnezeu s-a odihnit. Adic[, =ase zile s[ lucr[m

=i ziua a =aptea, duminic[, s-o sfin\im, s[ ne ducem la biseric[ =i s[facem lucruri bune.


}NC{ O VERSIUNE DESPRE FACEREA LUMII

Dintì =i-ntì, at`rna ]n aer, purtat de v`nt, un munte din v`rfulc[ruia ie=ea foc. Din focul acesta suflat de v`nturi s-a f[cut o femeie,dar nu era vie, avea numai trup. Sufl`nd, v`ntul, =i mai tare, a ridi-cat-o =i a dus-o p`n[ la v`ntul cel mai de sus. Acolo ea a c[p[tatsuflare =i s-a cobor`t pe munte ]napoi. Aicea a g[sit dou[ buc[\i defier =i, de iu\eal[ mare ce avea ]nl[untru, le-a m`ncat. Din acestea apurces grea =-a f[cut doi b[ie\i de gemene, doi necura\i, =i anume:pe cel =chiop, dar cuminte, =i pe cel[lalt, mai prost.

Umbl`nd ei am`ndoi, le veni ]n cap c[, dac-ar avea lut din mare,ar putea s[ fac[ multe lucruri. Dar unde s[ g[seasc[ lut, c[ci acolomare nu era? A zburat cel prost =i a c[utat p`n[ ce a g[sit. S-a cufun-dat =i a apucat lut cu m`na lui =i l-a adus sus. Din acesta el a f[cut uncal, ca s[ aib[ frate-s[u cel =chiop cu ce umbla; iar acela a f[cut dinfier o c[ru\[. Au ]nh[mat calul, dar calul nu tr[gea. S-a v`r`t cel prost]n cal, v`r`ndu-=i mìnile =i picioarele ]n picioarele de lut ale calului,iar frate-s[u s-a pus ]n c[ru\[ =i calul l-a tras cumsecade. Apoi, ie=indacela, a zis fr[\`ne-s[u s[ intre el, s[ trag[ pe r`nd am`ndoi c[ru\a,m[car c[ =chiop[ta. C`nd a ie=it, frate-s[u nu vrea s[ se \ie de vorbace au avut. V[z`nd c[ e mai bine ]n c[ru\[ dec`t ]n cal, nu i-a datdrumul, ci l-a ]nchis ]n[untru =i cine =tie c`t a trebuit cel =chiop s[ sechinuiasc[ tr[g`ndu-l, p`n[ ce acela s-a s[turat de umblat =i atunci l-al[sat =i s-a dus.

Dracul cel prost a mers s[ scoat[ lut din mare. Acuma vroia s[fac[ p[m`nt, dar nu =tia cum. „Este undeva un Dumnezeu, ]=i zise el,acela dac-ar vrea s[-mi ajute, eu a= face!“

Deodat[ s-a auzit un glas de sus:— Ce vrei de la mine, ce m[ chemi?Diavolul i-a spus c[ vrea s[ fac[ p[m`nt =i-i ar[t[ turta ce o avea

]n m`n[. Dumnezeu a suflat =i turta a ]nceput a cre=te, p`n[ c`nd n-amai putut-o \ine =i-a l[sat-o pe ap[. Dup[ ce a stat de crescut,Dumnezeu i-a spus diavolului c[ p[m`ntul trebuie s[ fie al am`ndurora,


]n jum[tate, c`t al lui, c`t al lui Dumnezeu. Diavolul a ]nceput a sesf[di cu Dumnezeu, c[ de ce nu s-a b[gat Dumnezeu ]n mare, dac-avrut s[ aib[ p[m`nt? +i-a ]nceput s[ m[soare p[m`ntul, zic`nd c[trei sferturi vor fi ale lui =i numai unul al lui Dumnezeu. De la asta s-ast`rnit =i mai mare sfad[; Dumnezeu cu at`ta nu se prindea. St[ dia-volul =i se g`nde=te ce s[ fac[. }=i aduce aminte de frate-s[u. „Dac-arfi =i el, g`nde=te diavolul, ar avea cine-mi ajuta s[ m[ lupt cuDumnezeu“. S-a dus la d`nsul =i i-a spus c[ a f[cut p[m`nt cuDumnezeu, s[ vie =i el la ]mp[r\eal[.

A venit =i acela pe p[m`nt. Se uit[ =i vede c[ p[m`ntul nu se \ineabine, se ridica c`nd ]n sus, c`nd se pleca ]n jos, ]n ap[.

— Ai f[cut tu p[m`nt, ]i zise el, dar p[m`ntul a=a n-are s[ poat[s[ steie. Ian v`r[-te sub p[m`nt =i ridic[-l drept la mijloc cu capul, s[vedem cum va fi?

Acela l-a ascultat, =i-a ridicat p[m`ntul din ap[, dar tot era preau=or, nu se \inea la loc.

— A=teapt[, zise cel =chiop, c[ eu am s[ fac ceva s[ steie bine.Se duce pe munte =i face ni=te lan\uri stra=nice; pe acestea le-a

adus =i le-a pus fratelui s[u pe m`ini =i pe picioare =i a mai pus at`tafier pe el, p`n[ c`nd a c[p[tat p[m`ntul cump[na ce i-a trebuit.

— Amu, dac[ l-ai f[cut, ]i zice el, trebuie s[-l =i \ii; =i-l vei \ine]ntruna cu capul, p`n[ la sf`r=itul lumii. Acesta e canonul ce \i-l dau=i eu \ie, pentru munca ce mi-ai dat-o tu, c`nd m-ai ]nchis ]n cal.

Atunci diavolul a ]nceput a r[cni, a se sf[rma, a se smuci, g`ndindc[ va putea rupe lan\urile, dar degeaba, c[ci m`inile =i picioarele-ierau legate. +-acuma c`nd se cutremur[ p[m`ntul, el se scutur[ dem`nie, ar vrea s[-l dea jos de pe cap =i nu poate, c[ci oamenii suntcumin\i; unde se fac gropi mari, ei le astup[, unde sunt p[duri mari,le taie =i p[m`ntul nu se poate pleca nici ]ntr-o parte.

El tocmai atunci are s[ scape, c`nd oamenii c[ut`nd ]ntruna dup[minerale, vor ajunge cu s[p[turile p`n[ de ceea parte, atunci p[m`ntulse va despica ]n dou[ =i va c[dea o bucat[ de o parte =i alta de alt[parte, l`ng[ d`nsul. +i dup[ aceasta, lumea tot va fi, c[ci cineva va


lipi p[m`ntul la un loc, a=a cum a fost, numai c[ nu se =tie cine: draculsau Dumnezeu?

Diavolul a f[cut pe oameni din lut, fr[m`nt`nd lut din toate patrup[r\i ale lumii. Din acesta a f[cut patru oameni: dou[ femei =i doib[rba\i =i i-a pus ]n cele patru p[r\i ale p[m`ntului, tot o femeie =-unb[rbat, fa\[ ]n fa\[, unul la r[s[rit, altul la asfin\it, la miezul nop\ii =ila miaz[zi, cu g`ndul c[ Dumnezeu le va da duh =i ei, venind unulspre altul, se vot ]nt`lni. Dumnezeu a ]nviat numai pe b[rba\i =i s-au]nt`lnit am`ndoi.

— Ce-ai f[cut, zice diavolul, de ce n-ai ]nviat =i pe femei, c[ci eitrebuie s[ se ]nmul\easc[!

— }i voi ]nvia, zice Dumnezeu, dar s[ fie ai mei.— Ba nu, zice dracul, las-s[ fie ]n jum[tate: o pereche a mea =i

una a ta.+i Dumnezeu i-a ]nviat.Oamenii cei dint`i, care i-a f[cut diavolul, erau negri =i el tare s-a

bucurat c[-i seam[n[, dar apoi s-au sp[lat ]n mare =i s-au f[cut albi.Diavolul v[z`ndu-i albi, de ciud[ s-a lep[dat el singur de d`n=ii.

Fiindu-i ur`t ]ntr-o zi, se duce diavolul cel =chiop la frate-s[u subp[m`nt =i ]l ]ntreab[ cum ]i e.

— Nu mi-ar fi r[u, zice acela, numai c`t e tare ]ntuneric.— Las[ c[ voi face eu =i va fi lumin[, zice cel =chiop. Voi str`nge

toate focurile de pe unde se afl[ prin lume =i focul de pe muntelenostru =i le voi aduce pe p[m`nt =i astfel se va vedea.

Apoi s-a dus ]ntins la m[-sa s-o ]ntrebe =i pe d`nsa.— N-ai face bine, ]i zice ea, c[ci focul acela ar arde totul. Eu =tiu

cum ar putea s[ fie lumin[ =i \i-a= spune, dar m[ tem!El at`ta s-a pus cu bini=orul pe l`ng[ d`nsa, p`n[ ce i-a spus:— Ochiul meu acest st`ng, a zis ea, sco\`ndu-l cineva =i d`ndu-i

drumul pe cer, ar putea s[ lumineze toat[ lumea, dar atunci eu a=r[m`ne oarb[ =i de aceea m[ temeam s[-\i spun, ca s[ nu mi-l sco\i!

— N-ai nici o grij[, mam[, cum \i-a= scoate eu ochii! i-a r[spunsfeciorul.


Dar abia mam[-sa a adormit =i el i l-a scos. De ]ndat[ ochiul a]nceput a cre=te, p`n[ ce nu l-a mai putut \ine =i, d`ndu-i drumul, azburat de s-a f[cut luna pe cer.

Plin de bucurie, s-a dus sub p[m`nt la frate-s[u =i l-a ]ntrebat de emul\umit cu ceea ce a f[cut?

— Acuma e mai bine, dar tot nu e destul[ lumin[ =i e frig, luna nud[ c[ldur[ deloc, a zis acela.

Cel =chiop iar a venit =i a ]ntrebat pe mum[-sa. Ea s-a temut s[-ispun[ la ]nceput, dar apoi i-a descoperit c[ ochiul ei cel drept, dac[l-ar slobozi cineva ]n focul din muntele lor, ar lua at`ta foc ]n sine,]nc`t ar ajunge pentru a ]nc[lzi =i lumina toat[ lumea. El iar[=i aa=teptat p`n[ ce-a adormit, i-a scos ochiul =i l-a aruncat ]n gura ceade munte =i de acolo a ie=it soarele nostru luminos.

La c`tva timp, diavolul iar s-a dus la frate-s[u =i l-a ]ntrebat de ebine acuma.

— Acuma e bine, numai c[ noaptea c`nd nu e lun[, e tare ]ntu-neric =i ur`t; dac-ar fi =-atunci ceva, c`t de pu\in s[ lumineze, ]nc[ =imai bine ar fi.

— Voi ]ntreba pe mama =i voi face ceva, i-a r[spuns fratele lui. +iiar a alergat la ea.

— De-acu asta-i moartea mea, a zis b[tr`na =i nu vroia defel s[spun[.

Dar dup[ ce feciorul a ]ncredin\at-o c[ nu-i va face nimic, i-a spustotul. A zis c[, dac[ i-ar t[ia buc[\i trupul =i l-ar arunca ]n aer, aravea aceea ce doresc. }ndat[ dup[ ce a adormit, diavolul a t[iat-o =idin carnea ei s-au f[cut stelele, unele mai mari, altele mai mici, dup[cum au fost =i buc[\ile ce le-a aruncat.

— Dar acum e bine? ]l ]ntreb[ iar pe frate-s[u.— Acuma e tare bine, numai c[ e totul mort, pustiu peste tot lo-

cul, nu e nimic[ viu pe lume.— +i cum s[ fac ca s[ fie aceea ce vrei tu?— Du-te la locul unde a dormit mama noastr[ =i ia pietricelele pe

care a dormit; ad[-le pe p[m`nt =i din ele se va face ceea ce-\i spun.


Dar g`ndul lui era ca s[-l pr[p[deasc[ pe frate-s[u, c[ci ]ndat[ cear fi c[lcat pe locul acela, l-ar fi ars. Acesta ]ns[ era h`tru. El a trasdin acel loc pietrele cu un c`rlig =i apoi lu`ndu-le, le-a adus pe p[m`nt.Apoi le-a ales dup[ culoare =i a f[cut trei gr[mezi: o gr[mad[ de pie-tre albe, alta ro=ii =i a treia vinete. Pietrele cele ro=ii le-a aruncat ]nmare. Aici s-a f[cut mai ]nt`i j[ratec, apoi s-au f[cut pe=ti =i au ]nceputa ]nota. Dar cu cele albe =i cu cele vinete nu se pricepea ce s[ fac[. Atrebuit s[ cheme iar pe Dumnezeu s[-i ajute. Dumnezeu a luat mai]nt`i pietrele cele vinete, le-a suflat duh =i ]ndat[ au ]nceput a zbura]n aer p[s[rele. Apoi a suflat duh =i celor albe =i au ]nceput a mi=unape p[m`nt tot felul de dobitoace. Diavolul s-a tocmit cu Dumnezeu c[,pentru c[ le-a ]nviat, s[ fie a am`ndurora pe jum[tate.

— Ba nu, zice Dumnezeu, dac[ le vei putea num[ra, s[ fie toateale tale.

Dar p[s[rile zburau =i vitele alergau =i se amestecau =i-au r[mastoate ale lui Dumnezeu. Ciud[ pe Dumnezeu, c[ l-a ]n=elat!

S-apuc[ s[ ]mp[r\easc[ soarele, luna =i stelele. Cu stelele, a zisDumnezeu s[ fie tot a=a, s[ le numere. Dar, sau c[ se punea ]n dreptulstelelor vreun nour, sau c[ ]l apuca ziua, au r[mas nenum[rate. Iarm`nie =i sfad[ cu Dumnezeu. Mai aveau de ]mp[r\it luna =i soarele.

— Dac[ crezi c[ te ]n=el, alege-\i tu singur ce vrei, i-a zis Dumnezeu.— Eu ]mi iau soarele, zice diavolul.— Fie =i a=a, zice Dumnezeu, a mea va fi luna =i cu ea voi r`ndui;

iar tu cu soarele vei avea de lucru.Dar soarele ]l frigea tare, c[ci el avea de lucru cu d`nsul. De focul

acela, unde s[ se ascund[? A alergat s[ se ascund[ ]n mare, darDumnezeu a luat apa. Se ascundea sub nisip, dar tot ]l frigea. A ]nce-put a alerga pe p[m`nt, doar s-ar r[cori =i alerg`nd ]=i f[cea v`nt.A=a a v[zut c[ e bine =i =i-a f[cut dou[ aripi, f[c`nd cu ele v`nt pestetoat[ lumea. Fratele s[u l-a ]nv[\at s[ taie fiecare arip[ ]n dou[ =i s[le ]nfig[ ]n cele patru p[r\i ale p[m`ntului, c[ci singure vor face v`nt]ntre ele =i va fi mai bine. Diavolul a f[cut cum l-a ]nv[\at =i astfel s-af[cut v`ntul.


+i c`nd tun[ =i fulger[, tot el e pricina. Atunci scap[r[ de m`nieasupra soarelui c[-l frige =i pune nouri ]mpotriva lui s[-l apere; maiales la amiaz[zi, c`nd ]l frige tare. +i ploaia tot el o d[. }=i aduce c-unciur ap[ din mare =i toarn[ peste d`nsul ca s[ se r[coreasc[ =i c`ndd[ cu ciurul prin v[zduh, plou[ pe p[m`nt.

El pe soare =i pe lun[ are mare ciud[, ar vrea s[ le m[n`nce =i deaceea sunt c`teodat[ ]ntunecimile; mai ales de lun[, c[ci luna e rece=i el se poate apropia; dar ]ndat[ ce soarele sloboade razele sale, elfuge. +i de soare se apropie, ]ns[ mai cu greu; de aceea ]ntunecimilede soare sunt mai rare; =i c`nd timp de o sut[ de ani nu se va ]ntune-ca soarele, atunci nici diavolul pe lume nu va fi.

CUM L-A IZGONIT DUMNEZEUPE DRACUL DIN CER

Se zice c[ de c`nd cu h[ul, c`nd lumea nu era pl[smuit[, tr[ia =idracul ]n cer. Aici el ]l slujea pe Dumnezeu, f[c`ndu-i cele de lips[.C`nd l-a b[gat Dumnezeu ca slujitor, i-a spus lui c[ p`n[ atunci ]l va\ine ]n ]mp[r[\ia sa cereasc[, p`n[ c`nd va asculta de el =i nu va c[lca]n odaia a dou[sprezecea din fundul cerului.

Dracul nu i-a c[lcat deloc porunca =i nu a intrat, Doamne fere=te,]n chilia oprit[. De aceea Dumnezeu ]l iubea mult, c[ci nu era numaislug[ credincioas[, mai era =i iste\, lucru mare.

Dar[ de la o vreme i se ur] Atotputernicului de h[u =i hot[r] s[pl[smuiasc[ o lume mai frumoas[. }n cele =apte zile c`t a fost elpogor`t din ceruri, c[ci ]ntr-o s[pt[m`n[ a f[cut el lumea, draculse furi=[ ]n odaia din fund a palatului dumnezeiesc, vr`nd s[ vad[ce scumpete are acolo, de l-a oprit Dumnezeu s[ calce ]n ea.

Pe o mas[ g[si el o carte mare, ]n care era scris[ ]n\elepciunea luiDumnezeu. V[z`nd aceasta, dracul se puse s[ citeasc[ =i citi, curioscum era, =apte zile =i =apte nop\i ]ntruna, pe nem`ncate =i neb[ute.}n l[comia sa, ca s[ se fac[ atot=tiutor, uit[ c[ se apropie timpul c`ndAtotputernicul se va sui din nou la cer =i Dumnezeu ]l afl[ citind.


Atunci el ]l alung[ pe dracul din cer, blestem`ndu-l ]n chipulurm[tor:

— Nichipercea s[ te cheme, satan[ =i diavol ce e=ti, necurat s[ fii,hicleanule, coarne s[-\i creasc[ ]mpeli\atule Scaraon\, duce-te-ai ]npietre, spaima lumii s[ fii, ucig[-te crucea, ucig[-te toaca!

+i, gr[ind astfel, Domnul ]l izgoni pe dracul din cer.Nechipercea, v[z`nd c[ Dumnezeu nu-l mai iube=te, s-a hot[r`t

s[ se r[zbune, ]n=el`ndu-i pe oamenii din rai, pe care Atotputernicul]i iubea ca pe ni=te fii.

De aceea el se schimb[ ]n =arpe =i ]ndemn[ pe Eva s[ m[n`ncedin m[rul cel oprit. Femeia, cum e ea slab[ de ]nger, a p[c[tuit dim-preun[ cu so\ul ei Adam.

V[z`nd aceasta, Dumnezeu s-a f[cut foc de m`nie =i i-a gonit pep[c[to=i din locul fericirii.

Dar nici satana nu sc[p[ cu fa\a curat[, ci voind Dumnezeu s[-lpedepseasc[, a chemat pe Sf`ntul Ilie la sine, poruncindu-i s[-l cautepretutindeni pe diavol =i unde-l va g[si, s[-l loveasc[ cu foc =i cutr[snet.

Sf`ntul ascult[, ]=i ]nh[m[ calul s[u cel alb la c[ru\[ =i se lu[ dup[Hicleanul.

}ncornoratul, v[z`nd para de foc prin v[zduh, se ascunse ]ntr-ope=ter[. Sf`ntul Ilie, ]ns[, ]l ajunse =i ]l fulger[. Tr[snetul mi-l lovi pe}mpeli\at a=a de tare, ]nc`t ]l cufund[ ]n \[r`n[, p`n[ la mijloculp[m`ntului. Aici Scarao\chi se opri =i ]ncepuse s[ verse foc din el. +iv[rs[, nene, =i iar v[rs[, p`n[ ce aprinse un foc mare, mare. Aci sea=ez[ el, de aci ]nainte, ]nec`ndu-se cu totul de fum, iar l[ca=ul lui s-anumit iad.

C`teodat[ mai cearc[ el, nu-i vorb[, s[ se mai urce pe p[m`nt, cas[ ispiteasc[ pe oameni, pe care din tot sufletul ]i ur[=te, dat atunciSf`ntul Ilie ]=i ]nham[ calul la c[ru\[ =i \in`nd ]ntr-o m`n[ h[\urile,iar ]n cealalt[ fulgerele, pleac[ dup[ el, ca s[-l izgoneasc[ la loculcare i se cuvine, ]n iad.


Lui Duc[-se-n pietre, nu-i vorb[, nu-i prea place lucrul [sta =i cearc[s[ se scuteasc[ de r[zbunarea lui Dumnezeu, furi=`ndu-se ]n copaci]nal\i, ]n fier =i ]n cai =i pisici =i ]n alte dobitoace, pe care Sf`ntul Ilieadeseori le tr[sne=te, voind s[-l nimereasc[ pe afurisitul de diavol.

Feri\i-v[, deci, oameni buni, s[ rosti\i ]n timp de vijelie numeledracului, c[ci atunci el va veni la voi, iar tr[snetul, ]n drumul s[uspre drac, poate s[ v[ fulgere.

SF~NTUL ILIE P{LIE

Diavolul dup[ ce a f[cut cu Dumnezeu lumea, i-a spus lui Dum-nezeu:

— Tu ai norod, oameni, dar eu sunt singur.Dumnezeu l-a dus la ap[ =i i-a ar[tat cum s[ moaie m`na =i s[

stropeasc[, s[-=i fac[ draci. El a f[cut a=a de mul\i, c[ nu ]nc[peau.— De-amu, zice el lui Dumnezeu, avem s[ ne batem, avem s[ \inem

b[taie am`ndoi.— Ne-om bate.Dar sfin\i ]nc[ nu avea Dumnezeu, c[ci ]nc[ nu se d[duse nimeni

la munc[. A chemat tot norodul =i le-a spus c[ cineva trebuie de bu-n[voie s[ se arunce ]n mare, pentru ca s[ fie sf`nt, s[ se poat[ luptacu diavolul, c[ci altfel cu to\ii sunt pierdu\i.

— Care e mai ur`t din voi s[ se arunce, a zis Dumnezeu.Oamenii nu se dau, to\i ziceau c[-s frumo=i. Iat[ c[ vine o tr[sur[

cu patru cai, cu-n boier. Era Sf`ntul Ilie; =i ]ntreab[, ce stau oameniito\i aduna\i? Dumnezeu ]i spune.

— M[ arunc eu, zice Ilie, cu tr[sur[, cu cai, cu tot.+i a poruncit la vizitiu s[ lege ochii la cai. Vizitiul dup[ ce a le-

gat, zice:— Eu de dumneata nu m[ las, dac[ te arunci dumneata, m[

arunc =i eu!S-au aruncat ]n mare, =i Dumnezeu a dat s[ se fac[ ]naintea lor

drum p`n[ ]n cer; nu s-au ]necat. +i i-a dat lui Sf`ntul Ilie sabia =i


tunul, =i c`nd a pornit asupra diavolilor, pe to\i i-a omor`t. Unii aur[mas ]n cer de atunci, sp`nzura\i cu capul ]n jos =i cu picioarele ]nsus; de aceea se zice c[ nu e bine s[ te ui\i c`nd cade vreo stea dincer, c[ci stelele acelea sunt diavolii cei sp`nzura\i, cad pe p[m`nt.

Apoi Sf`ntul Ilie i-a luat diavolului coroana, c[ci avea o coroan[tare frumoas[ =i avea dou[zeci =i patru de aripi, dar i le-a t[iat cusabia.

C`nd fulger[ ]n cer, Sf`ntul Ilie d[ cu sabia, iar c`nd tun[, atunciP[lie, vizitiul lui, arde cu tunul.

De atunci ]ntruna sunt la un loc.

LUCIFER R{ZVR{TIT,ESTE ARUNCAT DIN CER

Dintre to\i ]ngerii =i arhanghelii lui Dumnezeu, s-a r[zvr[tit ]ntr-unr`nd unul numit Lucifer.

Acesta, nemaivoind s[ asculte pe Ziditor, a c[utat s[ se ridice maipresus de d`nsul. Dumnezeu, ]ns[, ca s[ dea o pild[ =i celorlal\i ]ngeri,l-a aruncat din ]naltul cerului jos, pe el =i pe to\i cei p[rta=i cu el lar[zvr[tire.

S-a ]nt`mplat ]ns[ c[ ]n aceast[ c[dere, Lucifer a luat cu sine =i=tima, haina cea sf`nt[ de arhanghel, care nu putea s[ r[m`n[ lad`nsul. De aceea, Dumnezeu a trimis pe Sf`ntul Mihail ca s-o duc[din nou ]n cer.

Sf`ntul Mihail s-a dus la diavol, s-a pref[cut prieten cu d`nsul, =i]ntr-un r`nd s-au pornit am`ndoi ca s[ se scalde.

}n ap[ a intrat ]nt`i Lucifer =i s-a dat la fund. Arhanghelul Mihaila luat =tima =i a ]nceput s[ se ridice spre cer cu d`nsa, v[z`nd maiales c[ Dumnezeu f[cuse ghea\[ pe deasupra apei.

Pe c`nd se ridica, ]ns[, Lucifer ]=i d[du seama =i f[cu a=a cum putuca s[ sparg[ ghea\a. O sparse =i, cu toate c[ ]=i rupse aripile, putu,totu=i, s[ zboare dup[ Sf`ntul Mihail =i s[-l apuce de picior, dar dinaceast[ prindere nu r[mase dec`t cu o buc[\ic[ de carne din talp[.


Lucifer se scobor] pe p[m`nt, iar Arhanghelul Mihail ajunse cu bine]n cer, duc`nd lui Dumnezeu =tima arhangheleasc[.

De la aceast[ ]nt`mplare ne-a r[mas nou[ oamenilor scobitura pecare o avem ]n talpa piciorului, lipsa c[rnii rupte din talpa Sf`ntuluiMihail de c[tre Necurat.

DE C~ND E LEGAT SATANA

Diavolul, c`nd a prins de veste c[ are s[ vie Hristos ]n iad s[ scapepe Adam, a f[cut un lan\, cu chip c[ dac[ a veni, s[-l lege pe DomnuIsus Hristos. Cum por\ile cele de aram[ erau ]nchise, Domnu Hristosle-a sf[r`mat =i s-a dus de-a dezlegat pe Adam. Diavolul, dac[ l-o v[zut]n ]mp[r[\ia lui, i-a spus:

— Ia de acu am s[ te leg cu lan\ul ista.Domnu Hristos ]i zice:— Ia arat[-mi cum ai s[ m[ legi.El se leg[ pe d`nsul =i Domnu Hristos ]l blagoslove=te =i a=a legat

o r[mas. De c`t se muncea de ciud[, se rupe o verig[ de la g`t. Dom-nu Hristos ]=i puse acolo veriga de pe deget =i dracul de atunci o totlinge necontenit. +i c`nd cre=tinii zic la ]nviere: „Hristos a ]nviat“,veriga ceea se sub\iaz[ ca un firi=or de p[r; iar c`nd se r[spunde:„Adev[rat a ]nviat“, veriga se ]ngroa=[ la loc.

Altfel veriga s-ar rupe de n-ar r[spunde =i Scarao\chi ar sc[pa.

TART{RUL ESTE |INTUIT}N SCAUNUL DE AUR

Zice c[ Necuratul, pe c`nd nu c[zuse ]nc[ din m[rirea sa, voi s[r[m`ie singur domnitor =i st[p`nitor peste toat[ lumea. Spre a-=iajunge, ]ns[, scopul acesta, trebuia s[-l prind[ mai ]nt`i pe Dumnezeu=i s[-l lege ]n lan\uri. +i ca s[-l poat[ mai degrab[ =i mai u=or ]n=ela=i lega, f[cu un scaun de aur, care se putea ]nchide =i deschide, =iapoi pofti pe Dumnezeu, ca s[ se suie pe scaunul acela.


Dumnezeu, ]ns[, ]n atot=tiin\a sa, ]n\elese =iretenia diavolului, =ide aceea ]i zise s[ se suie el mai ]nt`i =i s[-i arate cum =i ce, ca dup[aceea s[ fac[, c[ el nu =tie.

Diavolul, neb[nuind nimic, nu a=tept[ s[-i mai zic[ ]nc[ o dat[, cicuget`nd ]n mintea sa c[ =i-a ajuns scopul, se =i sui pe scaun. Dar nuapuc[ bine s[ se suie, =i iat[ c[ u=ile scaunului se =i ]nchiser[ =i elr[mase acolo prins.

V[z`ndu-se ]n=elat, ]ncepu a se v[ieta =i a ]ntreba pe Dumnezeuc`nd va sc[pa el din prinsoarea aceea.

— C`nd nu vor mai face femeile ou[ ro=ii =i pasc[! r[spunseDumnezeu.

Deci atunci va ie=i diavolul din prinsoarea care a preg[tit-o el luiDumnezeu =i va fi domnitor =i st[p`nitor peste p[m`nt, c`nd nu vormai face femeile ou[ ro=ii =i pasc[.

IUDA A FOST FERECAT }N LAN|URI

Mai t`rziu, dup[ ce Iuda a v`ndut pe Domnu Hristos =i din prici-na asta a suferit r[stignire =i moarte, bunul Dumnezeu a pedepsit peIuda cum e mai r[u. Dup[ ce tic[losu-[la s-a sp`nzurat, cic[ l-a legat]n lan\uri =i l-a dus s[ se poc[iasc[ ]n ]ntunericul cel mai ad`nc, lacap[tul de jos al st`lpilor care \in p[m`ntul. S[ stea acolo =i s[ sezbuciume c`t o fi lumea.

Iuda, ]ns[, nu s-a ast`mp[rat nici acolo. +ti\i ce a f[cut?S-a apucat s[ rup[ cu din\ii din st`lpii p[m`ntului =i s[ road[, ca

pe de o parte s[ r[stoarne lumea, iar pe de alta s[ scape el de-acolo.Nu poate, ]ns[, roade dec`t noaptea. +i tot roz`nd, demult ar fi datel gata lumea asta, dac[ nu s-ar fi ]ndurat tot Dumnezeu de noi, c[are mil[ de cei drep\i. +ti\i cum?

A pus acolo de straj[ vidrele lui =i pe C`\elu-P[m`ntului.{=tia au grij[ ca atunci c`nd e gata s[ se surpe st`lpii de ros[tur[,

s[ latre la Iuda =i a=a ]l opresc din ros. Dar nu ]ntotdeauna, ci numai]n vremea c`nd pe lumea noastr[, femeile duc`ndu-se cu doni\ele la


ap[, le cl[tesc de trei ori =i le cur[\[ ]nainte de a lua ap[. Atunci =inumai atunci, C[\elu-P[m`ntului latr[; Iuda st[ din ros =i st`lpiip[m`ntului, prin puterea lui Dumnezeu, c[ el e mare =i puternic, sefac la loc cum au fost.

APELE S~MBETEI

Pe dinaintea loca=ului S`mbetei, trece un rù =i rùl acela e apaS`mbetei. Iar pe l`ng[ rù tr[iesc rugmanii, care sunt oameni ca noi,rom`nii, dar mici de f[ptur[ =i pu\intei la minte. +i sunt =i ei cre=tini,dar n-au ]nv[\[tur[ cre=tineasc[ de la Hristos ca noi, ci de la fiul oii,cum avem =i noi de la fiul Mariei.

+i cred =i ei ]n Hristos =i \in Pa=tele =i Cr[ciunul, dar precum sunta=a desp[r\i\i de lume, nu =tiu nici c`nd e Cr[ciunul, nici c`nd estePa=tele. +i numai noi de-aici le d[m de veste, c`nd au s[ \ie rugmaniis[rb[tori. C[ la Cr[ciun azv`rlim coji de nuci pe rùri, ca s[ le duc[rùrile p`n[ ]n apa S`mbetei =i a=a s[ =tie rugmanii c[ la noi eCr[ciunul =i s[-l \ie =i ei. +i tot a=a =tiu ei c[ la noi sunt Pa=tele, dup[cojile de ou[ ro=ii, pe care le azv`rlim noi ]n rùri, ca s[ mearg[ la ei.

+i cic[ apa asta a S`mbetei ocole=te de trei ori p[m`ntul, ca un=arpe f[cut de trei ori colac. Iar la urm[, se bag[ ]n p[m`nt =i mergep`n[ ]n iad =i duce acolo sufletele p[c[to=ilor s[ s-adune pe fa\a ape-lor, iar apele s[ le duc[ spre apa S`mbetei. +i de aceea e bine s[ facicruce =i s[ sufli peste apa din rùri, c`nd te scalzi, =i s[ sufli pesteapa din doni\[ =i s[ ver=i pu\in din ea p`n[ nu bei, ca s[ fug[ =i s[ sescurg[ sufletele p[c[to=ilor care s-au adunat pe fa\a apei.

CERUL, POSTURILE, ROHMANII

Mai ]ntì =i-ntì, Soarele =i Luna mergeau pe sus, prin aer, nu princer cum merg acu =i le era tare greu. De aceea s-au rugat lui Dumnezeus[ puie cerul deasupra, pentru ca s[ poat[ umbla. Sfin\ii, cei =apteapostoli, au zis c[ ei vor face aceasta, numai dac[ oamenii i-ar ajuta


=i i-ar \ine, s[ nu le m[n`nce carnea, s[ posteasc[. De aceea sunt=apte posturi.

Sfin\ii, =apte apostoli, s-au dus sub noi la rohmani, sub fundulm[rii; acolo este alt[ lume.

Dumnezeu le-a dat aripi =i ei au adus de acolo piatr[ =i mai scump[dec`t a noastr[, de au f[cut cerul ca sticla =i i-au pus =apte st`lpi depiatr[ scump[. +i de aceea, c[ \in cerul, asta e mare munc[, apostoliis-au rugat lui Dumnezeu ca s[ posteasc[ oamenii, s[ nu sl[beasc[din puteri.

Posturile, adic[ sunt patru, iar[ ceilal\i trei st`lpi, care fac =apteposturi, sunt de ajutor; c`nd sl[besc prea tare, \in ei ]n locul lor.

C`nd a fost gata, s-au suit Soarele =i Luna ]n cer =i acum li-e maiu=or, c[ci merg ca pe podele; iar noi numai ca prin fereastr[ ]i ve-dem. De aceea Soarele nici nu ne frige a=a tare, c[ci ]nainte tare ardea.

Diminea\a p[n[ la amiaz[zi ]l trag ]n sus doisprezece boi, de aco-lo boii se ]ntorc ]napoi, iar la vale ]l duc =apte iepuri.

Dar Luna =i Soarele, de ce g`ndi\i c[ sunt ro=ii c`nd r[sar? Pentruc[ sunt oameni =i li-e ru=ine, c[ci oamenii le arunc[ ]n fa\[ gunoi.Gunoiul e tare p[cat a-l arunca ]n fa\a lor, c`nd r[sar.

POVESTEA CU NEF~RTATE

La ]nceputul ]nceputurilor, c`nd nu era nici lumin[, nici ap[, nicip[m`nt =i nici umbr[ de vietate, diavolul, care tr[ia pe atunci, erafrate cu Dumnezeu =i locuiau am`ndoi ]n v[zduh, pe un tron f[cutdin spum[.

Dumnezeu sta ve=nic pe g`nduri, pe c`nd diavolul c[sca =i se-ntin-dea toat[ ziua, ne=tiind cum s[-=i treac[ timpul. }ntr-una din zile, dia-volul, am[r`t peste m[sur[, veni la Dumnezeu =i sc[rpin`ndu-se dup[ureche, ]i zise:

— Frate, tu de c`nd te-ai pomenit, tot g`nde=ti ]ntruna, iar eumor de ur`t pe l`ng[ tine. F[-m[ =i pe mine s[ ]n\eleg o fr`ntur[m[car din g`ndurile tale!


Dumnezeu i-a r[spuns atunci cu bun[tate:— Nu e=ti tu ]n stare s[-mi pricepi g`ndurile, dar uite un fum din

ele, s[ ai cu ce te juca.Zic`nd aceasta, Dumnezeu a suflat, a=a cum sufli c`nd vrei s[

abure=ti geamul, =i a dat afar[ o rotocoal[ mic[ de fum, care s-a f[cutca o gogonea ce cre=tea mereu. Diavolul s-a repezit atunci =i, s[rindpe ea, a turtit-o =i a ]nceput s-o ]ntind[ ca pe o coc[, fugind de la uncap[t la altul =i d`ndu-se de-a berbeleacul. Cu c`t fugea ]ns[, cu at`t=i bolta ceea de fum se l[\ea, de nu-i mai puteai da de margini.

— Iac[, [sta s[ fie tronul nostru de-acum =i s[ se cheme cer.— O fi, Doamne, dar =tiu c[ eu am ]nceput s[ m[ cam satur =i de

juc[ria asta =i am s[ te rog s[-mi faci alta.— De ce crezi tu c[ de juc[rii mi-e mie acum?— Ba eu te rog s[-mi faci, dac[ vrei s[ scapi de mine.— Ba s[ m[ la=i ]n pace!— Ba n-am s[ te las defel =i zic`nd astfel, ]ncepu s[-l g`dile pe

Dumnezeu, doar =i-o putea face tovar[= de joac[.— Ptiu, bat[-te pr[sania, nu vrei s[ te ast`mperi?+i Dumnezeu ]l scuip[ pe diavol, dar scuipatul c[zu jos. Diavolul

s-a repezit s[-l =tearg[. Cum a tras, ]ns[, cu laba, scuipatul a ]nceputs[ se ]ntind[, p`n[ ce s-a f[cut o ap[ ad`nc[, iar diavolul a c[zut lafund cu ghearele ]nfipte ]n nisip.

— Hm, c[ bine mi-o f[cu frate-meu, dar =i eu am s[ i-o fac.+i ce-i veni juratului ]n g`nd, s[ ia nisip de-acolo, din fund, =i s[-l

arunce lui Dumnezeu ]n ochi, ca s[-l orbeasc[. A luat un pumn zdrav[n=i fugi spre mal. P`n[ s[ ajung[, ]ns[, nisipul s-a prelins printre gheare=i c`nd s-a uitat el, nu mai avea numic ]n m`n[. A mai ]ncercat dedou[ ori, dar la fel i s-a ]nt`mplat. Atunci l-a chemat Dumnezeu la el=i i-a spus:

— Degeaba ]ncerci s[ faci r[u, c[ n-ai s[ izb`nde=ti, dar du-te =i]ncearc[ s[ aduci ]n numele meu, c[ci m-am g`ndit s[ fac ceva, s[-\ifie =i \ie de folos.


Diavolul a plecat capul ru=inat, s-a afundat din nou ]n ap[ =i aizbutit s[ aduc[ un pumn de nisip. Din nisipul [sta Dumnezeu a f[cutun aluat, pe care l-a ]ntins cam c`t un p`rlog de p[m`nt. Pe el a maiazv`rlit apoi ]nc[ un pumn de nisip =i p[m`ntul s-a ]mbr[cat, ca dinsenin, ]ntr-o p`nz[ de verdea\[ =i de pomi at`t de minuna\i, c[ jura-tul de diavol a r[mas cu ochii holba\i, ne=tiind ce s[ cread[.

— Mare este puterea ta, fr[\ioare, zise diavolul, fugind de colop`n[ colo, ]n iarb[.

Dar bucuria lui nu \inu mult, c[ci dup[ pu\in timp, fruntea i seposomor] dintr-o dat[, dorul de joac[ i se stinse, iar ]n fundul sufle-tului s[u r[s[ri ghimpele vr[jm[=iei: „De ce Dumnezeu s[ aib[ at`taputere nem[rginit[ =i eu, nu? De ce Dumnezeu s[ fie mai presus dec`tmine? De ce?“

G`ndul acesta ]ncepu s[-l chinuiasc[ grozav: „Dumnezeu are acumcerul plin de slav[; are p[m`ntul ]nc`nt[tor, cu podoaba de iarb[, deflori =i pomi, are apele limpezi =i eu — nimic, nimic!“..

Cu c`t g`ndea mai mult, cu at`ta =i pizma se s[pa mai ad`nc ]nsufletul lui. Da t`rcoale prin toate col\urile, privea frumuse\ilep[m`ntului =i se trudea, cu mintea lui beteag[, s[ p[trund[ putereaneb[nuit[ a celui ce le f[cuse, dar capul lui era prea neputincios s[poat[ ]n\elege. }n goliciunea sufletului s[u, nu r[m`nea dec`t un sin-gur g`nd, o singur[ dorin\[: s[ aib[ =i el ceva din cele ce f[cuseDumnezeu. „Ei bine, ]=i zise el, voi cere, =i de nu-mi va da, voi lua =ieu prin ]n=el[ciune partea ce mi se cuvine; voi fura-o de va trebui,dar voi avea =i eu partea pe care singur s[ r[m`n st[p`n“.

Tremur`nd de ciud[, se duse la Dumnezeu =i-i spuse:— Doamne, nu-\i fie cu sup[rare, dar p[m`ntul [sta pe care l-ai

f[cut, mie mi se cuvine, c[ci eu am adus nisipul din fundul apei.Dumnezeu ]l privi cu bl`nde\e, ghicindu-i m`nia ce-i cople=ea su-

fletul.— Nu, fr[\ioare, p[m`ntul [sta e truda g`ndurilor mele, ca =i ce-

rul pe care-l vezi, ca =i apele care murmur[ sc[ldate ]n razele auriiale soarelui. Eu le-am f[cut ca s[ te bucuri =i tu de ele, s[ sorbi =i tu


din frumuse\ea lor, c[ci frate ]mi e=ti; nu le-am f[cut ]ns[ ca s[-\i]ncol\easc[ vr[jm[=ia ]n suflet.

— Dar dac[-\i sunt ]ntr-adev[r frate, de ce s[ nu-mi dai =i miepartea mea, pe care s-o pot ]ngriji cum ]mi place mie? G`ndurile talesunt prea ad`nci, pentru ca s[ mai por\i =i-at`tea griji m[runte. Vreaus[ te ajut =i eu ]n munca ta, Doamne, =i dac[ frate m[ socote=ti, atunciascult[-m[, d[-mi p[m`ntul =i ai s[ vezi cu c`t drag am s[ veghezasupra lui, dar d[-mi-l.

Dumnezeu, ]n sufletul c[ruia nu era nici o umbr[ de m[rire de=art[,]n bun[tatea lui f[r[ margini =i-n dragostea de frate, i-l d[rui.

Mai mult ]nc[, diavolul izbuti chiar s[-i smulg[ =i un zapis, princare-l f[cea st[p`n ]n toat[ legea, pe tot p[m`ntul. }ncornoratul at`taa=teptase, ca s[ se ]nt[reasc[ bine, c[ unde ]ncepe s[ fac[ fel de felde r[ut[\i, uit`nd cu totul de Dumnezeu. Bie\ii oameni erau ]mpin=inumai la p[cate, de intraser[ ]n fundul iadului de vii, iar diavolul totmai tare ]=i b[tea joc de ei.

Abia acum v[zu Dumnezeu care fusese scopul diavolului. +i r[bd[Sf`ntule\ul azi, r[bd[ mìne, r[bd[ poimìne, c[ doar ]=i va mai veniNecuratul ]n min\i, dar degeaba. }ncornoratul tot ce =tia f[cea.Dumnezeu se cam lu[ pe g`nduri, c[ci de, =i r[bdarea ]=i are margi-nile ei. Se g`ndea Sf`ntule\ul, ce-i vinovat[ lumea s[ sufere at`ta,pentru pofta unui ]ncornorat =i s-a hot[r`t s-o scape din ghearele lui;dar vorba era cum s-o scape, c[ci Necuratul de c`te ori ]i ziceaDumnezeu ceva, scotea zapisul din chimir =i i-l ar[ta:

— Avem noi ]nscris, ori ba? P[i dac[ avem, ]nseamn[ c[ sunt st[p`n=i c[ sunt liber s[ fac ce vreau.

Puterea lui Dumnezeu e mare, ]ns[; iar dac[ iart[ toate nelegiui-rile c`te se fac, apoi chiar =i c`nd pl[te=te, nu d[ o dat[ cu ciomagul=i =tii a=a pe nesim\ite, dar tot pl[te=te; dac[ nou[, oamenilor, ni separe c[ r[m`n mul\i nedrept[\i\i, este pentru c[ nu b[g[m noi deseam[. De nu pedepse=te azi, apoi mìne; cel care nu se ]ndreapt[,tot nu scap[. A=a =i cu diavolul; l-a sf[tuit, l-a mai dojenit, iar dac[ av[zut =i-a v[zut, s-a hot[r`t s[-i dea r[splata ce i se cuvenea.


}ntr-una din zile, numai ce chem[ pe Sf`ntul Petre la el =i ]i zise:— Petre, mari nelegiuiri a mai f[cut „Nefrate-meu“ [sta pe p[m`nt,

c[ numai frate nu-mi poate fi!— Mari nelegiuiri, Doamne, mari de tot =i m[ tot g`ndesc =i eu

cum de l-ai putut r[bda at`ta amar de vreme.— Am tot crezut c[ se va cumin\i, Petre, dar v[d c[ r[utatea lui e

f[r[ de sf`r=it; de asta te-am chemat, s[ sc[p[m biata lume dinghearele spurcatului.

— S-o sc[p[m Doamne, dar cum, c[ci are la m`n[ zapisul celacare ne tot izbe=te mereu.

— Zapisul l-a luat prin lingu=ire =i prin ]n=el[ciune, Petre, =i cine]n=eal[, ]n=el[ciune va fi pierderea lui. Ascult[-m[. Caut[ niscaizdren\e prin podul cerului, =i a=a ]mbr[cat, du-te la el; f[-te c[ e=tiom s[rman =i c[ umbli s[ te bagi slug[. Dar nu cumva s[ dai ceva deb[nuit, c-apoi totul e pierdut. Cat[ s[-i fii pe plac, a=a ca s[ capete]ncredere ]n tine. De furat s[ nu-ncerci, c[ci ]l poart[ totdeauna ]nchimir, iar noaptea doarme cu chimirul ]ncins. Stai ]ns[ p`n[ la var[=i atunci eu am s[ dau o c[ldur[ mare de tot. Diavolul o s[ mearg[ lag`rl[ =i-o s[ te ia =i pe tine. C`nd el o fi ]n fundul apei, eu am s[ daudeodat[ un ger, ]nc`t o s[ ]nghe\e apa de-un lat de m`n[ =i el n-o s[mai aib[ loc nici c`t g[m[lia acului ca s[ ias[. Tu s[ iei atunci chimi-rul =i s[ te sui ]n cer =i i-oi ar[ta eu cum se pl[tesc f[r[delegile.

A=a a f[cut Sf`ntul Petre. S-a ]mbr[cat cu ni=te \oale vechi, g[site]ntr-un col\ al raiului, a cobor`t pe p[m`nt, iar de aici fuga la]mpeli\atul de diavol. La poarta lui, doi ]ncorn[ra\i, ]mbr[ca\i ]n c[m[=ide foc, f[ceau de paz[.

— Ce e cu tine, m[ zdren\urosule?— Apoi, domni=orilor draci, sunt un biet nevoia= =i-a= vrea s[ m[

bag slug[ pe la cineva, dac-oi g[si. N-[\i =ti cumva dumneavoastr[ pevreunul care are nevoie?

— Ba chiar st[p`nu-meu are nevoie de o slug[, spuse unul din ei,dar vezi c[ lui ]i place, ori s[ fii om, ori s[ nu mai fii.


— De asta n-ave\i nici o grij[, domni=orilor. De nu i-a pl[cea cuml-oi servi, poate s[ m-alunge ca pe-un cìne.

Tura-vura l-au dus ]naintea lui Scarao\chi, care =edea tol[nit pe-untron de aur, p[zit de =apte aghiotan\i cu s[biile scoase.

— Cine te-a adus prin locurile astea, m[i nepricopsitule?+i unde mi-l m[soar[ }ncornoratul de sus p`n[ ]n jos, de s[-l bage

]n p[m`nt, nu alta.— S[rut t[lpile, Lumin[\ia voastr[, iaca s[r[cia =i nevoile m-au

adus. Sunt un biet cre=tin f[r[ de nici un c[p[tì =i umblu s[-mi g[sescun st[p`n. Nu cer mai mult dec`t un codru de m[m[lig[ =i-un loc=orunde s[-mi odihnesc oasele ]mb[tr`nite.

— P[i dac[ a=a \i-i povestea, s[ r[mì la mine, numai vrednic s[ fii.I-a dat }mpeli\atul s[ m[n`nce =i l-a pus la lucru. S[-l fi v[zut pe

Sf`ntul Petre cu m`necile sumese, frec`nd cazanele cu zmoal[, te-aifi crucit de vrednicia lui. Diavolului ]i pl[cu mult =i ]ncetul cu ]ncetul]ncepu s[ prind[ ]ncredere ]n el. Intrase Sf`ntule\ul pe sub pielea Tar-torului, c[ ajunsese s[ nu mai fac[ nimic f[r[ el. „Petre-n sus, Petre-njos“; unde se ducea, unde se ]ntorcea, Petre era nelipsit. Ba ]nc[ de laun timp, p`n[ =i sfatul i-l cerea.

}n sf`r=it, a sosit =i vara pe care Sf`ntul Petre o a=tepta cu at`taner[bdare. +i d[duse Dumnezeu ]n vara aceea o c[ldur[ a=a de mare,c[ se p`rlise iarba =i florile, iar frunzele pomilor se ]ng[lbeniser[ =ic[deau ca-n toamn[. Ardea tot p[m`ntul de parc[ era un cuptor, c[de-atunci a =i r[mas numele de luna lui cuptor. Acu satana, de grasce era, se topea os`nza pe el, cum s-ar fi topit untura de porc pe foc.Sta toat[ ziulica ascuns ]ntr-o pivni\[ =i ]ntr-o zi chem[ pe Petre la el.

— Ia ascult[, Petre, hai la g`rl[ s[ fac o baie, c[ uite, nu mai pot,m[ topesc de-an picioarele.

— S[ mergem, st[p`ne, dac[ zici, dar ]n g]ndul lui: „s[ mergem,]mpeli\atule, c[ \i s-a cam ]mplinit veleatul! Oi =ti eu s[ m[ pl[tesc deslug[rnicia asta!“

+i-a luat satana albituri de primeneal[ =i au plecat; diavolul ]nainte=i Petre dup[ el. Cum au ajuns la g`rl[, diavolul nici c-a mai a=teptat


=i s-a dezbr[cat. +i-a pus chimirul peste albituri =i zdup, cu un scui-pat l`ng[ ele, pe urm[ s-a aruncat ]n ap[. Plutea satana ca o bucat[de os`nz[, iar gr[simea de pe el se f[cea cercule\e ]n jurul lui. Apoi s-adus la fund, ]n timp ce Sf`ntul Petre se tot g`ndea la el: „m[i, fir-ar aldracului, dar ce-o mai fi =i cu scuipatul [sta de-l arunc[ aci satana!“Se uit[ pe ]ntinsul apei; nici g`nd de ]nghe\; apa curgea lini=tit[, ]mbi-bat[ de os`nza satanei. „Ei, ]=i zise el, nu cumva s[-=i fi uitat Dumnezeuvorba? Ia mai bine s[ ]ncerc s[-i fur eu zapisul frumu=el din chimir,c`t st[ }mpieli\atul ]n fundul apei“. Se g`ndi pu\in =i hop, puse m`nape chimir.

Tartorul, ]ns[, vezi, fusese cu scaun la cap, p[s[mite c[ scuipatulera fermecat, c[ci abia a pus Sf`ntul Petre m`na pe chimir =i numaice-a ie=it, a=a ca din senin, o co\ofan[ =i unde ]ncepu s[ strige de-\ilua auzul:

— Ca\, ca\, ca\, ca\, ca\!Dracul s[ri ca fript ]n sus =i-l prinse cu chimirul ]n m`n[.— Ce faci, Petre?— Ce s[ fac, st[p`ne, lu[ vorba Sf`ntul Petre, ridic`nd =i \oalele

celelalte de jos. Uite, au fost puse prea l`ng[ mal =i s-au stropit deap[, iar acuma vreau s[ le mut mai ]ncoace.

Se ]ncrezu diavolul =i se lini=ti, da Sf`ntul Petre: „M[i, a draculuico\ofan[, de unde mai ie=i =i asta? S[ =tii c[ nimic nu fac. Dumnezeunici g`nd n-are de-nghe\at =i de m-o prinde =i-a doua oar[, nici c[mai scap din ghearele satanei. Stai s[ =terg ]nt`i scuipatul, c[ numai[la e cu pricina“, =i zic`nd a=a, ]l =terse cu piciorul, apoi ]n=f[c[ chimi-rul; co\ofana dracului, ]ns[, r[s[ri ca din p[m`nt =i ]ncepu s[ strige =imai tare:

— Ca\, ca\, ca\, ca\, ca\!Satana s[ri de data asta ca ars =i se uit[ b[nuitor la Petre:— Ce tot faci, m[ nemernicule?Dar =i Petre ho\:— Aoleo, st[p`ne, parc[ fusei z[p[cit, c[ pusei \oalele peste ni=te

m[r[cini, gata s[ se umple de scai.


— D[-le la o parte, smintitule, orb ai fost? Pune-le ]ncolo pe iarbaceea, a=a vezi — =i iar se dete afund.

Dumnezeu, ]ns[, nu doarme =i nici nu uit[. Abia s-a zv`rlit diavo-lul ]n ap[ =i odat[, uite-a=a ca prin farmec, numai ce s-a f[cut apa toto spum[ la suprafa\[ =i c`t ai clipi, a ]nghe\at tun de-un lat =i maibine de palm[. At`t i-a trebuit Sf`ntului Petre, c[ a =i ]nh[\at chimi-rul cu totul =i s[ te p[ze=ti dulu\[. S-a dus spre cer! Bietul diavol, d[-i]ncoace, d[-i ]ncolo, doar va g[si vreo deschiz[tur[, dar nici pic. Urlaprin ap[ de gemea p[m`ntul de groaz[, dar ce-i folosea? A ]nceputatunci s[ iscodeasc[ printre pe=ti, poate c[ va =ti vreunul vreo g[uricepe unde ar putea ie=i, dar nu degeaba se zice: „s[ ai mintea unuipe=te!“ Nici unul nu i-a spus; numai afurisita de =tiuc[ vru s[ se arateea mai c[poas[ dec`t ceilal\i =i ]i spuse:

— Vezi =i tu pe unde e vreun fir de papur[; rupe-l, trage-l ]n[untru=i pe-aici \i-i drumul!

Acolo s-a dus diavolul =i s-a pus pe lucru. A ros ]ntì firul de pa-pur[ sub ap[, apoi l-a tras ]n jos pe cel de deasupra apei. +i-a f[cutun loc=or =i fuga dup[ el. Zbura Sf`ntule\ul c`t putea, dar nici diavo-lul nu se l[sa =i tocmai c`nd Sf`ntul Petre s-a apucat cu mìnile detoartele cerului, hop =i diavolul se ag[\[ cu ghearele de talpa picioru-lui. P`n[ aci, ]ns[, i-au mers nelegiuirile lui. Dumnezeu ]ntinse m`na=i-l trase pe Sf`ntul Petre ]n[untru, iar diavolul r[mase doar cu o halc[de carne din talpa lui Sf`ntul Petre ]n m`n[ =i de atunci a r[mas omulcu scoab[ la picior.

Un tunet prelung r[bufni deodat[, c[ se cutremur[ cerul: p[m`ntulvui groaznic =i se despic[ ]n dou[; soarele se-ntunec[ la fa\[, iar m`niaDomnului se rev[rs[ asupra Necuratului.

— P`n[ acum mi-ai fost frate, izbucni Dumnezeu. Ai f[cut toatenelegiuirile de pe lumea asta; ai nesocotit cuv`ntul meu, ca =i cumeu n-a= fi fost nimic pentru tine. Ei bine, de azi „Ne-frate“ s[-mi r[mì!+i pentru c[, ]n prostia ta, ai c[utat, cu sufletul t[u spurcat, s[ te]nal\i mai presus dec`t mine, de ad`ncul ad`ncurilor s[ ai parte. Lu-


mina zilei s[ n-o mai vezi ]n via\a ta =i s[ tr[ie=ti acolo ca o lighioan[ce e=ti. Aripile s[-\i cad[ =i-n locul lor s[-\i creasc[ coarne =i coad[.A=a ai vrut-o =i a=a s[ fie ]n vecii vecilor!.. At`t a fost!

Un tr[snet ]l azv`rli pe diavol tocmai ]n fundul ]ntunecat alp[m`ntului, care apoi se ]nchise, de nu se mai auzi nici geam[t.

Blestemul Domnului se ]mplinise!..De-atunci =i p`n[ ast[zi =i c`t o mai fi lumea, acolo ]n ]ntunericul

gheenei va r[m`ne. Pentru c[ at`t c`t tr[ise, nu f[cuse dec`t rele =iazi e socotit ca un ]ndrum[tor de r[ut[\i.

De-atunci fr[\ia dintre el =i Dumnezeu s-a desf[cut, iar oameniii-au pus numele de „Nef`rtate“ sau „Nef`rtache“.

Tot atunci a blestemat Dumnezeu =i pe =tiuc[, de-a r[mas a=asfrijit[ =i pocit[ cum este azi; iar carnea ei este f[r[ nici un gust, caiasca.

DEP{RTAREA CERULUI DE P{M~NT

C`nd a f[cut Dumnezeu p[m`ntul, cerul era aproape de p[m`nt.Puteai s[ pui m`na pe el. Atunci Dumnezeu vrea s[ aib[ pe oameniaproape de el, ca s[ le dea tot ce vor avea nevoie =i s[ nu duc[ grij[de nimic.

Cu timpul, lumea s-a ]nmul\it =i s-a f[cut rea, para focului. Seomorau ]ntre ei, se furau =i ]njurau pe Dumnezeu, ]nc`t el auzea dincer tot ce se petrecea pe p[m`nt.

}ntr-un timp, Dumnezeu n-a mai putut r[bda r[utatea oamenilor=i a dat un potop de a omor`t mult[ lume, a scufundat multe sate =iora=e =i au sc[pat numai oameni buni =i credincio=i lui Dumnezeu.Dup[ asta a ridicat cerul sus, sus de tot =i l-a sprijinit pe trei st`lpide argint.

Acum Dumnezeu nu mai aude toate relele de pe p[m`nt =i poates[ se odihneasc[ =i el mai ]n lini=te de ]njur[turile oamenilor.


SABIA, SOARELE, LEGEA

Dup[ ce s-au culcat oamenii, Dumnezeu s-a apucat s[ fac[ Soarele.A sc[p[rat o dat[ cu cremenea ]n piatra cea scump[, dar nu l-a pututface; a ie=it o sabie. A sc[p[rat a doua oar[ =i s-a f[cut o gr[m[joar[ca o jemn[ mic[, rotund[. Dumnezeu a suflat duh sf`nt =i s-a f[cutSoarele, mare =i luminos, mai mare dec`t p[m`ntul nostru =i l-a datdegrab[ sub p[m`nt.

C`nd a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii; acuma era mai mult[lumin[. Se uit[ to\i cu mirare ]n toate p[r\ile; zorile ro=eau cerul,]ntunericul din ce ]n ce mai tare se =tergea =i ziua alb[ acopereap[m`ntul ]ntreg. Oamenii se uitau plini de bucurie unii la al\ii, darerau a=a de zg`ria\i =i lovi\i!

Iat[ c[ ]ntr-un loc, pe cer, o str[lucire mai mare se arat[, iar desub p[m`nt s[ ridic[ pe-ncetul ceva rotund, str[lucitor din cale-afar[,]nc`t le lua vederile privindu-l; era Sf`ntul Soare; r[s[rea! De spaim[=i de bucurie mare, au c[zut to\i cu fa\a la p[m`nt. Diavolul, de undeera, s-a =ters =i el degrab[ pe ochi:

— Ptiu, da asta ce-i?! vine fuga la Dumnezeu s[-l ]ntrebe ce-i acela.— E Soarele, zice Dumnezeu, care va lumina de acum ]nainte

lumea!Dup[ ce s-au s[turat ]ndeajuns de privit, Dumnezeu s-a ]nturnat

la oameni =i le-a spus:— Vede\i, v-am f[cut s[ fie frumos pe lume =i s[ v[ fie vou[ bine.

Acesta este Soarele care v[ va da lumin[ =i c[ldur[. De acu, c`t va filumea, a=a are s[ fie, dac[ v[ ve\i purta bine =i m[ ve\i asculta pemine, adic[ pe Dumnezeu; dac[-\i \ine poruncile cum vi le voi da eu=i-\i =ti a cinsti zilele. (Oamenii cei doi dint`i, c`t au dormit, au uitatc[ zilele sunt copiii lor). Aceasta e duminica, zice Dumnezeu, es[rb[toare, s[ o cinsti\i =i s[ o \ine\i, s[ nu lucra\i. Aceasta e luni =icelelalte ne sunt pentru lucru =i vor mai fi =i alte s[rb[tori, s[ le \ine\i=i s[ le cinsti\i, c[ ve\i avea bine pe lume =i noroc.


LUNA

Dup[ ce s-a f[cut lumea, a fost Sf`ntul Soare =apte ani singur. Luna]nc[ nu era.

— Hai, Doamne, zice dracul, =i-om face s[ vad[ oamenii =i noaptea.— Haide, zice Dumnezeu. Mergi ]napoi ]n p[m`nt =i-mi ad[ de

unde ai adus piatr[ de cea scump[, ad[-mi cremene =i argint.}ndat[ le-a venit =i la oameni =tire c[ are s[ le dea Dumnezeu Luna.

Necuratul a adus ce-a trebuit, dar[ Dumnezeu nu a vrut s-o fac[ defa\[ cu d`nsul.

— Acu ce s[ mai fac?, ]ntreab[ Necuratul.— Ia =i te du, zice Dumnezeu, =i zide=te iadul; zide=te-l bine

]mprejur =i-l acoper[ cu u=i de fier pe deasupra.Diavolul s-a dus. Dumnezeu a sc[p[rat =i-a f[cut Luna: un om. +i-a

f[cut drumu=or de argint pe am`ndou[ p[r\ile, cu pomi =i i-a zis s[se duc[.

— Du-te, zise Dumnezeu, pe drumu=orul ista, p`n[ ce-i ajunge lacasa Soarelui, c[ci tu e=ti lui de ajutor. Dar s[ potrive=ti c[ cu at`ta =iat`ta tot ]n urma lui s[ te \ii; numai c[tre sf`r=it, ai s[ te mai apropii=i apoi iar ai s[ te dep[rtezi, iar mersul acesta ]l vei \ine una, p`n[ ]nvecii vecilor, dup[ cum \i-l hot[r[sc eu acum.

Soarele acuma =tia. Diminea\a c`nd s-a sculat, a spus femeii sale:— Caut[ c[ ]n locul meu ]ndat[ are s[-mi vie tovar[=ul, s[ g[seasc[

toate preg[tite, ca =i pentru mine.Luna a venit la casa Soarelui =i dup[ ce s-a hodinit, a pornit s[-=i

fac[ lucrul =i o dat[ cu seara s-a ar[tat plin[ la r[s[rit. Oamenii s-aubucurat c[ au lumin[, iar dracul =i mai tare s-a bucurat.

— De acum, zice el, au s[ poat[ lucra oamenii =i noaptea!— Ba n-a fi a=a, zice Dumnezeu, c[ci numai o jum[tate de Lun[

se va vedea noaptea, iar jum[tate nu.C[ci Luna e om; la ]nceput mititel ca =i copilul =i apoi tot cre=te,

aripile ]i cresc ]mprejur, p`n[ ce e rotund. Apoi ]ncepe iar[ a ]mb[tr`ni


=i a se face tot mai mic, aripile i se taie, p`n[ ce r[m`ne ca degetul =iiar se na=te din nou.

Pe Lun[ o ridic[ numai =apte draci. La Lun[ ei se duc cu bucurie,c[ci ea e rece; aripile ]i sunt numai de piatr[ scump[ =i Luna are argint,nu aur ca Soarele. De aceea Soarele e a=a fierbinte, c[ci aripile ]i suntde foc. Balaurii sau v`rcolacii o m[n`nc[ pe Lun[, ]i ciuntesc aripile,c[ se face ]n toat[ lunea mic[. Balaurii fac =i piatra cea scump[.

SORA SOARELUI

}n vremuri de demult, ]n ni=te vremuri ]napoia noastr[, foartedep[rtate, cic[ Soarele nu lumina lumea ca acuma, ci era un ]mp[ratputernic, om =i el ca to\i oamenii la trup, iar capul ]i era de aur.

Unde se ducea, toate str[luceau ]mprejuru-i cu o lumin[ orbitoare,dar de era vreo piedic[ al[turi, fie munte, fie deal ori movil[, dincolode ele, fire=te era tot ca pretutindeni o lumin[ slab[, jalnic[, neagr[ca amurgul.

Soarele avea o sor[; pe Ileana Cos`nzeana.Ast[ sor[ era ca el, trup omenesc, trup de femeie, iar capul ]i era

de argint. +i era a=a de frumoas[, cu fa\a-i bl`nd[, cu ochii mari, cudulcea-i dr[g[l[=ie de fecioar[, ]nc`t Soarele nu s-a putut ]mpotrivi]mboldirilor inimii, nu =i-a putut ]nfr`na patima =i a ]nceput a o iubi=i a dorit s-o ia de nevast[.

Fiind ]mp[rat, cine-i putea spune c[ face r[u, c[ fapta lui era ne-legiuire, c[ fratele nu trebuie s[-=i iubeasc[ sora cu dragoste p[g`n[?

Care ar fi ]ndr[znit?Porunci s[ se fac[ toate preg[tirile de nunt[, =i toate se f[cur[

repede, m[re\e, ca de nunta unui ]mp[rat, =i ziua cununiei sosi.Dar Dumnezeu care nu doarme, care vegheaz[ spre a putea da pe

drept c`nd =i c`nd, fiecui dup[ inima lui, mai blajin[ ori mai rea, nua putut ]ng[dui nelegiuirea ]mp[ratului Soare. I s-a ar[tat ]nt`i ]nvis, ]ntr-un vis amenin\[tor, cumplit. }n zadar!... +i v[z`nd c[ z[darnic[]i fusese ]ncercarea, c`nd preotul silit de ]nsp[im`ntare se preg[tea


]n fa\a altarului s[ slujeasc[ cununia, a ridicat groaznic[ furtun[,gr[mezi de pulbere orbitoare a f[cut s[ intre pe geamurile sparte =i,]n vreme ce to\i ]=i fereau ochii, puterea lui nev[zut[ a r[pit pe mireas[din fa\a altarului; iar spre a nu o g[si nelegiutul frate, a aruncat-o ]nm[rile ad`nci, ]n mrean[ de aur schimbat[.

Vaiete mari pornit-au, c`nd s-a risipit furtuna =i pulberea; dinpieptul r[nit al str[lucitului mire, pl`ngeri de durere =i blesteme dem`nie =i, v[z`nd c[ toate ]n darn sunt, s-a hot[r`t s[ plece ]n lumilemari, ]n lumile largi, ]n lumile nesf`r=ite, s[ caute, s[ mai caute =i iars[ caute pe logodnica-i furat[.

+i at`t de mare ]i era dorul =i graba, ]nc`t plec[ ]ndat[.+i o c[ut[ peste tot p[m`ntul =i tot p[m`ntul ]l r[scoli =i-l str[b[tu

]n lung =i-n larg, f[r[ s-o g[seasc[.Atunci s-a g`ndit s[ o caute prin ceruri, c[ci poate pe acolo ]i era

ascuns ]ngerul pe care cu at`ta drag ]l dorea.S-a ridicat.+i de cum se ridica mai sus pe bolta cerului albastru, capul de aur

lumina mai puternic, mai tare =i mai minunat, ne]nt`lnind nici opiedic[, lumina asupra lumii de jos, care uimit[, ]nm[rmurit[, c[dea]n genunchi de spaim[, c[ vedea ce nu mai v[zuse, de slav[ c[tre celcare le da lumina deschis[, larg[, ]n locul celei slabe, jalnice =i negreca amurgul.

Via\a toat[ lu[ alt av`nt, scuturat[ de negurile de odinioar[, f[r[=ov[ire, de acum c[lc`nd cu ochii c[tre lumin[ ]ndrepta\i, c[tre lu-min[!

Totu=i, z[darnic umbla Soarele, zadarnic se uita cu priviri cerce-t[toare pretutindeni. Nu vedea nimic.

+i cu toate astea, cu at`ta foc se uita, c[ ]nc[lzea ]n juru-i, c[]nc[lzea v[zduhul, c[ ]nc[lzea tot.

Pe calea cerului, ]nt`lni nu departe o locuin\[ mic[, dar curat[,plin[ de flori vesele =i plin[ de verdea\[, cu rou[ pe toate; prin curtecu p[s[ri care c`ntau pe ]ntrecute, cu c`ini ce se gudurau, cu cai cenechezau, to\i =i toate vioi, zburdalnici =i bucuro=i.


Aici era locuin\a Dimine\ii.Intr[ Soarele =i ]ntreb[ dac[ nu cumva pe acolo g[se=te-se dori-

ta-i iubit[.Diminea\a ]ntreb[ toate florile, ]ntreb[ verdea\a, roua =i p[s[rile

=i dobitoacele...Nici una nu =tia.To\i abia se de=teptau din somnul odihnitor.— Du-te mai ]nainte, ]l sf[tui Diminea\a, vei da de locuin\a fra-

te-meu, Miezul-Zilei. Poate el =tie ceva.Pl`nse Soarele cu nenum[rate lacrimi =i, mul\umind de sfat, plec[

]nainte.Dup[ mult umblet, ajunse la locuin\a Miezului-Zilei.Nici aici nu avea nimeni =tire de Ileana Cos`nzeana.To\i, =i oameni =i dobitoace, munciser[ p`n[ atunci, br[zdaser[

p[m`ntul, sem[naser[, seceraser[ bucatele, le ]nc[rcaser[, le b[tuser[sub jocul copitelor ]n ariile rotunde, le v`nturaser[ =i le f[cuser[ hran[=i nutre\.

Acum le era s[ mai r[sufle.Nici unul nu-i d[du vreo =tire.Pl`nse iar Soarele cu nenum[rate lacrimi =i plec[ s[ g[seasc[ mai

departe, dup[ sfatul Miezului-Zilei, locuin\a fratelui s[u mai mare,Amurgul.

Obosit =i f[r[ curaj, ajunse la locuin\a lui.}n curte se perindau oamenii care soseau de la munc[, cu sudoarea

curg`ndu-le ]n borboane pe frun\i, cu mijloacele, cu bra\ele, cu pici-oarele pr[p[dite de osteneal[, ]naintea c[rora ie=eau copii =i neveste,cu z`mbete, cu ]mbr[\i=[ri, cu lucrul ce sf`r=iser[ ]n cursul zilei.

Vitele soseau =i ele =i zburdau vi\eii c[tre ugerele ]nc[rcate ce seu=urau sub ]mboldiri repezi =i lacome, ]n vreme ce mumele ]i priveaucu bl`nzi ochi rumeg`nd domol.

+i nici aici nu afl[ Soarele nimic despre Ileana.Atunci, deoarece umblase prea mult, deoarece obosise peste


m[sur[, se rug[ de Amurg s[-i dea s[la= p`n[ a doua zi, c`nd aveade g`nd s[ cerceteze ad`ncimea f[r[ fund a m[rilor.

+i Soarele se duse s[ se culce.Dar ]n vremea c`nd g`ndul [sta trecuse prin mintea Soarelui,

Dumnezeu, care-l =i =tiu =i care cu orice pre\ voia ca pentru vecie s[puie piedic[ nelegiuirii sale, ]ntinse m`na de o v`r] ]n valuri, apuc[mreana de aur de unde se afla =i o repezi pe ne\[rmuirea albastruluiceresc.

Atunci, ]n noaptea care se l[sase ca o perdea neagr[ cu puterea-i]ntunecoas[ peste domnia lumii, de cum se dusese s[ se odihneasc[Soarele, se ivi capul ei de argint, rotund, r[sp`ndind =i el lumin[,lumin[ mai slab[, dar dulce, bl`nd[, plin[ de farmec =i tainic[.

+i cei care iubeau, =i cei care =tiau c`nta =i a=eza vorbe frumoaseunele l`ng[ altele, unele dup[ altele, ce ca =i un c`ntec sunt, se furi=ar[atunci prin stufi=uri, pornir[ pe c[r[ri s[ c`nte, s[ se ]ndr[gosteasc[sub plina de farmec =i tainica ei lumin[.

}n jurul s[u, Ileana Cos`nzeana, ce fu de-acum ]nainte Luna,g[si mii =i milioane =i iar[=i milioane de g[m[lii mici, str[lucitoare,care fusese lacrimile pentru ea v[rsate de ochii de aur ai Soarelui =icare sub lumina lui orbitoare nu se putuser[ v[di =i care fur[ stelelece o ]nconjurar[ din toate p[r\ile, de ea nedesp[r\ite, dup[ cum pen-tru ea fuseser[ v[rsate.

Iar Dumnezeu m`hnit =i m`nios le zv`rli aste cuvinte:

Cu ochii s[ v[ z[ri\i,Dar s[ fi\i tot desp[r\i\i,Zi =i noapte plini de dor,Ar=i de un foc nesting[tor,Ve=nic s[ v[ alunga\i,Cerul s[ cutreiera\i,Lumile s[ lumina\i.


NUNTA SOARELUI CU LUNA

Cic[, f`rtate, ]n vremea de demult, c`nd de abia urzise Dumnezeuoamenii, pe Soare ]ncepuse s[-l bat[ v`nt de ]nsur[toare. }=i uitasedr[gu\ul de el datoriile cu care fusese h[r[zit de Cel-de-Sus. Pe undetrecea cu carul lui de foc, era chin =i vai de cele ce se ]nt`mplau peurma lui. C`nd se l[sa din goana cailor mai aproape de p[m`nt =iatunci era pr[p[d mare; c`nd se ridica sus ]n slava cerului =i atunci]nghe\a =i pas[rea ]n zborul ei.

Dumnezeu, uit`ndu-se ]ntr-o zi prin fereastra cerului, r[mase uimitde cele ce f[cea Soarele ]n calea sa. Tot ce f[cuse el pe p[m`nt cuat`ta sudoare, era acum ]n fl[c[ri. Repede chem[ doi paznici de lau=a raiului, le dete doi cai ]naripa\i =i-i trimise s[-l cheme pe Soare lael. Cic[, ]n ziua aceea se ]nnoptase mai devreme ca oric`nd.

— Dar bine, f[tul meu, eu te-am pus s[ luminezi p[m`ntul, darnu s[ strici ce-am f[cut eu! zise m`niat Dumnezeu.

— Doamne, iart[-m[ de cele ce-am f[ptuit. Nu mai =tiu pe cep[m`nt m[ aflu, de focul ce m[ arde pe suflet. Iac[, iubesc =i eu om`ndr[ cr[ias[! r[spunse smerit Soarele.

— +i mie nu mi-ai spus nimic? Faci a=a de capul t[u? Apoi vezi c[sunt =i bun, dar de! =i c`nd m[ nec[jesc, nu mai po\i sta ]nainte-mi!+i cine e acea fat[, pe care o iube=ti?

— Luna, Doamne!— Cum, pe sora ta s-o iube=ti tu? S`nge din s`ngele t[u? O, ne-

legiuitule ce e=ti! Nu te g`nde=ti la p[catul ce faci?— M-am g`ndit, Doamne, dar n-am ce face. Nou[ ani de-a r`ndul

am colindat p[m`ntul ]n lung =i curmezi= =i pe potriv[-mi tot n-amg[sit. Eu o vreau pe ea, orice mi-ar face Lumin[\ia ta!

— Bine, a=a s[ fie! V[d eu c`t e=ti de nesocotit! Dar ]nainte de-ate duce s[ preg[te=ti nunta, haide cu mine prin iad, s[-l colind[mdintr-un cap[t ]n altul, prin toate v[g[unile =i durerile lui, s[ vezi =itu c`t suf[r [ia care s-au \inut cu surori; c-apoi pe urm[ s[ nu-mibagi vin[ de nimic!


— Fac, Doamne, a=a cum ]mi zici, ]ns[, orice ar fi, eu tot nu-micalc cuv`ntul!

+i purceser[ spre iad. Cic[, de la ziua aceea, noaptea a fost lung[de tot! Se zicea c[ n-are s[ mai fie lumin[. Oamenii dormeau zi, dor-meau noapte, apoi se de=teptau, m`ncau =i iar se culcau, apoi iar sesculau =i ziua tot nu se mai f[cea, chiar dobitoacele se s[turaser[ deat`ta somn =i odihn[!

Cum intrar[ ]n iad, Dumnezeu =i Soarele pe dat[ fur[ izbi\i de oduhneal[ rea, =i cum ]ntorceau capul, din toate p[r\ile se auzeaugemete =i \ipete de durere. Prin mijlocul iadului curgea o ap[ n[mo-loas[ =i puturoas[. }n aceast[ ap[ o mul\ime de oameni se luptau s[scape de droaia de =erpi, ]ncol[ci\i de grumazul lor, care abia ]i l[saus[ r[sufle. {=tia erau cei ce se bucuraser[ la lacrimile v[duvei =i ba-nul s[racului! Strig[tele lor te ]nfiorau; =i cu toate astea, nimeni nule da nici un ajutor!

Mai departe, ]n ni=te piuli\e ]nro=ite ]n foc, erau pisate cu un pis[logfemeile ce-n via\a lor necinstiser[ ru=inea casei. Ele zbierau ]n guramare:

— Ierta\i-ne, ierta\i-ne, c[ nu mai facem! +i cu toate astea, nici laele nu se uita nimeni.

Soarele privea mirat c[tre ele =i frica ce-l cuprinsese ]l f[cu s[ tre-mure. Dumnezeu, v[z`ndu-l, z`mbi pu\in =i coti pe un drum, undeera un ]ntuneric de nu se z[rea nimic; =i se ]ndrept[ spre locul undesunt chinui\i cei ce se iau cu surorile lor. Pe deasupra lor se auzea]ntruna f`lf`it de aripi, =i din c`nd ]n c`nd \ipete prelungite ce spin-tecau aerul. Soarele nu mai putea de fric[ s[ nu se r[t[ceasc[; =i apuc[pe Dumnezeu de m`n[! Vru s[ vorbeasc[, ]ns[ nu putu.

+i cum drumul ]ncepuse a fi pietros =i pu\in ocolit, deodat[ v[zula cap[tul lui un cuptor mare, din care ie=eau limbi de foc. }n[untrullui se z[reau ni=te trupuri, ce erau aruncate f[r[ mil[, cu ni=te c[ngilungi =i ]nc`rligate, unde era dogoarea mai mare! Soarele se ]nfior[=i mai tare =i nu se putu opri f[r[ a zice:

— Ce e aici, Doamne, de c[zne=ti a=a de r[u pe nenoroci\ii [=tia?


— Ce s[ fie, ni=te nelegiui\i ce s-au luat cu surorile lor!..+i nu ispr[vi bine vorba Dumnezeu, c`nd dracii ]ncepur[ s[ scoat[,

cu c[ngile lor ]nc`rligate, pe unii afar[ din cuptor; ]i puser[, f[r[ alua seam[ la scr`=netul lor, pe ni=te mese de fier ]nro=ite ]n foc; =i-i]n\epenir[, ca s[ nu se mai mi=te, cu ni=te c`rlige muiate ]n otrav[.Iar c`nd ]ncercau s[ zic[ ceva, dracul, dintr-un ceaun de fier, le turnape gur[ plumb topit =i astfel amor\ea vorba neispr[vit[.

— Doamne, Doamne, zise Soarele pl`ng`nd de mil[, mare \i-eputerea — de ce nu-i ier\i pe s[rmanii [=tia de chinurile ce le au? Cuce \i-au gre=it ei?

— Cum s[-i iert? Atunci de ce te-am adus aicea? A=a, de florilem[rului? Eu m[ ostenii p`n[ acum s[-\i ar[t ce te a=teapt[ =i tu ce-mi vorbe=ti?

— Fie, Doamne, dac[ tu e=ti nestr[mutat ]n poruncile tale, eu nupot p[r[si pe sora mea. O s-o iau de so\ie =i ce-o fi s[ fie. O s[ ]ndur=i eu necazurile nenoroci\ilor [=tia; =i apoi c`te zile oi avea, n-oi finebun s[ stau ne]nsurat, dac[ nu ]mi g[sesc alta pe potriv[. Vreau =ieu s[ fiu ]n r`ndul lumii.

— Bine, a zis Dumnezeu, s[ nu spui c[ nu te-am sf[tuit! Iat[, copi-lul meu, de pov[\uit te-am pov[\uit, de prob[ \i-am ar[tat prob[, v[zu=ipe nenoroci\ii [=tia, =i c`nd \i-o veni r`ndul =i \ie la chinurile astea,atunci s[ nu zici: „iart[-m[, Doamne“ =i multe alte nimicuri. Pentrutine, afl[, am preg[tit alte suferin\e =i mai grele =i dac[ tot cutezi, ams[ le fac =i mai rele.

— +i mai rele s[ fie, Doamne, am s[ le rabd. Ce-o s[ fac? Mi-avenit r`ndul ]nsur[toarei. To\i fl[c[ii, n[scu\i cu mine odat[ s-au ]nsu-rat de at`\ia ani, numai eu am r[mas. Am ajuns de r`s ]n fa\a lor. }mizic c[ „nu sunt om“ =i multe altele. Chiar sfin\ii au ]nceput s[-=i bat[joc de mine. Zic c[ sunt vr[jit.

+i tot rug`nd Soarele pe Dumnezeu, purceser[ ]nd[r[t =i ie=ir[din iad. C`nd au ie=it din iad Soarele cu Dumnezeu, se zice c[ a fosta=a de mare lumin[, c[ cei ce au fost afar[ prin b[t[tur[ au c[zut josca orbi\i. Lumea ]ncepuse a uita cum e lumina!


Veni =i ziua nun\ii! Din toate col\urile p[m`ntului, ]mp[ra\ii, mici=i mari, o pornir[ din cr[iile lor, cu tot ce aveau mai bun ]n \ara lor.Pe caii cei mai vesti\i din hergheliile lor, aduceau saci mul\ime, plinide nenum[rate daruri pentru nunt[. Inele de aur, pietre nestemate,smaralde, rubinuri, toate erau c[rate cu prisosin\[, zi =i noapte, la ves-titul palat al Soarelui. Din zori p`n[ ]n sear[ nu mai conteneau cur\iledomne=ti ce soseau r`nd pe r`nd. D-abia mai ]nc[peau oaspe\ii ]n pala-tul de cristal al Soarelui. }ncepuse s[-i g[zduiasc[ =i pe c`mp, sub cor-turi de verdea\[.

Sosise ]mp[ra\i de unde nici cu g`ndul nu g`ndeai! Era o m`ndre\e,Doamne, de ce vedeai! Fel de fel de straie, fel de fel de podoabe peei, str[luceau de sus p`n[ jos de nestemate. D-apoi domni\ele lor,apoi cr[iesele lor, ce mai m`ndre\e pe ele; nici nu le puteai vedea,f[r[ a r[m`ne pe loc ]nm[rmurit!

Toate ]=i aveau p[rul r[sfirat pe spate =i prins ]n nenum[rate ace deaur cu nestemate ]n capul lor. Cele cu p[rul b[lai, ca spicul gr`ului copt,Doamne, Doamne, z`ne erau, nu altceva! Ce s[ v[ mai spui ce-a fost!

Eu =tiu c[ ce-am v[zut, s[ tr[iesc ]nc[ de zece ori pe at`t =i totn-am s[ mai v[d.

Erau voinici, ]mbr[ca\i ]n haine de o\el de sus p`n[ jos, ce purtaula br`u sabie =i cu\it, ce aveau m`nerele s[pate ]n oase rare =i um-plute din bel=ug cu aur =i pietre scumpe. C[lcau m`ndri prin poienile]nverzite =i se uitau cu drag la domni\ele ce culegeau flori cu mireasm[ne]ntrecut[, de prin tufi=urile gr[dinii Soarelui. Peste tot domnea ve-selia =i oaspe\ii tot soseau; care mai de care mai m`ndri, mai boga\i.

Se ]ncepuse nunta, c`nd iat[ c[ prin mul\ime venea c[lare t[t[lo-gul de Mo=-Nicola, ariciul.

— Face\i-mi loc, striga el, face\i-mi mai repede loc, s[ v[d ce n-ammai v[zut, s[ aud ce nu e de crezut, cum se iau fratele cu sora!

To\i se ]ntoarser[ spre el =i ]ncepur[ s[ r`d[, unde ]l vedeau a=ade durduliu.

— R`de\i de mine, dar nu =ti\i ce v[ a=teapt[? Peste o vreme o s[v[ blestema\i =i stea =i ursoaic[ =i tot.


+i, desc[lec`nd, scoase din o traist[ de fier j[ratec, ]l r[sfir[ pe otav[, pe care apoi o puse l`ng[ botul calului, ca s[ m[n`nce.

Calul se aplec[ spre tav[ =i c`nd atinse cu botul c[rbunii, se frip-se, nechez[ o dat[ =i smucindu-se din m`na ariciului, o lu[ raznape c`mp.

— Vede\i ce mi-a f[cut calul meu? De-a\i =ti, n-a\i mai r`de =i a\i]ncepe a pl`nge.

— De ce, de ce, Mo= Nicola? ]ntrebar[ mai mul\i prin\i deodat[.— De ce, de nu ce, iat[ ce e: v[zur[\i, am dat calului s[ m[n`nce

j[ratec, =i el frig`ndu-se, a luat-o razna pe c`mp ne=tiind s[rmanulc[ peste c`t[va vreme ]n loc de gr[un\e vor g[si numai j[ratec pep[m`nt!

— Ei =i ce e cu asta? Parc[ n-ar face ori=icare ca el? Cum se frigeomul, de durere caut[ s[ nu mai puie m`na pe foc.

— Da, a=a e, to\i fugim de foc =i c`nd colo, nu =tim ce ne a=teapt[!— Of, spune odat[ ce ne a=teapt[, c[ p`n[ c`nd s[ ispr[ve=ti iac[

se sf`r=i nunta; =i acum trebuie s[ trecem la osp[\. }ncepe cheful =idumneata tot nu ne povesti=i ce ai de zis!

— Iac[, copiii mei, ce este; p`n[ acum aveam un Soare care nelumina =i ne ]nc[lzea, =i cu to\ii =tim c[ vara, de focul lui — nu neputeam lipsi. Dar c`nd el s-o ]nsura =i o avea copii, n-o s[ mai fie =ial\i sori =i atunci ce are s[ fie pe p[m`nt? O s[ mai fie atunci bu-ruian[, o s[ mai fie atunci pas[re pe cer =i or[t[nii ]n curte, =i jivini]n p[dure? N-are s[ mai fie nimic! +i ]n loc de ele, de c[ldur[, totulare s[ se prefac[ ]n j[ratec =i noi to\i, de v[paia lui fierbinte, o s[pierim de sete =i de foame; pentru c[ apele sec`nd o dat[ cu izvoarelelor, o s[ se duc[ =i buruienile =i dobitoacele de pe p[m`nt. Vede\i,m[i copii, ce ne a=teapt[? +i c`nd eu am dat calului j[ratec, voi v-a\imirat? S[ nu v[ mira\i, b[ie\i, v-am ar[tat ce are s[ fie!

— A=a e, mo=ule, ai dreptate!}ns[ osp[\ul care ]ncepuse =i vinul ce se vedea turn`ndu-se prin

potire f[cu s[ le piar[ din g`nd vorbele mo=ului =i ]ncepur[ s[ m[-n`nce =i s[ bea ca la nunt[.


Era o veselie =i un chef, ca la zile de astea! Beau =i m`ncau =i]mp[ra\ii =i ]mp[r[tesele, iar c`nd era la pahare, mai l[sau fudulia lao parte =i, chem`nd pe paharnic, ]=i umpleau din nou paharul zic`nd:

— Mi s-a r[sturnat pe mas[.De mult ce se r[sturnaser[ paharele, veselia ajunsese la marginea

ei =i masa sp[rg`ndu-se, ]ncepuse dan\ul, dup[ c`ntecul unor l[utariadu=i din locuri foarte dep[rtate. Mai-marele c`nt[re\ilor era oprivighetoare vestit[ ]n ni=te \[ri ]ndep[rtate, ce numai de dragostealumii ]=i p[r[sise cuibul =i venise s[ dezmierde pe nunta=i cu c`ntecece nu mai fuseser[ auzite. To\i vorbeau =i =edeau ca la ei acas[, ne=tiindcum s[-i ]nveseleasc[ pe miri, care de mult ce se iubeau, se uitauabia z`mbind, de pe scaunele ]n care se ]ntronaser[, la oaspe\i.

Dumnezeu, de cu zori luase sub c`rma sa carul Soarelui, c[ de, odat[ se ]nsoar[ omul =i are =i el dreptul la o zi de hodin[, =i-l \ineaa=a de sus de data asta, c[ pe p[m`nt era cum e mai bine, nici preacald, nici prea frig; era, m[ rog, ca o zi de prim[var[, c`nd viner`ndunica =i cocorii. Cic[, f`rtate, se zice din b[tr`ni c[ ziua aia a fostcea mai lung[, pentru c[ Dumnezeu ]=i puse ]n g`nd s[ \in[ carul cufoc al Soarelui tot mereu ]n acela=i loc, p`n[ c`nd s-o ispr[vi cu nunta.

Auzind Dumnezeu vorbele lui Mo= Nicola, deodat[ se g`ndi el lacele spuse de arici, =i zise:

— De, de, vezi, tot mai de=tept ariciul ca mine! Bine zice el, euom b[tr`n s[ m[ iau dup[ spusele unui ]nfumurat ca Soarele =i s[-idau voie s[ se ]nsoare, f[r[ s[ m[ duc barem s[ ]ntreb la h`giul lui dearici, s[ v[d ce zice =i el! Ce bine a vorbit el! Auzi, auzi, s[ fac eu omb[tr`n ce zice el, un biet fl[c[iandru? Chiar acum am s[-i despart; c[de nu, el cu copiii lui are s[-mi dogoresc[ =i p`rjolesc[ tot p[m`ntul.

+i deodat[ ]ncepu s[ mi=te carul ]nspre apus, =i seara purcese a selas[ mai repede ca oric`nd! Spun b[tr`nii, c[-n ziua aceea s-a ]nseratmai repede ca oric`nd!

Oaspe\ii benchetuiser[ ]ntruna; =i ]ntr-un timp, chiar Luna cuSoarele dan\uiser[. Se zice c[ a fost atunci at`ta str[lucire =i foc dedragoste ]n ochii lor, c[ mesenii r[maser[ uimi\i de v[paia asta


]ngereasc[ ce-i unea. L[crimai f[r[ s[ vrei, de nevinov[\ia acesteimirese, cum n-a mai fost alta pe lume =i de m`ndre\ea mirelui, cumnu s-a mai dovedit altul de atunci; a=a se zice din mo=i, str[mo=i.

Cu sosirea nop\ii, ]mp[ra\ii, ]mp[r[tesele, prin\ii, cr[iesele, ]nce-puser[ a pleca =i ]nainte de a se duce, veneau de-=i luau ziua bun[ dela miri, ur`ndu-le tot ce =tiau ei mai bun pe p[m`nt =i ]n cer. Se maipoveste=te c[, la plecarea mirilor ]nspre palatul de cristal, a fost at`tadulcea\[ ]n privirile lor, ]nc`t to\i du=manii din lume s-au ]mp[catatunci =i au tr[it mult[ vreme ]n dragoste =i bine!

Dumnezeu nu l[sase nici o clip[ ca timpul s[ treac[ =i trimisenumaidec`t telegari ne]ntrecu\i, ca s[ fure Soarele =i Lun[, ]naintede a intra ]n palatul de cristal. }i trimisese cam demult =i nu se mai]ntorceau. Dumnezeu ]ncepuse a se ]ngrijora =i totodat[ a se m`nia,c`nd v[zu cum telegarii aduceau, pe aripile lor de o\el, pe cei doimiri. C`t ai zice „Doamne ajut[“, nici Dumnezeu nu se putu oprig`ndului de a nu sta pu\in uimit de frumuse\ea =i bl`nde\ea de pechipul lor; dar aduc`ndu-=i aminte spusele lui Mo= Nicola, se scul[de pe tronul cerului =i cam r[stit le zise celor doi de fa\[:

— Voi vre\i s[ face\i ceea ce nu s-a mai f[cut =i auzit p`n[ azi?Am c[utat cu bl`nde\e s[ v[ opresc de la p[cat, =i tot n-a\i ascultat?Eu nu vroiesc ca cele or`nduite de mine ]n tinere\ile mele s[ ias[ dinz[gazul lor; =i, deci, eu prin puterea mea v[ despart. V[ blestem cade aici ]nainte, tu, Soare, s[ luminezi ziua, iar tu, Lun[, s[ luminezinoaptea; =i ]ntotdeauna s[ alerga\i din zori p`n[-n sear[, =i niciodat[s[ nu v[ ajunge\i. }ns[ fiindc[ durerea ce cade pe capul vostru are s[fie at`t de mare, iat[, v[ dau dreptul ca de dou[ ori pe zi s[ v[ z[ri\i,s[ v[ privi\i o clip[, c-apoi s[ disp[re\i unul din fa\a altuia. A=a are s[fie de-a pururea, dup[ cum v-am blestemat eu.

Iar Dumnezeu, ce nu mai putea de dragul lor, pentru a nu fi v[zutcum l[crimeaz[, s-a dat jos de pe tronul ceresc =i, deschiz`nd o por-ti\[, a intrat ]n gr[dinile raiului.

Toate astea le-a f[cut Dumnezeu pentru binele oamenilor; =i noic`te rele ]i facem! Se spune, f`rtate, c[ atunci soarele s-a ]nro=it a=a


de tare, cum se ]nro=e=te el de dragoste diminea\a, c`nd r[sare pespr`nceana dealului, de caut[ s[ z[reasc[ printre pic[turile de rou[pe tovar[=a lui Luna; iar Luna s-a ]ng[lbenit a=a de mult, cum o ve-dem fugind noaptea printre norii zdren\ui\i, c`nd cerul e ]nnourat!

Ei n-au mai zis nimic, s-au mai uitat unul la altul pentru ultimaoar[ =i, desp[r\indu-se cu lacrimile ]n ochi, au plecat ]n lume, s[ secaute ]n veci =i s[ nu se g[seasc[ niciodat[.

SOARELE +I LUNA

Zice-se c[ a fost odat[, demult, tare demult, c`nd i-a venit =i Sf`n-tului Soare s[ se ]nsoare, dar asta trebuia s-o fac[ cu ]nvoirea b[tr`-nilor, care aveau s[ hot[rasc[ — s[ se ]nsoare Sf`ntul Soare sau ba.

{i mai mari sfetnici =i domni ai cerului =i ai p[m`ntului erau to\i]n casele Sf`ntului Soare, aduna\i la sfat; dintre to\i [=tia numai =ori-celul mai lipsea, ca s[ fie adunarea deplin[.

Iute au =i trimis dup[ el o albin[, cer`nd s[-i spun[ =i lui despreaceast[ adunare.

C`nd sosi albina la fereastra =oricelului, b[tu de trei ori cu aripa]n fereastr[; =oricelul ]ntreb[ din cenu=[ cine e =i de ce vine. Albina-ir[spunse c[ a venit s[-l duc[ ]n casele Sf`ntului Soare la adunare.+oricelul, care era n[zdr[van, =tia ce vorbeau cei aduna\i de acolo =izise c[tre albin[:

— Blagoslovit[ s[ fii tu, musc[, =i tu s[ aduni de acum ]ncolodulcea\a florilor de pe p[m`nt; r[u era de nu veneai =i bine ai f[cutc-ai venit, c[ mari lucruri se petrec la r[s[rit.

Dup[ ce =oricelul a gr[it acestea, albinu\a blagoslovit[ de =oricelzb`r[i pe fereastr[ =i iat-o ]n casele cele de aur ale Soarelui.

Dup[ albin[ plec[ =i =oricelul pe jos, cu un b[\ ]n m`n[. Merge cemerge =i iaca cum mergea, ]ntr-o p[dure un urs grozav ]mi ]nt`lnea,pe el iute s-azv`rlea =i din gur[-i zicea:

— M[i ursule, ursule\, \i-ai g[sit tu c[l[re\; iute acum mi teporne=te =i tocmai ]n b[t[tur[ la Soare mi te opre=te!


+oricelul avea acum cal bun de c[l[rit, ]i mai trebuia un bici cucare s[ mi-l ard[ c`teodat[, c[ci de altminterlea, calul ista nu se preatr[gea la drum. Mergea ce mergea =i ]n drum ]mi ]nt`lnea o n[p`rc[sub\irea, repede ]n m`n[ o ia, ]ncepe a plesni cu ea. Ursul mi se spe-ria, fuga mai iute o rupea.

Acum avea =oricelul =i bici =i cal. }n ni=te desagi ce-i luase pe umere,]ndeas[ c`\iva bolovani aduna\i de pe cale, merinde pentru c[lu=el.Mai merge ce mai merge, =i iac[-l =i pe el ajuns ]n ograda Soarelui.

Tocmai se ]ncheiase sfatul, unde hot[r`ser[ ca Sf`ntul Soare s[se-nsoare, zic`nd c[ se ]nsoar[ to\i oamenii =i toate fiin\ele din lume,numai el s[ r[m`n[ ne]nsurat?

Ie=ind sfetnicii =i b[tr`nii din cas[ ]n ograd[ =i v[z`nd c[ =oricelula dat de m`ncare calului s[u bolovani, pe c`nd ai lor rodeau iarb[ deaur amestecat[ cu de argint, cum nu e pe p[m`nt, ]l ]ntrebar[ de ce af[cut a=a.

+oricelul, de=i nu era ]mbr[cat ]n haine de aur str[lucitoare caSf`ntul Soare, totu=i r[spunse f[r[ sfial[ zic`nd:

— D-apoi, m[i pro=tilor =i nesocoti\ilor ce-a\i fost, eu =tiu tot cea\i f[cut voi, m[car c[ n-am fost acolo. A\i hot[r`t ca Soarele s[ se-n-soare, a=a e? Ei bine, nu v-a\i g`ndit voi c[ dac[ s-o ]nsura, Soareleva face mai mul\i sori =i fiii lui, al\ii =i tot a=a, ]nc`t ]n c`\iva ani se vaumple lumea de nu-i mai ]nc[pea de sori. D-apoi c`nd vor ]nc[lziat`\ia sori p[m`ntul, ]l vor face numai bolovan. Eu de aceea am adusmerinde calului, bolovani. Apoi voi cu ce ve\i tr[i?.. Merge\i iute =idesface\i ce a\i f[cut!

Primind acest sfat ]n\elept de la =oricel, ei desf[cur[ ce f[cur[ =idin nou hot[r`r[ ca Sf`ntul Soare ]n veci s[ nu se mai ]nsoare.

Aceast[ hot[r`re l-a ]ntristat p`n[ ]n fundul inimii pe Sf`ntul Soare.Ce era s[ fac[?.. Era hot[r`rea ]nv[\a\ilor cerului =i ai p[m`ntului

=i el trebuia s[ se supun[, de voie, de nevoie =i s[ rabde, =i ]n cele dinurm[ porni s[-=i ia voia de la Domnul domnilor, st[p`nul st[p`nilor,de la ]naltul =i atotputernicul Dumnezeu.


Aici Sf`ntul Soare se puse ]n genunchi la tronul Dumnezeirii =i]ncepu a se ruga a=a de duios =i a=a de cu foc, ]nc`t lacrimile care-icurgeau =iroaie umplur[ de mil[ pe milostivul =i ]nduratul Dumnezeup`n[ ]ntr-acolo, c[-i dete voie Soarelui s[ se ]nsoare, ]ns[ numai atuncic`nd ]=i va g[si sie=i potrivnic[.

Soarele, de bucurie nu mai putea sta pe loc, deci iute se =i g[ti dedrum lu`ndu-=i o c[ru\[ de foc, tras[ de patru telegari ca ni=te zmei.

Umblat-a Soarele nou[ \[ri =i nou[ m[ri, ]n nou[zeci =i nou[ deani, nou[zeci =i nou[ de luni, nou[zeci =i nou[ de s[pt[m`ni =i nou[-zeci =i nou[ de zile, dar degeaba, sie=i potrivnic[ n-a g[sit. Din c`tefete a v[zut pe unde a umblat, pe unde a trecut, nici una nu i s-ap[rut vrednic[ de-a =i-o lua de mireas[.

Sf`ntul Soare avea dou[ surori, pe Ileana Cos`nzeana =i pe Luna,am`ndou[ cele mai frumoase fete din c`te v[zuse Sf`ntul Soare. C`tde frumos e Sf`ntul Soare s-apoi surorile s[ nu-i semene?

A=adar[, Soarele se hot[r[=te a merge ]n pe\it la sor[-sa cea dintì.Aceasta \esea o p`nz[ urzit[ cu fire de argint =i b[t[tura de aur. Soareleintr[ la ea cu vorba:

— |ese, soro, \ese =i ]mi ispr[ve=te =i de nunt[ te g[te=te. Pe tinete-am ales mireas[ mie, c[ci alta mai frumoas[ dec`t tine n-am g[sit!

— Dar cum, Sfinte Soare, r[spunse Ileana Cos`nzeana, c`nd s-apomenit s[ ia frate pe sor[ =i sor[ pe frate; asta nu se poate!

Soarele s-a nec[jit de aste vorbe nea=teptate =i blestem[ pe sor[-sa]n felul acesta:

— Soro, sorioar[! De azi ]nainte tu te vei face albastr[ cicoare;c`nd voi r[s[ri, tu vei ]nflori, c`nd eu voi sfin\i, tu te vei ve=teji.

+i a=a s-a =i ]nt`mplat. Nu vedem noi diminea\a, c`nd r[saresoarele, c[ cicoarea ]nflore=te, iar c`nd el apune, ea se ]nchide, seve=teje=te.

V[z`nd Soarele c[ cu sor[-sa cea dintì nu s-a putut ]n\elege, sehot[r[=te a merge la a doua sor[, adic[ la Lun[. +i pe aceasta ]nc[ og[si \es`nd tocmai astfel de p`nz[, cum \esea cea dintì sor[. Soare-le-i zise =i acesteia:


— |ese, soro, \ese =i ]mi ispr[ve=te =i de nunt[ te g[te=te; \ese =i]mi ispr[ve=te c[ma=a de ginere =i s[-mi co=i, soro, pe ea toate floriledin lume, pe care eu le luminez. F[-\i =i \ie, sorioar[, ii=oar[ demireas[, c[, de ast[zi ]nainte, tu vei fi a mea aleas[.

— Dar cum, frate drag[? ]ntreb[ Luna. C`nd s-a pomenit s[ iafrate pe sor[ =i sor[ pe frate? Asta nu se poate.

— Ba, soro, se poate, p`n[ la alte toate! Mai bun[ aleas[ spre a-mifi mireas[, nici c[ am aflat pe unde am umblat!

— De multe de toate, dar tot nu se poate!De ast[ dat[ Soarele plec[ =i se duse acas[ cam nec[jit, dar cu

g`ndul c[ tot va izbuti.A doua zi, vine iar[ =i nec[je=te pe sor[-sa. Luna tot cu acelea=i

cuvinte, dar =i de ast[ dat[ se ]ntoarce acas[ ca =i mai ]nt`i, f[r[isprav[.

A treia zi, merge iar[; Luna nec[jit[ foc pe frate-s[u c[ nu-i d[pace, se g`nde=te s[ i-o fac[.

Acum a treia oar[, c`nd Soarele veni iar[, Luna-i zise:— Fiindc[ altfel, frate, v[z c[ nu se poate, eu m[ ]nvoiesc; hai-

dem, dar, s[ ne cunun[m.Soarele, care venea totdeauna gata de nunt[, =i porne=te, nu mai

]nt`rzie nici oleac[, ]mpreun[ cu iubita sa aleas[.La cel[lalt cap al pun\ii raiului, era chilia veche =i d[r`mat[, de

sute de ani, a unui c[lug[r b[tr`n, care locuia ]ntr-]nsa, de nu se \ineminte. Pe acest c[lug[r, pesemne, moartea ]l =tersese din r[bojul ei.Acest pustnic, de sf`nt ce era, pe p[m`nt nu umbla, ci cu trei co\i ]nsus de la p[m`nt.

La el merg s[ se cunune Soarele =i Luna.C`nd era s[ treac[ puntea, Luna zise:— Mergi, frate-nainte!Da Soarele:— Eu, soro, r[m`n ]n urm[.Dupe ce se ciorov[ir[ ei ]nc`tva, apuc[ Luna ]nainte. Merser[ ce

merser[ pe puntea cea ]ngust[ a raiului, p`n[ ce ajunser[ aproape


de chilia c[lug[rului. C`nd mai erau vreo doi, trei pa=i de f[cut, Lunase arunc[ ]n ap[ zic`nd:

— Vino, frate, dup[ mine =i c`nd noi ne-om ]nt`lni, atunci s[ =tiic[ ne vom cununa.

D-atunci tot mereu umbl[ Soarele dup[ Lun[, ca s-o ajung[. Elumbl[ dupa ea ziua, ca s-o vaz[, iar Luna fuge de Soare noaptea, cas[ nu fie v[zut[ de Soare. Uneori ea se schimb[ la fa\[, ca s[ n-ocunoasc[ Soarele, adic[ o dat[ se face secer[, alt[ dat[ ca o jum[tatede taler =i alt[ dat[ ca un taler ]ntreg.

CAIN +I AVEL

Zice-se c[ Adam a avut doi feciori: Cain =i Avel.Cain sta pe l`ng[ cas[; Avel umbla pe deal cu oile.Cel de acas[ toat[ ziulica treb[luia: ba f[ ceea, ba iasta; drege,

tocme=te, m[ rog, ca la casa omului, c`nd se mai g[te=te treaba?Cel cu oile umbla numai dup[ ele, da nici nu se trudea, nici nu-=i

b[tea capul cu at`ta amar de trebi; umbla hoinar toat[ ziulica, d`r-d`ind din gur[ =i c[sc`nd a lene.

Cain a ]nsemnat ]n inim[ lucrul ista =-a prins ur[ pe Avel; celanumai se desf[teaz[ =i el duce greul casei.

+i i-a venit ]n g`nd s[-l omoare pe Avel; dar nu =tia cum s[-i fac[cap[tul, c[ lumea era proast[ pe-atunci, nu pref[cut[ ca acum.

Cum mergea Cain ]ntr-un r`nd cu m`ncare la frate-su, numai cevede ]n[ruindu-se dintr-un deal o st`nc[ =i, cum a venit de-a t[valul]n vale, a ucis vreo c`teva capre, =i Cain cum a v[zut ]nt`mplareaasta, i-a r[s[rit ]n minte, cum s[-l omoare pe frate-s[u, Avel.

Atunci i-a dus m`ncarea fr[\`ne-su; cela a m`ncat =i Cain s-a ]ntorsacas[.

}ntr-alt[ zi, c`nd s-a mai dus cu m`ncare la Avel, l-a g[sit dor-mind sub o coast[ de deal. Cain ]n loc s[-l trezeasc[ la m`ncare, s-asuit pe deal, a n[ruit c`teva st`nci; una a nimerit drept ]n capul luiAvel =i el a r[mas mort pe loc!...


Cain se duce acas[ =i spune t[t`ne-su c[ l-a g[sit pe Avel ucis de-opiatr[.

Lui Adam nu i-a dat prin cap c[ l-a ucis Cain; el a socotit c[ ni=tecapre au n[ruit o piatr[ =i, cum dormea, nu s-a putut p[zi =i i-a f[cutcap[tul.

Adam =i cu nevast[-sa s-au dus s[-l vad[. M[sa, ca femeie, c`ndl-a v[zut, a ]nceput a pl`nge, c[ nu =tia s[-l boceasc[ cum fac acummuierile. Tat-su sta =i se uita la d`nsul; nu =tia cum s[-l ]ngroape =icum se face morm`ntul.

Cum =edeau a=a, iaca vede-o vrabie cu-n g`ndac ]n ciocu=or, l-apus jos pe p[m`nt, acoperindu-l cu \[r`n[ ori cu nisip, cu ce-a fi g[sit,=i pe urm[ a zburat ]n treaba ei.

Adam a v[zut minun[\ia asta, a chemat pe Eva =i i-a ar[tat ce-af[cur p[s[ruica.

— A=a s[ facem =i noi cu Avel, dec`t l-om l[sa s[-l m[n`nce ni=tecìni, ori ni=te cioare, ca pe-un hoit.

Numai a=a i-a venit ]n cap lui Adam ca s[ fac[ groapa =i s[-l]nmorm`nteze.

Dar Dumnezeu, care-i mare =i le vede pe toate, nu l-a cru\at peCain, care a f[cut cel dintì omor. L-a luat =i l-a pus ]n lun[, ]ntocmaia=a cum a ucis pe frate-su Avel, ca s[ vad[ oricine, c`t a fi lumea =ip[m`ntul, pe uciga=ul cel di-ntì!..

De-aceea se vede-n lun[ un chip de om st`nd ]n picioare =i unullungit, jos la p[m`nt.

PETELE DIN LUN{

Au fost doi fra\i. Cel mare a omor`t pe cel mai mic =i l-a luat ]nspinare. }n m`n[ \ine o c[ld[ru=[ ]n care pic[ de la cel mort din nas,]n fiecare an, c`te o pic[tur[ de s`nge.

C`nd va umple c[ld[ru=a de s`nge, se va aprinde =i va ardep[m`ntul.


}N LUN{ SUNT DOI FRA|I CU O MIOAR{

Se crede c[ ]n lun[ se afl[ doi fra\i mocani =i-o mioar[, a c[rorpovestire este urm[toarea:

Acei doi mocani, ca fra\i, s-au ]n\eles ]mpreun[ o sam[ de vreme,dar chiar mult de tot nu, c[ci cel mai mare, prinz`nd necaz pe fr[\iorulmai mic, ]=i puse ]n g`nd s[-l omoare, c[ci acesta, fiind mai harnic =imai cump[nitor, ]=i f[cuse mai multe =i mai frumoase turme de oi.

O mioar[ afl[ de g`ndul fratelui s[u =i-i spuse st[p`nului cele ce=tia, dar spusa ei p[ru fratelui mic peste putin\[, c[ci s[rmanul feciornu-=i putea da crezare, cum pe lumea asta se poate ca un frate s[ridice cu\itul asupra unui alt frate?!

Dar p[catul s-a f[ptuit; fratele cel mai mic cu mioara lui au fostuci=i. Dumnezeu, ca s[ arate lumii icoana de spaim[, le-a pus chipu-rile ]n lun[, ca lumea s[ vad[, mai ales pe acea vreme, c`nd duhurilerele au mai mult[ st[p`nire asupra oamenilor, noaptea, ca v[z`n-du-le, s[ se ]ntoarne la calea cea dreapt[.

CIOBANUL DIN LUN{

A fost odat[, ]n vremurile de demult, un boier bogat. Le mersesevestea bog[\iilor sale peste nou[ \[ri =i m[ri, c[ci parc[ adunase pemo=iile sale toate avu\iile p[m`ntului. Avea un palat cu ziduri numai=i numai de aur =i cu trepte de nestemate, de f[ceau noaptea zi, calede trei po=ti. D[r[mite alte bog[\ii? Avea f`na\e ]ntinse =i mo=ii denu le cuprindea g`ndul omului =i pe ele p[=teau turme nenum[rate. +iera bun la suflet boierul, bun ca p`inea alb[, c[ci miluia pe tot s[racul,s[tura pe tot fl[m`ndul =i pe tot lipsitul ]l f[cea cu cas[ =i mas[.

La acest boier cic[ veni ]ntr-o zi un rom`na=, ca s[-i cear[ vreunloc de slujit. Boierul, cum l-a v[zut, i-a pl[cut de el =i l-a d[ruit cuprisosin\[; c[ci era chipe= fl[c[ul =i-l avea pe vino-ncoace. I-a dat unpetec de p[m`nt pe un deal =i o turm[ de mioare, ca s[ aib[ cu ce-=i]ndulci traiul.


Fl[c[ul i-a mul\umit =i-a luat turma =i doi cìni =i plec[ spremo=ioara sa. Aci ]=i cl[di o colib[, ca s[ aib[ unde s[ se ad[posteasc[de v`nt =i de ploi, ]nchise un ocol de p[m`nt cu gard, pentru nopta-tul mioarelor.

Peste zi el era tot trist =i nu vorbea cu nimeni =i numai seara ]=iv[rsa focul inimii, doinind din fluiera=ul s[u de os. C`nd ]ncepea s[c`nte, mioarele toate s-adunau =i ascultau duse, cu ochii holba\i la cio-b[na=. Cic[ a=a duios zicea el din cobuzul s[u, ]nc`t =i v`nturile ]=i op-reau mersul =i rùle\ul din apropiere ]=i \inea apele-n loc, ca s[ asculte.

Dar c`ntul lui at`t era de ademenitor, ]nc`t chiar =i oile din vecinise adunau la st`na lui =i nu mai voiau s[ plece acas[. De aceea ]ncepur[ceilal\i ciobani s[ se cam uite chior`= la el =i s[-l du=m[neasc[, baunii dintre ei ]l amenin\ar[ c[-l p`r[sc la boier, dac[ le mai ademene=teoile. Bietul cioban vedea c[-i vinovat, dar nu se putea \ine ca s[ nudoineasc[, c[ci fluierul era singura-i m`ngìere.

Atunci ciobanii din vecini, pizma=i cum erau pe rom`n, merser[la boier =i d[dur[ jalb[ c[ le fur[ oile.

Boierul se am[r] ]n suflet, c`nd auzi c[ ciobanul ]i r[spl[te=te ast-fel fapta miloas[ =i ]l chem[ la palat.

C`nd sosi rom`nul, boierul ]ncrunt[ spr`ncenele =i ]i gr[i astfel:— Ei bine, omule, nu \i-e p[cat de Dumnezeu s[ te l[come=ti la

averea altora, c`nd ai oile tale =i p[m`nt pe care pot s[ pasc[ iarb[bun[?

Ciobanul c[zu atunci la picioarele lui =i pl`ng`nd ]i zise;— A=a e M[ria ta, am gre=it, dar nu cu voie, c[ci nu eu fur oile, ci ele

vin la mine! E un bl[st[m pe capul meu, de care nu m[ pot dezlega.Auzind boierul aste cuvinte, i se f[cu mil[ =i, cu toat[ sup[rarea

sa, ]i zise ]n dreptatea lui nem[rginit[:— Eu v[d bine c[ aicea e ceva la mijloc, poveste=te-mi tot din fir

]n p[r.Atunci ciobanul, zv`nt`ndu-=i lacrimile, zise:— C`nd am venit ]n \ara asta, n-am venit de flori de m[r.C[ci era

=i ]n \[ri=oara noastr[ p[m`nt destul de m[nos =i cu tinere\ile mele


a= fi putut s[-mi c`=tig =i acolo pìni=oara de azi pe mìne. Dar num-au mai r[bdat locurile acelea nici o clip[ =i atunci am fugit de-parte, departe de ele, p`n[ la curtea M[riei tale! A=a mi-a fost scris,ca s[ cunosc eu necazul cel mai mare din lume =i de aceea trebuie s[suf[r =i azi. Ascult[-m[, M[ria ta, c[ci vorbele mele nu sunt numaini=te vorbe goale, ci sunt povestea amarului. Am avut =i eu odat[parte ca s[ cunosc fericirea pe p[m`nt, ]ndr[gostindu-m[ de-o fat[cum n-a mai fost pe lume. Un an de zile am tr[it am`ndoi zile demiere, c`nd deodat[, ni s-a ]ntunecat norocul. }n orbirea noastr[uitaser[m s[ sl[vim pe Dumnezeu, de la care ne-a venit tot binele =iatunci el m`niindu-se pe noi, a trimis din senin o boal[ pe iubita mea,care ]n trei zile a stins-o. C`nd era pe patul de moarte, ea-mi zise:„|ine, Stane, fluierul acesta ca s[ te m`ngì ]n chinul t[u =i roag[-tela Dumnezeu s[ ne ierte p[catele“. +i atunci a murit, l[s`ndu-minumai ist fluiera= m[iestru. Atunci am sim\it c[ m[ usuc din picioa-rele pe zi ce merge, c[ci fiecare loc=or ]mi aducea aminte de ea. +iam plecat de pe p[m`ntul unde mama m[ n[scuse =i am ajuns aci,unde singura mea m`ngìere e acest cobuz, din care c`nt[ glasul ei.+i acum, M[ria ta, iat[-m[ p`r`t c[ ademenesc oile vecinilor, care vinc`rduri, c`rduri, c`nd doinesc cu el. Dac[ m[ crezi vinovat, gone=-te-m[, lipse=te-m[ de orice ajutor, las[-mi ]ns[ acest fluier.

Boierul sim\i c[ ]l podidesc lacrimile =i muiat zise:— Las[, Stane, c[ oi face eu dreptate.+i porunci ca s[ ]ngr[deasc[ mo=ia ciobanului cu zid ]nalt, pentru

ca s[ nu mai poat[ intra oile vecinilor pe mo=ia lui. Apoi, chem`ndpe ciobanii ceilal\i, ]i dojeni cu vorbe aspre pentru clevetirile lor.

Ace=tia, m`nia\i, se hot[r`r[ ca s[ pun[ cap[t vie\ii rom`nului pen-tru care suferiser[ ocar[ =i s[-i ia fluierul m[iestru.

Pe la miezul nop\ii, c`nd ciobanul ]ncetase s[ c`nte =i a\ipisebini=or, se strecurar[ vreo c`\iva dintre vecinii pizm[re\i pe mo=ialui, voind s[-i r[puie via\a.

C`nd, ]ns[, era p-aci, p-aci s[-l loveasc[, un cìne ]ncepu s[ latre=i ciobanul se trezi din somn. }n m`nia =i am[r[ciunea sa, smulse un


par de la colib[ =i ]nv`rtundu-l deasupra capului, era s[-i fac[ una cup[m`ntul pe nevrednicii t`lhari. Dar aduc`ndu-=i aminte de Dum-nezeu, el le l[s[ via\a =i sc`rbit de locul acela, ]=i lu[ parul pe umere=i porni la drum.

Trei zile =i trei nop\i a umblat r[zle\ prin codri, c`nd pe la amur-gul zilei a patra, c[zu istovit de osteneal[. Atunci se puse pe un pl`nsamar =i ]l rug[ pe Dumnezeu s[ se ]ndure de el =i s[-l ia de pe acestp[m`nt urgisit.

Domnului i se f[cu mil[, v[z`ndu-l poc[it ]n suflet =i ]l ridic[ prinv[zduh, lu`ndu-se dup[ c`nt.

C`nd, ]ns[, ajunse la lun[ =i puse m`na ca s[ se suie ]n ea, fluierul]i sc[p[ din m`n[ =i c[zu ]n mare. Oile r[maser[ at`rnate ]n aer =i totcearc[ de atunci =i p`n[ ]n ziua de azi s[ ajung[ ]n lun[, care le d[mereu t`rcoale, ]ns[ ]n zadar, c[ci nu se pot ]n[l\a a=a sus =i atunci]ncep s[ pl`ng[ amar =i oamenii zic atunci c[ plou[.

+i de v[ ve\i uita bine ]n lun[, ve\i z[ri un om usc`ndu-=i obielelede un par ce ]l \ine pe umere.

Pizma=ii vecini, ]ns[, n-au avut stare =i se luar[ cu b`te =i topoaredup[ cioban ca s[-l omoare, ]ns[ luna n-au putut-o ajunge niciodat[.Dar bunul Dumnezeu i-a b[tut pentru neast`mp[rata lor ur[ =i i-ablestemat din neam ]n neam, ca, de c`te ori va luci luna plin[ pe cer,ei s[ se ia ca ni=te sminti\i dup[ ea cu topoare =i cu b`te ]n m`ini =ialerg`nd peste dealuri =i v[i, s[ fie lunatici.

SF~NTUL PETRE +I ORBUL

A fost unde a fost =i a fost c`nd a fost un orb =i un olog =i s-auprins fra\i de cruce =-a zis orbul:

— Sui, frate,-n ciu=, eu te-oi purta =i tu m[-i ]ndrepta pe unde s[merg. Ce om c`=tiga, om ]mp[r\i fr[\e=te.

S-au pornit la cer=it. Au cerut ei, au cerut... Ce au c[p[tat, au m`ncat,au b[ut, s-au ]mbr[cat; ba au mai adunat =i un sac plin de m[lai.


— Hai s[ ]mp[r\im m[laiul, ologule! M[soar[ tu =i pune o bani\[mie, una \ie, una mie, una \ie... Mai st[m =i noi pe acas[, c`t om aveam[m[lig[.

Ologul a ]nceput s[ m[soare; punea pentru el bani\a plin[; c`ndvenea r`ndul orbului, punea bani\a goal[.

A=a bietul orb c`nd ]ntreba:— }i plin[, bre, bani\a?— Plin[, bre orbule, plin[!+i cum =edeau ei pe malul g`rlei, ologul a dat br`nci orbului ]n

ap[...S-a a=ezat apoi la capul podului =-a ]nceput a se milogi:— Face\i-v[ mil[ =i poman[ cu un biet olog.A=a, Dumnezeu =i cu Sf`ntul Petre tocmai stau la taifas dup[

mas[; cum a v[zut nelegiuirea ologului, Sf`ntul Petre ia paharul cuvin =i zv`rrr... dup[ olog, dar s-a izbit de toartele cerului =i s-a f[cutcioburi.

Dumnezeu atunci a z`mbit =i a spus:— Hei, Petre! Tu crezi c[ ai lovit ologul =i c`nd colo tu mi-ai spart

paharul =i ai p[tat cerul. Dar fiindc[ ai vrut s[ dai ]n capul vinovatu-lui, binecuv`ntate fie \`nd[rile =i vinul.

Sufl[ apoi asupra cerului =i f[cu cioburile stele, iar vinul nori.Diminea\a, c`nd p[m`ntul se acoperi de rou[, Dumnezeu zise:

— Acu, Petre, ia-\i toiagul, du-te pe p[m`nt de spune orbului s[se spele ]n trei dimine\i cu rou[ pe ochi =i iar va c[p[ta vederea.

A pornit Sf`ntul Petre pe p[m`nt, a ajuns ]n satul unde tr[ia or-bul; c[ vezi, Dumnezeu ]i purtase de grij[ =i-l scoaser[ din ap[ ni=teoameni milostivi.

A=a Sf`ntul, ca s[-i cerce sufletul, a ]ntrebat:— Ascult[, omule, sunt un biet drume\, las[-m[ s[ m`n la noapte

]n casa ta.— Bucuros, mo=ule! Dar la mine ca la omul nevoia=; n-avem nici

de unele =i numai bunul Dumnezeu =tie cum o ducem.A a=ternut femeia \oale afar[ pe prisp[, c[ era ]n luna lui Florar,


iar c`nd s-a rev[rsat de ziu[, a chemat Sf`ntul Petre pe orb, l-a ]nv[\ats[ fac[ a=a cum zisese Dumnezeu =i a plecat.

S-a sp[lat orbul pe ochi cu rou[, ]n trei dimine\i, =i a dob`nditvederea. Atunci a priceput c[ acel pe care ]l g[zduise fusese un sf`nt.

STELELE, ANUL, DUMNEZEU

Acuma iat[ cum s-au f[cut stelele! C`\i oameni se n[=teau, Dum-nezeu le punea la fiecare c`te o stea ]n cer =i de aceea stelele din ce]n ce se tot ]nmul\esc.

Dumnezeu, la ]nceputul anului, e t`n[r =i la sf`r=it e b[tr`n. Deaceea se cheam[ Anul Nou, pentru c[ atunci Dumnezeu ]ntinere=te, seface un t`n[r a=a de frumos! Tot astfel Sf`ntul Pavel, ]nv[\[torul oa-menilor; =i acesta la ]nceputul anului e t`n[r =i p`n[ la sf`r=it e b[tr`n.

Z{MISLIREA STELELOR

La facerea lumii, cerul era foarte aproape de p[m`nt; ]ns[ omul,cum e nesinchisit din fire, nu =i-a dat seam[ de aceast[ bun[tate dum-nezeiasc[, c[ nu era pu\in lucru pentru om s[ aib[ pe Dumnezeu ]npreajma lui, ca s[-i poat[ cere sfatul ca unui bun p[rinte, oric`ndavea vreo nevoie. Nesinchiseala a ajuns a=a de departe, c[ ]ntr-o zi ofemeie a aruncat spre cer o c`rp[ murd[rit[ a unui copil, c`rp[ cucare era c`t pe-aici s[ m`njeasc[ cerul. +i atunci Dumnezeu s-a m`niatfoc =i a dep[rtat cerul at`t de mult, c[ nu degeaba zicem noi: „de-parte ca cerul de p[m`nt“.

Dep[rt`ndu-se cerul, c[z`nd aceast[ nou[ pacoste pe capul bietu-lui om, =i tot din cauza femeii, c[ de aia-i femeia „poale lungi =i mintescurt[“, omul, pentru c[ nu putea pune mult pre\ pe sfatul femeii,mai ales c[ „femeia nu prea-i priceput[ dec`t poate doar la rele“ =ig`ndindu-se c[ i-ar fi fost foarte de folos pove\ele lui Dumnezeu, decare sim\ea mult[ lips[, a plecat s[ se duc[ la Dumnezeu, urc`ndu-sep`n[ la el, sus ]n cer.


+tiind c[ o s[-i fie drumul lung, c[ de la p[m`nt p`n[ la cer emult, mult de tot, =i c[ va avea z[bav[ nu glum[ p`n[ s-o ]ntoarceacas[, plec`nd, omul =i-a luat cu d`nsul carul mare cu patru boi, carulmic, candela din perete, crucea de pe biseric[, f`nt`na din r[scruci,barda,sfredelul, spi\elnicul, secera, coasa, plugul =i rari\a, dul[ul dela t`rl[, c[\elul din curte, clo=ca cu pui, scroafa cu purcei, ciobanulde la oi, v[carul de la vaci, vizitiul de la cai, porcarul de la porci =ihora din sat, c[ci avea s[ se arate ]naintea lui Dumnezeu ca bun cre=tince era =i a c[utat s[-=i ia =i cele trebuincioase la drum, s[ aib[ detoate; =i nici s[ nu fie singur pe drum, s[ mai aib[ omul cu cine schim-ba o vorb[ pe at`ta amar de cale =i s[ aib[ =i cine s[-i fie ]n ajutor lavreo nevoie. Apoi lu[ =i gr`u =i porumb de sem[nat, ca intr`nd ]nc`mpiile ]ntinse ale cerului, s[ are =i s[ semene, c`nd o fi s[ i seispr[veasc[ merindele =i s[ a=tepte p`n[ s-or coace roadele, ca sece-r`nd gr`ul =i culeg`nd porumbul, s[-=i fac[ merinde, s[ aib[ cu ce-=iurma calea mai departe.

A=a =i f[cu omul =i a mers =i a tot mers astfel mult timp, p`n[ c[tremijlocul drumului sub cer. Aci, ]ns[, ]i ie=i ]nainte Ucig[-l Crucea.

— Unde te duci?— Nu-i treaba ta— Pe cine cau\i?— Cat[-\i de drum =i car[-te mai iute.— E=ti un ar\[gos.— Ba tu e=ti un viclean =i un r[u.+i cu „tu e=ti“,“ba tu e=ti“, se luar[ zdrav[n la ceart[.Diavolul scoase atunci din traista lui balaurul =i =arpele n[prasnic,

ursul, scorpia blestemat[, calul furios, c[p[\`na de om =i pe toate leazv`rli ]mprejurul omului, ca s[-l ]nsp[im`nte.

Omul, ]ns[, nu se ]nsp[im`nt[ =i f[r[ s[-=i piard[ cump[tul, c[doar rom`nul nu se sperie cu una cu dou[, se ]nc[ier[ la lupt[ viteje=tecu dracul; at`t de viteje=te, c[ dintr-un fleac de tr`nteal[ se f[cu subcer o vijelie mare, c[ =i azi dureaz[ acolo sus =i va dura ]n veci acea


vijelie pe care noi o numim v`ntul turbat, pentru c[ orice zbur[toareajunge p`n[ la acest v`nt, turbeaz[ pe loc =i cade jos moart[; =i oricelighioan[ m[n`nc[ din ea, turbeaz[ =i ea.

}n toiul luptei omului cu dracul, c[\elul, de=i mic, dar v`njos nevoiemare =i r[u de mama focului, se repezi la cal ca s[-l mu=te; =i calul]ncol\it de c[\el, c`nd mai v[zu =i pe dul[ul de la t`rl[ c[ vine ]nurma c[\elului, ]i trecu furiile pe loc =i o croi la fug[.

Ciobanul de la oi zdrobi capul balaurului cu cobili\a.V[carul puse pe goan[ pe =arpe, cu ajutorul horii, =i zv`rcolelile

fugii =arpelui se v[d =i azi pe cer; iar vizitiul zdrobi c[p[\`na cubarda.

Scorpia, care-=i ]ntindea ghearele spre om, vr`nd s[ vie ]n aju-torul dracului, c`nd v[zu c[ omul r[pune pe drac, ]nfuriindu-se, ]i\`=ni s`nge din ochi; =i de blestemat[ =i rea ce e, ]n\epeni cu ghearele]ntinse, plesnind fierea ]n ea de at`ta necaz.

Numai boii de la carul mare nu s-au purtat bine, c[ci s-au speriatde urs =i au c`rnit pro\apul, boul de la h[is, c`rnind spre cea. Dar =iursul ]nghe\[ de fric[, c`nd ]l v[zu pe om cum st`lcise pe dracul =idoar dracul era l`ng[ urs; =i vedea bine ursul c[ =i lui are s[-i vin[r`ndul, acu=i-acu=i, de aia nici nu mai cr`cni ursul.

Toate acestea se v[d =i azi pe cer. }n mijlocul acestor chipuri, omulbiruitor se vede falnic =i m[re\; iar dracul s-a st`lcit, zgribulindu-seat`t de mult, c[ abia se mai z[re=te. +i, =i acolo sus, omul tot regelefirii e, cum l-a h[r[zit Dumnezeu s[ fie pe p[m`nt, c[ci chiar =i dra-cul ]i =tie de fric[, =i-l \ine de st[p`n.

}n sf`r=it, drumul pe care a mers omul ]l cunoa=tem bine; c[ci sevede bine ]n nop\ile senine =i f[r[ lun[. El se nume=te „Calea-Lapte-lui“, pentru c[ a fost albit cu laptele v[rsat din g[le\ile ciobanului;ciobanul, c`nd a avut nevoie de cobili\a lui ca s[ loveasc[ pe balaur,din prip[ a r[sturnat g[le\ile, tr[g`nd cobili\a repede =i laptele s-av[rsat pe drum =i a curs =i a tot curs, ]mp[=tiindu-se pe tot drumul.


LUCEAF{RUL-DE-SEAR{+I LUCEAF{RUL-DE-DIMINEA|{

Cic[ a fost un om =i o femeie, care aveau un fecior. +i de drag cele era, ]l pierdeau din ochi. Dar iat[ c[ ]ntr-o zi b[iatul auzi pe un-deva c[ exist[ un izvor, =i cine bea din apa lui nu mai =tie de b[tr`ne\e=i tr[ie=te c`t lumea =i p[m`ntul. +i sim\i c[ os`nda lui e s[ ajung[ laacest izvor. P[rin\ii, cu durere ]n suflet =i lacrimi ]n ochi, ]l rugau s[se lase de g`ndul plec[rii =i s[ stea acas[, c[ci at`ta bucurie au ]nvia\a lor — pe d`nsul. Dar, ]n z[dar. B[iatul ]=i lu[ merinde =i pornila drum. A mers c`t o fi mers =i a dat de o p[dure mare de stejari. Aintrat ]n ea, =i iat[ c[ ]nt`lne=te un lup, care se muncea s[ taie co-pacii cu coada. Lupul l-a ]ntrebat:

— }ncotro mergi, voinice?— Caut izvorul cu ap[ d[t[toare de via\[ ve=nic[, zise b[iatul.Iar lupul ]i r[spunse:— R[m`i la mine =i-i tr[i p`n-oi m`ntui eu de t[iat p[durea asta.Dar b[iatul a mers mai departe. A mers el cale lung[ s[-i ajung[ =i

a ]nt`lnit dou[ fete, care se jucau ]ntr-o gr[din[ de copaci tineri =iflori din cele mai frumoase =i fermec[toare. Nu e vorb[ c[ =i feteleerau dr[g[la=e ca doi flutura=i. V[z`ndu-l pe b[iat, fetele ]ndat[ l-au]ntrebat: cine e =i ]ncotro merge.

— Merg ]ntr-acolo unde oi putea s[ tr[iesc c`t lumea =i p[m]ntul,le r[spunse el.

— R[m`i, voinicule, cu noi, =i vei tr[i c`t noi. Noi nu murim p`n[n-or cre=te copacii ace=tia mari, p`n[ nu s-or usca =i or putrezi =i p`n[c`nd s-or sc[lda p[s[rile ]n pulberea lor.

B[iatul nu s-a oprit din drumul s[u nici de data aceasta. A mersmai departe =i a ajuns la palatul unei z`ne frumoase ca soarele.

— Unde mergi, voinice? ]i f[cu ea ]ntrebare.— Caut izvorul cu apa vie\ii ve=nice.— Ei, de acu po\i socoti c[ ai ajuns la el, c[ci eu ]i =tiu locul =i

am s[ \i-l ar[t ]ndat[ de mi-i f[g[dui, c[ n-ai s[ ie=i niciodat[ dinsfaturile mele.


Voinicul f[g[dui =i z`na ]l conduse la izvorul fermecat. +i a b[utel din apa lui. Deodat[ sim\i c[-i ]nflore=te ]n piept o ve=nic[ pri-m[var[. Totul i se umpluse de o via\[ f[r[ sf`r=it. Iar c`nd ]l p[trunsefiorul primei dragoste, ro=i ca macul ]n fa\a z`nei. Cum ]i c[zuse drag=i el ei, hot[r`r[ s[ se c[s[toreasc[. Fericirea lor nu avea margini =inici nu observau cum trec ani dup[ ani. Z`na ]l ruga tot timpul s[ nu]ndr[zneasc[ niciodat[ s[ se apropie de „Lacul dorului“.

Dar trebui s[ se ]nt`mple, ]n timpul unei v`n[tori, s[-i cad[ pas[rea]mpu=cat[ drept ]n mijlocul acelei ape. Uit`nd de f[g[duin\a dat[,alerg[ la lac =i privea pe suprafa\a lui, s[ observe pas[rea. Dar ce-iv[zur[ ochii? Pe fa\a apei au ap[rut chipurile mamei =i al tatei lui,care ]l chemau la ei cu lacrimi ]n ochi. Din acea clip[ a ]nceput a-lchinui cumplit dorul de cas[. +i nu l-a putut opri din hot[r`rea sa dea pleca s[-=i vad[ p[rin\ii nimic, nici chiar vorbele z`nei, care i-a spusc[ ]n zadar va face acest drum, fiindc[ de c`nd se afl[ el aici au tre-cut sute de ani =i nu mai e nici pomeneal[ de p[rin\ii lui.

Si-a luat un cal, un \`ncu=or, o arm[ =i a pornit. }n drum se str[duias[ recunoasc[ gr[dina cu cele dou[ fete, p[durea lupului, dar degea-ba, c[ci nu r[m[sese nici urm[ din ele. A potrivit el cam pe unde afost satul ]n care s-a n[scut, dar =i aici erau numai risipituri. }ntr-or`p[ z[ri o c[si=oar[. Acolo tr[ia un mo=neag de trei sute de ani. S-adus la el =i-l ]ntreab[ de nu \ine minte pe p[rin\ii lui. Mo=ul a r[spuns:

— }mi pare c[ am auzit de la r[sstr[buneii mei, c[ au tr[it c`ndvape aici a=a oameni... Ce-i mai r[m`nea b[iatului de f[cut, dec`t s[ se]ntoarc[ ]napoi de unde a venit? Dar c`nd a ]ntors capul, se ]mpie-dic[ de un marcote\. De dup[ dup[ dinsul — hop Moartea:

— Ehei, dragul m[tu=ii, de c`nd te caut eu =i tocmai acu te-am g[sit!Voinicul, ]ns[, a dat ]n cal =i o lu[ la fug[. Moartea dup[ d`nsul,

c-o falc[-n cer =i cu una ]n p[m`nt. C`nd era mai-mai s[-i ajung[,voinicul arunc[ arma =i zise c[tre urm[ritoare:

— Rugine=te-o!Moartea a ruginit arma =i — dup[ d`nsul. C`nd era iar[ s[ pun[

m`na pe el, lep[d[ \`ncul =i zise:


— Cre=te-l!Aceea ]l crescu =i iar[ dup[ d`nsul! C`nd era s[-l ajung[, voinicul

s[ri de pe cal =i deschise u=a la palatul z`nei. Z`na ]l ]nt`mpin[ =idovedi s[-l apuce de-o m`n[, iar moartea ]l apuc[ de un picior.

Moartea: — }i al meu!Z`na: — Ba ]i al meu!+i tot a=a, p`n[ se mai potolir[ un pic =i z`na zise:— Stai, femeie! Am s[-l fac un m[r de aur =i am s[-l arunc ]n sus.

Cine din noi l-a prinde al aceleia va fi.Dar s[ vezi minune! M[rul aruncat nu s-a mai ]ntors pe p[m`nt.

A ajuns p`n[ la cer =i s-a pref[cut ]ntr-o stea. Oamenii ]i spun =i aziLuceaf[rul-de-Sear[. Atunci se preface =i z`na ]n alt m[r de aur =iporne=te s[-l caute. Dar s-a pref[cut =i ea ]n stea — Luceaf[rul-de-Diminea\[, s[-l ajung[ pe cel de sear[. Iar Moartea st[ =i a=teapt[ s[-icad[ m[rul.

Asta-i istoria luceferilor. A=a am auzit =i eu de la al\ii, a=a v-o spun.C[-i drept, c[ nu-i drept, g`ndi\i-v[ =i dumneavoastr[!

CALEA-ROBILOR

Odat[ au plecat din Moldova o mul\ime de oameni, ca s[ se duc[]n \ara turceasc[ s[ se pl`ng[ de c`te r[ut[\i sufer[ Moldova.

Cum au ajuns acolo, la scaunul ]mp[r[\iei, cine s[ le mai ascultelor jalba? I-au pus turcii numaidec`t la ]nchisoare =i ]nchi=i au r[masmult[ vreme. Dup[ ce le-au dat drumul, au r[mas acei moldoveni robi.

}ntr-un r`nd zice unul din cei robi\i:— M[i fra\ilor, ce zice\i dac[ ne-am lua noi ]ncetul cu ]ncetul, hai-

hai =i s[ plec[m ]n Moldova!— Ce vorbe=ti tu degeaba, m[i frate, dar unde \i-i Moldova? O fi

sute de po=te, m[i, p`n[ acolo. O =tii tu? Cuno=ti tu drumul, ca s[mergi p`n[ acolo f[r[ ca s[ ]ntrebi pe cineva? C`nd te-a auzi cinevac[ ]ntrebi de \ara noastr[, ]ndat[ pici la b[nuial[ =i alt[ lecuire numai ai: moartea ]\i =tie de =tire!


Da cel[lalt, mai bun de cap, le-a zis:— Hai, m[i, vom pleca c`nd vor fi turcii la rug[ciune, c[ atunci ei

nu ies, s[ le torni plumb topit pe g`t, =i om merge numai noaptea, iarziua ne-om ascunde prin pustiet[\i!

+i a=a au f[cut. Au plecat. Ziua st[teau t[inui\i, iar noaptea seluau dup[ Drumul-Robilor =i zoreau ]nainte.

A=a s-a ]nt`mplat, =i dup[ un an ]ncheiat au ajuns ]n Moldova.

CARUL-MARE SE }NV~RTE+TE }NAPOI

Un oarecare Pepelea, ar fi pus r[m[=ag cu Dumnezeu, c[ va ]m-pinge Carul spre Calea-Laptelui, ]ns[ Dumnezeu, cu c`t Pepelea ]m-pingea de Car, cu at`t ducea Calea-Laptelui mai departe.

Pe-alocuri, cele trei stele ale pro\apului Carului-Mare sunt ]nchi-puite a fi trei perechi de boi, pe care-i m`n[ c[ru\a=ul la deal.

Acest c[ru\a= s-a fost ]nt`lnit cu Dumnezeu, care i-a urat:— La deal, la deal, cu ajutorul lui Dumnezeu!Iar c[ru\a=ul i-a r[spuns r[stit:— De acum, ori va vrea Dumnezeu, ori nu va vrea, eu tot am ajuns

]n v`rful dealului.Atunci Dumnezeu, ca s[-l smereasc[, a f[cut ca boii din frunte s[

dea ]napoi, a=a c[ ]nainte n-au mai voit s[ trag[; o roat[ s-a smintitdin loc =i, toat[ greutatea Carului l[s`ndu-se pe acea roat[, de atunciCarul-Mare se ]nv`rte=te tot ]nd[r[t.

DUMNEZEU FACE PLUGUL

Cic[ se jeluie=te P[m`ntul c[tre Dumnezeu:— Doamne, omul m[ zg`rie, m[ taie de nu mai pot!— Rabd[, r[spunse Dumnezeu, c[ acuma se ]ngra=[ omul de pe

tine; dar pe urm[ te vei ]ngr[=a tu de pe el.Se t`nguiau lui Dumnezeu cei dint`i plugari, c[ n-au spor cu sapa.— Ruga\i-v[! }nchina\i-v[ cu Doamne ajut[, ca s[ ave\i spor.


Au f[cut oamenii a=a =i le-a dat Dumnezeu plugul, care p`n[ atun-cea nu era cunoscut. +i-au arat. Dup[ arat, au ]ntrebat ei =i aumul\umit:

— Unde s[-l punem, Doamne?Dumnezeu l-a pus la loc pe cer, unde vedem seara constela\ia

Rari\ele-Plugul (Orionul); =i acolo st[ =i azi cel dint`i plug ar[tat oa-menilor.

La ]nceputul lumii a zis Dumnezeu c[tre P[m`nt:— Tu, negrule P[m`nt, s[ hr[ne=ti cu ierburile mirositoare =i cu

pomii cei roditori ce vor r[s[ri din tine =i se vor hr[ni din glia ta, petoate viet[\ile, dobitoacele =i pe to\i oamenii lumii.

Auzind P[m`ntul aceast[ porunc[ dumnezeiasc[, s-a cutremuratde fric[, dup[ care cutremur s-a schimbat neteda-i fa\[ ]n mun\i =iv[i =i a zis:

— Doamne, m[ prind s[ hr[nesc, s[ cresc =i s[ ad[postesc toateierburile, pomii, viet[\ile =i dobitoacele lumii, dar[ nu m[ prind s[hr[nesc =i sumedenia de om, ce va fi cu vremea pe p[m`nt. Nu m[prind s[ hr[nesc pe om, fiindc[ el, r`nduit de tine st[p`n peste toatede pe p[m`nt, nu va voi s[ m[ lucreze =i s[ m[ grijeasc[ =i a=a s[-=iagoniseasc[ cele de trebuin\[ gurii =i p`ntecelui, ci va a=tepta ca toates[ i le dau de-a gata, a=a cum s-ar zice „mur[ ]n gur[“. De aceea,atotputernice Doamne, nu m[ prind s[-l hr[nesc pe om; f[ bine =i]ndatore=te cu aceasta pre luminosul soare, pre bl`nda lun[, prestr[lucitoarele stele sau pre ]ntinsele =i nem[rginitele m[ri.

Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de griji, rostite de ]nsp[i-m`ntatul P[m`nt, a cunoscut c[ el vorbe=te bine. De aceea a zis c[tred`nsul:

— Nu te teme, m[car c[ l-am pus pe om domn peste toat[ lumea,el totu=i va fi dator s[ lucreze. +i numai dac[ te va lucra, vei fi dators[-l hr[ne=ti. Dac[ te-ai prins s[ hr[ne=ti =i s[ cre=ti toate f[pturilelumii, apoi s[ =tii c[ am hot[r`t ca omul s[-=i trag[ hrana sa cea dec[petenie din acele f[pturi, iar[ ce-i va fi de lips[, s[-i dai tu.

Auzind P[m`ntul aceast[ or`nduire prea]n\eleapt[, se molcomi.


SFREDELUL }NFIPT

}n vremea de demult, un om c[uta comoara lui Iov ]n cer =i g[sin-d-o, a ]nfipt sfredelul, care se vede =i ast[zi ]n apropierea Drumului-Robilor. Pe urm[ s-a ]ntors acas[, de a luat carul cu boi, spre a merges[-=i ia comoara g[sit[. +i pe unde mergea el cu acel car, fiind drumulcotit, se vede pro\apul c`rmuit ]n partea dreapt[. Spun c[ dac[ acelom va ajunge s[-=i ]ncarce comoara, atunci lumea se va schimba.Dumnezeu va seca toate apele de pe fa\a p[m`ntului =i va fi ploaie]ntr-o parte a lumii numai cu bani de argint, iar oamenii, crez`nd c[plou[ cu ap[, vor alerga acolo ca s[-=i potoleasc[ setea. +i g[sindbani ]n loc de ap[, au s[ se ]ncarce cu bani =i au s[ plece ]napoi. Apoipe drum, ]n calea lor au s[ g[seasc[ pe Sf`ntul Petrea cu un co= deprescuri =i un pahar cu ap[, \in`ndu-l ]n m`n[. Din co= =i din pahar vada la fiecare om care nu va fi fost prea lacom la luat bani, =i la cei careau fost prea lacomi, nu le va da nimic[; =i acei ce vor m`nca =i beadin m`na Sf`ntului Petrea nu vor mai ]nseta =i fl[m`nzi niciodat[,iar cei ce nu vor m`nca =i bea vor fi ]nseta\i =i fl[m`nzi totdeauna.

PORUNCA LUI DUMNEZEU

}nt`i =i-nt`i, c`nd nu era p[m`nt f[cut, era numai stei de ap[ =inu se vedea p[m`nt de nic[ieri, doar numai ap[ =i ap[ =i-ncolo nimic.

Dumnezeu a chemat pe broasc[ =i i-a poruncit s[ se duc[ ]n fun-dul m[rilor, s[ vaz[, nu cumva o fi niscaiva p[m`nt pe-acolo =i s[ vies[-i spun[. Broasca n-a avut ]ncotro =i s-a dat de-a scufundi=ul ]nad`ncurile m[rilor =i tocmai dup[ mult[ vreme s-a ]ntors ]nd[r[t,aduc`nd o \`r[ de p[m`nt ]n gur[, spun`nd lui Dumnezeu c[ estemult p[m`nt ]n fundul apelor.

Dumnezeu a poruncit atuncea apelor s[ se trag[ ]n l[turi, ca s[lase s[ ias[ p[m`ntul deasupra. Apele au ascultat de porunca luiDumnezeu =i s-au tras ]n l[turi, =i p[m`ntul st[ deasupra p`n[ ]n ziuade azi =i tot a=a o s[ stea p`n-la vremea de-apoi. De-atunci Dumnezeu


a blagoslovit pe broasc[ =i [l de omoar[ broa=tele, face un p[catmare =i la moartea lui va fi plin de bube pe tot trupul, taman cumeste broasca.

Urzirea p[m`ntului a fost ]ntr-o mar\i, =i d-aia e p[cat =i nu e bines[ croie=ti c[ma=[, =ub[, n[dragi, izmene, s[ ]ncepi case noi, olate =itot felul de lucruri, c[ superi pe Dumnezeu.

TOIAGUL LUI DUMNEZEU

Dumnezeu, umbl`nd cu Necuratul pe ape, a ]nfipt toiagul =i s-af[cut p[m`nt. Apoi a trimis pe diavol s[-i aduc[ o oc[ de p[m`nt, deprob[. El a mers =i a ridicat un munte.

— Vezi c[ nu e=ti slug[ credincioas[, i-a zis Dumnezeu. Mai mergio dat[.

Diavolul a mers =i a ridicat al\i mun\i. Dumnezeu iar l-a mustrat =il-a mai trimis =i a treia oar[, tot dup[ o oc[ de p[m`nt =i el atunci aridicat to\i mun\ii.

+TIMA APEI

}nainte de facerea lumii, zice c[ nu era p[m`nt ca acuma, ci nu-mai o ap[ mare, c`t vedeai cu ochii, care plutea pe ]ntinderea ceanem[rginit[ a h[ului, ]ntocmai dup[ cum plutesc ]n timpul de fa\[norii ]n aer. +i pe deasupra apei aceleia, ]notau ]ncolo =i ]ncoaceDumnezeu =i dracul, unicele fiin\e vie\uitoare pe atuncea.

De un timp, ]ns[, ur`ndu-i-se lui Dumnezeu de at`ta horh[it =i]notat =i voind ca s[ se mai odihneasc[ pu\in, s-a hot[r]t s[ fac[ ceva,doar[ s[ se poat[ odihni. +i cum s-a hot[r`t, a =i scos pu\in[ tin[ desub unghii, a f[cut dintr-]nsa o turti\[, s-a suit pe turti\a aceea =i a=aa ]nceput el apoi a pluti mai departe pe suprafa\a apelor.

Necuratul, v[z`nd ceea ce-a f[cut Dumnezeu, s-a suit =i s-a ]ntins=i el c`t era de lung, pe turti\[, ]ns[, f[r[ s[ cear[ ]ncuviin\are de lacel ce-a f[cut-o. Iar mai pe urm[, c`nd a v[zut c[ Dumnezeu, care


era foarte obosit, voie=te s[ a\ipeasc[ =i s[ doarm[ pu\in, a ]nceput a-ltrage =i a-l ]mpinge ]ncolo =i ]ncoace, cu g`ndul ca s[-l r[stoarne ]nap[ =i s[-l ]nece, =i apoi s[ r[m`n[ el st[p`n ]n lume. Dar ]n zadar i-afost toat[ munca, c[ci cu c`t ]l tr[gea =i-l ]mpingea el mai tare, cuat`ta turti\a de sub d`n=ii se l[\ea =i se f[cea mai mare, p`n[ ce, ]nsf`r=it, s-a f[cut dintr-]nsa p[m`ntul pe care ne afl[m noi ast[zi.

Dumnezeu, care abia a\ipise, v[z`ndu-l de ce s-a apucat =i =tiindprea bine cu ce fel de g`nduri se bate, l-a l[sat dintru ]nceput s[ vad[ce va face. Mai pe urm[ ]ns[, v[z`nd c[ se prea ]ntrece cu =aga, as[rit ca fript drept ]n picioare, l-a ]n=f[cat de toarta capului =i apoi,f[r[ s[ mai stea mult pe g`nduri, l-a aruncat ]n ad`ncurile apei,blestem`ndu-l =i zic`ndu-i c[-n veci ]n ap[ s[ petreac[ =i pe cine ]l va]nt]lni ]n apa aceea, ]n care se va afla el =i se va l[sa ademenit ded`nsul, pe acela s[-l ]nece.

+i de atunci petrece dracul ]n ap[.

DRACUL ADUCE C~TEVA FIRE DE NISIP

Cic[ dintru ]nceput nu era p[m`nt, soare, lun[ =i stele, nici lu-min[ ca acuma, ci ori]ncotro te-ai fi ]ntors =i te-ai fi uitat, era numaio ap[ tulbure, care plutea ca un nor ]ncolo =i-ncoace. Iar pe valurileacestei ape, nem[rginit de mare =i ad`nc[, umblau Dumnezeu =i dra-cul, unicele fiin\e de pe timpul acela.

+i dracul ]i zicea lui Dumnezeu totdeauna, de c`te ori vorbea c[tred`nsul, „F[rtate“, iar Dumnezeu ]i zicea „Nef`rtate“.

Astfel, Dumnezeu =i cu dracul se plimbar[ ]ncolo =i-ncoace pevalurile apei aceleia =apte ani de-a r`ndul.

Dup[ al =aptelea an, fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru c[ nuse culcase, nici nu dormise defel ]n r[stimpul acesta, zise c[tre dracul:

— +tii ce, m[i Nef[rtate?— Ce este, F[rtate?— Repezi-te degrab[ ]n ad`ncimea apei =i ad[ o m`n[ de lut, ca

s[ ne facem pe ]ntinderea acestor valuri nem[rginite un p[ti=or, ca s[


avem unde ne odihni, c[ci eu unul nu m[ mai pot mi=ca acuma deostenit ce sunt!

— Iac[ m-am repezit! r[spunse Duc[-se-pe Pustii =i cum rosti cu-vintele acestea hu=tiuluc! s-a =i cufundat ]n ap[. Dar hoin[rind el ]ncolo=i-ncoace prin ad`ncimea apei =i neafl`nd nici o \`r[ de lut, s-a ]ntors]napoi =i a spus lui Dumnezeu, c[ ]n ad`ncul apei nu se afl[ lut, cinumai nisip.

— Ad[-mi nisip! zise Dumnezeu.Dracul s-a cufundat acuma a doua oar[ =i, lu`nd din ad`ncul apei

o m`n[ de nisip, s-a ]ntors iar[=i c`t ai bate din palme ]nd[r[t, darp`n[ ce a ajuns deasupra apei, i-au r[mas numai vreo c`teva fire denisip sub unghii, toate celelalte i s-au strecurat printre degete. Treidin firele ce i-au r[mas i le-a dat lui Dumnezeu, iar[ celelalte le-ap[strat pentru d`nsul.

Dumnezeu, lu`nd cele trei fire =i fr[m`nt`ndu-le ]n m`n[, a f[cutdintr-]nsele o turti\[. Apoi, pun`nd turti\a aceea pe ap[, s-au culcatDumnezeu =i Necuratul pe d`nsa, ca s[ se odihneasc[.

Ce face ]ns[ Necuratul? Voind a r[m`ne singur domnitor =ist[p`nitor peste toat[ lumea, cum s-a culcat a =i ]nceput a hor[i,f[c`ndu-se c[ doarme dus. Dar el nu dormea, ci a=tepta cu ner[bdares[ adoarm[ Dumnezeu, ca apoi s[-l r[stoarne de pe turti\[, s[-l arunce]n ap[ =i s[-l ]nece.

Dumnezeu, =tiind prea bine cu ce g`nduri se poart[ dracul, se f[ceade asemenea c[ doarme dus; dar el nu dormea.

Dracul, c`nd cugeta acum c[ Dumnezeu doarme dus, l-a apucatde un picior =i a ]nceput a-l trage ]n dreapta =i ]n st`nga de pe turti\[,voind numaidec`t s[-l arunce ]n ap[ =i s[-l ]nece. }ns[ cu c`t ]l tr[geael mai tare, cu at`t =i turti\a de nisip se ]ntindea mai mult =i se f[ceamai mare =i ]n care parte ]l tr[gea, ]ntr-aceea se l[\ea mai tare. +i tota=a muncindu-se Necuratul, de-i curgeau sudori de pe nesp[lata-i fa\[,se f[cu din turti\a aceea p[m`ntul pe care locuim noi ast[zi.

Dracul s-a minunat foarte mult de aceast[ ]nt]mplare nea=teptat[,dar nu zise nimic. +i Dumnezeu a t[cut, f[c`ndu-se =i el c[ nu =tie


nimic despre toate cele ce s-au ]nt`mplat peste noapte. +i a=a sepornir[ mai departe la plimbare prin lume.

Mai umbl`nd ei ]ncolo =i ]ncoace, c`t vor mai fi umblat =i v[z`ndde la un timp Dumnezeu c[ nu e bine ca p[m`ntul s[ fie f[r[ \ipeniede om, s-a plecat jos, a luat o m`n[ de \[r`n[ =i fr[m`nt`nd-o caaluatul, a f[cut dintr-]nsa pe omul cel dint`i. Iar[ dup[ ce l-a f[cut =il-a ]nviat, zise c[tre dracul s[ fac[ =i el un om =i s[-l ]nvie ca d`nsul.

Dracul nu se l[s[ mult rugat, ci lu`nd o bucat[ de lut ]n m`n[,f[cu =i el un om tocmai ca =i Dumnezeu. A luat apoi un bucium =i a]nceput a sufla cu acesta ]n omul cel f[cut de d`nsul, ca s[-l ]nvie.Dar ]n z[dar i-a fost toat[ munca, c[ci nu l-a putut ]nvia, de=i omulf[cut de d`nsul s-a fost umflat ca o butie.

De atunci a r[mas apoi ]n om un fir de inim[ c`t un fir de mac ]n=apte despicat, =i firul sau s`mburele acela e r[utatea omului. De aicivine apoi c[ omul suduie a=a de spurcat =i ur`t, c[ci dac[ n-ar fis`mburele cel r[u ]ntr-]nsul, omul ar fi curat ca mirul.

Tot de-aici vine c[ oamenii se tem de mor\i, pentru c[ dracul, cummoare un om, ]ndat[ se apropie de trupul lui, spun`nd c[ trupul omu-lui e al s[u, fiindc[ se \ine de p[m`nt =i p[m`ntul e al s[u, deoareceel a fost acela, care l-a scos din fundul apei.

Mai departe, trupul omului se poate cunoa=te =i de pe aceea c[ eal s[u, fiindc[ fiec[rui om, p`n[ =i ]n ziua de azi, i-a r[mas negru subunghii, precum i-a r[mas =i lui nisip c`nd l-a scos din ap[. C[ci dac[trupul omului n-ar fi proprietatea sa, atunci omul ar fi curat sub un-ghii =i nu negru.

Din pricina dracului, deci, care pretinde c[ trupul omului e al s[u=i nu al lui Dumnezeu, ]ndatineaz[ rom`nii de a t[ia unghiile celormor\i =i tot din aceast[ pricin[ ]i priveghesc ei toat[ noaptea, nel[-s`ndu-i s[ stea singuri ]n cas[, tem`ndu-se ca nu cumva s[ vie dra-cul, m`ne-ar acolo unde a ]nserat, =i s[ pun[ m`na pe d`n=ii.


PE+TII P{M~NTULUI

C`nd a f[cut Dumnezeu pe=tii care se afl[ prin apele curg[toareprecum =i prin unele dintre cele st[t[toare, cum ]s bun[oar[ iazurile,lacurile =i m[rile, atunci a f[cut el =i patru pe=ti f[r[ seam[n de lungi,de gro=i =i de puternici.

Pre cei dint`i i-a f[cut Dumnezeu spre folosul omenimii. Pre ceipatru din urm[, ]ns[, i-a f[cut anume ca s[ \ie p[m`ntul ]n spate, canu cumva acesta, ]ngreuindu-se cu timpul, s[ se pr[bu=easc[ =i s[ secufunde ]n apa pe care plute=te.

+i cum a f[cut el pre ace=ti patru pe=ti uria=i, ]ndat[ i-a =i pus s[steie ]n form[ de cruce dedesuptul p[m`ntului, adic[ unul spre r[s[rit,al doilea spre apus, al treilea spre amiaz[, iar[ al patrulea, =i cel depe urm[, spre miezul nop\ii.

+i dup[ ce l-a a=ezat pre fiecare la locul s[u, departe unul de altul,anume ca s[ le vin[ mai u=or de \inut p[m`ntul, le-a poruncit Dum-nezeu s[ =ad[ molcom =i s[ nu se mi=te defel din loc, c[ci ]ndat[ cums-or mi=ca, s-or =i pr[p[di.

Unul dintre ace=ti patru pe=ti uria=i, =i anume cel ce a fost pus s[steie spre r[s[rit, se nume=te „}ncep[tor“, pentru c[ el ]ncepe toatecelea ce au s[ le fac[ ceilal\i p[rta=i ai s[i. Al doilea, adic[ cel ce afost pus s[ steie spre apus se nume=te „Ascult[tor“, pentru c[ el pri-me=te sfaturile „}ncep[torului“. Al treilea, adic[ cel ce a fost pus s[steie spre amiaz[, se nume=te „Ar[t[tor“, pentru c[ el conduce soarele=i-i arat[ calea ]ncotro are s[ mearg[. Iar al patrulea, =i cel din urm[,se nume=te „Somnoros“, pentru c[ toat[ ziua doarme dus, iar[ noa-ptea, trezindu-se, conduce luna =i stelele.

}nt`mpl`ndu-se ]ns[ ca „Somnorosul“ s[ se trezeasc[ ziua, atuncim`n[ luna ca s[ bat[ soarele pentru c[ a ]nt`rziat, crez`nd ]n buim[-ceala lui c[ nu e ziu[, ci noapte, pentru c[ el rar c`nd se treze=te ziua,ci numai dup[ ce ]nsereaz[. +i atunci se na=te ]ntunericime de soare.

Trupul acestor pe=ti uria=i e a=a de lung =i de gros, c[, uit`ndu-tela ei, de-abia le-ai z[ri spinarea, care e ]mp[nat[ cu ghimpi gro=i =i


v`rto=i. Ochii lor lucesc ca lumina =i p[trund cu vederea tot p[m`ntul.Gura lor e a=a de mare, c[ ai putea b[ga milioane de oameni deodat[]ntr-]nsa =i tot nu s-ar putea umple. Aripile lor ]s a=a de late, c[ aiputea s[ acoperi \[ri ]ntregi cu d`nsele. Iar coada lor e a=a de lung[=i at`t de puternic[, c[ dac[ te-ai afla ]n apropierea ei c`nd o mi=c[,pe loc te-ar =i face turt[, c[ nimic nu s-ar alege din tine.

„Ar[t[torul“, pe l`ng[ ghimpii de pe spinare, mai are unul pe cap,ca de vreo =ase pr[jini de lung, care-l poart[ de la r[s[rit spre apus =icu care arat[ soarelui calea ]ncotro are s[ porneasc[ =i s[ mearg[.

Cu toate ]ns[ c[ pe=tii ace=tia au un trup =i o gur[ a=a de mare,totu=i ei nu m[n`nc[ =i nici nu beau mai nimic[, ci tr[iesc a=a, maimult f[r[ m`ncare =i f[r[ b[utur[, iar dac[ din c`nd ]n c`nd fl[m`n-zesc sau ]nseteaz[, atunci ]=i potolesc foamea cu lut =i-=i ast`mp[r[setea cu ap[ de ploaie, care se strecoar[ prin p[m`nt.

C`nd ]s din cale afar[ de fl[m`nzi =i ]nseta\i, atunci se-ntorc cuboturile spre p[m`nt =i nu numai c[ prind a roade ]ntr-]nsul, ci sug =itoat[ apa din el =i atunci e ]n anul acela mare secet[, iar[ ]n anul ceurmeaz[, foamete.

Doi dintre ace=ti pe=ti =i anume „}ncep[torul“ =i „Somnorosul“,sufl[ din c`te-o nare numai par[ =i foc, astfel c[ dac[ ar ]ndr[znicineva s[ se apropie ]n partea aceea ]n care sufl[ ei cu aceast[ nare,pe loc ar arde.

De aceea =i e ]n p[r\ile acelea, ]n care sufl[ ei cu narea aceasta, oc[ldur[ nemaipomenit de mare =i nesuferit[. Iar[ pe cealalt[ naresufl[ numai ghea\[. De-aceea toate celea ce se afl[ ]n p[r\ile acelea,]n care sufl[ ei cu aceast[ nare, fie ap[, fie ce va fi, pe loc se =i facesloi de ghea\[.

}ns[, ace=ti doi pe=ti nu r[m`n necontenit a=a cum au fost de la]nceput, ci din an ]n an se schimb[ la chip, c[ci narea pe care sufl[ eifoc se tope=te, iar cealalt[ nare pe care sufl[ ghea\[ se tot m[re=te,fiindc[ cre=te sloi de ghea\[ ]mprejurul ei.

|in`nd pe=tii ace=tia p[m`ntul necontenit ]n spate, foarte lesnepoate ori=icine s[ priceap[ =i s[ ]n\eleag[, c[ de la o vreme trebuie


s[-i doar[ =i pe d`n=ii spatele, m[car c[-s a=a de mari =i de puternici.De aceea, c`nd ]i doare mai tare spatele, se mi=c[ =i ei pu\in, anume

ca s[ vie greutatea p[m`ntului de pe o parte pe cealalt[ a spatelui.La mi=carea aceasta, ]ns[, se na=te totdeauna cutremur de p[m`nt.+i cu c`t mi=carea lor e mai mare, cu at`ta =i cutremurul e mai sim\itor.

Tot a=a se cutremur[ p[m`ntul =i atunci c`nd unul sau altul dinace=ti pe=ti mi=c[ vreun ghimpe, sau c`nd se ating din neb[gare deseam[ cu coada de vreunul din st`lpii p[m`ntului. +i dup[ cum sepoart[ pe=tele, adic[ dup[ c`t de tare se mi=c[ el sau se atinge dest`lpii p[m`ntului, a=a de tare se cutremur[ =i se clatin[ p[m`ntul.

Dar nu tot p[m`ntul se cutremur[ deodat[, ci numai pe unele lo-curi, pe altele, ]ns[, nu. +i aceasta din cauz[, c[ nicic`nd nu se mi=c[to\i pe=tii deodat[.

Dac[ s-ar ]nt`mpla s[ se mi=te sau s[ se ]ntoarc[ tuspatru pe=tiideodat[, atunci de bun[ seam[ c[ =i p[m`ntul nu numai c[ s-ar cu-tremura, ci s-ar =i pr[bu=i ]n ap[ =i toat[ lumea s-ar ]neca =i s-ar nimici.

Aceasta, ]ns[, nu se ]nt`mpl[ nicic`nd.C`nd se mi=c[ numai un pe=te, atunci e altceva, atunci se face

cutremur numai pe-o parte de p[m`nt =i anume numai pe aceea undese afl[ el =i chiar =i atunci numai ]n acel loc ]n care i s-au mi=catghimpii, aripile sau coada.

Dar nici lumea aceasta nu poate s[ aib[ nicic`nd sf`r=it, ci dup[cum fiecare vietate =i lucru are un sf`r=it, a=a trebiue s[ aib[ =i eaodat[ un cap[t.

Iar cap[tul lumii va fi atuncea, c`nd vor pieri to\i pe=tii care \inp[m`ntul ]n spate.

C`nd va pieri al doilea pe=te, atunci va fi un semn c[ sf`r=itul lu-mii nu mai e departe, ci aproape.

Iar c`nd vor pieri ceilal\i doi din urm[, atunci va pieri =i lumea,c[ci nemaiav`nd cine s[ \ie p[m`ntul ]n spate, =i-nc[rcat fiind dep[catele oamenilor, va trebui numaidec`t s[ se pr[bu=easc[ =i s[ secufunde ]n ap[.

Se zice c[ unul dintre ace=ti patru pe=ti, chiar s[ =i fi pierit, =i anume


pe timpul potopului, fiind turtit de p[m`nt, care era foarte ap[satde mul\imea apei ce plouase ]n decursul celor patruzeci de nop\i.

Al\ii, ]ns[, cred =i spun c[ unul dintre ace=ti pe=ti s[ fi pierit, nu se=tie acuma c`nd, din cauza c[ s-a mi=cat prea tare =i Dumnezeu l-apedepsit pentru aceasta cu moartea, fiindc[ nu l-a ascultat s[ steiemolcom, dup[ cum i-a spus de la ]nceput.

C`nd =i-a dat pe=tele acesta sufletul, atunci s-a l[sat toat[ greutateap[m`ntului pe spatele celorlal\i, care au mai r[mas ]n via\[ =i atuncia fost un nemaispus de mare cutremur de p[m`nt.

+i fiindc[ acuma greutatea p[m`ntului era prea mare pentru ceitrei ce-au mai r[mas ]n via\[, de-aceea unuia dintre d`n=ii, =i anumecelui de c[tr[ apus, adic[ „Ascult[torului“ i s-a rupt jum[tate de trup=i s`ngele ]i curgea at`t de tare din ran[, c[ =i acesta era c`t pe ce s[piar[. Dumnezeu, ]ns[, s-a ]ndurat de d`nsul =i i-a vindecat rana, iar[din s`ngele lui, care mai c[ era s[ ]nece lumea, a f[cut o mare, pe-semne, Marea Ro=ie. Iar[ din ghimpii =i din oasele ce i s-au fr`nt =in-a apucat s[ le pun[ la loc, a f[cut mai multe =iruri de mun\i, ]mp[na\icu tot felul de st`nci =i copaci.

+i de atunci a r[mas lumea a=a dup[ cum o vedem noi ]n ziua deast[zi.

Se zice mai departe c[ fiecare dintre ace=ti pe=ti ]nseamn[ p[cateleoamenilor ]n firea lor =i c`nd va fi firea lor a=a de mare =i plin[ dep[cate, c[ nu vor putea-o mai mult purta, ci le va plesni, atunci vortrebui =i ei s[ piar[ =i atunci va fi sf`r=itul lumii. C[ci atunci va fi uncutremur a=a de mare, cum n-a mai fost niciodat[ mai-nainte de aceas-ta, =i atunci p[m`ntul numaidec`t are s[ se pr[bu=easc[ =i o s[ secufunde ]n ap[. Iar dac[ se va pr[bu=i p[m`ntul, atunci fire=te c[ =ilumea se va nimici.

LEGEND{

Dumnezeu a f[cut p[m`ntul din ]nceput nu rotund ca un m[r, cumspun ]nv[\[torii, ci drept, ]ntocmai ca un =es foarte ]ntins, f[r[ dealuri=i f[r[ v[i. Dedesubtul lui e numai ap[ =i el plute=te pe ap[ ca o


sc`ndur[ pe un lac, dar c[ el fiind mai greu ca apa, lesne s-ar cufun-da, dac[ n-ar sta pe doi pe=ti foarte mari care-l \in ve=nic ]n spinare.Mun\ii, dealurile =i v[ile s-au f[cut ]n urm[ =i iat[ cum: ]ntr-o vreme,pe=tii, care \in p[m`ntul ]n spinare, ]nfuriindu-se, au ]nceput s[ sezv`rcoleasc[ tare. Atunci p[m`ntul cl[tindu-se =i cutremur`ndu-secumplit, pe unele locuri a cr[pat, form`nd v[ile, iar prin alte locurivalurile apelor l-a ridicat ]n sus, form`ndu-se mun\ii =i dealurile. Totatunci se spune c[ s-ar fi deschis ]n p[m`nt =i izvoarele, care hr[nesccu ap[ r`urile ce curg prin v[i.

Dovada cea mai bun[ ce o are poporul c[ p[m`ntul st[ pe ap[, ec[, cu c`t se sap[ mai jos ]n p[m`nt, cu at`ta se d[ de mai mult[ ap[.

Pricina cutremurului de p[m`nt nu e alta dec`t mi=carea pe=tilor,ce \in p[m`ntul ]n spinare.

P[m`ntul are margini de jur ]mprejur, =i de la marginea lui ]ncolo enumai ap[. Tot pe apa de la marginea p[m`ntului st[ bolta cerului.

LEGENDA P{M~NTULUI +I A MUNCII

Atotputernicul Dumnezeu, dup[ ce a f[cut cerul cel f[r[ de cap[t=i p[m`ntul cel ]nconjurat de ape =i toate c`te sunt ]ntr-]nsele, a f[cut]n urm[ pe om =i a hot[r`t ca el s[ fie st[p`n peste toate f[pturile =iviet[\ile p[m`ntului, apelor =i v[zduhului. De aceea a chemat Dum-nezeu pe toate f[pturile sale ]naintea sa =i le-a spus tuturora ce ]nda-toriri le impune de ]mplinit.

A=a a r`nduit Dumnezeu ca cerul s[ fie pentru respirarea oame-nilor =i a viet[\ilor, =i loc de petrecere pentru zbur[toare, =i ca plan-tele s[ trag[ din el, prin frunze, hran[ trebuincioas[.

Soarelui i-a dat Dumnezeu porunc[, prin razele sale de foc, s[]nc[lzeasc[ aerul, p[m`ntul =i apele =i s[-=i reverse lumina sa asupratuturor f[pturilor dumnezeie=ti, afl[toare sub bolta cerului.

Pe luna cea schimb[toare =i pe stelele cele f[r[ de num[r le-a]ns[rcinat Dumnezeu ca ele s[ fie lumin[toarele nop\ilor, ca viet[\ile


s[lbatice =i fricoase, ie=ind din ascunsele lor vizuini, s[-=i poat[ aflahrana ]n vremea nop\ilor.

M[rilor cele f[r[ de fund =i lin st[t[toare =i apelor celor curg[toarele-a zis Dumnezeu ca ]n ele s[ se ad[posteasc[ fel de fel de pe=ti =iviet[\i, ca ele s[ sting[ setea oamenilor =i a viet[\ilor =i, pe urm[, caprisosul apelor lor s[ se ridice ]n form[ de abur ]n aer =i apoi la vremede trebuin\[ s[ cad[ pe p[m`nt ]n form[ de ploaie =i om[t.

}n urm[ veni =i p[m`ntul la r`nd, ca s[ ieie =i el spre =tiin\[]nd[torirea lui =i Dumnezeu i-a zis:

— Tu, negrule p[m`nt, s[ hr[ne=ti cu ierburile mirositoare =i cupomii cei roditori ce vor r[s[ri din tine =i se vor hr[ni din glia ta,toate viet[\ile, dobitoacele =i pe to\i oamenii lumii!

Auzind p[m`ntul aceast[ porunc[ dumnezeiasc[, s-a cutremuratde fric[, dup[ care cutremur s-a schimbat neteda-i fa\[ ]n mun\i =iv[i =i a zis:

— Doamne, m[ prind s[ hr[nesc, s[ cresc =i s[ ad[postesc toateierburile, pomii, viet[\ile =i dobitoacele lumii, dar nu m[ prind s[hr[nesc sumedenie de om ce va fi cu vremea pe p[m`nt. Nu m[ prinds[ hr[nesc pe om, fiindc[ el, r`nduit de tine st[p`n peste toate de pep[m`nt, nu va voi s[ m[ lucreze =i s[ m[ grijeasc[ =i a=a s[-=i ago-niseasc[ cele de trebuin\[ gurii =i p`ntecelui, ci va a=tepta ca toate s[ ile dau de-a gata, a=a cum s-ar zice, mur[ ]n gur[. De aceea, atotpu-ternice Doamne, nu m[ prind s[-l hr[nesc pe om; f[ bine =i ]nd[tore=tecu aceasta pe luminosul soare, pe bl`nda lun[, pe str[lucitoarele ste-le sau pe ]ntinsele =i nem[rginitele m[ri.

CURCUBEUL — BR~UL ILENEI COS~NZEANA

Se spune c[ era c`ndva o fat[ foarte frumoas[, Ileana Cos`nzeana.Era fiic[ de ]mp[rat. Ea avea un br`u frumos de toate culorile, cucare se ]ncingea toat[ vremea. +i era foarte fudul[. }i p[rea c[ dac[are br`ul acela e cea mai aleas[ de pe p[m`nt =i deaceea nu voia s[vorbeasc[ cu nimeni. Dar avea ea un dr[gu\ fecior de ]mp[rat. +i odat[


a plecat cu d`nsul la p[dure. B[iatul a pus m`na pe brùl fetei. Ea s-asup[rat =i l-a l[sat pe iarb[. Soarele de sus a v[zut aceasta =i s-a g`ndit:„C`t r[u face brùl acesta!“+i c`nd fata a adormit pe iarb[ cu b[iatul,soarele i-a ridicat brùl. S-a trezit fata =i a v[zut, c[ nu i-i brùl =i a]nceput s[ pl`ng[ tare-tare, parc[ ploua din ochii ei frumo=i. A ]nceputs[ plou[ =i din cer. Iar dup[ ploaie, c`nd a ]ncetat s[ pl`ng[ fata,soarele i-a ar[tat brùl =i i-a spus: „Iat[ brùl! Nu-l mai po\i purta, dec`nd a pus pe el m`na feciorul de ]mp[rat“.

+i acum ]n popor se spune =i curcubeu, =i brùl Ilenei Cos`nzeana.

PE+TII CARE SUS|IN P{M~NTUL

P[m`ntul ]l \in ]n spate patru pe=ti uria=i, care sunt pe fundulm[rii.C`nd li-e greu p[m`ntul, atunci schimb[ pe cealalt[ parte =ibat din coad[. Apa, lovit[ de coada pe=tilor, ]mproa=c[ ]n toate p[r\ile=i pic[ la noi ca rou[.

LEGENDA V~NTULUI

Dup[ ce Dumnezeu f[cu p[m`ntul =i-l ]mpodobi cu ape, mun\i,p[duri =i =esuri, f[cu animalele, apoi cre[ pe om =i se g`ndea ce maiare de f[cut, ca opera lui s[ fie des[v`r=it[.

Se cobor] ]ntr-o zi pe p[m`nt, cu nelipsitul Sf`ntul Petru, =i ]ncepus[ cutreiere p[m`ntul ]n lung =i-n lat.

Toate erau frumoase, toate erau m[re\e, dat at`t Dumnezeu, c`t=i Sf`ntul Petru b[gar[ de seam[ c[ le lipse=te ceva.

Apele =edeau ]ncremenite, suprafa\a lor era neted[, parc[ era demarmor[; copacii din p[durile cele neumblate =edeau cu frunzele]mpietrite ca cioplite din piatr[; florile cele minunate erau nemi=cate,cu tulpinile drepte, privind parc[ spre cer. +i ]n toat[ natura era cevamort, care puse pe Sfin\i pe g`nduri.

Atunci Dumnezeu cre[ v`ntul!+i cum era prim[var[, ceva lin =i m`ngìos se porni, mi=c`nd florile


]n st`nga =i ]n dreapta, care vr[jite se plecau ginga=e unele spre al-tele; suprafa\a apelor se ]ncre\i u=or ]n mii de valuri mititele, carelovindu-se de mal scoteau acel murmur, acel plesc[it u=or =i pl[cut;tot v`ntul, strecur`ndu-se printre frunzele nemi=cate ale copacilorm[re\i, produse acel fream[t, acel susur tainic, care-\i face impresiac[ doine=te; aduse de departe, pe aripile lui, ecoul c`ntecelor dep[s[rele minunate, fr`nturi de c`ntece vesele sau de dor.

+i a=a trecu prim[vara =i v`ntul fu un copila= cuminte =i duios,care adia u=or.

+i veni vara. V`ntul mai crescu. Acum ]i pl[cea s[ se ia la ]ntrecerecu razele fierbin\i de soare. C`nd soarele dogorea pe p[m`nt, v`ntulpornea r[coros =i, la adierea lui, totul parc[ prindea pu\in[ via\[!

Dar =i vara trecu. +i o dat[ cu vara, trecur[ =i anii copil[rieiv`ntului. Acum sim\ea mai mult.

+i c`nd v[zu toamna cu m`na-i nimicitoare, care unde se ]ntindea,usca =i scutura, v`ntul se m`nie tare =i ]ncepu s[ sufle mai cu putere.

Nu putea suferi, privind frunzele galbene, florile ofilite, lacurile,care din cauza lipsei de soare nu mai aveau acea lucire argintie, cierau cenu=ii, verzui; c`nd v[zu ploile c[z`nd necurmat, nimicind ul-timele podoabe ale verii, v`ntul ]ncepu a =uiera tainic.

Se strecura trist printre copacii desfrunzi\i, pe suprafa\a apelor, ]nvaluri mari =i repezi, ]mpr[=tia pretutindeni frunzele =i florile ve=tejite,se purta ca un copil, pe care prima durere ]l doboar[.

Dar =i toamna trecu =i dup[ toamn[ veni iarna. O! Iarna-l ]ngrozipe v`nt!

V`ntul, care ]n copil[rie fusese un copil at`t de bl`nd, acum, ]n apatra epoc[ a anului, deveni de nerecunoscut.

}ntr-o diminea\[, scul`ndu-se, v[zu totul acoperit de neaua alb[=i rece.

Se uit[ ]n dreapta, se uit[ ]n st`nga, dar nu recunoscu nimic, dince p`n[ mai ieri fusese prim[var[, var[ =i toamn[. A=a c[ v`ntul secrezu c[ este ]ntr-un loc str[in =i ]ncepu s[ se vaiete, s[ geam[, s[alerge nebun prin p[duri, c`mpii,ora=e, ]ndoind totul ]n cale, spul-


ber`nd z[pada, =uier`nd printre hornuri, zg`l\ìnd u=ile =i ferestrele,strig`nd cu glas t`nguitor florile frumoase, frunzele verzi, p[s[relelevoioase, apele argintii, seninul cerului albastru, razele calde de soare,=i toate celelalte podoabe ale timpului frumos.

+i umbla v`ntul a=a, p`n[ ce ]ntr-o zi dete de o fat[ minunat[, curochia de ghiocei, cu p[rul din raze de soare, cu ochi alba=tri ca cerulde mai.

V`ntul o cunoscu c[ este prim[vara. +i lu`nd-o cu el, se ]ntoar-ser[-mpreun[ ]n locurile p[r[site. +i de bucurie, v`ntul deveni iarbl`nd, m`ngìetor.

LEGENDA CRIV{|ULUI

Criv[\ul ie=i odat[ la plimbare; dar era nebunatec, Doamne fere=te!Pe unde trecea, f[cea o mul\ime de neor`nduieli.

}ntì intr[ ]ntr-o gr[dini\[ =i cum intr[, se apuc[ s[ scuture tran-dafirii cei frumo=i, s[ ofileasc[ florile, s[ fr`ng[ crinii cu dulce miros.Rostogoli pe jos merele, prunele =i rupse ]n dreapta =i ]n st`nga crengilepomilor ]nc[rca\i cu frunze =i cu fructe.

La c`mp f[cu =i mai multe rele. Ici culc[ la p[m`nt grùl =i-i zdro-bi spicele, de-=i risipi toate boabele, colo dobor] cl[ile de f`n =i le lu[v`rtej pe sus. Dar ce e =i mai groaznic, dezr[d[cin[ ]n p[dure c`\ivacopaci b[tr`ni =i-i r[sturn[ cu r[d[cinile ]n sus. Apoi, d`nd peste oturm[ de oi ce p[=tea ]n tihn[, le ]mpr[=tie ]n toate p[r\ile =i le ame\i,]nv`rtindu-le. }n c`teva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oame-nii se jeluir[ de toate relele ce le-a f[cut Criv[\ul pe p[m`nt, numai]ntr-o zi.

— E un v`nt pustiitor, strigar[ unii.— Dac[ va sufla mereu, are s[ ne lase s[raci =i fl[m`nzi! Ne-a

stricat tot!}ndat[ ]mp[ratul v`nturilor chem[ Criv[\ul de fa\[ =i-l ]ntreb[ s[

r[spund[, dac[ e adev[rat zvonul ce se aude ]n lume despre n[z-dr[v[niile lui.


Criv[\ul nu putu s[ zic[ ba, c[ci firea toat[ ]l da de gol. Dar el seap[r[ zic`nd numai:

— Eu, vai de mine, n-am avut de g`nd s[ fac r[u nim[nui; amvrut numai s[ m[ joc cu florile, holdele =i cu oile. Vina e a lor c[ nu=tiu de glum[!

— A=a glum[ trece m[sura, f[tul meu! ]i r[spunse ]mp[ratulv`nturilor. S[ faci r[u altuia, nici ]n glum[ nu este iertat, c[ci, de=i eglum[, nu e bun[! Ca s[ te ]nve\i minte, eu nu \i-oi mai da drumulvara. Numai iarna vei ie=i de la ]nchisoare. Atunci ai s[ te po\i juca cughea\a =i cu z[pada, c[ci lor n-ai ce stric[ciuni s[ le faci.

De atunci, Criv[\ul nu mai sufl[ dec`t iarna, pe p[m`ntul ]n\epenitde ger, b[tut de viscol =i ]n[bu=it sub troiene de z[pad[. Dup[ d`nsulalearg[ lupii url`nd =i zboar[ corbii fl[m`nzi.

El vine la noi dinspre miaz[noapte =i r[s[rit, trec`nd peste c`mpuripustii =i peste m[ri furtunoase.

OM{TUL +I NOURII CU FULGERELE

A fost o femeie =i avea dou[ fete. }ntr-o zi s-au a=ternut fetele pef`nt`n[ =i s-au pus la tors; da fata cea mai mare a sc[pat, nu =tiucum, ghemul ]n f`nt`n[. C`nd a venit acas[, m[-sa a ]nceput a o oc[r],ca s[ mearg[ numaidec`t s[ caute ghemul, c[ de nu, o bate; ea a luat=i s-a dus. A intrat ]n f`nt`n[, acolo a dat de un c`mp cu flori. Florileacelea au vorbit la d`nsa:

— Ia =i tu, fat[, c`teva flori, c[ suntem frumoase.Ea a luat.S-a mai dus =i a ajuns la un cuptor cu p`ine. Pitarul i-a zis:— Ia o p`ine =i jum[tate, s[ ai pe drum!A ajuns la baba Dochia:— Ce-ai venit, fat[?— Am venit s[-mi caut ghemul!— Ghemul este la mine, eu \i-l voi da, dar =i tu s[-mi faci o trea-

b[; na-\i pernele acestea s[ mi le scuturi.


+i i-a dat dou[sprezece perne. Ea a scuturat pernele, da aceleaerau cele dou[sprezece cojoace ale ei. C`nd le-a scuturat, s-a f[cutun om[t =i a venit un v`nt mare, a luat om[tul =i l-a dus prin lume.

Dochia i-a dat ghemul =i c`nd a ie=it ea de-acolo, la poart[ a venitiar v`ntul =i a suflat-o toat[ cu straie de aur; una peste alta =edeau ped`nsa.

Ea a mers acas[, =i m[-sa c`nd a ]nceput a o dezbr[ca, era numaisalbe de aur.

A luat =i s-a dus =i cea mai mic[ la f`nt`n[ =i a sc[pat =i ea ghemul=i s-a dus s[-l caute. A g[sit =i ea c`mpul =i a rupt singur[ flori. Peurm[ a ajuns la cuptor, dar acolo erau numai pietre.

— Ia o piatr[ =i jum[tate, i-a zis pietrarul.A ajuns la Dochia =i ea i-a zis:— Eu \i-oi da ghemul, dar ia =i-mi scutur[ \olurile acestea.+i i-a dat ni=te l[icere.Cum le scutura, ie=ea a\a =i a venit un v`nt =i a dus-o. |olurile

acele erau nourii, da din a\a ceea se f[ceau fulgerele.Pe urm[ ea s-a dus acas[ =i c`nd a ie=it ]n poart[, v`ntul a suflat-o

=i a ]mbr[cat-o toat[ ]n fier =i smoal[.— Vezi c[ tu nu e=ti cu noroc ca astalalt[, i-a zis m[-sa.+i a doua zi a murit.

FEBRUARIE ARE DOU{ZECI +I NOU{ DE ZILE

Odat[ Sf`ntul Casian, cel ce-=i are hramul la dou[zeci =i nou[ feb-ruarie ]n anii bisec\i, s-a dus la Dumnezeu =i a ]nceput s[ se pl`ng[ziditorului, c[ oamenii nu-l cinstesc =i pe d`nsul, cum cinstesc peceilal\i sfin\i.

Dumnezeu ]l ]ntreb[ ]ns[:— Ai f[cut vreo fapt[ bun[ ]n lumea aceasta? Ceilal\i sfin\i au

f[cut multe fapte bune =i de aceea au c`te o zi de \inere.Nesf`r=indi-=i ]nc[ vorba, iat[ c[ vine acolo Sf`ntul Nicolai, ud

leoarc[.


— Sfinte Nicolai, ]l ]ntreab[ Dumnezeu, ce e=ti ud?— Uite de ce, r[spunse sf`ntul, din pricina v`ntului mare, era gata-

gata s[ se ]nece o corabie; cum am v[zut-o, m-am aruncat ]n ap[ =iam sc[pat-o de primejdie, iar pe oamenii ei, de la moarte.

Atunci Dumnezeu se ]ntoarse c[tre Sf`ntu Casian =i ]i zise:— Auzi cum fac fapte bune cei ce au \inere? Fugi de-aici =i la fiecare

patru ani s[ vii =i tu o dat[.+i de-atunci luna februarie are c`te dou[zeci =i nou[ de zile la

fiecare patru ani o dat[.

M{R|I+ORUL

Demult, prea demult, c`nd soarele cu m`ndru chip de t`n[r coborala hor[-n sat, la vreo s[rb[toare mare printre fete =i fl[c[i, l-a p`nditun zmeu pr[dalnic =i, r[pindu-l dintre oameni, l-a ]nchis ]n grea tem-ni\[, z[brelit[, ferecat[. Lumea toat[ se-ntristase; p[s[ri ]n p[dureamut[ ]=i uitaser[ ciripitul; murmurul izvoarelor, c`ntecul fecioarelor,r`setul copiilor se topir[-n jale mare. Nimeni nu-ndr[znea s[-nfruntezmeul groaznic =i-nr[it.

Ci r[bdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic =i a por-nit s[ salveze soarele pentru lume =i p[m`nt din temni\a zmeului,r[ului, hainului. +i l-au petrecut s[racii p[m`ntenii-ndurera\ii: ta\ii,mamele, surorile, prietenii =i fra\ii =i i-au dat puterea lor, s[-l ajute-ndrumul greu. A mers vara, toamna-ntreag[, iarna aspr[ a tot mers,p`n[ ce g[si castelul groaznicului zmeu.

Pornir[ lupt[ cr`ncen[ pe via\[ =i pe moarte ]ntre ei. Se izbeau cunecru\are, ]mpr[=tiind sudori =i s`nge prin z[pada cristalin[. Tare erazmeul, tare se \inea =i voinicul. Plini de r[ni le erau piepturile, bra\ele=i umerii. P`n-la urm[ tot voinicul mai voinic se dovedi, =i hainul zmeu]n moarte se topi, se pr[bu=i. Sf[r`m`nd pere\ii negri ai temni\ei fe-recate, ]l eliber[ pe m`ndrul soare =i-l s[lt[ pe cer curat. A re]nviatnatura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns s[ vad[ prim[vara.S`ngele din r[ni ]n picuri i s-a scurs cald ]n z[pad[. +i, topindu-se


z[pada, albe flori ]n loc r[s[reau, se trezeau din amor\ire. Ging[=ia-=icl[tinar[ ]n petale ghioceii, vestitorii prim[verii. Cel mai de pe urm[picur de putere =i de s`nge din al t`n[rului bra\ s-a prelins ]n lunamartie-n cea dint`i zi.

+i-a ]nchis ochii t`n[rul. Dar de atunci fetele, ]n amintirea fapteilui de voinicie, ]mpletesc doi ciucura=i: unul alb =i altul ro=u —m[r\i=ori de prim[var[ — =i ]i d[ruiesc fl[c[ilor pe care-i ]ndr[gesc.Acel ro=u ]nseamn[ dragoste pentru tot ce e frumos, e culoareas`ngelui voinicului ne]nfricat, care s-a luptat cu zmeul, soarele ni l-asalvat. Acel alb simbolizeaz[ fericirea, s[n[tatea, cur[\enia de ghio-cel ginga= =i fraged — prima floare-n prim[var[..

LUNA LUI MARTIE

Era pe timpuri un om s[rac, lipit p[m`ntului. Dar era pe c`ndoamenii nici nu auziser[ de chibrituri =i p[strau j[ratic ]n cenu=[. Nu=tiu cum se f[cuse, c[ i se stinse omului nostru j[raticul =i intr[ ]nnevoie. Ce s[ fac[ el? S-a pornit la frate-s[u, care era mai bogat. S-adus s[-i cear[ c`\iva t[ciuni. Acela, ]ns[, l-a alungat. S[racul tr[ia lamarginea unei p[duri. +i iat[ c[ z[re=te deodat[ un focu=or printrecopaci. Zice: „Ia s[ m[ duc ]ntr-acolo“. Vine. +i ce vede? }n jurul fo-cului aceluia =edeau doisprezece in=i zdraveni =i frumo=i, unii maitineri, al\ii mai nin=i la plete. Acelea erau lunile anului toate. Se uitar[to\i la omul s[rman, p`n[ ce unul zise:

— Cine e=ti, omule, =i ce v`nt te-a adus pe aici?— Iaca veneam din sat, de la frate-meu, c-am fost la el dup[ foc.

Mi s-a stins jarul ]n sob[ =i-mi ]nghea\[ copila=ii de frig... Nu mi-\iface un bine s[...

— |i-om face, da ia s[ ne spui tu, care lun[ e mai bun[?— P[i... Martie-i mai bun[, s[ nu v[ fie cu sup[rare, c[ vine

prim[vara, dau ]n muguri copacii, totul ]nvie, iese lumea la arat. +idac[ semeni la vreme, ai =i p`inic[, ai =i tot.

— Scoal[, Martie, =i d[-i omului ni=te j[ratic.


Se scoal[ un t`n[r ]nalt =i frumos =i-i toarn[ un pumn de j[ratic ]npoala sumanului =i-i zice:

— Cu unul s[ aprinzi focul ]n sob[, dar ceilal\i s[-i ]mpr[=tii prinpodul casei, prin ograd[, prin cas[, prin grajd.

A mul\umit omul =i s-a dus. Ajuns acas[, face ]ntocmai cum i-a spusMartie =i ce s[ vezi? Minune nu altceva! A aruncat un t[ciune ]n pod —s-a umplut podul cu grù. A aruncat unul ]n grajd — s-a umplut grajdulcu vite. A aruncat unul pe mas[ — s-a f[cut o gr[mad[ de galbeni...

E-e-e-ei! C`nd a v[zut fratele cel bogat a=a minune, face:— De unde, m[i! De unde ai c[p[tat at`ta bog[\ie?!Omul ia =i-i poveste=te de-am[nuntul toat[ t[r[=enia. At`ta i-a tre-

buit bogatului =i — tiva la p[dure! Vede focul, vede cei doisprezecein=i. Se apropie.

— Bun[ sara!— Bun[ sara! Da ce nevoie te-a scos din cas[ pe o vreme ca asta?— Da iaca... Am nevoie de ni=te c[rbuna=i, c[ mi s-a stins focul ]n

vatr[...— Hai \ine poala, s[-\i d[m t[ciuni. S[-i ]mpt[=tii prin toate co\urile

ogr[zii, prin cas[, prin pod, prin livad[..I-a dat Martie j[ratic =i pleac[ bogatul bucuros acas[, ]mpr[=tie

t[ciunii peste tot =i, c`nd s-a aprins toat[ casa, grajdurile, copacii, n-aputut scoate nimic din gura focului..

De atunci se zice, c[ luna lui Martie ]i luna celor iubitori de munc[,cinsti\i =i harnici...

ZILELE DOCHIEI

Cic[ traia odat[ o bab[, care avea oi =i capre multe. Cu ele sem`ngìa, cu ele se hr[nea. Dar rea =i haps`n[ ca d`nsa nu mai v[zup[m`ntul de c`nd ]i el. Iat[ c[ trecu luna lui Faur =i veni M[r\i=or.Dochia nu-=i afla loc, ]i ardeau c[lcìele de dorin\[ s[ plece cu oile lamunte. A luat =i s-a pornit: „B`r, oi\[, \a, c[pri\[!“ La o poal[ de munte]i ie=i ]n cale V`ntul de prim[var[ =i-i spuse:


— Devreme, Dochio, devreme! Are s[ te ]nghe\e M[r\i=or!— S[-\i tac[ gura! Nu m[ tem de M[r\i=or, c[-l fac un ghemu=or.Bine. Merge baba cu turma. Ajunge-n inima mun\ilor. Da M[r\i=or

din urm[. +i c`nd d[ o ploi\[ bunicic[, i se ]ngreleaz[ cojocul deasu-pra =i Dochia ce s[ fac[? Hai s[-l arunce, c[ mai avea vreo unsprezece.+i ploicica cea c[ldu\[ \inu mult. Baba a aruncat toate cojoacele. AcumM[r\i=or slobozi un ]nghe\, de a ]n\epenit apa ]n iazuri =i mustul ]ncopaci. Baba, ud[ p`n[ la piele, a ]nghe\at cu turm[ cu tot. +i deatunci primele dou[sprezece zile ale lui martie se numesc ]n popor„zilele Dochiei“.

STELE LOGOSTELE

Departe, la r[s[ritul soarelui, au loca=ul Sf`nta Luni =i Sf`nta Vi-neri, la asfin\itul soarelui, Sf`nta Mar\i =i Sf`nta Miercuri, iar lamiaz[zi, Sf`nta Joi =i Sf`nta Duminic[. Iar la miaz[noapte, locuie=tesingur[, f[r[ soa\[, S`mb[ta =i ea nu-i sf`nt[, ca tovar[=ele ei =i estr[in[ ]ntre ele, c[ci toate celelalte sunt surori.

+i e greu s[ g[se=ti loca=urile sfintelor babe; =i rar s-a ]nt`mplats-ajung[ pe la ele vreun F[t-Frumos cu stea ]n frunte.

Dar cic[ toate =ase, afar[ de S`mb[t[, au c`te o stea ]n cer =i steauafiec[reia st[ tocmai deasupra loca=ului. Dar cine s[ =tie care li-e steaua!C[ dac[ le-ai =ti-o, te-ai duce tot cu ochii la ea =i ai nimeri la loca=ulsfintei.

Din vreme ]n vreme, c`nd vrea Dumnezeu s[ mai pedepseasc[lumea, atunci arat[ ori o stea ori alta, dintre cele =ase stele ale sfinte-lor babe, c[ vezi, babele =tiu g`ndul lui Dumnezeu =i cam au sufletbun, dau de =tire cre=tinilor.

+i nu s-arat[ oricare din ele, ci numai una.C`nd e s[ fie cutremur de lume, ruptur[ de p[m`nt =i scufundare

de mun\i, s-arat[ stea galben[ =i asta e a Sfintei Luni; la holer[ =iboale s-arat[ steaua Sfintei Mar\i; la v[rsare de s`nge =i la cumplire


de r[zboaie s-arat[ steaua Sfintei Miercuri. Steaua Sfintei Joi s-arat[c`nd e s[ fie potop =i ploaie cu tr[znete; a Sfintei Vineri, c`nd o s[ fie]nmul\ire de fiare s[lbatice, c`t s[ intre prin sate, iar a Sfintei Duminicis-arat[ la foamete.

+i cic[ mai e =i a =aptea stea, care ar fi fost s[ fie a S`mbetei, dara r[mas s[ fie a Maicii Domnului. +i c`nd se va ar[ta steaua asta, vafi sf`r=itul lumii. +i aceste =apte stele poart[ crugul cerului =i se nu-mesc stele logostele.

ST~LPII P{M~NTULUI

Dintru ]nceput, p[m`ntul nu era ]mp[nat cu tot felul de dealuri =imun\i ca-n ziua de ast[zi, nici nu avea at`tea v[i =i v[g[une, c`te areacuma; ci el era neted ca fa\a mesei, adic[ numai un =es, ]ncotro te]nturnai =i te uitai cu ochii. +i acest =es foarte ]ntins plutea pe deasu-pra apei, care se afl[ dedesuptul p[m`ntului, ]ntocmai dup[ cumplute=te o sc`ndur[ pe un lac. Iar apa plutea, dup[ cum plute=te ea =iacuma ]n v[zduh =i v[zduhul, la r`ndul lui, sta ]n puterea lui Dum-nezeu, cum st[ =i-n timpul de fa\[.

V[z`nd ]ns[ Dumnezeu de la un timp c[ p[m`ntul e cu mult maigreu dec`t apa pe care plute=te =i c[ ]ntr-o bun[ diminea\[ foartelesne ar putea s[ se pr[bu=easc[ =i s[ se cufunde ]n ad`ncurile aces-teia, a f[cut patru st`lpi sau furci de foc =i cu st`lpii sau furcile aces-tea l-a sprijinit apoi pe dedesupt, ca s[ nu se pr[bu=easc[.

Necuratul ]ns[, care a voit s[-l ]ncerce =i s[-l piard[ pre Dumnezeu,c`nd a f[cut acesta p[m`ntul, =i care, neput`ndu-l atunci ]neca, c[utanecontenit cum s-ar putea ]n alt chip oarecare m`ntui de d`nsul,v[z`ndu-l c[ a sprijinit p[m`ntul, s-a f[cut foc =i par[ de m`nie =i peloc s-a =i apucat s[ road[ st`lpii sau furcile p[m`ntului, anume caacesta s[ nu poat[ pluti mai mult, ci s[ se pr[bu=easc[ =i s[ se cu-funde ]n ap[ =i, dimpreun[ cu d`nsul, s[ se pr[bu=easc[ nu numailumea, ci =i Dumnezeu care a f[cut-o.

Dar degeaba i-a fost toat[ munca, c[ci pe c`nd ispr[vea un st`lp


sau o furc[ de ros, da fuga la alta =i p`n[ s-o road[ pe aceea, cearoas[ cre=tea iar[=i la loc. +i a=a roade el necontenit =i ast[zi, de colop`n[ colo, far[ de nici un folos.

La Pa=ti ]ns[, c`nd vede ou[ ro=ii la cre=tini, se proste=te =i maitare. Atunci ]=i pierde tot cump[tul.

Iar c`nd ispr[ve=te c`te-o furc[ de-a p[m`ntului de ros, atunci totp[m`ntul se cutremur[.

Dar aceea ce n-a putut face Necuratul, duce-s-ar pe pustii, au f[cutpe=tii p[m`ntului. Adic[ ace=tia au ros unul dintre cei patru st`lpi.De aceea zic o seam[ de oameni c[ p[m`ntul nu st[ pe patru, ci nu-mai pe trei st`lpi.

C`nd a picat st`lpul acela, atunci s-a pr[bu=it =i s-a cufundat obucat[ de p[m`nt ]n ap[ =i de atunci s-a f[cut ]n partea aceea o marefoarte mare, care st[ =i ast[zi.

Fiind ]ns[ p[m`ntul foarte greu, capetele de deasupra ale st`lpilor,care au r[mas nero=i, au intrat ]n p[m`nt =i au ]mpins coaja acestuia]n sus, =i a=a s-au f[cut apoi dealurile =i mun\ii.

C`nd m[n`nc[ oamenii de frupt ]n zile de post, atunci pe=tiip[m`ntului se sup[r[ pe d`n=ii =i de aceea se apuc[ ei =i-n timpul defa\[ de ros st`lpii p[m`ntului, care ]nseamn[ cele patru posturi depeste an, d`ndu-le prin aceasta de cunoscut, c[ posturile sunt r`nduitede Dumnezeu, ca ei s[ le posteasc[, nu ]ns[ s[ se-nfrupte sau chiar s[m[n`nce de frupt ]n decursul lor. Iar c`nd prind pe=tii a roade la st`lpiip[m`ntului, atunci p[m`ntul se cutremur[ =i se mi=c[. }ns[ el nu semi=c[, nici nu se zdruncin[ pretutindeni, ci numai ]n acea parte undest[ pe st`lpi, adic[ la mun\i.

O seam[ de oameni ]ns[ cred =i spun c[ fiind lumea de un timp]ncoace foarte stricat[ =i p[c[toas[, m`nc`nd de frupt nu numaimiercurea =i vinerea de peste an, ci mai peste tot anul, de aceea =ipe=tii p[m`ntului au mai ros ]nc[ doi st`lpi, =i acuma st[ p[m`ntulnumai pe un singur st`lp, pentru c[ cei mai mul\i oameni postescnumai postul cel mare. Iar c`nd nu vor posti nici acest post, atunciare s[ se piard[ lumea.


SF~R+ITUL P{M~NTULUI

Soarele e pus de Dumnezeu s[ lumineze p[m`ntul, dar el, ]ngrozitde r[ut[\ile c`te le vede pe p[m`nt =i s[tul de acela=i drum ve=nic,vrea s[ fug[ =i s[ scape de vederea p[m`ntului. A=a, cum umbl[ elde-a curmezi=ul peste p[m`nt, de la r[s[rit spre asfin\it, ]=i tot schimb[drumul =i fuge cu r[s[rirea c`nd spre miaz[zi, c`nd spre miaz[-noapte, cu g`nd c[ va putea ajunge odat[ s[ fac[ sf`r=it p[m`ntului=i el s[ stea s[ se odihneasc[ pe cer =i s[ nu mai aib[ de ]nconjuratp[m`ntul. Iar sf`r=itul p[m`ntului va fi atunci c`nd soarele va ajunges[ r[sar[ de la asfin\it =i s[ asfin\esc[ la r[s[rit, adic[ tocmai inversde cum e ast[zi.

Dar Dumnezeu nu voie=te lucrul acesta, =i de aceea a pus str[jerla miaz[noapte pe S`n-Nicoar[, =i la miaz[zi pe S`n-Toader ca s[ \iecalea soarelui =i s[-l abat[ din cale.

+i cic[ prim[vara ajunge soarele ]n fuga lui pe la S`n-Toader, =iatunci ia cu el nou[ babe rele =i aduce ploi =i ninsori =i pr[p[denie devreme rea, c[ doar[-doar[ va sc[pa nev[zut de S`n-Toader pe o vremeca aceea. +i mai-mai s[-l scape S`n-Toader, c[ci soarele apuc[ s[ fug[]nainte; dar atunci S`n-Toader, cu nou[ cai ai s[i, se ia dup[ soare =i-lfug[re=te =i alearg[ s[-l prind[. +i fuge dup[ soare treisprezeces[pt[m`ni =i abia ]l ajunge acolo departe-departe spre miaz[zi. +i cum]l ajunge, ]l =i ]ntoarce de la miaz[zi la r[s[rit.

+i se ]ntoarce soarele =i merge-merge spre r[s[rit, dar c`nd ajungela locul lui cel or`nduit de Dumnezeu, nu se ast`mp[r[, ci fuge ]naintespre miaz[noapte, c[ doar[ va putea fugi de pe cealalt[ parte. +i atunci]i iese ]n cale S`n-Nicoar[ =i-l prinde =i-l trimite ]nd[r[t. +i soareleiar[=i face ce a f[cut, =i tot a=a o p[\e=te ]ntruna cu S`n-Toader =i cuS`n-Nicoar[.

Dar odat[ =i odat[ tot o s[ scape el de p[zitorii lui; dac[ nu deS`n-Toader, dar de S`n-Nicoar[ tot o s[ scape, c[ S`n-Toader e t`n[r=i are cai; dar S`n-Nicoar[ n-are cai =i e b[tr`n.


SF~R+ITUL LUMII +I ANII DIAVOLULUI

C`nd a f[cut lumea, Dumnezeu a spus diavolului ca s[ fac[ elp[m`ntul =i casa, c[ci Dumnezeu va face pe om, =i pentru lucrul lui,]l va pune ]n scaun. Dar cum nu s-a putut s[ fie dec`t un tat[ la copii,tot astfel nu s-a putut s[ fie dec`t un Dumnezeu pe lume.

Diavolul, de ciud[ c[ nu l-a pus ]mp[rat, a f[cut o f`nt`n[ ca s[-l]nchid[ pe Domnul Cristos, c`nd va veni; c[ci el vroia s[ fie singur pelume st[p`nitor, nu-i era destul c[ lua =i pe vinova\i =i pe cei nevinova\i=i-i muncea ]n iad, c[ amu nu mai ]nc[peau. C`nd s-a cobor`t Dom-nul Cristos ]n iad, el i-a zis s[ intre ]n f`nt`n[. Dumnezeu a suflat =il-a ]nchis. Diavolul a ]nceput a r[cni:

— Tu m-ai ]nchis aicea, eu n-am parte la jum[tate de ]mp[r[\ie pelume ca =i tine?

— Vei avea, zice Dumnezeu, dar[ tocmai la sf`r=itul lumii; atuncitreizeci de ani ]ntregi ai s[ fii numai tu st[p`n.

+-a deschis Dumnezeu iadul =i au ie=it la suflete =apte zile =i =aptenop\i necontenit, p`n[ s-a de=ertat. +i amu-i iadul gol. El s-a m`niat=-a ]nceput a striga:

— Cum, cei buni \i i-ai luat to\i \ie =i mie ai s[-mi la=i numai calicii?— N-ai grij[, a zis Dumnezeu, c[ to\i cei mari, to\i vornicii =i

bog[ta=ii au s[ fie ai t[i =i cei s[raci ai mei! (c[ vornicii ]n=al[ =i boga\iisunt fudui =i nemilostivi.)

P~N{ C~ND VA TR{I LUMEA

Necuratul, care =i ]n ziua de azi e ]nvr[jbit cu Dumnezeu, f[c[torulcerului =i al p[m`ntului, vr`nd s[ pr[p[deasc[ p[m`ntul, adic[ peoamenii cre=tini, s-a rezemat odat[ pe coasta p[m`ntului =i a vrut s[-lr[stoarne ]n mare. }ngerii Domnului, b[g`nd de seam[ ce g`nduriare, au proptit p[m`ntul cu aripile lor puternice, a=a ]nc`t, ori=ic`t s-anec[jit Necuratul cu slugile lui nemernice, nici un r[u nu a pututface, dec`t c[ l-a scuturat de vreo c`teva ori. Oamenii, v[z`ndu-se]n primejdie de moarte, au rugat pe Dumnezeu ca s[-i scape de m`nia


Necuratului. Dumnezeu, c[ruia i-a fost mil[ de oameni, le-a f[g[duitc[ le va sta ]n ajutor, dac[ vor posti trei posturi. Oamenii s-au ]nvoit.Le-a mai spus Dumnezeu, c[ cu c`t oamenii vor \ine mai pu\ine pos-turi, cu at`t =i spijinul va fi mai slab.

F[c`ndu-se leg[tur[ ]ntre Dumnezeu =i cre=tini =i anume caDumnezeu s[ le pun[ patru str[ji la patru cornuri ale p[m`ntului, iarcre=tinii s[ \in[ ]n schimb patru posturi, ]n care s[ nu m[n`nce dec`tm`nc[ruri de post, Dumnezeu se \inu de f[g[duial[ =i a pus patruserafimi cu s[bii de foc, ]narma\i cu arme puternice =i ]mbr[ca\i cuhaine, pe care focul nu le arde =i glon\ul nu le cuprinde.

Necuratul, v[z`nd leg[tura f[cut[ ]ntre Dumnezeu =i oameni, s-am`niat a=a de r[u, de numai foc =i pucioas[ a scuipat =i a=a ]ntr-om`nie s-a aruncat asupra str[jilor p[m`ntului, cu g`nd ca s[-i omoare=i p[m`ntul s[-l cufunde ]n fundul m[rii. Arunc`ndu-se asupra str[jilor,acestea, cu ajutorul armelor =i al lui Dumnezeu, au ]nvins pe Necu-ratul =i, prinz`ndu-l de br`u, l-au tr`ntit a=a de tare, de a intrat p`n[]n fundul p[m`ntului, unde e =i azi.

De atunci, de c`te ori ]=i aduce Necuratul aminte de oamenii depe p[m`nt, ]ncearc[ s[ ias[ deasupra, dar neput`nd de armele str[jilor,se zv`rcole=te de se scutur[ tot p[m`ntul, iar de m`nie scuip[ numaifoc, care de multe ori ajunge p`n[ la fa\a p[m`ntului.

Cre=tinii ]ns[, de c`nd au cele patru straji, tr[iesc odihni\i, nefiin-du-le team[ c[ se va pr[p[di p[m`ntul. Aceasta a=a va fi mereu, c`ttimp oamenii vor \ine posturile; c`nd ]ns[ oamenii ]=i vor uita f[g[duialaf[cut[ lui Dumnezeu =i ]=i vor l[sa legea, nici p[m`ntul nu va mai fip[zit, ci va fi l[sat ]n voia Necuratului, care apoi de bun[ seam[ vapr[p[di lumea, r[sturn`nd-o ]n marea cea f[r[ fund =i f[r[ margini.

ANTICRIST

}ntr-un ostrov de mare, =tie Dumnezeu ]n care parte a lumii va fi=i acela, tr[ie=te o fat[ de jidov care e ]mpov[rat[ =i ]n toate zilelea=teapt[ s[ nasc[, dar nu poate. De c`nd petrece ea acolo nu se =tie,


=i cauza pentru ce nu poate na=te este c[ e legat[ peste poale cu cer-curi de fier =i numai atunci va putea na=te, c`nd va fi aproape pieirealumii, iar atunci va na=te pe Anticrist.

Anticrist va cre=te ca din poveste, ]ntr-o zi ca ]n dou[ =i ]n dou[ ca]n nou[, =i c`nd va fi june, va face minuni. Dumnezeu va astupa atuncitoate izvoarele, r`urile vor seca, a=a c`t nu vor avea oamenii ap[ s[beie. Anticrist va da cu toiagul ]n piatr[ =i va curge ap[, =i va strigape oameni s[ beie; c`\i vor alerga la el =i vor bea, to\i vor fi ai lui,deoarece acea ap[ nu va fi natural[, ci venin.

Atunci se va ar[ta =i Sf`ntul Ilie, care va striga c[tre oameni:— R[bda\i p`n[ la sf`r=it, c[ v[ ve\i m`ntui!Apoi va veni ]n ceat[ cu Anticrist, de c[tre care va fi ]nvins =i omor`t

=i din s`ngele lui se va aprinde p[m`ntul =i va arde de nou[ co\i ]nafunzime.

Dup[ toate acestea, se va ar[ta =i dreptul judec[tor, to\i oameniivor ]nvia =i vor merge la judecat[, acolo vor fi desp[r\i\i ]n dou[ p[r\i,de o parte vor sta drep\ii, de alta p[c[to=ii.

}n urm[ va veni satana cu slugile lui, =i vor lua pe cei p[c[to=i,b[t`ndu-i cu biciurile lor, =i-i va duce p`n[ la un munte ]n care va fi ope=tere, =i ]i va b[ga acolo, apoi va trimite Dumnezeu un v`nt careva sufla toat[ cenu=a de pe p[m`nt =i o va duce ]n u=a acelei pe=tere=i o va astupa. Acolo va fi iadul, iar p[m`ntul va r[m`ne, av`ndculoarea aramei ro=ii.

Drep\ii vor fi adu=i de c[tre ]ngeri iar pe p[m`nt, unde apoi vortr[i ]n vecii vecilor; raiul va fi pe p[m`nt.

SF~R+ITUL P{M~NTULUI

C`nd va fi sf`r=itul p[m`ntului, va veni Anticrist cu un butoi cuvin =i cu un car cu p`ine, iar pe urma lui, un ]nger cu un pahar de vin=i o prescur[. Sf`r=itul p[m`ntului va fi anun\at de Dumnezeu prinsecete mari, =i foamea va cuprinde toat[ lumea. +i bogat, =i s[rac vorsuferi de foame. C`nd o s[ vad[ lumea pe Anticrist cu at`ta vin =i


pìne, fiind a=a de secetoas[, toat[ o s[ se ]ngr[m[deasc[ la el. Cinese duce la Anticrist, r[m`ne ]nsemnat la m`na st`ng[. Care se ducela ]nger, bea paharul jum[tate =i m[n`nc[ prescura jum[tate, se sa-tur[ =i st[ mereu s[tul. +i strig[ mereu ]ngerul la oameni:

„Nu v[ duce\i la acela care are butoiul =i carul cu pìne, ci veni\ila mine, c[ pe to\i v[ voi s[tura. Pe at`t s[-l cunoa=te\i c[ nu-im`ntuitorul vostru, c[ are ghearele ca c`rligele de la c`ntar =i p[rul]n capul lui ca de arici, cu nasul ca ardeiul, iar pe fa\[ are p[r =i isc[litnumele de Anticrist. Cine a m`ncat de la el, ai lui sunt. Anticristst[p`ne=te trei ani de zile; trei ani trec ca trei luni, trei luni ca treis[pt[m`ni, trei s[pt[m`ni ca trei zile, trei zile ca trei ore =i trei ore catrei minute, dup[ care vor bate patru v`nturi din patru p[r\i =i se voralege oamenii buni de cei r[i, cei buni la dreapta, cei r[i la st`nga.Cum se alege grùl de neghin[, a=a o s[ se aleag[ oamenii buni decei r[i. Care a f[cut bine =i e bun ]naintea lui Dumnezeu, va veni uncorb =i-l va lua, cu trup, ]n cer. Se va face cerul ca arama iar p[m`ntulca c[r[mida =i va arde p`n[ la nou[ st`njeni ]n jos. Dup[ asta va da oploaie mare cu v`nt =i va sp[la fa\a p[m`ntului =i se va ridica cenu=a=i se vor rev[rsa dealurile =i va veni alt[ lume la loc“.

87Legendele faunei

LEGENDELE FAUNEI

DUMNEZEU +I DOBITOACELE

La ]nceput, toate dobitoacele erau bl`nde =i ascult[toare.Omul le ocrotea cu mila =i paza lui. Le punea la jug, la car, la plug.}n tot locul =i ]ntotdeauna era st[p`nul lor ocrotitor, dar =i ne]n-

dur[tor.De multe ori le nec[jea =i le trudea, ]nc`t mult[ vreme nu mai

erau bune de nimic.De aceea dobitoacele s-au dus cu jalb[ la Dumnezeu =i l-au rugat

s[ le scape de r[utatea =i nedreptatea omului.Dumnezeu le-a ascultat pl`ngerea =i a f[cut pace ]ntre ele. Pace

dreapt[.}nainte de toate le-a ]ntrebat, dac[ toate voiesc s[ ias[ de sub

st[p`nirea omului. Unele r[spunser[ da, altele, ba. Atunci cheam[Dumnezeu ]naintea sa pe acelea care voiau s[ r[m`n[ =i mai departe]n slujba omului. Pe acestea le puse de-a dreapta lui, iar pe acelea,care nu mai voiau s[ fie supuse ]ngrijirii =i poruncii omului, le trecude-a st`nga.

Dumnezeu sf`ntul, pe acelea care nu mai voir[ s[ r[m`n[ subst[p`nirea omului, le mustr[ =i le ]mpr[=tie prin p[duri ca s[ sehr[neasc[ singure cu ceea ce or afla pe acolo.

De atunci s-au f[cut acestea s[lbatice =i cutreier[ codrii, slabe cavai de ele =i prigonite de to\i.

CUPRINS


Iar pe care se ]nvoir[ s[ fie supuse omului =i r[maser[ iar[ ]nslujba lui, Dumnezeu le binecuv`nt[ =i le dete omului spre folosin\[=i paz[.

Acestea sunt dobitoacele de cas[. Omul e st[p`nul lor, el le folo-se=te, dar le =i grije=te, c[ci ele nu-i sunt numai sarcin[, ci =i adev[rat[binecuv`ntare la cas[.

+OARECII, C~INELE +I LUPUL

C`inele =i lupul sunt neamuri de aproape, cu toate c[ niciodat[n-au dus prietenie bun[ ]ntre d`n=ii, de altfel ca =i neamurile.

Dumnezeu, dup[ ce a f[cut toate viet[\ile, dup[ ce le-a botezat =ile-a dat la fie=tecare treaba care o are, ]ntr-o zi s-a apucat =i-a luat peS`n-Petre =i cu d`nsul, ca doi mo=negi ce erau, au pornit-o prin cealume larg[ =i lat[, s[ vad[ cum tr[iesc oamenii, cum o duc dobitoa-cele =i cum se ]mpac[ unii cu al\ii.

Merg ei mult, c`t merg, peste c`mpuri, peste dealuri, peste v[iad`nci =i mun\i ]nal\i =i de la o vreme dau peste ni=te viet[\i maim[runte ca pumnul, dar pulbere, de multe ce erau. Nu puteau punepiciorul pe p[m`nt, f[r[ ca s[ nu calce pe-o vietate de-acelea.

Preasfin\ii erau stra=nic de osteni\i =i p`n[ la o locuin\[ omeneasc[mai aveau mult de mers. A=a s-au apucat =i s-au culcat sub un bradmare =i stufos, unde nu le era fric[ peste noapte c-a veni vreun ropotde ploaie =i i-a face lioarc[; =i cum s-au culcat, au =i adormit bu=tean.

Da Sf`ntu Petre, de r[coare, se ]nvelise cu cojocul.Dorm ei p`n[-n zori de ziu[ =i c`nd se scoal[ Sf`ntu Petre, cat[

cojocul =i ia-l dac[ ai de unde? Nu-i =i pace bun[. +i nu-i venea lasocoteal[ s[ spun[ lui Dumnezeu de pagub[, dar la urm[ tot i-a spus.Ce-a fost, ce n-a fost, =oarecii i-au m`ncat cojocul.

— Doamne, zise Sf`ntu Petre, afurisite s[ fie viet[\ile astea, c[uit[-te, m[ f[cur[ f[r[ cojoc!

— Bine, gr[i Dumnezeu. Blestemate fie =i s[ r[m`n[ dup[ cumzici tu =i oricine va ucide pe unul dintr-]n=ii, s[ i se ierte un p[cat!

89Legendele faunei

+i s-a bucurat Sf`ntu Petre pentru asta; =i de-atunci a r[mas c[celui care ucide un =oarece, ]i iart[ Dumnezeu un p[cat.

Dup[ ce s-a f[cut ziua bine, au pornit Preasfin\ii s[ dea de-o lo-cuin\[ omeneasc[. +i merg ei =i merg toat[ ziua din nou =i ce doreau,nu mai aflau. Tocmai c`nd soarele se cobor] spre hodin[, v[d unfoc mare ]ntr-o poian[. Acolo era o st`n[ =i ciobanii erau tocmai lamuls oile. Dar c`nd s[ se apropie de st`n[, numai ce sar vreo zecedul[i c`t ur=ii =i ]ncep a se ]nv`rti pe l`ng[ Sf`ntu Petre roat[, decredeai c[-l fac buc[\i-buc[\ele. Sf`ntu Petre se sup[r[ pe cìni amar=i zise:

— Blestemate s[ fie viet[\ile acestea, pentru c[ se dau la om cuat`ta neru=inare.

Dar Dumnezeu nu zise nimic. Ciobanii venir[, ]i ap[rar[ de cìni=i-i poftir[ ]n st`n[; apoi venir[ =i al\ii, d[dur[ bun sosit drume\ilor=i se bucurar[ =i mocanii =i Sfin\ii c[l[tori de aceast[ ]nt`lnire. Dup[ce se osp[tar[ cu poft[, s-au culcat =i au adormit, iar diminea\a, tre-zindu-se Dumnezeu =i Sf`ntu Petre, mul\umir[ ciobanilor de s[la= =id[dur[ s[ plece.

Atunci, ca s[ vede\i dumneavoastr[, oameni buni! Cìnii sar dinnou la Sf`ntu Petre, s[-l fac[ buc[\i =i mai multe nu. Sf`ntu Petre setulbur[ =i ]i zice lui Dumnezeu:

— Doamne, St[p`ne, toate le-ai f[cut cu =artul lor; de ce nu faci=i cìnii ace=tia mai obr[za\i oleac[, mai cumin\i, s[ =tie =i ei ce-i fri-ca de om; nu vezi cum se v`r[ prin toiege, s[ m[ apuce de picioare?

Dar Dumnezeu, z`mbind, ]i r[spunse lui Sf`ntu Petre:— Hai, Petre, c[ pozna= mai e=ti! Dar dac[ i-a= face mai cum zici

tu, cine s[ p[zeasc[ turmele de ho\i? R[spunde!+i Sf`ntu Petre v[z`ndu-se prins cu u=a, repede o =urubi =i zise:— Ei, Doamne! Da ce e nevoie de-at`ta jim[t de dul[i; mai pu\ini

n-or ajunge oare?Iar Dumnezeu a zis =i s-a f[cut pe placul lui Sf`ntu Petre =i o parte

din cìni s-au desp[r\it de al\ii =i-au luat-o la goan[ ]n p[dure.


Iaca, Petre, va fi precum zici tu; de-acum ]nainte, ciobanii vor aveamai pu\ini cìni pe l`ng[ st`n[ =i vor hr[ni mai pu\ini. Cei care s-audesf[cut din ceata de cìni, s[ se cheme de-acum ]ncolo lupi. Aceia,neav`nd cine s[ ]ngrijeasc[ de d`n=ii, s[-=i caute singuri hrana. C`ndn-or afla-o, tu s[ le-o dai, =i cìnii t[i s[ se cheme!

+i de atunci au r[mas lupii, care nu se mai cheam[ cìnii lui S`n-Petre. C`nd nu g[sesc ce s[ m[n`nce, ]ncep s[ urle; atunci se roag[lui Sf`ntu Petre =i Sf`ntu Petre trebuie s[ le trimit[ pe cineva ]nainte,un om, o vit[, ca s[ aib[ lupul ce s[ m[n`nce.

+i tot de atunci a r[mas s[ se fereasc[ omul a lucra ]n s[rb[torilelui Sf`ntu Petre, ca s[ nu fie primejduit de lupi; =i nici s[ umble cupieptene =i nici cuie s[ nu bat[ ]n piele de vit[, nici s[ se leie pe cap]n acele zile de s[rb[toare!

LEGENDA C~INELUI

A fost odat[, demult, demult, un cioban care-=i p[=tea turma luide oi ]ntr-o poian[ frumoas[, din apropierea unei p[duri; iar colomai departe, spre r[s[rit, ]=i avea ciobanul st`na.

Dar tare greu ]i era bietului om s[ umble, c`nd avea nevoie, laagonisita lui... =i =ti\i de ce?

N-apuca s[ se dep[rteze oleac[ =i, c`t ai clipi din ochi, ie=ea dinp[dure na=ul oilor, un lup, care-i h[rt[p[nea pe toat[ ziua c`te-o oaie.C[ n-avea omul pe nimeni altul s[-i fie p[zitor al turmi\ei lui.

Azi a=a, mìne a=a... s-a luat ciobanul de g`nduri, c[ nu putea s[se dedulceasc[ ]n voie din munculi\a lui; iar dac[ se dedulcea, pier-dea oile.

Da asta p`n[ ]ntr-o zi, c`nd uite c[ nimere=te la turm[ un oache=b[tr`n, cu barba alb[ colilie =i p[rul p`n[-n c[lcìe. Ba avea =i ni=techei la brù.

— Bun[ ziua, m[i ciobane.— Mul\umim dumitale. Da ]ncotro?

91Legendele faunei

— P`n[ aici, mo=icule. Rogu-te, fie-\i mil[ =i d[-mi olecu\[ de ca=,c[ sunt c[l[tor =i de foame m[ ab[tui pe-aici. Crede-m[, tat[, c[ defoame nu v[z ]naintea ochilor.

— He, mo=ule, zise ciobanul, \i-a= da cu drag[ inim[, dar nu pot,p[catele mele.

— De ce?— Apoi, cum m[ dep[rtez, vine un lup din p[durea ceea =i-mi

h[rt[p[ne o oaie; ba-mi mursic[ =i din celelalte.— A=a? Apoi du-te f[r[ grij[, dac[ e numai p-at`ta, c[ p[zesc eu

]n locu-\i.— Bine, m[ duc.+i a plecat ciobanul. Dar lupul, atunci at`t i-a fost.C`nd se uit[ unchia=ul, ]l vede venind cu limba scoas[ dinspre

p[dure =i...gadina d[ fuga la turm[...Da atunci ce s[ vezi dumneata?Unchia=ul odat[ scoate din s`n dou[ mere =i le arunc[ ]naintea

lui, a=a c[ se dau de-a dura pe l`ng[ turm[...+-apoi, minune... S-au f[cut din cele dou[ mere dou[ lighioi,

am`ndou[ la fel cu lupul, dar ceva mai mici; lighioi care p`n[ atuncinu mai fuseser[ pe p[m`nt.

+i lighioile acelea, ]n grab[ au ]nceput s[ se certe furc[ cu lupul,s[ latre la el =i ]nainte de a-=i apuca lupul tainul, s[-l goneasc[ sprep[dure.

A=a! +i mo=ul se uit[ cu bucurie la f[pturile zidite de el; iar oi\elep[=teau ]n lini=te.

Atunci sose=te =i ciobanul cu ca=ul =i vede minunea.Pricepe c[ e la mijloc putere dumnezeiasc[; cade ]n genunchi

]naintea unchia=ului =i ]ncepe s[ ]ntrebe:— Doamne, Doamne! Spune-mi! Cine e=ti de-mi f[cu=i at`ta bine?— Eu sunt Petre! +i \i-am f[cut binele [sta, drept r[splat[ c[ ai

avut =i tu inim[ bun[ cu mine.— A=a? gr[ie=te ciobanul =i ]ncepe s[ se ]nchine. Iart[-m[ dar,

Sfinte Petre, c[ n-am =tiut de la ]nceput cu cine gr[iesc.


— Nu-i nimic, omule! Mai bine scoal[ =i ascult[ aci. Vei =ti c[ lighi-oaia aia cea mai h[ido=[ e cìne, iar cealalt[ e c[\ea. Din ele are s[ setrag[ d-aici ]nainte neamul cìnilor, care or ap[ra ]n toat[ vremeaturmele =i toate vitele de lupi.

+i dup[ ce vorbi astea, cìnii se ]ntoarser[ de la p[dure =i ]ncepur[s[ se apropie de om, s[ se milco=easc[, s[ se d[g`r\eze pe l`ng[ el =is[-l ling[ pe haine.

Iar unchia=ul, dup[ ce f[cu c`teva semne spre oi =i spre cìni, semnde binecuv`ntare, ]ncepu s[ se ]ndep[rteze ]ncet, ]ncet, p`n[ pieri]ntr-o lumin[ orbitoare!

— Mare e puterea ta, Doamne! zise iar[=i ciobanul, c`nd mai v[zu=i asta =i iar[=i c[zu ]n genunchi =i mul\umi Sf`ntule\ului.

+i a=a, vezi? Din merele alea se trag cìnii de ast[zi. D-aia cìnelenu e spurcat. El s[racul, e cel mai credincios prieten al omului =i ]n toat[vremea se roag[ a=a Celui de-Sus =i lui Sf`ntu Petre, ziditorul lui:

— Doamne, Doamne! S[ tr[iasc[ st[p`nii mei =i s[ fac[ nou[ fe-ciori; s[ tr[iasc[ apoi =i feciorii, ca s[ ias[ fiecare cu c`te-o ]mbuc[tur[]n m`n[, s[-mi dea, s[ m[ satur =i eu.

Nu zice ca pisica:— Doamne, Doamne! S[ moar[ to\i din cas[; s[ r[m`n[ doar o

bab[ =i s[ fie =i aia oarb[, ca s[-i pot lua eu din m`n[, orice-mbuc[tur[.

LEGENDA LUPILOR

A fost odat[ un om care avea doi copii. Dar el n-avea ce s[ le deade m`ncat, c[ci abia c`=tiga ceva de azi pe mìne.

Odat[ se duse el ]n p[dure =i acolo dete de un om b[tr`n, b[tr`n.Acesta ]l ]ntreb[ unde se duce. El ]i mul\umi =i ]i r[spunse:

— M[ duc s[-mi caut de ale gurii pentru mine =i pentru copii, c[murim de foame.

+i fiindu-i mil[ mo=neagului, care nu era altul dec`t Dumnezeu, ]idete un b[\ =i-i spuse c[ dac[ va da de trei ori cu el de p[m`nt, vaavea tot ce dore=te.

93Legendele faunei

Omul nostru lu[ b[\ul, se duse acas[ =i tr[i c`t[va vreme tare bine.Dar traiul bun ]l f[cu ]ncetul =i ]ng`mfat. El voia s[ fie toat[ lumea

a lui =i to\i ceilal\i oameni s[ moar[. Dumnezeu ]ns[ veni iar ]n chipde mo=neag =i-i lu[ b[\ul cel minunat. Pe copiii lui ]i f[cu lupi.

Cic[ de atunci umbl[ ei tot fl[m`nzi dup[ prad[ =i nu se mul\umescniciodat[ cu c`t au. De aceea sugrum[ turmele =i-s du=manii oame-nilor, cum erau ei odat[, c`nd tr[iau prea bine.

URSUL, VULPEA +I M{GARUL

C`nd a f[cut Dumnezeu p[m`ntul, cu tot ce se vede pe el, se zicec[ animalele nu aveau coad[ =i urechi. Tocmai t`rziu de tot, s-a g`nditDumnezeu s[ le dea aceste podoabe. A=adar, a luat tat[l ceresc r[bojuldobitoacelor =i socotind c`te sunt, a ]nchipuit de fiecare c`te o coad[=i o pereche de urechi, apoi a sunat din corn =i, la porunca sa, s-auadunat toate dobitoacele. Toate, supuse =i bl`nde, st[teau ]nainteaDomnului, a=tept`nd s[ fie ]mpodobite.

Dintre ele s-au g[sit ]ns[ trei, care au voit s[-l p[c[leasc[ pest[p`nul lumii =i acestea au fost: ursul, vulpea =i m[garul.

Cel dint`i, adic[ ursul, nici nu s-a sinchisit de porunca Domnului=i fiindc[ era iarn[, a r[mas ]n b[rlogul s[u. Ceilal\i doi s-au ]nf[\i=at]naintea lui Dumnezeu, dar cu g`ndul c[ vor face ]n a=a fel, ca s[poat[ sc[pa de o asemenea podoab[; c[ci vulpea cum este de =ireat[=i-a zis c[, dac[ va avea coad[ =i urechi, i-ar fi mai greu de gonit,c`nd ar fura ceva, iar m[garul, ]n prostia lui, se v[zuse ]ntr-o oglind[=i i se p[rea c[ este mult mai frumos f[r[ coad[ =i urechi.

De aceea s-au sf[tuit ]ntre ei s[ r[m`n[ mai la urma celorlal\i =i,la sf`r=it, s[ se ascund[ printre cei ]mpodobi\i.

}ncepu dar Dumnezeu s[ cheme c`te una dintre dobitoace =i s[ le]mpodobeasc[ pe fiecare cu coad[ =i urechi. Astfel a mers lucrul lini=tit,p`n[ c`nd nu mai veni nici una ]n fa\a Domnului, dar mai r[m[seser[trei cozi =i trei perechi de urechi. }ntreb[ Domnul pe dobitoace, caredintre ele nu a fost ]n fa\a sa, dar nu r[spunse nici una. Atunci se


m`nie St[p`nitorul =i c[ut`nd printre ele, v[zu pe cei doi furi=a\i ]ntreceilal\i. }i chem[ la sine, cert`ndu-i cum se cuvine; dar mai lipseaunul pe care nu-l g[sea.

Lu`nd Dumnezeu condica cea mare, f[cu apelul =i g[si lips[ deurs. Se m`nie dar =i mai mult; voind a-l pedepsi, zise:

— Fiindc[ voi a\i voit s[ m[ p[c[li\i, voi ad[uga =i partea celuicare lipse=te, tot la podoabele voastre, iar el s[ r[m`n[ ca neto\ii. +icum a zis, a=a a f[cut. A ad[ugat la urechile m[garului ]nc[ o pereche,iar vulpii i-a mai ]n[dit coada pe at`ta =i le-a dat drumul apoi.

De atunci ursul nu are coad[ =i urechi, iar toat[ iarna nu iese dinb`rlog. Tot de atunci =i m[garul, fiindc[ nu s-a mai v[zut ]n oglind[,\ip[ cu hohot, de c`te ori vede c`te un frate de al lui, iar vulpea totde atunci are coada a=a lung[ =i de furat tot nu s-a l[sat.

LEGENDA CERBULUI

Dumnezeu, dup[ ce a f[cut toate animalele =i viet[\ile, a or`nduitapoi fiec[ruia felul de via\[ =i locul unde s[-=i duc[ traiul.

A r`nduit ca pe=tii s[ tr[iasc[ ]n ape, p[s[rile s[ zboare prin aer;=erpii =i alte jivine — ]n p[m`nt; ur=ii, lupii, cerbii =i c[prioarele —]n p[duri =i a=a a dat fiec[ruia locul de trai =i felul de via\[.

Dintre toate animalele care tr[iesc ]n p[dure, cerbul, mai m`ndru=i mai ]ncrezut ]n el, ceru s[ fie mai-marele p[durilor =i mun\ilor.

Dumnezeu primi s[ ]mplineasc[ dorin\a cerbului, dar ]i puse o sin-gur[ condi\ie =i anume:

— E sigur c[ va putea s[ dob`ndeasc[ ascultarea celorlalte dobi-toace?!...

Cerbul, m`ndru, f[g[dui c[ da, el se simte ]n stare s[ se fac[ as-cultat =i iubit de supu=ii s[i.

Dumnezeu, v[z`nd a=a, a dat binecuv`ntarea cerbului =i-l trimises[-=i ]mplineasc[ obliga\ia.

Cerbul, plin de recuno=tin\[, mul\umi lui Dumnezeu, =i-i mai ceruceva ]nainte de plecare, cam cu sfial[ ce-i drept, dar ceru.

95Legendele faunei

— Doamne, ca s[ fiu cunoscut de supu=ii mei, d[-mi un semn dup[care s[ m[ deosebesc de to\i =i s[ fiu v[zut de la dep[rtare!...

— S[-\i vopsesc blana ]n ro=u?... propuse Atot=tiutorul, cerbului.— Nu, Doamne, a= vrea ceva mai frumos.— Atunci s[ te fac b[l\at cu alb =i negru.— Bunule P[rinte, s[-mi fie cu iertare, dar drept s[ spun, nu prea

mi-ar conveni.—Ai, ce vrei?! zise Dumnezeu pu\in cam sup[rat, v[z`nd c[ cer-

bul e nemul\umit.— Doamne, eu cred c[ mi-ar sta bine cu o coroan[ mare pe cap,

a=a cum se cuvine unei c[petenii peste p[durile mun\ilor.— Bine, cerbule, fie precum \i-e voia. Fiindc[ \ie nu \i-am dat

coarne, cum am dat boilor =i altor f[pturi ale mele, iat[ te binecuv`ntezs[ por\i pe cap dou[ crengi verzi, frumoase =i r[muroase, de stejar,care s[-\i stea falnice ca dou[ pompoane.

+i zic`nd a=a, ]nfipse ]n capul cerbului dou[ crengi verzi de stejar.Cerbul mul\umi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat =i m[rirea

]n care l-a blagoslovit =i plec[ s[ st[p`neasc[ p[durile.}n clipa c`nd cerbul ]=i lu[ r[mas-bun de la F[c[torul lumii, aces-

ta ]i aminti s[ nu-=i uite f[g[duiala.+i plec`nd cerbul la datoria lui, ]nt[ri din nou f[g[duiala ce f[cuse

lui Dumnezeu, c[ va =ti s[ fie la ]n[l\imea misiunii ce i s-a ]ncredin\at.Dumnezeu, care =tia tot ce are s[ se ]nt`mple, urm[rea cu privirine]ncrez[toare cum falnicul cerb o lu[ la goan[ spre ]mp[r[\ia tai-nic[ a p[durilor.

Cum ajunse la marginea p[durii, scoase cerbul un strig[t puter-nic, ca s[ adune animalele care trebuiau acum s[-i dea ascultare lui,noul voievod al brazilor.

C[prioarele, caprele, viezurii, vulpile, ]ncepur[ chiar s[ se adune,pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit s[ le fieacum st[p`n.

Un lup fl[m`nd nu voia ]ns[ s[ bage ]n seam[ cele ce spunea cer-bul =i ]n fug[ se ]ndrept[ c[tre o st`n[ din apropiere, pentru a-=i facerost de ceva de ale gurii.


Cerbul, se ]n\elege, c[ut[ s[ impun[ ascultare lupului, dar lupul,dispre\iundu-l, ]i ar[t[ ni=te col\i, ]nc`t a ]nfiorat de spaim[ pe celcare ceruse lui Dumnezeu s[ fie mai mare peste p[duri.

+i dac[ cerbul n-o lua la s[n[toasa, nu se =tie ce se putea ]nt`mpla.Atunci cerbul ]nsp[im`ntat, revoltat =i m`niat de obr[znicia lupu-

lui, o lu[ ]n goan[ la Dumnezeu, s[ i se pl`ng[ ]mpotriva lupului.Cum ]l v[zu, Atotputernicul ]i zise:— A=a a fost vorba, ]ng`mfatule? P[i nu e=ti tu cel care te ]ncu-

metai a te crede vrednic s[ te faci respectat =i ascultat de toate fia-rele p[durilor?...

Cerbul, ru=inat, nu putu s[ r[spund[ nimic. }n\elesese c[ Dum-nezeu i-a ]mplinit voia, numai ca s[-l conving[ de neputin\a lui.

}=i d[du seama acum de proverbul care s-a adeverit c[: „socotealade-acas[ nu se potrive=te cu cea de la t`rg’’

V[zuse c[ a fost necugetat =i prea mult ]ncrezut ]n puterile sale,care nu erau deloc dup[ cum ]=i ]nchipuise el. De aceea plec[ capulru=inat ]n fa\a Atot=tiitorului =i t[cu chitic.

Dumnezeu voi s[-l pedepseasc[ pe cerb, pentru c[ s-a ]ncumetats[ cear[ ceea ce nu i se cuvenea =i nu merita, ]ns[ ]l l[s[ ]n pacezic`ndu-i:

— S[ r[m`i f[los precum e=ti =i fricos, cum mi te credeam! Ra-murile verzi =i frumoase, ce \i le-am ]nfipt ca o coroan[ pe cap, s[ seusuce, r[m`n`nd numai lemnul lor, ca un semn c[ \i-ai pierdut ran-gul de c[petenie al p[durilor......

+i ]n adev[r, povestea spune c[ de atunci a r[mas cerbul f[los,dar =i amarnic de fricos; iar acele ramuri de stejar uscate i-au r[maspe cap p`n[ azi ]n chip de coarne.

DUMNEZEU +I OAIA

S[rmana oaie, a=a de bl`nd[ cum o =ti\i, ]ndura multe necazuridin partea celorlalte animale. Vitele din curte o loveau =i-o alungau;c`inii o mu=cau; lupii ]i furau mieii =i-o sf`=iau =i pe ea c`nd puteau.

97Legendele faunei

De aceea se duse ]ntr-o zi la Dumnezeu s[-l roage ca s[-i u=urezesoarta.

Dumnezeu o ascult[ cu bun[tate =i gr[i:— V[d, buna mea f[ptur[, c[ nu \i-am dat ceva s[ te aperi. Vrei

s[-\i pun ]n gur[ col\i puternici =i la picioare gheare ascu\ite?— O, nu, zise oaia. Nu vreau s[ sem[n cu fiarele de prad[.— Sau vrei s[-\i pun otrav[ ]n gura ta?— Nu, nu, se-mpotrivi oaia. Nu vreau s[ m[ asem[n cu =erpii,

care sunt viet[\ile cele mai uria=e =i mai fioroase!— Atunci s[-\i pun coarne v`njoase pe frunte =i s[-\i ]nt[resc

spinarea.— Nici asta, bunule P[rinte, c[ci nu-mi place s[ fiu ca un \ap.Dumnezeu st[tu o clip[ pe g`nduri =i gr[i din nou:— Dar trebuie s[-\i alegi ceva din toate acestea, ca s[ po\i face =i

tu r[u celor ce te prigonesc.— Ca s[ pot face r[u? zise oaia oft`nd. M[ tem, c[ av`nd puterea

aceasta, s[ nu nedrept[\esc pe cineva, c[ eu =tiu ce-nseamn[ a nedrept[\ivreun semen de-al t[u. R[m`n mai bine a=a cum sunt, St[p`ne!

Dumnezeu o binecuv`nt[, iar din ziua aceea oaia nu se mai pl`nsede soarta ei.

LEGENDA ARICIULUI

C`nd a f[cut Dumnezeu toate c`te se v[d pe p[m`nt, s-a apucats[ r[suceasc[ =i firul vremii. Acest fir era ]mpletit din dou[: unul negru=i altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru, noaptea.

A c[utat Dumnezeu un dobitoc care s[-l ajute la r[sucitul firului.Dar nici unul n-a putut s[-l ajute, pentru c[ firul era nesf`r=it de lung=i munca era prea cu oboseal[ mult[.

Dar iat[ c[ s-a g[sit ariciul care s[ dea ajutor lui Dumnezeu.+i a stat ariciul un an, doi ani, trei, o sut[, o mie, ba zece mii de

ani =i l-a ajutat pe Dumnezeu. +i Dumnezeu i-a dat dou[ gheme: unulalb =i altul negru, s[ le ]nv`rteasc[ mereu, ca s[ se de=ire cele dou[fire deopotriv[. Iar Dumnezeu sta =i r[sucea firele =i f[cea din dou[


deosebite unul pestri\ =i-l dep[na pe ghemul vremii. +i era menit cadup[ ce se va ispr[vi de dep[nat, Dumnezeu s[ fac[ oamenii =i apois[ ]nceap[ s[ desfac[ firul vremii de pe ghem.

+i acu, se zice c[ uit`ndu-se ariciul mereu la cele dou[ gheme =i]nv`rtindu-le mereu, mereu, a a\ipit de oboseal[; iar ]n vremea astas-a rupt firul cel alb =i Dumnezeu dep[na ]nainte pe ghemul vremiiun singur fir, ]n loc de dou[, numai pe cel negru.

De=tept`ndu-se ariciul, a r[mas f[r[ suflare, de groaz[ mult[. At`tc`t se dep[nase firul cel negru singur, at`ta vreme trebuia s[ fie pelume noapte, c[ci nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate unan, poate doi, ori chiar o sut[, ori o mie de ani, era s[ fie pe lumenoapte. +i atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a f[cut, ]nc`t to\i periide pe d`nsul s-au ridicat, cum se ridic[ ]n v`rful capului p[rul omu-lui de spaim[ mare.

+i Dumnezeu, sup[rat de r[ul ce-i f[cuse ariciul, a zis ]ntr-o m`nie:— Zb`rlit s[-\i r[m`n[ p[rul via\a ]ntreag[! Spaim[ de moarte s[

duci c`te zile vei tr[i!Dar aduc`ndu-=i aminte de binele ce i-l f[cuse ariciul, a zis cu

bun[tate:— Ghemele mi le-ai \inut =i ghem s[ te po\i face la vreme de primej-

die =i nimeni, nici un om, nici o fiar[, s[ nu poat[ s[ se apropie detine, ca s[-\i fac[ r[u, c[ mult bine mi-ai f[cut tu.

De atunci a r[mas ariciul p`n[-n ziua de ast[zi zburlit, cu \epi =iplin de spaim[; dar se poate ap[ra de du=mani, f[c`ndu-se ghem, =inimeni nu-i poate pricinui vreun r[u.

LEGENDA LILIACULUI

Pan[-]mp[rat avea un singur fecior, c[ruia i-a pus numele Liliac.Fiind ]naintat ]n v`rst[, ]mp[ratul a chemat pe fiul s[u =i, bine-cuv`nt`ndu-l, i-a d[ruit ]ntreaga ]mp[r[\ie.

Liliac, ajuns ]mp[rat, a c[utat la ]nceput s[-=i cunoasc[ marginile]mp[r[\iei, precum =i pe supu=ii pe care-i conducea =i, bine]n\eles, la

99Legendele faunei

r`ndul lor =i ace=tia s[ cunoasc[ pe noul ]mp[rat.}ntr-o zi hot[r[=te]mp[ratul s[ se adune oaste mare, s[ se ]ncarce cu provizii at`ta timpc`t g[sise de cuviin\[ c[-i va ajunge ca s[ dea ocol \[rii sale. C`nd av[zut c[ totul e gata, a pornit la drum. +i merg`nd a=a din sat ]n sat=i din ora= ]n ora=, zi de var[ p`n[-n sear[, a ajuns ]ntr-o bun[ zi]ntr-un c[tun, unde oamenii i-au ie=it ]nainte, zic`ndu-i:

— M[ria ta, fii bine venit la noi =i Dumnezeu s[-\i dea mult[s[n[tate, dar dac[ \i-e scump[ via\a, te-am ruga s[ nu intri ]n satulnostru!

— De ce? a ]ntrebat viteazul ]mp[rat.—Aici ]n apropiere, M[ria ta, ]ntr-o pe=ter[ f[r[ margini =i ]ntu-

necoas[, de nu vezi la doi pa=i, locuie=te o zgrip\uroaic[ =i pe oricinetrece pe acolo =i ea l-a ochit pe dat[ ]l =i vr[je=te, pref[c`ndu-l ]ntr-unanimal, ]ntr-o pas[re, sau chiar, de multe ori, ]ntr-o stan[ de piatr[.

}mp[ratul nu lu[ ]ns[ ]n seam[ cele spuse =i se ]ndrept[, f[r[ preamult[ z[bav[, drept spre pe=tera cu vr[jitoarea.

Aceasta, d`nd cu ochii de m`ndrul ]mp[rat, ]ndat[ ]l pref[cu ]ntr-un =oarece. Bietul animal, de fric[, se ascunse sub o lespede de piatr[.

Dup[ c`teva zile, nemaiput`nd suferi foamea =i setea, =oricelulie=i din ascunz[toare =i ]ncet, ]ncet, hai, hai, se ]ndrept[ spre sat. Aici,nimerind la o cas[, intr[ ]n[untru =i st[tu c`teva zile pe unde putu,apoi se mai g`ndi el =i ]=i a=ez[ culcu=ul tocmai l`ng[ sob[, ]ntr-ocr[p[tur[ ]n zid.

Pisica ]ns[, care ]ntruna vegheaz[ dup[ hrana ei gustoas[, miro-sindu-l ]ntr-una din zile, ]i =i dovedi ]ndat[ culcu=ul. Dar Liliac, ]n\eleptcum era, ]n\eleg`ndu-i g`ndul =iret, o =terse frumu=el de acolo =i pedibuite a nimerit tocmai la biserica din sat, unde ]ncet, ]ncet, strecu-r`ndu-se pe sub u=[, a p[truns ]n[untru.

Aici, fiind lini=te deplin[, av`nd de m`ncare nafora r[mas[ de la]mp[rt[=ania credincio=ilor, iar ca b[utur[ aghiasma cu care se boteaz[copiii, o ducea c`t se poate de bine.

Dup[ c`tva timp, ]ncep`nd s[pt[m`na patimilor Domnului, =orice-lul, de frica lumii care se aduna numeroas[ la denii, neav`nd ce face,


s-a urcat tocmai ]n clopotni\[. Dar nici aici nu putu sta mult timp,c[ci merg`nd c`nt[re\ii s[ trag[ clopotul dup[ regula tipicului, audat peste el.

Neav`nd altceva de f[cut =i voind s[ coboare iar[=i ]n biseric[,deodat[ sim\i c[ nu mai poate merge pe picioare; f[r[ s[-=i dea sea-ma, i se p[rea c[ plute=te ca ]ntr-un vis. +i a=a, ]ntr-o bun[ zi, sepomeni zbur`nd pe deasupra mul\imii.

V[z`nd fereastra, care din cauza c[ldurii din biseric[ era deschis[,a zbughit-o afar[ =i ]n ]ntunericul nop\ii a petrecut p`n[ la ziu[, c`nddin nou a ]nceput s[ zboare prin locuri ascunse, ferite de ochiul oa-menilor.

Dup[ mai multe rotocoale, recunosc`nd drumul pe unde venise,se ]ndrept[ c[tre pe=tera zgrip\uroaicei. Aceasta tocmai se afla labuc[t[rie, cu capul gol =i p[rul v`lvoi. Liliac, pentru a se r[zbuna, serepede deodat[ asupra ei, ]nc[lcindu-se cu ghearele ]n p[rul ei. Mai despaim[, mai de durere, zgrip\uroaica a ]nceput s[ \ipe c`t o \inea gura:

— S[ri\i, oameni buni, n[past[ pe capul meu!S-au repezit atunci oamenii =i cu sape, securi =i topoare au omor`t

vr[jitoarea, sc[p`nd satul de a=a pacoste.Iar Liliac, s[rmanul, a r[mas, p`n[ ]n ziua de ast[zi, liliacul zbur[tor.

P{UNUL

Se zice c[ la ]nceput, c`nd a f[cut Dumnezeu toate viet[\ile de pep[m`nt, pe toate p[s[rile le-a f[cut albe =i nu le-a dat nici un nume.Ele se deosebeau una de alta prin m[rime =i prin c`ntec. Aceasta nuera destul, fiindc[ Dumnezeu nu putea s[ cheme la el nici o pas[re,c[ n-avea nume cum s[ le strige. Mai ales c[ Dumnezeu ar fi vrut s[ lemai dea c`te un sfat, de cum trebuie s[ tr[iasc[ =i cum s[ se hr[neasc[;dar ele, dup[ ce le-a f[cut, toate au fugit de l`ng[ Sf`ntul P[rinte, afar[numai de una, care tot pe aproape de Atotputernicul se \inea.

Se g`ndi atunci bunul Tat[, ca s[ dea c`te un nume la fiecare =i s[le coloreze =i penele ]n chip deosebit, ca a=a s[ se ]n\eleag[ mai u=or

101Legendele faunei

cu ele. Porunci deci slujitorilor, ca s[-i aduc[ tot felul de vopsele, pentruca s[ se apuce de lucru. Dar cine s[-i adune iar la un loc, c[ p[m`ntulera mare, p[s[ri multe =i nici una nu =tia de ce voia Dumnezeu s[fac[. Cum vede ]ns[ l`ng[ el pe zbur[toarea care nu se dep[rtase detronul sf`nt, o cheam[ =i ]i spune, ca ea s[ adune, cum va =ti, petoate celelalte.

At`t a trebuit, c[ unde se apuc[ acest crainic al Domnului s[ \ipec`t ]l lua pliscul, ]n cele patru laturi ale lumii =i s[ cheme p[s[rimeatoat[ la ]mpodobit =i la botez. +i, cu c`t \ipa mai tare, cu at`t maimult ]=i rotea coada, m`ndru de cinstea ce i-o f[cuse Domnul, de a-lpune pe el s[ dea de =tire surorilor aceast[ veste.

P[s[rile mari =i mici, mai mult speriate de a=a \ip[t =i de team[ca pliscul ]ng`mfatului lor frate s[ nu se l[rgeasc[ p`n[ dincolo deurechi, de at`ta strig[t, au alergat, care cum au putut, ]n fa\a Sf`ntu-lui St[p`n.

Dumnezeu a ]nceput s[ le vopseasc[ pe fiecare cum a vrut el =i s[le pun[ =i nume. C`nd a venit =i r`ndul celei care d[duse vestea ce-lorlalte, ca semn de recuno=tin\[, Dumnezeu a vopsit-o cu cele maim`ndre culori =i mai ales coada i-a ]mpodobit-o cum nu se putea maifrumos. Dar pentru c[ se ar[tase m`ndr[ fa\[ de celelalte, i-a zis:

— Numele t[u s[ fie p[un =i s[ ]nsemneze m`ndrie, iar ]n loc dec`ntec, tu s[ nu po\i dec`t a \ipa!

+i de atunci a r[mas p[unul cu penele m`ndre, dar f[r[ glas fru-mos, ce numai \ip[.

LEGENDA LEBEDEI

Odat[, demult, demult, tr[ia ]ntr-un sat dintr-o \ar[ ]ndep[rtat[,o femeie s[rac[ =i v[duv[, care avea doar o feti\[ mic[, dar cuminte=i foarte frumoas[.

Leb[da, c[ci a=a se numea feti\a, ]n timp ce cre=tea, se f[cea totmai cuminte =i foarte frumoas[, ]nc`t ]ntreg satul o l[uda =i o da pild[celorlal\i copii, iar c`nd ]mplini v`rsta de =apte ani, mam[-sa o trimisela =coal[, unde ea ]nv[\a de minune. }n sf`r=it, era o comoar[ de fat[.


Tocmai ]n anul c`nd Leb[da ispr[vi =coala, se ]nt`mpl[ ca ma-m[-sa s[ se ]mboln[veasc[ greu =i s[ moar[.

S[rmana fat[, r[mas[ singur[, f[r[ nici un sprijin =i f[r[ nici om`ngìere, fu luat[ de un om mai cu stare, ca s-o creasc[, dar degea-ba; nu mai avea m`ngìerea de mam[ =i apoi copiii acestuia o s`cìau.

}ntr-una din zile, ea se hot[r] s[ plece ]n lume, c[ poate va g[si unloc mai bun. Zis =i f[cut. P`ndi p`n[ ce to\i ai casei erau du=i dup[treburi, se furi=[ prin fundul gr[dinii =i, c`nd ajunse la drumul mare,o lu[ la fug[, p`n[ ce ie=i afar[ din sat. Era o zi cald[ de var[. Leb[damergea pe drumul pr[fuit, g`ndindu-se cum al\i copii stau f[r[ grij[la casele p[rin\ilor lor, pe c`nd ea trebuie s[ r[t[ceasc[ cine =tie c`t,p`n[ c`nd va g[si un ad[post. La joc nici nu se mai g`ndea.

Nu dup[ mult timp, z[ri o p[dure prin care trebuia s[ treac[.Ajuns[ acolo, ea se a=ez[ pe iarb[, s[ se r[coreasc[, iar mai t`rziu seafund[ printre copaci, s[ caute flori =i fructe de p[dure.

Dar, deodat[, b[g[ de seam[ c[ se ]nser[. Un fior ]i str[b[tu totcorpul. Ce s[ fac[? Nu mai g[sea drumul =i apoi unde s[ se duc[noaptea? }ntunericul se cobora din ce ]n ce =i, o dat[ cu d`nsul, norigro=i =i negri prevesteau sosirea unei furtuni.

Leb[da, speriat[, ]ncepu s[ alerge ]ncoace =i ]ncolo, spre a g[sidrumul, dar vai! r[t[cise de-a binelea.

Deodat[ un fulger ro=u br[zd[ cerul. Urm[ un bubuit puternic,iar un v`nt vijelios ]ncepu s[ bat[ cu furie. Furtuna sosise. S[rmanafat[, pl`ng`nd =i tremur`nd de spaim[, se ad[posti l`ng[ un bu=teangros, ascunz`ndu-=i fa\a ]n mìni, spre a nu mai vedea nimic ]njurul ei.

}n cur`nd, ]i veni ]n minte cum mam[-sa o ]nv[\ase, ca ]n timp defurtun[ s[ zic[ „Tat[l nostru“. Repede se ridic[ ]n genunchi =i, cumìnile ]mpreunate, =opti printre lacrimi rug[ciunea.

Dumnezeu, care ]ntotdeauna ascult[ ruga copiilor cumin\i, ]i veni]n ajutor.

Ca prin minune furtuna ]ncet[, iar fata v[zu aproape de ea o fe-meie nespus de frumoas[, ]mbr[cat[ cu o hain[ luminoas[, iar ]n pi-

103Legendele faunei

cioare purta pantofi \esu\i din fir de aur, cu c`te o stea pe v`rfulfiec[ruia. P[rul s[u auriu, asem[n[tor cu razele de soare, se rev[rsa]n valuri bogate pe spate =i peste umeri, iar copacii ]=i plecau crengilep`n[ la p[m`nt, ca =i cum i s-ar fi ]nchinat.

— Feti\a mea, ]i spuse minunata f[ptur[, eu sunt Z`na-Zorilor =iauzindu-\i rug[ciunea, am venit s[ te iau cu mine, =tiu c[ e=ti orfan[=i nu ai pe nimeni; de aceea vei merge la palatul meu, unde vei tr[i]n cea mai mare fericire.

Fata, uimit[ =i de vederea z`nei, =i de norocul ce-o a=tepta, nuputu mai mult dec`t s[-i mul\umeasc[. Ca de o putere nev[zut[ sepomeni ridicat[ ]n sus =i se v[zu plutind pe deasupra mun\ilor,c`mpiilor, satelor =i ora=elor p`n[ ce se l[sar[ departe, departe, lapor\ile unui minunat palat de cristal, care avea dou[sprezece turnuride aur =i ]n v`rful fiec[rui turn str[lucea c`te un luceaf[r.

Era palatul z`nei. }ndat[ aci, Leb[da fu ]mbr[cat[ cu ve=mintescumpe =i i se d[du serviciul de supraveghetoare a personalului pala-tului, compus din felurite p[s[ri =i animale.

Trec`nd un timp oarecare de via\[ ]mbel=ugat[, Leb[da se schimb[cu totul de cum fusese =i-n loc de fat[ smerit[, cuminte =i miloas[,deveni m`ndr[ =i ]ncepu s[ persecute bietele p[s[ri =i animale, ba pecare i se p[rea c[ nu-i intr[ ]n voie, le biciuia =i nu le da de m`ncare.

R[bdar[ bietele fiin\e o bucat[ de vreme, dar c`nd v[zur[ c[ numai e chip de sc[pare, se adunar[ ]n ascuns, ca s[ se sf[tuiasc[ cums[ scape de pacoste.

}n sf`r=it, dup[ mult[ trud[, se g[si tocmai o cioar[ zburlit[, cares[ vin[ ]ntr-ajutor. P[=i ]n fa\a tuturor =i zise:

— Eu am g[sit ideea cea mai bun[ de sc[pare =i tot eu o voi ducela ]ndeplinire.

+i, dup[ ce le spuse planul s[u, toate lighioanele ]ncepur[ s[ sar[de bucurie, ]nc`t ridicar[ un nor de praf =i fulgi, de se speriar[ =i ele.

}ntr-o sear[, pe c`nd Leb[da se plimba pe aleile gr[dinii, cioaracu pricina ]i ie=i ]n cale =i dup[ ce se t[v[li de mai multe ori pe jos, casemn de plec[ciune, zise:


— Drag[ fat[, fie-mi iertat c[ ]ndr[znesc, dar mai toate lighioa-nele ne-am hot[r`t s[ te alegem ca st[p`na noastr[.

Leb[da, mirat[ de cele auzite, r[spunse:— Dar cum se poate una ca asta? Nu ave\i de st[p`n[ pe z`n[? +i

apoi, cum pot eu s[-i iau locul?— }\i voi spune eu cum, zise cioara. Numai dac[ vrei.Leb[da, c[reia ]i convenea de minune aceasta, r[spunse:— Bine, vreau, numai spune-mi cum s[ fac.Atunci cioara urm[:— Fur[ cheia de argint de la palatul z`nei, du-te ]n turnul cel mai

]nalt, deschide u=a de acolo =i intr[. Vei vedea o baie de aur plin[ culapte =i, dac[ tu te vei sc[lda ]n ea, vei deveni ca z`na, iar d`nsa nuva mai avea nici o putere.

Leb[da, ispitit[ =i m`ndr[ c[ va deveni z`n[, se duse repede, fur[cheia =i intr[ ]n camera de baie a z`nei. Dar n-apuc[ s[ se ]nmoaiebine ]n baie, c[ se ]nt`mpl[ ceva ciudat.

V[zu cu groaz[ cum tot trupul i se acoperi cu pene albe, cumm`inile i se pref[cur[ ]n aripi, picioarele ]n labe ca de g`sc[, iar capuli se pref[cu ]n cioc. Vru s[ \ipe, dar glasul ]i era pi\ig[iat.

}n\eleg`nd c[ a fost pedepsit[ de Dumnezeu pentru m`ndria =inesocotin\a ei, ie=i cum putu =i ]=i lu[ zborul p`n[ se l[s[ pe un lac...

+i, de atunci, plute=te mereu pe ape, c[indu-se de gre=eala pe carea f[cut-o.

POVESTEA B~TLANULUI

Dup[ ce Dumnezeu a f[cut lumea =i toate viet[\ile, a r`nduit caredintre ele s[ stea pe p[m`nt, care s[ zboare ]n aer, care s[ se v`re subp[m`nt =i ]n ap[. +i a chemat Dumnezeu slugile, poruncindu-le s[ mear-g[ c`te una cu fiecare soi de vietate =i s[ le arate locul de trai.

}ntre slugile lui Dumnezeu se afla =i st`rcul. Lui i-a poruncit s[pun[ ]ntr-un sac =erpii, =op`rlele, broa=tele, pe=tii, racii, melcii =i multealtele, s[ le duc[ la balt[ =i s[ le lase acolo.

Dumnezeu a zis st`rcului:

105Legendele faunei

— Ia seama s[ nu dezlegi cumva sacul pe drum, c[ci atunci vorie=i lighioanele din el =i nu le vei mai putea str`nge ]n sac, ca s[ leduci la ap[.

Lu`nd st`rcul sacul ]n spate, plec[ la drum.Merse el c`t merse, p`n[ ce l-a ajuns oboseala =i s-a pus la mar-

ginea drumului s[ se odihneasc[ pu\in. Sacul st[tea al[turea =i totprivea cum se zbat ]n[untru fiin\ele celea, de-\i era mil[ de ele.

Ce-i veni st`rcului ]n minte? El zise ]n g`ndul lui: „oare ce ar fidac[ a= dezlega sacul, ca s[ v[d cum stau lighioanele celea?“

Zis =i f[cut. St`rcul, uit`nd porunca Ziditorului lumii, dezleag[sacul. Ce s[ vezi dup[ asta? Cum au sim\it viet[\ile c[ sacul e slobodla gur[, \`=t! \`=t! hop! \up! afar[.

D[ st`rcul cu grab[ mare s[ le prind[ =i s[ le str`ng[ la loc, da n-afost chip. Unele s-au ascuns prin g[uri, altele prin ierburi =i numaipu\ine au fost prinse. +op`rlele, iute la picior, au fugit toate pe c`mp;parte din =erpi, din melci, n-au avut timpul s[ ias[, iar pe=tii =i raciiau r[mas ]n fundul sacului, la umezeal[.

+i a=a a fost ]nt`mplarea st`rcului, c[ numai pu\ine lighioane aufost duse la ap[; celelalte s-au ]mpr[=tiat pe c`mpii =i lunci...

+i s-a ]ntors st`rcul trist, cu capul ]n jos, ]naintea St[p`nului lu-mii. Dumnezeu l-a mustrat =i l-a pedepsit, ca neam din neamul lui,c`t or tr[i, s[ umble mereu s[ adune =op`rlele risipite pe lunci.

+i spune povestea din b[tr`ni c[ de atunci st`rcul umbl[ s[ prind[broa=te, =erpi =i =op`rle, ca s[-=i umple iar sacul.

De c[rat la balt[, nu le mai car[, ci le m[n`nc[ ori=iunde le g[se=te,ca s[ se r[zbune pe ele, c[ au fugit din sac.

+i a=a are s[ fie p`n[ la sf`r=itul lumii.

CUM A F{CUT DUMNEZEU CIOC{NITOAREA

A fost odat[ ca niciodat[, c[ci dac[ n-ar fi fost, nu s-ar povesti. +ice voi s[ v[ povestesc, este de mult, de pe c`nd oamenii nu erau]nr[ut[\i\i cum sunt ast[zi =i nu =tiau ce va s[ zic[ a face r[u, nici


du=mani nu erau unul asupra altuia, de pe c`nd umblau =oareci c[larepe pisici =i lupii se ]mbr[\i=au cu mielu=eii, s[rut`ndu-se fr[\e=te.

Pe vremea aceea, Dumnezeu nu se ascundea de oameni, ci umblape p[m`nt, totdeauna ]ntov[r[=it de Sf`ntu Petre, ]mp[r\ind oame-nilor mila =i darurile sale. Nici Sf`ntu Petru nu se l[sa mai jos dec`tDumnezeu =i-l ajuta ]n operele sale. Un lucru ]ns[ nu pl[cea lui Sf`ntuPetru: insectele cele mici, ce se t`rau pe p[m`nt, i se suiau sus pepicioare =i-l ]n\epau, ]l g`dilau, nec[jindu-l r[u.

— Doamne, zise ]ntr-o zi Sf`ntu Petru, toate le-ai f[cut bune =i cumult[ iscusin\[ pe acest p[m`nt, numai un lucru, nu.

— +i ce lucru Petre? ]ntreb[ Dumnezeu cu un glas bl`nd, c[ci multiubea el pe Sf`ntu Petru, care-i d[duse multe sfaturi ]n\elepte.

— Insectele ce le-ai l[sat s[ se t`rasc[ pe p[m`nt =i sub p[m`nt,nu le-ai f[cut bine, c[ci nec[jesc mult pe cea mai iubit[ f[ptur[ ata, pe om.

— Bine, dac[ zici tu Petre, s[ nu mai fie, ]\i voi face pe voie.+i a=a zic`nd, porunce=te tuturor insectelor s[ se adune l`ng[ el,

iar dup[ ce se adunar[, Dumnezeu le str`nge bini=or, le pune ]ntr-unsac =i leag[ sacul la gur[.

Tocmai c`nd m`ntuise Dumnezeu treaba, iaca trece pe acolo ofemeie. Dumnezeu o ]ntreab[:

— }ncotro te duci, copil[?— }n cutare loc.— Dac[ e a=a, m[ rog, ia =i sacul [sta, c[ eu sunt b[tr`n, =i-l du

p`n[ la cutare groap[, unde s[-l arunci cum se afl[ el, b[g`nd binede seam[ ca nu care cumva s[ dezlegi sacul.

Femeia lu[ sacul, dup[ ce f[g[dui c[ nu-l va dezlega, =i plec[, darc`nd fu aproape de groap[ ]=i zise ]n g`ndul ei: „Eu duc sacul [sta ]nspinare, f[r[ s[ =tiu ce are ]n el, dar dac[ m-oi uita =i eu ]n el, ce ares[ fie?“ A=a zic`ndu-=i, puse sacul jos =i-l dezleg[, iar insectele ]ncepur[a fugi care ]ncorto.

Se puse ea degrab[ s[ le adune, dar pace. Dumnezeu =i Sf`ntuPetru, care =tiau de fapta femeii, ]i zise:

107Legendele faunei

— Dar bine femeie, ce f[cu=i? Cine te-a ]ndemnat s[ dezlegi sacul?— Curiozitatea, Doamne!— Ah! Femeie, femeie, zise Dumnezeu, numai curiozitatea v[ pier-

de pe voi. Curiozitatea te-a pierdut pe tine, c[ci insectele se vor]mpr[=tia peste tot p[m`ntul, iar tu cioc[nitoare s[ te faci =i bleste-mat[ s[ fii a le c[uta =i a le omor] ]n vecii vecilor.

— Amin, zise Sf`ntu Petru. A=a r[spl[ti Dumnezeu curiozitateafemeii =i d-atunci =i p`n[-n ziua de azi, cioc[nitoarea ve=nic umbl[s[ omoare insecte.

BASM

Un ]mp[rat, ]ntr-o vreme avea o barz[ =i o privighetoare, careumblau nedesp[r\ite. O dat[ pe zi, ]mp[ratul le trimitea la plimbare,dar cu ordinul s[ se ]ntoarc[ ]n amurg.

}ntr-o zi, ce f[cur[, ce dreser[, c[ci mir`ndu-se dup[ una, dup[alta, le apuc[ noaptea =i ce =i cum se socotir[, r[maser[ s[ petreac[noaptea p`n[ ]n diminea\a, ]ntr-o p[dure.

— Ei, surioar[, zise barza c[tre privighetoare, noi r[m[seser[mast[-sear[ ]n p[dure; nu facem un lucru?...

— Ce lucru s[ facem?— S[ b[g[m de seam[ =i c`te c`ntece vom auzi, s[ le ]nv[\[m

pe toate.— Bine, a zis privighetoarea, ]nva\[ tu acum seara, c[ci eu mor

de somn, =i c`nd ]\i va veni somnul, cheam[-m[, nu cumva ]nv[\ =ieu vreun c`ntec?

Seara str[lucea pretutindeni, ]nc`t se vedea, c[ =i acul s[-\i fi c[zutjos, ]l g[seai.

}ndat[ ce ]nchise ochii privighetoarea, ]ncepur[ broa=tele „or[c,or[c, beacaca, beacaca“, ]\i asurzeau urechile de v`jiire =i de strig[t.

Da biata barz[, s[ aud[ vreun alt c`ntec, peste putin\[! =i chiardac[ c`nta vreo alt[ pas[re, vocea ei se ]neca ]n urletul =i strig[tulasurzitor al broa=telor, ce se auzea ne]ncetat.


+i a=a c`t p[zi barza, n-auzi alt c`ntec afar[ de „beacaca, beaca-ca...“ =i deoarece nu o atr[gea, nici nu-l ]nva\[ bine. Barza plictisit[,]nspre miezul nop\ii, ]ncepu somnul s[-i vie ]n jurul s[u.

— Scoal[, soro, ]i zicea privighetoarei, c[ci neamul broa=telorm-asurzi. Albi noaptea =i nu ]nv[\ai nimic. Poate c[ tu s[ fii mai no-rocoas[.

N-apuc[ s[ adoarm[ barza =i ]ndat[ ce se scul[ privighetoarea,broa=tele amu\ir[.

Pe de cealalt[ parte, p[s[rile ]ncepur[ una c`te una s[ se de=tepte=i s[ ]nceap[ s[ c`nte. +i cam ce fel de c`ntare, ve\i zice? S[-\i r[m`n[mintea la d`nsele. +i ]ncepu o pas[re de aici, cealalt[ de acolo, ha, =ipe vocea cea sub\ire, ha, =i pe vocea cea mai ridicat[.

Aceasta s-o ]nal\e, aceea s-o taie, ]nc`t ]nv[\[, ]nv[\[ privighetoa-rea, de nu mai avea unde s[ bage at`tea c`ntece.

}ndat[ ce se f[cu ziu[ pe deplin, voioasa privighetoare ca ziuacea alb[:

— Scoal[, ]i gr[ie=te tovar[=ei sale, c[ci a ajuns ziua la pr`nz!C`nd ajunser[ la palat, barza ]ncepu a zice:— Beaca, beaca, ]nc`t nu-\i venea s[-\i ]ntorci m[car capul s-ascul\i.C`nd a ]nceput =i privighetoarea cu vocea ei, ziceai:— Ce se face? D[-mi, Doamne, ]nc[ dou[ urechi s[ ascult!+i zi-i-o =i zi-i-o privighetoarea, ]n fel de fel de melodii; palatul tot

se str`nsese acolo s[ asculte, de zicea:— Ce mai voce!Berzei ]i era mult[ ru=ine. Privighetoarea nici c`t unghia sa =i s[

c`nte a=a de frumos, iar d`nsa c`t un vultur =i s[ nu c`nte deloc.Din ziua aceea, barza se jur[ c[ oriunde va vedea o broasc[, vie

s[ nu o lase. De asta ea le prigone=te a=a de mult.+i de asta privighetoarea poate s[ ]ml[dieze vocea cum pofte=te,

de zici: „C`nt[ regina p[s[rilor“.

109Legendele faunei

CIOC~RLANUL

E vorba tot de c`nd a fost trimis Sf`ntu Petru pe p[m`nt, ca s[vad[ ]n ce chip mai merg treburile.

Dup[ ce colindase Sf`ntul p[m`ntul, de la o margine la alta, dup[ce v[zuse lucruri =i mai bune =i mai rele, se ]ntorcea trudit spre rai.Cum mergea el a=a ]ncet =i g`ndind la ve=tile ce are de dus celui Prea-]nalt, iat[ =i pe cioc`rlan c[-i iese ]n cale si ]ncepe a-i \op[i prin fa\[.

Degeaba nu venise el ]n calea trimisului lui Dumnezeu, c[ =i ]ncepus[ se pl`ng[ de c`te =i mai c`te; ba c[ cioc`rlia poate s[ zboare maisus ca el, ba c[ pi\igoiul are penele mai frumoase ca ale lui, ba c[ eln-are nici o podoab[ =i c`te altele. Sf`ntul Petru nu-i lua nimic ]nseam[ =i-=i vedea de drum. Nemul\umiri de astea mai auzise el multe.Dar cioc`rlanul mereu s[rea pe dinaintea Sf`ntului, c`nd la dreapta,c`nd la st`nga, ]ncurc`ndu-i drumul. Atunci Sf`ntul Petru, sup[rat,se repede s[-i dea o urecheal[ bun[. }ns[ n-a nimerit Sf`ntul urechilecioc`rlanului, ci, din grab[, l-a apucat de chic[ =i l-a zg`l\`it a=aoleac[, cum ]i st[ frumos celui obraznic.

M`na Sf`ntului ]ns[, sf`nt[ era, c[ ]n locul de unde a apucat, aur[mas penele zburlite ]n sus. +i tot atunci Sf`ntul a spus:

— Poftim, de acum ai podoab[. A=a s[-\i r[m`n[ penele de pecap, mo\. Aceasta, ca semn al obr[zniciei tale.

Era ]mbufnat bietul cioc`rlan de p[para ce a luat de la Sf`ntul,dar s-a ales cu ceva, c[ de atunci a r[mas =i el cu o podoab[, mo\ulde pe cap, prin care se deosebe=te de multe alte p[s[ri.

CIOC~RLIA

Amu, cic[ era odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[reas[. Ei se bucuraude toate bun[t[\ile de pe lume, numai copii nu aveau. +i le era tarerea inima, c[ poate s[ fie omul c`t de bogat, dac[ n-are cine-i mo=tenibat`r numele, degeaba mai tr[ie=te pe lume; c[ averile-s trec[toare,dar numele cel bun r[m`ne.


A cercat ea, ]mp[r[teasa, fel =i chip s[ fac[ copii, dar nici c-a pu-tut face.

}ntr-o zi au f[cut ]mp[ratul =i ]mp[r[teasa un praznic mare s[ aib[pe ceea lume, c[ dac[ n-ai copii, =ezi cu \[r`na ]n gur[ =i nu-\i d[nimenea de poman[ m[car o lingur[ de ap[. La petrecerea ceea s-astr`ns lume de pe lume =i au venit mul\ime de femei cu copii mici ]nbra\e. +i toate se bucurau =i se uitau cu drag la ]ngera=ii lor, numai]mp[r[teasa =edea de-o parte =i ofta, c[ ea nu =tia dragostea de mam[=i bucuria casei celui care are copii la mas[. +i a ]ntrebat =i ea pe toat[lumea: ce s[ fac[, s[ aib[ =i ea copii, c[-i arde inima, c[ nu-i =i ea mam[...

}ntr-o noapte a visat ]mp[r[teasa, c-a venit la ea o bab[ =i i-a zis:— Bucur[-te, m[rit[ ]mp[r[teas[, c[ ]mp[ratul ]mp[ra\ilor a po-

runcit s[ ai =i M[ria ta un copil!}n bucuria cea mare s-a trezit =i a dus vestea asta =i ]mp[ratului.

Da s[ nu se bucure omul de tot, c`nd d[ norocul peste el, c[ tot sui=ulare =i cobor`=, =i dup[ bucurie vine =i sc`rb[, =i j[lanie.

Peste nou[ luni de la visul acesta, ]mp[r[teasa na=te o copil[m`ndr[ =i frumoas[, de nu mai era alta ca d`nsa nici ]n Lun[, nici ]nSoare. +i a tr[ntit ]mp[ratul o cum[trie de s-a bucurat ]mp[r[\ia. +inu le era acum casa pustie =i t[cut[, ci numai veselie =i voie bun[, desocoteai dumneata c[-i rai ]n casa ceea, nu alta!

+i cre=tea copila v[z`nd cu ochii! C`t cresc de-ale noastre ]ntr-unan, ea cre=tea ]ntr-o zi. +i a=a era de m`ndr[ =i frumoas[, de =i Soarelest[tea de se uita la ea, c[ (vede\i), c`t umblase el prin lume, a=aminune nu mai v[zuse. Da =i fetei ]i era drag sf`ntul Soare; c[, oric`tst[tea pe afar[, numai la el se uita.

+i azi a=a, m`ine a=a, numai ce s-a ]ndr[gostit copila ]n Soare. +icum a crescut fata mare, numai ce-i tr[sne=te ]ntr-o zi ]n cap: spune]mp[r[tesei, c[-i este drag Soarele =i c[ vrea s[ se duc[ la el acas[.Iaca ce pozn[-i trecu fetei prin cap, de le venea p[rin\ilor s[ ]nnebu-neasc[ de sc`rb[ =i s[ apuce c`mpii. Z[u a=a! Bune-i c`nd are omulcopii cumin\i, nu de cei ce umbl[ cu g`ndurile dup[ Lun[ =i Soare!

S-au cercat ei, ]mp[r[teasa =i ]mp[ratul, s[-i scoat[ nebuneala dincap, da unde a fost chip? A ]nceput fata a se usca de pe picioare, de

111Legendele faunei

socoteai c[ se pr[p[de=te. Numai ]ntr-un pl`ns o ducea =i numai]ntr-un v[ic[rit =i ziua, =i noaptea.

+i v[z`nd inima de p[rin\i c[ li se pr[p[de=te odorul, o ]nvoi s[porneasc[ la casa Soarelui.

+-a mers fata, =-a mers drum lung, prin p[duri, prin codri, pestev[i, prin mun\i =i peste mun\i =i a ajuns la o ap[ mare. Din ap[ a ie=ito fat[ frumoas[, care s-a ]ndr[git de ea. Fata ceea i-a f[cut un podmare peste apa ceea =i a trecut dincolo. +i iar a mers fata cale lung[,=i pe un c`mp a dat de o bab[, care p[=tea ni=te g`=te. Baba ]ntreab[unde se duce =i ea ]i spune g`ndul. Babei, fiindu-i mil[ de frumuse\eaei care se irosea pe drumuri, a fermecat-o =i a suit-o ]n ]naltul ceru-lui, =i, c`t ai coace un ou, a ajuns ]naintea cur\ilor sf`ntului Soare.

Mama sf`ntului Soare a ie=it ]naintea fetei, m`nioas[, a ]ntrebat-o,ce caut[.

— Caut pe dragul meu, pe sf`ntul Soare, c[ de mult[ vreme dedorul =i dragul lui am pornit de acas[ =i mul\umesc c[ l-am g[sit.

Mama sf`ntului Soare s-a sup[rat =i mai tare pe ea =i a blestemat-o,]nainte de a o vedea fecioru-s[u, s[ se prefac[ ]ntr-o p[s[ric[.

Fata se pref[cu ]n cioc`rlie =i de atunci hojma ia drumul c[tre soare,ca s[-l g[seasc[, =i nu mai ajunge la el.

C`nd cioc`rlia pleac[ de jos spre soare, ]i tare chefoas[, dar c`ndo ajunge blestemul mamei soarelui, porne=te sup[rat[ pe p[m`nt =it[cut[, se ascunde ]n ni=te tufe.

LEGENDA CUCULUI

Erau odat[ doi fra\i r[ma=i de mici f[r[ tat[ =i f[r[ mam[. Pe unul]l chema Ion =i pe altul Cucu.

+i de la o vreme, dac[ au v[zut c[ nu au cu ce s[ tr[iasc[, auplecat =i ei ]n lume, doar or g[si un trai mai bun. +i au mers ei calelung[, o zi ]ntreag[. C`nd s[ treac[ printr-o p[dure, iaca le iese ]nainteun lup. B[ie\ii se speriar[ =i au luat-o la fug[, s[racii, care ]ncorto auv[zut cu ochii: Ion ]ntr-o parte =i Cucu ]ntr-alta.


Pe ]nnoptate, Ion s-a potolit din fug[ =i a ]nceput s[-=i caute fratele.Du-te ]ncoace, du-te-ncolo, cat[-l spre r[s[rit, spre apus, degeaba!Cucu nic[ieri. +i a ]nceput Ion s[ pl`ng[ cu lacrimi =i s[-l strige cuglas a=a de pl`ng[tor, c[ ar fi mi=cat =i pietrele: „Cucu!... Cucu!...Cucu!... Cucu!“...

+i a cutreierat el o s[pt[m`n[ de zile drumurile, c`mpiile, mun\ii=i p[durile, ]ntreb`nd din om ]n om, din sat ]n sat; dar z[darnic[ i-afost osteneala. Sl[bise bietul b[iat =i se uscase de nu-l mai cuno=teai,dar el tot nu se l[sa =i striga mereu: „Cucu! Cucu! Cucu!“

S-a ]nt`mplat c[ ]ntr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sf`ntulPetre.

— Doamne! Ce suferin\[ o fi pe copilul [sta, de se trude=te at`ta?}l vezi cum a sl[bit? Numai oasele-i de el, s[racul!...

— Ce s[ fie, Petre! A avut =i el un frate =i l-a pierdut. Acum ]lcaut[ pe toate drumurile =i-l pl`nge...

— Fie-\i mil[, Doamne, de el =i ]l u=ureaz[, f[-l pas[re ca s[ nu semai trudeasc[ at`ta, c[ci pas[re fiind, poate l-o g[si mai repede.

— Fie cum zici tu, Petre.+i Dumnezeu f[c`nd ni=te semne cu m`na, ]ndat[ copilul acela s-a

pref[cut ]ntr-o pas[re; =i... sf`r... ]n zbor spre p[durea vecin[. De acolo,prin gr[dini =i peste c`mpuri tot strig`nd mereu: „Cucu! Cucu!“ Cucul,pas[rea c`nt[toare a gr[dinilor =i a p[durilor =i numit[ a=a dup[ c`n-tecul ei „cucu, cucu“. Povestea b[tr`nesc[ zice c[ e Ion, fratele Cucului.

+i c`nt[ „cucu! cucu!, de la ]nceputul prim[verii =i p`n[ la Sf`ntuPetre; iar de atunci r[gu=e=te de at`ta strig[t zadarnic. Tocmai la anulva ]ncepe iar; =i a=a va striga c`t ]i lumea, pe frate-s[u, c[ruia cine=tie unde i-or fi z[c`nd oasele, dup[ ]nt`mplarea cu lupul.

Iar povestea-i tot poveste,

Cum a fost, azi nu mai este;S-a-nt`mplat, nu s-a-nt`mplat,Eu de asta n-am aflat.La b[tr`ni am auzit-o,La copii am povestit-o!

113Legendele faunei

PRIVIGHETOAREA, TURTURICA +I CUCUL

Un timp cucul, privighetoarea =i turturica au fost oameni.Odat[ ni=te ]mp[ra\i ]n vechime au avut un fecior, care era vr[jitor.Un mo=neag =i o bab[ aveau o fat[ frumoas[ =i s-au dus tustrei la

secer[. Au secerat ei p`n[ ]n sar[, da baba:— Hai s[ ne pornim.Da fata zice:— Eu mai stau s[ mai secer oleac[ pe r[coare.S-au dus baba =i mo=neagul ]nainte. C`nd s-a pornit =i ea acas[,

merg`nd pe drum, s-a desf[cut drumul ]n dou[ p[r\i =i s-a ar[tat oc[rare. Mergea fata pe c[rarea aceea, =i ea din urm[ se astupa ]napoi.S[ se ]ntoarc[ nu era unde. S-a speriat =i s-a rugat:

— D[-mi m[car un glas de om, Doamne!+i i-a r[spuns un glas:— Da n-ai s[ te sperii?— Nu.— Eu ]s cap de =arpe.— N-am s[ m[ sperii.+i s-a ar[tat feciorul ]mp[ratului ]n chip de cap de =arpe =i a gr[it

bl`nd la d`nsa, =i ea s-a ]mp[cat s[ tr[iasc[ cu d`nsul. Hai, c[ ei autr[it acolo vreo zece-cinisprezece ani de zile =i ea a zis:

— Haidem la tata.— Eu nu merg. Du-te tu, ]i zice =arpele.Da avea de-acum doi copii cu d`nsul — o fat[ =i un b[iat. Ea a

luat copiii =i s-a dus, c[ i s-a f[cut dor de p[rin\i. Da el i-a spus:— C`nd ai s[ vii ]napoi, ai s[ ba\i de trei ori cu un toc de s[rnici.

Eu iar am s[ desfac drumul =i ai s[ vii.Amu ei s-au plimbat prin gr[din[ la tat[-s[u, da feti\a a r[mas ]n

cas[ cu baba. +i baba:— Cine este tat[l vostru? De ce n-a venit =i el cu voi? Spune, c[ ]\i

dau o pestelcu\[.Fata ]i spune:


— Eu \i-oi spune, da tu s[ nu spui nim[nui. Tat[l nostru e un fe-cior de ]mp[rat, da el ]i vr[jitor, s-a pref[cut ]n cap de =arpe.

— +i pe unde o s[ v[ duce\i voi acas[?— Iaca o s[ mergem =i o s[ batem cu un toc de s[rnici =i are s[ se

deschid[ un drum drept la tata.}i spune baba mo=neagului, da mo=neagul se g`nde=te:— Hai s[-l ucid.Se duce el. Da dup[ d`nsul =i baba. Ajung`nd, bat de trei ori cu

tocul de s[rnici ]n slodun =i au intrat mo=neagul =i baba. C`nd s-aar[tat =arpele, mo=neagul l-a t[iat.

Amu, c`nd s-a dus ea cu copiii, ce s[ fac[?— M[tinc[ tu, ]i spune fetei, ai v`ndut pe tat[-t[u pentru pestel-

cu\a asta.Fata a ]nceput a pl`nge. Mam[-sa spune:—Te blestem s[ te faci cuc, s[ nu ai cuibul t[u, s[ zbori din pom ]n

pom, fiindc[ ai v`ndut pe tat[l t[u. Pe tine, ]i spune de-amu b[iatului,te prefac ]n privighetoare, s[ c`n\i ]n toate glasurile, da eu m[ voi pre-face ]n turturic[ =i voi jeli b[rbatul.

De atunci turturica jele=te b[rbatul.

PRIVIGHETOAREA +I TURTURICA

Apoi se zice c[ privighetoarea s-a apucat la r[m[=ag cu turturica:s[ steie am`ndou[ ]ntr-o noapte de var[, f[r[ s[ doarm[, =i s[ as-culte =i care dintre ele va ]nv[\a mai multe c`ntece, aceea s[ iar[m[=agul.

Cum a dat sara, turturica a adormit butuc =i tocmai dinspre ziu[s-a trezit la strig[tul unui om, care nu-=i putea prinde calul: turrr!turrr! =i dac[ a auzit ea a=a, n-a mai putut s[ doarm[ =i cu at`ta s-aales dintr-o noapte ]ntreag[.

Privighetoarea a vegheat toat[ vremea, de cu sar[ =i p`n[ dimi-nea\[, =i a ]nv[\at dou[sprezece c`ntece minunate: =uier[ ca cioba-nul, asmu\[ c`inii, m[ rog, ian asculta\i-o!

115Legendele faunei

C`nd a prins a se ]nro=i geana r[s[ritului, numai iaca =i turturical`ng[ privighetoare. Vede\i, tot ea mai harnic[!

— Ei, cum[tric[, cum \i s-a p[rut noaptea?— Cum s[ mi se par[, cum[tr[? Frumoas[, cum n-am mai fi v[zut

de c`nd am e=it din ou, dar dumitale?— +i mie, zice turturica, da s[ vedem ce =tim. Ia ]ncepe dumneata

]nt`i!+i ]ncepu privighetoarea a c`nta ca acum de-a mai mare dragul s-o

ascul\i. A-nlemnit =i turturica, =i buceagul dimprejur de at`ta m[iestrie.Dup[ ce termin[, turturica ]i spuse:

— Apoi eu, cum[tri\[, am adormit =i m-am trezit tocmai la strig[tulunui om care nu-=i putea prinde calul =i at`ta am ]nv[\at: turrr! turrr!

Si a c`=tigat astfel r[m[=agul privighetoarea. Din vremea aceeaprivighetoarea, pentru o noapte de veghere, e cea dint`i din parteac`ntecelor. }n fiecare noapte c`nt[, iar turturica se culc[ =i c`nd selumineaz[ de ziu[ se treze=te =i ea =i prinde a c`nta, dup[ cum a]nv[\at: turrr! turrr!

Vede\i, dragii mo=ului, c[ cine-i harnic, poate pricepe cu pu\in[osteneal[ orice lucru, pe c`t[ vreme lene=ul bate din buze.

PRIVIGHETOAREA

A fost odat[ ca niciodat[, c[ de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odat[un ]mp[rat foarte vestit =i puternic, de care to\i ]mp[ra\ii de prim-prejur se temeau, c[ci c`nd se sup[ra sau se m`nia din te miri cepricin[, era varga lui Dumnezeu nu altceva! Toat[ \ara =i toate ]mp[-r[\iile de primprejur tremurau de frica lui.

}mp[ratul acesta avea o copil[, care, dup[ ce a crescut mare, s-af[cut a=a de frumoas[ =i ar[toas[, a=a de pl[cut[, c[ s[ fi umblat lumeade-a lungul =i de-a curmezi=il, alta ca d`nsa n-ai mai fi aflat.

+-apoi, c`nd omul e frumos, mai frumos de cum sunt ceilal\i oa-meni, nu se poate ascunde de ochii lumii, ca s[ nu-l vaz[ =i nim[nuinu-i poate opri s[-i plac[, dac[-i place.


Aceasta a fost adic[ a=a, c[ faima despre frumuse\ea =i ging[=iaacestei copile ]n scurt timp s-a l[\it, cum merge vorba, peste nou[\[ri =i peste nou[ m[ri.

Cei mai voinici, mai vesti\i =i mai frumo=i feciori de ]mp[ra\i, cumprinser[ de veste c`t de frumoas[ =i fermec[toare este fata cut[rui]mp[rat, ]ndat[ alergar[ din toate p[r\ile cu fel de fel de daruriscumpe, ca s-o pe\easc[. +i cum ajungeau la ]mp[ratul, tat[l copilei, ise ]nchinau, ]i s[rutau m`na =i ziceau:

— }n[l\ate ]mp[rate, avere-ai parte de s[n[tate =i de o via\[ ]nde-lungat[! Am venit la M[ria ta s[-\i cerem domni\a ]n c[s[torie, c[cifrumuse\ea ei cea rar[ ne-a fermecat, inima ne-a s[getat =i toat[ ferici-rea noastr[ st[ ]ntr-un fir de p[r, dac[ n-om putea c`=tiga! +i apoi,nici noi nu suntem oameni de respins =i alungat afar[! Suntem fe-ciori de ]mp[ra\i avu\i =i puternici, lumea ne =tie, lumea ne cunoa=te!

}mp[ratul, v[z`nd c[ au venit ni=te pe\itori a=a de voinici, frumo=i,iste\i =i avu\i, ]i r`dea inima de bucurie =i fala cea mare =i r[sucin-du-=i mustea\a, =i netez`ndu-=i barba, ]n semn c[ sosirea oaspe\ilor ]ieste foarte pl[cut[, chem[ pe fiic[-sa la sine, rostindu-i ni=te cuvintefoarte alese, precump[nite, dulci =i bl`nde:

— Ascult[, copila mea! Anii se strecoar[ pe nesim\ite. Tu ai cres-cut acuma mare, \i-a sosit timpul m[ritatului. Iat[ aici un t`n[r voinicca un f[t-frumos, un fecior de ]mp[rat ca =i mine te cere de nevast[,merge-vei dup[ d`nsul?

+i ast[zi a=a, mai dup[ vreo c`teva zile sau s[pt[m`ni iar[ a=a ]izise ]mp[ratul, ]n vreo c`teva r`nduri. Dar fata c`nd auzea aceasta,sta mai multe minute ca ]mpietrit[ locului, apoi, ]ncep`nd a pl`nge =ia se ruga p[rintelui s[u, zicea:

— Tat[, iart[-m[, dar eu nu pot s[ m[ m[rit dup[ d`nsul, c[ci...nu sunt ]nc[ de m[ritat... mai este ]nc[ vreme!

}mp[ratul, de c`te ori o ]ntreba, crez`nd c[ ceea ce ]i spunea fii-c[-sa e adev[rat, n-o silea, ci-i da bun[ pace, a=tept`nd p`n[ ce =i-amai lua seama. Dar n-a fost a=a, cum ]=i ]nchipuia el. Fiica iubea demult pe un t`n[r =i din pricina aceluia pe to\i feciorii de ]mp[ra\i c`\i

117Legendele faunei

sosir[ =i voir[ s-o ieie de nevast[ ]i respinse de-a r`ndul, zic`nd c[:ba unul nu-i place, ba altul e prea ur`t, ba c[ altuia altceva ]i lipse=te..Mai ]n scurt, fiec[ruia ]i afla c`te o codi\[.

}mp[ratul, ]n urma urmelor, v[z`nd c[ fiica sa pe to\i pe\itorii ]irespinge, se m`nie foc pe d`nsa =i ]ntrebuin\[ toate mijloacele, ca s[afle care este g`ndul ei =i din ce pricin[ nu poate s[ se m[rite.

T`n[ra domni\[, se vede c[ s-a priceput ce voie=te s[ fac[ tat[ls[u, de aceea pentru ca s[ nu-i descopere secretul, c[ut[ s[ se ]nt`l-neasc[ cu iubitul s[u noaptea, jur`ndu-=i unul altuia credin\[ p`n[ lamoarte.

}ntr-una din nop\i, ]ns[, petrec`nd asemenea toat[ noaptea ]ngr[dina ]mp[r[teasc[, colea, c`nd s-a rev[rsat de zori, lu`ndu-=i fe-ciorul fericit r[mas-bun de la iubita sa, ]i zise:

— Scumpa mea, acuma a sosit timpul ca s[ ne desp[r\im. Darcum va trece ziua de ast[zi =i va sosi noaptea, am s[ vin =i am s[ tefur =i atunci nimeni n-are s[ ne p[zeasc[ =i vom pertece f[r[ team[toat[ via\a.

Dar degeaba!.. nu e a=a cum vrea omul. }mp[ratul dete de urmalor =i porunci la to\i curtenii, ca ]n noaptea urm[toare s[ fie cu to\iitreji, doar[ vor pune m`na pe ]n=el[torul fiicei sale. Cine nu va ascul-ta ceea ce le-a poruncit, acelui s[ nu-i par[ r[u, dac[ va fi pedepsit,cum n-a fost altul ]n lume.

Curtenii n-a=teptar[ s[ li se mai spun[ ]nc[ o dat[. Ei =tiau destulde bine cine e ]mp[ratul =i ce-i ]n stare s[ fac[, dac[ se m`nie. Fiecares-a pus, deci, la locul s[u =i a=tepta cu ner[bdare, doar vor putea punem`na pe ]n=el[tor.

Iat[ c[ colea, pe c`nd ]ncepuse a se amurgi bine, t`n[rul nostru,socotindu-se omul cel mai fericit din lume, s-apropia pe v`rful de-getelor de curtea ]mp[r[teasc[, de locul unde =tia el c[-l a=tepta iubi-ta sa, voind s[ o fure pe aceasta =i, duc`ndu-se apoi cu d`nsa, cine=tie unde, ]n alt[ parte a ]mp[r[\iei sau chiar ]n alt[ \ar[ str[in[, aco-lo s[ petreac[ ]n lini=te toat[ via\a.


Dar s-a ]n=elat foarte amar ]n a=tept[rile dorin\elor sale, c[ci abias-a apropiat de curtea ]mp[r[teasc[ =i curtenii, care st[teau la p`nd[,prinz`ndu-l, ]l legar[ butuc =i-l duser[ dinaintea ]mp[ratului.

}mp[ratul, cum ]l v[zu, ]l cuprinse o m`nie a=a de mare =i ]nver-=unat[, c[ ]ndat[ porunci s[-i taie capul.

+i cum a poruncit, a=a =i s-a f[cut.T`n[ra domni\[, cum a v[zut aceasta, =i-a pierdut min\ile, c[ nu

=tia singur[ pe ce lume-i de sc`rb[ =i durerea cea mare. +i ]n aceast[stare se duse la o vr[jitoare, c[reia ]i istorisi toat[ ]nt`mplarea de la]nceput =i p`n[ la sf`r=it =i la urm[ o rug[:

—Draga mea vr[jitoare, dac[ vrei s[ faci cuiva vreun bine ]n lumeaaceasta, apoi acel bine mi-l vei putea face numai mie =i dac[ vrei s[cape\i o plat[ bun[, cum n-ai mai c[p[tat de la nimeni altul p`n[acuma, apoi aceea vei c[p[ta-o numai de la mine, dac[-mi vei ascul-ta rug[mintea =i m[ vei preface ]ntr-o pas[re.

Vr[jitoarea, cum sunt toate vr[jitoarele, v[z`nd c[ i-a sosit noro-cul ]n cas[, nu se las[ mult ]mbiat[ =i rugat[, ci lu`nd ni=te unsoridesc`ntate =i vr[jite =i ung`nd-o pe fa\[, apoi mai rostind ni=te cu-vinte ]ncurcate =i ne]n\elese, t`n[ra domni\[ ]ndat[ se pref[cu ]ntr-op[s[ruic[, care de atunci =i p`n[ ]n ziua de ast[zi a r[mas tot p[s[ruic[=i c`nt[ de la ]nserate =i p`n[ t`rziu noaptea, iar[ diminea\a, de cumse zore=te de ziu[ =i p`n[ ce r[sare soarele, adic[ cam de pe timpulacela c`nd =i-a luat iubitul s[u r[mas-bun de la d`nsa =i pe c`nd aavut de g`nd s-o fure. +i fiindc[ ea mai toat[ noaptea privegheaz[,de aceea s-a numit privighetoare.

LEGENDA PRIVIGHETORILOR

Isus era copil mic, ca de cinci, =ase ani.}n apropiere de Nazaret, se f[cea ]n fiecare an un b`lci mare, =i

to\i nazarinenii mergeau acolo, s[-=i cumpere cele trebuitoare.Fiind zi frumoas[, p[rin\ii lui Isus ]l luar[ =i pe el la b`lci.

119Legendele faunei

Micul Isus nu mai putea de bucurie. Nu mai fusese niciodat[ lab`lci =i nu v[zuse niciodat[ at`ta forfoteal[ de lume, at`\ia negustori=i at`tea lucruri frumoase.

El se \inea ]ntruna de p[rin\ii s[i, c[ci foarte u=or s-ar fi pierdut ]nzarva aceea a b`lciului.

+i umbl`nd ei ]ncoace =i ]ncolo prin ]mbulzeala aceea de lume,dup[ t`rguieli, ajunser[ la =atra unui olar, care venise la b`lci cu toateoalele lui =i cu alte lucruri de p[m`nt, ca s[ le v`nd[.

+i aici, pe c`nd p[rin\ii lui Isus alegeau =i t`rguiau, copila=ul z[ri]ntr-un col\ ni=te fluiera=e de p[m`nt ]n form[ de p[s[rele. El sefuri=[ de l`ng[ p[rin\i, se duse l`ng[ acele p[s[rele =i ]ncepu s[ sejoace cu ele. Le punea la gur[, sufla ]n ele =i nimeni nu b[ga deseam[ jocul lui.

Dup[ ce t`rguir[ ce aveau de t`rguit de la ol[rie, p[rin\ii lui Isusplecar[, neb[g`nd de seam[ c[ fiul lor r[m[sese ]n acea pr[v[lie.

Tocmai mai t`rziu v[zur[ lipsa lui =i se ]ntoarser[ s[-l caute.D[-i ]ncoace, d[-i ]ncolo, copilul — nic[ieri.Tot c[ut`ndu-l ei a=a, numai ce ajunser[ la ol[rie. Aci se adunase

mul\ime mare de oameni, care se minunau de un mic copila=.Peste tot s-auzea:— Ce copil minunat! Ce putere mare are! Trebuie s[ fie Fiul-lui-

Dumnezeu!Era Isus. El lua c`te o p[s[ric[ de p[m`nt din pr[v[lia olarului.

Cum sufla ]n ea, cum p[s[rica zbura din m`nu=i\ele lui =i se ducea peramurile unui salc`m din apropiere, c`nt`nd at`t de frumos, c[ stalumea ]ncremenit[ =i asculta.

Vestea aceasta se r[sp`ndi ]n tot b`lciul, ca fulgerul, =i lumea segr[m[dea, valuri, valuri, spre pr[v[lia olarului.

+i cu to\ii gr[iau:— Cu adev[rat Fiul-lui-Dumnezeu este acest copil minunat!Iar p[s[relele din salc`m zburau c`nt`nd frumos, =i de atunci se

zice c[ s-au iscat pe p[m`nt dr[gu\ele privighetori, cele p[m`ntii lafulgi, dar cu viers dumnezeiesc.


MIERLA

}nainte vreme, c`t de mult o fi de atunci nu se =tie, tr[ia undeva ov[duv[ s[rac[. Singurul ei sprijin era o fat[ h[rnicu\[ =i foarte cre-dincioas[. Duminicile =i s[rb[torile nu lipsea niciodat[ de la biseric[,unde se ruga cu mult[ evlavie. Fata era vesel[ =i nu se ar[ta nemul-\umit[ de s[r[cia lor. Ca s[-i treac[ ur`tul, foarte des ]ncepea fatav[duvei s[ c`nte. +i mai ales ]i pl[cea Mierli\ei, c[ a=a se chema fata,s[ fluiere.

}ntr-o zi, plec[ mama Mierli\ei de acas[ s[ colinde pe unde vaputea ]n lume, ca s[ agoniseasc[ cele trebuincioase. A mers ea a=amult, pe la unii =i pe la al\ii, muncind din greu. De la un timp ]ns[,]ntr-at`t a sl[bit-o munca, c[ s-a ]mboln[vit =i Dumnezeu s-a ]ndurats[-i curme suferin\ele =i s-o cheme la el, ]n lumea celor drep\i.

Biata Mierli\[ a a=teptat ]n zadar s[ se ]ntoarc[ mama ei. De la ovreme sufletul i-a fost cuprins de o triste\e =i o prevestire rea; i-a pierittoat[ veselia =i pl[cerea de-a c`nta. A ]mbr[cat atunci o rochie nea-gr[, a luat un bulg[re mare de cear[ =i multe fire de tort =i a plecat ]nlume s[-=i caute mama.

C`nd trecea pe l`ng[ o biseric[, se oprea, rupea din bulg[rul decear[, sufla ]n ea p`n[ o ]nmuia =i ]ndat[ o sucea cu m`nu\ele pe unfir de tort, p`n[ f[cea o lum[n[ric[, intra apoi ]n biseric[, aprindealum[n[rica la icoana Maicii Domnului =i se ruga ca s[-i ajute s[-=iafle mama. A=a a colindat fata ]n lume, p`n[ c`nd a terminat ceara =ifirele de tort. C`nd =edea ]n genunchi ]n fa\a icoanei, unde aprinsesecea din urm[ lum[n[ric[, deodat[, de pe icoan[ se desprinde chipulSfintei Fecioare, cum era cu pruncul ]n bra\e =i prinde a zice:

— Bun[ feti\[, mama ta a plecat demult din lumea aceasta =i estedestul de fericit[ acolo unde este. Tu de acum ]nainte, ca s[ nu maisuferi, te vei preface ]n p[s[ric[, ]n p[s[ric[ vesel[, a=a cum erai]nainte, c`nd tr[ia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de ]ndat[ se ]mplinir[ =i de atuncip`n[ azi e mierla cu pene negre, c[ neagr[ era rochia fetei, =i cu pi-

121Legendele faunei

cioarele =i ciocul galben ca de cear[, fiindc[ prea mult a suflat cugura =i a sucit ceara ]n m`ini, pentru lum`n[ri; iar prin cr`ng =i stufi=,caut[ de zor m`ncare =i tot fluier[, ca s[ n-o prind[ ur`tul =i triste\ea.

CUM S-A F{CUT PUP{ZA

Cic[ a fost odat[ o fat[ frumoas[, cum pereche nu-i puteai g[si.Cum o chema, nimenea nu =tie, c[ci e mult de atunci. At`ta se =tienumai, c[ era frumoas[ ca lumina soarelui =i c[ era unica la p[rin\i.Ace=tia o iubeau a=a de mult, c[ niciodat[ nu-i ie=eau din voie. Noa-ptea, dup[ ce adormea, tat[l =i mama ceasuri ]ntregi vegheau lac[p[t`iul ei =i v[rsau o lacrim[ de bucurie, c[ le-a h[r[zit Dumnezeua=a m`ndre\e de fat[. Diminea\a, cum se scula, b[tr`na mam[ ]i pu-nea ]n gur[ trei gr[un\e de sare =i apoi o sp[la cu ap[, ]n care stin-sese trei c[rbuni aprin=i, ca s[ nu se deoache odorul ei.

Iar fata cre=tea mereu. +i era voinic[, rumen[ la obraji, zvelt[, cuochii negri =i ad`nci ca ad`ncul m[rii, cu p[rul lung, moale, galben =imai str[lucitor dec`t aurul cel curat. C`nd ie=ea din cas[, soarele deru=ine =i de m`nie se ro=ea la fa\[, iar luna se ascundea dup[ nouri.

Toate celelalte fete din sat nu mai puteau de necaz, pentru c[ to\ifl[c[ii numai la ea se uitau, numai calea ei ]i a\ineau, numai pentrud`nsa se pr[p[deau. +i se sileau =i ele ca s[ se fac[ frumoase =i sesp[lau =i se g[teau toat[ ziua, dar nici pe departe nu o puteau ajungepe d`nsa.

+i se dusese ]n toate p[r\ile vestea despre frumuse\ea ei =i dintoate col\urile p[m`ntului veneau fe\i-frumo=i, m`ndri =i boga\i, cas[-i cear[ m`na.

P[rin\ii nu se ]ndurau s[ o c[s[toreasc[ =i s[ se despart[ de d`nsa.— At`ta avem =i noi pe lume, ziceau d`n=ii, ea e lumina ochilor,

ea este sprijinul b[tr`ne\ilor, ea e bucuria =i fericirea noastr[. F[r[ ded`nsa va fi vai =i amar de noi, totul ni se va p[rea pustiu. A=a, ca s[mai treac[ pu\in[ vreme, c[ tot ea este prea t`n[r[ =i fraged[.


Dar vorba ceea: c`nd ]\i vine norocul, s[ nu-l alungi, c[ci pe urm[nu =tii ce \i se ]nt`mpl[. A=a =i cu p[rin\ii fetei celei frumoase. }ntr-obun[ diminea\[, mama ei c[zu bolnav[ greu. Luni ]ntregi ea z[cuculcat[. +i aduser[ doftori vesti\i =i chemar[ babe care =tiu de toate,dec`t nimeni nu putea s[-i g[seasc[ leacul. Pe zi ce mergea, bolnavei]i era mai r[u =i sl[bea de se pr[p[dea ]n toat[ fiin\a. Pl`ngea b[rbatulla c[p[tìul ei =i fata se ruga c`t e ziulica de mare, la icoana MaiciiDomnului, ca s[ se fac[ mama s[n[toas[; dec`t Dumnezeu hot[r`se]ntr-altfel =i hot[r`rile lui bietul om nu le poate schimba nici cu la-crimi, nici cu rug[ciuni.

}ntr-o noapte, dup[ miezul ei, c`nd coco=ii c`nt[ =i duhurile relepier de pe p[m`nt, bolnava chem[ la sine fata ei iubit[ =i pe b[rbatulcu care tr[ise via\a a=a de fericit[, ]i ]mbr[\i=[ =i-i s[rut[ pentru ceadin urm[ oar[ =i apoi ]=i dete sufletul lini=tit[ =i cu sur`sul pe buze.

Trecu de atunci vreme mult[, ]n care tat[l fetei se pl`ngea =i sev[ita mereu, c[ e grea via\a singur[, f[r[ femeie, c[ el nu vrea s[ pr[-p[deasc[ a=a frumuse\e de fat[, ]ngrijind de toate ale casei =i c[ mai laurm[ tot o s[ se m[rite ea ]ntr-o zi =i apoi cum o s[ tr[iasc[ el singur?

+i a=a, ba c[-i una, ba c[-i alta, mo=neagul ]ntr-o zi se c[s[tore=tede a doua oar[ =i ia de so\ie o femeie t`n[r[ =i frumoas[, dar cu su-flet de cìne =i cu inim[ de piatr[. Aceast[ femeie era mai rea dec`t obab[ vr[jitoare, iar c`nd se ]nfuria, se f[cea v`n[t[ la fa\[ =i ochii i se]nv`rteau ]n cap, de g`ndeai c[-i ie=it[ din iad, nu altceva.

Apoi ]nc[ o pacoste. Adusese cu d`nsa o fat[, pe care o avusesede la b[rbatul dintì =i pe c`t de frumoas[ era fata cealalt[, pe at`tafata ei era pocit[ =i schiload[. „Mama-P[durilor“, ]i ziceau toate feteledin sat =i z[u, nu era mai pu\in pocit[ dec`t „Mama-P[durilor“.

Ce zile amare =i ce via\[ tic[loas[, de acu ]nainte, pentru biatafat[ frumoas[! }n loc de m`ngìerile dulci ale mamei, acu primea oc[ri;]n loc de cuvinte bune, palme =i b[t[i; ]n loc de privirea p[rinteasc[ amamei, ea ]nt`lnea ochii de =erpoaic[ ai mamei vitrege.

Tat[l o iubea tot ca ]n trecut =i v[rsa =iroaie de lacrimi, c`nd ]=ivedea odorul pl`ng`nd =i oft`nd. Dec`t d`nsul avea mare sl[biciune

123Legendele faunei

pentru nevast[-sa cea nou[. Apoi ]i era fric[ de d`nsa, a=a c[ nicio-dat[ nu-i ie=ea din voie =i c`nd ea se r[stea, el, cu capul plecat, sta]ntr-un col\ =i nici un cuv`nt nu auzeai din gura lui.

Iar femeia cea rea hot[r`se pieirea fetei. Nu mai putea de necazv[z`nd-o c[ e a=a de frumoas[, c[ e a=a harnic[, a=a de l[udat[ =icerut[ de to\i, pe c`nd la fata ei nu se uita nimeni.

— Stai c[-i vin eu de hac, zise d`nsa.+i nu o l[sa s[ se spele, nici s[ se pieptene =i s[ se cur[\e. I-a scos

hainele ei cele frumoase, care o prindeau a=a de bine, =i a ]mbr[cat-onumai ]n zdren\e. Apoi nici dem`ncare nu-i d[dea destul[ =i nici nuo l[sa s[ doarm[ ca lumea, ci cu noaptea ]n cap, ]nc[ nec`nta\i coco=ii,o scula =i o trimitea dup[ munca cea mai grea =i obositoare. Ba s[care poveri de lemne din p[dure, ba s[ spele rufele la g`rl[, ba s[fac[ asta, ba s[ fac[ alta, tot ]i g[sea d`nsa fel de fel de munci, carede care mai grele =i fel de fel de pricini, ca s[ o oc[rasc[ =i s[ o bat[.

Asculta ]n toate s[rmana de fat[ =i totu=i, c`nd se ]ntorcea searaacas[, obosit[ =i pr[p[dit[ de at`ta munc[ =i alerg[tur[, mama ceavitreg[ tot nemul\umit[ era =i din lene=[ =i dobitoac[ nu o mai scotea.

+i ]ntr-o zi, ce s[-i abat[ femeii cele rele:— Uite, zise, sacul [sta de l`n[. Vezi c[ l`na din[untru e neagr[,

dec`t tu s[ te duci la g`rl[ =i p`n[ disear[ s[ mi-o faci alb[ ca z[pada.De unde nu, s[ =tii c[ e vai de pielea ta.

Sacul era greu de tot. Fata ]=i f[cu curaj, se opinti c`t putu =i ]nco-voiat[ p`n[ la p[m`nt, plin[ de n[du=eli, se duse cu el la g`rl[. Cumajunse, se porni pe munc[ =i ]ncepu s[ spele mereu l`na care era nea-gr[ ca c[rbunele, c[ doar s-o fac[ alb[. }=i suflec[ m`necile p`n[ lacoate, ]=i prinse =i poala ]n br`u =i ceasuri ]ntregi tot freca =i tot sp[la=i tot cur[\a; dar l`na cea neagr[ nici g`nd n-avea s[ se fac[ alb[. +idin nou pune-te la munc[ =i din nou freac[ =i ]nv`rte=te =i suce=te,dar l`na neagr[ tot neagr[ r[m`nea.

Soarele, care o privise toat[ ziua, se preg[tea s[ apun[ dup[ v`rfulmun\ilor =i s[ se duc[ s[ lumineze alte lumi, c`nd fata v[zu c[ nuf[cuse nici o isprav[; nici un fir de l`n[ nu se f[cuse alb. Atunci,


dezn[d[jduit[, cu ochii ro=ii =i plini de lacrimi, ]n[l\[ spre cer bra\elesale cele albe =i rotunde =i ]ncepu s[ roage a=a:

— Pu, pu, pu! Prea bunule Dumnezeu! Ai mil[ =i de mine neno-rocita =i scap[-m[ de at`tea suferin\e. Pref[-m[ ]ntr-o pas[re, ca s[fug departe de casa asta, ca s[ scap de femeia aceasta, ca s[ nu-i audglasul =i s[ nu-i v[d ochii.

Iar dreptul Dumnezeu s-a ]ndurat =i i-a ]ndeplinit rug[mintea. +ilui i se ]nduio=ase inima de at`tea necazuri ce avea biata fat[. Deaceea a pref[cut-o ]ntr-o pas[re, care, din luna lui aprilie =i p`n[ laS`n-Petru, ]=i pl`nge mereu dorul inimii c`nt`nd: „pu, pu, pu ,pu, pu,pu“. +i din aceast[ pricin[, oamenii mai t`rziu o numir[ pup[z[.

NA+TEREA R~NDUNELEI

}n \ara Iudeei, ]n c`mpiile Nazaretului luminate de str[lucitorulsoare, copilul dumnezeiesc se juca cu micii lui tovar[=i; cu m`inilelui de bun[tate =i iubire, el f[cea p[s[rele, cu apa din r`ule\ =i cup[m`nt din maluri, pe care le a=eza pe p[m`nt cu aripile ]ntinse. Unfariseu trecu:

— Copil al p[catului, zise el, ce faci acolo ]n ziua asta?+i cu piciorul lui voi s[ sf[r`me p[s[relele; dar c`nd Isus lovi cu

micile lui palme, p[s[relele de p[m`nt prinser[ via\[ =i zburar[.R`ndunelele erau n[scute.Cu aripile lor cenu=ii, ele zburar[ pe acoperi= =i din acel p[m`nt,

din care erau f[cute ele, ]=i zidir[ cuiburile.R`nduneaua alegea locuin\a omului, prietenul ei, spre a-=i ad[posti

familia. Ele tr[iau libere, respectate, iubite; prezen\a lor aducea noroc.Mult[ vreme dup[ asta, c`nd copilul dumnezeiesc devenise b[rbat

=i mergea c[tre Golgota, s[rmanele p[s[rele desperate ]l urmar[,sco\`nd, pe tot lungul drumului, strig[tele lor de durere.

Maestrul era s[ moar[; pe fa\a sa palid[, un =iroi de s`nge cur-gea, amestec`ndu-se cu lacrimile lui. Atunci, una c`te una, r`ndunelele

125Legendele faunei

smulser[ cu micile lor ciocuri spinii din coroan[, care se \intuiau peaugusta frunte.

Trecur[ ceasuri.}ntr-un suprem strig[t, r[stignitul ]=i dete sufletul. Cerul se tul-

bur[, p[s[relele pl`nser[ =i aripile lor luar[ mantaua de doliu, pe carede atunci n-au p[r[sit-o.

R~NDUNICA

A fost odat[ o fat[ frumoas[ =i tare vrednic[, cum nu se g[seaalta pe lume. Venindu-i vremea s[ se m[rite, a luat de b[rbat pe unfecior din alt sat, care mai avea doi fra\i ]nsura\i =i =edeau cu to\ii]ntr-o cas[, fiecare ]n od[i\a lui. Tot ]n c[minul acela ]=i aveau =i p[rin\iilor locuin\a.

Nurorile lor cele dou[, care \ineau pe fra\ii cei mari, erau lene=e,se sculau t`rziu de tot =i nu lucrau nimica toat[ peste zi; cea mic[]ns[ se de=tepta cu noaptea-n cap, aprindea lampa =i, lu`nd cus[tura]n m`n[, ori intr`nd ]n r[zboi, ]ncepea s[ c`nte. C`nd se cr[pa deziu[, se apuca de dereticat, aducea ap[, f[cea focul =i punea dem`ncare. Casa ]i era cas[ curat[, b[rbatul ]ntotdeauna primenit =imasa mas[, cu rost =i mai devreme pus[ dec`t la cumnatele ei.

}n toate le-ntrecea, de nu puteau s[ stea ]n r`nd cu ea, din carepricin[ ]i ziceau ]n r`s R`ndunica, adic[ singur[, unic[-n r`nd cu ea.

Nu mai puteau de necaz c`nd le certau b[rba\ii ori soacra, d`n-du-le de exemplu pe nevasta fratelui cel mic.

Dac[ au v[zut ele una ca asta, au ]nceput s[ i-o coac[. Au mers]ntr-o zi tustrele la g`rl[, s[ se scalde =i, c`nd au fost ]n margineaapei, cele dou[ i-au zis:

— Ia stai, cumn[\ic[, s[-\i t[iem ni\el din p[r =i s[ ne afum[m cuel, ca s[-\i c[lc[m =i noi pe urme cu vrednicia.

Au prins-o =i una o \inea de picioare, iar alta a ]nceput s-o ]n\epela g`t cu foarfecele din cus[tur[, vr`nd s-o omoare =i z[ zic[ apoic[ s-a ]necat.


Maica Domnului, v[z`nd toate acestea =i nevr`nd s-o lase de bat-jocura lor, a pref[cut-o ]ntr-o pas[re, care a zburat pe luciul apei =i s-aridicat apoi ]n ]naltul cerului. Cum una din cumnate o \inea de picioa-re, c`nd =i-a luat v`nt s[ zboare, a apucat-o de coad[ =i a r[mas cumijlocul ei ]n m`n[. }ntorc`ndu-se acas[, au spus, pref[c`ndu-se c[pl`ng, c[ cumnata lor s-a ]necat.

Iar pas[rea, zbur`nd, s-a dus mult[ vreme unde au dus-o ochii,trec`nd mereu mun\i =i ape, nemaic[t`nd ]nd[r[t. Era alb[ la fulgi,a=a cum ]i era c[ma=a de pe ea c`nd sta pe marginea g`rlei; a r[mas]ns[ cu o pat[ ro=ie la g`t, din pricina pic[turilor de s`nge ce ]nce-puser[ s[ \`=neasc[, c`nd au ]n\epat-o cumnatele ei, cu coada ca ofurc[ scobit[ la mijloc, din partea penelor smulse.

+i astfel s-a deprins s[ zboare lin pe luciul apei, s[ se ridice deo-dat[ ]n v[zduh =i s[ se duc[ ]n largul lui ca o s[geat[.

Ajung`nd =i iern`nd ea ]ntr-o \ar[ dep[rtat[, pe la mijloculprim[verii, c`nd ]ncol\e=te iarba, a prins-o dorul de meleagurile undea tr[it =i, lu`nd-o ]nd[r[t, a venit la locul ei de odinioar[, f[c`ndu-=icuib sub strea=ina ]nalt[, s[ vad[ ce =i cum mai e pe-acolo. Se sculaca de obicei cu noaptea-n cap =i ciripea ca =i mai ]nainte, de=tept`ndpe to\i ai casei.

Cumnatele, cum au v[zut-o, au sfeclit-o =i =i-au zis: „S[ =tii c[ astae R`ndunica, cumnata noastr[“. Turbau de necaz =i au pus g`nd r[u,blestem`nd-o ]ntruna.

B[rbatul ei a b[nuit c[ acesta o fi sufletul nevestei lui dragi =i-icocolea cuibul, d`nd porunc[ s[ nu care cumva s[-l strice cineva. Unadin cumnate ]ns[, ]ntr-o zi, c`nd era singur[ acas[, a luat o pr[jin[ =il-a stricat, sp[rg`ndu-i ou=oarele. I s-a uscat ]ns[ pe loc m`na dreapt[din cot =i, =optind ici-colo ]nt`mplarea, au aflat-o to\i.

R`ndunica =i-a f[cut atunci alt cuib ]n podul casei =i, cirip-cirip,toat[ vericica da t`rcoale-n jurul ei. }ntr-o zi, cumnata cealalt[, suin-du-se-n pod, a prins r`ndunica, cu pui, =i a aruncat-o pe co=ul vetrei,tocmai c`nd ie=ea fumul mai gros pe el. Credea c-are s[ ard[ =i o s[scape astfel de ea.

127Legendele faunei

A scuturat ]ns[ din coad[ r`ndunica =i a ]nceput, din at`ta ap[str`ns[-n zborul s[lt[re\ pe luciul r`urilor, s[ curg[ pic[turi multe,ce-au stins pe loc focul. +i n-a fost cu nimic v[t[mat[; s-a ]nnegritdoar =i ea, =i pui=orii de funingine =i a=a a r[mas la culoare.

+i-a adunat apoi din nou pui=orii, =i-a f[cut cuib ]ntr-un col\ alod[ii b[rbatului ei, s[ fie tot mai aproape de ce-i era drag. Din clipaaceea, cumnata cea du=m[noas[ a r[mas ]ns[ g`ngav[. De-atunci s-a]nr[d[cinat credin\a ]n oameni, c[ i se suce=te m`na din cot =i se usuc[,cui stric[ un cuib de r`ndunic[, iar cine ]ncearc[ s-o omoare, ori s[-iomoare puii, ]=i pierde graiul.

R~NDUNICA +I SOARELE

Avea un om trei fete =i o herghelie de cai. Tat[l lor zice:— C`nd a= avea un b[iat, da el s-ar duce =i-ar pa=te caii ace=tia,

da a=a fetele nu mai pot nimica!Da cea mare spune:— M[ duc eu, tat[!— Hei, ai mai pa=te tu caii!— }i pasc, tat[!I-a f[cut straie b[rb[te=ti =i i-a dat pu=ca; =i ea a pornit cu caii s[-i

pasc[. Tat[-s[u s-a pref[cut ]ntr-un lup =i s-a ascuns sub pod. C`nd aajuns ea la pod, da =i tat[-s[u face: Hoa! la d`nsa. Da ea:

— Of, m[ tem, iaca lupu!Se ]ntoarce ]napoi =i aduce herghelia. Da cea mijlocie zice:— M[ duc eu, tat[!— Hai, du-te!Se duce ea, acea mijlocie. Tat[-s[u se face iar un lup =i iar la d`nsa:

Hoa! Ea se sperie =i se ]ntoarce cu caii acas[.Acea mic[ zice:— M[ duc eu, tat[, cu herghelia!— Hei, dragul tatei, n-a p[scut-o cea mare, nici cea mijlocie, =i ]i

pa=te-o tocmai tu?


— M[ duc!— Du-te! Dumnezeu s[-\i ajute!S-a pornit ea. Tat[-s[u — iar la pod. Ea merge =i tat[-s[u iar la

d`nsa: Hoa! Da ea:— Care-i acela?L-a ]ntrebat p`n[ ]n trei ori. Ea era n[zdr[van[. A treia oar[ a

vrut s[ deie cu pu=ca ]n tat[-s[u.— Stai, draga tatei, c[-s eu!S-a pornit mai departe. I-a p[scut ea trei ani de zile, p`n[ a ajuns

pe locul soarelui. +edea acolo cu caii; iat[ c[ vine sf`ntul Soare =i zice:— Haide, m[i vere, la mine =i te-oi osp[ta cu oleac[ de bor=, c[

de c`nd e=tu tu dus de acas[ \i-a fi fiind a m`nca de bor=!El l-a chemat s[-l afle, ]i fat[ ori b[rbat. S-au dus, au stat la mas[,

au m`ncat am`ndoi. Ea s-a ]ntors la cai. Da el a vorbit cu mama lui:— Mam[, tare mi-ar pl[cea. C`nd a= =ti c[ ]i fat[, eu a= lua-o!Da mam[-sa a f[cut:— Ia desar[ s[ o pofte=ti s[ se culce cu tine. V[ ve\i culca am`ndoi

pe un c[p[t`i =i eu \i-oi pune o stibl[ de busuioc sub cap =i una lui.Da c[\elu=a a ascultat, c[ ea =i cu c[\elu=a porni la drum. Se duce

la fat[ =i spune a=a:— Fat[ frumoas[, iaca feciorul Soare vrea s[ te ispiteasc[, se te

vad[, dac[ e=ti fat[ ori b[rbat. Te-a chema desar[ s[ te culci la d`nsul=i vor pune c`te o stibl[ de busuioc la am`ndoi. Da eu m-oi t[v[litoat[ noaptea pe stibla ta =i a fi ve=ted[ ca =i a lui. Atunci nu te-apricepe c[ e=ti fat[.

S-a t[v[lit ca\elu=a toat[ noaptea pe stibla ei. C`nd s-a sculatmam[-sa =i s-a dus =i le-a v[zut: cum era a lui =i a ei, ]i zice:

— Hei, dragul mamei, nu-i fat[, ]i tot fl[c[u!Da el face:— Hei, mam[, ba chiar ]i fat[, a=a-mi spune inima mea!— Dragul mamei, dac[ soco\i c[-i fat[, iaca vine ziua cea de t`rg

si te du la t`rg cu d`nsa: „Haide, m[i vere, =i te-i plimba cu mine“. +i-lvei duce la straiele cele b[rb[te=ti =i ea, dac[ a fi, mamei, fat[, o s[

129Legendele faunei

zic[ a=a: „Ce m-ai adus, m[i vere, la straiele acestea b[rb[te=ti, haide=i m[ duce la straie femeie=ti, mie acelea ]mi trebuie“.

Da c[\elu=a a ascultat =i s-a dus =i i-a spus:— Fat[ frumoas[, o s[ te duc[ la Bebei (Volintir, t`rg ]n jude\ul

Cetatea Alb[) =i o s[ te ispiteasc[. O s[ te duc[ la straie fete=ti, da tudup[ inima ta \i-i drag dup[ d`nsele; da s[ taci, s[ zici a=a: „Du-m[mai bine la straie b[rb[te=ti, c[ nu-mi trebuie de acestea!“

A dus-o el la Bebei. El iar[ se m`hne=te, c[ n-o putut s-o afle c[-ifat[. S-a pornit ]napoi acas[, a venit iar[ la herghelie. El se duce =i zice:

— Hei, mam[, chiar ]i fat[!Da c[\elu=a ]i spune ei:— El o s[ te ]mbie s[ te scalzi. Da eu m-oi face un lup =i m-oi b[ga

]n herghelia ta. Da tu s[ zici a=a: „Intr[ dumneata ]nt`i c[ eu nu =tiulocurile“.

S-a sculat diminea\a =i s-a dus la sc[ldat. El s-a dezbr[cat =i a in-trat ]n ap[ =i a=tepta =i pe ea. Da ea s-a dezbr[cat la jum[tate =ic[\elu=a s-a f[cut un lup =-a dat ]n herghelia ei. Ea s-a ]mbr[cat =i s-adus la herghelia ei. S-a pornit la casa ei la p[rin\i, c[ de trei ani nu-imai v[zuse. P[rin\ii g`ndeau c[ s-a pr[p[dit. Ea a ajuns acas[ =i adat herghelia ]n ograda lor. C`nd a ajuns ea ]n poarta casei, sf`ntulSoare a f[cut un leag[n de m[tase. S-au suit fetele s[ le deie. Se dau=i se coborau. Lor nu le f[cuse nimic[. Da ea c`nd s-a suit, Soarele aridicat-o ]n sus, a luat-o. Mam[-sa a pl`ns =i a zis a=a:

— Hei, dragul mamei, de trei zile de c`nd ai venit, eu cu tine n-amgr[it!

Da fetei i s-a p[rut c[ mam[-sa i-a zis trei ani de zile s[ nu gr[iasc[.C`nd a adus-o acolo, ea mai frumoas[ nici nu mai putea s[ fie ]nlume. Dac[ era mut[, nu gr[ia. Da Soarele cu m[-sa se v[ic[rea:

— Ce s[ facem noi cu d`nsa? S-o m`ntuim, nou[ mut[ nu ne tre-buie. Hai =i om trimite-o la baba Col\a s[ cear[ sita, s[ facem nunta!

Fata s-a pornit la baba Col\a. S-a dus la Sf`nta Vineri:— M[tu=ic[, nu =tii unde-i casa babei Col\a?Da ea i-a spus:


— Ia, ia, se vede de acolea, du-te, c[ mai sunt dou[ case =i a treia]i a ei. Na-\i un prosop, c[ \i-a trebui vreodat[!

S-a dus la Sf`nta S`mb[t[ s-o ]ntrebe. Tot a=a:— Nu =tii, unde-i casa babei Col\a?I-a spus:— Du-te la Sf`nta Duminic[ =i ]i casa ei l`ng[ d`nsa. Na-\i o perie

c[ \i-a trebui vreodat[, str`nge-o.S-a dus la Sf`nta Duminic[. Sf`nta Duminic[ a zis a=a:— Hei, copil[, te-a trimis s[ te m[n`nce. Da iac[t[-o casa ei. Na-\i

cutia asta. S-o str`ngi, c[ \i-a trebui.Ea a ajuns la bordeiul babei Col\a. Baba Col\a =edea =i se uita la

fereastr[. Da ea zice:— Asta-i casa babei Col\a?— Asta, poftim ]n cas[!Ea a intrat ]n cas[. Baba Col\a a zis:— Stai pe lai\[, c[ eu m[ duc s[ aduc sita din ceea cas[ =i \i-oi da-o.

Da un =oarece iese:— |iu, \iu, fat[ frumoas[, ia sita =i pe u=[, c[ baba Col\a ]=i ascute

din\ii pe oglind[ s[ te m[n`nce!Da ea =ede =i gr[ie=te:— Ce, m[i =oarece, m[i, gr[ie=ti tu degeaba!El zice:— Ia sita =i pe u=[!Ea ia sita =i pe u=[. +i porne=te. Baba Col\a o ia din urm[ =i dup[

d`nsa, c`t pe ce s-o ajung[. Da fata zv`rle peria. Se face o p[dure.Da ea roade, roade. A ros-o =i a m`ntuit-o =i iar[ dup[ d`nsa. Eazv`rle cutia. Se face o scal[ de piatr[. Ea roade =i piatra =i dup[ d`nsa!Da ea zv`rle prosopul. Se face o ap[ mare. Da ea sorbe=te apa, sor-be=te! P`n[ a m`ntuit de sorbit apa, a ajuns =i ea acas[ la Soare. Dael era mire cu alta. El jupuia un miel la gura cuptorului =i-i erau plinem`inile de s`nge. Da ea zice:

— Na-v[ sita, c[ v-am adus-o s[ facem nunta!

131Legendele faunei

El c`nd a v[zut-o c[ a gr[it, a apucat-o de g`t s[ o s[rute. N-a maidovedit s[ spele m`inile. Da ea s-a f[cut o r`ndunic[. Da dac[ a v[zutc[ s-a f[cut r`ndunic[, d[ cu cu\itul s-o taie. Da ea a zburat pe ho-geac afar[. C`nd a dat cu cu\itul, a ajuns-o peste coad[.

De atunci r`ndunelele au gu=a ro=ie =i coada t[iat[.

JERTFA R~NDUNICII

Isus fusese r[stignit =i se lupta cu moartea. Din r[nile f[cute depiroane, s`ngele se scurgea mereu. Nu scotea nici un geam[t de du-rere. Doar ]ntr-un t`rziu ceru, ars de sete: „Ap[! „Ap[! „

Un paznic ]i ]ntinse un burete muiat ]n fiere de o\et. Isus, ne=tiind,gust[, dar numaidec`t ]=i feri gura, cu sil[.

Setea ]l chinui apoi tot mai amarnic. Trupul ]i ardea, gura ]i erauscat[. Dar nu mai ceru ap[.

Iat[ ]ns[ c[, deasupra capului, auzi un f`lf`it de aripi. O r`ndunic[veni ca o s[geat[ =i, pe buzele lui fierbin\i, l[s[ s[-i cad[ din cioc opic[tur[ de ap[, ca un bob de rou[. Un paznic o v[zu =i slobozi os[geat[ dup[ ea, dar n-o nimeri.

Peste c`teva clipe, r`ndunica veni din nou =i-i mai aduse ]nc[ unstrop de ap[. A doua s[geat[ =uier[ tot mai aproape, dar nici aceastan-o lovi.

M`ntuitorul o v[zu =i-l durea inima la g`ndul c[ p[s[rica ar puteafi ucis[. I-ar fi strigat s[ nu mai vin[, dar nu putea.

+i r`ndunica veni a treia oar[, dar, de r`ndul acesta, s[geata ]istr[punsese pieptul alb =i curat.

Lacrimi multe, de mil[, se scurser[ din ochii M`ntuitorului; v[-z`nd-o cum ]=i d[ sufletul, =opti:

— Prin jertfa ta e=ti sf`nt[. Binecuv`ntat[ s[ fii, p[s[ric[.De atunci, r`ndunelele sunt socotite ca ni=te p[s[ri sfinte. E mare

p[cat ca cineva s[ le strice cuiburile, ori s[ le ia pui=orii. +i nimenin-are curaj s[ le fac[ vreun r[u, nici chiar copiii cei mai f[r[ inim[.


LEGENDA VRABIEI

Se zice, c[ la ]nceput, penele vrabiei fuseser[ zugr[vite de Dum-nezeu, cu o culoare neagr[-ro=cat[. Ei nu i-a pl[cut acest ve=m`nt,dar n-a ]ndr[znit s[ c`rteasc[ ]n fa\a Celui Atotputernic.

Se ]ntoarse ]n lumea p[s[rilor, a=a cum era. Dar cinteza, n-aveade lucru, ]ncepu s-o nec[jeasc[:

— Nu mai face pe sup[rata, c[ n-ai de ce. Prea-M[ritul \i-a dat ohain[ dup[ inim[!

At`t i-a trebuit vrabiei! Numaidec`t i-a s[rit \and[ra =i, zburlit[de furie, s-a n[pustit asupra cintezei cu g[l[gie mare. Ba a =i lovit-ode c`teva ori cu ciocul ]n cap, de i-a ridicat fulgii \ugui.

Dumnezeu, care vede =i =tie tot, a chemat pe ]mpricinate la judecat[.Cinteza povesti ]nt`mplarea, de-a fir a p[r. Vrabia se zb`rlea =i o

]ntrerupea la fiecare cuv`nt.St[p`nul lumii ascult[ cu r[bdare. C`nd a ]ncetat sfada, el a ]ntrebat:— E adev[rat, vr[biu\o, c[ nu e=ti mul\umit[ de ve=m`ntul ce

\i-am dat?Vrabia r[spunse cam cu jum[tate de glas:— D... Doamne! A=teptam =i eu unul mai frumos!Dumnezeu, v[z`nd-o c[ e =i obraznic[ pe l`ng[ toate, o prinse de

coad[ =i o arunc[ ]ntr-o lad[ cu cenu=[. Vrabia ie=i de acolo, zbur[pe un pom =i ]ncepu s[-=i cure\e penele. Dar cenu=a se lipise de ele =ide aceea =i azi au culoarea cenu=ie.

De atunci a r[mas cinteza cu mo\ =i vrabia cu pene cenu=ii,]mpestri\ate cu negru =i ro=u.

VR{BIILE TR{IESC MULT

Demult, demult, cine =tie c`nd va mai fi fost =i aceea, a r[s[rit ]nmijlocul unei p[duri un stej[rel, care ]ncepu a cre=te pe-nceti=orul=i a privi cu dragoste la ceilal\i stejari de toat[ m`na, care se aflau]n jurul s[u.

133Legendele faunei

Iat[ ]ns[ c[, nu mult dup[ ce a r[s[rit stej[relul acesta, vine ovrabie =i se a=az[ pe d`ndsul, m[car c[ avea unde se a=eza =i-n altloc, c[ p[durea era destul de mare.

Stej[relul, v[z`nd aceast[ obr[znicie din partea vrabiei, se m`niefoc pe d`nsa =i-i zise:

— M[i vrabie! Nu vezi tu c[ eu abia acuma de vro c`teva zile amr[s[rit, nu vezi c`t sunt de t`n[r, de crud =i de slab, n-ai avut tu nic[ieri]n alt loc unde te a=eza, dec`t pe mine?... Nu e destul[ p[dure ]mpre-jurul meu?...Ia du-te de-aici =i a=az[-te pe alt copac, c[ci doar p[du-rea e destul de mare =i de larg[, ai unde =edea c`t ]\i va pl[cea...

Vrabia, sim\indu-se foarte atins[ prin cuvintele acestea ale stejaru-lui, r[spunse zic`nd:

— Iat[ c[ m[ duc, cum zici tu, dar voi veni la tine c`nd vei fi pepatul mor\ii =i atunci va trebui s[-mi dai seama pentru toate cuvin-tele tale de ast[zi!

— Bine! Bine! r[spunse stej[relul, du-te =i mai degrab[ s[ nu vii,dec`t numai atunci, c`nd voi fi eu pe patul mor\ii, precum ai zis!

Vrabia a zburat =i s-a dus... Dar mult a trebuit ea s[ a=tepte p`n[la moartea stej[relului, c[ci fiecare stejar tr[ie=te nou[ sute de ani,=i anume trei sute de ani cre=te ne]ntrerupt, trei sute de ani st[ lo-cului =i se odihne=te, iar[ de la =ase sute de ani ]nainte, prin treisute ]ncepe a da ]napoi, a-i putrezi inima de la r[d[cin[, a se g[uripe din[untru, a se usca a=a, c[ atunci c`nd ajunge de nou[ sute deani, se risipe=te cu totul.

+i vrabia noastr[ a trebuit s[ a=tepte p`n[ ce stej[relul pe care s-apus ea, c`nd acesta a fost t`n[r, a ajuns de nou[ sute de ani.

C`nd a ajuns acuma stej[relul de nou[ sute de ani, s-a dus vrabiala d`nsul =i i-a zis:

— |i-aduci aminte c`nd erai t`n[r =i m-am a=ezat pe tine, cumm-ai batjocorit degeaba, degebu\a?... Tu ai cugetat atunci c[ dac[ tevei face mare, vei tr[i c`t lumea =i ca tine nu va mai fi altul!... Dariat[ c[ acum te-ai risipit =i eu m[ scald ]n colbul t[u!... Tu din marece-ai fost, te-ai f[cut iar[=i mic, iar[ eu tot tr[iesc =i tot a=a sunt, cumam fost =i atuncea!


A=a a zis vrabia, =i, dup[ ce s-a sc[ldat ]n cenu=a stejarului, zbur[=i se tot duse.

De-atunci, de c`nd s-a ]nt`mplat aceasta, vr[biile, dac[ nici oa-menii, nici m`\ele =i nici ulii nu le prind =i le omoar[, tr[iesc maimult dec`t ori=icare alt[ pas[re,... tr[iesc cu sutele de ani, de unde sevede apoi c[ vine =i zicala cea foarte r[sp`ndit[ printre rom`ni:

Vrabia e pui,Dar dracul =tie de c`ndu-i!

care se zice despre oamenii cei mici de statur[, ]ns[ mari de ani. +ivr[biile, c`nd sunt foarte b[tr`ne, cap[t[ pene albe, ]ns[ forma lortot de vrabie r[m`ne.

CIOARA

Pe vremea c`nd Sf`nta Duminic[ tr[ia pe p[m`nt, mult[ vremetrebuie s[ mai fie =i de atunci, a avut nevoie de o servitoare, ca s[-i]ngrijeasc[ casa. C[ut`nd ea servitoare ]ncoace =i ]ncolo, a g[sit una.Cum se ]nt`mpl[ ]ns[, ca tocmai servitoarea Sfintei s[ fie \iganc[.Sf`nta Duminic[ n-a \inut seama de asta, ci numai treab[ voia s[-ifac[. Dar \iganca, cum ]i \iganca, bun[ de gur[ =i nu cu tragere deinim[ la lucru, ori de c`te ori ]ntreba Sf`nta: „Ai f[cut cutare trea-b[?“, ea r[spundea ]n fundul g`tlejului: „Da , da, da, da!“

Azi a=a, m`ine a=a, Sf`nta Duminic[ se alegea cu ]ntrebatul, \i-ganca cu „Da, da da ,da,“ iar lucrurile nu se prea f[ceau cum trebuie.

}ntr-o zi, Sf`nta Duminic[, ]nainte de a pleca la biseric[, ]i spuneservitoarei ca s[-i fac[ m`ncare =i s-o potriveasc[ a=a de bine, ca atuncic`nd se va ]ntoarce ea de la biseric[, s[ fie m`ncarea gata, dar niciprea cald[, nici prea rece.

Zis =i f[cut. Se duse Sf`nta Duminic[ la biseric[ =i c`nd se ]ntoarse,]ntreb[ de la u=[:

— Gata m`ncarea? F[cutu-o-ai cum \i-am zis?Servitoarea de colo, se umfl[ cu r[spunsul:— Da, da, da da!

135Legendele faunei

Sf`nta Duminic[, bucuroas[, ia lingura cea mare, ca s[ gustem`ncarea. Cum era fl[m`nd[, ]nghi\i ciorba toat[ din lingur[, darvai! m`ncarea ardea grozav =i ]ntr-at`t se nec[ji Sf`nta de arsura cea suferit, c[ o blestem[ cu foc pe \iganc[:

— Piei din fa\a mea, slug[ rea =i mincinoas[! Pentru aceast[ neas-cultare =i minciun[, s[ te prefaci ]n pas[re ur`t[ =i alungat[ de lume!

+i ]ndat[ se pref[cu \iganca ]n cioar[, cu pene negre-cenu=ii cumeste =i acum. }ns[ ea, chiar a=a cioar[, cum era, tot mai ]ncerca s[r[spund[ st[p`nei cu r[spunsul ei de totdeauna, dar ]n loc de: „da,da, da, da,“ nu putu zice dec`t: „cra, cra, cra, cra!“ =i cu astfel de glasa r[mas cioara p`n[ ]n ziua de azi.

CORBUL

Corbul cel negru, n-a fost de la ]nceput at`t de ur`t. Penele luierau de culoare alb-g[lbui =i glasul ]i era mai frumos; ba se zice c[chiar putea c`nta. Numai o nesocotin\[ a lui a f[cut ca s[-=i piard[ =iglasul, =i culoarea m`ndr[ a penelor.

C`nd Domnul nostru Isus Hristos era r[stignit pe cruce =i ]ndurachinuri groaznice, r`ndunica se ]nv`rtea ]mprejurul lui =i f`lf`ia u=ordin aripi, ca s[ fac[ v`nt =i astfel s[-i mai u=ureze chinurile. Nu tota=a a f[cut corbul. El se rotea pe deasupra =i ]=i schimonosea glasulprin cronc[neli ur`te. Credea el c[ prin aceasta arat[ M`ntuitoruluic[ e trist =i am[r`t, de nelegiuirea oamenilor.

Domnul Isus, ]ndurerat de p[catele grele ale celor care l-au r[stignit=i sup[rat c[ nici corbul nu-l las[ s[ moar[ ]n lini=te, a suspinat ad`nc=i l-a blestemat pe corb. S-a f[cut atunci ]ntuneric mare. P[m`ntul s-acutremurat =i izvoarele au secat. Biserica s-a cr[pat ]n dou[ =i spaim[mare a cuprins pe oameni. Corbul a c[zut ame\it ]n fundul unei v[iad`nci. C`nd cutremurul a ]ncetat =i s-a f[cut iar[=i lumin[, s-a de=teptat=i corbul, dar ]n loc de alb-g[lbui cum era ]nainte, se v[zu negru cum ]ip[cura. Speriat, zbur[ pe v`rful unui copac ]nalt. Mirat peste m[sur[=i ]ntristat amar, c`nd se v[zu cu a=a podoab[ ]ntunecoas[, vru s[


dea drumul la un c`ntec de durere. Nu mic[ ]i fu spaima =i de dataaceasta, c`nd b[g[ de seam[, c[ ]n loc de a c`nta, nu poate dec`t s[scoat[ ni=te cronc[neli r[gu=ite. Abia atunci ]=i d[du seama bietul corbde blestemul ce c[zuse peste el.

A=a s-a ]nt`mplat, c[ de la acea nesocotin\[ a lui, a r[mas corbulp`n[ azi cu pene negre =i cu cronc[nit ur`t, care aduce aminte totde moarte.

GAIA

Demult, foarte demult, pe c`nd nu erau at`tea izvoare, vara ]nse-tau toate viet[\ile de pe p[m`nt.

Dup[ ce =i-au ales p[s[rile ]mp[ratul, acesta a chemat sfat, cas[-=i sape cu ciocul o groap[ mare, unde s[ se adune apa pentru vremede ispit[.

+i s-a ]nt`mplat c[ au primit toate p[s[rile sfatul ]mp[ratului, nu-mai gaia n-a voit s[-l primeasc[.

+i dac[ s-a hot[r`t, s-au pus ziua =i noaptea pe lucru. +i lucrau cus`rguin\[, una mai mult dec`t alta, =i aveau spor la lucru, c[ erau cumilioanele.

+i au lucrat a=a p[s[rile ]n bun[ ]n\elegere =i au ispr[vit lucrul cumare bucurie. +i dac[ a plouat, s-a umplut balta cu ap[ =i a=a nu maiduceau lips[ de ap[.

Se zice, cu timpul, din aceast[ balt[ s-au format r`urile, din ce ]nce mai lungi =i mai late. +i acum au toate viet[\ile ap[ ]n ]ndestulare,numai gaia, nu!

De aceea, vara c`nd e secet[ mare, vedem gaia cobor`ndu-se pela r`uri, ca s[ ]nghit[ un strop de ap[, dar atunci s[rmana o p[\e=teamar, de o z[resc celelalte p[s[ri, c[ o iau dinainte; iar ea se suiep`n[-n v`n[taie =i de acolo, cu glasul ei r[gu=it, cere mereu ploaie dela bunul Dumnezeu, c[ci ea numai c`nd plou[ poate s[-=i ast`mperesetea ei cea ]nfocat[.

137Legendele faunei

LEGENDA HUHUREZULUI

Povestea spune c[ era odat[ demult un boier foarte r[u, ]nc`t to\ii se fereau din cale, ca de boala cea rea. El avea ca argat la vaci unb[iat foarte cuminte =i ru=inos. Fiindc[ =tia pe boier c[ e r[u, el c`nd]i trebuia ceva, mai bine r[bda, numai s[ nu fie oc[r`t =i b[tut.

C`teodat[, c`nd i se ]nt`mpla de se r[t[cea vreo vit[, c[ci avea ]nseam[ multe, o c[uta toat[ noaptea p`n[ o g[sea.

}ntr-o zi c[lduroas[ de var[, vitele au strechiat, fugind toate prinp[dure. A alergat fuga ]n dreapta, ]n st`nga; dar n-a g[sit nimic. Se]nnoptase, dar el tot alerga mereu, picioarele i se f[cuse numai s`nge,hainele erau numai zdren\e. Nemaiav`nd putere, c[zu ]ntr-un t`rziujos de at`ta oboseal[.

Era ]ntuneric; lupii ]ncepuser[ a urla. Lui fiindu-i tare fric[, ]ncepua se ruga lui Dumnezeu s[-l schimbe ]ntr-o pas[re. Dumnezeu, v[-z`ndu-l a=a de nec[jit, ]i ascult[ rug[mintea.

V[z`ndu-se pas[re, ]ncepu a c[uta din nou vacile =i ca s[ nu-i fieur`t, ]ncepu a chiui: „Huhuuu! Huhuuu!“

+i de atunci ]n fiecare noapte c`nd caut[ vacile, ]ncepe s[ chiuie:„Huhuuu! Huhuuu!“ de r[sun[ p[durea.

Oamenii, auzindu-l, ]l numir[ huhurez =i a=a i-a r[mas numele =ip`n[ ]n ziua de azi.

LEGENDA VULTANULUI

Se spune c[ pas[rea numit[ vultanul ar fi fost pe vremuri, de de-mult, un voinic =i frumos cioban la oi.

Era o zi c[lduroas[ de var[, c`nd ciobanul nu a mai dat ap[ oilor.Bunul Dumnezeu, care are grij[ de toate, avu grij[ =i de oile acelea,cum =edeau nead[pate, zbier`nd de sete, =i de aceea se duse ]mpreu-n[ cu Sf`ntul Petru la st`na ciobanului. Acesta, v[z`ndu-i, cunoscuc[ a gre=it =i cobor] fa\a la p[m`nt; dar era prea t`rziu. Dumnezeuapropiindu-se de cioban, ]l blestem[ zic`ndu-i:


— De ast[zi ]nainte nu vei mai fi cioban la oi, ci te vei schimba ]npas[re =i vei jeli mereu oile tale, uit`ndu-te de sus la ele, c[ n-ai =tiuts[ le ]ngrije=ti la timp.

De atunci, ciobanul acela s-a schimbat ]n pas[re, vultanul, care serote=te prin aer, jelindu-=i starea de mai ]nainte.

BROASCA CU TROACA

Dumnezeu =i cu Sf`ntul Petre mergeau odat[ pe un drum de \ar[,=i a=a, ]i apuc[ noaptea pe l`ng[ o moar[.

— Haide s[ m`nem aici la moar[, Doamne, zise Sf`ntul Petre.— Hai! ]i r[spunse Dumnezeu.Merser[ =i b[tur[ la u=a morii, dar mor[ri\a care era acas[ =i care

nu dorea s[-i primeasc[ pe oaspe\i, se b[g[ sub o troac[ de cernutf[in[ =i t[cu acolo chitic. „Dac[ ]nt`mpl[tor intr[ aici drume\ii ceia,n-au s[ m[ vad[, =i nev[z`ndu-m[, au s[-=i ia t[lp[=i\a =i-au s[ seduc[ la alt[ cas[.“

A=a chiar s-a ]nt`mplat; au intrat ]n moar[ =i, nev[z`nd pe ni-meni, au ]nchis u=a la loc =i-au plecat mai departe, iar Dumnezeu,care pe toate le =tia, a blest[mat-o pe mor[ri\a cea rea la inim[, s[r[m`n[ cu troaca ]n spinare.

+i a=a a =i r[mas.De-atunci a r[mas broasca cu troac[, vietatea aceea care tr[ie=te

tot pe malurile apelor mari, pe unde sunt sm`rcuri =i v[lugi jilave, ]np[puri=ul c[rora se =i ad[poste=te =i se ascunde atunci c`nd aude vreunzgomot.

CUM AU VENIT +ERPII PE LUME

A fost odat[ o femeie a=a de lipsit[, c[ nu avea dup[ ce bea ap[ =imai era =i singur[ cuc. Ea muncea din r[sputeri s[-=i agoniseasc[p`inea de toate zilele. }ntr-una din zile, s-a apucat s[-=i fac[ s[pun =idup[ ce a f[cut rost de gr[sime =i celelalte, ]i mai trebuia cenu=a din

139Legendele faunei

care s[ fac[ le=ia. S-a dus la p[dure =i, dup[ ce a adunat vreascuri,le-a dat foc. P`n[ ce au ars lemnele, s-a f[cut sear[ =i, spuza fiindaprins[, n-a putut-o lua acas[. S-a hot[r`t s-o lase ]n p[dure =i s[vin[ a doua zi de diminea\[ s-o ia. Peste noapte, s-a st`rnit o fur-tun[ turbat[, iar dup[ aceea a c[zut o ploaie toren\ial[, care a \inutc`teva ceasuri. C`nd femeia s-a dus a doua zi de diminea\[ s[-=i iacenu=a, n-a mai g[sit nici praf din ea. S-a ]ntors acas[, bocindu-sec`t ]i lua gura.

A mers ea c`t a mers pl`ng`nd pe c[rare, c`nd deodat[ ]i iese ]ncale un =oricu\, care ]i gr[i astfel:

— De ce tot boce=ti p`n[ ]ntr-at`ta, cum[tr[? Spune-mi durereadumitale =i poate c[ ]\i voi putea ajuta cu ceva.

— Iac[, ce s[ am, =oricu\, asta =i asta... =i =i-a spus tot p[sul dinfir ]n p[r.

— Asta-i boal[ de leac, cum[tr[, ]i spuse =oricelul.— Cum?— Iat[ cum: s[ te duci la ]mp[ratul \[rii acesteia, care locuie=te ]n

cutare loc, =i s[-i spui tot p[sul. El te va ajuta, c[ are un suflet de aur.Afar[ de asta, ]n drum spre ]mp[rat, ai s[ te ]nt`lne=ti cu tot felul deoameni n[c[ji\i =i bolnavi. S[ le dai orice \i-or cere, c[ e spre binele =inorocul t[u.

— A=a voi face, r[spunse femeia plin[ de n[dejde =i mai potolit[.Merse ea c`t merse pe drum spre ]mp[rat, =i deodat[ ]i iese ]nainte

un copil bolnav, cu trupul plin de r[ni, =i ]i gr[i astfel:— Nu m[ trece cu vederea, m[tu=[, f[-\i poman[ =i d[-mi pu\in[

ap[ s[ beau =i s[-mi r[coresc trupul ars de sete =i obid[. Dumnezeu]\i va r[spl[ti fapta dumitale bun[.

Femeia se opri din mers, ]i d[du ap[ de b[ut =i ]i sp[l[ trupul der[ni. Ca prin farmec, copilul se =i ]ns[n[to=i =i o ]ntreb[ unde se duceprin aceste locuri pustii, dup[ ce ]i mul\umi cu cea mai mare recu-no=tin\[. Femeia ]i povesti p[sul ei =i ]i spuse c[ merge la ]mp[ratuls[ cear[ ajutorul s[u. Copilul ]i d[du urm[torul sfat:


— F[ a=a cum te ]nv[\ eu, spre binele dumitale; dac[ mergi la]mp[ratul, spune-i cu supu=enie p[sul, iar el ]\i va ar[ta atunci ni=tel[zi ]ncuiate =i cu lucruri ascunse ]n ele. L[zile au s[ fie noi, aurite,altele pr[p[dite de vechi. Dumneata alege pe cea mai veche =i ur`t[.S[ nu te mu=te =arpele de inim[, s[ r`vne=ti la vreuna din cele fru-moase. S[ =tii c[ ]n cea mai veche =i ur`t[ st[ norocul dumitale.

A plecat femeia pe g`nduri =i a mers o bun[ bucat[ de drum, p`n[ce i-a ie=it ]n cale un mo=neg, asemenea bolnav, plin de r[ni =i mur-dar. El se rug[ pl`ng`nd de femeie ca =i cel dint`i:

— F[-\i poman[, bun[ femeie, =i-mi d[ pu\in[ ap[ s[ beau =i s[-misp[l r[nile trupului, c[ Dumnezeu care vede =i =tie toate, bun[ plat[]\i va da.

Femeia, f[r[ s[ pregete, i-a udat trupul =i i-a dat s[ bea ap[ lim-pede de izvor. R[nile i s-au vindecat =i el a ]ntrebat-o:

— De unde vii =i ]ncotro mergi, bun[ femeie?Ea i-a povestit tot p[sul =i omul a sf[tuit-o:— Pentru c[ te-ai ]ndurat cu mine, vreau s[-\i fiu de folos, dar s[

m[ ascul\i; c`nd ]i povesti p[sul ]mp[ratului, el are s[ te asculte, c[ ebun la suflet =i ]ndur[tor cu supu=ii lui, mai ales cu oamenii nevoia=i.El ]\i va ar[ta ni=te l[zi frumoase, aurite, iar mai la urm[ altele vechi=i ur`te. Toate aceste l[zi sunt pline cu lucruri, pe care numai ]mp[ratulle =tie. Dumneata s[ alegi pe cea mai veche.

C`nd femeia a sosit la ]mp[rat, tocmai a=a i s-a ]nt`mplat =i c`ndfemeia a ales pe cea mai ur`t[ lad[, ]mp[ratul a ]ntrebat-o:

— Da de ce, femeie, nu alegi o lad[ de astea frumoase =i noi?— Apoi s[ vezi, M[ria ta, ]i zise femeia, eu sunt b[tr`n[ de-acum

=i s[rac[, m[ mul\umesc cu aceasta mai ur`t[, c[ n-am s[ tr[iesc c`tlumea.

— D[ruit[ s[-\i fie, ]i zise ]mp[ratul =i ]i d[du un om, de ]i duselada grea de mama focului, p`n[ acas[.

C`nd deschise ea lada, ce s[ vezi? Ie=ir[ la iveal[ doi b[ie\i =i dou[fete, de toat[ frumuse\ea.

141Legendele faunei

Din ziua aceea, nu numai c[ o n[p[di bucuria de mam[, dar =ibinele ]i curgea de pretutindeni. Dup[ pu\in timp, deveni foarte bogat[=i toat[ lumea se mira de unde at`ta bog[\ie pe capul ei. O vecin[pizma=[ a ei cr[pa de ciud[ s[ afle misterul ]mbog[\irii. }n fiecare zio iscodea cu me=te=ug, p`n[ ce femeia nu se mai putu \ine =i ]i dezv[luisecretul ]mbog[\irii ei. Cu toate c[ aceast[ femeie nu era s[rac[, dar=i-a pus ]n g`nd s[ fac[ =i ea a=a, ca s[ se ]mbog[\esc[ =i mai mult.Apornit la drum =i a ]nt`lnit =i ea aceia=i bolnavi =i plini de bube =ic`nd i-au cerut ap[ de b[ut, ea le-a r[spuns:

— Nu pot, mo=ule, s[-\i dau ap[ =i nici s[ te sp[l. M-a= murd[ripe m`ini =i pe haine, c[ci de... doar merg la ]mp[ratul.

— A=aa, dar ce cau\i dumneata la ]mp[ratul?— Ia merg =i eu s[-i cer un ajutor ]mp[ratului, am auzit c[ e

tare bun.— Da, da, e bun, ]i zise mo=neagul ironic, dar are s[-\i arate ni=te

l[zi pline cu lucruri, pe care numai el le cunoa=te, c[ sunt ferecate.Dumneata s[ alegi una nou[, aurit[ =i care va fi mai mare =i maifrumoas[.

„Se ]n\elege, g`ndea ea, c[ nu voi lua vreo vechitur[ de la ]mp[rat“.Sosind la ]mp[r[\ie, ]=i spuse p[sul =i ]mp[ratul, bun cum era, ]i

puse ]n fa\[ l[zile vechi =i noi, ur`te =i frumoase =i ]i oferi s[-=i aleag[pe cea care ]i place. Femeia, ]ng`mfat[ cum era =i pizma=[, alese pecea mai nou[ =i aurit[, g`ndind: „Vor cr[pa de necaz vecinii mei, c`ndm[ vor vedea cu lada a=a de frumoas[“ ... }mp[ratul d[du =i ei un omde-o duse p`n[ acas[.

C`nd a sosit cu lada, femeia s-a ]nchis ]n cas[ cu b[rbatul ei =i adeschis ]n mare tain[ lada, s[ guste singuri bucuria darurilor ]mp[-r[te=ti. Mare le fu spaima, c`nd ]n loc de daruri =i bog[\ii, ie=ir[ dinlad[ tot felul de =erpi, n[p`rci =i balauri. Dup[ ce i-au mu=cat mortalpe am`ndoi, au fugit =i s-au ascuns prin ierburi =i b[l[rii.

Asta e legenda aducerii pe lume a =erpilor de c[tre femeia piz-ma=[.


DRAGOSTEA DE MAM{

}ntr-o zi, Maica Domnului era foarte ]ntristat[, =i cum =edea l`ng[u=a =colii unde ]nv[\a Isus Hristos, trece o broasc[.

Maica Domnului \inea ]n m`n[ un colac pe care ]l adusese pentrufiul s[u.

}ndat[ ce z[ri c[ vine broasca, se g`ndi:— S[ vedem, =tiu toate fiin\ele c[ fiul meu este cel mai frumos

copil din lume?Dup[ aceasta d[du colacul broa=tei =i ]i zise s[ intre ]n =coal[ =i

s[-l dea celui mai frumos copil ce va vedea.}n =coal[ ]nv[\a =i fiul broa=tei.Cum a intrat broasca ]n[untru, dup[ ce se uit[ ]mprejur la to\i

copiii, i se p[ru c[ nu e nici unul mai frumos dec`t broscoiul s[u =i,t`r`ndu-se p`n[ la d`nsul, ]i dete colacul.

Maica Domnului, cum v[zu acest lucru, a uitat durerea =i cu r`sulpe buze zise:

— Nu numai c[ nu-mi pare r[u c[ nu l-a dat fiului meu, dar ]mipare bine de ce v[d, c[ci oric`t de ur`t s[ fie un copil, pentru mamacare-l are este un soare.

Atunci Maica Domnului se ]ntoarse =i binecuv`nt[ broasca, zi-c`ndu-i:

— Iarba cea mai frumoas[ =i mai curat[ s[ fie p[=unea ta =i osult[u s[ nu putrezeasc[ niciodat[, c[ f[cu=i pe Maica Domnului s[ r`d[=i s[-=i uite durerea.

PE+TELE

Se zice c[ pe=tele a fost odat[ un voinic, c[ruia ]i pl[ceau multlucrurile r[zboinice. }ntr-o zi se duse la Dumnezeu =i ]i zise:

— Doamne, d[-mi toate armele de pe lume, s[ m[ pot lupta cuori=icine!

+i Dumnezeu ]i r[spunse:

143Legendele faunei

— Dar dac[ \i-oi da tot soiul de armuri, ]nc[rcat ]n chipul acestacu ele, nu vei mai avea ]nf[\i=area omeneasc[.

— Ori=ice voi fi =i oricum, numai miluie=te-m[, St[p`ne!— +i dac[ totu=i vor fi al\ii mai voinici dec`t tine =i te-or prinde!— Cu greu, Doamne! Iar de m-or prinde, s[ m[ azv`rl[-n foc =i-n

ap[ clocotit[!+i Dumnezeu ]i d[du voinicului chip de pe=te, care are-n oasele

lui tot soiul de arme, din vremurile acelea!+i ce i se ]nt`mpl[ c`nd pescarii ]l prind, cu to\ii =tim.

ALBINA +I P{IANJENUL

Era odat[ o femeie care avea doi copii: un b[iat =i o fat[. Copiiiau plecat am`ndoi ]n lume, s[-=i caute de lucru, pentru c[ mama lorn-avea cu ce s[-i \in[. B[iatul a intrat ucenic la un \es[tor de p`nz[,iar fata c[ra pietre pentru zidarii care f[ceau case.

Dup[ c`t[va vreme, mama lor s-a ]mboln[vit de moarte =i a rugatpe un om din sat s[ duc[ veste copiilor. Omul, dup[ mult umblet prinlume, a g[sit pe b[iat =i pe fat[. C`nd a spus omul de ce a venit,b[iatul i-a r[spuns:

— Ce s[-i fac? Las-s[ moar[ c[-i b[tr`n[ =i i-a sosit ceasul. Ammult de lucru =i nu pot pleca,

Pe fat[ a g[sit-o suind schelele, cu pietre ]n poala rochiei. C`nd aauzit de ce a venit omul, a l[sat pietrele jos, a ]nceput s[ pl`ng[ =i aplecat ]ntr-un suflet acas[.

Cum a v[zut-o mam[-sa, s-a ridicat din pat, =i de mult[ bucurie is-a limpezit sufletul. S-a f[cut ]ns[ neagr[ de sup[rare c`nd i-a spusc[ b[iatul n-a vrut s[ vie. A luat apoi capul fetei ]ntre m`ini, a s[ru-tat-o pe frunte =i a zis:

— De=i el a uitat de mine ]n ceasul mor\ii, ]l iert; iar dac[ a f[cutcu asta vreun p[cat, s[-l judece Dumnezeu!

At`ta a zis biata mam[, apoi =i-a l[sat capul pe c[p[t`i =i a murit.


}n clipa aceea, fata s-a f[cut albin[, iar b[iatul, p[ianjen. De atuncip[ianjenul tr[ie=te singur, f[r[ fra\i =i surori =i f[r[ p[rin\i. El fuge delumin[, ]=i \ese p`nza pe locuri ]ntunecoase =i e tot posomor`t =isup[rat; iar oamenii ]l urgisesc, ]i stric[ p`nza =i-l omoar[. Albina]ns[ e vesel[, zboar[ de pe o floare pe alta =i tr[ie=te cu p[rin\ii, cufra\ii =i surorile la un loc; iar oamenii o iubesc, c[ci ]mparte cu to\imierea pe care o adun[. Casa ]i este fagurul cel galben ca soarele, iardin ceara albinelor, oamenii fac lum`n[rile care se aprind ]n ceasulmor\ii =i se pun sub icoana Maicii Domnului.

DE CE PIERE ALBINA

Se zice c[ odat[ se duse albina la Dumnezeu =i i se rug[, ca s[-idea at`ta putere asupra omului, care nu-i las[ hrana ]n pace, ci i-o iacu de-a sila, ca atunci c`nd ]l va ]mpunge, s[ moar[ de veninul ei.

Dumnezeu, voind s[-i ]mplineasc[ dorin\a, ]i r[spunse zic`nd:— C`nd vei str`nge tu o vadr[ de miere pe an, s[-\i fie dorul ]m-

plinit. Iar p`n[ atunci s[ mori tu, de vei da omului cu acul!De atunci albina lucr[ ne]ncetat, doar[ va str`nge o vadr[ de miere

]ntr-un an, ca s[-i fie dorul ]mplinit. }ns[ deoarece nu e ]n stare s[ fac[aceasta, de aceea, de c`te ori ]mpunge cu acul s[u pe cineva, moare ea.

ALBINA

Dup[ ce bunul Dumnezeu a f[cut lighioanele =i jivinele ce mi=un[pe p[m`nt, le-a chemat pe toate ]naintea lui ca s[-i arate fiecare sporul=i munca ce au ispr[vit, ca dup[ fapt[ s[ le dea blagoslovenia.

Pe r`nd, viet[\ile se ]nf[\i=ar[ Milostivului cu c`te ceva. Una aduseun v`nat, alta altul. O pas[re c`nt[ frumos, alta veni cu o omid[ ]ncioc. Vaca =i capra cu, ugerul plin de lapte, boul, cu jugul dup[ ceaf[;]n sf`r=it, toate ]=i ar[tar[ vrednicia lor =i primir[ binecuv`ntareaSt[p`nului lumii.

145Legendele faunei

}n urm[ sosi =i albina, ostenit[ =i asudat[ de munc[ =i alerg[tur[,cu trupul zg`riat =i plin de spinii =i de m[r[cinii prin care zburase, ]nc[utarea hranei.

Bunului Dumnezeu ]i pl[cu h[rnicia ei =i o blagoslovi ca n[du=eala=i s`ngele ei s[ se prefac[ ]n miere =i cear[. Mierea s[-i fie hrana ei =ia altora, iar ceara s[ ard[ ]n f[clii la sfintele icoane.

De atunci a r[mas sf`nt[ albina =i toat[ str[dania ei.

FATA CEA FRUMOAS{ +I ARHANGHELUL

Mai demult, pe c`nd nu erau oamenii a=a de r[i =i de p[c[to=i, nuera iad, ci numai rai, c[ci bunul Dumnezeu v[zut-a c[ =i a=a numaipustiu o s[ stea, neav`nd cine s[-l st[p`neasc[ dup[ ce oamenii, ]nnepriceperea lor, erau a=a de ]ndestula\i cu toate c`te le-a r`nduitDumnezeu, de nici prin minte nu le venea ca s[ se pl`ng[ ]mpotriva]n\elepciunii =i a bun[t[\ii lui. De la o vreme ]ns[, oamenii s-au]nmul\it, de nimic[ nu le mai ajungea. De aceea ]nceput-au a se ]nvr[jbiunii ]ntre al\ii, dup[ ce cei lipsi\i, crez`nd c[ a=a e bine, luau celetrebuincioase de la cei ]mbuiba\i, f[r[ a mai ]ntreba c[ e iertat ori nu.

Nu =tiau bie\ii lipsi\i c[ nu le era iertat s[ ia ce-i al altuia, c[ p`n[atuncea nimeni nu cuno=tea ce e p[catul.

}nduratul Dumnezeu, care toate le =tie =i le vede, la urm[ v[z`ndc[ vr[jbile ]ntre oameni, ]n loc s[ se ]mpu\ineze, se tot ]nmul\esc, atrimis pe harnica lui slugu\[, pe Arhanghelul Mihail, ca s[-i de=tepte=i s[-i ]ndemne la lucruri bune.

Arhanghelul Mihail, duc`ndu-se, le-a spus oamenilor =i le-a lumi-nat min\ile, ]nv[\`ndu-i ce e p[catul =i ce trebuie s[ fac[, ca s[ sefereasc[ de pacat.

Numai at`ta le-a trebuit oamenilor! Dup[ ce au =tiut =i priceputce e p[catul, pare c[ era lucru pocit, numai tot lucruri rele =i netreb-nice f[ceau. S-a n[scut ]ntre ei l[comia, pizma, r[utatea, batjocura,sfada, b[t[ile =i uciderile.


V[z`nd Dumnezeu ]nd[r[tnicia oamenilor, l[satu-i-a ca fiecare s[fac[ voia lui, dup[ ce ei f[ceau chiar ]mpotriva voin\ei sale. Capedeaps[ ]ns[ =i-a pus ]n g`nd s[ nu-i mai lase ]n rai. }n marginearaiului f[cut-a o g`rl[ afundat[, de era ]ntuneric bezn[ ]n ea, de ad`nc[ce era. A luat apoi un luceaf[r =i, a=a ]nfocat cum era, l-a aruncat ]nfundul g`rlei, de toat[ s-a umplut de jar, apoi pe fiecare om, cum ]lvedea netrebnic, ]l lua =i-l azv`rlea acolo pe foc, ca s[ se poc[iasc[.

+i locul acela l-a numit iad =i iad e =i azi.Dar ca s[ vad[ oamenii c[ Dumnezeu =tie cum s[-i pedepseasc[, a

l[sat odat[ por\ile raiului deschise, ca s[ intre cui i-o pl[cea, s[ vaz[c`t e de bine ]n el, apoi a deschis =i por\ile iadului, ca s[ vaz[ =i neca-zurile =i pl`ngerile din el.

A mers mult[ lume =i s-a uitat, =i c`\i se uitau ]n rai, le cre=teainima =i li se ]nveselea sufletul, iar dup[ ce mergeau =i vedeau iadul,inima de spaim[ li se f[cea numai c`t un purice =i de fric[ le furnicas`ngele prin oase.

V[z`nd oamenii cum =tie Dumnezeu s[ pedepseasc[ pe cei r[i,]ndreptatu-s-au cu mic cu mare, p`n[ la unul.

Cel din urm[ ]ns[ nu vroi s[ se ]ndrepte nici ]n ruptul capului. +iacest ]nd[r[tnic era o fat[ frumoas[ ca un ]nger =i istea\[, de nu i seg[sea pereche. Era zdrav[n[, dup[ cum zicem noi, c[ci avea un trup]nalt, rotund =i gr[suliu, ca =i care nu mai vezi alta, dar mai aveaapoi =i un cap, de g`ndea c[-i de pe icoan[. +i cum nu, c[ci p[rul eimare, frumos =i cre\, negru =i sclipicios ca pana corbului =i moale cam[tasea, ]i da o form[ frumoas[. Ochii ei negri =i sc[p[r[tori, deg`ndeai c-o s[ te soarb[ cu ei dintr-o vedere, gura ei cu buzele ro=iica fragele c`mpului =i obrajii ei albi =i cura\i ca om[tul, apoi ]mpodobi\icu dou[ ruji ro=ii ca s`ngele, nu =tiu z[u cui nu i-ar fi pl[cut.

Dumnezeu, trimi\`ndu-l pe Arhanghelul Mihail ca s[ o ia de pelume =i s-o aduc[ ]n iad, ca s[-=i isp[=easc[ p[catele pentru ]nd[-r[tnicia ei, s-a dus, dar c`nd o v[zu, nu putu s[-i zic[ nici un cuv`nt.Pare c[ i se puse un nod ]n grumaz, c`nd era s[-i zic[ ca s[ se gate dedrum. +i i se f[cu mil[ Arhanghelul Mihail de biata fat[, c[ci el =tia

147Legendele faunei

c`t e de r[u ]n iad. De aceea s-a ]ntors iar la cer, f[r[ a fi dus =i fata,ca s-o arunce ]n fundul ]ntunericului.

Dumnezeu, v[z`ndu-l sup[rat, ]ntrebatu-l-a c[ de ce-i a=a dem`hnit.

— Doamne, ]i zise Arhanghelul Mihail, toate poruncile tale \i le-am ]mplinit, una ]ns[ n-am putut-o, c[ci mi-a fost mil[ de frumuse\eas[rmanei fete. E a=a de frumoas[, ]nc`t te cuprinde un fior dulce =i omil[ f[r[ seam[n c`nd te ui\i la ea. Doamne! De este cu putin\[, mailas-o, c[ doar se va ]ndrepta!

— Hei, fiule Mihail, de ai =ti c[ mila ta m[ cost[ pe mine mult[trud[ =i sup[rare. Vezi, ea de atunci a ]nmul\it num[rul p[c[to=ilor,c[ci c`\i o v[d, to\i ]s cuprin=i de l[comie. Fiecare g`nde=te la ochiiei, la fa\a ei. C`nd ai mers s[ o iei =i s-o aduci, numai ea singur[ erap[c[toas[, c[ci numai ea =tia ce e fudulia =i ]nd[r[tnicia, acuma ]ns[num[rul lor s-a ]nmul\it.

— Doamne! De e cu putin\[, nu st`rpi acel fel de om, c[ci e fru-moas[, de nu e modru ca s[ se mai nasc[ una ca ea!

— Bine, o s[ o mai las, doar se va mai poc[i =i ]ndrepta. Dac[ ]ns[]n vreme de un an nu se va ]ndrepta, iar o s[ te trimit, ca s[ o aduci =is[ o arunci ]n fundul iadului.

— Bine! Fie voia ta!+i cu aceasta se desp[r\ir[, duc`ndu-se Dumnezeu ca s[ mai

]ndrepte =uruburile de la ma=ina lumii, iar Arhanghelul Mihail se duseca s[ mai ]n\elep\easc[ =i ]ncumin\easc[ pe cei muritori.

Arhanghelul Mihail dup[ ce umbl[ mult[ lume-]mp[r[\ie, c`t pejos, c`t ]n c[ru\[, ajunse =i la casa fetei celei frumoase, unde demul\imea oamenilor, nici de cas[ nu se putu apropia. Curios, se v`r]=i el printre oameni, ca s[ vaz[ la ce se zg`iau curio=ii. }ns[ c`nd colo,ce v[zu?... Fata cea frumoas[ ]ndemna oamenii la pl[ceri =i m`ndrie.

— Nu e bine s[ credem numai ]n cele ce ni le spune Dumnezeu=i sfetnicii s[i, hai s[ mai facem =i de capul nostru, c[ de bun[ seam[r[u nu ne va fi!

A=a zicea fata.


Arhanghelul Mihail, auzindu-i cuvintele, se m`nie foc pe d`nsa, =ihai, ceru lui Dumnezeu ca s[-l lase s[ apuce pe fata cea p[c[toas[ =is[ o arunce ]n iad.

— Nu vei duce-o-n iad! zise atunci Dumnezeu, c[ci ea =i acolopoate s[ n[scoceasc[ vreo r[utate =i vreo nemernicie, prin care s[pricinuiasc[ ne]n\elegeri. Mai bine s[ o prefaci ]n cea mai ne]nsemnat[gujulie din lume!

Arhanghelul Mihail, auzindu-i porunca, se repezi printre oamenila fata cea frumoas[ =i, lu`nd-o de p[r, o ]nv`rti de at`tea ori, p`n[se f[cu mic[ c`t o sc`nteie, apoi a=a mic[ cum era, o azv`rli, de sepref[cu ]ntr-o gujulie mic[ =i ro=ie, cu puncte negre pe aripi.

Aceast[ gujulie au botezat-o apoi buburuz[, =i buburuz[ i-a r[masnumele.

+i ea =i azi, c`nd o pui pe deget, ]\i arat[ ]ncotro s[ te duci. Dar ebine ca omul chiar ]n contr[ s[ fac[, c[ci ea numai la r[u te ]ndreapt[.

C{LUG{RI|A

Pe vremea t[tarilor, era vrajb[ mare ]n ]ntreag[ lume, c[ci aceast[limb[ str[in[ nu numai c[ nu era pe placul oamenilor, ci erau =iafurisi\i de r[i =i de blestema\i; c[ci pe unde g[seau vreun om cre=tin,f[r-de a-l ]ntreba de s[n[tate, ]i s[reau ]n spate =i-l ucideau ca pe ovit[ sau alt animal s[lbatec.

Cre=tinii, v[z`ndu-le inima, s-au ]n\eles cu to\ii ca s[-i alunge afar[din \ar[ =i a=a =i f[cur[, dar cu toate c[ ]=i str`nser[ toate puterile,le-a fost peste putin\[ ca s[-i biruie, c[ci, m[ rog, erau at`\ia, c`tfrunza codrului =i c`t nisipul m[rii, ]nc[ de nu mai mul\i, apoi s[lbatici,de te ]nfricai =i numai uit`ndu-te la ei.

V[z`nd oamenii c[ nu-i modru s[-i scoat[ cu puterea, s-au dat curug[ciunea lui Dumnezeu, pun`ndu-=i n[dejdea ]n Dumnezeu, carea m`ntuit ]ntreaga lume de necaz. Necazul cel mai mare al cre=tinilorera c[ nu aveau preo\i destui, care ziua-noaptea s[ fac[ rug[ciunipentru m`ntuirea lor, de neamul cel p[g`n =i netrebnic.

149Legendele faunei

La urm[, dup[ ce \inur[ c`teva sfaturi, se ]nvoir[ ca prin voia luiDumnezeu s[-=i aleag[ mai multe fete, care s[ se ]nchine lui Dum-nezeu zi de zi, noapte de noapte.

A=a se f[cur[. Dumnezeu se ]nvoi, c[ci cum s[ nu-i plac[, c`ndvedea cu c`t[ inim[ =i c[ldur[ se =tiau ruga.

Fetele cele fecioare, care se prindeau c[ vor tr[i numai ]n post =irug[ciune, ]nainte de a intra ]n biserici, ca maici biserice=ti, ori, dup[cum azi le mai zicem, c[lug[ri\e, trebuiau ca s[ fac[ leg[tur[, jur`n-du-se c[ de vor uita de cele sfinte, ori vor batjocori pe Dumnezeu,ori de se vor m[rita vreodat[, de Dumnezeu s[ fie pref[cute ]n lu-cruri de r`s.

Una ]ns[, frumoas[ cum era, pic[ drag[ unui fecior de t[tar =iacela, c`t cu voia ei, c`t peste voia ei, o lu[ =i o duse ]n codru celdomnesc =i o f[cu cr[ias[, cunun`ndu-se cu ea.

Dumnezeu ]ns[ nu o l[s[ nepedepsit[, c[ci pe c`nd se jura ]nainteaaltarului, c[ va fi o so\ie dreapt[ =i credincioas[, a pref[cut-o ]n gu-julie mic[ =i sc`rboas[, la care i-a =i zis pe dat[ c[lug[ri\a, pentru c[s-a ]ncumetat a se m[rita, c[lc`nd jur[m`ntul c[lug[riei.

COSA+UL

Pe vremea c`nd Sf`ntul Iosif, cu Domnul Cristos erau ascun=i, defrica p[g`nilor, ]n ni=te ierburi ]nalte p`n[ la br`u, se spune c[ ar fivenit un cosa= mare, mare, ce avea o coas[ c`t trei. Acesta, pe l`ng[toat[ rug[mintea Domnului Cristos, a ]nceput s[ coseasc[ c`mpia,numai de ciud[, c[ doar =i el era p[g`n, =i apoi, de vrut, =i el ar fivrut cu tot sufletul ca s[-l prind[.

Domnul Cristos se ruga lui Dumnezeu ca s[-i fac[ piedici c`t maimari, c[ci nu sosise seara =i era c`t p-aci ca s[ gate tot c`mpul. Dum-nezeu l-a ascultat =i a dat o c[ldur[, de \i se usca limba ]n gur[ de fier-bin\eal[. Cosa=ul, ]ns[, ]=i arunc[ toate hainele de pe el, de se l[s[ nu-mai ]n c[ma=[ =i cosea din greu, f[r[ a lua ]n seam[ c[ldura cea mare.


V[z`nd Dumnezeu c[ nu-i modru de ]mpiedicare, a dat o vremerea =i ur`t[, de s[ nu-\i sco\i c`inele din cas[. Cosa=ul, ]ns[, ]=i ]mbr[c[toate hainele =i haida, „cioars, cioars“, mai departe, t[ind brazdelec`t drumul de late. Domnul Cristos, v[z`nd sporul cosa=ului, tot tre-mura de fric[, c[ l-or afla p[g`nii =i a=a nec[jit cum era, ]ngenunchind,l-a blestemat:

— Afurisit s[ fii tu, cosa= blestemat =i neascult[tor, p`n[ ]i tr[i,alta s[ nu faci, ci mereu s[ tot cose=ti =i nicic`nd nici un spor s[ n-ai.P`n[ va fi lumea, s[ tr[ie=ti tot printre oamenii cosa=i, printre carealerg`nd, s[-\i taie picioarele, ca pedeaps[ c[ nu m-ai ascultat.

Omul-cosa=, cum a auzit acest blestem, s-a schimbat ]ntr-o gujuliemic[, verde ca iarba =i lung[ ]n picioare, care =i ast[zi se mai vede pef`na\e, alerg`nd printre firele de iarb[ =i s[rind pe dinaintea coase-lor oamenilor muncitori. Aceast[ gujulie se cheam[ cosa=.

FATA ORFAN{

Se zice c[ era odat[ o femeie. +i femeia aceea era v[dan[ =i aveanumai o copil[, unica ei m`ng`iere, =i o turm[ de oi, singura ei avere.

Dup[ ce a crescut copila =i s-a f[cut aproape fat[ mare, maica sa,fiindc[ nu avea pe nimeni altul, o trimise pe d`nsa cu oile s[ le pasc[.}i spuse ]ns[ totodat[, ]nainte de a o trimite, ca s[ se ]mbraceb[rb[te=te =i, ]nt`lnindu-se cu cineva, s[ nu vorbeasc[ femeie=te,anume ca, fiind voinic[ =i foarte frumoas[, s[ nu atrag[ privireanim[nuia asupra ei.

Copila ascult[ de maica sa, se ]mbr[c[ b[rb[te=te =i apoi, lu`ndturma, se duse cu d`nsa la p[scut, =i a=a o p[scu ea un timp mai]ndelungat.

Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-o zi, trec`nd ea cu turma sa printr-o p[dure, se]nt`lne=te cu un fecior, care p[=tea de asemenea o turm[ de oi.

Feciorul acela ]ns[ nu era fecior din oameni, ca to\i feciorii, ci elera feciorul unei zmeoaice.

151Legendele faunei

}ns[ de unde =i de la cine s-o =tie ea aceasta? +i chiar dac[ ar fi=tiut-o, ce i-ar fi ajutat, dac[ nu =tia ce e zmeoaic[ =i ce e zmeu? +ia=a, ne=tiind cine-i =i al cui e =i v[z`ndu-l numai c[ e fecior =i cioban,ca =i d`nsa, s-a dat cu el ]n vorb[ =i toat[ ziua aceea umblar[ ]m-preun[ cu oile la p[scut.

Pe la ]nserate, desp[r\indu-se =i duc`ndu-se feciorul zmeoaiceiacas[, zise c[tre maica sa:

— Mam[! Mie mi se pare c[ tovar[=ul meu, cu care am p[scut euazi oile, nu e fecior, dup[ cum ]l arat[ ]mbr[c[mintea, ci fat[, at`tanumai c[ n-are glas femeiesc, ci b[rb[tesc. Oare n-ar fi bine s-o aduceu ]ntr-o sear[ la noi =i s-o vezi =i dumneata =i apoi s[-mi spui: b[rbate ori femeie, c[ de s-ar ]nt`mpla s[ fie femeie, eu foarte bucuros a=lua-o de so\ie, deoarece, c`t[ lume am umblat, un chip mai frumos =imai dr[g[la= ca acesta n-am aflat.

— Bine! r[spunse zmeoaica, ad[-l =i vom vedea, =i de va fi b[rbat,se va ]ntoarce iar[=i s[n[tos de unde a venit, iar de va fi femeie, ata s[ fie!

A doua zi, merg`nd feciorul zmeoaicei cu oile la p[scut =i ]nt`l-nindu-se cu fata v[duvei, p[scur[ oile iar[=i ]mpreun[, iar colea dec[tre sear[, c`nd era s[ se desp[rt[ =i s[ se duc[ fiecare acas[ lad`nsul, zise fetei ca s[ mearg[ noaptea aceea la d`n=ii de mas.

Fata, neb[nuind nimica =i fiind cam departe de casa m`ni-sale, nustete mult pe g`nduri, ci zise c[ va merge =i merse.

Ce face ]ns[ zmeoaica, c`nd a v[zut-o c[ vine? }i ie=i ]nainte =ivorbe=te ce vorbe=te cu d`nsa, =i apoi ]ncepe a vorbi =i cu fecioruls[u, ]ns[ nu ]n limba fetei, ci ]ntr-o limb[ cu totul str[in[, spun`n-du-i c[ dup[ ce se va culca tovar[=ul s[u, s[-i pun[ o floare sub c[p[t`i,=i dac[ peste noapte se va ve=teji floarea, e de bun[ seam[ femeie,iar de nu, atunci e b[rbat.

+i dup[ ce-i dete sfatul acesta, fiind acuma t`rziu, ]=i luar[ noaptebun[ unul de la altul =i se culcar[ cu to\ii.

Fata, tr[g`nd cu urechea =i v[z`nd c[ mai mult =optesc dec`tvorbesc, =i ]nc[ ]ntr-o limb[ cu totul str[in[, ]ndat[ s-a priceput c[


trebuie s[ fie vorba despre d`nsa. Deci nu mult dup[ ce s-a culcat,]ncepu a sfor[i, ca =i c`nd ar fi cuprins-o un somn foarte mare. }ns[ea nu dormea, ci sta numai cu ochii ]nchi=i =i sfor[ia a=a ]n v`nt, cas[ vad[ ce se va ]nt`mpla.

Osp[tarii, adic[ zmeoaica =i feciorul s[u, care asemenea nu dor-meau, auzind c[ oaspetele lor sfor[ie =i cuget`nd c[ doarme acumadus, se scular[ ]ncet, ie=ir[ pe v`rful degetelor afar[, se duser[ ]ngr[din[, aduser[ o garoaf[ ]nflorit[ =i i-o puser[ sub c[p[tì, apoi seculcar[ iar[=i =i de ast[ dat[ dormir[ du=i.

Fata ]ns[, cum sim\i c[ i s-a pus ceva sub c[p[tì, ]ndat[ se pri-cepu c[ trebuie s[ fie o apuc[tur[ sau alt lucru necurat la mijloc. Decise scul[ degrab[ de unde era culcat[, ]=i c[ut[ ta=ca cea ciob[neasc[=i scoase dintr-]nsa o oglind[ fermecat[, anume ca prin mijlocireaacesteia s[ pre]nt`mpine f[c[turile sau vr[jirile osp[tarilor.

N-a apucat ]ns[ bine a-=i scoate oglinda =i iat[ c[ zmeoaica, tre-zindu-se, se repede la c[p[tì =i sco\`nd garoafa, afl[ despre cea maimare bucurie a ei =i a feciorului s[u, care asemenea se trezise, c[ aceastaeste toat[ ve=tejit[. Un semn c[ oaspetele lor nu era b[rbat, ci femeie.

Ce era acuma s[ fac[ fata? S[ zic[ c[ nu este ceea ce este? Astanu se putea, pentru c[ zmeoaica o dete de gol. +i apoi chiar dac[ arfi zis, ce folos ar fi avut, c[ nimeni n-ar fi crezut-o!

Deci, neav`nd ce face, ]=i schimb[ portul =i glasul, =i de aici ]nainte]ncepu a =i vorbi femeie=te ca toate femeile.

}ns[ feciorul zmeoaicei nu se mul\umi numai cu at`ta, ci el o \ineauna =i bun[, dup[ cum ]i spusese m`ni-sa, s-o ia de so\ie.

Fata dintr-un ]nceput nici nu voi s[ aud[ despre a=a ceva. Mai peurm[ ]ns[, v[z`nd c[ n-are ]ncotro, se ]nvoi =i ea, =i zmeul o lu[ deso\ie. Dar ea se jur[ c[ din ziua aceea ]nainte nu va mai vorbi cud`nsul, nici nu se va l[sa s-o s[rute.

}ns[ zmeul, c`nd auzi ceea ce-i spuse fata, ]ncepu a r`de =i apoi,cuprinz`nd-o ]n bra\e, o str`nse cam ]n =ag[, cam ]ntr-adins, astfel c[mai era s[-i ias[ ochii din cap, =i a=a o s[rut[. Dar ce fel de s[rutat,c[ i se umflar[ obrajii ca pìnile.

153Legendele faunei

Fata, v[z`nd ce a f[cut zmeul cu d`nsa, s-a sup[rat de moarte, s-apref[cut degrab[ ]ntr-o gujulie, =i a=a dete s[ fug[ pe sub temelia casei.

Zmeul ]ns[, v[z`nd-o c[ fuge, a luat degrab[ un cu\it ascu\it =i,repezindu-se dup[ d`nsa, o t[ie de pe la mijloc drept ]n dou[. Norocc[ i-a mai r[mas oleac[ de carne c`t un fir de a\[, care \inu parteadinapoi de cea dinainte, =i a=a, t`r`ndu-se cu mare greu, ie=i afar[ =ise f[cu nev[zut[.

+i de atunci gujulie a r[mas ea p`n[ ]n ziua de ast[zi. +i gujuliaaceea e furnica.

GREIRA+UL

Pe vremea lui Alesandru-}mp[rat, tr[ia un fecior frumos ca o fat[de =aisprezece ani, =i harnic de n-avea so\ie, dar pozna= de-i merseveste =i poveste peste toate \[rile.

Fetele de ]mp[ra\i se mustrau, arunc`ndu-=i c`te ]n lun[ =i-n soare,povestindu-se =i hulindu-se, de erau de mirare la toate neamurile.Fiecare se \inea c[ numai al ei trebuie s[ fie, c[ numai ea e vrednic[de un b[rb[\el ca el. Era =i frumos de n-avea so\ie, dar apoi c`nd ]lauzeai c`nt`nd, te f[cea de-\i sta mintea-n loc, a=a glas m`ndru =ipl[cut avea. Nu-i vorb[, chiar =i mamele fetelor se ]ndr[gostiser[ ]nel, ba =i ]mp[ra\ii, mo=negi cu barba p`n[ la genunchi, ]nc[ ]=i d[deaugenele =i spr`ncenele ]n l[turi, ca s[ vad[ pe f[tul cel frumos ca ominune =i scump ca un glob de aur.

Toat[ lumea ]l pl[cea, numai Alesandru-}mp[rat nu-l putea vedea]n ochi, at`t de ur`t ]i era; c[ci cum, Doamne, nu l-ar avea ur`t, c`ndel era ]mp[ratul cel mai mare =i mai vestit din lume, =i tot nu erab[gat ]n seam[ nici pe departe de fetele celorlal\i ]mp[ra\i, =i mai cuseam[ atunci c`nd =i cel f[t-frumos era de fa\[. Din pricina aceasta,s-a =i ]nceput o ur[ ]ntre ei, de nici Soarele, carele pe atunci umblape p[m`nt, nu i-a putut ]mp[ca. Alesandru-}mp[rat s-ar fi ]mp[catbucuros cu cel f[t-frumos, pe l`ng[ ]nvoiala ca cel f[t-frumos, nicio-dat[ s[ nu mearg[ la dr[gu\a lui Alesandru-}mp[rat. F[t-Frumos ]ns[


]=i b[tea joc de ]nvoiala lui Alesandru-}mp[rat, =i ]n ciuda lui, totmai des se ducea la dr[gu\a lui Alesandu-}mp[rat =i-i c`nta c`te nu-mai le =tia.

Soarele v[z`nd batjocura ce o face cel f[t-frumos, l-a luat odat[la fug[, =i l-a alungat a=a de mult, de din alb =i frumos ce era, s-af[cut negru ca t[ciunele, =i din mare =i voinic ce era, s-a f[cut numaic`t o alun[, ascunz`ndu-se la o femeie s[rac[, sub vatra focului, deunde striga femeii:

— Griji-griji, griji-griji, ca s[ nu m[ g[seasc[ Soarele.Soarele, auzindu-l, i-a zis:— Tu tot acolo s[ =ezi =i fl[m`nd =i ]nsetat, ziua =i noaptea s[ tot

strigi numai tot: „gri-gi, gri-gri“.Fetele cele frumoase =i ]ndr[gostite, auzind de ]nt`mplarea aceea,

s-au sup[rat r[u, =i pref[c`ndu-se ]n furnici, i-au c[rat de m`ncarebietului greiera= =i ]i car[ ]nc[ =i ]n ziua de azi, ca s[ nu moar[ defoame.(...)

}NGERUL }NDR{GOSTIT DE CIOB{NI|{

Zice-se c[ scobor`ndu-se odat[ bunul Dumnezeu din cer jos pep[m`nt, a luat cu sine =i vreo c`\iva ]ngeri, ca s[ le arate =i lor lumea]n care tr[iesc oamenii p[m`nteni.

}ngerii, umbl`nd ]ncolo =i-ncoace prin lumea larg[, c`t timp vor fiumblat, le pl[cur[ tare mult de lumea oamenilor p[m`nteni =i maicu seam[ unuia, a=a ]nc`t la desp[r\enie ]ncepu a pl`nge cu hohot,de-i curgeau lacrimile vale.

Dup[ ce se dep[rtar[ de p[m`nt, ]n[l\`ndu-se ]n sus c[tre cer,Dumnezeu a ]ntrebat ce au v[zut ei mai frumos =i ce le-a pl[cut maimult pe p[m`nt?

}ngerii r[spunser[ c[ biserici frumoase, ori c[lug[ri ]mbr[ca\i ]nhaine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori florile mirositoare, nu-mai unul nu-i r[spunse nimic, ci sta trist =i-ng`ndurat.

Mai ]n urm[, ]l ]ntreb[ Dumnezeu =i pe acesta, de ce e at`t detrist =i de ce nu r[spunde nimic?

155Legendele faunei

— Mi-i fric[ c[ m[ vei certa r[u! ]i r[spunse ]ngerul.— Nu-\i fie team[ de nimic! ]i zise Dumnezeu, c[ci de una =i aceea=i

soart[ v[ ve\i bucura.}ngerul, c[z`nd ]n genunchi dinaintea lui Dumnezeu, cu ochii

sc[lda\i ]n lacrimi, ]i zise:— Doamne! ]s trist =i am[r`t de-aceea c[ ochii unei p[m`ntene

mi-au picat a=a de dragi, ]nc`t nu-i modru ca s[-i mai uit vreodat[,fiind a=a de frumo=i, cum nu mai v[zusem niciodat[!

— +i ai cui erau? ]ntreb[ Dumnezeu.— Ai unei p[stori\e ce p[=tea oi albe pe un c`mp verde!— +i ai gr[it ceva cu ea? ]ntreb[ iar[=i Dumnezeu.— Da! c[ci ]mi c[zuse drag[, =i i-am spus c[ mi-a= da via\a mea

]ngereasc[ pentru ochii ei cei alba=tri ca cerul ]nseninat!Auzind Dumnezeu cele spuse, ]ncepu a se face ]ng`ndurat, =i din

om cu fa\a senin[ =i fruntea curat[, se pref[cu ]ntr-un mo=neag cufruntea toat[ crea\[. +i apoi, cum mergeau a=a, ]n[l\`ndu-se cu to\ii]ncetinel c[tre scaunul cel dumnezeiesc, ajung`nd la marginea ceru-lui, Dumnezeu ]i opri ]n loc =i le zise:

— +tiu c[ dac[ ve\i merge cu to\ii ]n cer =i v[ ve\i ]nt`lni cu ceilal\i]ngeri, acolo ve\i povesti despre lucrurile cele p[m`ntene, =i fiindc[lucrurile acestea nu-i iertat ca s[ le =tie =i cei din cer, acum v[ oprescpe to\i aici!

+i cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeu i-a pref[cut pe to\i ]nstele luminoase, lucind de fericire, c[ ele ]n toat[ vremea pot vedealumea p[m`ntean[.

}ngerul cel ]ndr[gostit, pref[cut fiind =i el ]n stea, nu lucea debucurie, ci mereu sc[p[ra, arunc`nd sc`ntei de foc asupra celor-lalte stele.

Dumnezeu, v[z`nd c[ din asta au s[ se ]nt`mple ne]n\elegeri ]ntrestele, a luat pe steaua cea pl`ng[toare =i, dezlipind-o de pe cer, i-adat drumul spre p[m`nt, arunc`nd-o a=a de tare, c[ tot ]n picuri desc`ntei a picat pe p[m`nt, umpl`nd ]ntreg c`mpul, unde fata cea cuochi alba=tri era cu oile.


Sc`nteile acelea ]ns[ nu s-au stins, ci s-au f[cut licurici, pentru cas[ nu-i piar[ urma ]ngerului celui ]ndr[gostit ]n fata cea p[m`ntean[.

De-atunci a trecut mult[ vreme, dar =i acuma se poveste=te c[ licu-ricii nu sunt altceva dec`t sc`ntei din steaua cea aruncat[ de pe cer.

VACILE BOGATULUI ZG~RCIT

Se zice c[ Maica Sf`nt[, c`nd a n[scut pe Domnul Cristos, nu aveadestul lapte ]n \`\i=oarele sale =i de aceea trimise ea la un vecin, careavea o mul\ime de vaci mulg[toare, ca s[-i dea pu\in lapte, c[ci nuavea cu ce s[-=i al[pteze fiul.

Vecinul ]ns[, zg`rcit din fire, dup[ cum ]s de-a r`ndul to\i oameniimo=ieri, n-a vrut s[-i dea nici un picur, zic`nd c[ el nu d[ lapte lavr[jitoare ca s[-i duc[ norocul de la vaci.

Maica Sf`nt[, v[z`nd c[ nu i-a dat nici un picur de lapte =i pedeasupra a f[cut-o ]nc[ =i vr[jitoare, s-a sup[rat foarte tare, dar n-azis nimic, a luat =i s-a dus la un alt vecin, care avea numai o singur[vac[, =i de la acela a cerut s[-i dea lapte de o gro=i\[, c[ci ]i era oare-cum, ca de la un om s[rac s[ cear[ de poman[.

Vecinul cel s[rac ]i dete lapte, =i ]nc[ mai mult de cum i-a trebuit,dar de luat bani nici vorb[.

Maica Sf`nt[, v[z`nd bun[tatea lui cea mare, se bucur[ zic`nd:— C`nd vei merge ]n grajdul t[u, s[ te ajung[ darul lui Dumnezeu,

ca s[ n-ai unde-\i pune laptele, a=a de mult =i de bun s[ fie!+i cum a zis Maica Sf`nt[, a=a s-a =i ]nt`mplat.Merg`nd adic[ vecinul cel s[rac ]n ziua urm[toare ]n grajd, nu se

putu destul mira v[z`ndu-=i grajdul plin de vaci, care de care maigrase =i mai frumoase.

Pe vecinul cel bogat, dar din cale afar[ de zg`rcit, Maica Sf`nt[ ]lblestem[, zic`nd ca ]n ziua urm[toare, c`nd va merge s[-=i mulg[vacile, nimic ]n ocoalele lui s[ nu g[seasc[, dec`t pustietate =i totfelul de gujulii.

157Legendele faunei

+i cum a zis, chiar a=a s-a =i ]nt`mplat.Merg`nd ]n ziua urm[toare vecinul cel bogat ]n ocoalele lui, ca

s[-=i vad[ =i mulg[ vacile, n-a aflat nici o singur[ vac[, dec`t o mul\imede gujulii ro=ii =i cu puncte negre pe spate, care se t[v[leau ]n \[r`nade pe l`ng[ pere\ii ocoalelor.

+i pe aceste gujulii le-a numit apoi „Vaca Domnului“.

VIERMELE DE MERE

}nainte de a veni Dumnezeu pe p[m`nt, erau o mul\ime de oa-meni, care de care mai iste\i, pref[c`ndu-se prin ajutorul diavolului,sub a c[rui oc`rmuire erau, c`nd ]ntr-o jivin[, c`nd ]n alta, dup[ cumaveau voie. Ace=ti oameni puneau r[m[=ag c[ se vor preface ]n m`\[,ori ]n c`ine, =i a=a =i f[ceau, c[ci dracu ]i ajuta, pl[c`ndu-i mult deoamenii lui cei iscusi\i. Cei ce ]i vedeau, credeau c[ ei ]s Dumnezeu =ili se ]nchinau lor, aduc`ndu-le c`te =i mai c`te daruri.

Diavolul, v[z`ndu-le toate acestea, era c`t pe aici s[-=i sar[ dinpiele, crez`nd c[ toate popoarele vor uita pe Dumnezeu =i se vor ]n-china oamenilor lui. A=a era s[ se =i ]nt`mple.

Dumnezeu, care le vede toate =[rl[t[niile, p`n[ la o vreme a stat=i s-a uitat la ei, ca s[ vad[ sl[biciunea oamenilor, dar mai pe urm[ s-ahot[r`t ca s[ se coboare jos la ei, c[ci a v[zut c[ s[ stai numai cum`inile ]n s`n nu e bine.

Deci cobor`ndu-se jos ]ntre ceilal\i muritori, umbla =i el al[tureacu ei, de la un iscusit la altul, ca s[ le vad[ faptele. Dup[ ce umbl[ per`nd pe la to\i, le zise ca s[ se str`ng[ cu to\ii la un loc =i s[ fac[minuni pe ]ntrecute, c[ celui ce va face minunea cea mai mare, i-a daun sac plin cu aur.

Auzind iscusi\ii de f[g[duiala cea mare, s-au adunat a minune ]n o=ur[ mare, ce jur-]mprejur era ]nconjurat[ tot cu meri. Dumnezeu,d`ndu-le de =tire c[ pot s[-=i ]nceap[ lucrurile, fiecare =i-a ar[tat =tiin\a.

Dup[ ce le-au f[cut toate c`te le-au =tiut, le-a zis Dumnezeu ca


s[-i fac[ =i un m[r ca cele de afar[, de pe meri. Ei ]ns[ nu au putut.Pentru aceea, Dumnezeu a slobozit un tr[snet ]n mijlocul lor. Ei, defric[, cu to\ii s-au ascuns ]n miezul merelor de pe meri =i acolo aur[mas p`n[ ]n ziua de azi, pref[cu\i ]n viermi de mere.

B{IATUL CARE SUGE S{NGELE MAMEI

Se zice c[ o str[nepoat[ de a lui Cain ar fi avut mai mul\i copii,care de care mai r[i, mai ne]n\eleg[tori =i mai neascult[tori. C`ndcineva ]i m`na dup[ un lucru, ei aduceau ]n batjocur[ altul, a=a ]nc`tnu era modru ca omul s[ se poat[ folosi de ei.

Mama lor, care nu era alta dec`t o pajur[ ]nv[p[iat[ =i r[ut[cioas[,ziua =i noaptea nu f[cea altceva, doar c[ blestema, suduia =i b[tea,de-\i era mai mare sc`rba c`nd o vedeai.

Copilul cel mai mic, care era p`rjol, p`rjol de blestemat =i neast`m-p[rat, afl`nd odat[ pe mama sa ]n duhuri rele, s-a luat la ceart[ cud`nsa, de suna nu un sat, ci un cap de \ar[, de-\i era mai mare groa-za s[-i ascul\i. Mai pe urm[, ajunser[ chiar =i la p[ruial[.

Mama ]ns[, voinic[ cum era, nu se prea l[sa. La urm[ ]ns[,mu=c`nd-o b[iatul de g`t, i-a supt tot s`ngele, p`n[ c`nd a murit.

Mama, tr[g`nd pe moarte, l-a blestemat ca neam de neamul luinimic s[ nu se aleag[, =i vi\[ de vi\[ de a lui s[ umple lumea, dar]ntre oameni s[ nu aib[ loc, dec`t numai ]n bor\ile lemnelor g[unoase.Din om ce e, neam din neam de al lui s[ se prefac[ ]n mu=te cu ghimpivenino=i, iar s`ngele ei, numai ]n venin s[ se prefac[, ]n trupul lui =ial urma=ilor lui.

El, auzind blestemul mamei sale, a alergat ]nspre codru, =i pe c`talerga mai tare =i mai repede, pe at`ta i se p[rea c[ se face mai u=or=i mai mic, p`n[ ce ]n urm[ s-a trezit ]ntr-o diminea\[ ]ntr-un bondarcu trupul galben, c[ruia oamenii ]i zic viespe.

159Legendele faunei

P{IANJENUL

Zice-se c[ Domnul nostru Isus Cristos avea datin[ de a intra maiadeseori prin sinagogele jidove=ti =i a predica cuv`ntul lui Dumnezeu.

Jidovilor ]ns[ nu le venea nicidecum la socoteal[ ]nv[\[tura lui.De aceea nu o dat[ s-au sf[tuit ei ca s[-l prind[ =i s[-l omoare.

}ntr-un r`nd, intr`nd Isus Cristos ]ntr-o sinagog[ =i ]ncep`nd a]nv[\a ca totdeauna, jidovii ce fac, ce dreg, destul at`ta c[ pun m`nape d`nsul =i vreau numaidec`t s[-l sp`nzure. Dar cine s[ le fac[ fu-nia trebuincioas[ spre scopul acesta? Unii spun:

— F[-o tu!Al\ii :— Ba f[-o tu.+i tot a=a se ]mbie unii pe al\ii, dar nici unul nu se prinde s-o fac[.Un p[injen ]ns[, care se afla ]ntr-un ungher al sinagogii =i auzea

toate, cum se ceart[ jidovii ]ntre ei =i nici unul nu vrea s[ fac[ funiace le trebuie, hai c[ va face-o el!

Jidovii, cum ]l aud vorbind, ]=i ]ndreapt[ cu to\ii privirile spred`nsul =i uit[, ca p[m`ntul, de Domnul nostru Isus Cristos.

Isus Cristos, la r`ndul s[u, ]i las[ c[ut`nd cu gurile c[scate lap[ianjen =i, ie=ind din sinagog[, se duce ]n treab[-=i.

P[ianjenul ]ns[, care-l v[zuse c`nd a ie=it =i ]ncotro a apucat, se iadup[ d`nsul torc`nd.

Tot atunci auzind =i Maica Domnului c[ jidovii l-au prins pe fiuls[u Isus =i vreau s[-l sp`nzure, a ]nceput a umbla pe drumuri =i a-lc[uta, doar[-l afl[ =i-l scap[ din m`inile jidovilor.

Iat[ ]ns[ c[ umbl`nd ea a=a ]n sus =i ]n jos, c[ut`ndu-l pe IsusCristos, se ]nt`lne=te cu p[ianjenul, care s-a fost apucat c[ va facefunia trebuincioas[ jidovilor. +i cum ]l ]nt`lne=te, ]l ]ntreab[:

— N-ai v[zut unde e fiul meu, Isus Cristos?— Nu numai c[ l-am v[zut, ci uit[-te la mine c[-i torc chiar =i

funia cu care au s[-l sp`nzure jidovii, pentru c[ s-a apucat s[ ]nve\e onou[ ]nv[\[tur[! r[spunse p[ianjenul.


— Da mai sub\ire n-o po\i toarce? ]l ]ntreb[ Maica Domnului,v[z`ndu-l c[ toarce cam grosu\.

— Ba eu pot toarce =i mai sub\ire, dar pentru o funie, cred c[ =ia=a e prea sub\ire!

Maica Domnului auzind r[spunsul acesta al p[ianjenului, s-asup[rat pe d`nsul =i l-a blestemat zic`nd:

C`t vei fi,+i-i tr[i,S[ tot torci,S[ r[storci,

dar numai cel ce din prostie =i din neb[gare de seam[ se va ]ncurca]n firele toarse de tine, s[ moar[, altul nimeni!

+i de atunci, p[ianjenul toarce necontenit, dar numai o seam[ demu=te =i alte viet[\i mai mici se pot prinde ]n p[ienjeni=ul s[u.

POVESTE

Apoi se zice c[ Maica Domnului g[tea c[ma=[ fiului ei, lui IsusHristos.

+i c[ma=a aceea era necroit[, nici atins[ de foarfece. +i nu eracusut[ nici atins[ de ac. Cu m`na ei preasf`nt[, Maica Domnului g[teac[ma=a numai dintr-un fir. +i acel fir era sub\ire, sub\ire, mai sub\iredec`t p[rul capului. Era fir tors de m`na Maicii Domnului. Cum staN[sc[toarea a=a =i lucra, un p[ianjen o v[zu =i v[zu =i firul cel sub\ire.Ciudos =i ]ndr[zne\, veni ]naintea ei =i-i zise:

— Ce te fudule=ti cu me=te=ugul t[u? Eu pot toarce =i mai sub\iredec`t tine.

Buna Fecioar[ ]l privi z`mbind =i-i zise r[ut[ciosului p[ianjen:— De vei toarce cum ai zis, s[ fii tu rege pe neamul t[u de ani-

male, iar de nu, apoi alt canon nu-\i dau, dec`t din tors s[ te hr[ne=ti=i din fire de tort s[-\i ]mplete=ti capcana.

+i-ncearc[ p[ianjenul de mai multe ori, dar ]n zadar, c[ firul MaiciiDomnului era ]nzecit mai sub\ire.

A=a p[ianjenul a pierdut r[m[=agul =i uite-l cum tr[ie=te.

161Legendele florei

LEGENDELE FLOREI

DE CE NU POT ARBORII UMBLA?

Cu multe mii de ani ]nainte, era o vreme c`nd =i arborii puteauumbla. Atunci tr[ia undeva un om foarte bogat, dar zg`rcit. Doamne!De-ar fi putut, ar fi ]mbucat lumea toat[, de zg`rcit ce era.

Odat[ s-a dus omul acesta ]n p[dure, unde a v[zut un stejar minu-nat de frumos. El avea mul\i copaci pe l`ng[ casa sa, dar s-a g`nditca s[ aib[ =i acest stejar =i ]i zise:

— Vino cu mine la coliba mea, c[ eu nu am nici un g[tej.Stejarul n-a mai stat pe g`nduri, ci s-a luat dup[ om spre cas[.Pe drum omul a obosit =i zise copacului:— Tu e=ti tare =i mare, du-m[ pe mine la coliba mea, c[ nu mai

pot de oboseal[.Stejarul a stat locului p`n[ s-a urcat omul pe o creang[, apoi s-a

dus mai departe.Merg`nd a=a, au ajuns la o livad[ frumoas[, unde p[=tea un bou

gras. Aci iar veni zg`rcitului o poft[ =i zise stejarului:— Lemne a= avea, ]ns[ ar fi foarte bine dac[ a= avea =i carne de

friptur[. Cum ar fi, dac[ tu ai ucide boul acesta =i l-am lua cu noi ]ncoliba mea?

Stejarul nu r[spunse nici un cuv`nt, ci se apropie de bou =i a=a-llovi cu o creang[ groas[-n frunte, de-l t[v[li la p[m`nt. Apoi ]l lu[ pecrengile sale =i se duser[ mai departe.

CUPRINS


Dar nu mult s-au dus =i pe drum au ajuns o tr[sur[ ]n care era obute cu vin; c[r[u=ul dormea. Aci iar ]i venir[ zg`rcitului pofte noi=i zise:

— Hm! Lemne a= avea, carne a= avea, dar n-am vin. Cum ar fioare dac[ ai ridica tu butea aceea pe crengile tale, ca s[ o ducem lacoliba mea?

Stejarul nu zise nimic, ci apropiindu-se de car, ridic[ butea pecrengile sale =i merse mai departe.

Dup[ un r[stimp au ajuns l`ng[ o bisericu\[. Acolo zise omulc[tre stejar:

— Lemne a= avea, carne a= avea, vin ]nc[ a= avea, dar n-am cra-ti\[ unde s[-mi frig carnea. Cum ar fi oare dac[ ai lua tu clopotulcela din turn? Din el mi-a= putea f[uri c`teva crati\e!

Stejarul nici acum nu a zis nimic, ci, apropiindu-se de turn, =i-a]ntins o creang[ ]n[untru, prin gaura ferestrei =i a scos clopotul afar[.

Tocmai vrea s[-l anine de o creang[, c`nd deodat[ tr[sni din cer=i f[cu tot ferfeni\e stejarul, omul =i butea. Numai clopotul a r[mas]ntreg, =i oamenii l-au a=ezat iar ]n turn, la locul lui.

De atunci, ]ns[, arborilor nu le mai este iertat a se mi=ca dinlocul lor.

PIEPTENELE LUI S~N-PETRU

Dup[ ce ]n c[l[toria lor pe p[m`nt str[b[tur[ un =es lung, c`t pos-tul Pa=tilor, Dumnezeu =i cu S`n-Petru ]=i ]ndreptar[ pa=ii c[tre unmunte, s[ vad[ ce lume mai este prin codri. }n fa\a lor se ridica unmunte mare =i gola= de tot. Numai st`nc[ =i bolovani. Nu era un co-pac, o tuf[, o verdea\[, nic[ieri. Nici un fir de iarb[, de leac, vorbaaia. Cum te uitai spre el, vedeai cu ochii toate s[lb[ticiunile, vie\u-itoarele =i jig[niile l[sate de Dumnezeu s[ tr[iasc[ la munte, uneleumbl`nd, altele zbur`nd, altele t`r`ndu-se pe p[m`nt.

Jos, la poalele muntelui, era o buc[\ic[ de paji=te verde, pe careun cioban t`n[r ]=i p[zea turma de mioare.

163Legendele florei

— Doamne, zise S`n-Petru, n-ai fi de p[rere s[ mergem la cio-b[na=ul cela =i s[-l ]ntreb[m cum e mul\umit el de soart[?

— S[ mergem, Petre.Ajung ei la cioban, dau bine\e =i intr[ ]n vorb[ cu el. Fl[c[ul era

vesel =i vorb[re\. Cum ]=i arunc[ ochii ]mprejur, S`n-Petru vede jospe iarb[ un pieptene de lemn, cu care pu\in mai ]nainte ]=i descur-case ciobanul pletele.

— Dar sc`ndurica asta crestat[ pe de margini, ce este, b[iete?]ntreb[ Sf`ntul cu mirare.

— Este un pieptene f[cut de mine. N-am putut s[ m[ duc ]n t`rgs[-mi cump[r unul mai ca lumea =i l-am cioplit pe [sta cu m`na mea.

— +i la ce-\i serve=te pieptenele [sta, ori cum ]i zici tu? ]ntreb[b[tr`nul c[l[tor.

— Ce ]ntrebare! P[i, dumneata nu =tii, mo=ule, cu el pot s[-midescurc p[rul =i s[-l a=ez frumos, cur[\indu-l =i de praful care s-a]mb`csit ]n el? Dumneata de pe ce lume vii?

Atunci S`n-Petru, ca s[ se ]ncredin\eze c[ ]n adev[r unealta aceeasluje=te la or`nduirea p[rului, lu[ pieptenele =i ]ncepu s[ trag[ cu elprin pletele sale mari =i albe ca z[pada. +i, cum erau cam ne]ngrijite=i ]ncurcate, c`nd a tras o dat[ mai cu putere, =i-a smuls un fuior dep[r. C`nd l-a v[zut, a ]nceput a scr`=ni din din\i; de nacaz =i de du-rere i-au dat lacrimile; m`nios, S`n-Petru azv`rle pieptenele din m`n[c`t colo, zic`nd cu glas de afurisenie:

— Din tine, pieptene blestemat, s[ ias[ tot copaci. Copacii s[acopere mun\ii [=tia to\i, iar pe crengile lor s[ nu creasc[ alt[ road[dec`t piepteni verzi, c[rora s[ nu le cad[ din\ii niciodat[. Iat tu,ciobane, pentru c[ \i-ai f[cut r`s de mine, s[ r[t[ce=ti toat[ via\a taprintre ace=ti piepteni verzi =i to\i c`\i vor gusta din meseria ta, s[aib[ parte de ei.

Dumnezeu care t[cuse p`n[ atunci, v[z`nd sup[rarea lui S`n-Pet-ru, zise:

— Fie dup[ voia ta, Petre!


+i din clipa aceea a r[s[rit =i a crescut pe mun\i bradul, care ]ngraiul poporului se mai nume=te si „Pieptenele lui S`n-Petru“. +i deatunci petrec ciobanii vara cu turmele lor sus ]n munte, prin desi=ulbrazilor frumo=i =i drep\i ca lum`n[rile =i tot a=a de verzi la Cr[ciunca =i la Sf`ntul Ilie.

BRADUL SAU POMUL DARURILOR

C`nd bunul Dumnezeu a creat lumea pomilor, a ]mpodobit pefiecare cu o mul\ime de lucruri frumoase =i bune. Astfel un pom afost d[ruit cu pere de toat[ m`na, ori cu frumoasele mere galbene =iro=ii; altul a c[p[tat gustoasele cire=e, care sunt cel dint`i dar de fructeale verii, sau vi=inele ro=ii, surori bune cu cire=ele; iar alt pom a roditnucile cu coaja tare, care ne ]mbie la trud[, ca s[ le putem gusta mie-zul alb =i l[ptos; tot a=a a luat fiin\[ rodul diferit al lumii ]ntregi depomi, care ]mpodobesc dealurile =i v[ile, gr[dinile =i livezile, de-a lun-gul =i latul p[m`ntului lui Dumnezeu.

Bradul, ar fi vrut =i el s[ fie un pom cu fructe pe d`nsul, s[ stea ]napropierea oamenilor =i s[ aduc[ =i el bucurie copiilor, cum fac dul-cile cire=e, c`nd se ]ng`n[ prim[vara ]nflorit[ cu vara soarelui cald.Dar ve=m`ntul lui ]ntunecat nu atr[gea pe nimeni =i to\i r`deau defrunzu\ele lui ca acele =i de cucuruzul lui \epos.

+i bietul brad, v[z`nd c[ nici cucuruzul, nici r[=ina lui mirositoarenu se pot asem[na cu fructele celorlal\i pomi =i nu ademenesc pe ni-menea, plec[ am[r`t din lumea pomilor =i se retrase departe, ]np[dure. Acolo ]=i pl`ngea ]n tain[ obida. Ce putea s[ fac[? N-avea ces[ dea oamenilor. Pl`ngea ]n sufletul s[u, dar f[r[ s[ se t`nguie, f[r[s[ se revolte.

Iar bunul Dumnezeu, care le vede pe toate =i are grij[ =i de bo-bul de rou[, =i de firul de iarb[, auzi r`sul r[ut[cios al pomilor rodi-tori =i v[zu lacrimile bradului cuminte. Se apropie atunci de d`nsul=i-i spuse:

165Legendele florei

— Nu fi m`hnit, bradule. |ie nu \i-e dat s[ por\i fructe, pentru as[tura l[comia nem[surat[ a celor mai neast`mp[ra\i copii ai meicare sunt oamenii. A=teapt[ =i vei vedea c[ =i \ie ]\i port de grij[.

A=a trecu vara =i toamna. C`nd veni iarna, pomii ]=i pierduser[ nunumai fructele frumoase =i ademenitoare, ci =i ]ntreaga bog[\ie a frun-zelor. +i st[teau acum cu ramurile goale =i triste, ]n b[taia gerului =ia v`nturilor, care treceau h[ulind =i r`deau de s[r[cia lor.

Bradul ]ns[ r[mase verde, p[str`ndu-=i ]ntregul ve=m`nt de ce-tin[, nep[s[tor de asprimile iernii.

Iar dup[ mul\i ani, c`nd fiul lui Dumnezeu lu[ ]nf[\i=are de om,n[sc`ndu-se din trupul neprih[nit al Fecioarei Maria, ]mp[ra\ii de lar[s[rit, care veniser[ s[ aduc[ daruri copilului dumnezeiesc, voinds[ le ]mpodobeasc[ =i cu ramuri verzi, fiind iarn[, n-au g[sit dec`tbradul, care ]=i p[strase ve=m`ntul verde.

Ei aduser[ atunci copilului Isus un br[dule\ verde, pe care au ani-nat darurile, aprinz`nd =i lum`n[ri ]ntr-]nsul.

De atunci ar fi =i obiceiul pe care noi, rom`nii, l-am luat de la altepopoare =i care este at`t de pl[cut copiilor, c[ vine Mo=-Ajun =i leaduce bradul cu daruri de sfintele s[rb[tori ale Cr[ciunului.

LEGENDA MESTEAC{NULUI

Cic[ Dumnezeu sf`ntul, pe c`nd umbla pe p[m`nt, a ajuns odat[ostenit ]ntr-o p[dure. Se l[s[ jos sub un stejar s[ se hodineasc[. +iunde mi se porni un zvon ]n p[dure =i un fo=net, =i unde ]ncepur[greiera=ii s[ \`r`ie =i p[s[relele pe ramuri s[ ciripeasc[, de \i-era maimare dragul. Vezi c[ toate viet[\ile codrului se bucurau c[-l aveau peDumnezeu printre ele, iar nu deasupra lor. Iepura=ii f[ceau tumbe cas[-l ]nveseleasc[, c[prioarele =i cerbii se zbenguiau ca s[-i bucure ini-ma, iar fiarele se ]mbl`nziser[, =i ni=te mielu=ei p[=teau al[turi delupul cel nes[\ios.

+i Dumnezeu sf`ntul, bucuros c[-=i vede f[pturile at`t de voioase=i tr[ind ]n pace ]ntre ele, adormi ]n c`ntecele p[s[relelor.


Se potolir[ toate, ca s[-l lase s[ se hodineasc[ ]n pace. Dar copaciip[durii socotir[ c[ ei nu l-au cinstit precum trebuie =i precum f[cur[viet[\ile celelalte, c[ =i ele au via\[ ]n ele, =i pornir[ a se ]mbr[ca ]nhainele cele mai scumpe. Bradul falnic =i m`ndru, fagii =i stejarii, to\ise luaser[ la ]ntrecere, care s[ fie mai m`ndru la port =i mai fudul.F[cur[ apoi un zid de jur ]mprejurul locului unde hodinea Preasf`ntul,ca s[ nu s-apropie vreo f[ptur[ omeneasc[ =i s[-i tulbure somnul.

Pe c`nd st[teau ei a=a drep\i, f[r[ s[ le fo=neasc[ v`ntul, c[ sepotolise =i el, vreo frunz[, numai ce se v[zu venind ]n fug[ un copac]mbr[cat ca vai de el. Venea, venea =i din ramurile lui stufoase pi-curau lacrimi c`t pumnul care se prelingeau peste coaja negricioas[a trunchiului lui voinic.

Copacii din jurul Domnului ]i f[cur[ semn cu v`rfurile lor s[ tac[,dar mesteac[nul se jeluia amarnic zic`nd:

— Cum s[ nu pl`ng, s[rac de mine, c[ voi v-a\i ]mbr[cat to\i ]nstraie de s[rb[toare, ca s[-l cinsti\i cum se cuvine, numai eu, vai decapul meu, n-am altceva dec`t straiele astea ponosite pe mine!

Degeaba ]=i fo=neau u=urel copacii ceilal\i frunzele, ca s[-l fac[ s[tac[, degeaba c[utau cu ciud[ viet[\ile p[durii la el; mesteac[nulpl`ngea =i se jelea.

Dumnezeu, care se f[cea c[ doarme, auzise jelania mesteac[nului=i-l cuprinse mila de bietul copac, care numai de dragul }nf[ptuitoruluiar fi voit s[ fie =i el g[tit ca ceilal\i.

Deschise ochii, chem[ pe mesteac[n l`ng[ sine =i ]i zise:—Fiindc[ te-am nedrept[\it =i nu te-am ]mpodobit ca pe ceilal\i,

te ursesc ca de azi ]nainte, c`t o d[inui pe p[m`nt mesteac[nul, s[creasc[ ]nalt =i falnic, iar lacrimile care \i-au =iruit de pe ramuri =is-au prelins pe trunchiul t[u, s[ se prefac[ ]n coaj[ alb[, care s[ scli-peasc[ ca argintul ]n b[taia soarelui.

Cic[ de atunci, scoar\a mesteac[nului ]n loc de negricioas[, pre-cum era p`n[ in ziua aceea, s-a f[cut alb[ =i neted[ cum e acum.

167Legendele florei

LEGENDA PLOPULUI TREMUR{TOR

Se poveste=te din b[tr`ni, c[-ntr-un m[re\ palat tr[ia o m`ndre\ede z`n[, cum nu se mai dovedise.

De peste nou[ m[ri =i nou[ \[ri, veneau la ea crai =i fe\i-frumo=is[-i cear[ m`na.

Dar care se duceau, de-acolo ]nd[r[t nu mai veneau, c[ci z`na=tia o vraj[ mare =i c`nd rostea vraja =i-=i ridica m`na ]nspre cineva,pe loc ]l pref[cea ]ntr-o stan[ de piatr[.

Erau sute de stane de piatr[ prin preajma palatului ei.Z`na ]ns[ ]=i d[duse cuv`ntul, c[ dac[ vreunul din cei care ve-

neau ar izbuti s[ o s[rute, ca f[r[ ea s[ bage seam[ mai dinainte, peacela ]l va lua de so\.

A fost un fiu de ]mp[rat care s-a dus =i el ca al\ii, norocul de =i-a]ncercat.

Palatul z`nei era ]ntr-o poian[ mare =i frumoas[, la poalele uneip[duri de brazi ]nal\i =i drep\i ca lum`narea. Pe l`ng[ el trecea unp`rù cu apa limpede ca vioara. }n acest p`rù, ]n fiecare zi pe laamiaz[, z`na mergea s[ se scalde.

C`nd a ajuns feciorul de ]mp[rat acolo, s-a suit ]n v`rful unui brad=i a stat zile ]ntregi ca s[ observe mi=c[rile z`nei.

B[g[ de seam[ c[ adesea c`nd z`na ie=ea din p`rù =i era frumos=i cald, ea se culca pe marginea p`rùlui.

+i-a luat ]ntr-o zi inima ]n din\i =i s-a cobor`t jos, c`nd a v[zut pez`n[ c[ iese din ap[ =i se culc[ pe marginea p`rùlui la umbr[. Merseb[iatul cu mare b[gare de seam[, p`n[ s-a apropiat de ea bini=or.

C`nd a v[zut ]ns[ at`ta frumuse\e pe chipul ei, a=a p[r lung =iauriu =i c`nd ]i mai z[ri prin c[ma=a ei alb[ de m[tase, descheiat[,s`nul trandafiriu, plin =i rotund, ]l apuc[ un tremurat puternic =i numai fu ]n stare un pas s[ mai fac[ ]nainte, s[ se aplece =i s[ s[rutefrumoasa z`n[.

A stat a=a tremur`nd, \intuit locului, p`n[ ce z`na s-a de=teptat.


C`nd l-a v[zut a=a frumos =i t`n[r, i s-a f[cut oricum mil[ z`nei =inu mai vru s[-l ]mpietreasc[. +i-a apropiat de gura lui obrazul ei,zic`ndu-i:

—S[rut[-m[ =i s[-mi fii so\.Pe el ]l apuc[ =i mai puternic tremuratul. Nu fu-n stare s[ s[rute

obrazul z`nei.+i feciorul de ]mp[rat a r[mas mut. Atunci z`na i-a zis o vraj[ =i l-a

pref[cut ]ntr-un arbore, menindu-l s[-i tremure frunza ]n veci.Arborele acela e plopul tremur[tor.

LEGENDA SALCIEI PL~NG{TOARE

Salcia pl`ng[toare a fost odat[ un copac m`ndru, care ]=i ]n[l\acu trufie ramurile spre cer.

C`nd Pilat chem[ pe Isus la judecat[ =i-l ascult[, f[r[ s[-i g[seasc[vin[, el ]l d[du pe m`na osta=ilor ca s[-l chinuiasc[.

O=tenii s[lbatici nu a=teptau dec`t at`ta. Se duser[ ]n gr[din[ca s[-=i caute nuiele =i numaidec`t puser[ ochii pe ramurile zvelteale salciei, care st[tea ]n mijlocul gr[dinii =i din care rupser[ omul\ime.

Salcia nu b[nuia ]ns[ la ce avea s[ slujeasc[ ramurile sale. Darv[zu ]ndat[ c[ Isus fu adus acolo. O=tenii cruzi ]i smulser[ haina dinspate; apoi ]l legar[ de un copac =i-l lovir[ cu nuielele, p`n[ ce \`=nis`ngele.

Isus ]ndur[ toate chinurile, f[r[ ca din gura lui s[ ias[ o vorb[ dejelire. Dar salcia fu cuprins[ de o durere ad`nc[. }i era ru=ine c[-=id[duse ramurile pentru un lucru at`t de r[u =i nu mai ]ndr[zneas[-=i ]ntind[ ramurile c[tre cerul albastru; jelind, ea ]=i aplec[ frun-zele =i ramurile la p[m`nt.

Oamenii ]ncepur[ s[ planteze salcia pe mormintele mor\ilor =i ease f[cu, dintr-o m`ndre\e de copac, salcia ]nchircit[ =i pl`ng[toare.

169Legendele florei

COAC{ZA

Unele neamuri numesc coac[za sau pomu=oara rodul Sf`ntului Ioan.Cic[ odat[, Sf`ntul Ioan Botez[torul, dup[ mult[ pribegie ]n ni=te

\inuturi pustii =i st`ncoase, fl[m`nd =i rupt de oboseal[ =i de sete, ajunsela un tufi=. „Ah, dac[ a= g[si m[car aici ceva r[coritor“, oft[ el.

Dar ]n toat[ ]ntinderea z[rii nu se vedea cas[ de om, nici vreunizvor ori vreo plant[ roditoare.

Dobor`t de oboseal[, el adormi la umbra unei tufe.}n timpul nop\ii, tufa se aplec[ prietenoas[ peste Botez[torul ador-

mit. C`nd se zori de ziu[, Sf`ntul Ioan se trezi. Dar c`t de mare ]i fumirarea c`nd v[zu c[ tufa, care ]n ajun nu avusese dec`t frunze verzi,era plin[ acum de o mul\ime de boabe ro=ii, care at`rnau prinse minu-nat, ca ni=te ciorchine de ramurile sub\irele.

Sf`ntul Ioan gust[ din minunata poam[ ro=ie =i mul\umi Dom-nului pentru darul ce ]i trimise.

De atunci pomu=oara s-a ]nmul\it =i s-a ]ntins pretutindeni, amin-tind oamenilor minunile Atoate\iitorului.

LEGENDA TRANDAFIRULUI+I A SCAIULUI

La o margine de drum, ]nflori prima dat[ trandafirul. +i a fost ominune, c[ci floarea trandafirului era a=a de ginga=[, a=a de alb[, c[parc[ de la ea se luminase diminea\a de prim[var[. Avea crengilelucii, rumene ca m[rgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosulflorii lui se ]mpr[=tia peste ]ntreg cuprinsul c`mpiei.

Fluturii c[deau adormi\i, celelalte flori se plecar[ ]n fa\a adev[rateist[p`ne.

P[s[rile veneau de la dep[rt[ri mari, atrase de mirosul parfumat,s[ vad[ =i ele tulpina m[iastr[ care ]=i desf[cea frumuse\ea pentru]nt`ia oar[ pe p[m`nt. +i parc[ =i lui Dumnezeu ]i p[rea acum r[u c[pusese ]ntr-o floare a=a de minunate daruri, pe care nu le ]mp[r\ise


nici ]n rai. Lucrul acesta ]l =optise o cioc`rlie care, la r[s[ritul soare-lui, ducea totdeauna lui Dumnezeu c`te o s[m`n\[ din fiecare floarece cre=tea pe p[m`nt, s-o p[streze Preasf`ntul, pentru r[sad.

P`n[ la amiaz[, trandafirul se acoperi ]ntreg de flori. Drume\ii tre-ceau =i r[m`neau locului, puneau m`inile la ochi, resfirau n[rile s[]nghit[ mirosul nemaisim\it p`n[ atunci, apoi, cu priviri lacome, ru-peau c`te o floare.

Dup[ c`teva zile, trandafirul se m`hni; el se ]mpodobea =i oame-nii ]l despuiau.

„Uite, ]=i zicea el, scaiul de l`ng[ mine e ]nalt, e chipe= =i nimeninu-l atinge; =i pe mine m[ dezbrac[ to\i de frumuse\ile mele“.

Un sticlete care tocmai atunci se a=ezase pe o creang[, ]l deslu=i:—Cum s[ se ating[ cineva de scai, c`nd tot e ]mbr[cat ]n ghimpi!Atunci trandafirul se uit[ =i v[zu c[ ]ntr-adev[r scaiul avea ghimpi.+i nu mai preget[; se rug[ ]ndat[ lui Dumnezeu s[-l acopere =i pe

d`nsul cu ghimpi, ca s[-i p[zeasc[ floarea.„Vezi, ]=i zise Atotst[p`nitorul, era dat ca pe p[m`nt s[ nu r[m`n[

ceea ce numai ]n rai trebuia s[ fie“.+i, bucuros, ]ndat[ a f[cut un semn =i tulpina lucie s-a acoperit de

ghimpi. Dar trec[torii tot se opreau; =i nu era unul care s[ treac[ pel`ng[ floarea minunat[.

Dar acum fiecare c`nd rupea floarea, l[sa c`te o bobi\[ de s`nge]n v`rful vreunui ghimpe. Iar din ghimpe, s`ngele a p[truns ]ncetulcu ]ncetul ]n tulpin[, s-a ridicat p`n[ ]n boboci, =i ]ntr-o diminea\[,floarea trandafirului se desf[cu ro=ie aprins[ ca s`ngele.

Scaiul st[tea ursuz al[turi. De la o vreme, se trezi =i-n el pizma,c[ prea nu-l bag[ nimeni ]n seam[.

— Uite cum se ]nclin[ to\i trandafirului, =i mie — nimeni.+i se rug[ lui Dumnezeu s[-i schimbe =i lui floarea, s[ i-o fac[

ro=ie, b[t[toare la ochi, ca a trandafirului.Atunci Dumnezeu a zis: „A=a e pe p[m`nt. Fiecare alearg[ dup[

ce bate la ochi; dar numai eu =tiu c[ ce am menit odat[, a=a r[m`ne!“

171Legendele florei

A f[cut Dumnezeu un semn =i floarea scaiului se f[cu ro=ie ca fo-cul. +i-au trecut mereu drume\ii =i-au rupt ]ntruna florile trandafi-rului =i nu s-au uitat la scai.

POVESTEA BUJORULUI

Era odat[ un ]mp[rat =i avea un fecior pe care-l chema Bujor.}mp[ratul era acum b[tr`n =i slab. Om pa=nic, nu ridicase o=ti

]mpotriva nim[nui =i de aceea nu-=i g[sise nici un du=man.Dar nu este om s[ nu-=i aib[ necazul lui. }mp[ratul ]ns[ avea =i el

un necaz.Avea pe mo=ia lui un codru de brazi =i molizi, ]n mijlocul c[ruia

era un iezer st[p`nit de iele =i de stafii.Care cum intra ]n p[dure, ]napoi nu se mai ]ntorcea dec`t schi-

monosit: altul ]n c`ine, altul ]n m[gar; alteori ]l schimbau ielele ]nflori =i buruiene, ori ]l caliceau, de nu era om ]n toat[ via\a. C[, s[vezi, f[ceau pe om de se ]ndr[gostea de d`nsele =i-=i r`deau de el cade un nag`\.

}mp[ratul, de cum i-a r[s[rit b[ietul, l-a =i pov[\uit s[ mearg[ ]ntoat[ ]mp[r[\ia dac[ are poft[, numai ]n codrul cu ielele s[ nu se duc[.

}ntr-o zi ]ns[, ]mp[ratul pic[ la pat s[ nu se mai scoale =i sim\in-du-=i sufletul la g`t, adun[ sfat =i, chem`ndu-=i feciorul, ]i puse coroa-na pe cap =i buzduganul ]n m`n[, semnele st[p`nirii peste ]mp[r[\ie,=i dup[ ce ]i mai dete mai multe pove\e, ]i aminti =i de iezerul cu iele:

— Pe acolo s[ nu calci, dragul tatii, c[ ce-i p[\i, cu nimeni nu vei]mp[r\i.

Apoi ]=i d[du sf`r=itul. R[mas singur, Bujor a jelit c`t a jelit dup[mo=neag =i dup[ o vreme a ]nceput a-=i mai c[uta =i el de treburile]mp[r[\iei =i, ]ntre altele, cea dint`i grij[ a fost s[ vad[ satele =i t`rgurile.

A mers el ]ntr-un t`rg, a mers ]n altul =i-a dat =i prin p[r\ile ieze-rului cu z`nele. +i era p[durea ceea a=a de plin[ de tain[ =i a=a cu-prins[ de c`ntec de p[s[ri, c[, numai trec`nd pe l`ng[ d`nsa c[dea


omul ca adormit; iar ]n nop\ile cu lun[ se auzea c`ntecul z`nelor, dete ]mboln[veai de dor =i de vraj[.

+i ]n toat[ p[durea numai o c[rare era =i aceea f[cut[ de ielelecare veneau p`n[ la marginea p[durii =i fugeau iar.

Feciorul de ]mp[rat trecea tocmai pe marginea p[durii, c[ se]nfrico=ase destul de cele ce-i spusese tat[l s[u, ]mp[ratul. Dar inima]l tr[gea m[car aerul r[coros al p[durii s[-l soarb[ =i-=i zise c[ doarn-or fi z`nele ]n toate zilele prin p[dure, s[-l adoarm[ =i pe el. Darcum trecu doar pe marginea p[durii, ]l =i prinse a=a un somn, =i pe el=i pe cai, =i pe surugii =i pe o=tenii ce-i avea de paz[, c[ poposir[ subo poal[ deas[ de stejari, se tol[nir[ to\i pe iarb[ =i adormir[.

Se f[cu noapte, luna ie=ise ro=ie ca focul =i se tot ]n[l\a pe cer =i eidormeau =i dormeau.

Deodat[ se auzi ca o adiere de c`ntec =i Bujor se trezi. Ascult[ el,ascult[ =i inima ]ncepu s[-i bat[ cu putere. Parc[-l chinuia g`ndul s[=tie cine c`nt[. Numai s[ vad[ cel pu\in. +i o lu[ printre copaci, ]ncet,]ncet =i ]ntr-un lumini=, se v[zu ]nconjurat de ni=te z`ne, frumoase =ialbe ca stanele de marmor[ alb[, care ]ncepur[ a juca, rotindu-se ]njuru-i ca un v`rtej. C`nd v[zu at`tea fete pe l`ng[ el, se ru=in[ =i sef[cu ca focul pe obraz.

Una gr[i:— S[-l facem m[gar.Alta r[spunse:— Ba nu, un bondar.Alta ]ns[ gr[i:— Eu zic, un vi\el.Dar alta, cu o coroan[ de pietre scumpe pe cap =i care era mama

ielelor, r[spunse:— Ba, nu! Eu zic la r`ndu-mi s[-l facem o floare, s[ nu poat[ merge

deloc pe picioare.Apoi, ]nturn`ndu-se spre Bujor, care sta uluit =i cu inima zbuciu-

mat[ de fric[, ]i zise f[c`ndu-i un semn cu m`na:

173Legendele florei

— A=a s[ r[m`i! Amin.+i Bujor se =i pref[cu ]ntr-o floare ro=ie, ro=ie ca jarul, mare =i

b[tut[ ca un p[m[tuf.Oamenii i-au zis bujor =i bujor a r[mas =i p`n[-n ziua de azi.

BUSUIOCUL LA CRE+TINI

Mult[ vreme nu s-a =tiut unde era ascuns[ de evrei crucea pe care]=i v[rsase s`ngele Domnul nostru Isus Hristos.

Cre=tinii din toate p[r\ile doreau cu ardoare s[ afle acest scumpodor.

Dar, la ce ar fi folosit descoperirea sfintei cruci a Domnului peacele vremuri, c`nd cre=tinii abia se puteau aduna prin pe=terile dinp[duri s[ se roage?!

Peste 300 de ani, aceste nepre\uite moa=te au r[mas ascunse, darnev[t[mate, prin puterea lui Dumnezeu.

Tocmai pe timpul Sf`ntului Constantin cel Mare, crucea Domnu-lui a fost scoas[ la iveal[.

}ntr-adev[r, c[ =i Sf`nta Elena, mama ]mp[ratului Constantin, amers la Ierusalim =i cu cheltuieli mari a f[cut s[p[turi pe Golgota,dar ]n zadar. Parc[ p[m`ntul nu voia s[ libereze din tainica lui t[ceresf`ntul odor demult dorit de cre=tin[tate.

Dar iat[, spune o veche tradi\ie cre=tin[, c[ pe o coast[ a sterpeiGolgota, era un petec de loc, unde cre=tea ]n fiecare an, din timpurine=tiute de cercet[tori, un covor de flori verzi =i mirositoare, cine =tiede ce m`n[ binecuv`ntat[ sem[nate.

Era o micu\[ gr[din[ de busuioc.Sub aceast[ binecuv`ntat[ gr[din[ de busuioc era ascuns[ crucea

r[stignirii Domnului.}ntr-adev[r, f[c`ndu-se =i ]n acest loc s[p[turi, s-a aflat, ]ntreg =i

]n cea mai bun[ stare, lemnul crucii Domnului.Dac[ reg[sirea crucii a adus mare bucurie, apoi mult mai mare a


fost uimirea c`nd crucea Domnului f[cea =i minuni, t[m[duind pecei bolnavi, care cu credin\[ se atingeau de ea.

+i de atunci a r[mas busuiocul ca floare blagoslovit[, care ]mpo-dobe=te crucea cre=tin[ =i se ]ntrebuin\eaz[ la diferite s[rb[tori alebisericii cre=tine.

LEGENDA CRINULUI

}n mijlocul unei p[duri se ]n[l\a odinioar[ un palat vechi, careapar\inea Zmeului Zmeilor.

Acum ]ns[ era locuit de o vr[jitoare vestit[, de care tremura tot\inutul. Ziua se pref[cea ]n =arpe sau ]n pas[re =i numai noaptea um-bla cu chipul de om. Dac[ se apropia cineva de palat, se ]mpietrea.Vr[jitoarea aceasta fura =i copii. Avea mii de suflete nevinovate,pref[cute ]n flori.

Pe vremea aceea, doi copii fur[ izgoni\i din casa p[rinteasc[ demama lor vitreg[. Bie\ii copii, fl[m`nzi =i obosi\i, luar[ drumul sprep[dure. Tot merg`nd, se r[t[cir[, =i, dup[ multe umblete, v[zur[]naintea lor palatul.

Feti\a, f[r[ s[ =tie al cui e, se apropie bucuroas[, dar, c`nd fu ladoi pa=i de el, se pref[cu ]ndat[ ]ntr-o floare.

}n zadar se t`ngui micul fr[\ior, c[ci vr[jitoarea rupse floarea =ipieri ]n[untru palatului.

Atunci b[iatul o porni mai departe, ]n lumea larg[, singur =i ab[tut.— Doamne, fie-\i mil[ de mine =i d[-mi ]nd[r[t pe scumpa mea

surioar[, se ruga el ne]ncetat.Bietul b[iat, dup[ c`tva timp, fl[m`nd, izgonit de to\i, se b[g[

argat la un cioban. Seara, c`nd n-avea ce face, d[dea t`rcoale prinjurul palatului, dar nu se apropia prea tare, de fric[ s[ nu p[\easc[ cep[\ise surioara lui.

C`nd luna aluneca u=or de dup[ nori, copilul prindea s[ c`nte lafluier copil[ria lui oropsit[. Ochii i se umpleau de lacrimi, c`nd ]=iaducea aminte de ea. }ntr-o noapte, obosit =i cu g`ndul la surioara

175Legendele florei

lui, adormi ]n p[dure. Vis[ c[ r[t[cise prin locuri ]ntunecoase =i c[g[sise o floare foarte frumoas[, pe care rup`nd-o o duse ]n palat.Cum atingea ceva cu acea floare, toat[ vr[jitoria dimprejur pierea.

C`nd se trezi de diminea\[, ]ncepu s[ caute floarea. Dup[ c`tevazile, obosit =i fl[m`nd, o g[si. Bietul b[iat r`dea =i pl`ngea de bucu-rie, c[ci t[lm[cirea visului spunea c[ va sc[pa pe draga lui surioar[.

Cum ajunse la palatul vr[jitoarei, repede atinse cu floarea ceabinecuv`ntat[ floarea ]n care era pref[cut[ surioara lui =i numaidec`tfloarea se pref[cu din nou ]n feti\[.

Ferici\i, vrur[ s[ plece, dar, vai, poarta nu se mai deschise, era]nchis[ pe veci.

Bietul b[iat, zg`l\`i cu putere poarta, dar nu putu s-o deschid[.}n momentul acela, vr[jitoarea, auzind g[l[gia, veni s[ vad[ ce e.

Cum d[du cu ochii de ei, ]i pref[cu ]n dou[ flori mari =i albe, cu unmiros ]mb[t[tor.

Dar =i ea pieri, c[ci tot farmecul se duse. Palatul se ruin[ =i peziduri ]ncepu s[ creasc[ iarba.

Dou[ flori mari, albe =i ]nalte, r[s[rir[ l`ng[ poarta palatului. Eraucei doi fra\i pref[cu\i ]n crini.

FLOAREA LACRIMILOR

Poruncise Irod; de la un cap[t la altul al Betleemului mi=unau c[l[ii.Fierul s[biilor se p[ta de s`ngele copiilor nevinova\i. Mamele ]=i sf`=iaus`nul care ]i hr[nise; ]nnebunite de durere, str`ngeau la piept p[pu=ide zdren\e =i strigau: „Mi l-a\i luat pe unul, acum am altul!“ Din fun-dul palatului, Irod n-auzea gemetele de durere, nici scr`=nirile de fu-rie, nici suspinele de dezn[dejde. Dar Irod credea c[, printre copiiiuci=i, fi-va =i cel a c[ruia na=tere cei trei crai de la r[s[rit o vestiser[.

}n vremea aceasta, Iosif str[b[tea pustiul, duc`nd de c[p[struasinul pe care c[l[torea Maria cu Isus ]n bra\e.

Fugeau de urgie.Spaima ]i gonea; ar=i\a le topea puterile; n[dejdea ]i chema.


}n miezul zilei, soarele pr[jea nisipul; asinului i se muiar[ ge-nunchii. Iosif ]l opri o clip[, ajut[ Mariei s[ se coboare =i o sf[tui s[se odihneasc[ vreo c`teva clipe la umbra rar[ a unor spini.

Maria se a=ez[ jos s[ hr[neasc[ pruncul; Iosif r[mase ]n picioare,cu privirile la copil; iar asinul se apropie, adulmec`nd cu botul umedspre Fecioar[, ca =i cum ar fi mirosit =i el izvorul laptelui binef[c[tor.

Pruncul sugea dormind; ]i era obrazul fraged; gura rumen[ cam[rgeanul; de sub scufi\a alb[, p[rul galben ca aurul ie=ea arunc`ndparc[ o cunun[ de raze de jur ]mprejurul capului.

+i cum ]l privea, ochii Mariei se umezir[. Ce le f[cuse copilul oare?Cu ce gre=ise? De ce-l prigoneau?

Ridic`ndu-=i privirile, Maria =i le \inti ]n zare. Dar acolo departe,ele ]nt`lniser[ o vedenie grozav[. Muma tres[ri din ad`ncul m[run-taielor ei =i, f[r[ s[ spun[ un cuv`nt, izbucni ]ntr-un pl`ns sf`=ietor.

C[z`nd pe obrazul copilului, lacrimile fierbin\i ]l trezir[. Z`mbind,Isus ]=i duse atunci m`nu\a la obrazul mamei. Iar Iosif o ]ntreb[:

— De ce pl`ngi tu, Marie?Femeia nu r[spunse, dar fiindc[ nu avea cu ce s[-=i =tearg[ lac-

rimile, lu[ scufi\a copilului =i-o duse la ochi.}ntr-un t`rziu, c`nd s[ plece iar la drum, Maria v[zu c[ scufi\a-i

ud[ de lacrimi. +i c[ut`nd, z[ri tulpina uscat[ a unui spin =i pusescufi\a ]n v`rful ei s[ se usuce.

Iosif m`ng`ie asinul, ajut[ mai apoi Mariei s[ se ridice, dar c`ndMaria se ]ntoarse s[ ia scufi\a, r[mase locului uimit[: tulpina spinu-lui se pref[cuse ]n lujer verde, =i-n locul scufi\ei str[lucea o floarealb[ ca z[pada, deschis[ ca un potir de cristal.

+i pruncul iar z`mbi; iar Maria l[s[ pe Iosif s[ potriveasc[c[p[strul asinului =i nu-i spuse nimic despre floare, de team[ s[ n-orup[. +i plecar[.

Maria ]=i desf[cu p[rul, care parc[ luase ceva din mireasmaneasem[nat[ a florii, =i feri capul lui Isus ]n umbra lui..

+i de atunci p`n[ ast[zi, crinul culege, ]n potirul florii lui, celedint`i lacrimi de rou[ ale dimine\ii.

177Legendele florei

FLOAREA-PA+TILOR

Se zice c[ era odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[teas[, care aveau toatebun[t[\ile de pe lume, numai copii nu aveau. +i fiindc[ nu aveaucopii, de aceea c[utar[ ei toate chipurile =i mijloacele cum ar c[p[tam[car unul, care s[ le mo=teneasc[ averea =i ]mp[r[\ia. Deter[ daniipe la to\i vr[jitorii =i vr[jitoarele din ]ntreaga ]mp[r[\ie, c[ poateace=tia ar face s[ se vad[ =i ei cu-n copil, dar degeaba, c[ci ]mp[r[teasatot stearp[ r[mase. +i din pricina aceasta, at`t ea c`t =i so\ul ei eraunecontenit sup[ra\i =i du=i pe g`nduri.

Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-o zi, plimb`ndu-se ]mp[r[teasa prin gr[din[, audedeodat[ un glas zic`ndu-i, c[ dac[ voie=te numaidec`t s[ aib[ un co-pil, s[ nu-=i mai bat[ capul cu vr[ji =i desc`ntece, ci s[ d[ruiasc[ maibine ceva la o m`n[stire, =i atunci Dumnezeu ]i va asculta rug[mintea=i-i va d[rui ceea ce dore=te.

}mp[r[teasa, cum auzi glasul acesta, nu stete mult pe g`nduri, ci]ntorc`ndu-se ]n cas[ =i lu`nd ceea ce crezu c[ s-ar potrivi mai binepentru o m`n[stire, se duse chiar ]n aceea=i zi =i o d[rui m`n[stiriicelei mai apropiate.

Aduc`nd ea darul acesta, ]n scurt timp purcese grea =i la nou[luni n[scu o copili\[ frumoas[ ca un ]ngera=.

+i acuma, c`nd se v[zur[ =i ei cu o copil[ at`t de frumoas[, s[ fiprins pe Dumnezeu de un picior =i poate c[ tot nu s-ar fi bucurata=a de tare.

+i fiindc[ copila aceea era foarte frumoas[ =i dr[g[la=[, de aceea]i puser[ numele Floarea.

Dar bine a zis cine a zis c[ unde e prea mult[ bucurie, acolo adese-ori se ]nt`mpl[ c[ e =i sup[rare mare.

A=a a fost =-aicea.Cu c`t cre=tea Floarea mai mare =i se f[cea mai voinic[ =i mai

frumoas[, cu at`ta era =i grija p[rin\ilor s[i mai mare, c[ci afl`ndu-se]n vecin[tatea ]mp[r[\iei lor ni=te zmei, se temeau ca nu cumvaace=tia, prinz`nd de veste despre frumuse\ea Floarei, s[ vie ]ntr-o bun[diminea\[ =i s[ le-o fure, sau s[ le-o ieie cu nepus[ mas[.


Din pricina aceasta o =i \ineau ei apoi mai mult ]nchis[ dec`t slo-bod[, f[r[ s[ le treac[ m[car prin minte c[ aceea ce fac, nu fac bine.

+i-ntr-adev[r c[ Floarea, v[z`ndu-se c[ o \in mai mult ]nchis[ dec`tslobod[ =i ne=tiind de ce =i pentru ce, a ]nceput de la un timp a se da]n dragoste cu un p[stor care p[=tea turma sa prin apropierea cur\ilor]mp[r[te=ti =i care nu o dat[ trecea pe l`ng[ ferestrele unde era Floa-rea ]nchis[.

Prinz`nd mai pe urm[ ]mp[ratul de veste, c[ fiic[ sa, cu toate c[a ferit-o a=a de tare de ochii lumii, se iube=te cu un om de r`nd, at`tde tare s-a sup[rat, c[ pe loc =i puse pe ni=te solda\i s[ prind[ pe]ndr[zne\ul p[stor =i s[-l omoare, iar pe fiic[-sa o dete pe m`na unui\igan, ca acesta s[ o duc[ ]n p[dure =i acolo apoi, t[indu-i m`inile =isco\`ndu-i ochii, s-o lase s-o m[n`nce fiarele cele s[lbatice.

|iganul ce era s[ fac[? Trebui s[ ]mplineasc[ porunca ]mp[ratului,c[ de nu, a lui ar fi fost dracul! Lu[ pe Floarea, se duse cu d`nsa ]np[dure, ]i t[ie m`inile =i-i scoase ochii, =i apoi, l[s`nd-o astfel, se-ntoarse]napoi acas[ ca =i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimica.

Floarea, adic[ fiica ]mp[ratului, v[z`ndu-se ]n starea aceasta, mai multmoart[ dec`t vie, pic[ ]n genunchi =i ]ncepu a se ruga Maicii Dom-nului, ca s[ se ]ndure de d`nsa =i s-o prefac[ ]ntr-o floare, dec`t s[ r[m[n[a=a, ca s[ se chinuiasc[ sau s[ vie fiarele cele s[lbatice =i s-o m[n`nce.

Maica Domnului, f[c`ndu-i-se mil[ de d`nsa, ]i ascult[ ruga =i opref[cu ]ntr-o floare alb[.

+i deoarece Floarea, adic[ fiica ]mp[ratului, a fost pref[cut[ ]nfloare, tocmai pe timpul Pa=tilor, de aceea se =i nume=te floarea aceasta„floarea-Pa=tilor“.

FLOAREA P{TIMIRII

Pe crestele sure ale Golgotei cre=tea o plant[ ve=nic verde, care sestrecura ag[\[toare printre st`ncile ple=uve.

C`nd Isus Hristos urca pe umeri crucea grea, pe care urma s[ fier[stignit pentru izb[virea p[catelor omenirii, =i ajunse la locul de

179Legendele florei

groaz[, piciorul i se ]mpiedic[ de un vrej al plantei, chiar acolo undeavea s[ se a=eze crucea.

}n marea sa mil[ de orice vietate, M`ntuitorul se plec[ =i feri la oparte vrejul ]nflorit, ca s[ nu fie c[lcat ]n picioare.

T`r`t pe cruce, bra\ele =i picioarele lui Isus fur[ ]ntinse, legate cufunii =i b[tute apoi cu cuie ]n lemnul nesim\itor.

Fr`ngiile fur[ apoi dezlegate =i ]ntreaga greutate a trupului at`rnanumai ]n prinsoarea cuielor, pe l`ng[ care se prelingea s`ngele sf`ntal Domnului.

A=a st[tea at`rnat ]ntre cer =i p[m`nt, chinuit de dureri, ars defriguri, cu fruntea ]ns`ngerat[ de cununa de spini pe care i-o ]nde-saser[ pe cap fariseii iudei =i slugile lui Pilat.

Atunci c`nd orice sentiment de mil[ p[rea s[ se fi stins ]n sufletulchinuitorilor, vi\i=oara plantei de care se miluise Isus, se ridic[ de lap[m`nt, se ]ncol[ci ]n jurul crucii, se urc[ p`n[ la buzele M`ntu-itorului, pe care le r[cori cu frunzele sale verzi, se furi=[ printre spini=i-i r[cori fruntea, ]mpletind deasupra spinilor o cunun[ ca de lauri.

Iar c`nd umbra nop\ii ]nv[lui Golgota =i Isus ]nchise ochii cu cu-vintele: „s-a ]mplinit porunca scripturii“, floricica plantei credincioase]nchise =i ea ochii, spre a nu mai vedea a doua zi nici lumina soare-lui, nici r[utatea oamenilor.

De atunci floarea rar[ nu st[ ]nflorit[ dec`t o singur[ zi =i o sin-gur[ sear[, iar f[ptura ei aminte=te de chinurile M`ntuitorului.

Cele trei ]ncrest[turi ale foilor, simbolizeaz[ cele trei cuie; celecinci stamine sunt r[nile; firi=oarele stropite cu ro=u din potirul floriiamintesc cununa de spini; cele trei col\uri ale frunzelor seam[n[ culancea; vrejul aminte=te funia, iar numele plantei a r[mas p`n[ acu-ma „floarea p[timirii“.

LEGENDA FLORII-SOARELUI

+tefan-Vod[ avea o fat[ mut[, dar frumoas[, de nu i-ai fi g[sitpereche ]n cuprinsul p[m`ntului. Domnului nu-i mergea m`ncarea lainim[ =i odihna ]n oase, de am[r`t ce era. A ]ntrebat el de lume, s-a


sf[tuit cu vracii =i cu to\i c[rturarii timpului, dar n-a dat de leaculmu\eniei.

La urm[, a=a ]ntr-un amurgit de var[, vine la domn o bab[, a=a deb[tr`n[, de-=i g`dila pieptul cu nasul, de ]ncovoiat[, =i-l pov[\uie=tes[ cheme pe Soare la mas[ =i s[-l cinsteasc[ dup[ toate r`nduielilecuvenite fe\elor str[lucite. Dup[ osp[\, c`nd to\i ar fi ]n toane bune,s[ trimit[ fata =i s[ cer=easc[ o s[rutare de la craiul zilei, c[ numaidec`todrasla lui drag[ are s[ prind[ la grai.

Voievodul, ]mbucurat, pune la cale mare preg[tire.Pe capul st[p`nitorului era ]nsa un blestem. Cum se f[cu, c[ Piaz[-

Rea aude de g`ndurile domnului =i, ca s[-i ]ncurce dezlegarea, alear-g[ fuga ]n r[corile ]ntunecoase dinspre Lun[-r[sare =i o g[se=te pest[p`na nop\ii bocindu-se de necredin\a Soarelui. Ea se v[ieta c[ n-areparte de b[rbat, c[ nu pricepe de ce fuge de d`nsa =i o las[ s[ alergeca o dezmetic[ ]n urm[ =i zicea t`nguios:

— Mai bine m[ f[cea maic[-mea muritoare, c[ tot a= fi avut partede so\, dar nu z`n[, cu pletele ]nv[lv[t[iate de lumin[ =i cu sufletul]ntunecat =i umed ca o pe=ter[ neumblat[.

Piaz[-Rea prinde la n[dejde =i cu ]ntors[turi me=te=ugite de vorb[,]ng`n[ c[tre Lun[:

— P`n[ acum tot se cheam[ c[ ai avut b[rbat, de aci ]ncolo, telas[ de tot, c[ el se ]nsoar[ cu fata lui +tefan, st[p`nul p[m`ntului.Iat[, chiar desear[ li-i nunta.

Doamna-Nop\ilor, pe aci s[ turbe. }=i aprinde argintul din fa\[ =ifulger`nd de r[zvr[tire, se jur[ pe str[lucirea ei, c[ are s[ nimiceasc[vl[starul ]ndr[zne\ului voievod.

}n noaptea osp[\ului, Luna s-a dosit dup[ spr`nceana codrilor ve-cini, p`ndind s[-=i z[resc[ du=manca, pentru ca s-o zdrobeasc[.

Soarele, un f[t-frumos cu plete de lumin[, chefuia cu vod[ =i cutoat[ curtea.

C`nd, pe la sf`r=it, intr[ ]n sal[ fata domnului, ]mpodobit[ ca oprim[var[ cald[. Cade ea ]n genunchi la picioarele Soarelui =i-i cereo gur[, de m`ntuire. Luna, furioas[, se ridica turbat[ peste straja co-

181Legendele florei

drilor negri, arunc`ndu-se ]ntr-un brù tremurat de lumin[ =i p[trundepe fereastra palatului. A c[zut peste fa\a rug[toare a fetei ca o ploaiede blestem =i i-a topit chipul ]n floare galben[.

Cu to\ii s-au ]ngrozit de turbarea nedreapt[ a Lunii. B[tr`nulvoievod, cu fa\a ]ndurerat[ de obid[, prinde a spune st[p`nei r[t[citea ]ntunericului tot jarul ]nl[crimatului s[u suflet. Luna, ne]ncrez[toare,sta rece =i fulger[toare. Mesenii boceau =i ei povestea trist[ a odrasleif[r[ noroc.

Soarele, ]nt[r`tat, ]=i prinde nevasta de bel=ugul ]nstufat al raze-lor =i-i face v`nt pe fereastr[, de o ]nn[mole=te departe, ]n valurilenorilor. Dup[ aceea, ia pe palm[ copila ]nflorit[ a temutului st[p`np[m`ntean =i o s[de=te ]n gr[din[, printre celelalte podoabe, ca s-oaib[ ]ndeaproape spre m`ngìere.

De atunci, „floarea-soarelui“, cu fa\a ei galben[ =i ]nfiorat[ de du-rere, ]=i ]ntoarce vecinic chipul ]ntristat, ]nspre str[lucirea craiului zilei,cer=itor`ndu-=i s[rutarea m`ntuitoare.

LEGENDA GHIOCEILOR

Irinel, fiul Zefirului, v`nti=or de prim[var[, fiind trimis de tat[ls[u ]n lume, ca s[ vesteasc[ sosirea frumoasei prim[veri, dup[ ce astr[b[tut v[i, v`lcele, c`mpii ]ntinse, dealuri =i mun\i acoperi\i cup[duri udate de rùri, lacuri =i izvoare limpezi cristaline, la poaleleunor mun\i, ]n gura unei v[i frumoase ca un col\ de rai, pe unde ]=irostogolea ]n susur undele pe un pat de prundi= un rùle\ =[galnic =izglobiu, z[re=te nu departe un castel de cristal str[lucitor ca dinpove=ti, ce-=i ]n[l\a seme\ turnurile m[re\e =i str[lucitoare ]n razeledulci ale soarelui de prim[var[.

Irinel, ca un f[t-frumos, c[l[rea pe calul s[u m`ndru =i alb caneaua, ]n \inut[ m[rea\[, cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii, cumusta\a-i neagr[ abia mijind[, cu ochii s[i negri ca murele, ce te fer-mecau, =i ]ncins cu palo=ul s[u b[tut ]n pietre scumpe, merg`nd sprecastelul m[re\, aude, ca ]n surdin[, ecoul unui viers duios, ce venea


p`n[ la el pe aripile nev[zute ale v[zduhului, ]mpr[=tiind ]n juru-i,ca ]ntr-un vis, undele r[sun[toare ale unei armonii cere=ti.

Ca vr[jit, Irinel s-a oprit ]n loc, spre a-=i da seama mai bine defrumuse\ea ]ngereasc[ a c`ntului.

}n drumul s[u pribeag, de vestitor al prim[verii, Irinel v[zuse multe=i minunate frumuse\i, l[sate de bunul Dumnezeu pentru desf[tareaomului, =i auzise iar[=i multe c`ntece vr[jite, dar ca farmecul c`nte-cului dep[rtat, ce-i m`ng`ia duios auzul, nu auzise niciodat[. P[=icurajos spre castelul cel m[re\, c[ din aceast[ parte veneau undelesonore ale versului duios.

Ajuns la poarta castelului, d[du cu ochii de un unchia= cu barbaalb[ ca fuiorul de l`n[ =i b[tr`n ca un Matusalim, care-l ]nt`mpin[cu vorbele bl`nde:

— Bine ai venit, Irinel, vestitor al dulcei prim[veri. Eu sunt mo=Criv[\, care de trei luni r[t[cesc =i m[ zbat pe meleagurile acestea.To\i m[ gonesc, to\i m[ blestem[, fiindc[ pe unde am trecut, ampr[p[dit tot ]n calea mea =i am ]nghe\at p`n[ =i apele. La venirea taeu plec, m[ duc de unde am venit, ca tu, prin firea ta bl`nd[ =idezmierd[toare, s[ aduci iar[=i pe aceste locuri via\[ =i bucurie.

Apoi se f[cu nev[zut.Abia plec[ mo= Criv[\, b[tr`nul n[b[d[ios, =i por\ile castelului se

deschiser[ prietenos ]naintea lui Irinel.Imensul parc din jurul castelului, pe dat[ prinse a se ]nviora ca prin

farmec. Iarba ]ncepu a ]nverzi. Mugurii copacilor, a ]mboboci. P[s[rile,a se ]nveseli. +i pe m[sur[ ce ]nainta, totul p[rea ca ]n s[rb[toare.

Undeva ]n castel, dintr-un loc tainic, Ileana Cos`nzeana, fiicab[tr`nului Prier, cu fa\a-i str[lucitoare ca o raz[ de soare a lunii luiFlorar, cu buclele-i aurii ca spicul gr`ului ]n p`rg =i sc[ldate ]n razede soare, l[sate ]n unde bogate pe umerii s[i albi ca sideful =i cuochii alba=tri ca seninul cerului de prim[var[, privea ]n tain[ so-sirea nou-venitului.

Cerbii =i c[prioarele din parcul f[r[ margini al castelului zburdau,iar p[s[rile c`nt[toare se desf[tau ]n ciripiri dr[g[la=e, ]n razele dulci

183Legendele florei

ale soarelui de prim[var[, pe crengile ]nmugurite ale copacilor ]n ajunde a ]nflori. Rùl cristalin ]=i urma cursul s[u ]n susur =optitor, iardeparte, ]n lacul limpede ca seninul cerului de azur, unde rùl ]=i ]necasusurul, printre trestii =i nuferi, lebedele ]=i oglindesc siluetele ]n apalini=tit[ =i albastr[ a lacului.

Irinel p[=e=te m`ndru =i m[re\ pe nisipul aleilor dintre straturileude ]nc[ de mustul z[pezii ]n topire, de razele m`ngìetoare ale soare-lui =i, ajung`nd pe treptele castelului, este ]nt`mpinat de b[tr`nulPrier cu pletele-i =i barba albe, adiete bl`nd de zefirul prim[verii, alc[rui sol binevestitor era Irinel.

— S[ fii bine venit ]n casa mea =i cu plin s[-\i mearg[ dorin\eletale, bun vestitor al prim[verii pe meleagurile noastre.

— Bun g[sit, b[tr`ne Prier. Sunt trimis de tat[l meu Zefir deprim[var[, s[ v[ vestesc re]ntoarcerea frumoasei prim[veri =i, cu ea,re]nvierea ]ntregii naturi.

Abia ispr[vi Irinel vorba, o mi=care se produse ]n ]ntregul castel=i, ca prin farmec, Ileana Cos`nzeana se ivi ]n chipul ei feciorelnic, ]nmijlocul ghirlandelor de flori ]n fel =i chipuri de culori, r[sp`ndind ]njurul ei parfumul ]mb[t[tor al frumoasei prim[veri =i cor de p[s[rele]i ]nso\ea apari\ia.

Din aceast[ ]nt`lnire a ie=it c[s[toria lui Irinel, fiul Zefirului deprim[var[, cu frumoasa Ileana Cos`nzeana, fiica b[tr`nului Prier.

Dar Dumnezeu, ]n tainica lui ]n\elepciune, a voit ca aceast[c[s[torie s[ nu d[inuiasc[ dec`t c`\iva ani, dup[ care frumoasaCos`nzeana fu chemat[ de Cel Atotputernic ]n ]mp[r[\ia cerului,l[s`nd ]n urma sa pe nem`ngìatul Irinel ]n durerea cea mai mare =idoi copila=i frumo=i ca dou[ pic[turi de rou[ ]n potirul unei flori.

Irinel ]=i ]neca durerea ]n iubirea =i ]n ]ngrijirea ce punea, din totsufletul s[u chinuit, ]n cre=terea =i educarea iubi\ilor s[i copii.

Dar dup[ un r[stimp, v[z`nd c[ oric`t se va str[dui, nu va puteas[-=i creasc[ copiii a=a cum voia =i cum credea, mai cu seam[ c[ el,ca vestitor al prim[verii, era silit s[-i lase singuri acas[ mai mult timp,numai ]n grija slugilor, a chibzuit cu grija de p[rinte iubitor, c[ ar fi


mai bine s[ le g[seasc[ o mam[ care s[-i ]ngrijeasc[, =i de aceea, ]ntr-una din zile plec[ ]n lume =i apuc`nd spre miaz[noapte, ]ntr-o bun[zi ajunsese la mo= Criv[\.

Mo= Criv[\ tocmai d[dea porunci, ca s[ se ]nceap[ viscolele ]n toatep[r\ile lumii, c[ s-a apropiat timpul.

C`nd v[zu pe Irinel t`n[r, frumos =i bl`nd sosind, ]=i puse m`nastrea=in[ asupra ochilor =i, sprijinindu-=i barba lung[ =i alb[ s[ nufie b[tut[ de v`nt, privi cum venea Irinel cu adierile lui bl`nde =ic[ldicele de prim[var[, ]nmuind pentru un moment cerbicia b[tr`nuluizurbagiu.

Aci, fiind poftit ]n izba c[ptu=it[ cu bl[nuri de foc[ =i de ur=i albi,fu primit de fiica b[tr`nului Criv[\, ]nf[=urat[ ]n bl[nuri scumpe devulpi albe =i albastre.

Cum se v[zur[ se =i ]ndr[gostir[, a=a c[ la ]ntoarcerea spre lo-curile calde de unde venise, Irinel era ]nso\it de frumoasa fiic[ a luimo= Criv[\.

Pe unde treceau, ]n drum spre locurile calde, frunzele copacilorse ]ng[lbeneau =i c[deau la p[m`nt. Iarba se ofilea. Florile se to-peau ca de para focului. Iar crengile copacilor se ]nc[rcaser[ de pro-moroac[.

Sosind acas[, copiii, cum o v[zur[ pe noua lor mam[, se ]nfiorar[de groaz[, c[ci parc[ intrase ]n cas[ un sloi de ghea\[.

Fire rece, ursuz[, crescut[ ]n mun\i de ghea\[ =i troiene mari dez[pad[, nu =tia ce-i bl`nde\ea, nici mila =i nici iubirea de mam[,c[ci cum v[zu copiii, ]i =i s[get[ cu o privire aspr[, care-i umplu degroaz[.

}ntr-un ]nceput de prim[var[, pe c`nd Irinel era dus s[ dea celedint`i ve=ti ]n lume de re]ntoarcerea prim[verii, aspra fiic[ a nordu-lui goni din cas[ copiii, pe o vreme rea, vijelioas[, tocmai c`nd selupta mai amarnic frigul cu c[ldura.

Bie\ii copila=i rebegi\i =i tremur`nd de frig, nemaiput`nd r[bda frigul=i foamea, ]ngenunchear[ am`ndoi =i se rugar[ lui Dumnezeu s[-i scapede chinul =i durerea ]n care c[zuser[ din cauza mamei lor vitrege.

185Legendele florei

Dumnezeu, ]n marea lui bun[tate, le-a ascultat rug[ciunea =i,binecuv`nt`ndu-i, ]i pref[cu ]n dou[ floricele albe =i frumoasezic`ndu-le:

— Voi ve\i fi cele dintì flori de prim[var[, cu numele de ghiocei.

BR~NDU+A +I GHIOCELUL

A fost odat[, ca niciodat[, c`nd =edeau g`=tele corlat =i aveau oa-menii mult vin, de turnau pe beregat[.

A fost odat[ un unchia= =-o bab[. Baba era de a doua cu unchia=ul.Bietul unchia= avea =i el cu m[tu=a dintì un b[iet. Veselie mare era]n casa unchia=ului, totul mergea de minune; parc[ Dumnezeu =tianumai de ei.

Nu trece mult =i baba c`=tig[ =i ea o fat[.De aci \in-te, p`nz[, nu te rupe, baba, ca muma vitreg[, nu mai

vedea cu ochi buni copilul unchia=ului. C`te =i mai c`te ponoase nu-imai scotea.

... Azi a=a, mìne a=a, p`n[ ce, dac[ v[zu ce v[zu, bietul copil ]=ilu[ lumea ]n cap, c[ de zbur[tur[ cine nu fuge, =i dus fu =i p`n[ ast[zi.

Crescu fata babei, se f[cu mare...Tr[ise [i copila=i ca fra\ii, se ]ndr[giser[ ei de credeai c[ nu-s vitregi.Feti\a, r[mas[ singur[ cuc, nu mai m`nca, nu mai bea, se stingea

v[z`nd cu ochii, de dorul iubitului fr[\ior.}n fiecare zi se ducea cu oile s[ le pasc[ ]ntr-o livad[ frumoas[.

}ntr-una din zile, duc`ndu-se ea cu oile la iarb[, dete peste un fl[c[ua=a de frumos, de nu te puteai uita la el, ca la soare, ce dormea dus.Vr[jit[ de acest f[t-frumos, se apropie de el, se uit[ ]n toate p[r\ile s[n-o vad[ cineva, se aplec[ =i-l s[rut[ cu foc.

Fl[c[ul, c`nd se de=tept[ din vis, ce s[ vad[? O br`ndu=[ frumoas[,frumoas[ de-\i lua ochii. Pleac[ ca n[uc ]ncotro o vedea cu ochii, dup[Cos`nzeana visat[ =i neg[sind-o, piere, f[c`ndu-se un ghiocel...

Cic[ ghiocelul a fost feciorul unchia=ului. De aia, el, ghiocelul, iese]ntì, s-o caute pe sora lui vitreg[, br`ndu=a.


L{CRIMIOARELE

}n noaptea aceea minunat[ cu lun[ plin[, ]n a c[rei v[paie sc`n-teiau apele =i st`ncile =i arborii, sim\i mai mult ca oric`nd DomnulIsus nevoia s[ fie singur.

Se strecur[ ]ncet din c[scioara unde poposea =i u=or, s[ nu de=teptepe nimeni, se ]ndrept[ pe drumeag ]nainte, p`n[ la o paji=te din ap-ropiere. Aci, cople=it de g`nduri, se a=ez[ jos l`ng[ un tufi=. Privi laplutele argintii, ale c[ror frunze ]n b[taia lunii p[reau ni=te inimioa-re de piatr[ scump[; ]nv[lui totul din jur cu privirea-i nespus de bl`nd[=i apoi =i-o ]n[l\[ spre ceruri:

— Doamne, m[rea\[-i pl[smuirea ta! Vai, cum nu =tiu oamenii s-opre\uiasc[!

Mai avea pu\in timp de stat pe p[m`nt =i boabe de lacrimi fierbin\i]i picurau din ochi.

Dar Domnul nu l[crima de cele ce avea s[ p[timeasc[ =i pe care,una c`te una, le dep[na ]n g`nd.

Pl`ngea de nesf`r=itele frumuse\i ale firii, care totu=i nu ajung s[]mbl`nzeasc[ inimile; pl`ngea de r[t[cirea min\ilor omene=ti, de ura,de vrajba mult[ ce ]ncape ]n ele.

+i cu lacrimi arz[toare, se ruga Celui-de-Sus, s[ ierte p[catele oa-menilor.

Privighetoarea, care st[tea t[cut[ pe creanga de plut[ argintie, sel[s[ jos pe m`na Domnului =i el o m`ng`ie apropiind-o de fa\a sa; iarea prinse a-i c`nta a=a de lung, at`t de duios, c[ Domnul ]nseninat oclip[ zise:

— Binecuv`ntat[ s[ fii tu, p[s[ric[ nevinovat[, =i de-a pururi s[fii farmecul nop\ilor cu lun[, aduc`nd o lic[rire de bun[tate ]n inimaoamenilor.

Iar plutele argintii ]ncepur[ s[-=i tremure frunzuli\ele =i s[ scoat[un fream[t a=a de dulce =i de trist, c[ p[rea ]nsu=i suspinul Domnului.

+i spuse iar[=i Isus:—Binecuv`nta\i s[ fi\i, arbori frumo=i, =i de-a pururi s[ suspina\i

=i s[ =opti\i ]n nop\ile cu lun[.

187Legendele florei

+i =terg`ndu-=i ultimele lacrimi, alb =i luminos, lunec[ Domnul pec[r[ruia ce ducea spre casa ]n care se ad[postea.

A doua zi, femeile venind la izvorul din paji=tea aceea, cu mirarev[zur[, pres[rate prin iarba de l`ng[ tufi= =i la tulpina copacilor, ni=teflori albe cum nu mai v[zuser[ =i care miroseau de te sfin\eau.

Erau lacrimile Domnului, ce-n noapte se pref[cuser[ ]n ginga=afloricic[ numit[ l[crimioar[ sau m[rg[rit[rel.

LEGENDA MACILOR

Cic[ florile cele frumoase, ro=ii, pe care le vedem noi pres[rateprin lanuri =i pe c`mpie, de le zicem maci, n-ar fi r[s[rit ele de la]nceput, ci mai t`rziu ]ncoace, din durerea sufletului de mam[.

Odat[, demult, o mam[ v[duv[ =i s[rman[ avea =i ea pe sufletulei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. C[ era bun =icuminte =i asculta de vorba maic[-si, ca de sf`nta Evanghelie.

Acu, ]ntr-o zi, neav`nd biata femeie de nici unele la casa ei =ine=tiind ce s[-i dea b[iatului de m`ncare, a scos un =tergar ales pemargine, de-l avusese dar de la maic[-sa pe c`nd se m[ritase, =i d`n-du-i-l ]mp[turit frumos b[iatului, ]l trimise taman ]n alt sat, la unneam al ei, ca s[-i dea pe el un c[u= de m[lai =i un bo\ de br`nz[. Dabordeiul v[duvei era la marginea satului =i ca s[ treci ]n satul cel[lalt,trebuia s[ tai o p[dure mare =i ]ntunecoas[, apoi o c`mpie =i dup[aceea, un deal =i-o vale, pustie nevoie mare.

I se str`ngea inima femeii de grij[, c`nd socotea c[-i at`ta calelung[ pentru biet fecioru-s[u, care de s[r[cie =i nem`ncare, de abiase \inea pe picioarele-i =ubrede, dar ce era s[ fac[? }=i f[cu o cruce,]l puse =i pe copil s[ se ]nchine, s[ zic[ un „Doamne ajut[“ =i-l pornila drum.

Pornise b[iatul cam c`nd era soarele de dou[ suli\i pe cer =u acu,acu sta s[-nsereze =i bietul copil nu mai venea.

Biata maic[-sa f[cea ce f[cea, ie=ea ]n prag, punea m`na strea=in[la ochi =i cerceta zarea. De fecior nici g`nd.


Dac[ v[zu ea c[ asfin\e=te soarele =i nici \ipenie de vietate nu sez[re=te c`t cuprinzi cu ochiul, ]=i trase =tergarul bine pe cap, ]n\epeniu=a bordeiului =i, mai moart[ dec`t vie, porni s[ afle de urma fe-cioru-s[u.

Merse ea mai ]nt`i mai domol, trecu p[durea =i ie=i pe c`mpie.Din vreme ]n vreme, ]=i striga feciorul pe nume, doar, doar i-or[spunde, dar p[durea t[cea ca morm`ntul. O cuprinse atunci o fric[de moarte =i o lu[ la fug[ peste c`mpul plin de m[r[cini =i unde pu-nea piciorul, tot ]n m[r[cini se ]nfunda =i-l scotea plin de s`nge. Dar eapas s[ simt[ ceva, c[ ]n sufletul ei alta nu sim\ea, dec`t dorul de copi-lu-i r[t[cit ori, fere=te Doamne, m`ncat de fiarele s[lbatice din p[dure.

+i alerga s[rmana ]ntr-un suflet =i la tot pasul picura s`ngele dint[lpile-i ]mpunse de spini =i unde c[dea pic[tura de s`nge, r[s[rea ofloare mare =i ro=ie, p`n[ ce se umplu c`mpia toat[ de asemenea flori.Taman c`nd r[cnea ea mai amar: „Ionic[, Ionic[“, numai ce auzi, dedincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare dep[rtare,care ]ng`na: „mam[, mam[“.

Femeia nu mai sim\i nici urcu=ul greu al dealului, nici valea abrupt[=i ]ntr-o clipit[ fu l`ng[ copil, unde c[zu gr[mad[.

Dup[ ce-=i mai veni ]n fire, ]=i lu[ feciorul ]n bra\e =i porni cu el]napoi acas[. Dar c`nd s[ treac[ peste c`mpie, ce s[ vezi? Numai floriro=ii, ]ncotro c[tai cu ochii.

De atunci se zice c[ ar fi macii pe p[m`nt.

LEGENDA FLORII „NU-M{-UITA“

Mul\umit de frumuse\ile ]mpr[=tiate pe p[m`nt, de m`na sa pu-ternic[ =i creatoare, Dumnezeu se primbla uit`ndu-se la toate, cu o]nduio=are p[rinteasc[.

Toate mul\umite, se plecau ]naintea Domnului =i ziceau:— Doamne, cu toate ne-ai ]nzestrat. D[-ne =i nou[ nume, precum

ai dat primului om =i so\iei sale.

189Legendele florei

Iar Dumnezeu le zise:— Fie dup[ cum cere\i, =i pe r`nd fiecare primi numele ce Crea-

torul ]i dete =i toate vesele, se chemau ]ntre ele =i-=i r[spundeau, iarDumnezeu ]=i urm[ ]nainte plimbarea.

}n mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri, auzind un glas dedurere =i pl`ngere, ridic`ndu-se spre el:

— Cine pl`nge? Cine este nedrept[\it ]n mijlocul drept[\ii =i iu-birii? =i plec`ndu-=i Dumnezeu privirea, z[ri ]naintea lui o mic[ =ine]nsemnat[ floare albastr[ ce pl`ngea cu o durere a=a de mare, ]nc`tP[rintele-a-Toate sim\i mil[ pentru aceast[ floare pierdut[ =i uitat[printre toate. De ce pl`ngi? Spune, c[ci lacrimi nu voi dec`t ]n ochiulcelor ce vor gre=i =i m[ vor uita.

— Doamne =i p[rinte, uitat[ am fost de tine. Toate au nume, nu-mai eu singur[ n-am primit pe al meu.

— Ei bine, te vei numi floarea amintirii. Tu vei servi celor ce sevor iubi =i nu se vor uita.

+i floarea sur`dea =i micul ochi albastru mul\umea =i se ]nchinalui Dumnezeu, care plec[ mai departe zic`nd:

— Va veni un timp, c`nd m`na omeneasc[ nici te va mai s[di, nicite va mai culege =i oamenii te vor c[lca ]n picioare, precum vor c[lcapeste inimile lor, f[r[ a-=i mai aduce aminte c[ ceea ce odat[ s-a iubitnu trebuie a se uita =i ura va \ine loc mare ]n via\a omului =i m[ voruita =i pe mine, precum te-am uitat eu pe tine, c[ci omul va fi celdint`i, care va aduce pe p[m`nt ura, crima =i uitarea =i cap[t la toateva fi moartea.

POVESTEA P{P{DIEI

}nainte, oamenii erau mai buni dec`t ast[zi. Pe atunci, chiarDumnezeu venea pe p[m`ntul nostru, av`nd ca nelipsit tovar[= dec[l[torie pe Sf`ntul Petru. }n chipul unor mo=negi b[tr`ni, cu haines[r[c[cioase, de-ai fi crezut c[-s ni=te cer=etori, umblau prin lume,ne=tiu\i de nimeni, r[spl[tind fiec[ruia dup[ faptele sale.


Pe acea vreme tr[ia un biet mo=neag. Era singur. To\i ai lui muri-ser[. Lucra pe la cunoscu\i =i-i da fiecare ba o hain[, o ]nc[l\are, bade-ale gurii ori un ban de cheltuial[, c[ci ]l =tiau c[ e om harnic, eco-nom =i cinstit. Mai ales toamna, c`nd se f[ceau praznice ]n sat, mo=ulc[p[ta c`te =i mai c`te bun[t[\i.

Dar o dat[ cu anii, mo=ul se sim\ea tot mai slab, tot mai b[tr`n.+i-l chinuia mereu un g`nd: „Eu am m`ncat la multe praznice str[ine,]n via\a mea. Dar mie, care nu am pe nimeni, cine-mi va face po-meni, c`nd voi muri?“

+i cu bruma de bani ce-i avea str`n=i, ]njgheb[ =i el cum putu unpraznic de sufletul lui.

Toate fiind gata, b[tr`nul pofti lumea la praznic. A=tept[ mult,dar nici un om nu-i p[=i pragul.

To\i din sat ]=i ziceau: „Bietul mo=neag, nici el nu are ce m`nca.Unde s[ mai mergem =i noi? }n loc s[-l ajut[m, s[-i lu[m =i ce are?“+i nimeni nu veni la praznicul mo=ului.

Foarte m`hnit, ne]n\eleg`nd a=a ceva, mo=neagul ]=i lu[ tot cepreg[tise: oale cu sarmale, pilaful, colacii, lum`n[rile =i ]ntinse masape la r[scrucile drumurilor, pe maidanuri =i pe oriunde =tia c[ trecelume; doar s-a nimeri vreun nevoia= s[ guste =i din praznicul lui.

— Unde vom g[si ceva de-ale m`nc[rii, Doamne? gr[i Sf`ntul Petrului Dumnezeu. Sunt lihnit!

— Vom afla Petre, r[spunse Domnul, iat[ satul nu-i departe.Cum cobor`r[ un deal, Sf`ntul Petru v[zu c[ ]n adev[r s-apropi-

au de poarta \arinei unui sat. Ajun=i acolo, mare minune! De o parte=i de alta a drumului, c`teva str[chini cu sarmale =i pilaf, din carese ridicau aburi c[ldu\i. Iar deasupra, colaci rotunzi, rumeni\i fru-mos =i cu lum`n[ri aprinse ]nfipte la mijloc. Mo=ul nu uitase s[ aduc[=i aci bucate.

F[r[ a mai ]ntreba ceva, Sf`ntul Petru se apuc[ de ]nfulecatgospod[re=te. Dumnezeu f[cu la fel, dup[ ce mai ]nt`i binecuv`nt[m`ncarea.

— Totdeauna ai avut grij[, Doamne. Sl[vit fie numele t[u!

191Legendele florei

Se ]nchin[ Sf`ntul Petru, dup[ ce-=i potoli foamea, pun`nd cola-cul =i lum`narea ]n buzunar.

— Ba mai bine mul\ume=te cre=tinului cu inima bun[, care, de=is[rac lipit, a adus aici tot ceea ce noi osp[t[m.

+i luminat de vorbele lui Dumnezeu, Sf`ntul Petru ]n\elese toat[povestea praznicului...

— Nu se cuvine, Doamne, s[ r[m`n[ ner[spl[tit[ o fapt[ a=a defrumoas[, ad[ug[ Sf`ntul Petru.

— Las[, Petre, nu purta grij[, ]l dojeni Atotputernicul cu bun[tate.C`nd Sf`ntul Petru =i cu Dumnezeu se scular[ =i pornir[ mai de-

parte, ]n locul str[chinilor cu bucate, se ivir[, ca prin farmec, ni=tecununi de frunze mari, verzi, ]ntinse pe p[m`nt =i av`nd la mijloc, ]nv`rful unor lujere pl[p`nde, flori galbene-aurii ca ni=te f[cliu\e.

+i de atunci, ]n fiecare prim[var[, p[p[dia ne st[ ]n cale pretutin-deni: pe la r[scruci de drumuri, pe marginea =oselelor, pe maidanuri,pe lumini=uri de p[dure, unde mo=ul cel bun la suflet adusese, cumare trud[, bucate =i lum`n[ri aprinse.

POVESTEA ROM~NI|EI

Apoi a fost odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[teas[, care n-aveau copii.Ba ]mp[r[teasa credea c[ n-are s[ aib[ niciodat[. C`nd ]ntr-o vreme,iat[ c[ trece pe la poart[ Dumnezeu =i cu Sf`ntu Petru.

Sf`ntu Petru, uit`ndu-se la casele ]mp[r[tesei, vorbi:— Doamne, ce o fi de oamenii [=tia c[ nu au b[ie\i?Dar Dumnezeu gl[sui:— Dac[ ]mp[r[teasa ar bea rou[ de pe crini, amestecat[ cu rou[

de pe pelin, ar na=te o fat[ cum n-a mai fost =i nici n-are s[ fie pelume de frumoas[; da s[-i puie numele Rom`ni\a.

+i tocmai era pe vremea c`nd ]nfloresc crinii.+i preasfin\ii trecur[ ]ncolo.Dar o=teanul, care =edea de straj[ la poart[ auzise =i repede, fuga

la ]mp[r[teas[ de-i spuse. }mp[r[teasa, bucuria ei, =i d[du ordin s[


se culeag[ ]n fiecare diminea\[ rou[ din paharele crinilor =i de pefrunzele pelinului. +i a=a str`nse un pahar de rou[ =i-l b[u. Minune!La nou[ luni n[scu o fat[ cu fa\a alb[ ca =i crinul =i peri=orul ei mi-rosea ca pelinul =i ]i puse numele Rom`ni\a.

+i Rom`ni\a crescu mare. Dar fetei nu-i pl[cea lumea, nici petre-cerile, nici s[ o vad[ cineva =i era alb[, alb[, ca =i crinul =i p[rul ]imirosea ca pelinul. }ns[ ]i pl[ceau florile, c[ toat[ ziua nu ]ngrijeadec`t de ele =i ce dar avea c[ pe toate le ]n\elegea ce vorbesc.

+i fata crescu de optsprezece ani, =i craii ]ncepur[ s[ curg[ la pe\it.Fata ]i primea pe to\i, le vorbea, iar c`nd ei aduceau vorba de m[riti=,fata le spunea s[ nu-=i mai bat[ capul, c[ au s[ fie neferici\i. Vorbaasta ]i ]nsp[im`nta =i plecau =i nu mai veneau. +i vorba asta se]mpr[=tie ]n toat[ lumea =i cu vremea nu mai veni nici un pe\itor.

Asta sc`rbi mult pe p[rin\ii fetei =i ]ncepur[ s[ o probozeasc[.Cu toate astea, un fecior de ]mp[rat tare de departe, nu se d[du

m`hnit de cele ce auzise despre fat[ =i se porni =i el ]n pe\it.Iar[=i, vorb[ cu fata. Fata a r`s, a =uguit cu fl[c[ul, ]ns[ c`nd auzi

de m[riti=, ea ]i spuse:— Prea bine, dar ai s[ fii nefericit.— Dar de ce? ]ntreb[ fl[c[ul.— Pentru c[ eu nu-s f[cut[ din lumea asta =i cine m-o lua, r[m`ne

v[duv chiar din ziua cununiei.— A=a, zise fl[c[ul, nu cred.— De, ]ncearc[, dar s[ nu pl`ngi; eu trebuie s[ m[ prefac ]n floare

s[lbatic[.— Da nu cred, i-a zis feciorul de ]mp[rat.— }ncearc[ =i vei vedea.— +i de unde =tii?— Am visat demult c[ am auzit un glas, ca venit din cer, =i parc[-mi

gr[i: Rom`ni\[, cum te-i cununa, ai s[ te prefaci ]ntr-o floare de c`mp,dar =i de leac.

Feciorul de ]mp[rat tot nu crezu, =i ]i zise c[ o ia orice-ar fi.+i, hai nunt[, petrecere, zaiafet. S`mb[t[ seara ]i puse hobotul,

193Legendele florei

dar fata pl`ngea de uda p[m`ntul. Duminic[, la cununie, abia ]i pusepirostriile pe cap =i fata se =i schimb[ la fa\[ =i se f[cu alb[, alb[, cavarul. Nunta=ii crezur[ c[-i e r[u =i o scoseser[ afar[, ]ns[ fata d[dude v`nt, se str`nse, m`inile i se pref[cur[ ]n frunze, picioarele ]ntulpin[, trupul se sub\ie =i se b[\o=[ =i capul i se pref[cu ]n o floare lafel cu „ochiul-boului“ =i mic[ ca o p[r[lu\[, cu mirosul ca al pelinu-lui; iar oamenii ]i ziser[ rom`ni\[ =i rom`ni\a ]i zice =i p`n[ ]n ziuade ast[zi =i oamenii fac ceai din ea, de-l beau iarna c`nd r[cesc. Sed[ mai ales la copiii mici, c`nd se ]mboln[vesc.

+i a=a ]nc[lecai pe un fus, o g[tii =i eu de spus.

LEGENDA TUTUNULUI

Tutunul a fost n[scocit de un drac. Nici un om nu =tia numeleburuienii, p`n[ c`nd fu cunoscut[ ]n chipul urm[tor.

}ntr-o zi, un plugar v[zu pe drac sem[n`nd. Curios, ]l ]ntreb[:— Ce semeni tu acolo?— Asta n-ai s-o =tii tu niciodat[, zise dracul.S[teanul, sup[rat, r[spunse:— Ce =tii tu, =tiu =i eu. A=a de de=tept ca tine sunt =i eu.— A=a? Vrei s[ punem r[m[=ag? ]ntreb[ dracul. Dac[ tu vei afla

p`n[-n trei zile numele plantei, al t[u s[ fie tot p[m`ntul, cu tot ce seafl[ pe el, iar dac[ nu, e=ti al meu, cu trup =i suflet!

Omul primi; cu toate acestea, c`nd ajunse acas[, era tare m`hnit.Nici nu m`nc[, nici nu b[u de sup[rare.

— Ce e cu tine, b[rbate? ]ntreb[ femeia.— Ah, nevast[, e r[u de mine.+i-i povesti cele ]nt`mplate. Femeia spuse:— Dac[-i numai at`ta, b[rb[\ele, fii f[r[ grij[! Numele buruienii

]l voi afla u=or.Spun`nd aceste cuvinte, se desc[l\[ ]ndat[ =i intr[ ]ntr-un butoi

cu p[cur[, de-=i m`nji bine tot trupul, apoi desf[cu o saltea de la unpat =i se t[v[li ]n fulgii din ea.


Dup[ aceea se duse pe c`mpul sem[nat cu buruiana necunoscut[,alerg[ prin brazde ]ncoace =i ]ncolo =i se aplec[ la p[m`nt, ca =i cumar fi vrut s[ m[n`nce din frunze.

Cum o z[ri dracul, ie=i din cas[ ca s[ gonesc[ acea pas[re mare,b[tu din palme =i strig[:

— U=! pas[re, piei de la tutunul meu! Ptiu! Ptiu!Femeia, care aflase numele buruienii, fugi =i povesti b[rbatului cum

numise dracul buruiana.C`nd sosi ziua a treia, Necuratul se bucur[ grozav, crez`nd c[ prin-

sese ]nc[ un suflet =i toat[ fa\a ]i r`dea de bucurie.}ntreb[ pe plugar cum se nume=te buruiana.— Tutun! Strig[ acesta vesel.Dracul pierdu r[m[=agul =i fu nevoit s[ dea \[ranului p[m`ntul.

De la acest \[ran se r[sp`ndi tutunul pe toat[ fa\a p[m`ntului.De aceea tutunul se mai nume=te =i „buruiana dracului“.

URZICA

Se zice c[ un om s[rac =i b[tr`n, tot umbl`nd prin sat pe la po-meni =i praznice, s-a s[turat de la o vreme =i a zis:

— Am m`ncat mult prin case str[ine =i bine-ar fi s[ ridic =i eu obuc[\ic[ de poman[, cu ce-oi putea, ca s[-mi calce =i-n casa mea pi-cior de om.

A str`ns unchia=ul azi un gologan, m`ine altul, p`n[ ce v[zu c[are str`n=i c`\iva. Cu d`n=ii a cump[rat p`ine, o buc[\ic[ de carne =ice i-a mai venit ]n g`nd. A pus dup[ puterile lui oalele cu bucate lafoc =i pe la amiaz[ pomana era gata.

Merse apoi la pop[ =i-l chem[ s[-i sfin\easc[ pomana, dar popa-ir[spunse c[ nu poate veni, av`nd treab[.

Unchia=ul se ]ntoarse ]napoi, zic`ndu-=i:— Las[, c[ s-a g[si cine s-o m[n`nce =i nesfin\it[. Iar Dumnezeu

]mi =tie inima =i-mi cunoa=te necazurile.

195Legendele florei

}n drum, s-abate pe la unul =i pe la altul dar, ori c[ nu-i prea g[seape-acas[, ori c[ aveau treab[, c[ la urm[ nimeni nu veni s[-i gustedin bucate.

Masa st[tu ]ntins[ =i-a doua zi, =i-a treia zi =i, degeaba.Bietul unchia=, lu[ sapa =i merse-n gr[din[, f[cu o groap[ =i acolo

]=i ]ngrop[ pomana, rupt de durere.A=a-i cu omul s[rac; nimeni nu-l bag[ ]n seam[, nici chiar c`nd

caut[ s[ fac[ bine, dar...Oamenii sunt r[i, =i Dumnezeu e bun =i mare!+i Dumnezeu s-a milostivit. Din pomana s[racului, cea ]ngropat[,

a r[s[rit o tuf[ de urzici, care au umplut p[m`ntul. Oamenii le-auv[zut, le-au cules, le-au f[cut bucate =i le-au m`ncat, iar cine m[n`nc[urzici, s[ se =tie: din pomana s[racului m[n`nc[!

POVESTEA VIORELEI

Demult, demult, cic[ ]ntr-un sat, care o fi fost acela, era un oms[rac =i avea o fat[ tare frumoas[ =i cu ochii alba=tri, pe care o che-ma Viorica =i era cuminte =i harnic[, nevoie mare; dar dac[ n-areomul la casa lui de ce se prinde, geaba ]s toate; a=a c[ fata ]=i agoni-sise o para, muncind tot pe la str[ini.

De la o vreme, ]i muri =i tat[-s[u =i r[mase singur[, singuric[,doar cu g[inile =i cu m`\a =i n[dejdea ]n Dumnezeu; c`t despre lume,dac[ lucra, avea, dac[ ]=i cosea, ]mbr[ca. N-avea nimeni grija ei, danici dragoste mare de la cineva, ba din contra =i hul[ c`t ar fi voit =iponos. Din pricina asta, fata nu mai avea n[dejde ]n nimeni =i vor-ba, ce urma s-o spuie cuiva, o \inea ]nchis[ ]n sufletul ei, ca =i sc`rbele=i g`ndurile ei.

Un b[ietan a vrut s-o am[geasc[, spun`nd c[ vrea s-o ieie de femeie,dar fata, din spusele lui a priceput c[ vrea numai s[-=i r`d[ de d`nsa =ii-a pierit =i n[dejdea, cum s-ar zice, c[ ar putea face cas[ cu cineva =ica s[-=i ]nece orice dor a ]nceput a ]ndr[gi florile =i a vorbi cu ele.


Da Dumnezeu, care le vede pe toate, a v[zut inima fetei =i i-a datdar de-a vorbi cu florile. +i fata ]ntr-o zi s-a pomenit c[ ]n\elege totce vorbesc ele =i pe zi ce trecea ]=i aduna tot mai multe semin\e deflori =i r[sad =i le sem[na ]n straturile din fa\a casei =i fiecare floare,dup[ ce r[s[rea =i ]nflorea, ]i spunea povestea =i toate ]i ]n=irar[ c[sunt f[cute din c`te o fiin\[ omeneasc[. Bun[oar[ l[crimioara ]i spusec[ e din fecior de ]mp[rat, care a pl`ns dup[ o z`n[ ce murise;zoreaua, din fat[ de ]mp[rat ce se ]ndr[gostise de Luceaf[rul-de-Sear[,floarea-soarelui, din alta, ce se ]ndr[gostise de Soare, iar mama lui,Lumina, a pref[cut-o ]n floare. A=a c[ =i ei i-a venit chef, de la o vreme,s[ se schimbe ]n floare =i ]ncepu a ]ntreba de toate florile, ce s[ fac[s[ se ]nrudeasc[ cu ele. Iar floarea-soarelui i-a zis c[ numai Dumnezeumai poate face minunea asta, pentru c[ a trecut vremea ie=irii flo-rilor din p[m`nt =i ca o fat[ ori un b[ietan s[ se schimbe ]n floaretrebuie s[ aib[ sufletul =i trupul curat, ca ]ngerii din cer.

Viorica, la asta nu a zis nimic =i se cobor] cu g`ndul ]n sufletul ei=i ]l r[scoli, =i d[du c[ nu era vinovat[ cu nimic, ]nc[ =i c[ era cu-rat[ ca lumina zilei, c`nd e cerul curat ca lacrima, =i se hot[r] s[duc[ via\a ]nainte cu r[bdare =i credin\[ c[tre Cel-de-Sus, ca =i p`n[atunci, dec`t c[ a ]nceput s[ se roage cu mai mult foc, s-o m`ntuieDumnezeu de necazuri.

Da ce necaz se m`ntuie pe lume, s[ se m`ntuie =i al ei, c[ o pìne=i-o c`=tig[ cu amar, =i-o m[n`nc[ singur[, c[ de str[in[, era str[in[,c[ de s[rac[, era s[rac[ =i nemiluit[ de nimeni era!

De multe ori pica cu fa\a la p[m`nt =i cu fruntea ]n mìni =i se ruga:— Doamne! Dec`t s[ m[ g[seasc[ toate s[rb[torile singur[ =i dec`t

s[ m[ huleasc[ =i s[ m[ ghiontiasc[ to\i, mai bine m-ai lua de pep[m`nt. +i zicea:

— Doamne, de ce nu m-ai pref[cut demult ]n o floare, ]n o bu-ruian[, s[ nu mai trag at`tea necazuri?

S-a rugat ea azi, mìne, poimìne, p`n[ a crezut c[ =i cerul o uitase.Da Dumnezeu, tocmai c`nd crede omul c[ e adormit pentru el,

atunci ]l scutur[ =i ]i zice:

197Legendele florei

— Ascult[, am venit!El vedea =i asculta =i chem[ ]ntr-o zi pe Sf`nta Florie, care purta

condica florilor =i ]i zise:— Ce floare mai lipse=te de pe p[m`nt?Sf`nta Florie, ca femeie sf`nt[ ce era =i ca una care =tia toate flo-

rile =i avea scris[ povestea fiec[rei flori, ]=i puse b[tr`ne=ti-i ochelarilega\i cu a\[ dup[ ureche =i se uit[; se uit[ c`t s-a uitat, g[si c[ ]ilipse=te o floare: vioreaua.

— Apoi ]mi lipse=te, Doamne, a gr[it d`nsa =i a spus.+i repede a b[tut Dumnezeu din palme =i a venit un ]nger =i i-a zis:— S[ te duci ]n satul cutare, la casa cutare, la o fat[ pe care o

cheam[ Viorica =i s[ mi-o prefaci ]n floare; iar la toamn[, dup[ ce s-oscutura s[m`n\a, s[-mi aduci sufletul ei.

+i ]ngerul se l[s[ pe p[m`nt =i schimbat ]ntr-un fl[c[u drume\, dafrumos, a=a, pe la n[mezi, c`nd stau oamenii pe la m`ncare, b[tu lapoart[, la fat[. Viorica tocmai st[tea la vatr[ =i ]=i g[tea de-alem`nc[rii. C`inele colo, a dat a l[tra; auzi =i b[taie ]n poarta ei.

— Bun[ ziua, a zis ]ngerul.— Mul\umim dumitale, a gr[it fata.— Nu mi-\i l[sa s[ m[ hodinesc pe prisp[? a vorbit el.— Ba de ce nu, a r[spuns Viorica.+i, dup[ ce a chemat c`inele, omul a intrat ]n ograd[ =i s-a a=ezat

pe prisp[.Da fetei a=a i-a fost de ]ndem`n[ de drume\, c[ i-a dat s[ m[n`nce

acolo ce-a avut =i din vorb[ ]n vorb[, au ajuns la necazuri =i fata =i-aspus toat[ jitia.

— Apoi s[ te m[ri\i, i-a gl[suit ]ngerul.— Ba nu, c[ nu m[ m[rit, a r[spuns d`nsa, c[ nu m[ ia nimeni,

c[-s s[rac[ =i dac[ m-or lua, da tot un s[r[ntoc, un pric[jit; =i dec`tdou[ tr[isti goale, mai bine defel.

— Da dac[ Cel-de-Sus ar trimite pe unul bogat, ce-ai zice?— Ce s[ zic, a r[spuns fata. Nimic. Dumnezeu sf`ntul =tie ce cer eu.— Vrei s[ fii floare? a gr[it ]ngerul.


— Da, a spus Viorica, vreau s[ fiu o floare =i =tii ce floare? S[ aib[fa\a ochilor mei =i s[ vesteasc[ oamenilor venirea prim[verii.

—Apoi, Dumnezeu sf`ntul s[ te blagosloveasc[, i-a zis ]ngerul,binecuv`nt`nd-o cu m`na. Tu, pentru sufletul t[u curat =i trupul t[une]ntinat, s[ fii viorea, dup[ numele t[u.

+i ]ngerul ]=i zv`rli straiul din spate peste d`nsa; iar c`nd ]l ridic[,fata nu era dec`t o floare albastr[, iar ]ngerul ie=i pe poart[ =i porni]n lume, povestind oamenilor povestea viorelei.

Oamenii din sat au b[gat de seam[ lipsa fetei de acas[, da, m[rog, ]ngropi un neam =i vorbe=ti ce vorbe=ti de el =i de acolo, ]i puicruce, da de un str[in! S-a dus, e bun uitat; =i de la o vreme n-a maivorbit de d`nsa nimeni. A trecut prim[vara, floarea a f[cut semin\e,s-a scuturat =i acuma se ofilea; ]ngerul i-a luat sufletul =i a pornit cuel spre cer, r[m`n`nd s[ spun[ povestea cei ce o auziser[ de la ]nger.

+i de atunci ]s viorelele pe p[m`nt; iar cum mije=te a prim[var[,]=i arat[ ochii iste\i la soare =i parc[ se bucur[ =i dup[ ce =i-au f[cutdatoria p[m`nteasc[ de =i-au l[sat semin\ele pe p[m`nt, pe la S`n-Petru pier, spre a le vedea cu bucurie al doilea an, urm`nd aceea=ilege scris[ de Dumnezeu ]n cartea florilor =i a c[rei poveste e precumv-am spus-o.

ZORELELE

— De fost a fost, c[ de n-ar fi fost, nici povestea mea nu-=i maiavea rost.

A fost odat[ demult, pe c`nd umbla Dumnezeu pe p[m`nt =i-ndrep-ta, cu bun[tatea-i nem[rginit de mare, relele lumii. Acu nici c[ maig`nde=te s[ se coboare printre noi, c[ din p[timirea ce-a p[timit, dedata asta a ]n\eles c[ omenirea-i cu des[v`r=ire c`inoas[ =i binelen-are ce c[uta-n ea.

Erau pe-atunci trei fete, tot una =i una, m`ndre la chip, zdravenela trup =i cu r`nduial[ mult[ la mintea lor s[n[toas[.

Erau surori =i orfane. Munceau de c`nd se genea de ziu[ p`n[-n

199Legendele florei

noapte, s[ \ie casa, s[-ndestuleze masa =i s[ fac[ podoabe de pus peele ]n zile de s[rb[tori.

Dar nu roboteau ca oricine, de m`ntuial[, din datorie. Trudeauhain, cu tot trupul =i cu-ntreg sufletul lor, f[r[ codire, f[r[ pic de r[gaz.Cum ciripea r`ndunica sub strea=in[, luau s[pile la spinare =i la drum!Le prindeau p`nzele de lumini= la c`mp. Erau cele dint`i viet[\i care]nsemnau umbre fugare-n b[taia lunii, care scociorau javrele, trec`ndpe uli\i. C`nd pornea larma dinspre casa lor =i se-ntindea p`n[ la poar-ta jit[riei, =tiau to\i c[ au ie=it la \arin[ Zorelele. A=a le ziceau, c[se-nfr[\iser[ cu zorile, se cufundaser[-n ele.

Pe la un pr`nz cu soare mult, pe c`nd zoreau s[ sf`r=easc[ de pr[=itun cadal`c, v[d ele un unchia= g`rbov, trudit. Abia de mai sufla. Seoprise sub un stejar. Sta rezemat ]n b[\. N-avea putere nici s[ se a=ezejos. Venea de departe. Nu m`ncase nimic, nu a\ipise un pic, trei zile=i trei nop\i. Fusese gonit din loc ]n loc de oameni, alung`ndu-l cuciomege, huiduindu-l. }l ]ntrebaser[ cam de unde vine =i ce caut[printre ei? +i el le-a r[spuns c[ tocmai din ve=nicie =i c[ vrea s[ vaz[s[m`n\[ din rev[rsarea ei pe p[m`nt. +i lumea s-a ]nciudat. L-a so-cotit drept un vr[jitor, care umbl[ s[ sece apele din f`nt`ni, s[ ialaptele de la vaci, s[ p`rjolesc[ holdele, s[ m`neze pometurile. +i,sc[pat cu greu de furia mul\imii, ajunsese p`n[ la hatul unde pri-dideau cu pr[=itul cele trei fete. }i era foame =i-i era sete.

C`nd a dat pe la ele, l-au oprit din cale-i. Sosise tocmai ]n vre-mea conacului mic. Una a adus ap[, alta a aprins focul; a treia a-ntinso fa\[ de mas[ pe iarb[, la umbr[ =i a pus pe ea merinde. Nici una,nici dou[, la vorba-i blajin[: „pr`nz bun, fetele mo=ului“, l-au =i-ndem-nat ele:

— Apropie-te =i-i gusta ceva!Una alerg[ s[-i dea ap[ de sp[lat, alta l-ajut[ s[ se a=eze, a treia

i-ntinde z`mbind un codru de p`ine:— Dincotro, b[tr`nelule?— Din largul f[r[ hotar!— Cum e pe-acolo?


— Tare bine! E numai lumin[! Numai dreptate =i adev[r! Numaibun[tate =i mil[!

— +i ce te aduce pe la noi?— Vreau s[ v[z dac[ au prins ele c`tu=i de pu\in r[d[cin[ pe

p[m`nt?— +i g[situ-le-ai pe undeva?— De unde? Am fost luat ]n r`s. M-au alungat trei zile, c-am ajuns

umbr[, nu altceva. Doar aci le-nt`lnii. S[ tr[i\i, bujorii taichii!— S[ tr[ie=ti =i dumneata, mo=icule! +i s[ ai noroc, ]n calea ce

str[ba\i, s[ nu mai ]nt`lne=ti r[utate!— Toate oi crede, numa asta, nu! P`n[ acu doar ea mi-a fost

c[l[uz[ pe cale, cu ea m-am ad[pat!}n timpul [sta, femei =i b[rba\i c[utau cu ciud[ la tihna lor, tr[geau

cu chioarda, s[ vaz[ ce =i cum. Au trimis iscoade s[ le-asculte vorba=i sfatul. +i n-au apucat s[-mbuce dec`t de vreo dou[ ori, c[ au z[ritun copil d`nd fuga dinspre ei pe tarlale. Striga cu m`inile duse p`lnie,c`t ]l \inea gura:

— Zorelele con[cesc cu-n mo= venit din alte p[r\i! Vorbesc =it[inuiesc de lume, zic c[-i rea =i-o batjocoresc!

At`ta a fost de-ajuns ca, din hold[-n hold[, s[ se-ntinz[ vestea c[cele trei fete fac vr[ji, c[ pr`nzesc cu Uciganul schimbat ]n om.

+i-au dat chiote, s-au adunat =i au ]nconjurat, ca un nor de l[custe,pe meseni.

Ce s[ mai povestesc ce s-a ]nt`mplat? Care putere din lume e-n stares[ pun[ stavil[ puhoaielor de munte, c`nd n[v[lesc pe v[i ]nguste? +icine se-ncumet[ s-abat[ din cale-i furia dezl[n\uit[ a mul\imii?

A fost destul p`n[-a dat unul, s[ fac[-nceputul, c[ nu s-a l[satnimeni mai pe jos. Pietre, buturi, lemne, cine c[ta s[ mai aleag[ pece punea m`na =i cu ce lovea?

Arunca fiecare cu ce r[g[duia, cu ce-i venea la-ndem`n[. S`nge,carne, oase, nu se mai deosebeau. O pat[ mare, ro=ie-v`n[t[-stacojie,se-ntindea pe locul unde era a=ternut[ masa, cu trei fete =i cu-n

201Legendele florei

mo=neag ]n jurul ei. Care nu le-a fost ciuda ]ns[ c`nd, adun`nd piftias-o-ngroape, n-au z[rit umbr[ din trupul str[inului.

— Unde-i e c[ciula?— Unde-s ciubotele m[car?Nici un fir din barba-i alb[ colilie nu r[m[sese. Se minunau s[tenii

to\i, dar nu se crucea unul!— A fost un solomonar! ziceau ei.— N-am spus noi?— P[i, se putea altfel? Zorelele astea aveau de mult leg[turi cu el.

D-aia f[ceau pe grozavele, de ne tulburau lini=tea cu mersul din noaptela c`mp. Alergau duse ca pe a\[ de Necuratul.

Le-au pus m[dularele sf`rtecate-ntr-o groap[ ]n p[dure, f[r[ semncre=tinesc la cap, f[r[ lum`nare, f[r[ strop de t[m`ie.

— }ngropare p[g`neasc[!— Ce-au c[tat, au g[sit! a=a t[l[liau care mai de care.A doua zi-n zori, nu mic-a fost mirarea lumii, c`nd din ad`ncul

p[m`ntului, unde aruncaser[ pis[li\[ trupurile lor, au ie=it ni=te flori,la culoare cum era viul ]ntins pe iarb[, tare dr[g[la=e la vedere, =iveselnice, lucru mare, ca =i cele trei Zorele.

Cre=teau v[z`nd cu ochii, se-ntindeau pe c`te-un copac, se ridi-cau ]n v`rful lor, s[reau pe alte ramuri, ]nfr[\indu-se mereu ]ntre ele,p`n[ d[deau de soare; c`nd se-ndoiau, se plecau ]n jos, ]=i str`ngeauaripioarele, ca o pas[re l[sat[-n zbor; parc[ p[leau. Era vremeapr`nzului mic, c`nd au fost ucise ele. }nchideau ochii atunci, s[ numai vaz[ r[utatea din jur.

Au r[spicat ei, tic[i\ii, cam am`nat minunea =i s-au c[it de faptalor. Ce folos ]ns[ c[ omul se-ncumin\e=te a=a de t`rziu, c`nd nimicbun nu mai e de f[cut? +i-i vine asta, ca dintr-un izvor nesf`r=it, ca s[vaz[ orbirea de care a fost izbit, ca s[-n\eleag[ care e adev[rul =icum r[sare la urma urmei dreptatea. Atunci se fr[m`nt[-n el =i sebate cu capul, c[indu-se, de to\i pere\ii.

De aceea =i vorba b[tr`neasc[ zice, c`nd vrea s[ h[r[zeasc[ unstrop de-n\elepciune cuiva: „s[-i dea Dumnezeu mintea din urm[ arom`nului!“


+i-nv[\[m`ntul ce a venit norodului orbit de minciun[ =i de pizm[a fost c[ s-a p[truns cum c[ unchia=ul n-a stat s[ fie un vr[jitor, cichiar Tat[l-Ceresc, =i c[ Zorelele au fost singurele f[pturi pe lume,care au purtat ]n ele bun[tatea =i mila. De aceea n-au fost l[sate de elprad[ pieirii =i au fost schimbate ]n flori m`ndre, cum le erau trupu-rile =i mai ales sufletele.

LEGENDA MUNCII

Dup[ ce Adam =i Eva au c[lcat porunca Domnului, au fost goni\idin rai. }n lume ]ns[ nu cre=teau nici de unele. Dumnezeu ]mpodobisedeocamdat[ numai raiul, iar dincolo de gardul raiului nu mai era nicio verdea\[ =i nici viet[\i.

Pustiu =i ar=i\[ era toat[ lumea. C`nd s[ scoat[ Arhanghelul pepoart[ pe cei doi os`ndi\i, s-a ]ngrozit de ce a v[zut afar[. }nduio=atp`n[ la mil[, el se ]ntoarce atunci cu grab[ ]napoi =i smulge dintr-unr[zor un r[sad de pom

— |ine-l, Adame. S[-l r[s[de=ti =i s[-l ]ngrije=ti, c[ la mare pierzarete duci.

}n vremea aceasta ]ns[, prin poarta cr[pat[ a raiului, s-a strecuratpe neb[gate de seam[ un c`rd ]ntreg de dobitoace. Se luaser[ =i ele]n ne=tire dup[ cei doi goni\i.

Arhanghelul d[ s[ le strige ]napoi.Da Dumnezeu de sus, dac[ vede ]nt`rzierea de la poart[, a crezut

c[ poate e vreo ]mpotrivire din partea urgisi\ilor =i s-a m`niat.Arhanghelul, ]n pripa lui, i-a mai sf`rcuit o dat[ cu sabia cea de

foc =i-a tras por\ile.Adam =i Eva au plecat ]n lume cu c`rdurile de jivine ce r[m[seser[

afar[; =-au mers ei a=a mult, tri=ti =i p[r[si\i, de au nimerit unde i-audus picioarele. +i-acolo unde-au poposit =i-au f[cut bordei =i-n fa\abordeiului au r[s[dit r[d[cina dat[ de Arhanghel.

Minunea e tot de la Dumnezeu. A doua zi, din r[d[cina ceea cres-cuse un pom rotat, ]nc[rcat cu bun[t[\i.

203Legendele florei

Roadele acelea aveau toate gusturile, c[ le \ineau =i de foame, =ide sete.

M`ncau =i oamenii, =i dobitoacele lor. Dac-au v[zut ei asta, le-avenit inima la loc. O fi trecut poate ani la mijloc, c`t or fi tr[it ei a=atr`ndavi =i cu m`na ]ntins[ la u=[, dup[ roade.

De la o vreme, pomul acela binecuv`ntat a prins a sl[bi dinrod.T`njea =i se ofilea v[z`nd cu ochii.

I se usca din crengi =i se scorbora la trunchi, p`n[ ce ]ntr-o bun[zi s-a uscat cu totul.

Vezi c[ Adam =i Eva nu-l mai ]ngrijiser[, cum le d[duse sfat Ar-hanghelul. Ei, =tii vorba. Aveau mur[-n gur[ =i nu se g`ndeau c[ toatese m`ntuie la un timp, dac[ nu mai d[ omul =i din m`ini. +i-a=a aur[mas de s[ moar[ de foame. Rabd[ ei de foame o zi, dou[. A treia zi]ns[, aman! Ce-i de f[cut? Ca s[-=i mai \ie sufletul, au ]nceput bie\iioameni s[ mulg[ pe unele din animalele lor, altora s[ le taie puii.

Sa\ mare ]ns[ n-aveau. }=i aduceau aminte pl`ng`nd de r[d[cinalor cu man[. S-au apucat atunci s-o sape, =-au g[sit-o m`ncat[ deviermi, iar p[m`ntul era sec[tuit. Acum le p[rea r[u c[ n-au c[utat-odin vreme =i n-au primenit locul, dar era t`rziu.

Ei, dar cu p[rerea de r[u nu trecea foamea. S-apuc[ ei acum s[]nvieze r[d[cina.

Caut[ p[m`ntul mai gras, sap[ =i fr[m`nt[ ]mprejur, aduc ap[ =ia=az[ r[sadul.

Dar col\ nu mai da; =i pl`ngeau =i se v[ietau f[r[ s[-i aud[ nimeni.Mutar[ pe urm[ ]n alt loc cuibul; alt[ munc[ =i alt timp pr[p[dit.

Dar nu ]ncol\ea, ca din piatr[. Bocet =i str[danie, degeaba.Munceau acum oamenii toat[ ziua =i de at`ta trud[ =i ar=i\[ le

curgeau bobi de sudoare de pe frunte, de ]nmuiar[ p[m`ntul uscat.De la o vreme, ce s[ le vad[ ochilor? Alt[ minune! Tot mila lui

Dumnezeu, pesemne; stropii de sudoare se pref[ceau ]n gr[un\e =igr[un\ele ]ncol\eau =i au crescut ]n urm[, din sudoarea lor, fire verzicare au legat un rod nou. Tot c`mpul acela muncit s-a acoperit cugr`u, cu secar[ =i tot felul de f`n. De atunci Adam =i Eva au prinsgust de munc[, c[ se hr[neau acum din sudoarea fe\ii lor.


SEMIN|ELE, OAMENII

Dumnezeu, dup[ ce a f[cut p[m`ntul, a trimis sem[n[tori s[ are =is[ semene. Le-a dat grù, secar[, ov[z, ]n fine, de toate semin\ele celebune. Dumnezeu a vrut ca grùl =i toate pìnile s[ fie curate, prea cu-rate, s[ nu fie nici o buruian[ ]ntr-]nsele; =i le-a spus la sem[n[tori:

— Voi dac[ ]\i ara =i sem[na, s[ nu cumva s[ v[ culca\i =i s[ dormi\i!Dar ei n-au ascultat ce le-a spus Dumnezeu =i s-au culcat =i-au

adormit.Atunci „Detuna-l-ar“ a venit =-a aruncat prin sem[n[turi semin\e

de-a lui: m[z[riche, neghin[... C`nd s-au trezit ei, v[d c[ au r[s[ritprintre grù toate buruienile. S-apuc[ s[ le pliveasc[, dar iat[ vineDumnezeu:

— Ce-a\i f[cut, zice Dumnezeu, a=a-i c[ n-a\i ascultat ce v-am spus=i „Detuna-l-ar“ a sem[nat =i buruienile lui? L[sa\i, nu mai plivi\i, c[cicu cele rele scoate\i =i cele bune; l[sa\i de acuma a=a. Eu, ziceDumnezeu, de aceea v-am spus s[ nu dormi\i, c[ am vrut s[ sem[n,s[ creasc[ pìnile curate, pentru ca =i oamenii s[ fie cura\i, dar de-amu nu mai poate s[ fie cura\i, vor fi amesteca\i.

+i de aceea unii oameni sunt a=a buni ca grùl, iar al\ii au firearea ca neghina. C[ oamenii au r[s[rit din p[m`nt o dat[ cu grùl,c`nd a sem[nat Dumnezeu. Pesemne, acei ce au sem[nat erau sfin\itrimi=i de Dumnezeu.

T{TARII +I HOLDELE DE GR~U

Cic[ ]nainte vreme, demult, demult, mai tot rom`nul avea holdede grù; iar paiul era ]nc[rcat cu boabe =i cu spice de jos de la p[m`nt=i p`n[-n v`rf, nu numai ]n v`rf cum e azi.

Spre nenorocul nostru ]ns[, au n[v[lit odat[ t[tarii ]n \ar[ dup[robi =i dup[ pr[zi. Au cotelit ]ncoa, au cotelit ]ncolo, ]n sus, ]n jos,dar n-au g[sit fiarele astea nici un pui de rom`n. Fugiser[ to\i cuc[\el, cu purcel, cu tot ce aveau =i se f[cuser[ b[jenari prin p[duri,

205Legendele florei

pe dealuri =i pe la coade de v`lcele, p`n[ s-o ]ndura Dumnezeu s[aduc[ vremuri mai bune.

Ce s[ fac[ t[tarii? Neg[sind nici vite, nici bani ca s[-i duc[ ]n \aralor, cum le era obiceiul, s-au hot[r`t s[ fac[ alt[ piei=te pe capul\[ri=oarei noastre. +ti\i ce?

V[zuser[ holdele cele minunate de grù ale rom`nilor, a=a dem`ndre =i de frumoase, c[ le luau ochii. +i la ]ntoarcere la c[minurilelor, s-au pus din toate p[r\ile p[m`ntului =i, cu toate puterile lor, audat foc holdelor.

Au ars toate, toate, c[ n-avea cine s[ le scape. S[ fi v[zut atunci!Era un p`rjol =i o piei=te =i o fum[raie pe tot p[m`ntul, c[ te-ai fismuls cu mìnile de p[r!

+i a \inut p`rjolul zile, s[pt[m`ni =i luni ]ntregi.Acu ce era s[ mai fac[ lumea f[r[ grù?Era gata, gata s[ se fac[ toate holdele cenu=[ =i s[ nu mai r[m`n[

nici o s[m`n\[, c`nd vru bunul Dumnezeu de ne ajut[ s[ avem =i azide pìne.

+ti\i cum? Uite c[ ]ntr-o curte a unui biet de rom`n r[m[sese subprisp[ un cìne.

+i bietul dobitoc, cum a v[zut c[ t[tarii au fugit, dar v`lvoarea ]lajunge, s-a repezit cum a putut prin fl[c[ri la un pai de grù plin deboabe =i, p`n[ a nu-l cuprinde fl[c[rile, l-a ]mbucat =i, rup`ndu-l, aluat ]n gur[ ce a putut. Pe urm[, chel[l[ind =i l[tr`nd, a fugit c`t aputut ]n p[dure departe, unde erau ascun=i rom`nii. +edeau bie\iioameni acolo, vedeau =i ei pr[p[dul ce era pe p[m`nt =i se tot v[itau:„De unde s[ mai lu[m noi, fra\ilor, grù m[car de s[m`n\[?“

Cum se t`nguiau ]ns[, norocul lor, v[d cìnele; i se p`rlise o partedin p[r s[rmanului dobitoc! }i mai iau seama =i odat-]ncep to\i s[salte de bucurie:

— Uita\i-v[, fra\ilor! Vede\i ce ne aduce cìnele ]n gur[?Se uit[ to\i =i v[d c[ s[rmanul cìne, nici una, nici alta, se opre=te

]n mijlocul lor, pune boabele jos =i ]ncepe s[ sar[ ]n sus =i s[ latre,spun`ndu-le parc[, ]n limba lui, de isprava ce f[cuse.


Rom`nii au pus boabele bine, iar ]n prim[var[, c`nd s-au ]ncre-din\at c[ spurc[ciunile de t[tari au fugit de prin locurile astea, aupus, cu s[m`n\a adus[ de cìne, un petecel de loc, la care se uitauto\i ca la soare.

D-aci ]nainte, din grùl [la au tot ]ntins mereu sem[n[turile =i s-auf[cut cu vremea iar la loc, cum sunt =i azi.

Dar neajuns tot a avut din focul [la, c[ d-atunci paiul n-a mai fost]nc[rcat cu boabe =i cu spice pe de-a-ntregul, din p[m`nt =i p`n[ ]nv`rf, ci a f[cut =i face spic numai ]n v`rf, pentru c[ numai at`t a pu-tut apuca cìnele ]n gur[.

+i uite, vezi? D-atunci are grùl spic.Iar cìnelui e bine s[-i dai pìne c`t de mult[, de unde ai, de unde

n-ai, c[ el bietul a sc[pat grùl de la pieire.Altminteri, n-ai mai vedea azi pe nic[ieri pìne, c[ cic[ ]n vremea

aia, alt[ \ar[ nu mai avea grù dec`t a noastr[; iar grùl nostru a fostsc[pat de cìne.

FRAGILE DE C~MP

A=a-s oamenii, ca ierburile p[m`ntului; c`\i sunt, ]ntr-at`tea chipuri=i forme. Dar ]nc[ firea lor? Schimb[toare ca vremea.

Cic[ pe vremea lui Cristos, o femeie, bat-o focul, se uitase de sine=i fiindc[ era frumoas[, cu frumuse\ea ei scos-a mul\i b[rba\i dinminte, p`n[ ce, ]n cele din urm[, o muiere, care pentru ea o duceafoarte r[u cu b[rbatul, se ruga de Cristos s[ fac[ ce va face =i s[-i]ndrepte b[rbatul la ]mplinirea datoriilor lui casnice, c[ci de unde nu,ea ]=i p[r[se=te pruncii =i casa =i o ia ]n larga lume.

Cristos o ]ntreb[ c[ de ce se ]ntoarce cu o astfel de rugare c[treel, =i nu la mai-marii soborului?

— Pentru c[, r[spunse ea, cunosc =i cred c[ numai tu binele oa-menilor ]l vezi =i =tiu =i aceea c[ voia ta e ca ]ngerul p[cii s[ fie ]nmijlocul fiec[rei familii.

— Bine ai r[spuns, ]i zise Cristos. B[rbatul t[u, de azi nu te-a p[r[si

207Legendele florei

mai mult, dar ai grij[ de-l iart[, ca iertarea ta s[-l ]nduplece la maimare poc[in\[ =i la mai ]nfocat[ iubire fa\[ de tine.

Cu o or[ mai t]rziu, Cristos, ]nconjurat de o ceat[ mare de oa-meni, ]i ]nv[\a c[ se apropie ]mp[r[\ia cerului, deci fiecare p[c[tos,care vrea m`ntuire de sub pedeapsa sa vecinic[, s[ se poc[iasc[, =iat`t de frumos =i dulce le-a vorbit, de to\i pl`ngeau cu hohot.

Numai unul r`dea =i acesta era Satan.— Tu de ce nu pl]ngi? ]l ]ntreb[ Cristos.— Nu =tiu, r[spunse el.— Nu vrei poc[in\[?— Eu =i ai mei nu cunoa=tem acest cuv`nt.— De ce bucurii ai parte ]n lume?— De focul cel vecinic.— Atunci de ce r`zi c`nd to\i [=tialal\i pl`ng?— R`d, ca prin r`sul meu s[-i abat de la frica acelui r[u mare =i

singur ]n felul lui, c[ci ace=tia, mai-nainte de a veni tu ]ntre noi, erauto\i ai mei, cu trup, cu suflet =i acum auzindu-te pe tine, nu mi-aur[mas credincio=i dec`t doar b[rbatul cela care nu-=i iube=te muierea=i femeia ceea, care cu frumuse\ea ei l-a ]n=elat pre el.

— Nici ace=tia nu vor fi ai t[i!— Ba da, Doamne, c[ci iubirea p[c[toas[ nu g`nde=te cu frica

pedepsei iadului. De s-a poc[i lumea toat[, =i ace=ti doi ai mei vorr[m`ne. Ai mei =i ai iadului.

Cristos din nou ]=i arunc[ bl`nda-i privire peste oameni =i le zise:— Amin, amin zic vou[, nici unul nu =ti\i c`nd vine ziua =i ora la

care ve\i fi la r[spundere =i la judecat[ pentru faptele voastre; pentrumul\i, ora aceea se sf`r=e=te ]n clipa aceasta; care dintre voi nu vrea s[se poc[iasc[, s[ ias[ afar[, c[ neghina nu-i bun[ ]ntre gr`ul cel curat.

Satan r`de =i face semn unei femei =i unui b[rbat.Femeia ]=i ridic[ un picior, vrea s[ p[=easc[.Satan r`de lui Cristos ]n fa\[.}n clipita aceea ]ns[, sub p[m`nt se aud tunete =i to\i oamenii se

]nsp[im`nt[.


— Care nu vre\i ]mp[r[\ia cerului, ci ]mp[r[\ia iadului, unde-i focvecinic =i pururea scr`=nirea din\ilor, ie=i\i afar[.

Satan z`mbe=te r[ut[cios =i, ]mb[rb[t`nd pe cei doi, le face semns[ ias[.Cei doi p[c[to=i ]ns[, p[trun=i de frica, ]ndurarea =i bun[tatealui Dumnezeu, cad cu fe\ele la p[m`nt, ]=i bat cu pumnii piepturile =i]n fa\a tuturor se poc[iesc zic`nd:

— P[c[tuit-am ]naintea ta, Doamne, =i a lumii, dar acu rogu-nede iertare. }ndur[-te spre noi, nevrednicii, m[re=te lacrimile cele se-cate ale poc[in\ei noastre, cu care vrem a sp[la =i a cur[\i vasul su-fletului nostru, pe care, cu p[catele cele multe =i grele, spurcatu-l-am.P[c[tuit-am, dar bun[tatea =i ]ndurarea ta, Doamne, p[rinte al cerului=i p[m`ntului, mai mare este dec`t p[catele noastre, mai mare dec`tp[catele lumii, mai mare chiar =i dec`t ]ntreg universul. P[c[tuit-am,dar din greu ne doare c[ te-am v[t[mat =i acum, din cap[tul drumuluip[catelor ne ]ntoarcem; prime=te-ne =i nu ne l[sa s[ mai pic[m.

Lacrimile celor doi p[c[to=i care cereau de la Cristos t[rie, pentrure]ntoarcerea =i poc[in\a lor, c[deau ca m[rgelele pe p[m`nt =i fiecare=i le pref[cea ]ntr-o floricic[ mic[, alb[. }nsemna aceasta, c[ Dumnezeusf`ntul mult a pre\uit ]ntoarcerea =i poc[in\a lor.

Satan se dete a le c[lca cu picioarele, ca s[ nu le ieie nimeni ]nseam[, dar Cristos ]i zise:

— Nu c[lca cu picioarele-\i spurcate acele fructe scumpe =i dr[g[la=e.Iar c`nd Satan, ru=inat, ]=i trase de acolo picioarele, din florile ce

s-au ivit din lacrimile celor doi p[c[to=i s-au f[cut ni=te fructe mici,ro=ii =i tot pl[cute, de care sunt p`n[-n ziua de azi =i or fi p`n[ lacap[tul lumii =i le zicem fragi de c`mp.

209Legende istorice

LEGENDE ISTORICE

D{CI|A DIN CEAHL{U

Tr[ia odat[ pe muntele Ceahl[u o d[ci\[ vestit[ pentru frumuse\eaei negr[it[ =i mul\imea turmelor de oi =i capre.

Ea era fat[ de crai, ]ns[ se lep[dase de toate de=ert[ciunile =iispitele lume=ti =i se f[cuse ciob[ni\[.

Vestea despre d[ci\a cea frumoas[ =i bogat[ din Ceahl[u trecusepeste hotare =i fel de fel de feciori de crai =i ]mp[ra\i venir[ s-ope\easc[, ]ns[ to\i se ]ntoarser[ dup[ cum venir[; fata nu voia s[ sem[rite cu nici un chip.

Povestea cu d[ci\a din Ceahl[u ajunse =i p`n[ la urechile lui Tra-ian, care se spune c[ era cel mai mare ]mp[rat de pe vremea aceea.

Traian se hot[r] s-o pe\easc[ =i el, c`t din m`ndrie, c`t din dorin\ade a avea o ]mp[r[teas[ a=a de frumoas[.

+i plec[ la Ceahl[u cu mare alai. Dup[ un drum lung =i anevoios,ajunge ]n sf`r=it la poalele muntelui.

De-aici, pe\itorii desc[lecar[ =i o luar[ pe jos, c[tre st`na ciob[ni\eicelei minunate.

Fata, ie=ind ]ntru ]nt`mpinarea oaspe\ilor, ]i ]nteb[ — ce caut[?— Pe tine te caut, r[spunse Traian. Vin s[ te iau de so\ie. Sunt

Traian, ]mp[ratul ]mp[ra\ilor.D[ci\a r[mase deodat[ ]ncremenit[ la auzul vorbelor preafrumo-

sului Traian, dar repede ]=i veni ]n fire, aduc`ndu-=i aminte de

CUPRINS


jur[m`ntul ce-l f[cuse, =i o rupse la fug[ din fa\a lui Traian, ]nde-p[rt`ndu-se spre desi=ul p[durii.

Traian ]ns[ se lu[ dup[ ea =i trei zile =i trei nop\i o urm[ri de-aproape, prin fel de fel de v[i, p[duri. A treia zi ]ns[, fata obosind,Traian o ajunge, pune m`na pe ea =i-i zice:

— De ce ai fugit de mine?— De-acuma ]nsa m-ai prins, nu mai pot fugi, sunt roaba ta.— Nu roab[, ci st[p`n[.— Nu st[p`n[, ci so\ie, zise d[ci\a l[s`nd ochii ]n jos.Si a=a Traian se ]nsur[ cu d[ci\a din Ceahl[u, lu`nd de zestre, pe

l`ng[ turmele de oi =i capre, =i toat[ \ara din jurul Ceahl[ului.

TRAIAN

Apoi cic[ Traian [sta a fost un ]mp[rat vestit nevoie mare. El af[cut r[zboiul cu toate limbile =i pe toate le-a supus =i tot el cic[ acuprins \ara asta care ]nainte a fost a dacilor.

Ce pl`ns =i ce jale era, vai, mam[, pe femeile dacilor! Pl`ngeau des[rea c[ma=a de pe ele, c[ vezi dumneata, cine era s[ le mai fac[ lorrostul =i agoniseala casei, cine s[ le mai vad[ de copii?

Dar n-a trecut vreme mult[ =i Traian, ca s[ le ]mpace, a poruncits[ fie adu=i de la Roma oameni tot unul =i unul, pe care s[-i dea deb[rba\i nevestelor ]n locul dacilor uci=i.

Din ei s-au tras rom`nii no=tri de azi. Chiar p`n[ acum de cur`nd,nu =tii? le zicea rom`ncelor d[cioaice.

BRAZDA LUI TRAIAN

Demult, demult, cic[ se afla la Mehadia un balaur mare, mare,care m`nca vitele oamenilor =i le f[cea mare pagub[. Ca s[ scapelumea de-a=a pr[p[d, Traian s-a luat la lupt[ cu el. +i s-au luptatam`ndoi mult =i bine =i ]n multe p[r\i, ba =i la Marea Neagr[, f[r[ ase putea r[pune unul pe altul. P`n[ a dat Dumnezeu de a r[zbit

211Legende istorice

voinicul pe balaur care, ]ngrozit, a rupt-o la fug[ spre Cheia, gonitdin urm[ de Traian.

C`nd mergea, balaurul f[cea d`r[ mare, care =i azi se vede ca uncanal =i-i zice lumea brazda lui Traian. O s[ vede\i =i dumneavoastr[,mo=ule, c`nd v[ ve\i duce la Alm[jel.

L-a gonit voinicul pe balaur ce l-a gonit, iar la Cheia l-a ajuns =i i-at[iat capul.

Dar s[ te cruce=ti, nu alta! Capul spurc[ciunii, ]n loc s[ piar[ cumpier capetele t[iate de la trup, odat[ s-a v`r`t ]ntr-un stei de piatr[.

NOVAC

}n vremea veche, veche de tot, de c`nd abia se \ine minte, tr[iaprin \ara asta un uria=, al c[rui nume era Novac. A=a de puternic =ide fioros era omul [sta, ]nc`t b[tea ]ntruna sate ]ntregi, ora=e =i cet[\i=i multe o=ti ]mp[r[te=ti.

+i treaba asta o f[cea singur, f[r[ a avea ]mprejuru-i m[car unsingur osta=.

Harnic lupt[tor, m[i nepoate! Dar =i m`nc[u, cum era el, nu maig[se=ti!

M`nca =i h[rt[p[nea halcate ]ntregi =i nu se s[tura uria=ul [sta cuorsice; nu-i ajungeau ]ntr-o s[pt[m`n[ dou[-trei cirezi de vaci =i de-atunci cic[ a r[mas zic[toarea: „A m`ncat c`t Novac!“, pentru unulcare m[n`nc[ mult.

Cu toate astea, mare bine f[cea el neamului nostru, c[ se luptanumai cu limbile care nu d[deau pace rom`nului.

+i-apoi, nu era nici fudul. Se purta a=a ca noi.Novac a tr[it =i a h[l[duit prin lume mult =i bine... p`n[ ]ntr-o

vreme c`nd =ti\i ce s-a ]nt`mplat?Au ie=it pe lume: pu=ca, praful de pu=c[ =i gheata. Ce =i-a zis

Novac?!— O, Doamne! P`n[ acu mi-a fost vitejia! De azi ]nainte, ]ns[, poate

orice om, =i oric`t de nimic ar fi, s[ m[ cure\e de pe p[m`nt, f[r[ s[


dau piept cu el. +i-apoi a venit =i p[c[to=enia asta de fudulie pep[m`nt! S[ mai tr[ie=ti? +tiu, dar, ce-oi face. Ca s[ nu m[ poat[ r[piorice n[t[flea\[, mai bine m[ omor singur!

+i cum a gr[it a=a Novac, =i-a luat plugul cu cei doi boi uria=i =i atras o brazd[ ad`nc[: brazda lui Novac, pe care a dus-o, a dus-o p`n[unde nu se =tie. La cap[tul brazdei, =ti\i ce-a f[cut?

S-a ]ngropat uria=ul, cu boii =i cu plugul; uite-a=a, ca s[ nu se mai=tie de el!

ROM~NII +I T{TARII

Cic[ la ]nceput rom`nii n-aveau domnitori =i st[p`nitori ca-n ziuade azi, ci ei tr[iau r[zle\i\i prin deosebite \inuturi =i se c`rmuiau sin-guri de sine. Ei ]=i alegeau din mijlocul lor, pe c`te trei ani de zile,trei b[rba\i dintre cei mai de=tep\i =i mai ]n\elep\i, =i b[rba\ii aceiaapoi, care erau ca ni=te filozofi, se sf[tuiau =i puneau ]mpreun[ toatetrebile ob=te=ti la cale =i to\i ceilal\i se supuneau =i ascultau de sfa-turile =i poruncile lor.

A=a o duser[ ei un timp mai ]ndelungat, =i mai bine, =i mai r[u,dup[ cum era adic[ =i firea, n[ravurile =i apuc[turile feluritelorpopoare p[g`ne cu care venir[ ]n decursul acestui timp ]n atingere =idup[ cum o duceau =i al\i oameni ]n lume, care tr[iau =i se c`rmuiauca =i d`n=ii, singuri de sine.

De la un timp ]ns[, v[z`nd t[tarii, un popor p[g`n, neast`mp[rat,pr[d[tor =i foarte crud, c[ rom`nii n-au pe nimeni st[p`nitor =i c[\inuturile ]n care locuiesc ace=tia sunt foarte ]ntinse, frumoase =im[noase, se purtar[ cu g`ndul ca s[-l subjuge, s[ le ieie toate averile=i mo=iile, =i dup[ aceea s[ se fac[ ei st[p`ni peste d`n=ii =i peste\inuturile lor.

Din minutul acela apoi, c`nd le-a plesnit t[tarilor un astfel de g`nddr[cesc prin minte, rom`nii nu avur[ mai nici o zi bun[ =i senin[,c[ci nu era an ]n care t[tarii s[ nu n[v[leasc[ cel pu\in o dat[ ]n\inuturile lor, s[ prade, s[ omoare, s[ ard[ =i s[ nimiceasc[ tot ce lesta sau ce le venea ]n cale.

213Legende istorice

V[z`nd rom`nii c[ t[tarii nu =uguiesc, ci, din contr[, c[ totuna-ib`ntuiesc =i-i prad[ =i multe alte sup[r[ri le fac, iar[ pre cei ce aunenorocirea s[ cad[ ]n mìnile lor, parte-i ucid, parte-i iau =i-i duc cusine ]n robie, prinser[ dintr-un ]nceput a se aduna la un loc =i a dapiept cu d`n=ii. Mai pe urm[ ]ns[, v[z`nd ei c[ nu sunt ]n stare a \inepiept la un num[r at`t de mare de t[tari, c`\i veneau de fiecare dat[asupra lor, prinser[ a se ascunde prin stuf[riile iazurilor, lacurilor =iale bahnelor, cuget`nd c[ poate ]n aceste locuri ml[=tinoase vor puteasc[pa de prigonirea =i urgia p[g`n[.

Dar degeaba le-a fost lor toat[ osteneala =i n[dejdea, c[ci t[tariiauzind acuma, de la cine vor fi auzit, =i ]ncredin\`ndu-se mai pe urm[=i ei singuri ce fac rom`nii ca s[ scape de d`n=ii, nici ]n aceste locuriml[=tinoase =i pline de tot felul de g`ng[nii nu le deter[ pace. Dincontr[, ei c`nd se porneau acuma asupra rom`nilor, luau cu d`n=iiun fel de p[s[ri ]nv[\ate, ca =i copoii, la v`nat, numite nag`\i saucìni t[t[re=ti, =i pe pas[rile acestea apoi, cum ajungeau ]n apropiereavreunui lac sau iaz mai mare, le da drumul ca s[ adulmece =i s[ vad[de nu e cineva ascuns ]ntr-]nsul.

Nag`\ii, cum se vedeau slobozi, ]ncepeau a zbura ]ncolo =i-ncoacepe deasupra stuf[riilor =i, cum z[reau printr-]nsele pe vreun rom`nascuns, ]ndat[ prindeau a se roti deasupra lui, a \ipa =i a \ivli de-\ilua auzul.T[tarii, auzind nag`\ii \ip`nd =i \ivlind, se duceau drept ]npartea aceea ]n care auzeau \ip[tul, ]i ]nconjurau din toate p[r\ile perom`nii ascun=i, ]i scoteau pe nepus[ mas[ de prin stuf[rii afar[, =idup[ aceea: d[, Doamne, bine! Schingiuirile, chinurile =i muncile lornu erau proaste. +i dac[ ar fi r[mas numai cu at`ta, tot ar mai fi fostcum ar mai fi fost, dar cele mai de multe ori nici un suflet de rom`nnu sc[pa viu din mìnile acestor lifte s[lbatice.

A=a o p[\ir[ bie\ii rom`ni ]n mai multe r`nduri, cu toate c[ ei ]nfiecare an c[utau s[ se ascund[ cu mult mai bine dec`t ]n anii trecu\i=i cu toate c[ uneori stau zile =i nop\i ]ntregi, cufunda\i p`n[ la gru-maz ]n ap[, cuget`nd c[, dac[ vor sta astfel, afurisi\ii de nag`\i nu-ivor putea descoperi.


}ntr-o var[ ]ns[, v[z`nd ei c[ numai degeaba se ascund prin stuf[rii,c[ =i-n aceste locuri sunt descoperi\i, se adunar[ iar[=i cu to\ii la unloc =i se sf[tuir[ ca s[ fac[ =i ei o dat[ t[tarilor o moar[ de v`nt,adic[, dac[ nu-i pot ]nvinge =i fug[ri din \ar[, cel pu\in s[-=i bat[ jocde d`n=ii. C[ci a=a-i rom`nul, uneori chiar =i la cea mai mare nevoie]i place s[ fac[ c`te-o =ag[, doar[-i mai trece din cel necaz. C[utar[vreo c`teva iazuri mai mari pe unde =tiau ei c[ trec adeseori t[tarii,a=ezar[ pe v`rfurile papurei =i a trestiei de prin cozile =i marginileiazurilor acelora o mul\ime de cu=me, =i, dup[ aceea, lu`ndu-=i toat[averea cea mi=c[toare, se retraser[ cu to\ii de la =es spre mun\i, cuhot[r`rea ca, ]n caz c`nd ar fi s[-i urm[reasc[ t[tarii =i acolo, s[ le]ntind[ o curs[ din care, dac[ vor c[dea ]ntr-]nsa, s[ nu mai poat[sc[pa cu obraz curat.Nu mult dup[ retragerea rom`nilor spre mun\i,iat[ c[ iar[=i n[v[lesc ca la vreo optzeci de mii de t[tari ]n \inuturilelor, cu g`ndul ca de ast[ dat[ s[ pun[ m`na =i s[ st`rpeasc[ pe to\irom`nii de pe fa\a p[m`ntului.

Dar bine-a zis cine-a zis c[ ulciorul merge la f`nt`n[ numai p`n[atunci, p`n[ c`nd i se fr`nge toarta. F[cut-au ei multe daune, nea-junsuri =i nepl[ceri rom`nilor. Mult s`nge rom`nesc au mai v[rsat =imulte lacrimi au mai stors din ochii p[rin\ilor, fiilor, fra\ilor =i ai nea-murilor acelora pe care i-au ucis sau i-au dus ]n prinsoare, dar deast[ dat[ o p[\ir[ =i ei.

Nag`\ii, care =i de ast[ dat[ au fost slobozi\i cu scop ca s[ adul-mece pe rom`ni, zbur`nd pe deasupra stuf[riilor =i d`nd de cu=melea=ezate pe v`rfurile papurei =i a trestiei, ]ncepur[ =-acum a se ]nv`rti =ia \ipa pe deasupra acestora, ca =i mai ]nainte, c`nd d[deau de rom`ni.Iar[ t[tarii, bucuria lor, cum ]i v[zur[ ]nv`rtindu-se =i-i auzir[ \ip`nd,t[b[r`r[ din toate p[r\ile ca ni=te fiare s[lbatice asupra stuf[riilor undese ]nv`rteau nag`\ii =i ]n care credeau c[ se afl[ rom`nii ascun=i. }ns[,c`nd colo, ce s[ vad[?... }n loc de rom`ni cu trup =i suflet, numaicu=m[ l`ng[ cu=m[ =i alta nimic[, c[ci rom`nii erau acum de multretra=i spre mun\i =i ad[posti\i prin v[g[unile =i fund[turile acestora.Ciuda =i m`nia t[tarilor, c`nd v[zur[ aceasta!... C[ci unde s-a mai

215Legende istorice

pomenit s[ p[\easc[ ei o ru=ine a=a de mare!... +i-n furia lor nu maist[tur[ pe g`nduri ce e de ]nceput =i de f[cut =i, presupun`nd c[rom`nii se vor fi retras spre mun\i, se luar[ =i ei din urma lor, =i totpr[d`nd =i nimicind orice le sta ]n cale, se tot duser[ ]nainte p`n[ ceajunser[ aproape de locul unde se afla satul de azi Vama, din mun\iiBucovinei, =i unde s-au fost retras o parte din rom`ni.

O rom`nc[, care tocmai atunci mergea cu un val de p`nz[ ]mp[-turit pe cap =i cu un copil de \`\[ ]n bra\e, spre apa Moldovei, z[rinddin dep[rtare c[ vin t[tarii, desp[turi degrab[ p`nza, ]nf[=[ copilul]ntr-]nsa =i astfel ]l duse =i-l anin[ de cetina unui brad de sub poaleleB`rn[relului, anume ca s[ steie acolo p`n[ ce se va ]ntoarce ]nd[r[t=i-l va lua. Apoi alerg[ tot ]ntr-o fug[, ]n dreapta =i-n st`nga, d`nd de=tire rom`nilor de prin apropiere c[, iat[, iar vin t[tarii asupra lor.

N-a apucat rom`nca bine a anina copilul de cetina bradului =i-ada de =tire c`torva rom`ni ca s[ se adune la un loc =i s[ fac[ ce vorface, doar ca s[ le poat[ veni de hac prigonitorilor, c`nd iat[ c[ t[tarii=i ajung l`ng[ B`rn[relul.

T[tarii cei dinainte, cum z[rir[ buc[\i de p`nz[ flutur`nd ca unsteag pe la mijlocul bradului =i cum auzir[ copilul, care era ceva maijos aninat, \ip`nd, au crezut c[ de bun[ seam[ acolo trebuie s[ fierom`nii ascun=i, =i deci se duser[ \int[ spre brad. Dar c`nd sosir[mai aproape =i nu v[zur[ nimic altceva, dec`t o p`nz[ flutur`nd =icopilul leg[n`ndu-se ca ]ntr-un leag[n ]n aer, un fior rece ca ghea\ale trecu prin tot trupul =i nici unul nu se ]ncumet[ s[ treac[ mai de-parte, ci to\i se oprir[ deodat[ ca ]nlemni\i locului.

Hanul, adic[ domnitorul =i conduc[torul lor, care de asemeneavenise cu d`n=ii =i care se afla ceva mai ]n urm[, v[z`nd c[ ]nainta=iicetei s-au oprit deodat[ locului =i nu vor s[ mearg[ mai departe, semir[ ce s-a ]nt`mplat. Deci se duse s[ vad[ ce este. +i cum a ajuns ]nfruntea cetei, a ]nceput a striga =i a zice:

— Ce sta\i locului?... De ce nu trece\i mai departe? Ce s-a ]nt`mplat?— D-apoi nu vezi, M[ria ta, de ce nu trecem! r[spunse unul din

mijlocul t[tarilor, care se vede c[ era vreun c[pitan sau a=a ceva,


ar[t`nd cu m`na spre p`nza ce f`lf`ia =i copilul ce se leg[na ]ncolo=i-ncoace.

— Ei!... +i-apoi?... N-a\i mai v[zut voi p`n[ acum copii de \`\[?...Acuma vi-i ]nt`ia oar[!... De-un copil s[ v[ teme\i? strig[ hanul, dup[ce se uit[ =i el spre bradul de-a c[rui cetin[ era copilul aninat.

— Nu-i vorb[ de temut din pricina unui copil, c[ci am mai v[zutnoi destui copii ]n via\a noastr[... Dar alta e la mijloc!... P`nza aceas-ta =i copilul ]nf[=at ]ntr-]nsa e un semn r[u pentru noi... Prin urmare,eu sunt de p[rere s[ nu mergem mai departe, ca nu cumva s[ ni se]nt`mple vreo nenorocire... Rom`nii, dup[ cum v[ este cunoscut, acumc`teva s[pt[m`ni ne-au pus s[ le pescuim cu=mele de prin stuf[riileiazurilor, iar de ast[ dat[ cine =tie ce curs[ ne-au mai ]ntins =i ce aude g`nd s[ fac[ cu noi!... Mai bine s[ ne ]ntoarcem ]napoi!

— Ce-ai zis?!... Noi s[ ne ]ntoarcem ]napoi?!... At`ta ne-ar maitrebui ca s[ ne r`d[ toate babele, strig[ acuma hanul ]nfuriat.

— Eu n-am zis s[ fugim, ci numai s[ ne ]ntoarcem de unde amvenit. Dar dac[ e vorba de fug[, apoi bine ar fi chiar =i s[ fugim c`tmai e timp, c[ci fuga-i ru=inoas[, dar ]i s[n[toas[, vorba rom`nului.+i mie, unuia, drept s[-\i spun, mi-i cu mult mai drag[ =i mai scump[via\a noastr[ dec`t moartea rom`nilor care s-au v`r`t, ca ni=te ur=i,prin creierii acestor mun\i!

— }nchipuire!... Haide\i cu mine =i ve\i vedea c[ nimic n-o s[ vi se]nt`mple!

— D[, Doamne, s[ fie a=a cum spui M[ria ta =i nu cum presimt eu!Nu apucar[ bine hanul =i c[pitanul a schimba cuvintele acestea, c`nd

iat[ c[ se =i trezir[ ]nconjura\i din toate p[r\ile de rom`nii care se adu-nar[ de prin fundoaiele =i sihlele mun\ilor =i care lu`ndu-i pe nepus[mas[ la r[fuial[, ]n vreo c`teva ore ]i =i m[cel[rir[ pe jum[tate.

Patruzeci de mii de t[tari, adic[ partea ce-a r[mas ]n via\[, v[z`ndc[ rom`nii nu glumesc, ci, din contr[, c[ au de g`nd s[-i nimiceasc[pe to\i, nu st[tur[ mai mult la lupt[, ci o tulir[ la fug[, de-a dreptulspre B[rn[relul, spre Valea-Caselor, iar[ de-aici apucar[ repede pe

217Legende istorice

l`ng[ apa Moldovei ]n sus, pe locul unde se afl[ ast[zi C`mpulungul,=i nu se oprir[ p`n[ ce nu ajunser[ la str`mtoarea dintre M[guraPojor`tei =i Muncelul Sadovei. Aici, fiind foarte greu de trecut, o luar[ceva mai pe ]ncetul, se ]n=irar[ tot doi c`te doi =i a=a trecur[ pe plaiulce ducea pe l`ng[ Piatra-Str[jii =i ie=ir[ pe locul unde se afl[ ast[zisatul Pojor`ta.

Ajun=i dincolo de M[gura Pojor`tei, st[tur[ pu\in locului de seodihnir[ =i se puser[ la cale ]ncotro s[ se duc[ ca s[ poat[ ie=i maibine la cap[t: s-apuce de-a dreptul peste mun\i, spre Ardeal, ori s[ se]ntoarc[ ]nd[r[t de unde au venit? +i dup[ mult[ chibzuire =i cump[-nire, aflar[ cu cale c[ ar fi mai bine s[ plece spre Ardeal, =i de-acoloapoi s[ se ]ntoarc[ pe alt[ cale, ]nd[r[t spre \ara lor.

+i a=a =i f[cur[... Se pornir[ mai departe. }ns[ de-aici ]ncep`ndnu mai merser[ pe acea vale, cum au venit p`n[ ]ntr-acest loc, ci apu-car[ de-a dreptul ]n sus, peste Runcul-Pojor`tei, iar[ dup[ ce suir[ =itrecur[ Runcul, o luar[ tot pe culmea mun\ilor, anume ca, ]nt`mpl`n-du-se s[-i urm[reasc[ rom`nii, s[ nu fie a=a de lesne =i pe nea=teptatesurprin=i, ca l`ng[ poalele B`rn[relului.

Dup[ ce au trecut Runcul-Pojor`tei, o luar[ peste v`rful Arsinesei=i ie=ir[ ]n Opcina Arsinesei, iar dup[ aceea, trec`nd mun\ii Sterpa-riu, Colacul, Boto=ul-mare, Senatorul =i Dadul, cobor`r[ drept sprelocul unde se afl[ ast[zi satul C`rlibaba =i de-aice se-ndreptar[ apoiparte pe valea Bistri\ei, parte peste al\i mun\i, spre satul Bor=a dinMaramure=.

Ardelenii =i moro=enii, sau ungurenii, dup[ cum se mai numescrom`nii din Ardeal =i Maramure=, prinz`nd de veste acuma, de lacine vor fi prins, c[ vine o ceat[ de t[tari asupra lor, se adunar[ maimul\i in=i la un loc =i prinser[ a t[ia o parte de p[dure de pe mun\iiOpcioara =i T[tarca, pe unde presupuneau ei c[ vor trece t[tarii, ]ns[n-o d[dur[ la p[m`nt, ci numai o ]n\inar[. Iar c`nd v[zur[ c[ t[tarii]ntr-adev[r se ]ndreapt[ spre d`n=ii prin locurile acestea, t[iar[ =icealalt[ parte de p[dure, pe care de asemenea o l[sar[ ]n\inat[.

C`nd sosir[ acuma t[tarii =i deter[ s[ coboare spre Bor=a, precum=i cei din vecin[tate, ]n frunte cu un moro=an ]nalt, sp[tos =i foarte


tare, c[ te b[ga ]n toate r[corile numai c`nd te uitai la d`nsul, leie=ir[ ]narma\i ]nainte =i ]ncepur[ pe nea=teptate a-i respinge =i a-ialunga ]napoi, de unde au venit.

T[tarii, surprin=i, apucar[ repede spre Opcioara =i T[tarca. }ns[rom`nii, aduna\i ]n apropierea acestor doi mun\i, cum sim\ir[ c[ t[tariise apropie de d`n=ii, ]ncepur[ care ]ncotro a repezi copacii ]n\ina\iasupra lor.

Copacii, cump[nindu-se =i r[sturn`ndu-se cu un pocnet =i un vuiet]ngrozitor, de se r[suna cine =tie unde prin v[ile =i fundoaicele mun\ilorde prin apropiere, pe care t[tar cum ]l ajungea, mi-l =i culca la p[m`nt=i-l f[cea f[r`mi.

+i a=a, unii fiind omor`\i de rom`nii ardeleni =i maramure=eni,iar al\ii de copacii care se r[sturnau =i picau peste d`n=ii, ]n c`tevaoare to\i t[tarii fur[ m[cel[ri\i =i nimici\i, afar[ de hanul care nu =tiusingur cum s-a-nt`mplat c[ a sc[pat =i s-a ]ndosit prin desimea =i]ntunecimea p[durilor.

Dar ce folos c[, mai pe urm[, r[t[cind hanul ]ncolo =i-ncoace, prinmun\ii de prin apropiere, anume Dadul, Manaila, Or[\ile, Senatorii=i al\ii, f[r[ ca s[ poat[ da de plaiul pe care a venit sau de vreun altplai ca s[ se ]ntoarc[ ]n \ara sa, fu ]n scurt timp =i el prins =i dus]naintea moro=anului celui voinic.

Moro=anul despre care ni-i vorba avea o cas[ tocmai pe v`rfulT[tarcei. +i c`nd a fost hanul t[t[resc prins, tocmai atunci se afla =iel la casa sa de pe T[tarc[.

Rom`nii, care puser[ m`na pe han =i-l duser[ conduc[torului lor,cum ajunser[ la fa\a locului, ziser[:

— Mai deun[zi, c`nd am m[cel[rit pe t[tarii care veniser[ asupranoastr[, nu numai c[ ne-ai luat anume de r[u, ci chiar ne-ai =i batjo-corit, cum de-am putut fi a=a de neb[g[tori de seam[ ca s[ nu punemm`na =i pe capul hanului. Ei, bine! Iat[ c[ acuma l-am adus! El ne]mbia pe drum cu bani, numai s[-i d[m ceva de b[ut, c[ moare desete. Se vede c[ mult[ carne de rom`n trebuie s[ fi m`ncat ]n via\asa, dac[ e a=a de ]nsetat! Poate c[ dumneata vei fi av`nd =i-i vei puteada ceva de b[ut, ca s[ nu piar[ — bietul om — de sete!

219Legende istorice

—D-apoi bine, ce s[-i dau? ]ntreb[ moro=anul, m[sur`ndu-l pehan cu ochii din cap p`n[-n picioare. N-am nimic alta la ]ndem`n[,doar un poloboc cu moare de curechi... C[ n-o s[-i dau moare s[ beie?

Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre han =i ar[t`ndu-i polobocul cu moarea,zise:

— Oamenii i=tia-mi spun c-ai fi foarte ]nsetat. +i eu v[d c[ e=ticam mahmur, deci... ia colo, ]n polobocul cela, e moare! Dac[ vrei,potole=te-\i setea!

Hanul, ce era s[ fac[, se-nvoi s[ beie =i moare, numai s[ nu piar[de sete. Dar cum se apropie de poloboc =i se pleac[ s[ beie moaredintr-]nsul, moro=anul ]l apuc[ de picioare =i-l ridic[ ]n sus, ]l cufund[cu capul ]n moare =i, dup[ ce ]l \inu astfel vreo c`teva minute, r[sturn[polobocul =i-l slobozi apoi, cu han cu tot, la vale.

Polobocul, rostogolindu-se =i duc`ndu-se ca o s[geat[ ]n jos, pestetrunchiuri r[sturnate de copaci =i peste col\uri ascu\ite de pietre, c`tai bate din p[lme se f[cu mii de buc[\ele, iar ]mpreun[ cu d`nsul =ihanul.

De atunci ]ncoace, muntele pe care s-a aflat casa moro=anului =ide pe care a fost hanul t[t[resc slobozit cu polobocul la vale s-a nu-mit T[tarca; valea unde a ajuns polobocul cu d`nsul, Apa sau ValeaT[tarcii, iar[ locul unde au fost ceilal\i t[tari r[pu=i de rom`nii arde-leni =i maramure=eni — Obcina T[t[rcii.

+i a=a au sc[pat =i rom`nii de t[tari!

DRAGO+-VOD{

Drago=-Vod[ era un rom`n de=tept =i voinic din Maramure=. Elera un bun v`n[tor =i-i pl[cea s[ str[bat[ p[durile, ca s[ ucid[ fiareles[lbatice. }ntr-o zi se porni la v`n[toare cu haita sa de cìni. Apuc[prin ni=te codri mari; umbl[ c`t umbl[ p`n[ c`nd cìnii dibuir[, ]nsf`r=it, un taur s[lbatic cu ni=te coarne ]ncovoiate =i cu o barb[ stu-foas[. Era un bour sau un zimbru, adic[ un fel de fiar[ puternic[ =imare ce nu se mai g[se=te acum prin \ar[ la noi. Cìnii ]l luar[ la


goan[ pe acel bour care fugea ca turbat prin codri =i p[rea c[ arearipi la picioare. Drago=-Vod[ alerga =i el c[lare ]n urma haitei decìni, care l[trau to\i de urlau p[durile.

Astfel fugir[ cu to\ii o zi =i o noapte, f[r[ ca s[ se opreasc[. Bou-rul fugea tot mai repede, iar cìnii, c`te unul-unul, c[deau mor\i deoboseal[. Numai o c[\ea mai r[m[sese care nu se l[sa de fug[ =i p-aci,p-aci era s[ ajung[ pe bour. Dar fiara, sosind la malul unui rù mare,se repezi ]n ap[ ca s[ treac[ g`rla ]not. C[\eaua se arunc[ =i ea ]nap[, dar puterile nu o mai \inur[; ea se zb[tu din r[sputeri, p`n[ cedeodat[ se afund[ ]n valuri =i se ]nec[. Drago= sosi =i el acolo, =i,v[z`nd pierzania bietei c[\ele, arunc[ dup[ bour ghioaga sa cea \in-tuit[ cu cuie de fier. Ghioaga izbi fiara drept ]n cre=tet =i apa rùluise ]nro=i de s`ngele ei. Atunci Drago= prinse bourul, ]i t[ie capul =i-llu[ cu sine, ca un semn de izb`nd[.

Drago= se f[cu st[p`n pe \ara unde se petrecuse aceast[ vestit[v`n[toare. G`rlei ]n care se ]necase vrednica lui c[\ea ]i dete numelede Moldova, fiindc[ pe c[\ea o chema Molda; =i toat[ \ara dimprejurlu[ numele g`rlei, iar semnul noii domnii din Moldova fu capul bou-rului ucis ]n apa Moldovei de viteazul Drago=.

NEGRU-VOD{

He, he!... Mult[ vreme s-a b[tut Negru-Vod[ cu t[tarii, cu g`ndulc[ doar-doar i-o scoate din p[m`ntu-[sta al nostru. Da’, geaba s-otrudit; c[ t[tarii erau ca frunza =i ca iarba =i l-au speriat s[lbaticii[=tia pe Negru-Vod[.

Atunci =ti\i ce-a f[cut el?S-a dus, de mare foc, =i s-a b[gat herghelegiu la caii craiului de

peste mun\i.— Ei, Radule! Ce simbrie ]mi ceri? i-a zis craiul c`nd l-a v[zut.— Urma alege, M[ria ta! Acum m[ bag a=a.A=a. +i Radu-Negru a muncit cu credin\[ la craiul acela. C`nd s-a

]mplinit luna, l-a ]ntrebat craiul:

221Legende istorice

— Mai stai?— Mai stau.— }\i place la mine?— }mi place.Acu’, ]n herghelie, Negru-Vod[ avea ]n paz[ =i multe iepe =i le

p[=tea =i pe ele, dar =i pe m`njii lor.A=a. A trecut toat[ toamna, iarna =i a sosit =i prim[vara. Negru-

Vod[ tot herghelegiu era, dar cu g`ndul, s[racul, tot la fra\ii lui din\ara noastr[.

}ntr-o noapte ]ns[, ce se ]nt`mpl[? Toate iepele au f[cut m`nji=i... mare bucurie era pe herghelegiul craiului.

Dar a dat o ploaie =i m`njii, fiind pe c`mp, au r[cit. Pe unde s[scoat[ atunci c[ma=a herghelegiul?

S-a sculat =i a gonit m`njii pe c`mp, ca s[ se ]nfierb`nte. Acolo]ns[, minune, neicu\ule! Un m`nz era flocos =i alb ca oaia.

A ]nceput s[ se mire, s[ se cruceasc[ =i s[-l ia la minajeal[, ca s[vad[: ce fel de cal este [la?

+i tot st`nd el =i mir`ndu-se, a v[zut c[ au ]nceput m`njii s[ sejoace; iar m`nzul cel ca oaia =ti\i ce-a f[cut?

Odat[ a scos aripile din p[r =i a ]nceput s[ zboare pe sus. Minune,nu alta!

Bucuria lui Negru-vod[:— Doamne, Doamne! o strigat el, [sta e norocul meu!+i l-a minajat a=a p`n[ la trei ani.Atunci l-a ]ncercat s[ vaz[: cu el tot zboar[?A=a. +i l-a dus departe, departe ]n c`mp. Acolo, cum a ]nc[lecat

odat[, neicu\ule, a ]nceput calul s[ f`lf`ie din aripi =i a zburat cu Neg-ru-Vod[ p`n[ ]n slava cerului.

— |ine-te bine, st[p`ne, s[ nu te pr[p[desc! a strigat calul,uit`ndu-se \int[ ]n ochi.

Apoi, dup[ ce-a f[cut c`teva rotocoale prin ]naltul cerului, calul a]nceput s[ se lase ]ncet-]ncet pe p[m`nt =i s[-=i str`ng[ aripile.

L-a adus ]n herghelie; apoi s-a ]nf[\i=at ]naintea craiului de pes-te mun\i.


— Acu te las, m[rite crai! M[ duc ]n \ara mea.— Bine, Radule, du-te! Da’ ce simbrie ]mi ceri?— Ia! S[-mi dai, M[ria ta, un cal din herghelie, pe care l-oi alege eu!— Numai at`t?— Ba s[-mi mai dai haiducii pe care ]i ai ]nchi=i ]n temni\ele M[riei

tale. }mi trebuie =i mie oameni viteji.Craiul unguresc i-a dat lui Negru-Vod[ calul cel zbur[tor, f[r[ s[-l

=tie c[ e n[zdr[van; =i i-a mai dat =i oamenii cei cu viten\[, pe care-iceruse.

Ba la to\i haiducii le-a dat cai, =i Negru-Vod[ i-a potcovit cu pot-coavele de-a-nd[ratelea, potcoavele av`nd col\ii ]nainte.

Apoi Negru-Vod[ a pornit c[lare pe arm[sarul cela n[zdr[van; iarceilal\i haiduci, pe caii lor — =i au tot venit ]n \ar[ aici, fug[rind =iciop`r\`ndu-i pe t[tari pe unde-i nimereau. Pe urm[, s-au mai odih-nit =i ei oleac[, de at`ta munc[ =i alerg[tur[, colo departe, unde sescocioar[ D`mbovi\a dintr-un munte.

Dar c`nd s-au str`ns iar[=i t[tarii, sumedenie, de nu-i mai r[bdap[m`ntul, l-au aflat pe Negru-Vod[ unde e =i l-au tot fug[rit. Odat[chiar erau gata-gata s[-l r[pun[, mai cu seam[ c[-l brodiser[ la T`mpa,colo, la S[ritoarea lui Negru-vod[.

Atunci, minunea lui Dumnezeu, mo=ule! A avut noroc mare de ov`lcea. Odat[ a s[rit-o vod[ cu ai lui. I-a mai ajutat apoi =i un codrude p[dure, =i potcoavele ]ntoarse ale cailor, =i a=a... t[tarii iar i-aupierdut urma.

Pe urm[, t[tarii l-au tot c[utat: ]n sus, ]n jos, la r[s[rit =i la apus...mult =i bine; p`n[ s-au dezmeticit ei c[ potcoavele cailor sunt]ntoarse...+i-au dus vestea mai-marelui lor.

— Ei! Acu’, fiindc[ a\i aflat cum stau lucrurile, prinde\i-i! a po-runcit c[petenia.

— Nu putem, st[p`ne, oric`t ne-am trudi noi. C[ domnul [stazboar[ =i pe sus.

— Nu cred.— De nu crezi, uit[-te ]n partea aia, spre apus!

223Legende istorice

C[petenia t[tarilor =i-arunc[ ochii, =i ce s[ vaz[?Tocmai atunci Negru-Vod[ se ]n[l\a ]n slava cerului cu calul cel

n[zdr[van =i priveghea de deasupra toate mi=c[rile liftelor str[ine,apoi se ]ntoarse la ai s[i =i gr[i cu glas puternic:

— Pe ei, b[ie\i!+i i-a b[tut stra=nic pe to\i t[tarii, pe to\i, pe rud[ — pe s[m`n\[.

CUM A SC{PAT NEGRU-VOD{ |ARADE T{TARI

Ca s[ se poat[ sc[pa oric`nd de t[tari =i de alte neamuri s[lbatice,Negru-Vod[ =i-a f[cut pe D`mbovi\a, la Cet[\uia, un loc de ap[rare,]nt[rit bine, unde =edea cu doamna, cu boierii =i cu o parte din oasteasa. +edeau pe scaune de piatr[ =i m`ncau pe masa care se vede =i azi.

Apoi, c`t a stat acolo, a f[cut dintr-un mal al D`mbovi\ei p`n[ ]ncel[lalt un zid puternic, de-a curmezi=ul v[ii, s[ nu-l poat[ r[zbi apa;iar la mijloc a l[sat o poart[, drept st[vilar, cu ajutorul c[reia puteaopri ori da drumul apei din D`mbovi\a c`nd voia.

+i =ti\i la ce i-a folosit zidul [sta? S[ v[ spun:Dup[ ce a sf`r=it =i podul din piei de bivol, f[cut pe deasupra apei,

se suia M[ria sa pe pod, punea ocheanul =i se uita pe dealuri =i pev[i, c`t e ]ntinsul \[rii p`n[ la Dun[re, s[ vad[, nu cumva o z[ri vre-un picior de du=man.

C`t o fi stat acolo nu =tiu. +tiu numai c[ ]ntr-o zi de toamn[, c`ndprivea cu ocheanul, odat[ z[re=te M[ria sa o urdie ]naint`nd ]n grab[din vale, chiar spre locul unde locuia vod[ cu ai s[i.

Erau t[tarii, mul\i, mul\i, c`t[ frunz[ =i iarb[. }=i a=ezaser[ cor-turile pe valea D`mbovi\ei, ]n josul zidului, =i se g[teau de b[taie. Ba]ncepuser[ s[ urle =i s[ fac[ un t[r[boi de se cutremura p[m`ntul.

Nu le-a \inut ]ns[ mult bucuria, c[ dac[ i-a v[zut vod[, a poruncitde s-a pus st[vilarul de la mijlocul zidului =i s-a str`ns ]n susulD`mbovi\ei ap[ mult[, mult[, de mai-mai s[ treac[ peste maluri.


Pe urm[? Cum a sosit noaptea, a ridicat st[vilarul =i a dat drumulapei devale.

S[ fi v[zut atunci, neni=orule! C`nd s-au pornit valurile de ap[,tocmai pe c`nd t[tarii erau ]n somnu’ [l mai dulce, a luat apa aproapetoate corturile =i le-a dus cu s[lbatici cu tot; le-a dus unde? Nu se =tie.

Dintre cei sc[pa\i cu via\[, unii au rupt-o la fug[, iar al\ii au fostciop`r\i\i de osta=ii lui vod[.

Cu ajutorul zidului, apoi, a sc[pat Negru-Vod[ =i de al\i du=mani,]nec`ndu-i cu ap[. Ba nu numai M[ria sa, ci =i al\i domni, ]n urma-i,s-au folosit de zidul de la Cet[\uia.

Urmele zidului se v[d =i azi.

CONDEIELE LUI VOD{

Mircea cel mare =i vestit, domn al |[rii Rom`ne=ti, a plecat dinT`rgovi=te, cu mare alai, la drum lung. Merge M[ria sa h[t-departe,p`n[ la |ara-Leahului, s[ fac[ leg[tur[ cu ei asupra ungurului.

Trecut-a M[ria sa Buz[ul, prin valuri tulburi ca r[zmeri\ele, l[sat-a]n urm[ R`mnicul =i r[zbit-a spre Foc=ani, c`nd iat[ ]ntr-o s`nt[duminic[ M[ria sa vod[ intr[ cu alaiul s[u prin mijlocul unui sat mare.

Ce s[ vad[ M[ria sa Mircea-Vod[?La casa =oltuzului erau aduna\i s[tenii =i lucrau.—Lucreaz[ cre=tinii ]n zi de s[rb[toare? zice vod[ cu p[rere de

r[u. Ian vezu tu, copil de cas[, ce lucreaz[ rom`nii [ia?Trimisul lui vod[ merge l[ng[ \[rani =i-i ]ntreab[:— Oameni buni, de ce lucra\i, c`nd ]nc[ popa nici n-a ]nchis u=ile

altarului, ca s[ zic[ psaltul „Tat[l nostru“ la liturghie?— Ce s[ lucr[m, m[rite boierule?... Ia, ascu\im condeie pentru

M[ria sa vod[...Copilul de cas[ duse lui vod[ =tirea aceasta.— Ascut condeie pentru mine? zice vod[. Cum a=a?— Da, M[ria ta...

225Legende istorice

Vod[, curios, merge l`ng[ s[tenii ce lucrau. Ce s[ vad[? S[teniilucrau harnici, dar nu condeie f[ceau, ci s[ge\i.

— Astea sunt condeie? Voi numi\i condeie ceea ce noi numims[ge\i? zise vod[ r`z`nd.

— P[i, doamne, la du=mani nu se scrie cu altfel de condeie, dac[vrei s[-\i ]n\eleag[ r[va=ul!

Vod[ merse de se ]nt`lni cu craiul Lehiei =i cu domnitorul Mol-dovei =i se legar[ acolo cu slove negre pe piele alb[, c[ vor fi buniprieteni.

Dar vod[ adun[ la T`rgovi=te =i condeie domne=ti, ca acele ce-iascu\eau satele...

VISTIERUL +ERBAN

Mircea-Vod[ Basarab, ca s[ cunoasc[ bine toate nevoile supu=ilors[i, pleca adesea travestit prin \ar[, ]nso\it numai de c`te un slujitorcredincios =i intra ]n vorb[ cu oricine.

Pe c`nd str[b[tea o livad[ frumoas[, udat[ de un r`ule\ minunat,z[ri sub umbra unui nuc un p[stora= c`nt`nd duios din caval ]ncon-jurat de oi\ele sale.

P[stora=ul se numea +erban.Vod[, intr`nd ]n vorb[ cu el, ]l g[si at`t de curat la suflet =i de

iste\ la minte, ]nc`t zise tovar[=ului s[u:— Eu cred c[ b[ie\andrul acesta ar fi folositor \[rii, dac[ i s-ar da

o ]nv[\[tur[ potrivit[ cu agerimea min\ii lui.Vod[ ]l lu[ pe p[stora= cu sine =i-l dete la ]nv[\[tur[. Dup[ ce ajunse

]n v`rst[, Mircea ]l puse ]n cuno=tin\[ despre treburile \[rii =i mait`rziu ]i ]ncredin\[ vistieria \[rii, precum =i toate obiectele de pre\ale cur\ii domne=ti. }n tot timpul domniei lui Mircea, +erban s-a bu-curat de iubirea =i ]ncrederea domnului, cu toate acestea el nu puteas[ uite via\a lini=tit[ din timpul p[storiei sale; de aceea el ]=i p[stra]ntr-o camer[ secret[ ghioaga, cavalul =i ]mbr[c[mintea de p[stor.

La treizeci =i =apte de ani dup[ moartea lui Mircea, nepotul s[u,Vlad |epe=, ]i ocup[ tronul. Boierii, care pizmuiau pe +erban, crezur[


c[ e timpul potrivit spre a sc[pa de d`nsul. Ei ]l p`r`r[ lui |epe= c[ar fi furat, de c`nd e vistier, mul\i bani =i scule pre\ioase.

|epe=, cunosc`nd bine firea lui +erban, voi s[ se ]ncredin\eze dac[este sau nu vinovat. Astfel, de fa\[ cu to\i boierii, ]i porunci s[-i aduc[sabia pe care o purtase mo=ul s[u Mircea. +erban o aduse ]ndat[, darlipsit[ de pietrele scumpe, cu care fusese ]mpodobit[. B[nuiala lui|epe= crescu, dar +erban ]i dovedi c[ pietrele au fost scoase =i]ntrebuin\ate ]ntr-alt[ parte de fostul domn, ]nainte de a intra el ]nslujba de la vistierie.

P`r`torii, v[z`nd c[ nu =i-au atins scopul, se ru=inar[, dar se ]nfu-riar[ =i mai mult =i se hot[r`r[ a pierde pe +erban cu orice pre\.

Ei sf[tuir[ pe vod[ a-l ]ndatora s[ dea socoteal[, ]n termen de=ase zile, de toat[ averea ce i s-a ]ncredin\at. }ndat[ ce termenul se]mplini, vod[ merse din camer[ ]n camer[, ]nso\it de boieri; cercet`nddup[ list[, v[zu c[ toate lucrurile sunt ]n bun[ regul[.

Boierii ]ns[ nu se descurajar[; ei ar[tar[ lui vod[, ]n fundul uneigalerii, o u=[ de fier ]nchis[ cu trei z[voare. Aceasta e camera, ziser[ei, ]n care am v[zut pe +erban c[ st[ c`te 2-3 ceasuri pe fiecare zi.Aci trebuie s[ fi ascuns tot ce el a furat.

Vod[ dete ordin lui +erban s[ deschid[ numaidec`t =i acea u=[.La ]nceput el nu voi, c[ci acolo fiind numai lucrurile din timpulp[storiei sale, se temea s[ nu fie luat ]n r`s de boieri; dar vod[ ]l silis[ ]ndeplineasc[ porunca ce-i d[duse. +erban lu[ cheile =i deschise.At`t vod[, c`t =i boierii, r[maser[ uimi\i, neg[sind ]n camer[ dec`tghioaga, cavalul =i ]mbr[c[mintea de p[stor, pe care +erban le p[stracu sfin\enie.

Vod[, ]nfuriat pe boieri, pentru c[-l min\iser[, ]i os`ndi s[ fie tra=i]n \eap[, iar pe +erban ]l ridic[ la cel mai mare rang de boierie.

+erban ]i mul\umi pentru aceast[ mare cinste, ]ns[ am[r`t de in-trigile boierilor, rug[ pe vod[ s[-i dea voie a se retrage la via\a sa dep[stor.

Dup[ multe st[ruin\e, vod[ nu se mai ]mpotrivi. La plecare ]l]mbr[\i=[ c[lduros =i ]i zise:

227Legende istorice

— Ferice de tine, +erbane! De-acum ]nainte ai s[ fii lini=tit! +i miemi-ar pl[cea via\a de p[stor, dac[ n-a= fi ]ndatorat cu c`rmuirea \[rii.

+erban, ]ndat[ ce ajunse acas[, la c[minul p[rintesc, ]=i ]mp[r\itoat[ averea cu neamurile sale =i c`t tr[i fu iubit =i respectat decons[tenii s[i.

FATA DE LA COZIA

Dup[ Mircea-Vod[ au r[mas mai mul\i fii =i nepo\i de fra\i. }ntreace=tia au izbucnit certe pentru domnie, fiecare voind s[ ajung[ domn.

Afl`nd turcii despre aceste ne]n\elegeri, intrau cu armata ]n |araRom`neasc[, pustiind-o. P`n[ s[ se str`ng[ rom`nii, turcii pr[dau ]ndrag[ voie.

}n vreme de primejdie mare, se g[seau chiar =i femei care por-neau la lupt[ contra n[v[litorilor. O astfel de lupt[toare a fost ]ntimpul acestor r[zboaie =i „Fata de la Cozia“.

Era o fat[ orfan[, din mun\ii Coziei. C`nd auzi c[ turcii au intrat]n \ar[ =i prad[ =i robesc, s-a ]mbr[cat ]n haine ost[=e=ti, a luat osuli\[, sabia, arcul =i tolba cu s[ge\ile =i, f[r[ s[ =tie cineva, a plecat =iea la r[zboi. }n lupta care s-a ]ncins cu turcii, a dovedit o vitejie ca =icel mai viteaz soldat rom`n.

Pe atunci era obiceiul ca pe cei mai viteji domnul \[rii s[-i d[ruiasc[cu c`te o mo=ie =i s[-i fac[ boieri, dac[ erau \[rani. Tot a=a a vrut s[fac[ =i cu „Fata de la Cozia“. Ea ]i spuse atunci c[ nu e b[rbat, ci fat[.

To\i r[maser[ uimi\i, c`nd aflar[ c[ o fat[ a putut s[ fie at`t deviteaz[. Iar domnul a zis:

— +i dac[ e=ti fat[, tot ]\i dau o mo=ie care s[-\i fie zestre c`nd tevei m[rita.

Iar ]ntorc`ndu-se c[tre cei din jurul lui, ]i ]ntreb[:— Care vre\i s[ lua\i de so\ie pe aceast[ fat[ viteaz[?Mai mul\i fii de boier se ]mbiar[, chiar =i fiul cel mai t`n[r al dom-

nului. Fata ]l alese pe acesta, pentru c[ ]l v[zuse =i pe el lupt`nd cumare vitejie.


+TEFAN CEL MARE +I }NGERII

C`nd +tefan-Vod[ era copil de vreo cinci ani, s-a dus dup[ fragi cual\i copii de v`rsta lui.Seara, c`nd ceilal\i copii s-au ]ntors c[tre cas[,luar[ de seam[ c[ +tef[nuc, dup[ cum ]l dezmierdau ei, nu era ]ntreei. Nec[ji\i de aceast[ ]nt`mplare, nici nu se duser[ pe la p[rin\ii lor,ci fiecare se culc[ pe unde l-a ajuns somnul.

+tefan ]ns[ dup[ ce a r[mas singur-singurel ]n mijlocul codrului,o lu[ la fug[, din ]nt`mplare, tot mai ]nspre mijlocul p[durii, crez`ndc[ o s[ deie de margine.

}ntr-o vreme, vede la r[d[cina unui lemn gros o lumin[ ce ardeaf[r[ a se mi=ca, de=i v`ntul =i ploaia o b[tea cu toat[ puterea. +tefan,c`t ce o lu[ ]n m`n[, spre mirarea lui, se v[zu ]n mijlocul unei c[su\ede lemn de brad, ]n care altceva nu era dec`t dou[ m[su\e ]nc[rcatecu lumini de cear[, apoi o iconi\[ mic[, pe de jum[tate =tears[, reze-mat[ de o carte groas[ =i putred[ de veche.

Intr`nd ]n[untru, c[ldura ]l ]nmuia a=a, ]nc`t de voia lui, adormicu lumina ]n m`n[. C`nd era ]ns[ cam pe la miezul nop\ii, se trezidin somn, sim\ind c[ i-a smuls cineva lumina din m`n[. }=i deschide]nceti=or ochi=orii =i, spre spaima lui, vede la cele dou[ mese doimo=negi care, de b[tr`ni ce erau, nici pleoapele nu =i le mai puteauridica. Ace=tia se rugau st`nd ]n genunchi ]naintea iconi\ei.

— Bine c[ ne-o adus Dumnezeu pe acest copila=, zise unul dintreb[tr`ni.

— Da’ un mai mare bine nu am avut niciodat[. Chiar era s[ murimde foame =i de sete, neav`nd cine s[ ne aduc[ cele trebuincioase. Elni le va aduce, a=a c[ ferici\i ne vom putea ruga =i de aci ]nainte,netrebuind ca s[ ne ]ngrijim =i de ale gurii.

— A=a e, dar cum o s[-l cheme, ce nume o s[-i d[m, ]ntreb[ unmo=neag.

— Are el nume =i ]nc[ un nume frumos, care cu vremea are s[ fienume sf`nt pentru neamul lui.

229Legende istorice

— +i cum a=a?— Bine, e copil bun, cu frica =i credin\a lui Dumnezeu, se va pur-

ta bine, c[ci numai a=a o s[ i se sfeteasc[ norocul, care de mult pl`ngede dorul lui.

— Dac[ e a=a cum zici, apoi s[ fie. +i scul`nd copilul, ]l m`nar[ cas[ le aduc[ ni=te r[d[cini de buruieni, din care apoi mo=negii ]=i f[ceaude m]ncare =i ca drept plat[, din c`nd ]n c`nd, ]i mai d[deau =i luic`te o lingur[ de zam[ r[mas[ pe fundul ceauna=ului.

*Trecur[ vreo c`\iva ani de c`nd +tefan era ]n slujba celor doi

mo=negi =i din acesta, din mic =i sl[bu\ ce era, se f[cu un b[ie\andru]nalt =i sp[tos, m`ndru =i frumos de s[ te tot ui\i la el.

Odat[, merg`nd dup[ r[d[cini prin codru, vede o pas[re cum nui se mai ]nt`mpl[ s[ vad[ niciodat[, c[ci de unde s[ fi v[zut pas[recu clon\ul de diamant, cu trupul ca de aram[, cu penele de aur =i cupicioarele de argint.

— Bine c[ te-am ]nt`lnit, F[t-Frumos, c[ e mult[ vreme de c`ndte tot caut.

+tefan sta ca ]nlemnit, cupris de spaim[, la auzul acestor cuvinteomene=ti.

— Nu-\i fie fric[ de nimic, c[ nu e nimeni pe aici care s[ ne vad[=i s[ ne aud[, numai noi suntem singuri-singurei, dimpreun[ cuDumnezeu, care e ]n tot locul de fa\[. Mergi =i du mo=negilor t[ir[d[cinile =i spune-le c[ ]ngerul \[rii tale te cheam[ de ajutor.

— Dar cine e=ti tu, pas[re m[iastr[, c[ de e=ti arma satanei, s[ tealung din ace=ti codri, unde satana ]nc[ nu a avut putere ca s[ intre;dar de e=ti vreo stafie necurat[, s[ m[ ascund de fa\a ta.

— Nu sunt nici stafie, nici arma satanei, ci sunt norocul t[u =i al\[rii tale ]nvr[jbite. Mergi, ia-\i r[mas-bun de la cei doi mo=negicre=tini =i cer`ndu-le binecuv`ntarea p[rinteasc[, roag[-i ca ]nrug[ciunile lor s[ nu-=i uite de tine =i de draga \[ri=oara ta.

+tefan f[cu dup[ cum l-a ]nv[\at pas[rea.


Mo=negii, auzindu-i vorbele, ]i dar[ binecuv`ntarea zic`nd:— Mic ai fost c`nd aici ai venit, mare te duci, dar mai mare s[ te

re]ntorci. Mare ]n fapte =i ]n virtu\i, c[ci atunci =i Dumnezeul p[rin\ilor=i ai mo=ilor no=tri ]\i va binecuv`nta pa=ii t[i. Mergi, dorul luiDumnezeu s[ te lumineze ]n toate c[ile tale. Nu uita ]ns[ niciodat[c[ „nimic nu se face f[r[ Dumnezeu =i c[ unde primejdia e mare,acolo e =i Dumnezeu mai aproape.“

C`nd cei doi b[tr`ni sf`r=ir[ cu binecuv`ntarea, casa se lumin[ =iei se f[cur[ nev[zu\i, c[ci nu erau altcineva dec`t doi ]ngeri, anumetrimi=i de Dumnezeu, ca s[-l ]ndrepte pe c[ile cele sfinte.

}ntorc`ndu-se +tefan, fa\a ]i sclipea ca lumina soarelui, iar pas[reacea de mai ]nainte nu o mai g[si, ci ]n locul ei g[si o fat[ ]nalt[, toc-mai c`t el =i frumoas[, ca =i care nu mai v[zuse niciodat[.

Lui +tefan ]i pic[ drag[. Fata ]ns[ zise:— +tefane, de vrei s[-mi fii drag =i s[-\i fiu nevast[, trebuie s[

ba\i to\i du=manii \[rii tale. Sprijinul e la Dumnezeu, iar eu ]\i suntnorocul, care totdeauna te va duce pe c[ile cele bune. Roag[-te luiDumnezeu ca s[-\i binecuv`nteze pa=ii t[i =i pune jur[m`nt sf`nt]naintea lui, c[ ]i vei \ine toate poruncile lui.

— A=a s[ fie, zise +tefan, =i c[z`nd ]n genunchi, se ruga Atotpu-ternicului Dumnezeu, ca s[-i dea sprijinul lui cel dumnezeiesc,jur`ndu-se c[ ]i va \ine poruncile. Atunci auzi un glas din cer, numaide el ]n\eles, prin care Dumnezeu ]i binecuv`nta to\i pa=ii.

+tefan, ridic`ndu-se ]n picioare, ]ntinse m`na fetei cele frumoase=i-i zise:

— }\i mul\umesc c[ m-ai scos din desi=ul codrului. C[ mi-ai dataceste ]nv[\[turi =i te rog ca s[ nu m[ ui\i. Uite, \ara ]mi pl`nge denecaz, merg ca, cu ajutorul lui Dumnezeu =i al t[u, s[ o scap din guracelor ce vreau s[ o ]nghit[.

Fata, s[rut`ndu-l pe frunte, se f[cu nev[zut[ =i a=a nev[zut[ l-a]nso\it ]n toate locurile, p`n[ ce +tefan a fost chemat ]n ceea lume.

Lumea crede c[ el n-a murit, dar s-a ]n[l\at la cer cu trup cu tot,ca s[-=i dea seam[ de faptele lui bune =i cre=tine=ti.

231Legende istorice

DIN COPIL{RIA LUI +TEFAN CEL MARE

C`nd era de zece ani, +tefan se ar[ta iste\ =i plin de n[zb`tii: nug[seai ]n sat copil netr`ntit de el.

De la o vreme a fost luat din satul Borze=tii, \inutul Bac[ului, =idus la Suceava, din Bucovina, unde tat[l s[u avea scaunul de dom-nie. Nici aici nu s-a domolit. C`nd era ]ntre copii nu =tia multe, =icum se d[deau birui\i, jos cu ei la p[m`nt! A=a de me=ter era la tr`nt[,]nc`t nu se g[sea nimeni s[-l ]ntreac[ sau s[-l biruiasc[.

Se dusese vestea ]n lume c[ feciorul M[riei sale e voinic =i amar-nic, iar adesea ]i auzeai zic`nd: „Ce-ar fi de el c`nd va ajunge mare?“

Se =tie apoi c[ tat[l s[u, Bogdan-Voievod, a fost omor`t la o petre-cere de Aron, care ajunse mai apoi vod[. Cum se v[zu acesta pescaunul domniei, c[ut[ valv`rtej s[-l omoare pe +tefan. Osta=i scumpipl[ti\i erau pu=i s[-i aduc[ capul. +tefan aflase de una ca asta =i sef[cu nev[zut. +i umblau trimi=ii peste tot locul. }n cele din urm[ aflar[c[ +tefan o pornise spre |ara de Jos =i c[ ni=te drume\i ar fu v[zutun b[ie\andru ca de doisprezece ani, alerg`nd pe drumuri. Cum sim\i+tefan c[ osta=ii cu porunca domneasc[ se apropie, pe neb[gate deseam[ se ascunse ]ntr-o c[ru\[ ]nc[rcat[ cu saci =i acoperit[ cu paie.Cum ajunser[ =irul de c[ru\e, trimi=ii ]ncepur[ s[ scormoneasc[ princ[ru\e, cu ni=te suli\e ascu\ite. V[z`nd c[ din c[ru\e nu iese nici un\ip[t de om, mai ]ntrebar[ ce mai ]ntrebar[ pe drume\i =i ]=i c[utar[de drum.

Dup[ o bucat[ bun[ de drum, numai ce vede un c[r[u= c[ dinc[ru\a lui picur[ necontenit s`nge. C`nd caut[, ce s[ vad[? Un b[iat]mpuns ]n =oldul piciorului, de unde s`ngele curgea ]nc[. Atunci cuto\ii pricepur[ pricina =i se minunau ]ntre ei: cum de n-a zis nici c`rc,atunci c`nd l-au ]mpuns? +i d`ndu-i ]ngrijire l-au dus tot ascuns p`n[la Gala\i. Aici le-a spus toat[ ]nt`mplarea =i drume\ii cu c[ru\ele i-auspus de unde veneau.

C`nd +tefan ajunse voievod peste Moldova, a dat la to\i acei drume\imo=ii din bel=ug =i ranguri de boierie, c[ci zicea el: „Cu credin\[ mi-a\ifost la mare cump[n[ =i omul la nevoie se cunoa=te ce fel e“.


+TEFAN CEL MARE +I NOROCUL

Mai demult, pe locul acesa unde sunt o mul\ime de sate, se zicec[ au fost numai tot codri cu frunz[ umbroas[, desp[r\i\i unde =i undede poieni cu iarb[ gras[. Nu locuia nimeni pe aceste locuri pustii =is[lbatice, de aceea, de drumuri nici poman[ nu era, abia de era doarvreo c[r[ru=[ b[tut[ de v`n[tori, ori de vreun urs tr`ndav.

+tefan-Vod[, care pe vremea aceea era un v`n[tor f[r[ seam[n,nu avea ast`mp[r, bun[oar[ cum nu au nici azi oamenii mai tineri.

}ntr-o bun[ diminea\[, f[r[ a mai da de =tire ce are de g`nd =iunde se duce, s-a luat =i s-a dus ]n codru, s[ mai trag[ cu ochiul dup[vreo c[prioar[. Merg`nd mult[ vreme, c`t o fi mers, de bun[ seam[nu o =tiu, =i, arunc`nd ochii ]ncoace =i ]ncolo, dete de un pui dec[prioar[ m`ndru =i frumos de s[-l m[n`nci cu ochii. +tefan c`t ce-lz[ri, puse pu=ca la ochi, dar c`nd era s[ sloboad[ coco=ul, mai ]mpu=c[dac[ ai ce. Puiul se f[cu nev[zut. V[z`nd +tefan c[ aceasta nu poatefi altceva dec`t voia lui Dumnezeu, fugi tot ]ntr-un suflet dup[ puiulcel de c[prioar[, ca s[ vad[ unde se va ascunde.

+i-a mers, p`n[ spre mirarea lui vede c[ soarele era ascuns dup[muchea dealului =i umbra nop\ii ]ncepu s[ se lase peste codrul ]nmijlocul c[ruia se afla, =i numai dup[ ce se ]ntunec[, b[g[ de seam[c[ nu =tie unde se afl[ =i c[ merindea ce =i-o luase o pierdu, zv`rco-lindu-se printre crengile r[muroase ale stejarilor.

„Aceasta nu e bine“, ]=i zise ]ntristat p`n[ ]n ad`ncul inimii.„Ad[post n-am, m`ncarea mi-am pierdut-o, iar de =tiut nu =tiu ]n careparte a codrului e marginea mai aproape“.

}ng`ndurat, se a=ez[ pe un trunchi putred, r[sturnat de =tieDumnezeu c`nd, =i obosit cum era, a adormit. }n vis ]ns[ i s-a ar[tato copil[ t`n[r[ =i frumoas[ ca un ]nger cobor`t din cer.

— Ai s[ vii cu mine, ]i zise copila.La aceasta +tefan, trezindu-se, ]=i lu[ pu=ca la um[r =i porni ]n

partea dincotro i se p[rea c[ a venit copila cea frumoas[.Trec`nd peste un p`r`u mare =i ad`nc, spre mirarea lui, vede iar

233Legende istorice

c[prioara cea din ziua trecut[. Cum ajunse l`ng[ ea, vru s[ o prind[,dar c[prioara ]i zise:

— Nu pune m`na pe mine, p`n[ nu-mi f[g[duie=ti c[ ]i face at`teabiserici c`\i du=mani vei bate.

— }\i f[g[duiesc c[ o s[ fac.La aceasta c[prioara s-a dat peste cap =i, pe c`nd a ajuns la fun-

dul p`r`ului, era pref[cut[ ]ntr-o fat[ frumoas[ cu p[rul de aur =i cufa\a alb[ ca om[tul =i cu trupul ]nalt, sub\irel, ca o varg[ de alun,]mbr[cat[ numai ]n aur =i argint.

+tefan, apropiindu-se de ea, ]i zise:— Cine e=ti tu, c[ de e=ti satana, s[ m[ lep[d de tine, iar de e=ti

vreun ]nger de-al lui Dumnezeu, s[ m[ ]nchin.— Nu sunt nici satana, nici ]nger. Eu sunt norocul t[u =i al \[rii

tale =i am venit, trimis[ fiind de Sf`nta Vineri, ca s[-\i dau de =tire c[toate lucrurile tale o s[-\i mearg[ bine, dac[ numai de credin\a ceadreapt[ vei ]ngriji, c[ci, at`t pe tine c`t =i pe neamul t[u, numaicredin\a ]n Dumnezeu v[ poate m`ntui.

+i pe c`nd se apropia +tefan s[ o prind[ de m`n[, se f[cu nev[zut[=i nev[zut[ e =i azi; iar +tefan a fost unul dintre cei mai noroco=ioameni din lume, deoarece norocul l-a sprijinit \in`ndu-se de cuv`nt;c[ci ]n toate locurile pe unde b[tea vreun pizma=, ]n cealalt[ zi,m[n[stiri frumoase ridica.

MAMA LUI +TEFAN CEL MARE

C`nd domnul +tefan cel Mare, la ]nceputul domniei sale, fu b[tutde turci =i aproape toat[ oastea lui pierise ]n lupt[ =i c`nd, sleit deputeri, urm[rit de du=mani, cu o mic[ ceat[ ]=i c[uta ad[post laM[n[stirea Neam\ului, unde era stare\[ mama sa Maria, atunci pezidurile m[n[stirii s-a ar[tat o b[tr`n[ sl[bu\[, dar ager[:

— Fiul meu, zise ea, adres`ndu-se lui +tefan, cred c[ te ]ntorcidup[ biruin\a asupra turcilor?

— Nu, mam[, eu sunt ]nvins =i du=manul m[ urm[re=te. }n zidurile


m[n[stirii tale n[d[jduiesc s[ m[ ad[postesc =i, adun`nd puterilece-mi mai r[m`n, s[ ]ncep din nou lupta cu otomanii.

— Eu nu primesc fugari sub ocrotirea mea. Du-te, lupt[-te din noucu du=manul patriei, ]nvinge sau mori pentru \ar[, =i atunci voi zice:+tefan e fiul meu!

+tefan, ru=inat, a p[r[sit m[n[stirea, =i-a adunat resturile osta=ilorlui =i, ]n lupta de la Valea Alb[, a ]nvins cu des[v`r=ire pe du=mani.

APRODUL PURICE

Ungurii venir[ ]n Moldova, s[ ne-o jefuiasc[ =i s[ ne-o cuprind[.+tefan str`nse oaste ]n grab[ =i le ie=i ]nainte. }ncepu o lupt[ ]ngro-zitoare. P[m`ntul se ]nro=i de s`ngele celor care picau mor\i. Pe c`nd+tefan se arunca cu vitejie ]mpotriva du=manilor, ]i c[zu calul, str[punsde un glonte. }ntre c[l[re\ii domnului se afla =i aprodul Purice, un ommititel la trup, dar viteaz. V[z`nd Purice primejdia ]n care se afla +tefan,desc[lec[ repede =i dete calul s[u domnului. Fiindc[ =i +tefan era micla statur[ =i nu putea s[ ]ncalece singur, aprodul Purice se f[cu jos, lapicioarele lui, ca o movili\[, pe care domnul se urc[ =i ]nc[lec[ u=or:

Z`mbind, +tefan se ]ntoarse c[tre Purice =i ]i zise:

„Purice, b[iete, de voi c`=tiga,}n Movil[-nalt[ eu te voi schimba!“

Viteazul domn se arunc[ apoi din nou ]n lupt[, cu mai mult[ fu-rie. Rom`nii ie=ir[ ]nving[tori. Dup[ r[zboi, +tefan d[rui aproduluiPurice mo=ii, pentru fapta lui =i dragostea ce-i purtase. Purice ajunsebogat =i lu[ numele de Movil[. Din el se trage neamul boierilorMovile=ti, dintre care unii ajunser[ =i domni.

R{ZBOIUL DE LA PODU-}NALT

}=i puser[ ]n g`nd turcii ca s[-l r[pun[ pe +tefan cel Mare =i peurm[ s[ robeasc[ =i \ara Moldovei. S-au ]narmat turcii =i-au pornit lar[zboi cu oaste c`t[ frunz[ =i iarb[, ca doar[-doar[ l-or birui pe +tefan,c[ altfel ]i cam duceau frica.

235Legende istorice

+tefan-Vod[ =i-a ridicat =i el oaste =i le-a ie=it ]n cale numai c-om`n[ de oameni, dar cu credin\[ ]n Dumnezeul cel puternic, cun[dejde ]n bra\ele lor cele v`njoase =i cu me=te=ugul ost[=esc mo=tenitdin mo=i-str[mo=i.

C`nd a v[zut +tefan puzderia ceea de turci, n-a fost chip s[ sebat[ f[\i= =i la un loc larg; ]ndat[ a cotigit-o +tefan cu oastea ]nd[r[t,pe ici, pe colea. +i tot i-a tras pe turci, ]ncet-]ncet, drept pe unde =tian[zdr[vanul Moldovei c[ i-ar face chis[li\[ pe du=manii care vroiaus[-i ]nchin[m \ara, cu voie ori f[r[ voie.

Cu =iretlic i-a b[gat pe turci ]ntr-o vale ]nconjurat[ numai de co-dri mari =i locuri fioroase, a=a c[ te uitai numai ]n cer =i-n p[m`nt,]ncolo nu vedeai dec`t codru s[lbatic, v[i mocirloase, r`pi pr[p[stioase=i locuri ]ntunecoase.

Turcii, care se bizuiau pe osta=ii lor cei mul\i, tot ]l urm[reau mereupe +tefan, g`ndind c[ =i ]n borta =oarecelui dac[ s-ar b[ga, tot or s[-lbat[ odat[ pe +tefan, s[ spun[ mor\ilor de patima lui.

Oastea lui +tefan cel Mare =tia prea bine locurile din valea Raco-vei =i, =tiind ce-o a=teapt[, ]=i f[cuse ]n prip[ cet[\ui de ap[rare, movi-le de priveghere =i =an\uri de ad[post, de jur ]mprejurul v[ii Racovei.

A=a, pe v`rful dealului Paiu a fost cet[\uie, pe vale a fost silistr[riede praf de pu=c[, prin satele Porc[re\, P[une=ti, Valea R[ =i PoianaC`rnului au fost tot movile =i =an\uri.

B[t[lia a ]nceput ]n Valea Similei, pe dealul care se cheam[ Cetatea,unde se v[d =i ast[zi dou[ tabii (=an\uri); pe urm[ la gura v[ii Racovei=i de-acolea s-au tot b[tut ]n sus, pe apa B`rladului, ]n B`rze=ti, pe valeaRebricei =i p`n[ la t`rgul Sc`nteia, pe =leahul cel mare care merge spreIa=i, tot o b[taie a fost =i-i omora pe turci ca =i cum i-ar fi luat din oal[.

Pe unde-i satul Fund[tura a fost b[t[lie amarnic[. +tefan ]=i a=ezaseo=tirea pe dealul M[gura, care-i cel mai ]nalt deal de pe acolo, =itr[gea-n turci de-i potopea. +i ast[zi sunt urmele de =an\uri =i aleunui beci care-i zic oamenii: Beciul lui +tefan-Vod[.

Pe =esul B`rladului, unde-i ast[zi satul +tefan cel Mare, a fost iaro b[t[lie cu turcii. La Podu-Harapului de peste p`r`ul Racova —aproape de satul Chi\ocu — oastea lui +tefan a ucis un pa=[ harap, =i


de aceea se cheam[ =i podul: Podu-Harapului. Podul acesta a fost f[cutde +tefan-Vod[.

+i c`\i du=mani au pierit =i c`\i au r[mas cu oasele rupte pe c`mpii,tot nu se l[sau, c[ parc[ r[s[reau din p[m`nt, a=a de mul\i turci erau.

+tefan, dac[ a v[zut nevoia, a prins a se trage din calea lor, c[-lurm[reau s[-l prind[.

Fiind str`mtorat de turci, s-a suit ]ntr-un stejar care venea pe lo-cul unde se afl[ ast[zi biserica din Sc`nteia =i, cum sta ]n copac, +tefans-a rugat lui Dumnezeu.

— Doamne! scap[-m[ de focul ]n care m[ g[sesc ast[zi =i ]n loculstejarului acestuia voi zidi un l[ca= dumnezeiesc!

Turcii au trecut ]nainte f[r[ ca s[-l z[reasc[, =i +tefan a sc[patcu via\[.

Dup[ ]nt`mplarea asta, Dumnezeu i-a ajutat =i i-a b[tut, cu isto-vul,* pe turci, la Podu-}nalt, =i pe urm[ i-a alungat pe turci ]n jos,spre Dun[re.

}n |inutul Tecuciului iar i-a b[tut amarnic pe turci, la un vad c[ruiade-atunci i-a r[mas numele: Vadul-Turcilor.

+i a=a a sc[pat \ara de robie =i oastea moldoveneasc[ a f[cut minunide vitejie.

Cum a sf`r=it r[zboiul, +tefan a poruncit s[ fac[ ]n Sc`nteia o bise-ric[ =i a mai f[cut =i un pod de piatr[ peste p`r`ul Rebricea.

Mor\ii, c`\i au c[zut ]n vremea r[zboiului cu turcii, i-a ]ngropat]nspre miaz[zi =i r[s[rit de Punge=ti, ]n locul unde-i zic oamenii: |in-tirimul lui Vod[.

Iar pe cei care-au tr[it =i s-au purtat viteje=te ]n cump[na asta a=ade mare, +tefan i-a r[spl[tit d[ruindu-le p[m`nt, ca s[ aib[ cu ]ndestu-lare, neam de neamul lor.

Unora din c[pitani le-a d[ruit chiar locurile unde =-au ar[tat eifaptele lor viteje=ti. A=a a fost la b[t[lia din satul Fund[tura.

R[z[=ii din Buc[t[ria, C[n\[l[re=ti, Chetre=ti, Ciofeni, Cose=ti,G`rceni, Mirce=ti, Telejna de Sus =i T[t[r[ni, to\i sunt ]mp[m`nteni\i

* P`n[ la sf`r=it

237Legende istorice

din vremea r[zboiului de la Racova, pentru c-au =tiut cum s[-=i aperecrucea, vod[ =i mo=ia.

+-a=a, cu ajutorul lui Dumnezeu =i cu b[rb[\ia osta=ilor moldoveni,a sc[pat +tefan-Vod[ \ara de necaz =i de ]nchinare ]naintea turcului.

B{T{LIA DE LA R{ZBOIENI — VALEA ALB{

Cic[ +tefan cel Mare =i Sf`nt fusese ]nvins de turci la un loc ce-izice Valea Alb[.

Nemaiajung`ndu-l capul ce s[ fac[, ca s[ scape \ara de ace=tip[g`ni, se duce la un sihastru s[-i cear[ sfat.

— Unde-s turcii? ]l ]ntreb[ sihastrul.— }ntr-o vale ]nconjurat[ de dealuri.— Atunci str`nge degrab[ o mie de oi, una de miei, alta de vaci =i

]nc[ una de vi\ei. Apoi a=az[ fiecare c`rd pe c`te un deal, dar a=a fel,ca oile s[ fie fa\[-n fa\[ cu mieii, =i vacile, cu vi\eii. Mai pune la fiecarec`rd c`te un p`lc de oaste. Suie-te pe urm[ pe cel mai ]nalt dintredealuri =i ]ncepe a tr`mbi\a =i a da drumul la tunuri =i apoi... ]i facecum te-a ]nv[\at Dumnezeu.

+tefan f[cu ]ntocmai cum ]l ]nv[\[. Dar c`nd ]ncepur[ tr`mbi\eles[ sune =i tunurile s[ bubuie, unde n-au ]nceput vitele a rage, a zbie-ra =i a alerga mieii ]nspre oi =i vi\eii ]nspre vaci, de credeai c[-i sf`r=itullumii, nu altceva.

Turcii, v[z`nd una ca asta, se buim[cesc de tot; nu =tiau ]ncotros[ deie =i ce s[ fac[. Dar c`nd v[zur[ p`lcurile de oaste c[ se ap-ropie, ]i cuprinse o spaim[ stra=nic[ =i, de frica celor ce se petreceau,g`ndeau c[ tot ce aud =i v[d ]i oaste de-a lui +tefan.

P[g`nii ]ncep a alerga ]n toate p[r\ile. O ]nv[lm[=eal[ mare seisc[; iar +tefan se repede ca un tr[snet, cu cele patru p`lcuri ale oas-tei, cuprinde pe turci din toate p[r\ile =i ]ncepu a-i bate viteje=te.

P[g`nii, r[zbi\i, o iau la fug[; +tefan ]i urm[re=te =i-i secer[ mereu,mereu, p`n[ ce-i trece peste Dun[re.

+i a=a, =i de data asta, tot +tefan iese ]nving[tor.


+TEFAN-VOD{ +I MO+NEAGUL

Cic[ a plecat odat[ Vod[ +tefan la plimbare, cu boierii lui cei mari,dup[ cum ]i era obiceiul ]n vremuri de pace, s[ cutreiere \ara ]n lung=i-n lat, ]n drumul lui s[ vad[ sate d-astea d-ale noastre, s[ aleag[locuri pentru biserici =i m[n[stiri, s[ cerceteze p[surile cre=tinilor, s[ajute pe cei nevoia=i =i s[ mai =ad[ c`nd =i c`nd la pilde =i la t`lcuri,cu unchia=i ca d-alde mine.

Acu’, dup[ trei zile de la plecare, numai uite c[ se opre=te la unogor. Acolo era un unchia=. Era b[tr`n-b[tr`n =i n-avea pe nimeni s[-idea ajutor, dec`t p-un copila= de vreo =apte ani. Unchia=ul — b[tr`n,copilul — copil. Ce isprav[ aveau s[ fac[ bie\ii? Se chinuiau ur`t.

C[ uitasem s[ v[ spun: unchia=ul avusese ]n tinere\ile lui o spuz[de copii, dar c`nd erau colea d[naci*, venea moartea =i-i ]nghi\eap[m`ntul care nu se mai s[tura. +i h[t-t`rziu, c`nd ]=i luase omuln[dejde de la binele lumii acesteia p[c[toase =i-=i a=tepta sf`r=itul,mai dob`ndi o odrasl[. Cre=te copilul, cre=te, p`n[, vezi dumneata,alt[ n[past[ la casa omului, moare m[tu=a, iar unchia=ul o duce =imai greu. S[-=i ia alta? Ferit-a sf`ntul! Ce e ]nt`i nu e pe urm[.

D-aia, m[i taic[, s-am[ra r[u cre=tinul.Acu’, s[ nu uit[m vorba! Vod[, cum z[re=te pe mo=neag, mai

s[-l cuprind[ pl`nsul. Era milos, nevoie mare, M[ria sa. A intrat ]nvorb[ cu el:

— Bun[ ziua, mo=ule!— Mul\[mim M[riei tale, prealuminate doamne.— De ce te-ai sculat t`rziu?— Hei, M[ria ta! Nu m-am sculat t`rziu; m-am sculat de dimi-

nea\[, dar n-a vrut Dumnezeu cu mine.Lui +tefan-Vod[ ]i pl[cu r[spunsul mo=neagului, ]ncepu s[ se mai

g`ndeasc[ =i-=i arunc[ ochii spre holde.— S-or face bucatele, mo=ule?

* B[iat mare, fl[c[i[ndru

239Legende istorice

— Apoi de, M[ria ta. Sunt trei galioane pe mare; dac-or veni plinenu se fac bucate; dac-or veni goale, iar nu se fac. Dac[ or veni ]ns[ pejum[tate, se fac.

Vod[ mirat, se pune pe g`nduri.„M[, da iste\ mai e mo=neagul [sta! A=a rom`n mai zic =i eu“.Pe urm[:— Mo=ule, am doisprezece berbeci. C`nd le-o veni vremea, vii s[

mi-i tunzi?— Vin, M[ria ta, cum nu?At`t a vorbit =i s-a dep[rtat +tefan-Vod[

cu ai lui, dup[ ce a dat mo=neagului c`\iva lei=ori acolea, s[-=i ]mpacenevoia, =i un argat s[-i ajute la ar[tur[, p`n[ sara.

Hei, dup[ vreo c`teva zile, vod[ vine la divan.— Boieri dumneavoastr[, zice el celor care ]l ]ntov[r[=iser[, ]\i =ti

oare s[ r[spunde\i la ]ntreb[rile ce voi pune?— Apoi, cum nu? S-ar putea altfel, M[ria ta? r[spund boierii.— Dac[-i a=a, =ti\i c[ mie-mi plac oamenii iscusi\i si d-aia v[ \in

pe l`ng[ mine. V-aduce\i aminte c`nd ne-am ]nt`lnit deun[zi cuunchia=ul ]n \arina cutare?

— Ne aducem, r[spunser[ to\i ]ntr-un glas.— Ce am ]ntrebat eu =i ce a vrut s[ zic[ mo=ul c`nd a r[spuns c[

s-a sculat de diminea\[, dar n-a vrut Dumnezeu cu el?Se g`ndesc boierii, dar ce s[ r[spund[? C[ nu-i t[ia capul.— P[i de, M[ria ta! +tim noi ce s-o fi g`ndit mo=ul? S[ ne ier\i,

dar n-am putea r[spunde.— Dar cu bucatele? De ce galioane a vorbit unchia=ul =i ce e cu ele?— Nici la asta nu ne pricepem, M[ria ta. B[tu-l-ar sfin\ii de

mo=neag!— Apoi, ce =ti\i dumneavoastr[, dac[ nici la at`t nu v[ taie capul?

zice vod[ sup[rat.Pe urm[ iar mai ]ntreab[:— Dar despre ce berbeci e vorba?Se g`ndesc, se g`ndesc, dar...— S[ ne ier\i, M[ria ta, nici p-asta n-o =tim.


— N-o =ti\i? zice vod[ ]ncrunt`ndu-se =i r[stindu-se la ei. P[i, s[=ti\i, c[ a=a vreau eu! P`n[-n trei zile a=tept r[spunsul la c`te=itrele]ntreb[rile, c[ altminteri ]ntorc cojocul pe dos. Unde v[ st[ capul vorsta =i picioarele!

Hei, acu-i acu! Boierii o sfeclir[, m[i taic[! Cerceteaz[ ei ]ncoa,cerceteaz[ ]ncolo, ]n sus, ]n jos, cheam[ babe =i t[lmaci, fel =i chip —degeaba! Nimeni nu le putea da r[spunsurile cerute de vod[.

Dac[ v[d =i v[d c[ li s-a apropiat veleatul, hot[r[sc s[ le dea toatepe una =i s[ roage pe unchia=. A=a str`ng dou[sprezece sute de lei =itrimit pe unul mai guraliv s[-l ispiteasc[ ce =i cum. Vod[ =tia tot, c[aflase prin oameni de =iretlicurile lor, dar t[cea s[ vaz[ p`n[ unde-orajunge.

Se duce boierul cu pricina =i ispite=te pe unchia=, doar o afla ceva.Da, se vede, unchia=ul i-a priceput g`ndul. Nu se da omul cu una cudou[.

Dac[ vede c[ n-o scoate la cale a=a, ]i spune c[ a=teapt[ boierii ladivan =i c[ mare bine o avea de la ei.

— A= veni, dar nu pot s[ las plugul, boierule.— Hei, mo=ule, =i dumneata acum! |ine banii ai=tea =i \i-i ]mp[ca

nevoia. Numai vino!Unchia=ul, c`nd vede banii, Doamne, Doamne! Bucuria lui.Vine la divan s[ le fac[ pe plac.Acu, divanul [la avea mai multe od[i. Boierii socoteau c[ vod[-i

dus departe, dar el, care le pricepuse g`ndul, vine ]ncet-]ncet =i sefuri=eaz[ ]ntr-o odaie de al[turi, s[ le auz[ vorba =i sfatul.

Din una ]n alta, cum =edea unchia=ul pe un je\ d-alea, mirat =i elde cinstea ce-l g[sise, numai ]ncep s[-l ispiteasc[:

— Ia spune-ne, mo=ule, ce-ai crezut c[ te ]ntreab[ M[ria sa vod[ c`ndte-a ]ntrebat de ce te-ai sculat t`rziu? +i ce ai vrut s[ zici c`nd ai r[s-puns c[ te-ai sculat de diminea\[, dar n-a vrut Dumnezeu cu dumneata?

— Hei, m[ miram ce-o s[ fie vorba! Apoi, M[ria sa m-a ]ntrebatde ce m-am ]nsurat b[tr`n =i eu am r[spuns c[ nu m-am ]nsurat b[tr`n,ci t`n[r, c[ a= fi avut acum =i nepo\ei de sap[, dar n-a vrut Dumnezeus[-mi tr[iasc[ copiii cei dint`i =i d-aia m[ am[r[sc a=a.

241Legende istorice

Se mir[ boierii.— Da’ cu bucatele ce ai vrut s[ zici? mai ]ntreab[ ei.— Ei, ce? Am zis c[ sunt trei galioane pe mare. Dac-or veni

]nc[rcate nu se fac bucate; d-or veni goale, iar nu se fac; iar d-or venipline numai p`n[ la jum[tate, se fac. Adic[, orice om pricepe. Dac[ oploua ]n lunile de var[ totdeauna, nu se fac bucate; dac[ n-o ploua =io fi secet[, iar nu se fac; iar d-o fi ploaie =i soare potrivit, a=a c`ttrebuie, s-or face bucatele.

— M[, m[, m[! Ce unchia= iste\, zic boierii care ]nsemnau peh`rtie, ca s[ =tie ce r[spuns s[ dea lui vod[.

— Da’, mo=ule, mai zic ei, [i doisprezece berbeci ce sunt? +i c`ndte duci s[-i tunzi?

— Cine s[ fie? zise mo=neagul r`z`nd. Nu sunte\i dumneavoas-tr[? Uite, s[ v[ num[r: unu, doi... tocmai doisprezece. +i ce s[ v[mai tund? Nu v-am tuns c`nd mi-a\i dat dou[sprezece sute de lei?

C`nd aud a=a, r[m`n tare ru=ina\i boierii, da’ odat[ intr[ =i vod[din odaia lui de al[turi. Vede\i dumneavoastr[, nu mai putea r[bda.Ei r[m`n ]ncremeni\i.

— Frumos, frumos, boieri dumneavoastr[! S[ v[ dea ]nv[\[tur[un mo=neag. De la mo= v-am cerut eu s[ afla\i r[spunsul?

— Iart[-ne, M[ria ta, zic ei. Ne vom ]nv[\a minte de-acu. N-am fichemat mo=ul, dar ne era de capetele noastre, de jup`nese =i de copii.

Vod[, suflet bun, ]i mustr[ =i-i iert[. Pe urm[ ]ncarc[ pe unchia=de bani =i de scumpeturi, c[ se mira =i mo=ul de ce l-a g[sit, =i-i spunes[ mai vie c`nd =i c`nd pe la M[ria sa, s[ se sf[tuiasc[, c[ tare mult ]ipl[ceau, m[i taic[, lui +tefan-Vod[, mo=negii iste\i.

B{T{LIA DE LA VARNI|A

Povestesc b[tr`nii, care mai =tiu multe din vremea veche, c[ +tefan-Vod[ a avut o lupt[ grozav[ cu t[tarii pe c`mpul Varni\ei, care vine]n hotarul Benderului... =i at`ta s-a luptat cu d`n=ii ]nc`t a r[mas+tefan-Vod[ numai cu un singur osta=.


Dac[ a v[zut vod[, c[ nu este chip s[ se bat[, a fugit ]nspre munte...C`t a fi umblat +tefan cel Mare p`n[ a nimerit sih[stria lui Daniil,

nu =tiu, =tiu at`ta, c[ dac[ a dat de sihastru a ]ntrebat:— Cine e acolo?— Eu, +tefan al Moldovei.Sihastrul i-a dat drumul ]n[untru.— Dar ce v`nt te-a ab[tut, M[ria ta, ca s[ umbli prin meleagurile

acestea?— C[pc[unii de t[tari m-au f[cut s[ pribejesc tocmai pe aici.+i i-a povestit ce a p[\it cu t[tarii, cum a fugit din calea lor...— Nu te sc`rbi, M[ria ta... Uite ce ai s[ faci: iaca-\i dau fuiorul

ista, aprinde-l =i du-te de ]nconjur[ p[g`n[tatea de jur ]mprejur detrei ori =i apoi ]i vedea, ce a fi cu d`n=ii.

— D’apoi a ajunge fuiorul ista, ca s[ ]nconjur eu at`ta loc?— M[ rog, ascult[ ce-\i spun eu, nu te teme, c[ =tiu ce te ]nv[\+tefan-Vod[ a luat fuiorul =i a f[cut, dupa cum l-a pov[\uit si-

hastrul.C`nd a ]nceput s[ ]nconjure +tefan-Vod[ pe t[tari cu fuiorul aprins,

a c[zut din v[zduh un fum peste p[g`ni, ]nc`t nu se vedeau unul pealtul =i nici nu se cuno=teau ]nde ei.

A=a c[ unde mi s-a ]ncins o b[taie stra=nic[ ]ntre d`n=ii, c[ se t[iau=i se omorau ca chiorii. +i s-au b[tut p`n[ ce la urma urmei au r[masnumai doi fra\i.

Sim\ind ei c[ sunt numai doi, atunci au strigat unul c[tre cel[lalt:— Cine e=ti tu acela?— Eu ]s cutare, =i i-a spus numele, dar tu cine e=ti?— Eu sunt, m[i frate! =i au contenit din b[taie.— M[i, c[ mare urgie a c[zut asupra noastr[! N-am v[zut nici

osta=i moldoveni, nici c[pitani de-ai lor, =i nici pe vod[, ori m[carvorb[ sau r[cnet de moldovan n-am auzit...

+i at`ta v[rsare de s`nge a fost acolo, c[ de atunci a r[mas c`mpulVarni\ei ro=u cum e c[r[mida.

243Legende istorice

MAI MARE DEC~T VOD{

S-a fost r[zboit Stefan-Vod[ de-a valma cu o=tenii, mai multe zile,numai s[ scape \ara de urgia p[g`nului. +i nu i-a fost munca ]n za-dar, c[ci du=manul, r[zbit de oastea moldoveneasc[, =i-a luat t[lp[=i\a,=i pe-aici \i-e drumul. Vorba ceea: fuga-i ru=inoas[, dar e s[n[toas[.

Dup[ at`ta trud[ ar fi vrut =i vod[ s[ aib[ o noapte de tihn[, subun acoper[m`nt cre=tinesc, =i de aceea a chemat pe-un boier de cre-din\[ =i l-a trimis ]ntr-un sat din apropiere, s[-i caute gazd[.

— Dar vezi, s[ fiu eu mai mare ]n casa aceea, a ad[ugat la urm[+tefan-vod[, sur`z`nd pe sub musta\a-i groas[.

— A=a voi face, M[ria ta, zise boierul, plec`ndu-se cu umilin\[.Nu t`rzie vreme, boierul porni ]n goana calului, a=a c[ ]ndat[ se

pierdu ]n zare. Dar, cu c`t se dep[rta de tab[r[, cu at`t conteneaudin mers, p`n[ ce calu-i abia mai p[=ea pe c[r[ru=a ]ngust[ =i cotit[.

Trebuia s[ ]ndeplineasc[ porunca lui vod[, =i ]nc[ f[r[ gre=, c[cicu M[ria sa nu era de =uguit. Ferit-a sf`ntul s[-l fi m`niat, c[ apoi foc=i par[!

+i de aceea a contenit, l[s`ndu-se ]n voia g`ndurilor: „Gazd[ maibun[ ca la boierul de sat, nici c[ se mai poate... Dar, d[, =tiu eu! Dac[el o fi umbl`nd cu g`nduri ascunse asupra domniei?... +i numai astatrebuie s[ fie, c[ci ce-a putut s[ ]n\eleag[ M[ria sa, c`nd a zis: S[ fiueu mai mare!...“

O ]ntorcea ]n felurite chipuri, doar l-a t[ia capul ce s[ fac[, s[ fiebine.

Calul, l[sat ]n voie, apuca din c`nd ]n c`nd c`te-o gur[ de iarb[,c[ se g[sea, slava Domnului, cu ]mbel=ugare pe marginea drumului.

A mers a=a o bucat[ bun[, c`nd deodat[ fa\a boierului se ]nse-nin[, dovad[ c[-i venise ]n g`nd ce avea de f[cut. Struni calul d`n-du-i pinteni =i apuc[ ]n goan[, s[ ajung[ mai degrab[ ]n sat, c[ci acumnu era departe.

C`t ai sc[p[ra a =i fost la marginea satului.Soarele era pe la toac[.La cea dint`i cas[, boierul strig[ la poart[. A ie=it femeia.


— Acas[ \i-e gospodarul, nevast[?— Acas[! r[spunse femeia, ]ng`n`nd vorba.— Spune-i s[ vie oleac[ afar[, c[ are s[ vorbeasc[ cu mine!}n vremea asta omul, auzind c[-l cheam[, n-a mai a=teptat poft[

=i a ie=it.— Plec[ciune, boierule! Cum e porunca?— Porunca e asta: s[ te preg[te=ti, c[ci +tefan-Vod[, m`ndrul nos-

tru domn, vrea s[ g[zduiasc[ ]n ast[ noapte la tine.— Se poate una ca asta? au zis deodat[ b[rbatul =i femeia,

deoarece nu le venea a crede.— N-am venit s[ m[ joc de-a p[c[litul.— Dar m-oi ]ntoarce =i-oi zice: se prea poate, b[rbate; ce, nu vezi

c[ M[ria sa vod[ +tefan mai mult spre norod se abate? Hai s[ nepreg[tim, ce stai, parc[ e=ti de piatr[!

— Apoi, spune M[riei sale s[ vie s[n[tos!Boierul, dup[ aceea, ]ntoarce calul =i porni ]napoi spre tab[r[.Ce mai preg[tire la casa omului! +i n-avea dreptate? Doar st[p`nul

\[rii trebuia s[ vie la el. }n scurt, toate erau or`nduite: ogradam[turat[, iar de la u=[ p`n[ la poart[ a=ternute l[icere noi-nou\e,scoase atunci pentru ]nt`ia oar[ din clitul de pe lad[. D-apoi ]n cas[!Adev[rat: sf`nt[-i femeia =i binecuv`ntat[-i m`na ei! }ntr-o minut[de ceas schimbase totul, de nici s[ mai cuno=ti: scuturat de s[ nug[se=ti un fir de colb, iar pe pere\i stau b[tute scoar\e cu fel de fel dealesuri, chimpo=[te de d`nsa ]nc[ de c`nd era fat[ mare. De jur]mprejurul casei, p[retarii ]n felurite fe\e se ]ntreceau cu l[icerele =iperni=oarele de pe lai\[.

Dup[ ce-au m`ntuit cu dereticatul, gospodarii s-au apucat s[]njghebe =i de-ale gurii.

Vestea c[ vine vod[ se r[sp`ndi ca fulgerul ]n sat. Lumea a ]nceputa curge care ]ncotro. Vedeai mo=negi =i babe, g`rbovi\i de povara anilorce-i purtau ]n spate, cu nepo\ei de m`n[, gr[bind pasul ca =i cei maitineri, ca s[ fie =i ei de fa\[ la venirea M[riei sale.

Cei ce veneau de la munc[ uitau de cas[ =i se opreau =i ei. Mai

245Legende istorice

mare dragul s[ prive=ti: mul\ime mult[ de oameni, iar pe deasupracapetelor str[luceau coasele ]n b[taia soarelui.

Puteai s[ juri c[ e o oaste ce a=teapt[ s[-i vie c[pitanul.Soarele sta mai s[ scapete dup[ dealuri, c`nd iat[ c[ se arat[ ]n

zare mare alai. Fiecare ar fi vrut s[ vad[ mai bine ce-i; copiii se ]n[l\au]n v`rful degetelor, b[tr`nii puneau m`na dreapt[ strea=in[ la ochi.

— E vod[!— E +tefan-Vod[!— Viteazul nostru domnitor.— Vod[!— Vod[!Zbucni mul\imea. Pornesc cu to\ii ]nainte.}ncet, ]ncet, alaiul s-a apropiat.Odat[, ca un singur glas, r[sun[:— Ura, ura! Tr[iasc[ +tefan, viteazul nostru domnitor! Ura! Ura!}n dep[rtare, v[ile =i p[durile r[spund: ura! ura!, de parc[ =i firea

se bucura de venirea domnului.Soarele asfin\ise. S[tenii s-au ]mpr[=tiat pe la casele lor; doar c`\iva

copii mai st[teau c[\[ra\i pe gard, ]n[l\`ndu-se s[ vad[ pe vod[.Oamenii din cas[ nu =tiau cum ar umbla mai repede, s[ preg[teasc[

cele trebuincioase pentru oaspe\i.Vod[, ]n cas[, sta de vorb[ cu boierii, tot despre treburi de-ale \[rii.C`nd vorba era mai ]n toiul ei, deodat[ se aude un \ip[t de copil

mic...Tiii! Uitasem s[ v[ spun c[ gazda avea un b[ie\el. S[ fi fost de

vreun an, dar ar[ta de doi, a=a era de r[s[rit, de gr[su\ =i rum[n.M[-sa ]l aciuase mai de cu vreme ]n albiu\[, colo, pe cuptor.Plodanul, auzind vorb[, se trezise =i o \inea a lui ]nainte, \ipa c`t

]i lua gura.Femeia, vr`nd s[-l lini=teasc[ mai degrab[, i-a pus m`na la gur[.— Ce faci, nevast[? zice +tefan-Vod[, las[-l ]n pace!— M[ iart[, M[ria ta, dar din pricina lui nu te-ai putea odihni

]n cas[.


— Trebuie s[-l suf[r, c[ci copilul e mai mare ]n cas[! a ad[ugatvod[, privind o clip[ pe boierul ce-l trimisese s[-i caute gazd[. Apoi,uit`ndu-se cu drag la b[ie\el, ad[ug[: Viteaz o=tean al \[rii!

STEJARUL LUI +TEFAN CEL MARE

Cu vreo cinci sute de ani ]n urm[, cic[ domnitorul Moldovei +tefancel Mare a avut aici, ]n apropierea satului Cob`lnea, o grea lupt[ cu t[-tarii, pe care i-a biruit, alung`ndu-i din \ar[. +i cum era datina pe acelevremuri, dup[ fiecare b[t[lie, ]ncununat[ de succes, se ridica o biseric[sau o m[n[stire. +tefan-Vod[ a ]n[l\at o bisericu\[ de lemn la margineasatului l`ng[ un stejar t`n[r, sub care s-a odihnit ]n timpul luptelor.

Stejarul tot cre=tea, ]ntinz`ndu-=i ramurile viguroase ]n toatep[r\ile. Neumbrit de al\i arbori, tulpina cre=tea mai mult ]n grosime,iar coroana, ]n l[\ime.

}n vremurile de grea cump[n[, c`nd n[v[leau turcii sau t[tarii, ]nscorbura stejarului spun c[ ar fi fost ascunse obiecte de mare pre\.Cu timpul scorbura s-a ]nchis cu lemnul copacului ]n cre=tere =i o]ntreag[ comoar[ a r[mas ]n tulpina lui.

SABIA LUI +TEFAN-VOD{

Se poveste=te c[ +tefan-Vod[, c`nd era aproape s[ moar[, a luatocheana =i s-a uitat ]n jos peste draga lui Moldov[, s-o vad[ bine detot =i s[ moar[ m[car cu ea ]n g`nd.

+i cum se uita +tefan-Vod[ a=a, a z[rit venind asupra lui, din =eptep[r\i, =epte neamuri pline de du=m[nie. Atunci b[tr`nul domn lu[sabia lui =-o ]mpl`nt[ ]ntr-un perete, gr[ind c[tre cei ce st[teau ]npreajma lui:

— Dragii mei, de-a veni vr[jma=ul =i va cere s[ v[ supune\i lui,spune\i c[ ]ngenunchea\i, numai =i el =[-=i arate puterea dac[-i vred-nic s[ fie st[p`n. +i el va ]ntreba, cum? Iar voi s[-i r[spunde\i: „S[sco\i sabia asta ]mpl`ntat[ de +tefan al nostru pe patul mor\ii“.

247Legende istorice

+i +tefan a murit.Du=manii au sosit pe r`nd =i au dat cu ochii de sabie =i au aflat de

istoria ei, =i-au ]ncercat puterile, dar ca s-o scoat[, pace!...+i de asta n-a fost Moldova ]n veacuri cotropit[.

SOBIESCHI +I PL{IE+II

Odat[, un rege polon cu numele Sobieschi se ]ntorcea ]n frunteaunei o=tiri, prin Moldova, spre \ara lui. Sobieschi era trist, c[ci fuseseb[tut de turci. Drumul lui era pe l`ng[ Cetatea Neam\ului. C`nd oz[ri, Sobieschi zise:

— Aceasta trebuie s[ fie vreun cuib al t`lharilor de moldoveni! S[mergem s[-l lu[m, ca s[ nu ne ]ntoarcem acas[ f[r[ nici o isprav[.

Un ofi\er de al[turi ]i r[spunse:— Eu a= zice, M[ria ta, s[ l[s[m cetatea ]n pace =i s[ ne urm[m

drumul ]nainte, c[ci n-avem tunuri de cetate!— Te ]ngrije=ti c[ n-avem tunuri? ]i r[spunse mirat Sobieschi. O

vom lua cu m`inile.+i dete porunc[ s[ aduc[ oastea ]nspre cetate.}n cetate nu erau dec`t optsprezece p[zitori, tot unul =i unul, oa-

meni voinici de munte, adic[ pl[ie=i. Ace=tia, v[z`nd c[ o o=tire vines[ intre ]n cetate, ]nchid por\ile =i se g[tesc de ap[rare. }ncepe lupta.Tunurile polonezilor trag necontenit, dar nici pl[ie=ii nu se las[ maipe jos. Ei r[spund cu gloan\e. Fiecare ]mpu=c[tur[ a lor doboar[ c`teun du=man, =i mai ales din ofi\eri, ]n care ocheau mai mult.

Cinci zile \inu lupta. Mul\ime de poloni picar[ mor\i. Sobieschicredea c[ se bate c-o armat[ numeroas[. Dintre pl[ie=i picar[ numaizece in=i. Ei ]ns[ ispr[viser[ merindele =i gloan\ele. Bie\ii oameni fur[sili\i s[ ]nchine cetatea, cu tocmeala, ]ns[, ca Sobieschi s[-i lase liberi,s[ mearg[ oriunde or voi.

C`nd por\ile cet[\ii fur[ deschise, Sobieschi veni s[ vaz[ armatacea numeroas[ cu care s-a luptat at`tea zile. }n loc de o=tire mult[ el


v[zu numai opt pl[ie=i, dintre care patru duceau pe umerii lor pe al\ipatru, care erau r[ni\i.

— Unde sunt ceilal\i? ]ntreb[ Sobieschi mirat.— Optsprezece eram cu to\i, luminate rege! r[spunse un pl[ie=.

Zece au murit ]n lupt[, iar ceilal\i opt suntem aici.— Cum, voi a\i ]ndr[znit s[ v[ ]mpotrivi\i mie =i s[-mi omor`\i

at`\ia viteji? strig[ Sobieschi turbat de m`nie. Nici nu merita\i s[ muri\ide sabie, ci de =treang! Sp`nzura\i-i!

Pe loc, polonii ]nconjurar[ pe pl[ie=i, care, pun`nd jos r[ni\ii, ]=if[cur[ semnul crucii =i privir[ cu nep[sare la preg[tirile ce se f[ceaupentru moartea lor.

Un ofi\er polon se apropie cu respect de Sobieschi care =edeam`nios =i ]i spuse c[ oamenii nu =i-au f[cut dec`t datoria, =i-au ap[ratviteje=te p[m`ntul lor =i c[, ]n loc de =treang, ei sunt vrednici de laud[.

Regele fu cuprins de mil[. El ]i iert[, zic`ndu-le:— Voinicilor, sunte\i liberi! Merge\i =i spune\i copiilor =i fra\ilor

vo=tri c[ a\i avut cinstea s[ v[ ]mpotrivi\i cinci zile regelui Poloniei!

IOAN CORVIN +I CORBUL

}n jum[tatea a doua a secolului al XIV-lea tr[iau ]n jude\ul Hune-doara trei fra\i: Radu, Mogo= =i Voicu, care erau cneji rom`ni. Dintreace=tia, Voicu a plecat la curtea regelui unguresc din Buda, unde aintrat ]n garda regeasc[. La plecare l[sase pe so\ia sa cu un copil mic]n fa=e =i ]i dete un inel, care s[-l arate c`nd va veni cu Ioan, c[ci a=a]l chema, la Buda.

Dup[ ce se f[cuse b[iatul mai mare, plecar[ la Buda, ca s[-l cautepe Voicu. Cu mama =i cu Ioan era =i fratele ei. Merg`nd pe drum =ifiind cald, hot[r`r[ s[ se odihneasc[ sub umbra unui copac. Mama =iunchiul adormir[, iar b[iatul r[mase juc`ndu-se cu inelul. Un corbcare era pe copac se repezi la Ioan =i-i smulse inelul sclipicios dinm`n[. B[iatul ]ncepu s[ \ipe, unchiul s[u se de=tept[, lu[ iute arcul=i o s[geat[ =i trase ]n corb. Corbul c[zu str[puns la p[m`nt, cu el]mpreun[ =i inelul.

249Legende istorice

C[l[torii ]=i continuar[ drumul =i ajunser[ la Buda, unde aflar[de tat[l lor.

Regelui ]i pl[cu de Ioan =i-l dete la =coal[, ca s[ ]nve\e carte. C`nda fost mai mare, se f[cu =i el soldat =i ajunse =i general. }n r[zboaielecu turcii, Ioan s-a ar[tat foarte viteaz, a=a c[ regele i-a dat, dreptr[splat[, mai multe mo=ii =i castelul Hunedoara. La ]nceput ]i ziceau=i lui, ca =i tat[lui s[u, Ioan Rom`nul; dup[ castelul Hunedoara ]iziceau Ioan Hunedoreanu; fiindc[ ]i b[tuse ]ntr-un r`nd pe turci l`ng[Sibiu, ]i mai ziceau Iancu Sibiancu. Regele i-a mai dat =i dreptul castema sau semnul familiei lui s[ fie un corb cu un inel ]n cioc, deaceea ]i mai ziceau =i Ioan Corvinul, adic[ Corbeanul. Morm`ntul luiIoan Corvinul e ]n Alba-Iulia.

* * *}n ajunul unei lupte cu turcii, Corvin fu ]ntrebat de unul din ofi\erii

s[i, dac[ armata turceasc[ e mai mare dec`t cea cre=tin[. Corvinr[spunse:

— A=a poate s[ m[ ]ntrebe numai unul care se teme de umbra sa.La mine a mai fost un ofi\er. Acela ]ns[ n-a ]ntrebat c`t de mul\i suntturcii, ci unde sunt turcii.

+i c`nd unii ]l sf[tuiau pe Corvin s[ nu se ia la lupt[ cu turcii,fiind ace=tia prea mul\i, Corvin le zise:

— Dac[ vrem s[ ]nvingem pe mul\i, trebuie s[ ne batem cu mul\i.}n urm[, fiind ]ntrebat c`\i lupt[tori are el ]n armat[, Corvin

r[spunse:— At`\ia c`\i ne trebuie s[ ]nvingem pe du=man.

MATEI LA S{PATUL VIEI

Pe timpul lui Matei, \[ranii erau foarte asupri\i, c[ci trebuiau s[fac[ clac[ la boieri, adic[ s[ le lucreze pe nimic mai multe zile pes[pt[m`n[, iar femeile lor trebuiau s[ lucreze tot pe nimic la curteaboiereasc[. |[ranii nu-=i puteau vedea de pu\inul p[m`nt ce-l aveau


ei, a=a c[ r[m`neau tot s[raci. |[ranii mai erau =i b[tu\i =i altminterichinui\i, iar dac[ unul voia s[ se mute ]n alt sat, unde era un boiermai cu frica lui Dumnezeu, era oprit. Matei Corvinul nu uitase c[ =istr[mo=ii lui au fost \[rani rom`ni, de aceea sim\ea mare durere pen-tru necazurile celor s[raci. El a dat porunc[ s[ fie l[sat fiecare \[rans[ plece din satul unde erau boieri f[r[ inim[.

— Odat[ regele st[tea la mas[, cu mai mul\i boieri. }ntre altele,veni vorba =i despre munca grea a \[ranilor. Unul dintre boieri zise:

— M[ mir c[ se tot vorbe=te despre munca grea la \[rani! Ce munc[fac ei de e a=a de grea? C[ sap[, sau secer[, sau cosesc?

Atunci zise Matei:— S[ pofti\i cu mine la vie, c[ e tocmai s[patul viei!Boierii au trebuit s[ asculte. S-au dus la vie =i fiecare a luat o sap[

de la lucr[tori =i a ]nceput s[ sape. Era cald ]n dup[-amiaza aceea, darfiindc[ =i regele s[pa cu ei, n-au avut ]ncotro =i au trebuit s[ sape p`n[c[tre sear[. La to\i le curgeau sudorile =i ]i dureau m`inile =i mijlocul.

Seara s-au adunat iar[ la mas[ cu regele =i atunci i-a ]ntrebat Matei:— Ei, ce zice\i, e u=oar[ munca \[ranului?— Ba e tare grea, maiestate, r[spunser[ to\i boierii.— Atunci fi\i cu mai mult[ mil[ fa\[ de ei!Dar boierii totu=i ]l urau pe Matei, pentru c[ avea mil[ de \[rani

=i pentru c[ era rom`n de vi\[. Pe ascuns ]l batjocoreau, zic`ndu-icr[i=or valah. Dup[ moartea lui, poporul zicea: „A murit Matei, a pierit=i dreptatea!“

PAVEL CHINEZU

Pe timpul c`nd rom`nii din Transilvania, Banat =i Cri=ana ]=i aveauvoievozii lor, ]n fruntea satelor =i a \inuturilor mai mici st[teau ju-decii sau cnejii rom`ni. }n timp de pace, ace=tia erau judec[tori, iar ]ntimp de r[zboi, c[pitani. Ei erau boieri rom`ni, dar nu de cei careasupreau pe \[rani.

Cu timpul, regii Ungariei au ]nceput s[-i asupreasc[ pe cnejiirom`ni, silindu-i s[-=i p[r[seasc[ legea str[mo=easc[, iar cei care nu

251Legende istorice

se supuneau ]=i pierdeau drepturile de cneji =i ajungeau \[rani sim-pli. Mul\i se ridicau, prin vitejie, ]n r[zboaie, iar[ la rangul de mai]nainte. Unul dintre ace=tia a fost =i Pavel Chinezu*.

Pavel Chinezu a tr[it pe timpul lui Matei Corvinul. Era din neamde cneaz rom`n. Familia lui Pavel ]=i pierduse drepturile de cneaz,a=a c[ el ajunsese fecior de morar la moara din Ciucea, l`ng[ Cri=.

Pavel era at`t de tare, ]nc`t ridica butoiul cu ap[ =i bea din el cadintr-un pahar. Piatra de moar[ o \inea ]n mìni ca =i cum ar fi nu-mai un c`rp[tor de lemn.

Odat[ au trecut pe l`ng[ moara din Ciucea ni=te boieri mari. Fiin-du-le sete, au cerut ap[. Pavel a umplut o ulcic[ cu ap[ =i, pun`nd-ope o piatr[ de moar[, le-a dus-o boierilor. Ace=tia s-au mirat mult det[ria lui =i unul din ei i-a zis:

— Pagub[, s[ stea un voinic ca tine la moar[! Intr[ ]n armat[ =ilupt[ contra turcilor!

Pavel a pornit bucuros =i a intrat ]n armat[. }n luptele cu turcii s-adovedit at`t de viteaz, ]nc`t ]n cur`nd a ajuns c[petenie de oaste =imai t`rziu chiar ban de Timi=oara, adic[ voievod al Banatului.

* * *Odat[ a fost o lupt[ mare ]ntre turci =i cre=tini pe C`mpul Pìnii,

]n jude\ul Hunedoara. Armata transilv[nean[ era p-aci s[ fie b[tut[,c`nd sosi Pavel Chinezu ]n ajutor, cu armata lui de rom`ni b[n[\eni.}n am`ndou[ mìnile cu c`te o sabie, el secera pe turci cum se secer[grùl.

}ngrozi\i, turcii r[ma=i ]n via\[ fugir[ ]n mun\i, unde partea ceamai mare din ei fur[ omor`\i de rom`ni.

Iar dup[ lupt[, s-a ]ncins ]ntre solda\ii cre=tini un osp[\ mare, lacare Pavel a jucat b[tuta, \in`nd c`te un turc ]n din\i, subsuoar[ =i]ntr-o m`n[.

* Pavel Chinezu este, de fapt, Pavel Cneazul, cunoscut lupt[tor antiotoman,rom`n transilv[nean de la jum[tatea veacului al XV-lea.


UN OSTA+ DE-AL LUI |EPE+

}n timpul luptelor de h[r\uial[ pe care le purta |epe= cu turcii,condu=i de ]nsu=i sultanul Mahomed, un soldat rom`n c[zu prizoni-er. Sultanul, poruncind s[-l aduc[ ]naintea sa, ]l ]ntreb[ r[stit:

— Spune, ghiaure, pe unde se ascunde domnul vostru?— Pretutindeni =i nic[ieri, iar dac[ vrei s[-l g[se=ti, du-te de-l

caut[!Uimit de r[spunsul =i ]ndr[zneala soldatului, ]l ]ntreb[ iar[=i:— C`\i solda\i are el, de to\i?— Mai pu\in cu unul... +i dac[ vrei s[ =tii c`\i i-au mai r[mas, du-

te de-i num[r[!Tulburat de m`nie, sultanul strig[ b[t`nd din picior:— Dac[ nu vrei s[ spui, ghiaure, voi porunci s[ te sp`nzure.— Aceasta e pedeapsa care o merit[ orice soldat care se las[ a fi

prins.V[z`nd c[ n-o scoate la cale cu asprime, sultanul zise cu glas

dulce:— Ascult[, ghiaure, ]\i d[ruiesc via\a, ]\i dau avere =i te fac pa=[

]n \[rile mele, numai spune-mi ce te-am ]ntrebat!— Nici sp`nzur[toarea, nici comorile =i nici ]nsu=i tronul t[u nu

m[ vor face s[-mi v`nd \ara =i pe domnul meu.— To\i solda\ii lui |epe= sunt iste\i ca tine?— Din to\i, eu sunt cel mai prost, c[ci altfel eram =i eu ca ceilal\i:

mort ori liber.V[z`nd Mohamed at`ta curaj =i credin\[, r[mase g`nditor; ]ntor-

c`ndu-se c[tre pa=alele din jurul s[u, zise cu ]ntristare:— Dac[ |epe= ar avea o sut[ de mii de solda\i ca acesta, de mult

ne-ar fi gonit din Europa!Mohamed porunci apoi s[ scoat[ pe soldat din fiare, ]i d[rui o

pung[ cu bani de aur =i-l l[s[ liber.Soldatul trecu m`ndru printre =irurile musulmanilor =i se duse

la ai s[i.

253Legende istorice

* * *Hei, m[re! Era r[u din partea turcilor, pe vremea lui Vlad |epe=!

Veneau turcii =i luau oamenii ]n z[logire, ori s[-i fac[ solda\i de-ailor; ba luau =i viti=oare d-ale noastre: tot din zece oi, una.

+i ce era mai bun =i mai din bel=ug, pe vremea aceea, dec`t oaia?Ea s[raca:

„Vine vara, te-ndulce=te;Vine iarna, te-nc[lze=te...“

Era a=a de mult laptele, c[ pe atunci mo=ii no=tri f[ceau m[m[ligacu lapte, ]n loc de ap[, c[ era mai ieftin laptele!

+i d-aia avea Vlad-Vod[ necaz pe turci.}i c[uta, pe rud[, pe s[m`n\[, =i cum ]i prindea, ]i tr[gea ]n \eap[.Vlad-Vod[ pedepsea =i pe boierii care ]=i d[deau de multe ori

coatele cu turcii, ori nu se purtau cinstit cu oamenii d-alde noi.Odat[, ca s[-i prind[ mai lesne, a f[cut un osp[\ mare =i a chemat

la el pe boierii pe care avea pic[.Cum au venit [ia, el i-a tras ]n \eap[!...

C~ND A FUGIT |EPE+ PESTE MUN|I

... +i dac[ s-a v[zut cople=it de num[rul cel mare al turcilor, ]ncare zadarnic secerase o noapte ]ntreag[, cu g`nd c[ i-o r[pune, adat viteazul porunci s[ se ascund[ ]n codri ce brum[ de oaste ]i mair[m[sese. Apoi, ]n fruntea ei =i pe poteci ascunse, a mers M[ria sa ]nmun\i la cetatea ce-=i cl[dise pentru vremuri grele =i care-i purta nu-mele: Cetatea lui |epe=. Acolo s-a ]nchis ]ntre ziduri =i, st`nd zile ]n-tregi, se ruga ]ntruna lui Dumnezeu s[ aduc[ vremuri mai bune pen-tru neamul nostru =i pl`ngea cu mult[ jale, g`ndindu-se la vitejii c[zu\i]n lupt[ cu p[g`nii.

Turcii ]ns[ s-au luat dup[ el =i, cercet`nd, i-au aflat culcu=ul sus ]nmun\i, pe valea Arge=ului. +i atunci s-au pornit cu to\ii, c`t[ frunz[ =iiarb[; iar c`nd s-au apropiat de culcu=ul lui vod[, au t[b[r`t mai ]nvale. Apoi c[petenia lor =i-a ales c`\iva turci pe spr`ncean[ =i i-a pornit


pe dealuri, mai ]n apropierea st`ncii pe care era a=ezat[ cetatea, s[cerceteze cam c`\i voinici ar avea vod[ =i ]n care loc anume ar puteaa=eza tunurile, ca de acolo s[ poat[ bate p[g`nii cetatea mai cu fo-los. C[utau, vede\i dumneavoastr[, locul cu norocul, de unde s[sileasc[ pe |epe= a ie=i din ascunz[toare, ca s[ poat[ fi r[pus.

Dar nu le-a ajutat Cel-de-Sus.C[ s-au dus ei, turcii, nu-i vorb[, =i, cercet`nd, au g[sit tare bun

dealul Pietr[ria, mai ]n partea cealalt[ de unde e st`nca pe care se vedecetatea; bun pentru tunuri, fiind mai ]nalt dec`t st`nca de care ne fuvorba, =i bun pentru c[ dealul Pietr[ria putea folosi =i ca drum de c[ru\e.

Dar ]ntre turcii trimi=i ca iscoade era =i un nepot al celui urm[rit,nepot pe care Vlad-Vod[ ]l =tia de mic ]ntre turci.

+i „s`ngele ap[ nu se face“, dar iubirea de neamul =i de \ara luiera mai tare dec`t iubirea ce-o fi avut-o de p[g`nii care-l crescuser[.Deci, =tiind c[ peste dou[ zile turcii au s[ bat[ cu puteri mari cetatea]n care erau n[dejdile neamului s[u, ce =i-a zis nepotul?

— O, Doamne! Cum s[-l scap de urgia turceasc[? Oare n-ar fi bines[-i dau de veste chiar de-aici, de pe Pietr[rie?

+i tot socotindu-se el, a luat o s[geat[ =i a scris pe ea, cu ce s-o fipriceput, numai c`teva vorbe: „Afl[, unchiule, c[ turcii sunt peaproape. Peste dou[ zile or s[ bat[ cetatea cu tunurile =i or pune ]nprimejdie =i via\a M[riei tale. Fugi!“

A pus apoi s[geata ]n arc =i, furi=`ndu-se de tovar[=i, colea pe ]nse-rate, a azv`rlit-o cu putere ]n cetate. A avut grij[ ]ns[ s[ p`ndeasc[vremea c`nd vod[ =edea la mas[ =i se vedea fa\a la lumina unui sfe=nic=i a mai avut grij[ ca, ochind ]n lumina sfe=nicului, s[ ]ndrepte s[geatachiar prin fereastr[, ]n[untru.

+i n-a gre=it \inta, c[ci s[geata a c[zut chiar l`ng[ picioarele lui|epe=. C`nd a intrat pe fereastr[, s-a stins lum`narea =i s-a speriatM[ria sa.

— Doamne, ce s[ mai fie =i asta?Dar dezmeticindu-se, a aprins iar lumina, a dibuit pe jos unde

auzise zgomotul =i, g[sind s[geata, a citit r[va=ul nepotului.

255Legende istorice

— Trebuie s[ plec[m, b[ie\i! a gr[it vod[, s[rind ]n sus ca ars. +ifiindc[ nu cuno=teau bine c[r[rile =i ]mprejurimile, mult s-a bucuratM[ria sa c`nd a v[zut c[ se g[sesc ]n cetate =i c`\iva rom`ni din satulvecin, ast[zi satul Aref. Cu ei s-a sf[tuit |epe=: cum s[ plece, pe undes[ plece =i cum s[ fac[ s[ nu-i afle turcii urma.

— Eu, zice un rom`n mai t`n[r =i mai ]ndr[zne\, dup[ ce se]n\eleser[ pe unde s[ apuce,te sf[tuiesc, M[ria ta, s[ potcove=ti to\icaii cu potcoavele ]ntoarse =i apoi s[ fugi\i, c[ numai a=a \i-or pierdep[g`nii urma!

— Bine ai gr[it, voinice! A=a o s[ fac, a gl[suit vod[ =i, dup[ ceau f[cut cum au fost pov[\ui\i, au dat pinteni cailor =i au plecat pemuscele ]n sus, peste mun\i, ]n Ardeal, cu g`ndul c[ doar-doar, aco-lo fiind tot cre=tini, or g[si oaste =i mai mult[ ca s[ izgoneasc[ peturci de aici.

Drept mul\umire c[tre rom`nii cu care s-a sf[tuit ]n acele zile grele,a avut vod[ grij[ ca, ]nainte de a pleca, s[ lase o carte de danie, cartescris[ pe piele de iepure. Prin ea d[ruia acelor viteji to\i mun\ii din]mprejurimi.

Mare parte din ace=ti mun\i sunt st[p`ni\i =i azi de locuitorii Are-fului.

* * *Acu, s[ nu uit[m vorba. Dup[ dou[ zile de la trimiterea s[ge\ii

scrise, au venit turcii de au a=ezat la Pietr[rie tunurile =i au ]nceputs[ bat[ cu putere ]n cetate. Dar abia dup[ mult[ vreme =i dup[ mult[cazn[ au d[r`mat-o, l[s`nd-o cum e azi. +i mare le era bucuria c[ orpune m`na pe vod[ =i pe oastea lui.

C`nd caut[ ]ns[, ce s[ prind[? }n[untru nici pui de domn, nicipicior de om!

— C[uta\i, m[, prin apropiere, c[ trebuie s[ fi fugit!Scotocesc ]n toate p[r\ile, cu de-am[nuntul, c[ i-ar fi g[sit =i ]n

gaura de =arpe s[ se fi ascuns. Care nu le fu ]ns[ mirarea c`nd,cercet`nd urmele cailor, le-au v[zut c[ merg toate ]n cetate, nu afar[?Potcoavele ]ntoarse fuseser[ ele bune la ceva!


— Mare minune! Strigar[ turcii =i spuser[ mai-marelui t[r[=enia.— C[uta\i, b[ie\i, tot prin cetate, c[... cine =tie unde-or fi ascun=i

ghiaurii?!+i atunci iar r[scolesc [ia tot, tot, prin pietre =i pe sub pietre;

socotesc ]n sus =i ]n jos, r[cnesc =i strig[ numele aceluia de care tres[-reau =i ]n somn. Dar zadarnic: „Vod[ nu r[spunde, c[ n-are de unde.“

Dac[ nu-l g[sesc, vin de spun c[peteniei.— Bre, bre, bre! zice acela. Hai, bre, s[ ne c[r[b[nim de pe aici,

c[, dup[ c`te-mi dau cu p[rerea, ghiaurii [=tia trebuie s[ fi intrat ]np[m`nt!

VLAD |EPE+ +I SOLII TURCE+TI

Se spune c[ pe timpul domniei ]n |ara Rom`neasc[ a lui Vlad-Vod[ |epe=, sultanul Mahomed al II-lea a trimis ni=te soli.

Ace=tia, dup[ ce au intrat ]n sala de primire a domnului rom`n =ise ]nchinar[ dup[ obiceiul lor, nu-=i scoase fesurile din cap. Atunci|epe= ]i ]ntreb[:

— De ce v[ purta\i voi a=a? A\i venit ]naintea mea s[-mi face\imare necinste.

Iar[ solii turce=ti r[spunser[ ]ntr-un glas:— A=a este obiceiul la st[p`nitorii \[rii noastre.|epe=-Vod[ le spuse atunci:— Vreau =i eu s[ ]nt[resc obiceiul vostru, ca s[-l \ine\i =i mai tare.Porunci atunci la slujitorii s[i s[-i aduc[ cuie ]ndat[, ca s[ ]nt[reasc[

cu ele fesurile solilor ]n cap.Dup[ ce f[cu lucrul acesta, dete drumul solilor zic`ndu-le:— Merge\i =i spune\i st[p`nului vostru c[ el este obi=nuit s[ sufere

asemenea necinste din partea voastr[, noi ]ns[ nu suntem ]nv[\a\i.Alt[ dat[ s[ nu mai trimit[ la noi, ori ]n alte \[ri =i la al\i st[p`nitori,soli cu obiceiurile sale, c[ noi nu vroim s[ i le primim.

257Legende istorice

DREPTATEA LUI VLAD |EPE+

Pe timpul domniei lui Vlad |epe=, un negu\[tor care se afla ]nc[l[torie pe la noi spuse s[ se strige pe la r[sp`ntii c[ a pierdut o pung[cu o mie de lei. El f[g[dui o sut[ de lei aceluia care o va g[si =i i-o vada. Nu trecu mult =i un cre=tin, om cu frica lui Dumnezeu, cum se aflaumul\i rom`ni pe vremea lui |epe=, se ar[t[ p[guba=ului =i-i zise:

— Jup`ne negu\[tor, merg`nd pe cale, la cotitura drumului de lar[scrucile din dosul pesc[riilor, am g[sit punga aceasta. Eu socotesc c[e a dumitale, deoarece am auzit strig`nd c[ ai pierdut o pung[ cu bani.

— }ntr-adev[r, a mea este, =i-\i foarte mul\umesc c[ mi-ai adus-o.Negu\[torul, ]ncep`nd s[ numere banii, se fr[m`nta cu mintea cum

ar face s[ nu dea suta cea de lei f[g[duit[.Dup[ ce num[r[ to\i banii, ]i puse la loc ]n pung[, apoi zise celui

ce i-o adusese:— Am num[rat, dragul meu, =i am v[zut c[ dumneata \i-ai oprit

f[g[duiala. }n loc de o mie de lei, am g[sit nou[ sute. +i bine ai f[cut,c[ci era dreptul dumitale.

— Jup`ne negu\[tor, a r[spuns cre=tinul. R[u =i f[r[ cale zici dum-neata c[-\i lipse=te din pung[ o sut[ de lei. Eu nici n-am dezlegat-o,s[ m[ uit c`\i bani sunt ]ntr-]nsa. Cum am g[sit-o, a=a \i-am adus-o!

— }\i spusei, zise negu\[torul, c[ am pierdut punga cu o mie delei =i mi-ai adus-o cu nou[ sute. Asta e!

Omul nu mai zise nimic, ci ie=i =i se duse drept la vod[, spre a set`ngui.

— M[ria ta, zise el, nu mi-a dat suta de lei cea f[g[duit[ =i nu mi-eciud[ at`t pentru suta de lei, c`t mi-e ciud[ c[ m[ b[nuie=te a nu fifost om de omenie. Eu am fost curat ca argintul =i nici prin g`nd numi-a trecut s[ m[ ating de lucrul altuia.

Vod[ pricepu tertipurile negu\[torului =i porunci s[ i-l aduc[.Ascult`nd =i pe unul, =i pe altul =i pun`nd vorbele ambilor ]n cump[nadrept[\ii, v[zu ]n care parte bate. Apoi, uit`ndu-se \int[ ]n ochiinegu\[torului, zise:


— Dac[ tu, jup`ne negu\[tor, ai pierdut o pung[ cu o mie de lei,iar acesta a g[sit una cu nou[ sute, este dovedit c[ aceast[ pung[ nueste a ta. Tu, cre=tine, ia punga cu banii ce i-ai g[sit =i s-o dai aceluiacare se va ar[ta c[ a pierdut o pung[ cu nou[ sute de lei; iar tu, jup`nenegu\[tor, a=teapt[ p`n[ se va g[si punga cu cei o mie de lei, ce zicic[ ai pierdut-o!

A=a se =i f[cu, c[ci nu era chip s[ se fac[ ]ntr-altfel. Vlad-Vod[|epe= judecase.

Negu\[torul o p[\i c`t de bun[ =i se c[i ]n toat[ via\a de faptaneomeneasc[ ce s[v`r=ise.

PETRU RARE+

Pe malul Brate=ului, ]ntr-o colib[ mic[, acoperit[ cu frunzari,cre=tea t`n[rul Petru Rare=, umbrit =i ]nc[lzit de dragostea maic[-si=i, ]ntocmai ca o ml[di\[ de stejar r[s[rit[ ]n p[m`nt prielnic, se f[cea,v[z`nd cu ochii, tot mai frumos =i mai voinic. Era acum de dou[zecide ani. Fl[c[ii de primprejurimi ]l puneau ]ntotdeauna ]n fruntea lor=i la joc, =i la treab[, c[ci, dintre to\i, el era cel mai v`njos la trup =imai dibaci la minte.

Pletele lui negre c[deau pe um[r ]ntocmai ca o coam[ de leu =i ]nochii lui foco=i ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor =i dorulde a le ]nvinge.

Maic[-sa, Domnina, ]l ]nv[\ase carte, c[ci ea, de=i se ]ndeletniceaacum cu pescuitul, ]n tinere\ea ei fusese avut[ =i tr[ise cu lumea ceade soi.

Cerinat, un om c[runt la cap =i ]n[sprit de munc[, arg[\ea de ani]ndelunga\i la Domnina =i de mult ce se deprinsese cu Petru, cresc`n-du-l de mic pe bra\e, ]l iubea ca pe ochii din cap.

De c`te ori Petru se ducea la v`nat sau la pescuit, Cerinat tre-buia s[-l ]nso\easc[. El ]l priveghea, ]l ajuta, ]l ap[ra de toate prime-jdiile ]n care furtunaticele lui tinere\i ]l aruncau cu nesocotin\[, =inu o dat[ l-a scos din fundul Brate=ului, cu sufletul la gur[; nu o

259Legende istorice

dat[ l-a sc[pat, abia nesf`=iat, din gura fiarelor s[lbatice, ba chiar]ntr-o zi ]ndr[zne\ul copilandru pierdu un deget de la m`na dreapt[,rupt de col\ul unui lup.

}n zadar c[uta maic[-sa s[ ast`mpere pornirile lui ]nv[p[iate. Elnu tr[ia cu pl[cere dec`t ]n primejdie =i nu visa dec`t lupte =i biruin\e.

— Mam[, zise el ]ntr-una din zile, spune-mi de ce mi se bate ini-ma a=a de tare ]n piept?... De ce ochii mei nu g[sesc destul loc deprivit ]mprejur?... Vezi tu vulturul acela de sus, care zboar[ printrenori? }n locul lui, mam[, a= vrea s[ fiu, s[ zbor =i eu dup[ placulmeu. El st[p`ne=te lumea cu aripile, iar eu ce sunt aici? Numai dor,f[r[ putere.

— O, drag de copila=, r[spunse Domnina, cru\[-\i tinere\ile. Tu nu=tii ce-i scris ]n cartea vie\ii. Poate c[ Dumnezeu a pus degetul pefruntea ta =i dac[ s`nge de viteaz va fi s[ curg[ prin vinele tale, nu-lcheltui de pe acum. A veni vremea, c`nd ]\i vei da zbor inimii =i vei fivultur ]ntre oameni...

VISUL LUI PETRU RARE+

Dup[ moartea lui +tefan cel Mare, a urmat pe tronul Moldoveifiul s[u, Bogdan, apoi fiul acestuia, +tef[ni\[-Vod[ =i ]n urm[, PetruRare= — frate cu Bogdan.

Despre Petru Rare= se povestesc urm[toarele:Fiind frate vitreg cu Bogdan-vod[, Petru Rare= nu a putut tr[i la

curtea domneasc[, ci a trebuit s[ plece ]n lume. Fiind om harnic, el s-aocupat cu comer\ul, cump[r`nd pe=te la Gala\i =i aduc`ndu-l sprev`nzare, cu carele, ]n nordul Moldovei.

}ntr-o sear[, poposind cu carele de pe=te l`ng[ r`ul B`rladului, s-aculcat obosit de drum. A visat c[ dealul aflat de cealalt[ parte a B`r-ladului =i cel de dincoace erau de aur, cu dumbr[vi cu tot, =i am`ndou[se ]nchinau lui. Diminea\a, de=tept`ndu-se din somn, a povestit visularga\ilor s[i de la care. Ace=tia au zis:

— Bun vis ai visat, jup`ne! Cum vom sosi la Ia=i =i la Suceava,vom vinde tot pe=tele.


Au ]njugat apoi boii =i au dat s[ porneasc[; dar ce s[ vezi! }nspreRare= venea o ceat[ mare de boieri =i oameni din popor, care strigaucu to\ii:

— Tr[iasc[ domnul nostru, Petru-Vod[!Murise +tef[ni\[-Vod[ =i poporul alesese ca domn pe Petru.Acesta a d[ruit carele, cu pe=te cu tot, arga\ilor, =i a plecat la

Suceava, unde era scaunul domniei.Petru Rare= a fost un domn viteaz, care a avut multe lupte cu le=ii

=i cu ungurii. A fost cel dint`i domn care a vrut s[ uneasc[ Ardealulcu Moldova. Dar nu a putut, pentru c[ turcii l-au amenin\at cu r[zboi,de va ]ncerca aceasta.

PETRU RARE+ +I ARCA+UL

Odat[, Petru Rare= se ]mbr[case ]n haine scumpe, ost[=e=ti, =i ie=isingur ]ntr-o butc[, spre a se plimba pe aci, pe colea, prin ]mprejurimileSucevei. Pe c`nd se ]napoia ]n ora=, ]ncepu o ploaie mare.

Un arca= care venea spre Suceava ]i f[cu semn s[ stea. Vod[ oprinumaidec`t caii, iar arca=ul, f[r[ s[-l cunoasc[, ]i zise:

— Te rog, prietene, ia-m[ =i pe mine ]n butc[, fiindc[ ploaia ]mipr[p[de=te hainele pe care azi le-am ]mbr[cat pentru prima oar[.

— Bucuros, r[spunse Rare=, f[c`ndu-i loc. Dar de unde vii?— De la conacul domnesc, din Mun\ii Dornei, unde am fost de paz[.— +i cum ai petrecut acolo, ]n timpul c`t ai stat?— Nici nu se poate mai bine. Chiar azi, ]nainte de plecare, am

pescuit din iazul conacului c`\iva pe=ti al c[ror gust nu-l mai uit.— +i ce neam de pe=te?— Ghici! zise arca=ul.— Poate c[ somn?— A! ceva mai bun.— Atunci lin?— Ceva mai bun.— +al[i, mrene...?

261Legende istorice

— Ceva cu mult mai bun.— Ei, dac[ este a=a, s[ m[ crezi c[ nu pot ghici.— Atunci s[-\i spun eu; erau p[str[vi.— P[str[vi din iazul M[riei sale!— Da, r[spunse arca=ul.Altcineva s[ fi fost ]n locul lui Rare= ar fi pedepsit poate pe arca=,

el ]ns[ nu numai c[ nu-l pedepsi, dar intr`nd ]n Suceava =i v[z`nd c[ploaia nu ]ncetase, zise arca=ului:

— Ia spune, prietene, unde stai, c[ci voi s[ te duc p`n[ acas[.— A! }\i mul\umesc, prietene, dar eu =ed prea departe =i...— Nu, nu, ]l intrerupse Rare=, las[ vorba =i arat[-mi uli\a =i casa.Arca=ul nu se mai ]mpotrivi =i merser[ ]nainte.Pe drum ]ncepur[ iar[=i vorba.— Fiindc[ te v[d om at`t de bun, zise arca=ul, a= dori s[ te cu-

nosc. Spune-mi, cine e=ti?— Acum, zise vod[, ghice=te =i tu cine sunt eu.— E=ti osta=, nu-i a=a?— Ba da, tocmai.— E=ti suta=?— Ceva mai mult.— +etrar?— Mai mult dec`t at`t.— Arma= poate?— Nu, ceva =i mai mult...— De fel, zise arca=ul sfiindu-se, nu cumva e=ti hatman?— Ba nu, =i mai mult.— Doar n-[i fi vod[?— Da, chiar el ]nsu=i, r[spunse Rare= r`z`nd.— Vai de mine! Zise arca=ul ]nsp[im`ntat =i dete s[ sar[ jos.— Stai! Acum, dup[ ce mi-ai m`ncat p[str[vii =i te-am adus ]n

butc[, cred =i eu c[ ai vrea s[ scapi de mine, dar nu se poate, trebuies[ mergem ]mpreun[ p`n[ la tine acas[!

+i astfel arca=ul fu silit s[ stea ]n butc[ p`n[ la locuin\a sa. C`ndse dete jos, nu =tia cum s[ ]ngenuncheze =i s[ cear[ iertare.


MIHAI VITEAZUL

Mihai Viteazul era fiu de domn dar, murindu-i p[rin\ii, a r[mas alnim[nui, c[ neamurile lui vroiau s[ i se piard[ de urm[, pentru c[aveau presim\ire c[ din Mihai avea s[ ias[ un om mare. A r[mas bie-tul b[iat pe la casele oamenilor, ca ori=icare b[iat orfan. Umbla toat[ziua cu al\i b[ie\i, prin mun\i, cu oile =i caprele, fluier`nd =i f`=c`ind.

}ntr-o prim[var[, pe la un Ispas, suia c-o turm[ de oi pe un deal =inumai ce vede ]ntr-un mijloc de poieni\[ o mul\ime de =erpi =ez`ndto\i cu capurile laolalt[, f[c`nd un b`z`it fioros, ]ntr-un mu=unoi despume. Acolo se str`nsese dou[zeci =i patru de =erpi, s[ fac[ m[rgea.Mihai Viteazul auzise de la mo=negii satelor c[ =erpii se str`ng ]n fiecarean =i fac m[rgea, =i dac[ se ]nt`mpl[ om pe-ndem`n[ =i ia m[rgeauadin coada =arpelui celui mai mare, pe ce g`nde=te, pe aceea are noroc.

Mihai auzise de pe la oamenii de prin sate c[ el n-ar fi de neamprost, c[ din ura ce purtau cu p[rin\ii lui celelalte neamuri l-audezmo=tenit pe el, ca s[ le r[m`n[ averea lor =i s[ n-aib[ team[ ca,f[c`ndu-se el mare, s[ le fie lor primejdios.

C`nd a v[zut Mihai =erpii f[c`nd m[rgea, toate acestea i se oglin-deau ]naintea ochilor; sta ca ]nlemnit ]n marginea poieni\ei =i seg`ndea cum s[ pun[ m`na pe m[rgea =i s[-=i ]ndeplineasc[ dorin\ade a se r[zbuna pe to\i f[c[torii de rele =i de-a cur[\i \ara de p[g`ni,c[ pe-atunci \ara era st[p`nit[ de turci.

Cum =edea b[ietul a=a g`nditor, numai ce vine un corb =i se punepe um[rul lui =i, nimic mai mult, se repede ]n mijlocul =erpilor, iam[rgeaua ]n cioc =i zboar[ ]n sus. Atunci Mihai, ]n buim[ceala ceea,uit[ de =erpi =i se ia la fug[ ]ncotro zbura corbul.

Mihai fugea necontenit, ca s[ nu piard[ corbul din ochi, =i nusim\ea c[ pe unde mergea, trecea prin

„P[duri ]ntunecoase+i v[i pr[p[stioase,Prin t`rguri =i sate,R[m`n`nd la spate|ara Munteneasc[,Cu vi\[ domneasc[“.

263Legende istorice

+i corbul nu s-a oprit p`n[ ]n ora= la |arigrad. +i, c`nd a ajuns ]nmarginea ora=ului, corbul a l[sat m[rgeaua jos, dinaintea lui Mihai.

}n momentul acela tocmai trecea pe acolo ]mp[ratul turcesc, ]nbutc[ cu =ase cai, =i cunosc`nd pe Mihai c[ e copil de rom`n, l-a luatla el ca s[-l creasc[ =i s[-l treac[ la legea turceasc[. +i a=a a =i fost.Mihai, de=i trecuse la legea turceasc[, c[ n-avusese ]ncotro c`rni, darel credin\a cre=tineasc[ o p[stra ]n inim[ =i cu ea ]n inim[ a =i murit.

Mihai slujea la curtea ]mp[ratului turcesc, cre=tea =i se ]nt[rea pefiecare zi, a=a c[ =i ]mp[ratul se mira de frumuse\ea =i ]n\elepciunealui Mihai.

C`nd a ajuns la v`rsta de dou[zeci de ani, era de trei palme ]ntreochi, c[ciula pe cap din trei piei de urs =i cojoc din treizeci de piei deberbec; palo=ul =i c[ma=a de za c`nt[reau trei m[ji.

Dup[ ce a trecut de v`rsta de dou[zeci de ani, pe Mihai l-a p[litdorul de \ar[ =i de r[zbunare =i =tia c[ ]n grajdurile ]mp[ratului turcescera un cal n[zdr[van. A mers, l-a luat =i, ]nc[lec`nd pe el, a venit ]n|ara Munteneasc[, a cur[\it-o de p[g`ni =i de f[c[tori de rele, de ceice ]l dezmo=tenise =i de to\i cei ce tr[iau din munca altuia, iar ]n urm[a ajuns domn peste |ara Rom`neasc[ =i a domnit =apte ani. +i, ]ntr-acei =apte ani, s-a luptat =i a biruit =apte crai =i ]mp[ra\i, a zidit =aptebiserici =i m[n[stiri, ca s[ fie numele lui neuitat =i pomenit ]n veci.

MIHAI VITEAZUL +I T{TARII

Cu oastea lui venise odat[ Mihai Viteazul p`n[-n p[r\ile noastre=i se ]n=irase oastea pe coast[. Iar Mihai ]ntinsese o mas[ m`ndr[ cumai-marii o=tirii =i acolo gr[iau c[pitanii lui, tot ridic`nd =i ciocnindpaharele.

— S[ tr[ie=ti, M[ria ta, =i s[ st[p`ne=ti de-acu’ \ara numa-n pace=i noroc! Ca iat[, pe turci i-am b[tut =i pe t[tari a=ijderea, iar aici, lamunte, chiar du=manii s[ vie, iute-iute le lu[m piuitul.

Mihai le mul\umi, ]i l[ud[ pentru ispr[vile lor =i le spuse s[ aib[totdeauna n[dejde-n Dumnezeu, c[ el e mare =i puternic, apoi ]i


rug[ frumos s[ puie oastea-n r`nduial[, de paz[, c[ el vrea s[a\ipeasc[ pu\in.

Zis =i f[cut.N-apuc[ ]ns[ s[ adoarm[ domnul, ca de c`nd m-apucai s[ v[ spun,

=i iat[ din vale venea ]n goana mare o oaste de t[tari. Erau mul\i cafrunza =i veneau ]n grab[, chiar spre muntele Plea=[.

Apoi, cum z[rir[ oastea lui Mihai, t[tarii slobozir[ un tun. C[pe-tenia t[tarilor ]ns[, ca mai-marele lor, se afla mult mai devale, ]n Pri-boiu, =i d-aia Mihai, c`nd pricepu ce =i cum =i v[zu at`ta liot[ de liftep[g`ne, ce se g`ndi: „Mare e=ti, Doamne. Da eu, numai cu m`na astade oameni ai mei, n-o s[ pot r[zbi repede. S[ v[z. Oare n-oi g[sivreun mijloc?“

+i tot socotindu-se Mihai, odat[ chem[ pe un osta= d-ai lui =i-iporunce=te:

— Du-te repede acolo devale, ]n lag[rul t[t[resc, la Priboiu. Aco-lo s[ dai h`rtia asta ]n m`na c[peteniei t[tarilor. Ai ]n\eles?

— }n\eles, M[ria ta, zice osta=ul =i se duce ca v`ntul, iar vod[ se]ntoarce c[tre boieri =i le spune:

— +ti\i ce-am scris ]n h`rtie?— Ce?— Le-am scris s[ nu vie la lupt[ acum, ci m`ine, s[ ne ]ncerc[m

puterile.— P[i o s[ fie a=a de pro=ti?— S[-i vede\i.A=a. Osta=ul s-a dus ]n tab[ra t[t[reasc[ =i a dat h`rtia cu pricina.

Iar t[tarii, c`nd au v[zut, nu-=i g[seau locul de bucurie. „O s[ ne maiodihnim o noapte =i o s[ aib[ vreme =i ajutoarele s[ vin[!“

}n vremea asta, Mihai punea de ]nchidea muntele =i oprea D`m-bovi\a, pun`nd =i st[vilar. A=a, apa venea ]n susul D`mbovi\ei, din-colo de st[vilar, mare, mare, s[ poat[ umbla o mie de mori.

C`nd v[zu asta, Mihai, care era cu to\i ai lui pe munte, se odihni]n pace =i dormi f[r[ grij[.

A=a. Cum se ivi ziua urm[toare, t[tarii, care se ]nmul\iser[ =i erau

265Legende istorice

c`t[ frunz[ =i iarb[, plecar[ pe D`mbovi\a ]n sus, s[ se bat[ cu oas-tea lui Mihai, cum le fusese vorba.

Dar au cercetat ei ]ncoa, ]ncolo, ]n sus =i-n jos, f[r[ s[-i dea deurm[, c[ oastea rom`neasc[ era sus pe munte =i nimeni nu le puteaar[ta c[rarea pe unde s[ urce acolo.

+i au tot cercetat. Acu, aproape de Cet[\enii-din-Vale era unc`rciumar care se chema Baciu. Au ]nceput t[tarii s[-l str`ng[-n chingi=i s[-l cerceteze.

— Unde este, m[i, Mihai? C[ h`rtia i-am primit-o, dar oastea nui-am v[zut-o.

— Este, zise Baciu, c`nd v[zu c[ nu mai scap[, este sus pe Piatr[,cu toat[ oastea, str`ns[ buluc, ca o ceat[. Dac[ v[ lua\i acum la lupt[,m[i t[tarilor, n-a\i c`=tiga nimic. Dar asculta\i-m[ pe mine.

— Cum?— Opri\i o=tirea la noapte, c[ le c`=tiga\i pe toate.T[tarii, =i acu pro=ti de dau ]n gropi, ascultar[ de pova\a lui Baciu

=i se oprir[ la Cet[\enii-din-Vale, f[r[ s[-=i dea cu socoteala de planullui Baciu.

Le spusese a=a, ca s[ fie timp =i mai ]ndelungat, s[ se str`ng[ =imai mult[ ap[ ]n susul st[vilarului.

A=a. Iar Baciu se urc[ sus pe Plea=[ la Mihai, care ]=i f[cuse divanchiar pe valea lui Coman.

— Doamne, M[ria ta! Fii pe pace de-acu; pe t[tari i-am mai oprito toan[.

+i atunci c`nd Mihai socotea c[ t[tarii to\i sunt t[b[r`\i, odat[ aridicat st[vilarul =i a dat drumul apelor.

Pe urm[!Ca pe multe mi-i ducea la vale D`mbovi\a pe to\i t[tarii. }i luase

tocmai pe c`nd ei dormeau f[r[ grij[. P`n[ la ziu[ nu s-a mai aflatnici un picior de t[tar prin ]mprejurimi. Ba s[ nu mint; ie=ea c`teunu, la mal, umflat =i ]n\epenit pentru totdeauna.

+i iac[... a=a s-a descotorosit Mihai Viteazul =i de t[tari.


R{SPLATA DOMNEASC{

Matei-Vod[ Basarab avea obiceiul de a se plimba adesea prin ma-halalele Bucure=tilor, schimbat ]n haine, pentru a nu-l cunoa=te ni-meni.

}ntr-o zi ]nt`lni o feti\[ palid[ la fa\[, cu ochii ]neca\i ]n lacrimi.Oprind-o ]n cale, o ]ntreb[:

— Unde te duci, drag[ copil[?— }n t`rg, boierule, s[ v`nz hainele ce mai avem, iar cu banii ce

voi prinde pe ele, s[ cump[r[m p`ine.— Dar tat[l t[u nu lucreaz[, ca s[ nu mai fi\i nevoite a vinde lu-

crurile din cas[?— Eu n-am tat[, c[ci a murit ]n r[zboiul de la Finta. Dac[ tr[ia el,

noi nu ajungeam ast[zi ]n a=a lips[.Matei Basarab, p[truns de mil[, adaose:— Cred c[ vod[ nu v-ar fi l[sat f[r[ ajutor, dac[ ar fi aflat despre

nenorocirea voastr[; ba, chiar acum dac[ ar afla, el n-ar putea suferica so\ia unui vrednic osta= al s[u, care =i-a dat via\a pentru \ar[, s[]ndure s[r[cia =i o copil[ orfan[ s[ pl`ng[ pe drumuri. Nu, vod[ eom bun, iube=te dreptatea =i r[spl[te=te ]ntotdeauna vitejia osta=ilor.

Matei ]ntreb[ apoi pe feti\[ cum l-a chemat pe tat[l s[u =i unde=ade. Dup[ aceea ]i zise:

— S[ face\i ]n grab[ o jalb[ ]n care s[ ar[ta\i ]mprejurarea voa-str[ =i s-o da\i lui vod[, prin vreunul din boierii s[i.

— Ah, boierule! Nu mai \in minte c`te j[lbi a f[cut biata mam[ =ipe c`\i de-ai cur\ii domne=ti i-a rugat ca s[ le dea lui vod[. La ]nceputto\i ]i f[g[duiau, dar mai t`rziu, unul spunea c[ nu a g[sit timp po-trivit spre a vorbi cu vod[, altul c[ i-a vorbit, dar M[ria sa n-a hot[r`tnimic...

— V-au min\it ace=ti tic[lo=i, zise cu m`nie Basarab. Sunt sigur c[nici una din j[lbi nu i-au dat =i nici m[car o vorb[ n-au pus pentruvoi. S[ mai face\i ]nc[ o jalb[ =i m`ine, ]nainte de amiaz[, s-o aducila palat, unde te voi a=tepta negre=it! Deocamdat[ s[ nu vinzi aceste

267Legende istorice

haine. Du-te acas[ =i fii ]ncredin\at[ c[ vei c[p[ta ajutor din parteaM[riei sale, dac[ va fi adev[rat tot ce mi-ai spus.

— Prea bine, zise feti\a, dar pentru desear[ n-avem nici o f[r`-mitur[ de p`ine.

—Iat[, v[ ]mprumut eu cu aceast[ sum[, =i vod[ ]i dete doi gal-beni. Apoi se f[cu nev[zut.

Copila, plin[ de bucurie, puse banii ]n m`na mamei sale =i,spun`ndu-i ]nt`mplarea, am`ndou[ se mirau =i se ]ntrebau cine s[fie binef[c[torul lor.

Un vecin ]ns[ le spuse c[ acela trebuie s[ fie ]nsu=i vod[, c[ci el amai f[cut asemenea fapte.

Biata copil[, auzind cuvintele vecinului, ]ncepu s[ se ]ngrijoreze,fiindc[ ]ndr[znise s[ vorbeasc[ cu vod[ f[r[ nici o sfial[. A doua zi,cu mult[ greutate, mama sa o hot[r] a merge la palat.

Matei Basarab cercetase de cu sear[ =i aflase despre tat[l fetei,despre faptele lui viteje=ti =i despre starea de s[r[cie a celor dou[fiin\e nenorocite.

}ndat[ ce el z[ri pe feti\[ =i pe mama ei, porunci s[ le cheme ]npalat. Aci le dete ]n m`n[ un hrisov domnesc =i le zise:

— |ine\i hrisovul acesta! El v[ d[ dreptul la o pensie din vistieria\[rii =i s[ =ti\i c[ a=a r[spl[te=te vod[ pe to\i aceia ai c[ror p[rin\i sauso\i s-au jertfit pentru \ar[.

MOARTEA LUI CONSTANTIN BR~NCOVEANU

Era ]n august 1714. Br`ncoveanu domnea de mult. Acum era ]nv`rst[ de 60 de ani =i era domn ]n\elept =i iubit. Patru feciori m`ndri]i ]mpodobeau casa =i ]i ]nveseleau b[tr`ne\ile.

Pe vremurile acelea =i p`n[ ]n zilele noastre, domneau numai obi-ceiuri patriarhale. Nu numai domnul, ci fiecare boier avea curte ]ntoat[ regula; avea zilnic o mas[ de cel pu\in =aizeci =i adesea c`te osut[ de persoane, la care m`ncau toate rudele, p`n[ la cele maisc[p[tate, =i avea =i o mul\ime de robi, de care ]ngrijea p[rinte=te, =igrajduri cu cai frumo=i.


Feciorii, chiar dac[ ar fi fost de mult ]nsura\i =i de ar fi avut copii,tot n-ar fi ]ndr[znit s[ =ad[ jos de fa\[ cu tat[l lor, sau s[ fumeze oris[ spun[ vreun cuv`nt, p`n[ ce nu-i ]ntreba el.

Constantin Br`ncoveanu, ]nc[ demult ajunsese nepl[cut sultanu-lui, pentru c[ adunase =i bog[\ii. El pusese de b[tuse =i monede mari,de aur, ceea ce era un act de neat`rnare.

}ntr-o diminea\[, domnul se scul[, ]=i sp[l[ fa\a =i ]=i piept[n[ barbacea alb[ ca z[pada. Pe c`nd \inea ]nc[ ]n m`n[ pieptenele de filde=,v[zu deodat[ c[ palatul ]i e ]mprejurat, paznicii dezarma\i ori]njunghia\i, =i ]n grab[ ]=i chem[ feciorii:

— Scula\i, c[ci au sosit cei care ne vor moartea!El fu prins, ]mpreun[ cu so\ia, fiica lui, feciorii, nepotul =i cum-

natul s[u, vistierul V[c[rescu.Era ]nainte de Pa=te. Fur[ t`r`\i to\i la Constantinopol, arunca\i

]n ]nchisoarea celor =apte turnuri =i \inu\i acolo p`n[ la august.Br`ncoveanu =i V[c[rescu erau supu=i ]n toate zilele la cele mai

]nfrico=ate chinuri, c[ nu voiau s[ spun[ unde =i-au ascuns bog[\iile,c[ci turcii nu g[sir[ c`t credeau c[ vor g[si, cu toate c[ r[scoliser[ =ijefuiser[ tot. }n sf`r=it, turcii ]n\eleser[ c[ nu mai aveau ce dob`ndide la d`n=ii prin sil[ =i ]i ]n=tiin\ar[ s[ se preg[teasc[ de moarte.

Br`ncoveanu adun[ pe feciorii s[i ]n juru-i =i le vorbi astfel:— +i bunurile, =i via\a ne sunt pierdute. Acum trebuie s[ ne ]n-

grijim s[ nu ne pierdem =i sufletele. Fi\i b[rba\i, iubi\ii mei, =i nu v[fie team[ de moarte. Vede\i ce a suferit Cristos pentru noi =i de cemoarte a murit! R[m`ne\i tari ]n credin\[ =i nu v[ cl[tina\i, nici pen-tru via\a voastr[, nici pentru lumea toat[!

Atunci se auzi zgomot ]n odaia de al[turi =i intr[ un pa=[, care leporunci s[ mearg[ cu d`nsul la sultan.

Sultanul =edea pe malul Bosforului, ]ntr-un chio=c minunat, cestr[lucea de aur =i de pietre scumpe.

— Br`ncovene, zise d`nsul, adev[rat este c[ ai vrut s[ te desfacide ]mp[r[\ia noastr[ =i s[-\i faci \ara neat`rnat[? Spune!... Adev[rateste c[ ai pus de ai b[tut moned[ din bog[\iile tale? Spune, cum ai

269Legende istorice

putut lucra astfel f[r[ de team[, parc[ n-ai fi avut st[p`n?... Dezvi-nov[\e=te-te!

— De am domnit bine ori r[u, zice domnul, aceasta numai Dum-nezeu o =tie; iar dac[ am fost mare pe p[m`nt, uit[-te acum ce sunt!

— Br`ncovene, m[soar[-\i vorbele! Sunte\i to\i pedepsi\i la moarte;nici unul din neamul t[u nu va sc[pa cu via\[.

— Cum o vrea Dumnezeu. Via\a noastr[ e ]n m`na ta...Un muezin (sau strig[torul din turla geamiii, care veste=te maho-

medanilor ora rug[ciunii) ]naint[, f[cu trei plec[ciuni =i zise:— St[p`ne, noi avem un obicei, anume c[ os`nditul poate fi ier-

tat, dac[ ]=i schimb[ legea =i se d[ la sf`nta noastr[ credin\[.— Br`ncovene, zise sultanul, leap[d[-te de c`ineasca ta credin\[

cre=tineasc[ =i ]mbr[\i=eaz[ credin\a noastr[, ]mpreun[ cu fiii t[i, cas[ tr[i\i =i s[ fi\i liberi!

— Mai bine s[ se sting[ neamul meu, dec`t s[ m[ lep[d de sf`ntamea credin\[!

— Atunci, preg[ti\i-v[ de moarte! strig[ sultanul ]ncrunt`ndu-se.+i porunci ca s[ pun[ m`na ]nt`i pe V[c[rescu.— F[-te turc =i leap[d[-te de st[p`nul t[u, ca s[ fii =i bogat, =i

fericit!— Un V[c[rescu nu ]=i tr[deaz[ domnul =i biserica! strig[ acesta.+i ]=i plec[ capul de i-l t[ie.Dup[ aceasta turcii puser[ m`na pe al treilea fiu al lui Br`n-

coveanu, un b[iet falnic cu ochii negri, plini de foc =i cu un p[r negruca pana corbului.

Must[\ile abia ]i mijeau.— Leap[d[-te de credin\a ta, zise sultanul, =i te cru\!— Nu-mi face ru=ine vorbindu-mi astfel, zise el.+i ]ngenunche, iar capul lui se rostogoli p`n[ dinaintea picioare-

lor tat[lui s[u.Acesta oft[ din ad`ncul inimii =i zise:— Doamne, fac[-se voia ta.Sultanul ar[t[ pe al doilea fiu. Acesta c[zu ]n genunchi ]n fa\a tat[lui


s[u. B[tr`nul ]ng[lbeni de team[, ca nu cumva fiul s[u s[ sl[beasc[,dar el ridic[ spre d`nsul ochii s[i p[trunz[tori =i zise ro=indu-se:

— Tat[! Numai eu \i-am adus necazuri =i \i-am tulburat via\a, dinpricina inimii mele slabe =i s`ngelui meu iute. Nu pot s[ m[ duc s[dorm somnul de veci, p`n[ ce nu-\i voi cere iertare!

Fa\a b[tr`nului se ]nsenin[ iar[=i =i, binecuv`nt`ndu-l, ]i zise:— }n ceasul acesta, orice gre=eal[ e izb[vit[, f[tul meu!... Du-te la

Dumnezeu!+i, tot ]ngenunchind, ]=i ]ntinse =i acesta capul spre g`de. Cel mai

mare dintre cei patru fra\i, a c[rui fa\[ voiniceasc[ era ]nconjurat[de o barb[ mare, se uit[ la cadavrul fratelui s[u =i ]l podidir[ lacri-mile. Sultanul b[g[ de seam[.

— Leap[d[-te, fiul meu, de legea ta; \ie \i-e drag[ via\a; treci lalegea noastr[ =i ai s[ fii fericit!

Fiul lui Br`ncoveanu ]ns[ p[ru c[ nici n-ar fi auzit cuvintele lui, cif[cu el singur semn c[l[ului s[-i taie capul, care, c`nd c[zu, stropi cus`nge pe sultan. Br`ncoveanu oft[ ad`nc =i zise:

— Doamne, fac[-se voia ta!— Br`ncovene, zise sultanul, un singur copil ]\i mai r[m`ne.

G`nde=te-te bine!Br`ncoveanu se uit[ la copilul cel pl[p`nd, ]=i v[zu so\ia le=inat[,

]=i v[zu fetele pl`ng`nd ]n hohot, dar r[spunse f[r[ =ov[ire:— Fac[-se voia Domnului!— Copile, zise sultanul, d[-te la legea noastr[ =i vei tr[i!Ochii lui dulci c[tar[ spre tat[l s[u, parc[ ar fi vrut s[ dob`ndeasc[

de la privirea lui curaj =i putere.— Eu mor bucuros, tat[, strig[ d`nsul cu vocea limpede. Sunt mic,

]ntr-adev[r, dar sunt din neamul t[u!+i se rostogoli =i capul lui.Atunci i se duse =i puterea b[rt`nului. C[zu ]n genunchi, trase la

s`nu-i pe fiii uci=i, ]i m`ng`ie =i ]i s[rut[, se jeli, ]=i chem[ copiiidr[g[la=i pe nume, pe urm[ se ridic[ =i zise cu glas puternic:

— Mi-a\i omor`t, p[g`nilor, patru feciori. Dumnezeu s[ v[ pr[p[-deasc[ iar[=i =i iar[=i! S[ v[ sting[ de pe fa\a p[m`ntului, cum se

271Legende istorice

risipesc norii la b[taia v`ntului. Loc s[ n-ave\i unde s[ fi\i ]ngropa\i,nici copiii s[ vi-i pute\i m`ng`ia. F[r[ odihn[ =i f[r[ pace s[ fi\i ]nveci!... A=a s[ m-auz[ Domnul!

Atunci sultanul =i oamenii lui se m`niar[. Rupser[ ]n buc[\ive=mintele cele bogate de pe corpul b[tr`nului domn =i ]ncepur[ s[-ijupoaie pielea de pe corp. Nici un \ip[t, nici un vaiet nu ie=i din guralui, ]n timpul acestui chin ]ngrozitor. }n sf`r=it, umplur[ pielea cu paie,o puser[ ]ntr-o suli\[ =i o t[v[lir[ prin noroi strig`nd:

— Ghiaur, c`ine de cre=tin! }\i cuno=ti pielea?Atunci Br`ncoveanu mai ridic[ ]nc[ o dat[ vocea =i zise:— Carnea pute\i s-o sf`=ie\i ]n buc[\i, dar totu=i Constantin

Br`ncoveanu moare cre=tin credincios, p[r[sit de to\i, dar odihnin-du-se ]ntru Domnul.

+i zic`nd aceste cuvinte, eroul ]=i dete sufletul.Un copila=, fiul fiului s[u, de spaim[ ]=i ascunsese c[p=orul ]n cutele

hainei unei femei. C[l[ul ]l apuc[ de p[r =i, \in`ndu-l sp`nzurat ]naer, ]ntreb[:

— S[ r[m`n[ ]n via\[ acesta, or s[ mearg[ =i el dup[ ceilal\i?Atunci o \iganc[ ]=i f[cu loc prin mul\ime =i ]ntinse un b[ie\a=

zic`nd:— Sta\i, c[ [sta e nepotul lui Br`ncoveanu; copilul [la e al meu!Era doica, care ]=i da propriul ei copil, ca s[ scape pe cel din urm[

al st[p`nilor ei. +i se uit[, f[r[ s[-i dea o lacrim[, cum i se jertfi copi-lul; apoi str`nse la s`nu-i pe cel sc[pat =i, f[c`nd un jur[m`nt sf`nt,fugi cu el. Nevestele nenoroci\ilor fur[ liberate din ]nchisoare, de unde=i plecar[ la Vene\ia. Tocmai t`rziu se ]ntoarser[ ]n \ara lor. Una dinfiicele lui Br`ncoveanu, Domni\a B[la=a, fusese at`t de ]ndurerat[,]nc`t se retrase de tot de lume =i nu vru s[ mai =tie de averea carefusese pentru d`nsa pricina at`tor nenorociri.

Domni\a B[la=a, din partea ei de mo=tenire, cl[di ]n Bucure=timarele spital Br`ncovenesc, l`ng[ care se afl[ un azil =i o biseric[foarte frumoas[, ce poart[ numele ei, „Domni\a B[la=a“.


HOREA

Horea a fost un mocan, ca =i cei care umbl[ cu cercuri, dar a avutminte mare; carte ]nc[ a =tiut el, dar pu\in[.

Pe acea vreme iob[gia era grea =i ]n mun\i, =i bie\ii mocani nu oputeau suferi. De aceea s-au adunat mai mul\i ]n jurul lui Horea, pecare l-au ales de c[pitan, au jurat to\i, cum c[ p`n[ la o pic[tur[ des`nge se vor \ine laolalt[ =i se vor sc[pa de iob[gie prin putereaarmelor.

A=a au ]nceput ei a pr[da cur\ile domne=ti, ]ncep`nd de la Devap`n[ la Cluj. Pe domni ]i prindeau =i ]i omorau. Domnii, numai denumele lui Horea fugeau m`nc`nd p[m`ntul; de atunci a r[masc`ntecul care zice:

„Horea bea la F[g[d[u,Domnii fug f[r[ hinteu,*Horea =ade pe butuci,Domnii fug f[r[ papuci.“

Auzind ]mp[ratul despre r[scoala aceasta, trimise c[tane care, ve-nind ]n Ardeal, pe to\i i-au ]mpr[=tiat.

Horea, =tiind c[ dac[ va pica ]n m`inile lor nu va sc[pa viu, s-atras ]n p[duri, dar totu=i domnii, iscodind unde e ad[postit, l-au ]ncon-jurat de toate p[r\ile =i l-au prins, apoi l-au dus la B[lg[rad (AlbaIulia), unde a fost omor`t cu roata. Iar trupul lui — t[iat ]n buc[\i =ipus pe l`ng[ drumuri, ca v[z`nd trec[torii s[-=i aduc[ aminte, c[ cineva mai face ca Horea, a=a va p[\i =i el...

CUZA LA SULTAN

C`nd s-a dus Cuza-Vod[ la ]mp[ratul turcesc, atunci c`nd s-a miratlumea de-acolo de iste\imea =i frumuse\ea lui =i s-au dat drepturi maimari \[rii noastre, =ti\i ce lucru de seam[ s-a mai f[cut?

* Hinteu — caleasc[.

273Legende istorice

}mp[ratul turcesc, de mare bucurie, a dat porunci s[ ias[ din]nchisori =i din robie to\i rom`nii care de mult, de mult robeau ]n\ara turceasc[ =i nu mai =tiau, s[racii, de at`ta amar de vreme, nicide taic[, nici de maic[, nici de fra\i, nici de surori. +i s[ plece oame-nii acas[, o dat[ cu Vod[ Cuza!

+i a=a s-a ]nt`mplat.Acu ]ntre cei robi\i era un om de pe la noi, anume: C[lin! Era rob

=i el, =i nevasta.C`nd ]l duseser[ ]n \ara turceasc[, ]l luase un turc, ]i d[duse patru

boi =i-un plug =i-l trimisese la c`mp, departe.Bietul C[lin, ce s[ fac[? Ara ce ara acolo, iar duminica venea la

casa turcului, care — mirat de h[rnicia lui — ]l lua de-l cinstea =izicea p[g`nul:

— Bre C[lin! Harnic la tine, rum`ne, bre!+i acolo a stat el doisprezece ani. Iar c`nd a sosit Cuza-Vod[ ]n

|arigrad, au ]nceput s[ bat[ tobele =i s[ se strige pe uli\i:— S[ ias[ to\i robii =i s[ se duc[ ]n \ar[, c[ i-a dezrobit Cuza-Vod[!+i ie=eau to\i; iar de nu ie=eau, ]i t[iau turcii.C[lin, s[racu’, era la plug, departe ]n c`mp, =i el nu =tia de minu-

nea asta.A avut ]ns[ noroc cu nevasta care era =i ea tot ]n \ara turceasc[,

cu copiii.C`nd se striga pe uli\i era cu vadra la ap[ =i auzi =i ea vestea cea

bun[.Se repede atunci ]naintea lui Vod[ Cuza =i ]i cade ]n genunchi:— +i noi s`ntem robi, M[ria ta!— P[i, unde sta\i?— La cutare turc.+i s-au dus trimi=ii lui vod[, acolo la plug, de l-au adus pe C[lin =i

au chemat =i pe turc:— S[-i dai drumul acas[, jup`ne!+i =i-a str`ns C[lin tot ce avea; iar turcul, c`nd l-a v[zut c[ pleac[,

a ]nceput s[ pl`ng[:


— E, bre, bre! Mult[ avere ]mi f[ceai tu mie, dac[ mai =edeai,bre! N-am =tiut eu de una ca asta, c[ nu mai plecai, bre!

Apoi i-a dat turcul o vac[ =i c`teva sute de franci =i a venit C[lin]n |ara Rom`neasc[, cu nevast[ cu tot; =ti\i unde? Chiar ]n S[m[ilanoastr[.

El a b[tut pariu-nt`iu. +i de la el, drumului de colo, de pe Frumu-=elu, i-a r[mas numele de drumul lui C[lin robul.

DREPTATEA LUI CUZA-VOD{

+tia Vod[ Cuza c[ lucrurile nu merg tocmai bine ]n \ar[. }ns[, cas[ se ]ncredin\eze de adev[r, nu se l[sa numai pe spusele altora, cipleca singur prin sate =i ora=e, c[ci a=a-i p[rea mai s[n[tos. Spun ceice l-au cunoscut c[, unde nici te g`ndeai, acolo ]l aflai =i mult c[utas[ dreag[ toate cele rele.

Odat[ se opri la un tribunal, unde sim\ise c[ nu se ]mp[r\eadreptatea dup[ cum ar fi trebuit, ci tocmai str`mb[tatea era mai lavedere. }mbr[cat ]n haine schimbate, se amestec[ printre oamenii cea=teptau s[ le vin[ r`ndul la judecat[. Intr[ ]n vorb[ cu ei, le punea]ntreb[ri =i c[uta s[-i descoase asupra pricinilor pentru care au ajunsacolo =i cum se poart[ cu d`n=ii oamenii drept[\ii.

— De patru ani m[ judec =i nu pot c[p[ta dreptul meu, zise un\[ran ce st[tea trist mai deoparte.

— Pentru ce te judeci? ]l ]ntreb[ Cuza cu prietenie.— Ia, pentru ni=te p[m`nt pe care mi l-a apucat pe nedrept

arenda=ul din sat.— Ei, cum? Ce \i-au spus judec[torii?— Ce s[-mi spun[! De c`te ori vin la ]nf[\i=are, m[ am`n[... ba

c[-i pe dincolo, ba, sucit[... ba, ]nv`rtit[...— +i crezi c[ ai dreptate?— Apoi cum s[ nu... tot satul =tie. M-a= pune eu altfel ]n contr[ cu un

boier? Pe c`t ]n\eleg, am`narea se face mai mult ca s[ c`=tige vr[jma=ulmeu; iar eu, din s[rac cum sunt, s[ ajung la sap[ de lemn cu judec[\ile...

275Legende istorice

— Dac[ este a=a, s[ faci ce-am s[ te ]nv[\ eu. Acum, c`nd te-ochema ]n[untru, s[ intri =i s[ r[spunzi la ce te-o ]ntreba. Iar de-\i vaspune judec[torul c[ se am`n[ procesul pe alt[ dat[, atunci s[ te ar[\ifoarte sup[rat =i s[ te cer\i cu el, zic`nd: “Dar bine, domnule judec[tor,p`n[ c`nd se am`n[, c[ m-am s[turat tot venind s[ cap[t dreptatede la dumneavoastr[? Ce vra s[ zic[ asta?“... +i, f[r[ s[ mai stai lag`nduri, s[ te repezi =i s[-i arzi o palm[.

— Vai de mine, m[ ]nchide! Nu mai scap din pu=c[rie, c`te zile oiavea!

— N-ai grij[!... Pe r[spunderea mea! Uit[-te la mine... Cuno=ti cinesunt?

Cuza-i ar[t[ un semn prin care ]l f[cu s[ priceap[ c[ are ]n fa\[ pedomnul \[rii.

|[ranul, foarte ]ncurcat, nu mai zise nici o vorb[.Nu trecu mult =i u=ierul ]l chem[.Pre=edintele g[si din nou un clenci =i am`n[ procesul pentru alt[ zi.Atunci s[teanul, plin de m`nie, ]=i lu[ inima ]n din\i, ce-o fi s[

fie... }ncep`nd s[ se certe, se repezi =i-i dete o palm[ de r[sun[ sala.Caut[ apoi s[ plece. Numaidec`t se sun[ clopo\elul.

— Alerga\i... pune\i m`na... ho\ul... a b[tut pe domnul pre=edinte!...Se face o zarv[ mare... Sar vreo patru, pun m`na pe el =i pe sus ]l

aduc iar[=i ]n sala de judecat[.Dar ]n acel moment iat[ c[ intr[ cineva... To\i r[m`n ]ncremeni\i...

Era domnul.— Ce-i, ce s-a ]nt`mplat? Ce zgomot s-auzea?...— Tr[i\i, M[ria voastr[, omul acesta a p[lmuit pe domnul pre=e-

dinte, ]ng`n[ procurorul...— Ei... =i... ce-i cu asta? Numaidec`t acum vre\i s[-l pedepsi\i?

Chiar ]n ceasul acesta?! Mai l[sa\i-l, c-ave\i timp... Mai am`na\i jude-cata peste o zi... peste dou[... peste o lun[... peste un an... Ce v[ gr[bi\iat`t! El cum caut[ de at`\ia ani dreptate =i voi ]l am`na\i ]ntruna!Pentru d`nsul nu se poate face am`nare?!

Sala mu\i. Pre=edintele, judec[torii =i ceilal\i func\ionari schim-bau fe\e-fe\e =i tremurau ca varga...


Vod[ singur se interes[ de afacerea \[ranului am`nat mereu deani de zile =i-i puse s[ dea sentin\a cuvenit[, chiar sub ochii lui. Iardup[ ce au sf`r=it cu toate procesele ce le aveau sorocite, ]i alung[din slujb[ pe to\i, c[ci prea multe p[cate ap[sau asupra capului lor...

— Ura! Tr[iasc[ Cuza! izbucni mul\imea plin[ de veselie.Iar domnul, pun`nd lucrurile la cale, se f[cu nev[zut.

CUZA +I SOLDATUL

Cuza voi s[ se ]ncredin\eze odat[ ce fel de armat[ are el. De-aceea,]=i schimb[ straiele domne=ti, se ]mbr[c[ ]n straie sold[\e=ti, =-o por-ni prin mahalalele Bucure=tilor, tr[g`nd cu ochii prin cele cr`=me, s[vad[ nu cumva d[ peste un soldat.

Umbl[ el ce umbl[ =i numai ce z[ri un c[l[ra=, c`nt`nd ]ntr-ocr`=m[.Intr[ =i el acolo.

— Bun[ ziua, camarade!— Mul\umesc, camarade!— Dar ce faci aici?— Cinstesc un pahar de vin.— Apoi de asta am venit =i eu. +i unde mi se pun am`ndoi pe chef

=i d[-i, =i d[-i, p`n[ noaptea t`rziu.— M[i, eu am g[tit paralele, ]i d[ Cuza ]ntr-o vreme, tu mai ai?— Ba =i eu le-am g[tit.— Apoi atunci ce bem?— +tii ce? Am s[-mi las sabia z[log la cr`=mar p`n[ diminea\[,

pe-o oc[ de vin. A=a fac to\i de la noi c`nd g[tesc paralele.Zis =i f[cut.B[ur[ =i oca aceea de vin =i pornir[.A doua zi, Cuza, cu noaptea-n cap, veni la cazarma c[l[ra=ilor s[-i

inspecteze.Solda\ii au fost sco=i ]n ograd[ =i a=eza\i ]n dou[ r`nduri.Cuza se plimb[ pe dinaintea lor de vreo dou[ ori, apoi se opri

scurt, puse m`na pe un soldat, ]l scoase din r`nd =i gl[sui tare:

277Legende istorice

— Acestui osta= va trebui s[ i se taie capul. A=a vreau eu!Soldatul ]ng[lbeni ca turta de cear[ =i ]ncepu s[ tremure. }l cu-

prinser[ fiorii mor\ii. To\i cei de fa\[ r[maser[ ]nm[rmuri\i, ne=tiindce se ]nt`mpl[.

— Porunca mea s-o ]mplineasc[ soldatul cutare.Cuza numi pe soldatul cu care b[use noaptea.Acela ie=i foarte lini=tit din r`nd, se opri scurt ]n fa\a camaradului

os`ndit, puse m`na pe sabie, ]=i ridic[ ochii c[tr[ cer gr[ind:— Doamne! Multe minuni ai f[cut ]n lumea aceasta cu cei nevi-

nova\i... Rogu-te, f[, dac[ acest soldat e nevinovat, ca sabia mea s[se prefac[ ]n sabie de lemn! +i odat[ =i trage sabia din teac[.

Si o minune! Sabia soldatului era de lemn...To\i au crezut c[-i o minune, afar[ de Cuza =i tovar[=ul s[u de

petrecere.Aceast[ p[c[leal[ pl[cu lui Cuza-Vod[ =i de aceea ]l f[cu pe soldat

caporal, dar ]l sf[tui s[ nu-=i mai lese niciodat[ arma z[log pe lacr`=me, c[ e tot ce poate fi mai ru=ine pentru un ap[r[tor al \[rii.

CUZA +I JUDEC{TORUL

Pe l`ng[ multe nedrept[\i f[cute de slujba=ii \[rii, mai intrase ]nurechea domnitorului Cuza c[ judec[torii de prin \ar[ s-au cam de-prins s[ ]mpart[ dreptatea =i dup[ zim\ii galbenilor.

+i cum era el deprins s[ se-ncredin\eze ]ntotdeauna singur, o iaiar la drum, hai, hai, hai, hai, cu toiag =i cojoc =i c[ciul[ moc[neasc[pe cap.

+i a=a ajunge el ]ntr-un t`rg nu =tiu care =i ca orice cre=tin se v`r[]ntr-o cr`=m[, s[ ia o gustare.

Acolo, ]ntr-o odaie mai din fund, la o mas[, dup[ obicei, cinsteaumai mul\i \[rani care se uitar[ cam mira\i la noul oaspete.

C`nd Cuza trecu pe l`ng[ mas[, cu cojocul ]ntre umere, atinse ]ntr-adins cu poala cojocului sticlele =i paharele, care se f[cur[ \[nd[ri jos.

De aici g`lceav[ =i sfad[, mai ales c[ \[ranii cei de la mas[ erau


pu\in ame\i\i de b[utur[. Cuza ie=i afar[ =i \[ranii droaie dup[ el, s[le pl[teasc[ paguba.

}n sf`r=it, ]n fa\a negustorului de dup[ tejghea =i de fa\[ fiind =iun sergent de uli\[, care cinstea =i el mai de-o parte, la o mas[, Cuzad[ o palm[ celui mai clon\os dintre \[rani.

Sergentul de uli\[ se puse la mijloc =i se sf`r=i cu hot[r`rea ca \[ra-nii, pentru pagub[ =i lovire, s[-l deie ]n judecat[ pe mocanul nostru.

Zis =i f[cut.Dup[ dou[-trei zile se g[seau cu to\ii ]n fa\a judec[torului din acel

t`rg, cum =i sergentul =i negustorul, ca martori.— Cum ]i pricina, mo=ule? ]ntreb[ judec[torul.Cuza s-apropie de mas[ =i cam pe sub col\ul mesei slobozi judec[-

torului c`\iva galbeni, apoi povesti ]nt`mplarea petrecut[ la cr`=m[.A ]ntrebat judec[torul =i pe t`nguitori =i pe martori =i la urm[ toat[

dreptatea s-a dat mocanului nostru.Tot ]ntr-acel ceas, tot ]n judec[torie fiind, Cuza =i-a dezvelit pieptul,

ar[t`ndu-=i =i ]ndrept[rile de domn.Judec[torul, v[z`nd, se-mpleteci =i c[zu jos.Cuza, pe \[ranul lovit cu palma, ]l s[rut[ pe obraz, s[-i spele pata,

c`t pentru pagub[, ]l r[spl[ti b[ne=te.Cum s-a aflat nu se =tie, dar ]ntr-o clip[, la fa\a locului fu ispravnicul

de \inut =i to\i slujba=ii mari din t`rg.Cuza d[du porunc[ ca judec[torul s[ fie ridicat =i dus ]n t`rgul Ie=u-

lui, la domnie. Ce i s-o fi ]nt`mplat acolo, nu se =tie, dar cald nu i-o fi fost.

OCA LUI CUZA

Multe =i frumoase lucruri se povestesc la Gala\i despre domnito-rul Cuza.

De te cobori la vale spre Dun[re =i-n cale te aba\i pe la pr[v[liavreunui negustor b[tr`n g[l[\ean, ]ndat[ ce deschizi vorba de timpu-rile trecute, mo=neagul porunce=te cafele =i, ]ntr-un u=or oftat, ]ncepes[-=i istoriseasc[ amintirile trecutului, ]n care nu uit[, Doamne fere=te,

279Legende istorice

s[-\i pomeneasc[ pe Cuza. De urci ]n partea t`rgului ce duce c[treVadul Ungurului, ori pe calea Tecuciului ce trece pe la curtea r[po-satului Ion Soare, vechi =i bine cunoscut de-al domnitorului Cuza,iar[=i ]nt`lne=ti ]n cale casele Clucerului ori ale altui boier b[tr`n orinegustor care-i gata s[-\i spun[ c`te-o-nt`mplare a lui, ori numai auzi-t[, despre domnitorul Cuza.

}ntr-o sear[, ce-i veni lui Cuza, fiind ]n Gala\i, hai s[ vad[ singurdac[ negustorii v`nd cu oca lui.

+i-a tras o saric[ mi\oas[ deasupra hainelor str[lucitoare, milit[-re=ti, lu[ o c[ciul[ ciob[neasc[ pe cap, ]ndes`nd-o p`n[ peste urechi,=i cum era =i ]ntuneric =i ningea de nu se vedea om cu om, o lu[razna, tocmai spre t`rgul cel nou.

— Bun[ vreme, jup`n negustor!— Bun[ s[-\i fie inima, voinice! socotindu-l a fi vreun \[ran venit

la t`rg. Ger =i ninge-ntruna, hai? ]i mai spuse negustorul.— Frig =i-a= vrea s[ m[-nc[lzesc. Ian ad[ o oc[ de-a lui Cuza!

Dup[ pu\inel timp, domnitorul se treze=te c-o ulcic[ de lut ca de-ojum[tate de oc[.

— D-apoi bine, jup`ne negustor, asta-i oca lui Cuza?— Vezi bine c[ pentru voi, \[ranii, aiasta-i!Domnitorul se gr[bi s[ pl[teasc[ =i porni.A doua zi, negustorul se pomeni chemat de p`rc[lab, care porun-

ci de-i leg[ de g`t negustorului ulcelele de lut ]n care vindea vinuldrept oca lui Cuza; =-a fost purtat a=a prin t`rgul cel nou =i ru=inat.Din ziua aceea nu s-a mai g[sit nici un negustor care s[ nu v`nd[ cuoca cea dreapt[ a lui Cuza, una =i pentru boieri, =i pentru \[rani.

A=a =tia domnitorul Cuza s[ afle =i s[ fac[ dreptate poporului.

PINTEA VITEAZUL

Acum dou[ sute de ani, tr[ia ]n M[gogea un bog[tan numit Stu-pul, c[ci era bogat ca un stup, care-i mai bogat. }ntre al\i servitoriavea Stupul unul mut, cu numele Cup=a Pintea. Un an de zile ]l sluji


Pintea pe Stupul, dar nici un cuv`nt din gura lui n-a scos; to\i ]l cre-deau mut, c[ era t[cut =i g`nditor. P[rin\i nu avea. +i Stupul purtar[u pe Pintea, nu-i da nici de m`ncare de-ajuns; iar de lucrat lucrap`n[-i p`r`iau oasele. Se g`ndea bietul Pintea la zicala c`ntecului:

„Cine-i slug[ la altulMulte rabd[ s[racul;Las’ s[ rabde, dac[ =ede,Codru-i mare, =i nu-l vede!“

Odat[ fiind la plug Pintea cu st[p`nul, acesta ia oticul* =i ]l ]n-cinge pe Pintea peste spate. Aceasta a fost prea mult =i pentru unmut. Deci se ]nfurie, b[g[ codori=tea zbiciului ]n p[m`nt =i strig[ r[stitc[tre st[p`nul s[u:

— P`n[ face codori=tea asta frunz[ verde, nu m[ mai vezi; va fiamar de zilele tale, de va ]nverzi de azi ]ntr-un an!

Cu aceste vorbe, Pintea apuc[ codrul, iar Stupul r[mase ]ncremenitc`nd auzi amenin\area din gura lui Pintea, pe care-l \inea mut.

La anul veni Pintea chiar ]n acel loc =i afl[ codori=tea zbiciului]nverzit[. Atunci ]ncepu a zice-n frunz[, de bucurie c[ i-a venit vre-mea. S-a pus =i a jupuit tuspatru boii Stupului, =i-i frige =i-i m[n`nc[cu ortacii, iar Stupului ]i pl[te=te cu dou[ chichii** de bani (dup[al\ii a dat Pintea o chiv[r[ de bani slujnicei care-i da de m`ncare,p`n[ fu slug[ la Stupul). Apoi s-a dus, =i dus a fost p`n[-n ziua de azi.

Lumea lui de aci ]ncolo a fost codrul, unde-=i avea conacul cu or-tacii lui, care erau la num[r doisprezece.

Mai mult se \inea Pintea pe dealul ce este spre miaz[noapte de laL[pu= =i care deal p`n[ ]n ziua de azi se nume=te „+atra Pintii“. Deacolo da n[val[ asupra boga\ilor, cu deosebire asupra oamenilornegu\[tori, ]i despoia de bani, din care f[cea parte =i la s[racii dinsatele vecine. De aceea suflet de om nu l-ar fi tr[dat pentru c`t bine-i]n lume, c[ era spaima boga\ilor =i mila s[racilor, iar s[raci atuncierau mai mul\i ]n lume dec`t boga\i.

* Oticul — b[\ la un cap[t ca o lop[\ic[, folosit pentru cur[\irea plugului.** Chichii — l[di\[.

281Legende istorice

Mult[ vreme, mul\i ani de-a r`ndul o fi tr[it el cu ortacii lui princodri, ie=ind pe la str`mtori dup[ bani, g[lbiori pe la cei negu\[tori.Mult[ vreme o fi cutreierat el mun\ii, c`tu-i de la L[pu= p`n[-n Ma-ramure=, Bucovina =i Moldova, ba =i ]n mijlocul Ardealului a intrat,tot prin codri, vezi bine, c[ doar zice c`ntecul:

„C-o l[sat cet[\i =i sate,C[ sunt pline de p[cate,+i-o intrat ]n codrul verde,Unde ur`tul se pierde.“

Pe c`nd calicimea, s[r[cimea, mul\imea nemul\[mit[ cu starea lu-crurilor povesteau cu bucurie de vitejiile lui Pintea, pe atunci bog[-tanii, b[no=ii, asupritorii, tremurau c`nd ]i auzeau de nume =i ar fidat oric`t, numai s[ se poat[ m`ntui de el.

Printre nenum[ra\ii lui du=mani erau =i cet[\enii din Baia Mare,c[rora le f[cuse ]n multe r`nduri daune ]nsemnate, din care cauz[ace=tia =i erau cei mai ]nsemna\i du=mani ai lui. Dar Pintea habarn-avea de num[rul du=manilor, nu; el trecea de-a lungul =i de-a latulB[ii Mari c`nt`nd:

„De-ar avea du=manii modru,Face-m-ar cenu=[-n codru;De-ar avea du=manii r`nd,Face-m-ar cenu=[-n v`nt!}ngrijitu-s, nu m[ las,S[ fac voia la pizma=!“

Tradi\ia ne spune c[ ]ntr-o iarn[ grea era Pintea cu so\ii lui pe„+atra-Pintii“ =i erau ]n mare lips[ de bucate; venise greul traiului,de=i bani aveau destui.

Deci el a \inut sfat cu so\ii, ce ar fi de f[cut, =i a ales pe trei in=i =ile-a dat bani s[ mearg[ ]n Baia Mare s-aduc[ vin, p`ine =i sare. Darcei trei se codeau, c[ f[r[ el nu cutezau a intra ]n Baia Mare. Deci auzis c[tre Pintea:

— C[pitane, noi vom merge la Baia Mare =i-om aduce vin, p`ine=i sare, dac[ ni-i spune din ce \i-a sta moartea? — c[ ei bine =tiau c[pe Pintea nici glon\ul nu-l prinde.


+i el le-a spus c[ din trei fire de gr`u de prim[var[ =i dintr-unplumb mic de argint — acelea, dac[ le-a ]nfunda cineva ]n pu=c[, l-orprinde =i l-or omor]; dar alt glon\ pe el nu-l prinde.

+i s-au dus ortacii la Baia Mare =i au t`rguit, dar c`nd la ]ntors]napoi, i-au prins pandurii =i i-au legat =i au vrut s[-i omoare. Iarc[pitanul ora=ului le-a f[g[duit c[ i-a l[sa slobozi, de vor spune eidin ce va sta moartea Pintii, c[ glon\ul din pu=c[ nu-l prinde. +i ace-ia, de fric[ sau din r[utate, au spus, iar pandurii s-au dus, condu=i deso\ii lui Pintea, p`n[ la „+atra-Pintii“ =i acolo s-a iscat, ]ntre haiduciiPintii =i ]ntre pandurii ora=ului, o lupt[ ]nver=unat[. Dar Pintea c[zumort, lovit de un glon\ de argint =i de trei fire de gr`u de prim[var[,iar capul i l-au t[iat =i pus pe poarta cet[\ii de la Baia Mare, unde ]ntoat[ s[pt[m`na ]l piept[na o rom`nc[ =i-l ar[ta poporului ce veneala t`rg, ca s[ se conving[ c[ de bun[ seam[ Pintea Viteazul e mort,deoarece poporul nu vrea s[ cread[ c[ =i Pintea poate muri.

CODREANU

}ntr-o iarn[ c[zuse un om[t mare =i troienise drumurile. Un vame=,trec`nd prin codrii Orheiului cu sania, r[t[cise calea. Viscolea ]ntru-na, =i c`nd nu mai era chip de mers mai departe, a poruncit s[ fieopri\i caii ]n drum ca s[ ]nnopteze acolo, la margine de codru. }n jur— ]ntuneric, ninsoare, viforni\[ =i urlet de lupi fl[m`nzi...

Vizitiul z[ri o lumin[ ]n dep[rtare. Doi arn[u\i au fost l[sa\i ]ntr[sur[, iar vame=ul, un arn[ut =i vizitiul s-au pornit ]nspre lumini\[.Era anevoios de mers; cu mult greu au ajuns la o c[su\[, cu n[me\ip`n[-n stre=ini, ]n fereastra c[reia lic[rea o lumin[. L`ng[ u=a caseist[tea un cal. Drume\ii r[t[ci\i au intrat ]n cas[. Aici era cald =i bine.La foc st[tea un b[rbat frumos, voinic, care i-a poftit s[ se a=eze lafoc =i i-a cinstit cu rachiu din plosc[. Drume\ii au hot[r`t s[ popo-seasc[ p`n[ diminea\[. Necunoscutul s-a dovedit a fi un om vorb[re\,un povestitor =i un c`nt[re\ minunat. Timpul zbura pe neprins deveste. Mai apoi au luat vorba de Codreanu, despre care se povesteau

283Legende istorice

multe =i nevrute, =i streinul a prins a-i ]ntreba c`te =i mai c`te desprehaiduc. Vame=ul ]l gr[ia de r[u, f[c`ndu-l cum ]i venea la gur[: uciga=,v`rcolac, neispr[vit, r[uf[c[tor, t`lhar. Arn[utul ]l contrazicea, spu-n`nd c[ haiducul este un voinic viteaz, care nu se teme de poter[, badin contra o trage pe sfoar[ cum ]i place. Surugiul cel s[rac ]l l[udape Codreanu, vorbea numai de bine, spunea c[ de-ar fi mai mul\ihaiduci de ace=tia, apoi s[racii ar tr[i mai bine, iar turcii ar mai aveafric[. Vame=ul i-a poruncit s[ tac[, spun`nd c[ vorbe=te nimicuri =icontinua s[-l batjocoreasc[ =i s[-l ]njure pe Codreanu: ]ndruga verzi=i uscate, schimonosea ceea ce povestea lumea. Necunoscutul ]l ascul-ta cu mult[ aten\ie. „Ei, dar acum, m[ rog dumitale, s[-mi spui, l-a]ntrebat el, are acel Codreanu vreun dumnezeu?“

„Ba-i mai r[u dec`t un busurman! Mai r[u dec`t un t[tar!...“ ar[spuns vame=ul ]nfierb`ntat de rachiu =i a povestit, c[ odat[ Co-dreanu ]n timpul slujbei ar fi intrat c[lare ]n biseric[, s-a purtat necu-viincios cu lumea, apoi a ucis preotul =i a pr[dat biserica.

Haiducul asculta cu durere ]n suflet aceste scorneli.„Ei bine, f[cu atunci el, Codreanu, dup[ cum spui e un uciga=...

Dar poate c[ se arat[ bun m[car cu cei s[raci? Poate le face bine lacopii?“ Dar vame=ul a r`s, spun`nd c[ de cei boga\i =i puternici Co-dreanu se teme, iar pe cei s[raci ]i chinuie cu mult[ cruzime c`teodat[,fiindc[ asta ]i face pl[cere. +i pe loc a mai n[scocit ceva s[-i fac[ peto\i s[-l cread[.

Codreanu n-a mai putut r[bda: l-a apucat pe vame=, l-a dat lap[m`nt, l-a dezarmat =i l-a legat burduf. I-a legat iute =i pe cei doiarn[u\i, ca s[ nu sar[ ]n ap[rarea ciocoiului. Apoi vr`nd s[-=i versem`nia, a scos din traist[ patru potcoave, caiele, ciocan =i... l-a potco-vit pe vame= la m`ni =i la picioare. „A=a \i se cuvine pentru c[ \i-aib[tut joc de cei s[raci! f[cu haiducul, termin`nd lucrul. Despre cio-coii vo=tri po\i s[ spui minciuni c`t \i-o pl[cea, iar despre noi de azi]nainte cred c[ n-o s[ mai spui!“

Dezleg`ndu-l pe surugiu, i-a spus: „S[ nu cumva s[ spui =i tu vre-odat[ la fel. }\i jupoi pielea =i \i-o presor cu sare!“


C`nd s-a zorit de ziu[, vame=ul ce st[tea uimit =i chinuit a fostluat =i dus la tr[sur[. Codreanu le-a ]mp[r\it bani la ceilal\i =i le-aporuncit s[-l duc[ pe vame= mai repede unde avea nevoie.

URSU

Odat[, la o c`rcium[, Ursu a f[cut cuno=tin\[ cu un fl[c[u t`n[r,care era ]ndr[gostit de o fat[ frumoas[, pe care tat[l ei nu vroia s-om[rite cu d`nsul, c[ era s[rac.

Fl[c[ul era de tot sc`rbit, nici nu vroia s[ beie paharul cu care ]lcinstise haiducul...

Amintindu-=i de dragostea nefericit[, pe care a avut-o, haiducul ahot[r`t s[-i ajute fl[c[ului. Era nevoie de bani, =i c`t mai repede.

Tocmai ]n vremea aceasta f`rta\ii i-au spus haiducului c[ un boierbogat se preg[tea s[ plece la Chi=in[u.

}n ajunul plec[rii, ]n curtea boierului a intrat un c[l[re\ ]narmat =ii-a poruncit s[ ieie la drum vreo sut[ de galbeni, fiindc[ o s[ aib[pl[cerea s[ se ]nt`lneasc[ cu Ursu, c[ruia nu i-s pe plac boierii s[raci.C[l[re\ul a disp[rut. La curte se ridicase zarv[ mare, a fost anun\at[poli\ia, tot drumul a fost ]mp`nzit de pu=ca=i =i oameni ]narma\i, iarpe poteci l[turalnice se pornir[ c[l[re\i trimi=i s[ deie de urma haidu-cului. Boierul nu putea s[ am]ne plecarea. Cu frica ]n spate s-a pornit,]nconjur`ndu-=i careta cu vreo sut[ de c[l[re\i, ]narma\i p`n[ ]n din\i.

Unul dintre posturi se g[sea nu departe de sat. }n vremea aceastaploua, era noapte, frig =i paznicii au intrat ]n c`rcium[ s[ se usuce =is[ se ]nc[lzeasc[

Acolo s-au luat cu vorba, s-au ]mb[tat =i au uitat de paz[. }nc`rcium[ a intrat deodat[ Ursu. Paznicii s-au trezit din be\ie, iar hai-ducul a ]nceput a-i oc[r], c[ nu-=i ]ndeplinesc slujba, nu-l ascult[ peboier; =i cu lovituri de bici i-a alungat pe to\i din c`rcium[.

Pe la miezul nop\ii boierul cu toat[ paza trecea prin p[dure.Deodat[ ]n mijlocul drumului a ap[rut un c[l[re\. A urmat o

]mpu=c[tur[ de pistol. „Ursu!“ r[cni careva, =i paznicii s-au luat ]n

285Legende istorice

goan[ dup[ c[l[re\. Vizitiii m`nau caii =i se \ineau cu careta pe-aproape de paznici. }mpu=c[turile celui din fa\[ nu conteneau, stra-jnicii r[spundeau =i ei... R[cnete, =uier[turi, zarv[ mare! To\i zburau]nainte. Folosindu-se de ]nv[lm[=eal[, Ursu s-a ascuns ]n p[dure =i c`nda ajuns careta ]n dreptul lui, a intrat printre c[l[re\i =i a prins a fugi]naintea tuturora =i a striga: „Prinde\i-l, m[i, trage foc ]n netrebnic!“,ceilal\i au dat ]n cai =i mai avan, ]ntrec`ndu-l, iar el a s[rit de pe cal ]ncaret[, s-a a=ezat al[turi de boierul ]nfrico=at, l-a salutat =i i-a vorbit:

— Vezi, cucoane? Ursu este om de condi\ie: a f[g[duit c[ o s[mearg[ al[turi de dumneata =i s-a \inut de cuv`nt. Ca r[splat[ tre-buie s[ respec\i ]nvoiala =i s[-mi dai suta cea de galbeni.

Boierul n-a spus nici un cuv`nt, a scos punga =i i-a dat-o haiducu-lui. Ursu i-a mul\umit =i a ]nc[lecat iar pe calul s[u, care alerga al[turide caret[. Nimeni n-a b[gat de seam[ nimic: to\i zburau ]nainte,r[suna p[durea de ]mpu=c[turi =i r[cnete.

Urc`nd ]n =a, Ursu i-a ajuns din urm[ =i a ]nceput a-i croi cu harap-nicul pe c[l[re\i: „Na, na neispr[vi\ilor ce sunte\i, l-a\i sc[pat pe Ursudin m`ini!“

Apoi a ie=it ]naintea lor, a mai tras un foc de pistol ]n aer =i adisp[rut...

TOBULTOC

Era ]ntr-o noapte de Pa=te. Biserica era numai lumini: se f[ceaslujb[ religioas[. }n spatele tuturora st[tea Tobultoc, un haiduc ]nalt=i frumos. El a z[rit pe-aproape o femeie, ]mbr[cat[ s[r[cu\, chinuit[=i palid[ la fa\[, iar l`ng[ d`nsa — o feti\[ slab[ ca vai de ea. Femeianec[jit[ se uita neputincioas[ ]nainte =i parc[ nici auzea slujba, nici ovedea. Tobultoc o ]ntreb[, de ce e a=a de am[r`t[ ]ntr-o zi ca aceasta.

Femeia a oftat =i i-a povestit cu lacrimi ]n ochi o istorie trist[: c[doi ani ]n urm[, c`nd se pornise ghea\a, b[rbatul i s-a ]necat ]n Nis-tru =i ea a r[mas cu o cas[ de copii =i f[r[ nici un ban. S[n[tatea i-ifirav[, copiii — bolnavi =i ei, =i iat[ a=a o duc de azi pe m`ine, maimult fl[m`nzi, ]ntr-o cocioab[ friguroas[...


Tobultoc a ]ntrebat-o unde ]i este casa =i a ie=it din biseric[. El atrecut repede prin tot satul, a ]nc[lecat pe un cal, l[sat pe vale la p[=une,=i s-a dus la conacul boieresc, ce se afla la o arunc[tur[ de b[\ de sat.

C`nd s-a apropiat de conac, s-au repezit la el to\i c`inii, dar i-apus pe fug[ voinicul =i s-a pornit spre odaia luminat[, unde st[tea lamas[ =i se veselea boierul cu oaspe\ii s[i.

— Eu sunt Tobultoc, a spus el ap[sat, nu v[ fie fric[. Am venit s[mai u=urez masa.

Apoi a de=ternut de-un corn fa\a de mas[ =i a ]nceput a pune ]ntr-]nsa de toate c`te oleac[. A legat-o, a pus-o pe um[r =i a ie=it spun`nd:

— Zilele acestea o s[ primi\i ]napoi fa\a de mas[, iar pentrum`ncare v[ mul\umesc din toat[ inima.

De mare groaz[ ]nlemnise to\i pe loc =i nu scoteau nici un cuv`nt.Chiar =i strajnicii, care intraser[ s[-l lege pe Tobultoc, au ]ncremenit.

Tobultoc s-a ]ntors ]n sat ]n fuga calului, a c[utat casa s[rmaneiv[duve, a desc[lecat =i a intrat ]n[untru, a aprins f[cliile =i a a=ezatmasa. Copiii s-au trezit =i s-au bucurat, v[z`nd at`tea bun[t[\i pe mas[.

Dup[ terminarea slujbei, c`nd se apropia v[duva de cas[, \in`n-du-=i copila de m`n[, sc`rbit[, c[ n-o s[ aib[ m[car cu ce-=i ]nfruptacopiii de Pa=ti, z[ri lumin[ ]n ferestruic[ =i se ]nsp[im`nt[. I se p[ruse,c[ aceasta nu este casa ei =i s-a dus mai departe, dar feti\a a tras-o]napoi zic`nd: „Unde ne ducem noi, mam[? Iat[ casa noastr[!...“

}ncredin\`ndu-se c[ nu s-a ]n=elat, s-a ]ntors ]napoi =i a hot[r`t s[intre ]n cas[. C`nd a intrat, ce s[ vad[? Pe lai\[ =edea necunoscutulcare vorbise cu ea ]n biseric[ =i ]l hr[nea pe copilul cel mai mic, iarceilal\i copii st[teau ciucure ]n jurul lui =i osp[tau de toate.

TREI VITEJI

Au fost odat[ dou[ v[dane.Una avea un b[iat, dar cea cu un b[iata murit =i b[iatul ei l-a crescut sor[-sa cu doi b[ie\i. De acum aveatrei b[ie\i. Pe ai ei b[ie\i ]i chema pe unul Costin =i pe altul Constan-tin. Pe-al surorii sale ]n chema Ioni\[. S-au ridicat fl[c[i mari =i s-au

287Legende istorice

aflat viteji. +i-au f[cut straie =i si-au cump[rat arme =i cai mari cuaripi; zburau pe sus, at`t erau caii lor de iu\i. Au umblat ei lumea]mprejur cu caii lor p`n[ au ajuns la |arigrad. }n |arigrad au umblatmai mul\i ani. Ei erau trei viteji, iar ]mp[ratul turcesc avea trei fetetot de seama lor. De acuma ei aveau vorb[ cu d`nsele s[ se ]nsoare =is[ le ia. S-au sf[tuit ei ]nde ei: „Hai, m[i, s[ lu[m fetele!“

S-au ]narmat, au ]nc[lecat pe cai =i s-au dus la |arigrad la fete.Au pornit tustrei c[l[ri s[ le ieie. Acei doi, Costin =i Constantin aur[mas mai ]n urm[, dar Ioni\[ s-a dus cu calul mai ]nainte. Merg`nd,a mai jucat calul pe l`ng[ zid, pe acolo, dar o fat[, cea mai micu=oar[,a avut vorb[ s[ o ia el. C`t a umblat el acolo, fata a ie=it afar[ cu ogarofi\[ ca de vin ro= =i se plimba prin flor[rie =i s-au v[zut =i i-a spus:

— B[di\[ Ioni\[,Ia poftim ast[ garofi\[!

Atunci el a sumu\at calul peste zid =i a luat-o cu garofi\[ cu tot, apus-o pe obl`ncul =[ii =i a s[rit zidul ]napoi.

C`nd a ie=it ]n uli\[, s-a ]nt`lnit cu cei doi =i ei l-au ]ntrebat:— De unde ai g[sit-o, m[i?— Am g[sit-o ]n flor[rie =i am luat-o— Da cele dou[ nu-s pe acolo?— Nu-s.Au s[rit tot peste zid =i aceia =i le-au luat de dinaintea ]mp[ratului

=i le-au scos afar[. }mp[ratul s-a uitat =i n-a zis nimic. Ei erau vesti\i:fugeau turcii ca =oarecii c`nd intrau ei ]n |arigrad.

Ei au venit ]ncoace pe la L[pu=na... =i aveau movil[ =i sub movil[erau grajduri de cai; \ineau caii acolo, dar deasupra, dac[ au adusmiresele, au f[cut un cort albastru =i au prins a benchetui. Dar m[-satr[ia. Ei s-au pus la benchetuit, dar pe bab[ au pus-o cu ocheana s[se uite s[-i p[zeasc[ de turci. C`nd ]i va vedea c[ vin, s[ le spun[.

}n ziua c`nd =i-au adus miresele, nu s-a v[zut nimic. A doua zic`nd s-a uitat:

Colbul se vedea+i apoi pierea.


A ridicat turcul toat[ turcimea, oastea, de la mic =i p`n-la mare,c[l[ri to\i s[-i prind[ pe ace=ti trei voinici, s[-i duc[ vii s[ le deiefetele =i s[-i pun[ mai mari; nu s[-i taie.

A intrat ]n cort baba, dar ei benchetuiau... =i le-a spus:

— Maic[, voi be\i =i benchetui\iCu trei fete de-mp[rat,Luate din |arigrad.Dar nu =tiu L[pu=na a ]nflorit,Ori oastea turceasc[ a t[b[r`t!

— M[i, vere Ioni\[, ie=i tu afar[ =i num[r[. Mama-i b[tr`n[, nupoate c[ta cu ocheana pe steaguri =i prapuri. S[ numeri =i, dac-or fi osut[ cincizeci de mii, s[ mergem c`te=itrei, dar dac-or fi numai cinci-zeci de mii, numai bine \i-or ajunge \ie.

Ioni\[ a num[rat p`n[ la o sut[ cinizeci, p`n[ la dou[, p`n[ latrei, a num[rat p`n[ la dou[, trei sute de mii =i de acolo a lep[dat, c[ei n-au fost o sut[ cincizeci de mii, dar au fost mii nenum[rate. Ioni\[=i-a f[cut socoteal[ =i a zis: „}s mul\i tare, avem s[ mergem tustrei,miresele avem s[ le l[s[m pe bab[. Da am s[ spun c[-s numai cinci-zeci de mii =i am s[ m[ duc s[ le ies eu singur ]nainte“. C`nd a intrat]n cort, l-au ]ntrebat:

— M[i, ai num[rat?— Am num[rat.— Da c`\i sunt?— Cam vreo cincizeci de mii.— Apoi dac[-i a=a, du-te =i te ]mbrac[ =i ia-l pe murgul cel zburlit

=i la picioare =ivoit, c-aceluia-i spore=te la fug[.Ioni\[ s-a ]mbr[cat, s-a ]narmat =i a ie=it ]naintea turcilor. I-a oprit

=i i-a suduit:— M[i p[g`ni, unde merge\i voi?Da ei au dat r[spuns:— Mergem la cei trei viteji: la Costin, la Constantin =i la copilul

r[mas Ioni\[.— Eu sunt copilul r[mas.

289Legende istorice

A prins a t[ia =i a f[cut drum prin turci ca =i cum cose=ti =i r[m`nebrazd[ =i o ]ntorci ]napoi. }i ]n=ira c`te trei, patru mii =i se ]ntorcea]napoi =i-i t[ia. De acum pe locul cela nu mai putea s[ mearg[, dele=uri tr`ntite ce erau. A t[iat trei zile =i trei nop\i ]ntr-]n=ii, a t[iat den-a mai r[mas nici unul.

Baba a c[tat cu ocheana. }n ziua ceea colb s-a v[zut, a doua zi =imai pu\in, iar a treia zi nu s-a v[zut nimic. Dar verii lui benchetuiau=i nici nu-=i aduceau aminte de d`nsul. Baba intr[ la d`n=ii =i le spune:

— M[i, voi benchetui\iCu trei fete de-mp[rat,Luate din |arigrad,Dar la v[rul vostru nu g`ndi\i!

Lua\i-v[ =i v[ duce\i ]naintea lui c[ o fi pierit pe undeva.Au mers ei =i au ]n=euat caii =i au purces ]naintea lui ca s[ vaz[ ]i

mort ori ]i viu.Merg`nd, s-au ]nt`lnit cu d`nsul, venind pe drum; venea c[lare

gem`nd:— M[i, de este vreun v[r de-al meu, d[-te ]n l[turi, c[ nu te v[d

bine =i te-oi strica. Calul meu de trei zile ap[ n-a b[ut =i mie ochii mis-au ]mp[ienjenit =i nu te cunosc bine.

A venit speriat =i baba l-a mai afumat cu buruiene.— D-apoi tu, m[i, cum de ai z[bovit at`ta timp, dac[ au fost nu-

mai cincizeci de mii? Tu puteai s[-i tai ]n dou[ ceasuri.— N-au fost cincizeci de mii, da au fost sute de mii, c[ veneau

cum vine negura pe dealurile =i v[ile pline de turme.— P[i tu, dac[ ai v[zut c[-s at`\ia, de ce nu ne-ai dat de =tire s[

mergem =i noi?— D-apoi fetele pe cine s[ le l[s[m? Pe bab[? S[ zic[ ele c[ suntem

ni=te blestema\i?!


LEGENDE TOPONIMICE

BABELE

Povestea spune c[ ar fi fost o singur[ bab[, pe care o chema Dochia.Adic[ bab[ nu era ea, c[ s[ vede\i. Ba era fiica unui ]mp[rat vestit =i eraa=a de frumoas[, c[ to\i fiii de crai o pe\ir[, dar ei, nici unul nu-i pl[cea.

Azi a=a, mìne a=a, poimìne la fel, p`n[ ce unul din ei, nici una,nici alta, porne=te cu r[zboi ]mpotriva ]mp[ratului, tat[l fetei, ]l bate,]l prinde =i se apropie de palatul fetei, c[ci g`ndul lui nu era altuldec`t s[ pun[ m`na pe fat[.

Biata fat[, c`nd a auzit, de fric[ s[ nu cad[ ]n m`na lui, s-a dus lao vr[jitoare =i a rugat-o s-o prefac[ ]ntr-o bab[ zb`rcit[ =i ur`t[.

+i-a luat ni=te oi, s-a ]mbr[cat ]n nou[ cojoace, c[ci era iarn[ =itopenie* de frig =i =i-a luat drumul spre p[dure. A stat fata, adic[baba, nu fata! Zic, a stat, p`n[ prim[vara, c`nd a dat col\ul ierbii. }nziua dintì a lui martie a fost a=a de cald, c[ baba =i-a lep[dat uncojoc din cele nou[. A doua zi, =i mai cald, =i baba =i-a mai lep[datun cojoc, =i a=a p`n[ ce =i-a dezbr[cat toate cojoacele. Da tocmai anoua zi, c`nd =i-a azv`rlit ultimul cojoc, unde ]ncepe deodat[ un v`nta=a de puternic, ]nc`t o ]nghe\[ pe bab[ =i o pref[cu ]ntr-o stan[ deghea\[. Pas[mite c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tat[-s[u.

De-atunci a r[mas rostul vremii tot a=a schimb[cios ]n cele nou[zile de la ]nceputul prim[verii. +i tocmai c`nd ai zis Doamne-ajut[ =i

* Topenie — pr[p[d, dezastru.

CUPRINS

291Legende toponimice

\i-ai lep[dat surtucul, atunci te pomene=ti cu c`te un pui de gerule\,ba ]nc[ =i cu c`te o z[pad[, de nici nu =tii cum s[-l ]mbraci iar[=i maidegrab[. De atunci a r[mas =i vorba c[: „S[ te fereasc[ Dumnezeu dezilele Dochiei!“

}n multe p[r\i se mai crede c[ aceast[ Dochie ar fi fost fiica luiDecebal =i c[ a fugit ]n p[dure =i s-a f[cut p[stori\[, de fric[ s[ nucad[ ]n m`inile romanilor =i ale ]mp[ratului Traian.

Dup[ ultima zi a babei, se crede c[ frigul nu mai are putere, iaroamenii nu mai au nevoie de foc. De aceea oamenii, ]n acea zi, cur[\[cur\ile, str`ng tot gunoiul la un loc =i ]i dau foc, iar apoi sar peste elca s[ se afume =i s[ fie feri\i de orice spurc[ciune, c[ci toate spurc[-ciunile ard o dat[ cu gunoiul. Tot pentru asta, femeile afum[ =i princase, cu o c`rp[ ars[.

De acum s-au sf`r=it =i cu babele, =i sf`nta munc[ re]ncepe iar[=icu acela=i dor ca =i anul trecut.

TURNUL LUI BUTU

}n masivul Ceahl[ului, ]ntre alte multe =i nenum[rate st`nci, seafl[ una foarte greu de urcat, cu numele de Turnul lui Butu.

}n vremuri dep[rtate, cam pe timpul lui Alexandru cel Bun, or fivreo 500 de ani — a=a poveste=te poporul — tr[ia un oarecare Butu,rom`n viteaz =i osta= de frunte. Alexandru ]l alese ca ginere al lui,logodindu-l cu fiica sa Ana.

Ce se ]nt`mpl[ ]ns[? }n aceast[ vreme era r[zboi cumplit ]ntrele=i =i nem\i, =i Alexandru, domnul Moldovei, trimisese pe viitoruls[u ginere, Butu, cu cinci sute de c[l[re\i osta=i ]n ajutorul le=ilor.

Dup[ mai multe lupte cr`ncene, Butu cade ]ntr-o zi greu r[nit subzidurile unei cet[\i =i-=i d[ sufletul, f[r[ s[ mai poat[ vedea pe ai s[i,nici pe Ana.

Trecu un timp p`n[ ce sosi vestea la curtea lui Alexandru, vestetrist[ =i ]nfior[toare, despre moartea vrednicului Butu. Jelanie mare,dar mai cu seam[ Ana, logodnica, nu-=i mai contenea cu pl`nsul, c[ci]i jurase credin\[ pe veci.


}ntr-o zi, vreo jum[tate de an dup[ moartea lui Butu, o cheam[pe Ana tat[l ei, domnitorul Alexandru.

— Fiica mea, ce tot pl`ngi? ]i zise el, s-a ispr[vit cu Butu; mor\iicu mor\ii, viii cu viii. M-am g`ndit s[ te logodesc cu boierul cutare.

Ana nici nu voia s[ aud[ de toate astea; pentru ea s-a ispr[vit curostul vie\ii. Dac[ n-a fost s[ fie cu Butu, apoi ce-i mai trebuie altul?

Alexandru nici nu voia s-o asculte =i o logodi, f[r[ vrerea ei, cu unboier mare.

}ncepur[ a se face preg[tirile de nunt[, c[ci ziua pentru c[s[toriese apropia. S[rmana Ana, nici nu mai =tia ce s[ fac[. Voia s[ plece deacas[, dar era p[zit[ stra=nic.

Ce s[ fac[, ce s[ dreag[? Soarta ei fu a=a. Ziua nun\ii se apropia,=i iat[ c[, nici una, nici dou[, Butu sose=te ]n miez de noapte la Ana.A cuprins-o, a s[rutat-o, ]ndemn`nd-o s[ vin[ cu el. Butu =tia de toatece se petrecuse cu Ana, ]n tot timpul de c`nd murise el.

Fata se l[s[ ademenit[ de iubitul ei =i porni cu el c[lare, pe un caln[zdr[van, tot strigoi, c[ a=a vine povestea. Calul zbura, nici c[ atin-gea p[m`ntul, =i cum calul ]n goan[ ajunge la un loc, unde o fi fostnu se =tie, o fi fost la locul a=a-numit Piatra turnului sau Piciorul dra-cului. Calul se poticni =i c`t pe ce era s[ r[m`n[ locului. Ana f[cu cef[cu =i calul zbur[ mai departe =i c`nd ajunse pe mun\i =i voia s[treac[ piscul Ceahl[ului, coco=ii c`ntar[, puterea lui Butu sl[bi, =i cucal cu tot, dimpreun[ cu Ana, c[zu pe mun\i =i se pref[cur[ cu to\ii]n stan[ de piatr[, care e Turnul lui Butu de ast[zi.

POVESTEA VRANCEI

Demult, pe timpul domniei lui +tefan cel Mare, pe c`nd |ara Rom`-neasc[ nu era unit[ ]nc[ =i \inuturile Munteniei =i Moldovei aveau fie-care domnii lor, a fost o lupt[ mare ]ntre pl[ie=ii lui +tef[ni\[ =i armataturceasc[ care n[p[dise ca frunza =i iarba pe p[m`ntul Moldovei.

B[t[lia a fost aprig[ =i, din cauza num[rului prea mare de du=manifa\[ cu oastea lui +tefan, moldovenii au c[zut birui\i.


Voievodul, am[r`t ]n suflet de aceast[ pierdere, fugise din fa\a pu-hoiului vr[jma=, ca s[ nu fie prins =i, r[t[cind singur prin mun\i, aajuns pe valea Putnei.

Pe atunci, ]n Vrancea nu erau sate cu lume mult[ ca ]n vremea deast[zi =i nici locuri goale =i dealuri chelba=e, cum se v[d acum. Codriist[p`neau mai peste tot =i abia unde =i unde c`te un p`lc de case seg[seau ]n=iruite =i ascunse pe la poalele p[durilor, l[turi= cu scurgereaapelor, iar oamenii erau mai to\i ciobani care-=i p[=unau oile pringolurile =i poienile mun\ilor.

Dup[ at`ta umbl[tur[ prin codri, nimeri, prin asfin\itul soarelui,la o cas[ de pe dumbrava B`rse=tilor.

Aici, o bab[ b[tr`n[ torcea dintr-un fuior de c`nep[, pe prispa casei.— Bun[ ziua, b[tr`nico, zise voievodul, desc[lec`nd =i leg`nd ca-

lul de \`\`na por\ii.— Bun[ s[-\i fie inima, voinice, r[spunde bl`nd b[tr`na, care,

uit`nd s[ mai trag[ fir din caier, privea mirat[ pe viteaz, c[ci nu-lcuno=tea cine este.

— F[ bine, m[tu=ic[, de-mi d[ ceva de m`ncare =i las[-m[ s[ m[odihnesc pu\in, c[ tare am ostenit de c`nd umblu pe coclaurile astea!

Baba, f[r[ s[ mai fac[ vorb[ mult[, puse masa =i ]i dete str[inuluis[ ]mbuce lapte cu m[m[lig[ =i br`nz[ de oi, repezindu-se apoi laco=ar de a=ez[ arm[sarul la iesle.

C`nd se ]napoie ]n cas[, g[si pe str[in culcat. Se a=ezase pe o lavi\[,a=a ]mbr[cat cu sarica, cum se afla, =i a\ipise, c[ci, dup[ cum secuno=tea pe tr[s[turile fe\ei, era tare obosit.

}l privea acum nedumerit[ baba =i nu ]n\elegea cine s[ fie str[inulacesta cu p[rul b[lai =i cu fa\a rumen[ =i frumoas[, de a r[t[cit toc-mai prin inima codrilor ace=tia, unde doar numai mocanii de aicis[l[=luiau ]n voie cu oile lor, f[r[ s[ tulbure cineva lini=tea.

Tot uit`ndu-se a=a cu luare-aminte, b[tr`na observ[ c[ voiniculpurta haine ost[=e=ti de domn, cusute ]n fireturi =i aur, pe sub saricagreoaie de l`n[ de oaie, care se l[sase pu\in la o parte, dezvelindu-ipieptul de viteaz.


}ndat[ ]=i d[du cu ideia c[ nu poate fi altul dec`t +tefan-Vod[,domnul Moldovei, despre care auzise c[ fusese ]nvins de turci ]ntr-ob[t[lie, c[ oastea i-a fost risipit[ =i alungat[, iar el s-a retras ]n mun\i.

F[r[ s[ mai stea pe g`nduri, porni ]n fug[ p`n[ la st`na din vale,ca s[-=i vesteasc[ feciorii, l[s`nd pe +tefan-Vod[ singur, s[ se m`ng`iecu somnul.

Baba avea =apte feciori voinici, tot unul =i unul, nal\i, sp[to=i =iv`njo=i, care nu se temeau de nimeni ]n calea lor. }n ei ]=i pusese acumn[dejdea =i, ajung`nd la st`n[, le povesti cele ]nt`mplate cu voievo-dul, ]ndemn`ndu-i ca s[ plece c`t mai cur`nd =i, r[scolind \inutul Vran-cei, s[ str`ng[ pe to\i voinicii plaiului acesta, cu care +tefan s[ por-neasc[ la lupt[ =i s[ alunge pe turci din \ar[.

De cuv`nt, feciorii babei, to\i =apte, se r[sp`ndir[ ]n =apte p[r\i aleVrancei, bucium`nd pe v[i =i dealuri, p`n[ a doua zi ]n zori, str`ng`ndfiecare c`te o ceat[ de voinici cu care se l[sar[ pe dealul Dumbr[vei.

Diminea\a, c`nd baba ]=i v[zuse feciorii venind, deschise larg u=ade la odaia ]n care se afla +tefan-Vod[ =i, voioas[, ]i zise:

— M[ria ta, nu fii ]ntristat! Scris este c[ un a=a de bun viteaz s[nu r[m`n[ ]nvins de m`na du=manului. Ia te uit[ cum ]\i vin osta=iicu care vei ]nvinge lifta p[g`n[!

+tefan ie=i ]n prag =i r[mase mirat c`nd v[zu curg`nd din toatep[r\ile cete de voinici ]narma\i cu l[nci =i arcuri, coase =i topoare cestr[luceau ]n razele soarelui de abia r[s[rit.

— Dar de unde sunt ace=ti voinici, b[tr`no, =i cine i-a adunat a=a?— Sunt pl[ie=ii Vrancei, M[ria ta, =i vin cu to\ii ca s[ porne=ti cu

ei la lupt[. Te-am v[zut c`t de am[r`t erai c`nd ai venit asar[ =i =tiamc[ oastea \i-a fost nimicit[ ]n lupt[ cu turcii. De aceea am trimis pecei =apte feciori ce-i am =i, uite, p`n[ diminea\[ \i-au str`ns oastenou[ ]n loc, to\i voinici =i dornici de lupt[.

Apoi, chem`ndu-=i feciorii l`ng[ ea, urm[:— Aista-i Bodea, aista Spirea, cel[lalt Negril[, apoi B`rsan, Spul-

ber, Pav[l =i cu Nistor. To\i sunt feciorii mei =i acum \i-i dau M[rieitale. Cu ei =i cu ]ntreaga ceat[ ce au adunat, mergi f[r[ team[ =i, cuvoia lui Dumnezeu =oimanul, vei scoate pe du=mani din \ar[.


Voievodul, ]nveselit acum, privea m`ndru la o=tenii ace=tia aduna\i]n prip[ ]n jurul s[u, care i se p[rur[ vrednici de lupt[, apoi ]ntorc`n-du-se c[tre bab[ ]i zise:

— Dar cum te nume=ti, b[tr`no?— Tudora Vr[ncioaia.— S[ tr[ie=ti, m[tu=[ Tudora, =i Dumnezeu s[-\i dea s[n[tate pen-

tru sprijinul =i dragostea de \ar[ ce ar[\i.Apoi, ]mb[rb[t`ndu-=i oastea adunat[, plecar[ cu to\ii peste dealuri

=i, str[b[t`nd codrii la vale, izbir[ ]n coast[ pe vr[jma=i.To\i s-au luptat voinice=te. +tefan-Vod[ era printre cei dint[i, ]ncon-

jurat de fl[c[ii Vr[ncioaiei care se luptau ca ni=te lei, lovind ]n dreapta=i ]n st`nga tidvele p[g`ne care c[deau ca bostanii, ]nro=ind p[m`ntul.

+i astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, +tefan a ]nvins =i de data astape turci, izgonindu-i din \ar[ afar[.

Atunci, de bucurie, voievodul se puse de petrecu =i veseli cu osta=iis[i, iar ]n urm[ chem[ l`ng[ el pe cei =apte feciori ai Vr[ncioaiei =i le zise:

— Fl[c[i, cu voi am c`=tigat izb`nda =i am alungat pe vr[jma=i.Dac[ nu nimeream la casa mamei voastre, mult[ vreme turcii nesec[tuiau \ara. Sunte\i vrednici de r[splat[ domneasc[.

Iat[, voi sunte\i =apte fra\i, iar ]n Vrancea sunt =apte mun\i. Aivo=tri s[ fie ]n veci, cu v[i, ponoare =i tot ce se afl[ acolo! }ntoarce\i-v[ dar ]napoi ]n codrii vo=tri =i s[-i st[p`ni\i s[n[to=i, din neam ]nneam! Iar mamei voastre duce\i-i mult[ s[n[tate din partea voievo-dului +tefan, care la vreme de str`mtoare a g[sit la casa ei pat pentruodihn[ =i bra\e viteje=ti de lupt[.

Le f[cu ocolni\[* pe piele de vi\el, scris[ cu litere de aur, pentrudania domneasc[, document ]n puterea c[ruia fiii Vr[ncioaiei ajunser[st[p`nii mun\ilor Vrancei, de la Trotu= p`n[ ]n valea B`sca, a Buz[ului.

+i de atunci, fiecare din cei =apte fra\i, ]napoindu-se pe plaiurileVrancei, s-au a=ezat la poalele mun\ilor, ]ntemeindu-=i fiecare satedup[ numele lor: Bode=ti, Spire=ti, Negrile=ti, B`rs[=ti, Spulber,P[ule=ti, Nistore=ti etc.

* Ocolni\[ — hart[ indic`nd hotarul mo=iei


IZVORUL LUI +TEFAN CEL MARE

Mai demult nu era at`ta pace ]n \[ri ca acuma. Vr[jbile erau maidese =i b[t[liile erau lucru de toate zilele. A=a, ]n \ara moldoveanu-lui, ca =i ]n alte \[ri, nu se potolea bine o vrajb[ =i se =i ]ncepea alta.C`nd se b[teau cu t[tarii, c`nd cu turcii, c`nd cu ungurii, c`nd cualte limbi str[ine.

Odat[ s-au b[tut le=ii =i cu +tefan cel Mare care era ]mp[ratneast`mp[rat, c[ci nu era an l[sat de Dumnezeu ]n care el s[ nu seh[r\uiasc[ cu cineva.

Din ce le-o venit vrajba, nu se =tie. Destul c[ le-o venit =i at`ta!Fiecare ]mp[rat ]=i str`ngea armat[, care de care mai mult[ =i mai

viteaz[. Cel le=esc =i-o str`ns le=i de ai lui, cel moldovenesc — rom`nide ai lui. +-o f[cut pu=ti, care de care mai o\elite, =i s-o str`ns iasc[de prin to\i codrii. Astfel ]narma\i, s-o b[tut azi, s-o b[tut m`ine, ]ns[f[r[ s[ se dovedeasc[ care e mai biruitor. La urma urmelor li se g[tiseiasca =i li se rupse =i cremenea pu=tilor, dar tot de ]mp[cat nu se]mp[car[. Poate c[ +tefan, ca om mai cre=tin, s-ar fi ]mp[cat, dar celal le=ilor nu se ]nvoi, o dat[ cu capul.

G[tindu-li-se =i m`ncarea pentru ei =i c[tanele lor, se hot[r`r[ canumai am`ndoi s[ se lupte, lupt[ dreapt[, lupt[ voiniceasc[. F[r[mult[ b[taie de cap se ]nvoir[, c[ci doar[ nici unuia nu-i prea erafric[ de lupt[, fiind colea voinici, nu cum suntem noi, bun[oar[.Suflec`ndu-=i m`necile, se luar[ la tr`nt[ =i se zolir[ p`n[ ce erasoarele ]n crucea amiezii, dar nu se biruir[. La amiaz[ b[ur[ c`te o]nghi\itur[ de ap[, c[ci li se uscase limba =i cerul gurii de ]nfierb`nta\ice erau, apoi se h[r\uir[ p`n[ la ojina* cea mic[, c`nd ]mp[ratul le=ilor,mai sl[bind din picioare, c[zu peste un bolovan de i s-au sucit gru-mazii =i cu ei suci\i s-a ]ntors acas[, rug`ndu-se lui +tefan de iertare.

+tefan, milostiv =i bun la inim[ cum era, l-a iertat =i l-a l[sat s[ se

* Ojin[ — moment al zilei situat la jum[tatea timpului dintre amiaz[ =iasfin\it; gustare care se ia ]n acest moment al zilei.


]ntoarne ]n \ara lui, aduc`ndu-i aminte c[ nimic nu se poate face f[r[voia lui Dumnezeu.

Izvorul din care au b[ut ap[ s-o chemat apoi izvorul lui +tefan celMare. Care e =i unde e nu se =tie, c[ de atunci e mult =i oamenii aumurit f[r[ a ne l[sa vreun r[va= ori vreo ]nsemn[tur[.

Se crede c[ cine ar bea din apa acelui izvor, oric`t de bolnav ar fi,s-ar face s[n[tos.

LEGENDA MURE+ULUI +I OLTULUI

Tr[ia odat[ un ]mp[rat pe v`rful unui munte, ]ntr-o cetate cu dou[turnuri. +i odat[, ]ntr-o var[, a plecat ]mp[ratul acela la r[zboi =i nus-a mai ]ntors.

}mp[r[teasa a trimis soli ]n toate p[r\ile, s[ dea de urma so\uluiei, =i s-au dus solii cercet`nd p`n[ la marginile lumii, =i s-au ]ntorsdup[ vreme ]ndelungat[, f[r[ bucurie.

+i avea ]mp[r[teasa doi copii care se jucau ]n \[r`n[, c`nd a ple-cat tat[l lor s[ se r[zboiasc[; iar acum erau mari =i fl[c[i de ]nsur[-toare. Unul crescuse ]n turnul dinspre miaz[noapte, cel[lalt, ]n tur-nul dinspre miaz[zi, =i am`ndoi erau feluri\i la fire =i la g`nduri, darunul =i unul la chip =i la f[ptur[.

+i s-au ]n\eles ei s[ plece de-a lungul lumii =i s[ caute pe tat[l lor.Mama lor a pl`ns =i de bucurie, =i de durere, c`nd a aflat de hot[r`realor; de bucurie, c[ are fl[c[i at`t de vrednici, =i de durere, c[ se te-mea s[ nu-i piard[. Dar i-a pov[\uit s[ se \ie ve=nic ]mpreun[, cum\in boii la jug, =i ve=nic drumul unuia s[ fie drumul celuilalt. +i i-abinecuv`ntat =i le-a dat voie s[ plece, =i iar[=i i-a sf[tuit s[ mearg[ ]ntov[r[=ie nedezlipit[, =i au plecat fl[c[ii.

De abia p[r[sir[ cetatea p[rin\ilor =i au ]nceput s[ nu se ]n\eleag[la drum, c[ci erau feluri\i la fire =i la g`nduri. Cel crescut ]n turnuldinspre miaz[noapte a apucat pe partea unde fusese turnul ]n care acrescut.

Pe unul ]l chema Mure=ul, pe cel[lalt, Oltul.


+i de-acolo, din cre=tetul muntelui, li s-a desp[r\it c[rarea, c[Mure=ul a pornit spre miaz[noapte, iar Oltul, spre miaz[zi. +i eraOltul sf[r`micios =i iute din fire =i a apucat nebune=te la vale, spreziua senin[, iar Mure=ul era ]ntunecat cu inima =i lini=tit ca noapteapa=nic[ =i a apucat ]ncet, ]ncet, spre miaz[noapte. Dup[ c`t[va vreme]ns[, pe Mure= l-a ajuns dorul de frate-s[u =i i s-a ]ntristat sufletul =ide aceea s-a ]ntors spre miaz[zi s[-=i afle fratele. +i nu l-a mai aflat,ba =i-a pierdut =i calea =i a apucat ]n alt[ parte, tot lini=tit =i cu inimade pace.

Dar mama lor, c`nd a v[zut c[ s-au desp[r\it chiar de la casap[rinteasc[, a alergat s[ le curme drumul, dar nu era chip s[-i ajung[,mai ales c[ ei fugeau ]n dou[ p[r\i. +i a pl`ns ]mp[r[teasa, =i ]ntr-acel minut, am`ndoi b[ie\ii s-au f[cut rùri, =i rùri au r[mas.

+i de atunci Oltul cel sf[r`micios =i iute din fire a dat n[val[ prin\[ri muntoase =i s-a azv`rlit prin mun\i cu pr[p[stii =i s-a afundat pela Turnul Ro=u, clocotind =i izbindu-se de st`nci. +i de aceea lui i sec`nt[ c`ntecul:

„Oltule, rù blestemat,Te-ai f[cut ad`nc =i lat;C[ vii mare, spumegat+i cu s`nge-amestecat.“

Iar Mure=ul de atunci curge tot pe =es =i tot spre =esuri n[zuie=telini=tit =i ]ncrez[tor. +i de aceea i se c`nt[ c`ntecul:

„Mure=, Mure=, ap[ lin[..“

SOME+UL +I CRI+UL

}n vremurile de demult, de c`nd sunt =i pove=tile, tr[ia la poalamuntelui Vl[deasa un crai frumos =i t`n[r. }i era numele Bogdan. Mun-tele cu p[durile de brazi =i p[=unile toate erau ]n st[p`nirea lui.

}i venise =i craiului vremea s[ se ]nsoare, dar peste pu\in[ vreme,dup[ ce ]=i aduse domni\a, n[v[lir[ du=manii ]n hotarele lui, ]i aprin-ser[ cetatea =i pe crai ]l omor`r[.


Domni\a sc[p[ de moarte =i, dup[ ce ]=i adun[ turmele ce mair[maser[ de m`na du=manilor, se sui la munte. Pe locul, c[ruia ]i zic=i ast[zi Bogd[neasa, ]=i f[cu un bordei. Aici n[scu, peste c`teva zile,doi copii gemeni, feciori am`ndoi. +i, cum e vorba din poveste,cre=teau voinicii ]ntr-o zi ca-n dou[ =i se f[cur[ ni=te fl[c[i c`t ]\i eramai mare dragul.

Copiii ]ndr[gir[ ciob[nia =i abia a=teptau s[ treac[ iernile, pentruca s[ poat[ ie=i la larg. Vara ]=i purtau turmele la p[=une prin poie-nile din apropiere =i, ]n vreme ce oile p[=teau cumin\i =i bl`nde, ei]ncepeau s[ c`nte din tulnic =i din fluier. +i c`ntau ciob[na=ii mei a=ade frumos, ]nc`t izvoarele se opreau din =opot =i r[m`neau ]nm[r-murite, iar p[s[rile ]ncetau din zbor =i se adunau stoluri ]n jurul lor,ascult`ndu-le c`ntecul.

Trecu a=a o bucat[ de vreme, dar ]ntr-o var[ d[duse o secet[mare =i, ]n lipsa p[=unii, oile ]ncepur[ s[ fl[m`nzeasc[. Atunci fra\iipl[nuir[ s[-=i mute turmele mai departe, p`n[ vor afla undeva op[=une mai bun[.

}ntr-o diminea\[ ]=i luar[ r[mas-bun de la mama lor =i plecar[ ladrum.

}n v`rful muntelui aflar[ p[=une bun[ =i ap[ destul[. }=i puser[staulele aici =i, slobozind oile la p[scut, se apucar[ s[-=i fac[ colib[.Ziua trecu repede, =i seara, dup[ ce ]=i a=ezar[ oile, voinicii ]=i f[cur[foc, vr`nd s[-=i g[teasc[ ceva de m`ncare. Dar nici nu se aprinse foculbine, c`nd ]ncepuse s[ sufle un v`nt ascu\it =i fra\ii sim\ir[ cum ]i cu-prinde, f[r[ veste, somnul. C`nd se trezir[ a doua zi din somn, soareleera la amiaz[. Oile zbierau de foame ]n staul =i c`inii abia se mai \i-neau pe picioare de osteni\i. Fra\ii se uitar[ unul la altul buimaci, ]=inum[rar[ oile. V[z`nd c[ nu lipse=te nici una, le mai veni inima la loc.

Se sp[lar[ =i apoi ]=i scoaser[ oile la p[=une. Peste pu\in, uitar[grija =i ]ncepur[ s[ c`nte din fluier. +i cum c`ntau a=a, cu g`ndul lamama lor, deodat[ le r[s[ri ]nainte, ca din p[m`nt, o fat[ frumoas[ca o Cos`nzean[. Ciobanii ]ncetar[ din c`ntat =i r[maser[ privindmira\i spre fat[. Ea veni aproape de ei, apoi le spuse sup[rat[:


— R[u a\i f[cut, voinicilor, c[ a\i venit aici!... Poiana asta e mo=iamamei, care e vr[jitoare, =i cu greu ve\i putea sc[pa de r[zbunareaei. Eu v-am v[zut =i ieri =i mi-a\i c[zut dragi. Am venit acum la voi s[v[ spun cum s[ v[ feri\i de vr[jile mamei =i s[ v[ ajut. Aceluia care seva ar[ta mai vrednic ]ntre voi ]i f[g[duiesc c[ ]i voi fi nevast[. +i acumasculta\i. Mama a trimis asear[ „Somnul“ la voi, pentru ca s[ v[adoarm[ pe veci. Mie mi-a fost mil[ de voi =i am furat o parte din el,a=a c[ nu v-a putut strica. Acum mama e m`nioas[ foc =i pe sear[ iarva trimite „Somnul“ la voi. Dar nu v[ teme\i, c[ el nu v[ mai poatestrica. De diminea\[ va trimite la voi pe fratele meu =i, dac[ ]l ve\i puteabate, atunci va trimite =i cerboaica. Cerboaica asta are un corn ]n frunte.Aici ]i st[ puterea. Dac[ voi ve\i putea reteza cornul, atunci a\i sc[pat.

Dup[ aceste vorbe, fata le ]ntinse o frunz[ =i zise:— Cine se va =terge cu frunza asta pe frunte, acela nu va adormi

=i va r[m`ne tare. Dar fi\i cu grij[, numai unul s[ v[ =terge\i cufrunza ]ntr-o sear[, c[, dac[ v[ =terge\i am`ndoi, atunci ]=i pierdeputerea de vraj[.

Unul dintre fra\i lu[ frunza =i tocmai vru s[ mul\[mesc[, c`ndfata se f[cu iar[=i nev[zut[.

Trecu =i ziua asta, cum trec toate zilele, =i seara, dup[ ce ]=i a=ezar[oile, fratele mai mic zise:

— B[di\[, ad[ frunza la mine ]n seara asta =i tu te pune de teodihne=te, c[ vreau s[-mi ]ncerc =i eu puterea cu feciorul vr[jitoarei!

— Bine, fr[\ioare, r[spunse cel[lalt, dar tu e=ti mai t`n[r cu ceva=i mai pl[p`nd ca mine =i mi-ar fi jale s[ te v[d pr[p[dit de zmeu.Mai bine te odihne=te tu =i las[ grija ]n sarcina mea.

— Rogu-te, b[di\[, f[ pe voia mea ]n seara asta, =-atunci m`ine vaveni =i r`ndul t[u.

Fratele mai mare ]l privi pe cel[lalt cu drag, apoi scoase frunzadin s`n =i i-o ]ntinse:

— |ine, fr[\ioare, =i Dumnezeu s[-\i ajute!Abia ispr[vi aceste vorbe, v`ntul ]ncepu s[ sufle =i somnul ]i cu-

prinse iar[=i pe furi=. Mezinul scoase frunza =i se =terse cu ea pe frunte.Sim\i ]ndat[ cum i se limpeze=te mintea =i cum puterea ]i cre=te.


Peste pu\in, v`ntul ]ncepu s[ sufle mai tare. Cìnii ]ncepur[ s[ aler-ge ]n toate p[r\ile, l[tr`nd furio=i, =i oile s[ se fr[m`nte ]n staul. Atunciciobanul se ridic[ de l`ng[ fratele care dormea ca mort =i strig[ c[treoi, apoi ]=i chem[ cìnii l`ng[ el. Oile, auzind glasul st[p`nului, selini=tir[ =i cìnii se apropiar[, l[tr`nd vesel =i gudur`ndu-se.

Dup[ miezul nop\ii cìnii ]ncepur[ s[ latre din nou, dar mai tareacum, =i ciobanul v[zu la lumina lunii un om apropiindu-se de staulpe furi=. Ciobanul puse repede m`na pe ciomag =i se ridic[ de jossprinten. Str[inul ajunse l`ng[ staul =i cerca s[ deschid[ strunga. Cìniise apropiar[ de el l[tr`nd furio=i, dar c`t ai clipi din ochi, amu\ir[ peveci. Ciobanul se apropie de strung[ =i strig[:

— Ce cau\i acolo, omule?! Dac[ e=ti vreun drume\ str[in =i r[t[cit,vino de te odihne=te aici l`ng[ foc =i las[ oile ]n pace, c[ de unde nu,apoi s[ =tii c[ \i-ai aflat omul!

— Cum ai spus, frate? Ian mai zi o dat[!— Apoi, am zis s[ fii pe pace, c[ \i-ai aflat omul!— Alelei, f`rtate, =i s[r[cu\ de tine, ce r[u ai nimerit-o, dar dac[

]\i d[ puterea, dup[ cum te arat[ gura, apoi hai la lupt[!Ciobanul ]n\elese ]ndat[ cu cine are de lucru, dar nu se sperie. }=i

f[cu cruce, apoi se ]ndrept[ spre str[in =i se luar[ la lupt[. Zmeul sefr[m`nta din r[sputeri =i arunca foc ]n toate p[r\ile, dar nici ciobanulnu se l[sa. Lupta \inu p`n[ ]n rev[rsatul zorilor =i atunci ciobanulsim\i cum ]l sl[besc pe zmeu puterile. Se mai opinti el de c`teva ori,dar ciobanul f[cu ce f[cu =i ]l tr`nti. Zmeul r[mase mort, dar =i fl[c[ulera ostenit, c[ abia ]l mai \ineau picioarele. Se trase ]ncet p`n[ laizvor =i se sp[l[.

Peste pu\in se trezi fratele mai mare, dar a=a de tare ]l muiasesomnul, ]nc`t era mai slab ca fratele care se luptase.

Ziua o petrecur[ cu greu, c[ci le era jale dup[ cìnii pr[p[di\i dezmeu. Seara lu[ cel[lalt frate frunza =i, dup[ ce se frec[ =i el pe frunte,petrecu ]n priveghere p`n[ dup[ miezul nop\ii. Deodat[ auzi un r[cnets[lbatic. Atunci s[ri de jos ca ars =i, dup[ ce apuc[ ]n m`n[ ciomagul,se uit[ b[nuitor ]n toate p[r\ile.


Peste pu\in v[zu venind ]n goan[ un cerb, care ]n loc de dou[coarne avea numai unul ]n frunte.

Ciobanul ochi de c`teva ori cornul, apoi r[suci ciomagul ]n aer =i-lazv`rli cu at`ta putere, ]nc`t rupse cornul. Cerboaica se sperie =i o lu[]n goan[ ]napoi, pe unde venise. Atunci ciobanul alerg[ la locul undev[zuse c[z`nd ciomagul =i, l`ng[ el al[turi, afl[ =i cornul cerboaicei. }llu[ ]n m`n[, dar nu avu vreme s[ se uite la el, c[ci ]n clipa urm[toareciobanul se pref[cu ]ntr-un izvor. Cornul era vr[jit, c[ cine va punem`na pe el s[ se prefac[ ]n izvor. Fata vr[jitoarei uitase s[ le spun[fra\ilor s[ nu se ating[ de el. Nu peste mult[ vreme, se trezi =i mezinul=i, dup[ ce nu ]l v[zu nic[ieri pe fratele s[u, ]ncepu s[-l caute. Umbl`nda=a, ]ncoace =i-ncolo, a dat cu ochii de ciomag =i de corn. L-a luat =i el]n m`n[, dar ]n clipa urm[toare se pref[cu =i el ]ntr-un alt izvor.

Vr[jitoarea ]=i r[zbunase.Povestea e adev[rat[. Izvorul fratelui mai mare e Some=ul, care curge

lin, iar izvorul mezinului e Cri=ul, care curge repede, de parc[ alearg[]n c[utarea fratelui pierdut. +i Some=ul, =i Cri=ul izvor[sc din Vl[deasa.Iar locul unde a c[zut cornul se nume=te =i ast[zi: „Cornul Cerboaii“.

LOCURI LEGATE DE NUMELE LUI DRAGO+-VOD{

Zice c[ dintru ]nceput Drago=-Vod[ era domn =i st[p`nitor pesteMaramure=. Mai pe urm[ ]ns[, av`nd foarte multe =i mari nepl[ceri,neajunsuri =i daune de suferit din partea ungurilor, precum =i a altorlimbi str[ine =i du=mane, care voiau numaidec`t s[-i schimbe legea =is[-i r[peasc[ mo=tenirea str[bun[, s-a hot[r`t s[ p[r[seasc[ \arastr[mo=easc[, s[ treac[ peste mun\i, ]n p[r\ile noastre, =i apoi s[ sea=eze aicea pentru totdeauna.

Dar fiindc[ \[rile dincoace de mun\i, adic[ Bucovina, Moldova=i Basarabia erau pe timpul acela cercetate =i cutreierate ]n lungi= =icurmezi= de c[tre o mul\ime de popoare str[ine, care ca ni=te l[custenes[\ioase veneau din p[r\ile r[s[rite, de-aceea =i Drago=-Vod[,necunosc`ndu-le p`n[ atunci c`t de mari sunt, cum arat[ =i ce fel


de oameni locuiesc ]ntr-]nsele, a voit mai ]nt`i s[ le cerceteze =i s[se ]ncredin\eze, ori de-i va fi cu putin\[ a le cuprinde =i a le st[p`ni,=i abia dup[ aceea s[ descalece ]ntr-un loc, care-i va veni mai binela socoteal[.

+i ca ]ntreprinderea lui s[ nu fie b[t[toare la ochi, ca ]nver=una\ii=i ne]mp[ca\ii s[i du=mani s[ nu prind[ de veste despre ceea ce voie=teel s[ fac[ =i s[-i z[d[rniceasc[ apoi ]ntreg planul ce =i l-a fost f[cut, achemat ]ntr-o zi la sine pe to\i sfetnicii =i mai-marii o=tilor, precumpe mul\i boieri =i al\i b[rba\i ale=i, care aveau acelea=i dureri =i eraude-aceea=i p[rere cu d`nsul, =i cu aceia s-a pus apoi la cale, cum =i ]nce chip s[ iscodeasc[ \ara care avea de g`nd s[ o cuprind[.

+i dup[ ce s-au adunat to\i cei chema\i la un loc =i s-au sf[tuit maimulte ore, ce =i cum s[ fac[ ca s-o scoat[ mai bine =i c`t mai degrab[la cap[t, se-ntoarser[ pe-acas[, prinse fiecare a se preg[ti cu cele tre-buincioase de drum =i c`nd fur[ acuma gata de pornire, ie=ir[ cu to\ii]n chip de v`n[toare =i, apuc`nd spre r[s[rit, deter[ s[ treac[ din-coace de mun\i.

Drago=-Vod[ =i tovar[=ii s[i, vr`nd-nevr`nd, cutreierar[ mai multezile de-a r`ndul cei mai ]nal\i mun\i dinspre Maramure=, precum: Bra-tila, Fluturica, Iedul, |apul, Lucina, T[tarca, Opcioara, D`rmocsa,Dadul, Manaila, Lefele, Senatorii, Orata, Boto=ul Mare, Boto=ul Mic,Runcul =i Runcule\ul.

La vreo c`teva zile, ]ns[, de cutreierare =i zbuciumare ]ncolo=i-ncoace =i anume tocmai c`nd nu mai puteau de osteni\i =i vl[gui\ice erau =i nu =tiau ]ncotro s-o mai apuce =i ce s[ mai fac[, iat[ c[Cel-de-Sus le scoate ]nainte un sihastru cucernic care ie=i din desi=ulunei p[duri.

Drago=-Vod[, cum ]l vede, bucuria lui! Se duce drept la d`nsul, ]id[ bun[ ziua, ]i spune cine-i, de unde-i =i ce caut[ =i apoi ]l ]ntreab[:ori de nu =tie el vreun plai sau vreo potec[ care duce spre \ar[?

Sihastrul ]l m[sur[ mai ]nt`i cu privirea din cap p`n[-n picioare,apoi, v[z`nd c[ at`t el c`t =i tovar[=ii lui sunt foarte obosi\i, nu-i deter[spuns la ]ntrebare, ci le f[cu semn tuturora ca s[ mearg[ dup[ d`nsul


p`n[ ]ntr-o poieni\[ care se afla din ]nt`mplare ]n apropiere, zic`ndc[ acolo le va spune ceea ce are de g`nd s[ le spun[.

At`t Drago= c`t =i tovar[=ii s[i nu se puser[ de pricin[, ci, urm`ndcucernicului sihastru care plecase ]nainte, se duser[ p`n[ ]n poianaar[tat[ =i-acolo se puser[ cu to\ii pe iarb[, ca s[ se odihneasc[.

Dup[ ce au stat acuma c`t or fi stat pe locul unde s-au fost pus =idup[ ce s-au odihnit pu\intel, zise sihastrul:

— Dac[ ave\i de g`nd numaidec`t s[ v[ cobor`\i spre \ar[, atuncis[ nu umbla\i ca p`n[ acuma, hoin[rind ]ncolo =i-ncoace prin mun\i,c[ci numai degeaba v[ pierde\i timpul, ci s[ lua\i bine seama =i s[ urma\isemnului ce vi se va ar[ta =i care va duce spre r[s[rit; nicidecum ]ns[s[ nu v[ lua\i dup[ semnul ce vi se va ivi spre apus, spre miaz[noapteori spre miaz[zi, c[ci atunci nu ve\i ie=i bine la cap[t! +i acum,Dumnezeu s[ v[ binecuv`nteze =i s[ v[ ]ndeplineasc[ toate dorin\ele!

+i rostind sihastrul cuvintele acestea, se porni ]ncotro era ]ndreptat.Drago=-Vod[ ]i mul\[mi din toat[ inima pentru sfatul ce i l-a dat

=i, lu`ndu-=i r[mas-bun de la d`nsul, se porni asemenea ]n cale-i. +imai umbl`nd el dimpreun[ cu tovar[=ii s[i, c`t timp va mai fi um-blat, prin mun\ii din apropiere, iat[ c[ se ive=te dintr-o smid[* uncerb cu dou[sprezece coarne, care porni ]nd[r[t, spre apus; de alt[parte sare un vier s[lbatic, dintr-o sihl[, =i ]ncep`nd a groh[i apuc[spre miaz[noapte; =i iar[=i din alt[ parte se arat[ un pluton,** careprinse la fug[ spre miaz[zi. }n urm[ se ive=te un bourel murg cu treistele ]n frunte, care-=i lu[ cursul spre r[s[rit.

Drago=-Vod[, c[ruia i se-ntip[rise bine ]n minte sfatul ce i l-a datsihastrul, care s[lb[ticiune, cum o vedea, o l[sa s[ se duc[ ]n trea-b[-=i. C`nd dete ]ns[ cu ochii de bourelul cel cu trei stele ]n frunte,at`t el c`t =i tovar[=ii s[i se \inur[ lipc[ de d`nsul, ca s[ nu-l piard[din vederi, urm[rindu-l necontenit, at`t pe v`rfurile mun\ilor celormai ]nal\i, c`t =i prin pr[p[stiile cele mai ad`nci =i mai primejdioase;

* Smid[ — desi= din arbori tineri sau din tuf[ri=.** Pluton — varietate de cerbi.


at`t prin v[g[uni =i v`lcele, c`t =i prin poieni =i preluci,* p`n[ ce ajun-ser[ la apa Moldovei.

Aicea, fiind bourelul pre care ]l urm[reau ei foarte ostenit =i asu-dat de fug[, se arunc[ deodat[ ]n valurile cele repezi =i limpezi calacrima ale apei acesteia =i c`t ai bate din palme se f[cu nev[zut, ca=i c`nd ar fi intrat ]n p[m`nt.

Drago=-Vod[ =i tovar[=ii s[i, pierz`ndu-l din ochi =i nemaiput`n-du-i da de urm[, cugetar[ c[ a apucat pe albia apei ]n jos =i de-aceeamerser[ =i ei o bucat[ de loc la vale, al[turea cu Moldova, p`n[ ceajunser[ ]ntr-o poian[ r[sf[\at[ =i frumoas[ de pe malurile acestuirù. }n poiana aceea apoi, fiindc[ ]nnoptase acuma h[t-bini=or =i nuputeau merge mai departe, de ]ntuneric =i osteni\i ce erau, se oprir[locului ca s[ mìe.

Iat[ ]ns[ c[ ]n rev[rsatul zorilor, c`nd le era somnul mai dulce, seaude un muget str[b[t[tor de bour, ]n partea dinspre miaz[noapte =imiaz[zi.

Drago=-Vod[, cum ]l aude, cuget`nd c[ e bourul dup[ care s-aufost luat ]n ziua premerg[toare, sare drept ]n picioare, de=teapt[ =ipe ceilal\i in=i =i se pornesc apoi iar[=i cu to\ii ]n partea aceea, ]n carese auzise mugetul bourului, adic[ pe apa Moldovei la vale, =i merser[timp de mai multe ore, p`n[ ce deter[ ]ntr-o sihlete** mare, care seafla ]n cap[tul dinspre miaz[noapte-apus a C`mpulungului de ast[zi.De aicea, auzind iar[=i mugetul bourului dincolo de apa Moldovei,apucar[ ]n m`na st`ng[, trecur[ Moldova de cealalt[ parte, se suir[pe Izvorul sau P`rùl-Morii, la deal, p`n[ ce ajunser[ la Curm[turaFeredeului; de-aicea apucar[ pe coama muntelui Feredeul ]n sus =imerser[ p`n[ ce ajunser[ mai p`n[ ]n v`rful acestuia. Aicea, st`ndpu\in locului =i poposind, iat[ c[ li se arat[ iar[=i un bour, care veneadespre muntele P[u=a =i care li se p[ru c[ e acela=i ce-l pierdur[ dinvederi ]n sara zilei premerg[toare.

* Preluc[ — poian[ mic[ ]ntr-o p[dure.** Sihlete — p[dure deas[ de copaci tineri; h[ti=.


Drago=-Vod[, cum ]l z[re=te, m`nios c[ l-a purtat cine =tie pe unde,pune arcul la ochi =i d[ s[-l culce la p[m`nt. }ns[ bourul ]n aceea=iclip[ fuge ]n dosul unui paltin ]nalt =i gros — =i s[ te cam mai duci lafug[ spre r[s[rit!

Drago=-Vod[ =i ceilal\i in=i se iau repede dup[ d`nsul, ca s[ nu-lscape =i de ast[ dat[ din vedere, urc[ =i coboar[ ca s[geata mai multedealuri =i d`mburi, p`n[ ce ajung aproape de un p`rù care curgedrept spre r[s[rit =i la care, fiind bourul prigonit foarte ]nsetat, seopri pu\in ca s[ soarb[ vreo c`teva guri de ap[. Urm[ritorii s[i, cares-au fost ]mpr[=tiat unii ]n dreapta =i al\ii ]n st`nga, se opresc aseme-nea, ]l ]nconjur[ din toate p[r\ile, ]ntind arcurile =i, c`t ai clipi dinochi, ]l culc[ la p[m`nt. Drago=-Vod[, cum vede c[ a c[zut jos =i nuse mai clinte=te din loc, bucuria lui, se repede degrab[ la d`nsul, s[-lvad[ c`t e de mare =i de gras. Dar c`nd ajunge la starea locului, d[,spre cea mai mare mirare a lui, c[ s[lb[ticiunea s[getat[ nu e bour,dup[ cum crede el, ci un simplu bou s[lbatic. Deci ]ntorc`ndu-se c[tretovar[=ii s[i, care asemenea alergaser[ ca s[ vad[ s[lb[ticiunea r[pus[,zise ]ntr-un ton cam sup[r[cios:

— Bat[-l p`rdalnicul s[-l bat[! Acesta nu e bour, ci bou s[lbatic!+i fiindc[ e bou, Bou s[ se numeasc[ de-acum ]nainte =i locul acesta,unde a fost s[getat!

+i cum a spus Drago=-Vod[, a=a s-a =i ]nt`mplat, c[ci at`t p`rùldin care a b[ut boul cel s[batic ap[, c`t =i locul unde a fost el s[getat,din momentul acela Boul le-a r[mas numele, =i tot a=a se numesc =i-nziua de ast[zi.

Dup[ aceasta porunci Drago=-Vod[ la vreo c`\iva feciori voinici s[taie vreo c`\iva br[dani tineri, s[ fac[ un fel de leas[ dintr-]n=ii, s[ ieieboul s[getat, s[-l pun[ pe leasa aceea, s[-l ridice pe umere =i s[ pleceapoi cu to\ii mai departe, p`n[ ce se vede, c[ci apropiindu-se soarelespre apus =i fiind locul acela foarte s[lbatic, nu voi s[ r[m`n[ =i s[mìe acolo.

Feciorii, c`t ai bate ]n p[lme, f[cur[ ceea ce li se spuse =i apoi sepornir[ cu to\ii mai departe, la vale, pe \[rmurile p`rùlui unde afost boul cel s[lbatic s[getat.


Ajung`nd la Gura-Boului, care trecea al[turea cu mun\ii Senatoriul=i cu Runcul-Boului =i se revars[ ]n Moldovi\a, trecut[ de iastalalt[ parte=i apucar[ apoi pe \[rmul st`ng al Moldovi\ei ]n jos =i merser[ p`n[ lagura Drago=ei, care curge din mun\ii dinspre r[s[rit =i se revars[ ]ndreptul muntelui Sc[uelele, asemenea ]n Moldovi\a. Aice, v[z`nd ei c[dac[ s-ar duce mai departe, la vale, ar merge mai mult spre amiaz[ =inu, dup[ cum le-a fost spus sihastrul, spre r[s[rit, st[tur[ locului, seodihnir[ pu\in =i apoi, dup[ ce dete locului acestuia numele de Popa-sul lui Drago=, apucar[ pe p`rùl la care au fost ajuns, ]n sus, =i ]n maipu\in de trei p[trari de or[ ajunseser[ ]ntr-o c`mpie larg[ =i frumoas[care se-ntindea pe de-o parte =i pe de alta a p`rùlui acestuia.

}n c`mpia aceea pl[c`ndu-le foarte mult, at`t lui Drago=-Vod[ c`t=i tovar[=ilor s[i, hot[r`r[ s[ se opreasc[, s[ steie un timp mai ]nde-lungat =i s[ se odihneasc[, c[ci alerg[turile =i zbucium[rile din zileletrecute le sleiser[ mai toate puterile.

+i cum au hot[r`t, a=a au =i f[cut. }=i aleser[ un loc mai larg =imai ]ndem`natic, =i fiindc[ soarele ]ncepuse acuma a se ascunde dup[piscurile mun\ilor, unii se apucar[ s[ doboare ni=te ciungi ca s[ fac[foc, al\ii se puse s[ jupeasc[ boul ce-l adusese cu sine, =i iar[=i al\ii]ncepur[ a t[ia feluri\i br[dani, f[gani, precum =i al\i cop[cei, =i a facedintr-]n=ii un fel de lag[r. +i a=a, ]n scurt timp, lag[rul era f[cut gata,focul aprins, boul jupit =i carnea lui pus[ pe c[rbuni ca s[ se frig[.

}ns[ p`n[ a se frige carnea, unii dintre d`n=ii, mai sprinteni =ideprin=i cu pescuitul, buc[\elir[ un ciung uscat, f[cur[ — c`t aisc[p[ra dintr-un amnar — mai multe f[clii dintr-]nsul, aprinser[f[cliile, se duser[ la p`rùl cel limpede ca lacrima din apropiere =i]ncepur[ a pescui. +i n-a trecut mult timp la mijloc =i se-ntoarser[ c-omul\ime de pe=ti ]nd[r[t, precum: p[str[vi, lostoce, lipeni, mrene,cleni =i ochene, de care era buc=it p`rùl, care se vede c[ p`n[ atun-cea nime nu umblase pe acolo, ca s[ prind[ pe=ti. Ajung`nd la lag[r=i cin[tuind* pe=tii, ]i puse =i pe ace=tia pe j[ratic, ca s[ se frig[.

* A cin[tui — a scoate m[runtaiele =i a cur[\a (de obicei, p[s[rile =i pe=tii ceurmeaz[ s[ fie frip\i).


Dup[ ce s-au fript pe=tii =i carnea de-ajuns, scoaser[ pìnea =iploscele cu vin ce le-au fost luat cu d`n=ii c`nd s-au pornit d-acas[ =i]ncepur[ a m`nca, a bea =i a se veseli. Iar[ dup[ ce au m`ncat, aub[ut =i s-au veselit de-ajuns, fiind acuma h[t-t`rziu =i ei osteni\i =isomnoro=i, puse Drago=-Vod[ pe vreo c`\iva in=i mai zdraveni s[ steiede straj[, iar ceilal\i se culcar[ =i nu se scular[ p`n[ a doua zi lapr`nzul cel mare.

A doua zi, dup[ ce s-au de=teptat =i dup[ ce fiecare s-a sp[lat ]napa cea curat[ =i r[coritoare a p`rùlui din apropiere, Drago=-vod[se puse ]n cale cu tovar[=ii s[i s[ cerceteze locurile de prin ]mprejurime=i abia dup[ aceea, adic[ dup[ ce le va fi cercetat pe toate =i le va fiv[zut singur cu ochii s[i, s[ plece mai departe.

+i ]n ziua aceea, l[s`nd pe vreo c`\iva in=i de paz[ l`ng[ lag[rulce l-au fost f[cut ]n seara zilei premerg[toare, to\i ceilal\i, ]n fruntecu Drago=, plecar[ pe \[rmul Drago=ei ]n sus =i se duser[ p`n[ laob`r=ia acesteia, adic[ p`n[ la Poiana M[rului, de pe culmea c[reia,c`nd e timp senin =i frumos, se pot vedea nu numai mun\ii din]mprejurime, ci =i o parte bun[ din =esul dinspre r[s[rit, care se-ntin-de p`n[ la apa Sucevii. De aicea se-ntoarser[ ]nd[r[t cutreier`nd maitoate v[ile, dealurile =i mun\ii care se-ntind de-a dreapta =i de-a st`ngaDrago=ei, precum: Macri=ul, B`tca Macri=ului, Bobeica-Frumosului,Smidovaticul, Fusa, Lupoaia, Cucereasa =i Ar=i\a Tanului. +i abia pela ]nserate se ]ntoarser[ ]nd[r[t.

A doua zi apucar[ pe apa Moldovi\ei ]n sus =i trec`nd pe loculunde se afl[ satul de ast[zi Vatra Moldovi\ei =i unde mai t`rziu Ale-xandru-vod[ cel Bun f[cu o m[n[stire, merser[ p`n[ aproape deob`r=ia Moldovi\ei, adic[ p`n[ nu departe de Ardgel, =i cercetar[dealurile, mun\ii =i v[ile care se-ntind de-a dreapta =i de-a st`nga aces-tui rù, precum Ionul, Ciocanul, D[m[cu=a, Vulcanul, Boule\ul,M[gura, Strigoiul, Pietrosul, F[ge\elul =i mul\i al\ii, de ale c[ror numenu-mi mai pot aduce acuma aminte.

A treia zi apucar[ pe apa Moldovi\ei la vale, merser[ p`n[ la loculunde se afl[ satul de ast[zi Frumosul =i ]ncepur[ a cutreiera dealurile


=i mun\ii de prin ]mprejurimea acestuia, p`n[ spre Poiana-Micului,precum: Ar=icioara, H`ga, Arsura, Comarnicul, Rotunda, Dealul-Bra-dului =i Dealul-M[rului.

Iat[ ]ns[ c[ tocmai c`nd ajunser[ pe muntele Boboica =i voiau acums[ se ]ntoarc[ ]nd[r[t de unde s-au pornit, le iese ]nainte iar[=i unbour cu trei stele ]n frunte, ca =i cel dintì, care cum dete cu ochii ded`n=ii o rupse la fug[ ]n jos, spre r[s[rit.

Drago=-Vod[ =i tovar[=ii s[i, cum ]l z[resc, se =i iau dup[ d`nsul, ]lurm[resc c`nd ]n drepta, c`nd ]n st`nga, c`nd spre r[s[rit, c`nd spremiaz[zi, p`n[ ce ajung pe \[rmul cel drept al p`rùlui Humorul, cevamai la vale de m[n[stirea Humorului de azi. Aice, nemaiput`nd fugibourul, de ostenit =i asudat ce era, ]l str`mtoreaz[ din mai multe p[r\i=i-i curm[ via\a.

— Locul acesta se va chema de-acum ]nainte Bouri, spre aducere-aminte de bourii care i-am urm[rit p`n[ aicea! strig[ Drago= plin debucurie, dup[ ce s-a apropiat de d`nsul =i s-a ]ncredin\at c[ ]ntr-adev[re bour, =i nu bou s[lbatic ca cel ce ]l s[getase cu vreo c`teva zile mai-nainte.

+i de-atunci =i p`n[ nu demult, Bouri s-a numit at`t locul acestac`t =i un p`rùa= care se revars[ ]n Humorul =i la gura c[ruia a fostbourul s[getat..

+i-acuma, dup[ ce au s[getat bourul =i botezar[ cu numele luilocul unde i-au curmat firul vie\ii, ]l luar[ vreo c`\iva feciori zdra-veni, pe ni=te pari, =i se-ntoarser[ apoi cu to\ii ]nd[r[t, de unde s-aupornit ]n diminea\a zilei aceleia. +i cum ajunser[ la starea locului,]ncepur[ iar[=i, ca =i-n ziua ]ntìa, a m`nca, a bea =i a se veseli p`n[c[tre miezul nop\ii.

+i a=a petrecur[ ei mai multe zile de-a r`ndul, parte pe c`mpiacea ]ntins[ =i frumoas[, unde =i-au fost f[cut lag[rul, c`nd au ajuns]n acele locuri, parte cutreier`nd =i cercet`nd mun\ii =i v[ile de prin]mprejurime =i v`n`nd s[lb[ticiile ce le ie=eau ]n cale.

}n acela=i timp ]ns[, c`t a petrecut Drago=-Vod[ cu so\ii s[i pec`mpia unde =i-au ridicat lag[rul, au f[cut ei =i o f`nt`n[ sub poalele


unui deal pe care avea Drago=-Vod[ mare pl[cere de-a se sui, mai alesdiminea\a, pe la r[s[ritul soarelui, =i a privi de acolo ]n toate p[r\ile.De-atunci s-a numit f`nt`na aceea F`nt`na lui Drago= =i tot a=a senume=te ea =i-n ziua de ast[zi, m[car c[ acuma nimeni nu poate beaap[ dintr-]nsa, pentru c[ ]n anii din urm[ s-a risipit =i s-a astupat maicu totul. Iar[ dealul, sau mai bine zis coasta, sub poalele c[reia s-af[cut f`nt`na aceea, s-a numit dintru ]nceput Dealul lui Drago=, maipe urm[ ]ns[ au ]nceput oamenii a-l numi Dealul sau Coasta Drago=ii.

Tot dup[ numele lui Drago= s-a numit de atunci ]ncoace =i c`mpiaunde =i-a a=ezat acesta lag[rul s[u: C`mpul sau c`mpia lui Drago=,iar[ p`rùl de-a lungul c[ruia se-ntinde aceast[ c`mpie s-a numitDrago=a =i tot a=a se nume=te el =i ast[zi. C`mpul sau c`mpia lui Dra-go=, ]ns[, s-a schimbat mai pe urm[ ]n C`mpul sau C`mpia Drago=ii.

+i dup[ ce a petrecut Drago=-Vod[ cu oamenii s[i mai multe zile=i nop\i ]n lag[rul de pe c`mpul dinspre care a fost p`n[ acum vorba,s-au ridicat cu to\ii =i au plecat mai departe pe Drago=a ]n sus =i mer-ser[ p`n[ la Poiana M[rului. De-aici, c`rnind spre miezul nop\ii, seduser[ mai departe p`n[ ce se apropiar[ de mun\ii de pe malul dreptal Sucevi\ei. Aicea, d`nd iar[=i de-un p`rù care se revars[ ]n Sucevi\a=i fiind foarte obosi\i de drum, se oprir[ ]ntr-o preluc[ de pe malulacestui p`rù, se odihnir[ pu\in =i dup[ aceea pornir[ iar[=i mai de-parte, la vale, pe p`rùl acesta care, de c`nd a poposit Drago= =i cuoamenii s[i l`ng[ d`nsul, s-a numit =i se mai nume=te ]nc[ =i ast[ziDrago=inul; iar[ muntele de l`ng[ care curge acest p`rù, Piciorul =iDealul-Drago=inului.

Ajung`nd la Gura-Drago=inului, apucar[ pe malul Sucevi\ei ]n jos=i nu steter[ mai mult locului p`n[ nu ajunser[ ]n marginea dinsprer[s[rit a mun\ilor, adic[ pe locul unde se afl[ ]n timpul de fa\[ satulMarginea. Aicea steter[ iar[=i locului =i poposir[.

Dup[ ce s-au odihnit =i aicea de-ajuns, se pornir[ iar[=i mai de-parte, tot spre r[s[rit, p`n[ ce ajunser[ ]n partea dinspre apus a sa-tului de ast[zi Volov[\, =i anume pe dealul care se nume=te Ar=i\a.Ajun=i aicea, se puser[ iar[=i ]n cale s[ steie mai multe zile, ca =i-n


C`mpul lui Drago= de l`ng[ Drago=a, =i s[ cerceteze cu de-am[nuntullocurile de prin ]mprejurime.

+i cum se hot[r`r[, f[cur[ =i aicea un lag[r. Sf`r=ind lag[rul de f[cut,a=ez[ Drago=-Vod[ str[ji, jur-]mprejurul lui, iar el =i cu ceilal\i tovar[=iai s[i, adic[ cu sfetnicii, c[pitanii o=tilor =i al\i boieri =i fii de boiericare venir[ cu d`nsul, dup[ ce cinar[ =i se veselir[ plini de bucurie c[au ie=it cu ajutorul lui Dumnezeu la \ar[, se puser[ ca s[ se odihneasc[.

A doua zi diminea\[, cum se scular[, trimise Drago=-Vod[ pe treiin=i dintre cei mai ale=i, mai iscusi\i =i mai viteji c[pitani, ]n p[r\ilede prin apropiere, ca s[ iscodeasc[ \ara ]n care au intrat, =i anume,pe unul spre amiaz[, pe al doilea spre miaz[noapte, iar pe al treilea,=i pe cel din urm[, spre r[s[rit.

Cei doi c[pitani dint`i, dup[ ce merser[ ]n p[r\ile ]n care li s-auspus =i dup[ ce cutreierar[ timp de mai multe ore, adic[ pe c`t le-afost cu putin\[, locurile pe unde trecur[, se-ntoarser[ ]napoi cu ve-stea c[ locurile cercetate de d`n=ii sunt foarte frumoase =i m[noase.

Cel din urm[ ]ns[, cum s-a pornit la iscoad[, nu ajunse departe=i dete de-o preluc[ r[sf[\at[ =i ]mprejurat[ cu tot felul de pomi.Iar ]n mijlocul prelucii aceleia erau ni=te pietre frumoase cu tot fe-lul de scrisori =i ]mpestri\[turi pe d`nsele =i-ntre pietrele acelea seafla o colibioar[.

C[pitanul nostru, cum z[ri colibioara, se =i apropie de d`nsa =iintr[ ]n[untru ca s[ vad[ de este cineva ]ntr-]nsa ori e p[r[sit[ =ide=art[. +i cum intr[ ]n[untru dete de-o b[tr`n[ care sta ]nainteaicoanei Maicii Domnului =i se ruga. Uimit de ceea ce v[zuse, se oprideodat[ locului ne=tiind ce s[ fac[: s[ ]nainteze mai aproape =i s[vorbeasc[ cu d`nsa, ori s[ a=tepte p`n[-=i va sf`r=i rug[ciunea!

Dar b[tr`na, cum sim\i c[ a intrat cineva la d`nsa, ]=i ]ntoarsecapul ca s[ vad[ cine-i =i, cum dete cu ochii de d`nsul, se =i ridic[ ]npicioare =i, ]ntorc`ndu-se cu fa\a c[tre el, ]ncepu a-i spune cu de-am[-nuntul: cine =i de unde este el, cu cine =i cum a venit p`n[ acolo =i c[ea ]l a=teapt[ de mult s[ vin[, iar[ dup[ ce-i spuse toate acestea ]lrug[ ca s-o duc[ ]ndat[ la Drago=.


C[pitanul, mir`ndu-se de cele ce v[zu =i le auzi, crezu la ]nceputc[ se afl[ ]naintea unei vedenii =i de aceea nici nu mai cutez[ a o]ntreba de unde vine ea acolo, cine este =i cum se cheam[, ci o duse]ndat[ la Drago=.

Drago=-Vod[, cum o v[zu, se mir[ =i el, ca =i c[pitanul ce-o aduse,de unde a r[s[rit deodat[ femeia aceasta. Apoi o ]ntreb[ cum se cheam[,cine este =i de unde vine s[ locuiasc[ ]n acele locuri singuratice?

— Numele meu e U\a! r[spunse b[tr`na, =i sunt n[scut[ ]n mun\iiBradului. P[rin\ii mei au fost boieri de neam, dar r[ut[\ile =i nesta-torniciile timpului m-au f[cut s[ p[r[sesc lumea ]nc[ din tinere\e =is[ tr[iesc aicea, singur[, ]n rug[ciuni, c[ doar[ s-a ]ndura bunulDumnezeu =i ne-a m`ntui de liftele cele spurcate =i rele. Pe tine,doamne, te =tiu cine e=ti; =tiu de ce \i-ai p[r[sit \ara =i mo=ia str[mo-=easc[, =i de aceea vin acuma s[-\i spun, ]n numele Domnului ce m-atrimis, c[ te a=teapt[ mare m[rire. }n scurt[ vreme ai s[ ajungi domn=i st[p`nitor peste ]ntreaga \ar[ ]n care ai intrat =i neamul t[u are s[fie mare =i vestit, =i numele lui nu se va =terge niciodat[, c`t a mai fiurm[ de cre=tin ]n \ara noastr[. Deci locul pe care \i-ai pus piciorul,c`nd ai ie=it din \ara p[rinteasc[, s[ nu-l mai p[r[se=ti, ci s[-l cuprinzi=i s[-l st[p`ne=ti, c[ nimeni n-are s[ \i se poat[ pune ]mpotriv[!

+i cum rosti b[tr`na cuvintele acestea, un nour negru cu fulgerare=i tunete o cuprinse, =i c`t ai clipi din ochi se f[cu nev[zut[ =i deatunci ]ncoace nimeni nu i-a mai dat de urm[, nimeni n-a mai v[zut-o,m[car c[ Drago=-Vod[ puse oameni anume ca s-o caute ]n toate p[r\ile.

+i era femeia aceea ]n v`rst[ cam de-o sut[ de ani, la fa\[ camslut[ =i ur`t[, la privire ]ns[ bl`nd[, =i cine-a v[zut-o i se p[rea c[vede o minune ]naintea sa.

+i mai st`nd Drago=-Vod[, c`t timp va mai fi stat dup[ ]nt`lnirea=i vorbirea ce-a avut-o cu b[tr`na U\a, pe locul unde =i-a fost a=ezatel lag[rul din urm[, cercet[ toat[ \ara ]n care a intrat, ]n lungi= =i-ncurmezi=. Iar[ dup[ ce s-a ]ncredin\at c[ e foarte ]ntins[, frumoas[ =im[noas[, fiind pe l`ng[ aceasta ]nc[ =i ]mp[nat[ cu tot felul de p[duri=i codri, dumbr[vi =i rediuri =i ad[pat[ cu o mul\ime de r`uri =i p[raie


cu ap[ limpede ca lacrima =i pline cu tot soiul de pe=ti, s-a hot[r`t cas[ se pun[ luntre =i punte s-o cuprind[ toat[, =-apoi s[ se fac[ el dom-nitor =i st[p`nitor peste d`nsa. Dar fiindc[ el a fost venit de ast[ dat[numai ca s-o iscodeasc[ =i avea numai foarte pu\ini oameni cu d`nsul,s-a ]ntors ]nd[r[t ]n \ara sa, ]n Maramure=, =i a prins a ]ndemna pesupu=ii s[i =i pe al\i rom`ni, ca s[ vin[ =i ei cu d`nsul.

+i nu mult dup[ aceasta, iat[ c[ s-au ridicat mai mul\i boieri =ipopor de r`nd =i s-au pornit cu to\ii, =i au venit ca s[ se a=eze deiast[lalt[ parte de mun\i, ]n \ara cea nou[, adic[ ]n Moldova, c[ci a=as-a numit \ara aceasta dup[ ce a cuprins-o Drago=-Vod[.

+i de ast[ dat[, Drago=-Vod[ =i cei ce au venit cu d`nsul nu sepornir[ de-acas[ ]n chip de v`n[toare, ca-nt`ia oar[, ci ei luar[ =itoat[ averea lor cu d`n=ii =i \inur[ calea drept spre locul acela unde astat Drago=-Vod[ de vorb[ cu U\a.

+i dup[ ce au sosit =i au desc[lecat pe locul acela, a pus Drago=-vod[ s[ fac[ o ]nt[ritur[ pe d`nsul, adic[ o cet[\uie, ca la timp derebeliune, de mare cump[n[ =i nevoie, s[ aib[ unde a se retrage =i deunde a se ap[ra ]mpotriva du=manilor.

+i-au f[cut o ]nt[ritur[ cu cinci =an\uri, din sus de satul de ast[ziVolov[\, =i anume sub poalele dealului Ar=i\a. +i ]nt[ritura aceea, alec[rei urme de ziduri se mai pot vedea ]nc[ =i ast[zi, s-a numit Fort[re\.

Iat[ ]ns[ c[, nu mult dup[ ce s-a ridicat ]nt[ritura despre care ne-afost vorba, merg`nd vestea ]n toate p[r\ile c[ Drago=-Vod[ a desc[lecat]n Moldova, ]i venir[ soli de la Siretiu =i de la Suceava, cu daruripre\ioase, =i-l rugar[ s[ ajute pre bie\ii cre=tini ]mpotriva c[pc[unilor,a t[tarilor, a le=ilor =i a altor lifte rele care n[v[leau ]n \ar[ de-ob`ntuiau =i-o pr[dau =i multe neajunsuri =i nepl[ceri f[ceau locuito-rilor, din care pricin[ cei mai mul\i dintre d`n=ii, de fric[ =i groaz[,luar[ lumea-n cap, ascunz`ndu-se prin mun\i.

Drago=-Vod[, ascult`nd rug[mintea solilor, nu se codi, ci adun`ndpe to\i voinicii s[i precum =i pe al\i rom`ni la un loc, se porni f[r[]nt`rziere cu d`n=ii ]mpotriva du=manilor =i, lupt`ndu-se cu to\ii cani=te lei, ]n scurt timp cur[\i \ara de d`n=ii.


}ns[ nu trecu mult[ vreme la mijloc, dup[ biruin\a aceasta, =i seisc[ din nou r[zboi din partea t[tarilor =i a le=ilor. Dar =i Drago=-Voda,cum prinse de veste ca du=manii iar[=i voiesc s[ intre =i s[ prade \ara,nu st[tu mult pe g`nduri ce s[-nceap[ =i s[ fac[, ci v[z`nd c[ \ara e]n primejdie, =i s[ri la lupt[ =i r[sfr`nse, cu ajutorul lui Dumnezeu, =iacest r[u, alung`nd liftele cele rele p`n[ departe peste hotar.

Dup[ aceast[ nou[ ]nvingere asupra du=manilor, s-au adunatc[pitanii o=tilor =i boieriii cei mai de frunte la un loc =i \in`nd sfatlaolalt[ ]l aleser[ pre Drago=-Vod[ de cap =i domnitor peste ]ntreaga\ar[, c[ci Moldova pe vremea aceea nu avea domnitor, =i-l rugar[ s[nu locuiasc[ mai mult ]n cet[\uia ce =i-a fost f[cut-o el dup[ desc[-lecarea Moldovei, ci s[ se a=eze ]n Siretiu, =i-acolo s[ locuiasc[.

Drago=-Vod[, fiind un om cu mult[ chibzuin\[, nu se puse de pri-cin[, ci ascult`nd de ]ndemnul sfetnicilor =i al mai-marilor o=tilor salesi voind a ]mplini dorin\a poporului b[=tina=, care locuia pe acea vreme]n ora=ele Suceava, Siretiu =i Cotov[\,* precum =i prin c`teva sater[zle\ite de-a lungul =i de-a latul \[rii, despre a c[ror nume nu-mimai pot aduce acuma aminte, a p[r[sit cet[\uia sa =i s-a pornit cuc[pitanii o=tilor =i cu sfetnicii s[i spre Siretiu, unde se hot[r] s[ pe-treac[ p`n[ la sf`r=itul vie\ii sale.

Siretenii, cum au auzit c[ Drago=-Vod[ vine spre d`n=ii =i voie=tes[ se a=eze pentru totdeauna ]n t`rgul lor, s-au bucurat =i au ie=it cumic cu mare ca s[-l ]nt`mpine =i s[-l duc[ cu pomp[ mare ]n ora=.

Locul unde au ie=it siretenii ]ntru ]nt`mpinarea lui Drago=, precum=i a sfetnicilor =i c[pitanilor s[i, =i pe care se afl[ ast[zi un s[ti=or mic,s-a numit de atunci ]ncoace Dr[gu=enii. Unii ]ns[, =i mai ales str[inii,pe l`ng[ Dr[gu=eni, ]l mai numesc ]nc[ =i Dr[gu=ana sau Dr[gu=anca.

Dup[ ce s-a a=ezat Drago=-Vod[ ]n Siretiu =i dup[ ce-a luat acumc`rma ]ntregii \[ri asupra sa, aduc`ndu-=i aminte de prorocia babeiU\a, f[cu, pe locul unde a tr[it =i s-a aflat aceasta, o biseric[ de lemnde stejar =i al[turea cu biserica aceea a f[cut el mai pe urm[ =i cur\i

* Asemenea ora= nu exist[.


domne=ti. +i trimise apoi pe mai mul\i in=i dintre cei ce veniser[ cud`nsul din Maramure=, ca s[ mearg[ =i s[ se a=eze la acel loc, s[-=ifac[ case =i s[ prind[ a lucra p[m`ntul de prin ]mprejurime, iar la vremede nevoie s[ sar[ cu to\ii =i s[ steie ca un zid ]ntru ap[rarea \[rii.

Cei trimi=i nu se deter[ ]ntr-o lature, ci se duser[ cu to\ii =i-=i f[cur[fiecare c`te o cas[ mare =i frumoas[, din jos de biseric[, pe locul carese nume=te ast[zi S[li=te.

+i fiindc[ at`t biserica lui Drago=-Vod[ c`t =i casele de pe l`ng[d`nsa s-au cl[dit pe \[rmul unei v[lcele sau p`rùa=, pe \[rmul c[ruiaa fost coliba U\ei, de-aceea at`t satul care mai pe urm[ a crescut h[t-mare, ]nc`t avea =apte biserici, cu o mul\ime de cur\i boiere=ti, c`t =ip`rùa=ul, care izvor[=te de sub dealul Ple=a =i se revars[ din jos desat ]n Sucevi\a, s-au numit dintru ]nceput Valea-U\ei, ]ntru aducerea-aminte de baba U\a, iar[ mai pe urm[, Olov[\.

Murind Drago=-Vod[ care a fost cel dintì domnitor peste rom`niidin Moldova =i care, ]n scurtul timp c`t a domnit, mare =i mult bine af[cut el \[rii =i supu=ilor s[i, fu dus =i ]nmorm`ntat ]n biserica dinValea-U\ei, f[cut[ de d`nsul.

La vreo c`teva sute de ani dup[ moartea =i ]nmorm`ntarea lui Dra-go=-Vod[, suindu-se pe tronul Moldovei +tefan-Vod[, care a fost unuldintre cei mai ]n\elep\i, mai voinici =i mai vesti\i domnitori rom`ni, =idin care pricin[ s-a numit el apoi +tefan cel Mare, ridic[ biserica ceade stejar a lui Drago= din Valea-U\ei =i o mut[ pe locul unde se afl[ast[zi s[ti=orul Putna =i m[n[stirea Putnei =i unde se poate vedea =iast[zi, iar ]n locul ei f[cu alt[ biseric[ din piatr[, cu mult mai mare =imai frumoas[, care asemenea se poate vedea =i acuma.

Dup[ moartea lui +tefan cel Mare =i ]nmorm`ntarea sa ]n m[n[-stirea Putnei, venind ]n decursul timpului al\i domni la c`rma \[rii =ifiind Moldova, mai ales ]n partea de sus, adic[ unde locuim noi ast[zi,foarte adeseori c[lcat[, pr[dat[ =i pustiit[ de neast`mp[ra\ii =i ne]m-p[ca\ii s[i du=mani care ca ni=te fiare s[lbatice n[v[leau asupra ei,precum mul\i al\i locuitori, a=a =i cei din Valea-U\ei, de frica =i groazadu=manilor, p[r[sir[ satul =i fugir[ cu to\ii spre munte, n[d[jduind


c[ mai pe urm[ se vor ]ntoarce iar[=i ]nd[r[t. Dar \in`nd r[zmeri\ele =irebeliunile un timp mai ]ndelungat =i nemaiput`ndu-se nimeni din-tre cei fugi\i ]ntoarce ]nd[r[t la vetrele lor, au ]nceput cu timpul, pelocul unde erau mai ]nainte casele lor, biserica cea nou[ a lui +tefancel Mare =i cet[\uia lui Drago=-Vod[ a cre=te dud[u =i tot felul de co-paci, astfel c[ la vreo c`teva zecimi de ani dup[ aceea, at`t vatra sa-tului, c`t =i locurile de prin ]mprejurime se pref[cur[ ]ntr-o p[duremare =i deas[, ca toate p[durile. Ba, ce este ]nc[ =i mai mult, nicichiar cet[\uia =i biserica nu se mai puteau vedea de-n[l\imea =i de-simea tufarilor care crescuser[ nu numai pe l`ng[ d`nsele, ci p`n[ =ipe zidurile lor. Iar ]n loc de oameni ]nt`lneai acum numai fiare =i altes[lb[ticiuni care cutreierau p[durea de-a lungul =i de-a latul, f[r[ ceamai mic[ grij[ c[ le va face cineva vreun r[u.

Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-o zi, cine mai =tie c`\i ani vor fi de-atuncea, ie=indun cioban cu oile la p[scut, ajunse cu d`nsele p`n[ pe locul dintreCainov[\ =i Surupana, dou[ v[i care se afl[ ]n partea dinspre amiaz[a satului de ast[zi. Acolo ]=i p[scu el oile sale p`n[ ce a ]nceput a se]ng`na ziua cu noaptea. C`nd a prins acuma a se ]ntuneca h[t-bini=or=i voi a se-ntoarce cu oile acas[, d[ c[ vreo c`teva oi, care cu pu\inmai ]nainte de-aceea se desp[r\ise de celelalte =i intrase ]n desi=ulp[durii, ]i lipsesc din turm[. +i cum dete el c[-i lipsesc oile, prinse ale c[uta ]ncolo =i-ncoace. Dar degeaba, c[ci fiind acuma prea t`rziu=i p[durea ]n care au fost intrat ele prea deas[ =i ]ntunecoas[, nu leputu nicidecum afla =i de aceea le l[s[ ]n =tirea Domnului =i se-ntoarsef[r[ de d`nsele acas[. A doua zi ]ns[, cum se zori de ziu[, se pornidimpreun[ cu al\i ciobani, ca iar[=i s[ le caute.

Ajung`nd =i intr`nd ciobanii ]n p[durea ]n care se pierdur[ oile,umblar[ mai lung timp ]ncolo =i-ncoace, dar degeaba, c[ nici unul nule putu afla. +i neafl`ndu-le nu le r[mase alta dec`t s[ se ]ntoarc[]napoi f[r[ de nici o isprav[. Dar iat[ c[ la ]ntoarcere dau cu ochiide-o st`nc[ foarte mare. Ei, v[z`nd st`nca aceea, dau s[ se apropiede d`nsa, dar nu pot, c[ci era ]nconjurat[ din toate p[r\ile de o mul-\ime de tufari =i copaci ]mpleti\i cu ieder[, ca =i c`nd ar fi fost ]nt[rit[


cu ni=te ziduri. V[z`nd ei c[ cu una, cu dou[ nu e chip a se apropiade d`nsa, ]ncepur[ b[rb[te=te a da ]ntr-o parte =i-ntr-alta tufarii =i iederace le sta ]n cale =i a se apropia ]n chipul acesta de d`nsa. Iar[ dup[ ceau ajuns cu mare chiu =i vai ]n apropierea st`ncii, deter[ cu ochii de ope=ter[. +i cum deter[ ei cu ochii de pe=tera aceea, ]ndat[ se =i b[gar[]n[untru, cuget`nd c[ vor afla ]ntr-]nsa oile pierdute. +i-ntru adev[rc[ le =i aflar[. Dar pe c`t de mare le-a fost bucuria la ]nceput, c`ndz[rir[ oile culcate ]ntr-un ungher =i rumeg`nd, pe-at`ta de mare le-afost mai dup[ aceea mirarea, c`nd c[utar[ mai bine ]n dreapta =i ]nst`nga =i v[zur[ c[ ei nu se afl[ ]ntr-o pe=ter[ de r`nd, cum se g[sescfoarte adeseori pe unele locuri, =i mai ales prin mun\i, ci ]ntr-o ]nc[perelarg[ =i frumoas[, ]nconjurat[ din toate p[r\ile cu ziduri =i deasupracu boltituri. +i plini de uimire cum erau, ]ndat[ cunoscur[ =i se]ncredin\ar[, de pe icoanele cele muceg[ite care at`rnau pe pere\i,precum =i de pe crucile, sfe=nicele =i prapurile care stau rezematesau aruncate pe jos, c[ ei nu se afl[ ]ntr-o pe=ter[, ci ]ntr-o biseric[p[r[sit[. }=i luar[ deci oile =i, ]ntorc`ndu-se cu d`nsele spre cas[, pecine-l ]nt`lneau ]n drum ]l opreau ]n loc =i-i istoriseau c[ iac-acolo =i-acolo au dat peste o biseric[ p[r[sit[.

Oamenii, =i mai ales s[tenii de unde erau ciobanii cu oile pier-dute, cum auzir[ ceea ce le-au istorisit ace=tia, se =i pornir[ cu c`rdulspre p[durea cu pricina, =i cum ajunser[ la starea locului, ]ncepur[care dincotro a t[ia copacii =i tufarii de pe l`ng[ biseric[ =i a o scoatela iveal[ din ]ntunericul p[durii, unde a stat ascuns[ cine =tie c`t timpde ochii oamenilor. Iar dup[ ce o scoaser[ la lumin[, chemar[ pie-trari =i stoleri =i-i puser[ s-o tencuiasc[ =i s-o v[ruiasc[ at`t pe din-afar[ c`t =i pe dinuntru =i s-o acopere.

Pietrarii chema\i, ]ncep`nd a o tencui, deter[ de o u=[ tainic[ careducea ]ntr-o pivni\[. }n pivni\a aceea deter[ ei de-un sicriu mare depiatr[, ]n care se aflau oase de om. Iar pe o cruce de aur, care aseme-nea s-a aflat ]n sicriul acela, sta scris: Drago=-Vod[ (un semn c[ oa-sele din sicriu erau ale lui Drago=-Vod[), cel dint`i domnitor rom`nal Moldovei, care dup[ moarte a fost ]nmorm`ntat ]n bicerica cea delemn, f[cut[ de d`nsul.


Nu mult dup[ aceasta venir[ =i al\i oameni din satele de prin ap-ropiere =i ]ncepur[ a-=i face case pe l`ng[ biserica descoperit[ deciobani. +i cu c`t mai mul\i copaci c[deau la p[m`nt, cu at`tea maimulte case se ridicau =i satul se m[rea pe zi ce mergea. Dar de ast[dat[, satul nu s-a f[cut pe locul acela unde a fost el mai ]nainte, cimai spre apus, =i nici nu s-a mai numit el ca de la ]nceput, Valea-U\eisau Olov[\, ci Volov[\. +i tot a=a se nume=te el =i ast[zi.

+i cu c`t se ]nmul\eau s[tenii, cu at`ta =i p[durea dinspre r[s[rit=i dinspre apus se r[rea =i sc[dea mai tare, p`n[ ce, ]n sf`r=it, ajun-ser[ ei cu r[ritul dincolo de dealul Ar=i\a, la poalele c[ruia a fostcet[\uia lui Drago=-Vod[.

CETATEA NEAM|ULUI

Despre ]ntemeierea Cet[\ii Neam\ului, spun b[tr`nii c[, ]naintede +tefan-Vod[, cu mult ]nainte, au venit ni=te nem\i pe-aici =-au silitpe oameni de le-au c[rat piatr[ =i le-au cl[dit cetatea.

+i a=a de mult ce i-au nec[jit pe oameni nem\ii ceia, c-au r[masoamenii s[raci lipi\i p[m`ntului, pierindu-le vitele c[r`nd la piatr[,=i, dup[ ce s-au m`ntuit boii =i caii, au pus =i vacile la jug.

C`nd s-a m`ntuit cetatea, r[m[sese ]n ]mprejurimile acestea nu-mai un bou f[r[ coarne =i o vac[ f[r[ coad[.

Mai t`rziu s-au sculat oamenii de-au alungat pe nem\i =i le-aud[r`mat cetatea, dar venind +tefan ]n scaunul Moldovei a cl[dit-o iar[=i.

+tefan n-a mai chinuit lumea ca nem\ii ceia, c[ el a fost om mare,bun =i sf`nt, cum n-a mai fost pe fa\a p[m`ntului.

Am auzit c[-n cetatea Neam\ului erau case domne=ti =i biseric[,dar acum nu se mai cunoa=te nimica.

+i-n mijlocul ogr[zii din cetate era o f`nt`n[ ad`nc[ tare. Te co-borai cu g[leata p`n[ la jum[tate =i de-acolo puteai intra ]ntr-o hrub[care r[spundea ]n f`nt`n[ =i prin hruba aceea mergeai, mergeai =iie=eai la cap[tul muntelui, de ceea parte, ]n p[dure, spre Oglinzi, dup[cum se =tie c-au fost de la cetate =i p`n[-n T`rgu Neam\.


Am apucat =i eu pe un boier, unul Belibou; avea a-=i face un han;cur\ile cele vechi, zicea c[ nu-s la mod[.

+i a ]nceput a c[ra piatr[ de la cetate.D[r`mau zidurile aici =i pietrarii ]i zideau ]n t`rg han =i cur\i noi.Nu zicea nimeni nimic. Ce s[ zic[? Boierul, boier mare, ce s[-i

faci? Cum s[ te pui cu d`nsul?P`n[ ce-a dat Dumnezeu =i s-a sculat alt boier, care acu era s[rac

=i umbla a=a, bezmetic; ]i zicea Alexandru Nebunul!...S-a sculat =i pe jos a pornit la Ia=i, la domnie.M`nca p`ine =i bea ap[ la =ipote, pe marginea drumului...+i p`n[ ce n-a r[zbit la vod[ nu s-a l[sat...Pe-atunci era domnitor, la Ia=i, Grigore-Vod[ cel frumos...A zis boierul acela, Alexandru Nebunul, c[tre vod[:— M[ria ta, p[cat s[ se d[r`me cet[\ile b[tr`ne=ti =i s[-=i fac[

nevrednicii de azi cr`=me din ele!+-a c[zut ]n genunchi.+i c`nd s-a ]ntors „nebunul“ la cei cumin\i, avea h`rtie la m`n[,

de la domnie, c[tre ispr[vnicie...+i s-a ]nf[\i=at la ispravnic =-a zis:— Uite porunca s[ ias[ oamenii din toate satele dimprejurul cet[\ii,

cu c`te trei nuiele =i cu c`te-un par =i s[-ngr[deasc[ cetatea! +i deazi ]nainte, piatr[ de zidit cr`=me =i cur\i boiere=ti s[ nu se mai ridice...

Au ie=it oamenii cu nuiele =i cu pari =-au ]ngr[dit cetatea, dar peurm[ au venit vremuri noi... =i s-a stricat gardul...

}NTEMEIEREA SUCEVII

Se zice c[ ]n vechime, pe locurile unde se afl[ ast[zi ora=ul Suceava=i satele de prin ]mprejurime, erau numai p[duri c`t vedeai cu ochii.

Puteai merge cu s[p[turile ori ]ncorto ai fi voit, c[ nu mai dai denici un ora= sau sat, ci numai unde =i unde c`te de-un p[stor care-=ip[=tea turma sa prin cele preluci =i poieni.


+i tuturor p[storilor, c`\i erau, le mergea foarte bine, c[ci aveautoate cele trebuincioase, at`t pentru d`n=ii c`t =i pentru turmele lor.

}ntr-o var[ ]ns[, fiind secet[ foarte mare, toate apele prin ]mpre-jurime secar[, =i toat[ p[=unea, nu numai cea de pe costi=e =i dealuri,ci =i cea de pe v[i se uscase.

V[z`nd p[storii c[ seceta nu mai ]nceteaz[ =i tem`ndu-se ca nucumva s[ le piar[ turmele, unica lor avere, de sete =i de foame, seretraser[ cu d`nsele de la =es, ]n sus spre codru.

Dar c`nd se apropiar[ de codru =i deter[ s[ intre ]ntr-]nsul, nu=tiur[ singuri ce s[ fac[: s[ intre, ori s[ nu intre? Ar fi intrat, se te-meau c[ nu vor afla destule poieni, unde s[-=i pasc[ oile. S[ r[m`n[la poalele acestuia, era peste putin\[, c[ci p[=unea, c`t[ mai r[m[seseneatins[ de ar=i\a soarelui, se sf`r=ise.

Deci ce era s[-nceap[ =i s[ fac[? Unul spunea una, altul alta, darnimeni nu ghicea cum =i ]n ce chip ar putea s[ ias[ mai degrab[ =imai bine la cap[t.

}n urm[, dup[ mai mult[ sf[tuire, chibzuire =i cump[nire, zise unuldintre d`n=ii, care era mai b[tr`n, mai ajuns de cap =i mai p[\it:

—Ce s[ mai ]ntindem at`ta vorb[? Nu =ti\i c[ vorba mult[ e s[r[ciaomului? S[ mearg[ c`\iva in=i dintre noi, care ]s mai tineri =i maivoinici, s[ caute ]n toate p[r\ile, doar[ dau peste ni=te c`mpuri saupoieni ce n-au fost ]nc[ cu des[v`r=ire dogor`te =i p`rlite de ar=i\asoarelui, =i cum vor afla ]n vreun loc destul[ p[=une, s[ se ]ntoarc[]napoi =i s[ ne deie de =tire!

Cum rosti b[tr`nul cuvintele acestea, cinci in=i dintre d`n=ii, careerau mai voinici =i mai inimo=i, adic[ care n-aveau fric[ de nimic, cise jucau cu lupii ca =i cu ni=te c[\ei =i se tr`nteau cu ur=ii pe-ntrecute,nu st[tur[ mult pe g`nduri, ci, lu`ndu-=i fiecare bota sa cea ciob[nesc[]n m`n[, se =i pornir[ la drum.

+i apuc`nd unii ]n dreapta, al\ii ]n st`nga, merser[ ]ncotro ]i du-ser[ ochii =i picioarele, doar[ dau mai degrab[ peste p[=unea dorit[.

Iat[ ]ns[ c[ ]ntr-un t`rziu, unul dintre d`n=ii care a mers, acumac`t timp va fi mers, se treze=te deodat[ c[ p[durea prin care a fost


apucat ]ncepe a se r[ri, =i poieni dr[g[la=e, acoperite cu iarb[ verdeca buraticul =i-nalt[ p`n[ la br`u =i presurate cu tot felul de flori,unele mai frumoase dec`t altele, i se deschid ]naintea ochilor.

P[storul, cum dete cu ochii de poienile acelea, bucuria lui! S[ fiprins pe Dumnezeu de-un picior =i nu i-ar fi p[rut a=a de bine! Deciprinse ]ndat[ a c[uta ]n dreapta =i-n st`nga, ori de nu se afl[ =i ap[printr-]nsele. +i umbl`nd el a=a ]ncolo =i-ncoace, c`t timp va fi um-blat, d[ deodat[ peste o ap[ mare, care curgea alene la vale.

Era Suceava.Mai merge el dup[ aceasta c`t mai merge =i d[ apoi de-o p[dure

mare =i deas[ de arini, care se-ntindea pe malul drept al Sucevii, iar[de cealalt[ parte de ap[, vede o poian[ ca aceea de-\i era mai maredragul s[ te ui\i la d`nsa.

+i cum vede el poiana, nu poate r[bda de-a nu se apropia de ap[=i-a cerca s[ treac[ de cealalt[ parte.

Dar iat[ c[ tocmai c`nd dete peste un vad =i voi s[-l cerce c`t e dead`nc =i ori de-l va putea trece, ies partu oameni din p[durea cea dearini =i se ]ndreapt[ spre d`nsul.

Erau cei patru p[stori de care s-a fost desp[r\it, scurt timp dup[ce au plecat s[ caute p[=une.

Apropiindu-se cei patru in=i de d`nsul, ei spuser[ c[ pe culmea unuideal, care se afl[ ]n mijlocul p[durii celei de arini, este un sihastru, =itrec`nd ei pe acolo, sihastrul i-a miruit pe tuspatru, cu mir ]n frunte.

Auzind aceasta, so\ul lor ]i rug[ s[-l duc[ la sihastrul acela, ca s[-lmiruiasc[ =i pe d`nsul.

Cei patru in=i nu se puser[ de pricin[, ci, dup[ ce v[zur[ =i ei poianacea mare, care se-ntindea de-a st`nga Sucevii, =i cercar[ vadul aces-teia, ca s[ vad[ c`t e de ad`nc, se ]ntoarser[ ]nd[r[t =i se pornir[ cuto\ii ]n sus spre sihastru.

Sihastrul, care locuia ]ntr-un arbore gros =i scorburos de pe v`rfuldealului, cum ]i z[ri de departe c[ vin spre d`nsul, le ie=i ]nainte,merse cu d`n=ii p`n[ l`ng[ arborele ]n care locuia, mirui =i pe noul-venit =i-apoi mai st`nd de vorb[ cu d`n=ii =i ]nv[\`ndu-i ]nc[ vreo


c`teva rug[ciuni, ]i ]ndemn[ s[ vin[ ]n toate zilele la d`nsul, c[ci el ]iva ]nv[\a =i alte rug[ciuni.

P[storii ]i mul\umira din toat[ inima pentru primirea cea p[rinteasc[,c`t =i pentru ]nv[\[turile cele bune, =i f[g`duindu-i c[ ]n scurt timpiar[=i vor veni la d`nsul, se-ntoarser[ ]nd[r[t de unde s-au pornit.

Ajung`nd la tovar[=ii lor, care i-au fost trimis ca s[ caute p[=une,le istorisir[ din fir-]n-p[r toate celea ce le-au aflat =i le-au v[zut peunde au umblat. Iar dup[ ce le-au istorisit, nu mai steter[ acuma multpe g`nduri ce s[-nceap[ =i s[ fac[, ci, lu`ndu-=i fiecare turma sa, sepornir[ cu to\ii la drum, spre locuin\a sihastrului, =i cum ajunser[ lastarea locului, se a=ezar[ pentru totdeauna ]n apropierea acestuia.

Cu timpul mai venir[ =i al\i p[stori, din alte p[r\i, =i aceia aseme-nea ]=i f[cur[ colibe pe l`ng[ locuin\a sihastrului.

}n urm[ venir[ =i muntenii de la munte, cu c[pitanul lor ]n frunte,=i dup[ ce se a=ezar[ =i ace=tia ]n apropierea sihastrului, f[cur[ pe unalt deal, care se ]ntinde ]n partea dinspre miaz[zi =i care se despartede cel dint`i numai prin o vale, o cetate de piatr[, iar[ pe locul undea fost arborele ]n care a locuit sihastrul, f[cur[ o biseric[ de lemn. +ifiindc[ sihastrul murise ]nainte de ridicarea bisericii acesteia, de-aceeat[iar[ =i a=ezar[ ei =i arborele, ]n care a locuit acesta, ]ntr-]nsa.

+i a=a, cu timpul, ridic`ndu-se din ce ]n ce tot mai multe case =ialte cl[diri,at`t ]mprejurul cet[\ii c`t =i a bisericii celei de lemn,p[durile de prin apropiere ]ncepur[, pe zi ce mergea, a se r[ri =i-adisp[rea, iar[ ]n locul lor a se ]ntemeia ora=ul de ast[zi, Suceava.

La vreo c`teva zeci sau sute de ani dup[ aceasta, nu v[ pot spunec`t, destul at`ta c[ venind c[pc[unii, care aveau numai c`te un ochi]n frunte, asupra Sucevei, nu numai c[ b[tur[ =i pr[dar[ pe locuitoriiacesteia, ci-i deter[ totodat[ =i foc, de arser[ mai toate casele dintr-]nsa, dimpreun[ cu biserica cea de lemn, iar cetatea o d[r`mar[.

Dar bine-a zis cine-a zis c[ „apa trece, pietrele r[m`n!“Venit-au c[pc[unii =i t[tarii =i al\ii =i multe daune =i sup[r[ri au

f[cut bie\ilor rom`ni. Dar cum venir[, a=a se =i ]ntoarser[... Apa s-ascurs, =i pietrele au r[mas! Rom`nii, ce sc[par[ teferi din m`inile lor,


adun`ndu-se din nou la un loc, ]=i f[cur[ alte case, cu mult mai mari=i mai frumoase de cum erau cele de mai-nainte.

Mai t`rziu, =i anume dup[ ce =i-au ales rom`nii pe Iuga-Vod[ dedomnitor, puse acesta ca s[ se ridice pe locul unde a fost mai-naintebiserica cea de lemn alt[ biseric[, cu mult mai mare =i mai frumoas[,=i nu din lemn, ca cea dintì, ci din piatr[ =i c[r[mid[. +i de-atunci =ip`n[ ]n ziua de ast[zi, biserica aceasta, care acuma e mai toat[ ruinat[=i pustie, s-a numit =i se nume=te biserica Mir[u\ului sau simplu Mir[u\.

Tot pe timpul lui Iuga-Vod[, se zice c[ s-a ]nceput =i restaurareacet[\ii, care a fost mai-nainte d[r`mat[ de c[pc[uni.

Fiind ]ns[ desp[r\it[ de biserica Mir[u\ului prin p`rùl care, ve-nind spre Areni =i trec`nd pe l`ng[ dealul T[t[ra=i, se revars[ ]nSuceava, neput`nd din pricina aceasta nimeni trece c`nd ar fi voit=i cum ar fi voit, de la d`nsa la biseric[ =i de la biseric[ la d`nsa,de-aceea Iuga-Vod[ le-a ]mpreunat pe am`ndou[ prin un pod um-bl[tor, f[cut, dup[ spusa unora, din piei de bivol, iar[ dup[ a alto-ra, din gum[.

+i-acuma ori de c`te ori voia, nu numai Iuga-Vod[, care a fost celdintì domnitor rom`n ce-a locuit ]n aceast[ cetate, ci =i urma=ii s[i,care asemenea locuir[ ]ntr-]nsa, s[ mearg[ la biserica Mir[u\ului cas[ se ]nchine, slobozeau podul, iar[ dup[ ce se ]nchinau =i se ]ntorceauacas[, tr[geau podul ]n urma lor.

Un alt pod, f[cut de asemenea din piei de bivol, duce de la cetatespre miaz[noapte-apus, adic[ spre bisericu\a de ast[zi a Sf`ntului IoanBotez[torul, care s-a zidit cu mult mai t`rziu ]n gr[dina cur\iidomne=ti.

+i acest pod ]nc[ se slobozea numai atunci c`nd avea s[ ias[ saus[ intre cineva ]n cetate. De altmintrelea, sta mai totdeauna ridicat,cu deosebire noaptea, precum =i atunci c`nd se apropia vreun du=mande cetate =i voia s[ intre cu puterea ]n[untru.

+i a=a s-a ]ntemeiat ora=ul Suceava, care lung timp a fost scaunuldomnitorilor rom`ni, fala =i podoaba Moldovei!


POVESTEA IA+ULUI

Mai demult, pe c`nd pe unde e Ia=ul acum erau numai codri =ic`mpuri =i nici zare de case, tr[ia un cioban vestit pe locurile acelea=i-l chema Dediu.

Dediu ciobanul avea dou[sprezece st`ne; fiecare st`n[ era cu c`tedou[ mii de oi. }ntr-o zi, iaca vine pe acolo =i domnul |[rii Moldovei,c[lare, cu oameni de ai s[i. Vede domnul at`tea st`ne =i ]ntreab[ peun cioban: „Ale cui sunt?“. Ciobanul r[spunde: „Sunt ale lui Dediu“.V[z`nd domnul at`tea dealuri frumoase, s-a g`ndit c[ ar fi un minu-nat loc pentru vreun t`rg domnesc. +i porunce=te ciobanului ca s[cheme pe Dediu p`n[ la d`nsul. Se duce ciobanul =i-i spune porunca.Dar Dediu face:

— Du-te =i spune domnului s[ vie el la mine, dac[ are treab[!Ciobanul a adus acest r[spuns. Domnul ]l mai trimite o dat[: „S[

vin[ numaidec`t“. Dediu r[spunde tot a=a: „Dac[ are treab[, n-aredec`t s[ vin[ la coliba mea“.

A=a =i a treia oar[. Ce s[ fac[ domnul? Vine c[lare p`n[ la Dediu.}i zice de departe:

— De ce n-ascul\i porunca domnului t[u, c[ci el st[p`ne=te |araMoldovei =i trebuie s[ i te supui?!...

— Apoi de ce nu mi-au spus a=a =i cei pe care i-ai trimis c[tremine? r[spunse Dediu din colib[.

— Ie=i p`n[ afar[ s[ vorbim ceva! strig[ domnul.— Nu ies! strig[ =i Dediu.— Ie=i!— Nu ies!— S[ vezi tu c[ ai s[ ie=i! strig[ domnul sup[rat =i gata s[ scoat[

sabia...— Ba de-acuma am s[ ies! strig[ Dediu, care era o dat[ voinic, nu

de dou[ ori; =i a=a erau to\i ciobanii lui.— Apoi Ie=i s[ se numeasc[ t`rgul pe care vreau s[-l ]ntemeiez

aici! strig[ domnitorul.+i Ie=i a r[mas numele lui p`n[ azi.


Acuma, domnul s-a dus acas[ =i l-a chemat pe Dediu. Vine el. Dom-nul ]l ]ntreab[:

— Bine, Dediule, cum se face c[ to\i ai t[i sunt a=a de zdraveni =ivoinici =i tari la virtute?

— }ndat[ ai s[ vezi, M[ria ta, zise Dediu.La mas[, domnitorului i-au adus dou[sprezece feluri de m`ncare.

Dediu m`nca numai m[m[lig[ cald[ cu br`nz[ gras[ =i bun[.— M[n`nc[ ]mpreun[ cu mine! zise domnul.— Nu, M[ria ta! strig[ Dediu.— De ce?— Ca s[ fiu voinic.— Ce fel?— Iac[, zise Dediu, eu oi lua dou[sprezece linguri din astea

dou[sprezece feluri de m`ncare de-a M[riei tale =i le-oi pune ]ntr-osticl[; pe urm[ oi lua =i o bucat[ de m[m[lig[ fierbinte, de a mea, =ioi pune ]ntr-]nsa oleac[ de br`nz[... Trei zile s[ l[s[m =i m`ncareaM[riei tale, =i m`ncarea mea, ici, dup[ sob[. +i om vedea.

Pune el a=a, dou[sprezece linguri din cele dou[sprezece feluri dem`ncare, ]ntr-o sticl[; astup[ sticla =i o pune dup[ sob[. Apoi ia pu\in[br`nz[ de oi =i o pune ]ntr-un d[rab* de m[m[lig[ fierbinte =i faceun urs** zdrav[n =i-l zv`rle dup[ sob[.

C`nd, la trei zile, ce s[ vezi?! }n sticl[, m`nc[rile miroseau, detrebuia s[ fugi c`t colo; iar ursul lui Dediu era acum mai bun, c[ci]n[untru br`nza se f[cuse unt.

— Ei, M[ria ta, acum vezi de ce suntem noi mai voinici? C[ nou[nu ne ghior[ie ma\ele ]n p`ntece de nici un fel de m`ncare de felulacestora..

— S[ tr[ie=ti, Dediule! Strig[ domnul. Te v[d c[ e=ti un om cu-minte. Haide, te prinzi cu mine cum[tru?

— M[ prind, =i cu noroc s[-i dea Dumnezeu! Zise Dediu.

* D[rab — bucat[.** Urs — bo\ de m[m[lig[ cu br`nz[ de oaie la mijloc =i pr[jit pe carbuni.


La cum[trie, Dediu a adus o poal[ de galbeni =i a d[ruit 500 demioare oache=e de-un ochi =i 500 de mioare oache=e de am`ndoi ochii=i 50 de berbeci frumo=i, ciu\i de am`ndou[ coarnele. A=a au botezatei t`rgul Ie=ului!..

CURTEA DOMNEASC{ DIN COTNARI

}n vremea lui +tefan cel Mare =i Sf`nt, Cotnari era t`rg ]n toat[legea. Numele lui zice c[ i se trage de la vorba: Cot n-are, adic[ n-arecot de cotit vasele; c[ pe atunci vinul se m[sura cu h`rg[ul =i de lavorba h`rg[u zice c[ se trage numele t`rgului H`rl[u.

Aici, la Cotnari, avea +tefan-Vod[ cur\i domne=ti, ]nconjurate de ogospod[rie mare =i frumoas[; c[ +tefan-Vod[ era gospodar ]n toat[regula =i era dornic s[ vad[ ]n \ara lui numai sate mari =i bogate,gr[dini de pomi, dealuri cu podgorii, iazuri cu pe=ti, mun\i plini defel de fel de vite de soi =i frumoase. De-aceea d[ruia mereu p[m`nt=i f[cea mereu r[z[=i pe oamenii viteji =i cinsti\i, ca s[ tr[iasc[ dinbel=ug =i s[-l pomeneasc[ veac de veac c-a fost cu priin\[ asupra lor.

El avea podgorie pe dealul M`ndrului, de la vale de bisericas[seasc[, =i +tefan-Vod[ zice c-ar fi r[s[dit ]nt`i =i ]nt`i vie ]n Cotnari.Dar podgoria domneasc[ nu era tocmai soi, a=a c[ dealul M`ndruluinu-i da vie m`ndr[ =i nici vin bun. Erau al\i cotn[reni care aveau viecu poam[ ]ntr-ales =i f[ceau vinuri bune, mai dihai ca vod[; cum eravia lui Zlaciu =i a altor podgoreni.

+tefan cel Mare nu s-a l[sat s[ fie de r`sul podgorenilor, ci s-aapucat =-a adus ni=te poam[ ungureasc[, de soi bun, c[ nu se maiafla a=a soi de poam[ bun[ ]n toat[ \ara Moldovei.

Unii spun c[ a adus-o de la Sf`ntul Munte, =i iat[ cum; +tefan celMare, ]n tinere\ea lui, a ]nv[\at la |arigrad me=te=ugul turcesc de ase r[zboi =i acolo s-a ]mprietenit cu ni=te c[lug[ri de la m[n[stireaZugravului, din Sf`ntul Munte.

Dup[ ce s-a f[cut el domn, le-a trimis el c[lug[rilor de la Sf`ntulMunte, ]n mai multe r`nduri, o mul\ime de bani, =i c[lug[rii, auzind


c[ via lui +tefan-Vod[ de la Cotnari nu-i tocmai soi, i-au d[ruit dinpartea lor vreo cinci mii de butuci ale=i din viile cele mai vestite, ]nciubere, cu p[m`ntul de pe loc, =i a=a i-a trimis ]n Moldova.

+tefan-Vod[ a primit darul cu mult[ bucurie =i a pus de i-a r[s[ditcum a =tiut mai bine, =-a dat Dumnezeu de s-au prins =i s-au ridicatni=te vi\e lungi =i butucoase =i cu ni=te struguri mari, cu bobi\elema=cate, =i la gust erau s[lcii ca merele hultuite ]n r[chit[. Mustulera tot s[lciu =i a=a era p`n[ la un an, de-acolea, dup[ ce se-nvechease f[cea de-o bun[tate stra=nic[, ]nc`t nu se mai g[sea vin de potrivalui ]n toat[ |ara Moldovei, da’ nici ]n \[rile megie=e cu \ara noastr[.Vinul din podgoria domneasc[ de la Cotnari era c[utat amarnic =iera floare ospe\ilor domne=ti =i boiere=ti.

Oricine cerca s[ r[s[deasc[ c`rlige din via lui vod[, nu izbuteadefel, c[ nu-i pria locul; pentru c[ ]n podgoria domneasc[ fiecare bu-tuc avea p[m`nt din locul de unde a fost adus[ via.

Pe c`nd petrecea +tefan cel Mare la Cotnari, mai pe to\i gospo-darii de primprejur i-a f[cut r[ze=i =i le-a dat de toate cu ]ndestulare,ca s[ tr[iasc[ mul\umi\i. Le-a dat celor din satul Domne=tii-Mari, caref[ceau felurite slujbe la curte, de h[ituit la v`n[tori, cu c[ratul p`inilor=i lemnelor la curtea domneasc[; de aceea se =i chemau oameniidomne=ti, iar satul s-a numit Domne=ti =i cu vremea =-a schimbat nu-mele ]n Dume=ti.

Gospodarilor din satul Gropni\a, tot +tefan cel Mare le-a datp[m`nt, c[ aveau =-ai=tea slujbe la curtea domneasc[. Unul Ciohoda-riu, din Gropni\a, ]ngrijea de ]nc[l\[rile domne=ti =i din vi\a lui sunturma=i =i-n ziua de ast[zi.

* * *Pe dealul din partea de r[s[rit a satului Scobin\i din comuna Ba-

deni, +tefan cel Mare a avut alt[ curte domneasc[.


ORHEIUL-VECHI

Cetatea nu numai c[ intra ]n hotarele |[rii Moldovei, dar ]ntr-ovreme a fost un ora= mare.

}n uria=a v[g[un[, cuprins[ de un cot al R[utului, se ]n[l\a uncastel cu ziduri crenelate. }n interior se g[seau =i ateliere de meseria=i,care f[ceau c[r[mizi, olane, obiecte de ceramic[ =i de bronz. Mul\idu=mani au ]ncercat s[ ieie cetatea, dar ap[r[torii i-au respins. Ora=ula fost asediat de turci. Hoardele lor d[deau n[val[ mereu la ]nt[riturilecet[\ii, ap[r[torii, ]ns[, le \ineau piept d`rz =i cu b[rb[\ie.

Cetatea a c[zut fiindc[ s-a aflat ]n ea un tr[d[tor. Fiul p`rc[labuluidin cetate, fiind ]ndr[gostit de M[rioara, logodnica unui o=tean viteaz,pe nume Andrei, a hot[r`t s[ pun[ st[p`nire pe fat[, merg`nd pecalea m`r=[viei.

}n cea de-a treizeci =i una noapte s-a ]nv[luit cerul de o n[fram[neagr[. Fiul p`rc[labului s-a furi=at din cetate, a trecut R[utul =i avenit la cortul pa=alei turce=ti de i-a c[zut la picioare =i i-a v`ndutplanul s[u diavolesc pentru a fi cucerit[ cetatea.

C[tre diminea\[ turcii s-au f[cut a-=i ridica oastea spre a se retrage.Suferind de sete, pl[ie=ii s-au repezit spre r`u dup[ ap[. Atunci

ienicerii c[l[ri s-au n[pustit asupra lor din ascunzi=uri, i-au m[cel[rit=i astfel a c[zut Orheiul-Vechi.

Dar nici a=a n-a putut cuceri dragostea fetei fiul p`rc[labului. Turciil-au r[spl[tit ]n felul lor: i-au turnat pe g`t aur topit — at`ta, c`t leceruse el pentru tr[dare.

Ora=ul a fost pref[cut ]n ruine. Orheienii, care au sc[pat cu via\[,s-au ascuns ]n codru =i =i-au f[cut s[la= ]n alt[ parte, nu unde fusesevechea cetate.

CETATEA SOROCII

Odat[ domnitorul Moldovei Petru Rare= mergea c[lare pe malul]mp[durit al Nistrului. +i merg`nd el a=a, numai iat[ ce vede sus, pecer, cum un uliu s-a luat dup[ dou[ lebede. Atunci Petru Rare= a scosdin tolb[ o s[geat[, a ochit ]n uliu =i a ]ntins coarda arcului. Dar toc-


mai ]n clipa aceea calul voievodului s-a speriat de ceva, a nechezatputernic =i s-a ridicat ]n dou[ picioare. A tremurat m`na voievodului,=i s[geata slobozit[ a zburat nu spre uliu, ci spre una dintre lebede.F[r[ suflare, biata pas[re a c[zut ]n apa r`ului. Domnitorul a maitras o dat[ =i a c[zut uliul. Mult[ vreme s-a rotit leb[da singur[ ]nnalturi tot chem`ndu-=i tovar[=a de via\[, dar, v[z`nd c[ nu mai apare,s-a ]n[l\at sus de tot, a str`ns aripile =i s-a aruncat pe o st`nc[ ascu\it[,ce se afla l`ng[ satul C[su\a.

Apropiindu-se de st`nc[, a v[zut mult s`nge voievodul =i nu-=i aflalocul de mahn[. Iar nu departe de st`nc[ un me=ter cioplea ]n piatr[.

— E tare piatra?— Alta mai tare nu g[se=ti, domnitorule. De vrei cetate s[-\i du-

rezi, s[ =tii c[ va \ine o ve=nicie.— A=a s[ fie! S[ se ridice o cetate din piatra acestei st`nci.De atunci st`nca se nume=te a Lebedei, iar din piatra adus[ de l`ng[

satul C[su\a, azi Cos[u\i, a fost construit[ vestita cetate a Sorocii.

LEGENDA M{N{STIRII PUTNA

Cic[ tr[ia ]n chilia aceasta un c[lug[r: Daniil Sihastru. }i zicealumea sihastru, pentru traiul s[u singur. Acesta a fost cobor`t din cerde Dumnezeu, pentru a face bine oamenilor r[t[ci\i prin pustietateaaceasta. El nu m`nca aproape nimica.

}ntr-o sear[ veni peste dealul acesta, pe apa Vi\eului, +tefan =i cu unargat de-al s[u. El a fost dovedit de du=mani =i c[ta amu loc de odihn[.+i s-a a=ezat s[ se odihneasc[ pe piatra aceea mare. Cum sta el a=a, iac[vede o lumin[ ]n fereastr[ la sihastru, c[ci atunci el ]=i f[cea rug[-ciunea sa de sear[. }ndat[ ei merg c[tre chilie, c[ci erau tare fl[m`nzi.

Ajun=i acolo, +tefan bate ]n u=[.— Cine-i acolo? ]ntreab[ Daniil.— Om bun, r[spunde +tefan.— Dac[ e om bun, s[ intre!Ei intrar[ ]n[untru.


— Ce-ai p[\it de-ai venit =i pe la mine?Nec[jit =i am[r`t cum era, nu zise nimic.— Eu =tiu ce-i cu tine. De m[ ascul\i ce \i-oi spune eu, s[ =tii c[

dovede=ti p[g`n[tatea! Altminterea e r[u!— Jur pe feciorul meu c[ \i-oi asculta toate poruncile!— Atunci pune urechea la piciorul meu st`ng! Ce auzi?— Ce s-aud? Numai pl`nsete =i j[luiri.— Bine zici! Acestea, +tefane, s[ =tii c[-s j[luirile \[rii! Pune amu

urechea la piciorul meu drept! Amu ce auzi?— Amu aud c`ntece frumoase.— Bine zici! Pune g`nd c[ de unde ai auzit acele c`ntece, faci o

m[n[stire!— Dar unde c`nt[? ]ntreb[ +tefan.— +tii unde, +tefane!? Iac[ acolo acel deal, suie m`ini dis-de-di-

minea\[ pe el =i trage cu arcul, iar unde o s[ g[se=ti s[geata ]nfipt[,s[ =tii c[ de acolo s-aude c`nt`nd!

— Dar amu, p[rinte, te rog s[ ne dai un pic de m`ncare, c[ tarefl[m`nzi suntem!

— Bine, dar eu, +tefane, nu m[n`nc nimic. De unde s[-\i pot da ceva?— Caut[, p[rinte, c[ nu ne mai putem \ine pe picioare de fl[m`nzi!Caut[ Daniil ]n toate p[r\ile, ]n urm[ g[si un pic de prescure din

care d[du =i lui +tefan o buc[\ic[, =i argatului, =i-i mai r[mase =i luiun pic; c[ era blagoslovit[ prescurea ce le-o d[duse.

Dup[ ce au terminat ei osp[\ul, s-au culcat am`ndoi ]n chilie, iarsihastrul a r[mas afar[ ca s[-i p[zeasc[. C`nd r[s[ri soarele, Daniilb[tu la u=[:

— Scoal[, +tefane, =i du-te!Ei se scular[ pe-ndat[ =i se suir[ sus pe deal. Scoate +tefan arcul

=i trage, dar s[geata s-a ]mpl`ntat h[t, ]n p[dure. Pe-ndat[ ei mer-ser[ ]n c[utarea locului unde s-a ]mpl`ntat. Dup[ lung[ c[utare, ei og[sesc ]mpl`ntat[ ]ntr-un paltin b[tr`n. Dar cu cine s[ zideasc[ elm[n[stirea, c`nd ei erau numai doi! Atunci, se duse +tefan noapteala Volov[\ =i ia biserica de-acolo =i p`n[-n ziu[ o aduce aici. Tot p`n[]n ziu[ o =i propte=te. }ns[ nici nu o propte=te bine, c`nd iat[ vede


venind pe turci. Ei l-au v[zut pe +tefan c`nd a dus biserica, iar acumau venit s[-l prind[. +tefan, v[z`nd aceasta, intr[ ]n biseric[ =i serug[ lui Dumnezeu ca s[-l scape.

Ascult`ndu-i ruga, d[du o cea\[ grea de nu vedeai la un pas. Amuturcii se z[p[ciser[ =i ]ncepuse a se omor] ]ntre ei. Se b[tur[ ei a=ap`n-la amiaz[, c[ nu mai r[mase de ei dec`t doi ofi\eri care, de fric[ca +tefan s[ nu-i ucid[, o luar[ la fug[. Pierind cu to\ii, cerul ]nce-puse s[ se lumineze. +tefan, bucuros, merse la Suceava =i aduseme=teri ca s[ zideasc[ o m[n[stire m`ndr[.

LEGENDA VORONE|ULUI

+tefan-Vod[ cel Bun, b[t`ndu-l turcii la R[zboieni, au mers s[ in-tre ]n cetatea Neam\ului. +i fiind mum[-sa ]n cetate, nu l-au l[sat s[intre =i i-au zis c[ pas[rea ]n cuibul s[u nu piere. C[ s[ se duc[ ]n sus,s[ str`ng[ oaste, c[ izb`nda va fi a lui. +i a=a, pe cuv`ntul m`ne-sa,s-au dus ]n sus =i au str`ns oaste.

Iar ]mp[ratul turcesc au venit cu toat[ puterea lui la CetateaNeam\ului. +i au suit pu=tile deasupra unui munte dinspre Moldova.+i au ]nceput a bate Cetatea Neam\ului foarte tare. Iar pe acea vremeera un neam\ ]nchis ]n cetate. +i v[z`nd c[ bat cetatea, au zisp[zitorilor s[ spun[ mumei lui +tefan-Vod[ s[-l sloboad[ de la ]nchi-soare, din temni\[, pe d`nsul, c[ el va m`ntui cetatea de acel greu.Deci, slobozindu-l pe acest neam\ de la ]nchisoare, s-au =i apucat acelneam\ de au ]ndreptat pu=cile din cetate asupra turcilor, unde stauacolo ]n munte. +i au =i lovit ]n gura unei pu=ci turce=ti, de au sf[r`-mat-o. +i au ]nceput a bate ]n corturile turcilor, c`t =i boldul de lacortul ]mp[ratului l-au sf[r`mat. Deci n-au mai putut sta turcii ]ntruacel v`rf de munte, de unde avea cetatea nevoie.

Iar +tefan-Vod[, merg`nd de la Cetatea Neam\ului ]n sus, prinMoldova, au mers =i la Vorone\, unde tr[ia un p[rinte sihastru, penume Daniil. +i b[t`nd +tefan-Vod[ ]n u=a sihastrului, s[-i descuie,au r[spuns sihastrul s[ a=tepte +tefan-Vod[ afar[, p`n[ =-a istovi ruga.


+i dup[ ce =-a istovit sihastrul ruga, l-au chemat ]n chilie pe +tefan-Vod[. +i s-au ispovedit +tefan-Vod[ la d`nsul. +i au ]ntrebat +tefan-Vod[ pe sihastru ce va mai face, c[ nu poate s[ se bat[ cu turcii: ]nchi-na-va \ara la turci, au ba? Iar sihastrul au zis s[ nu o ]nchine, c[r[zboiul este a lui, numai, dup[ ce va izb`ndi, s[ fac[ o m[n[stireacolo, ]n numele Sf`ntului Gheorghe, s[ fie hramul bisericii. Deci au=i purces +tefan-Vod[ ]n sus, pe la Cern[u\i =i pe la Hotin =i au str`nsoaste, feluri de feluri de oameni. +i au purces ]n jos. Iar turcii, ]n\ele-g`nd c[ va s[ vie +tefan-Vod[ cu oaste ]n jos, au l[sat =i ei CetateaNeam\ului de a o mai bate =i au ]nceput a fugi spre Dun[re. Iar +tefan-Vod[ au ]nceput a-i goni ]n urm[ =i a-i bate, p`n[ i-au trecut de Dun[re.+i ]ntorc`ndu-se ]napoi, +tefan-Vod[ s-au apucat de au f[cut m[-n[stirea Vorone\ului. +i au pus hramul bisericii Sf`ntul Gheorghe.

M{N{STIREA ARGE+ULUI

Peste Muntenia a domnit odat[ Neagoe Basarab. Acestui domn ]i pl[-cea foarte mult s[ ridice la biserici =i la m`n[stiri. El pl[nui s[ cl[-deasc[ pe malul frumos al Arge=ului o m`n[stire cum nu se mai afla alta.

Neagoe tocmi la lucru pe cei mai iscusi\i lucr[tori de pe atunci, pevestitul me=ter Manole cu al\i nou[ tovar[=i ai s[i. El le f[g[dui averimari =i ranguri ]nalte, dac[ ]i vor ]n[l\a o m`n[stire frumoas[ cum numai era alta; dac[ nu, ]i amenin\[ s[-i zideasc[ de vii, chiar ]n temelii.

Me=terii se apucar[ de lucru. Ce s[ vaz[ ]ns[ ei? Zidul ce f[ceauziua se d[r`ma noaptea. Azi a=a, mìne a=a, vreo patru zile lucrar[]n zadar. Domnul, v[z`nd c[ zidul nu spore=te, se ]ncrunta la ei =i-iamenin\a s[-i pun[ de vii chiar ]n temelii. Cel mai ]ntristat dintre to\iera me=terul Manole. El ]=i fr`ngea mìnile, ne=tiind ce s[ fac[.

}ntr-o zi, adormind, el vis[ c[ zidul se va surpa tot mereu, dac[nu vor zidi pe cea dintì so\ie sau sor[ care va veni a doua zi s[ leaduc[ de m`ncare. Povestind acest vis tovar[=ilor s[i, to\i se jurar[s[ fac[ ceea ce le spunea visul, adic[ s[ zideasc[ ]n zid pe cea dintìso\ioar[ sau surioar[ care se va ivi ]ntre ei a doua zi, ]n zori.

A doua zi, Manole se urc[ sus pe schele s[ privesc[ care so\ie se


vede. C`nd, vai! Ce z[ri? So\ia lui venea ]nc[rcat[ cu de-ale m`nc[rii.Bietul Manole ]ncepu s[ pl`ng[ =i, c[z`nd ]n genunchi, se rug[ astfel:

„D[, Doamne, pe lume,O ploaie cu spume,M`ndra s[-mi opreasc[;S-o opreasc[-n vale,S-o-ntoarc[ din cale“.

+i, miracol! O ploaie c[zu din norii negri =i grei, de se umplur[drumurile de ap[. Dar so\ia lui Manole nu s-a ]ntors din drum. Eavenea mereu. Manole s-a rugat cu foc, din nou, s[ sufle un v`nt pu-ternic, ca s[-i ]ntoarc[ so\ia din drum.

+i, din nou miracol! S-a st`rnit un v`nt a=a de puternic, ]nc`t smul-gea copacii din r[d[cini. Pe so\ia lui Manole ]ns[ nu o putu ]ntoarce.Ea ajunse cea dint`i la cl[dire.

Me=terul Manole, plin de durere, ]i ie=i ]nainte, o s[rut[ =i o dusepe zid. Pref[c`ndu-se c[ glume=te, el ]i zise:

„St[i, m`ndru\a mea,Nu te speria,C[ vrem s[ glumim+i s[ te zidim!“

La ]nceput, d`nsa se ]ncrezu. C`nd ]ns[ a v[zut c[ zidul se ridic[pe l`ng[ ea, ]ncepu s[ pl`ng[ =i s[ se roage:

„Manole, Manole,Me=tere Manole,Zidul r[u m[ str`nge,Trupu=oru-mi fr`nge!“

Manole ]ns[ ofta =i zidea mereu. Peste pu\in, so\ia lui nu se maivedea. Numai din zid se auzeau cuvintele:

„Manole, Manole,Me=tere Manole,Zidul r[u m[ str`nge,Via\a mi se stinge!“

De acum ]nainte, zidul nu se mai surpa. Me=terii au putut s[ispr[veasc[ m[rea\a m[n[stire. Neagoe-Vod[, auzind c[ m[n[stireas-a ispr[vit, a venit s-o vad[ =i s[ se ]nchine ]n ea. C`nd a v[zut falni-


ca zidire, i-a ]ntrebat pe me=teri dac[ ar putea construi o m[n[stiremult mai frumoas[ ca aceea. Me=terii, ca s[ se m`ndreasc[, i-aur[spuns astfel, de pe acoperi=:

„Ca noi me=teri mari,Calfe =i zidari,Al\ii nici c[ suntPe acest p[m`nt.Afl[ c[ noi =timOric`nd s[ zidimAlt[ m[n[stirePentru pomenire;Mult mai luminoas[+i mult mai frumoas[!“

Neagoe a r[mas atunci pe g`nduri =i, ca s[ nu mai fie alt[ m[n[stiremai frumoas[ ca aceea, a hot[r`t s[-i piarz[ pe me=teri. A poruncits[ se ridice schelele =i sc[rile, ca me=terii s[ fie l[sa\i sus, pe aco-peri=, s[ putrezeasc[ de vii. Ace=tia ]=i f[cur[ aripi din =indril[ =i cuele s-au lansat de sus. Dar aripile nu le-au folosit la nimic, fiindc[cum c[deau, mureau pe loc.

Pe locul unde a c[zut Manole a ie=it un izvor cu apa s[rat[, calacrimile.

C{PRIANA

Unde-i amu satul C[priana, ]nainte vreme era o poian[. +tefan celMare, trec`nd odat[ pe aici, =i-a ad[pat calul =i a stat s[ se odih-neasc[. +ez`nd a=a, a v[zut o c[prioar[. Cineva a dat s-o ]mpu=te,dar el l-a oprit. Pe urm[ s-a dat mai la o parte =i a ]nceput s[ priveasc[.Din p[dure au ie=it mai multe c[prioare. Lui +tefan cel Mare i-a pl[cutlocul cela =i a hot[r`t s[ fac[ o m[n[stire, iar satul din jur a fost nu-mit C[prioara. Cu vremea s-a pref[cut ]n C[priana.

Unii mai spun cum c[ +tefan cel Mare ar fi ]mpu=cat el singurc[pri\a ceea =i de at`ta satul a fost numit C[prioara.

}ntr-o vreme, c`nd se b[tea +tefan cel Mare cu turcii prin codriiMoldovei, i-au c[lcat turcii oastea =i el s-a dus la o bab[ care avea=apte feciori. To\i erau acas[. El i-a spus:


— D[-mi ace=ti =apte feciori mie, c[ vin turcii ]n Moldova.— Ai t[i sunt, a spus baba.I-a luat =i s-a dus cu d`n=ii. Au ]nceput a lupta cu turcii =i i-au

izgonit din Moldova. Dup[ ce i-au izgonit, au mers la poposit ]ndirec\ia C[prienii, atunci nu era C[priana. +i au poposit ei acolo =i autras cu s[geata =i domnitorul a zis:

— Unde a c[dea s[geata, s[ se fac[ o m[n[stire, s[ fie ca amintiredespre lupta aceasta, cum i-am izgonit eu cu cei =apte feciori ai babeidin codrii Moldovei pe turci.

C`nd a dat s[geata ]n sus, s[geata a venit ]n jos =i a nimerit drept]ntr-o c[prioar[ s[lbatic[ =i a omor`t-o. +tefan atunci a zis:

— Aici s[ se fac[ o m[n[stire =i s[ se numeasc[ C[priana.+i a=a s-a f[cut.

BISERICA DE LA C{U+ANI

A fost demult, tare demult, pe c`nd turcii se credeau st[p`ni ]nMoldova.

F[r[ ]ng[duin\a sultanului =i a vizirilor, oamenii au ]nceput s[ fac[acest l[ca= pe ascuns, pe jum[tate ]n p[m`nt =i de o form[ at`t desimpl[.

+i atunci c`nd c[l[re\ii Por\ii ]ntrebau ce se zide=te, li se r[spundea,c[ un hambar pentru gr`ne.

Apoi dup[ ce a fost zidit[, acel de cuno=tea vr[jitoria culorilor azugr[vit chipuri cu priviri omene=ti.

Odat[ turcii au c[lcat pragul, au b[gat ]n biserica aceasta cai.Careva din locuitorii C[u=anilor de atunci le-a dat cailor de

m`ncare =i ce le-o fi dat, numai el =tie, c[ to\i caii turcilor au pierit.V[z`nd una ca aceasta, turcii ce au f[cut? Au pus m`na pe iata-

gane, pe suli\e =i, ]nfuria\i, au scos ochii tuturor sfin\ilor.— A=a vor fi pedepsi\i to\i acei care au v[zut =i au t[cut!Dar oamenii nu s-au ]nfrico=at.+i a r[mas taina aceea =i ast[zi neaflat[.


APRECIERI

Deceul este un basm, menit a da solu\iunea unei probleme. Prin forma sainterogativ[ el se apropie de ghicitoare; prin fond ]ns[, prin mijloacele pe care le]ntrebuin\eaz[, prin elementul cel supranatural, deceul face pe deplin parte dinbasm. Un deceu, fie c`t de scurt, nu se va confunda niciodat[ cu ghicitorile; pec`nd, din contra, un deceu ceva mai lung are p`n[-ntr-at`ta aspectul unui basm,]nc`t colectorii ]l public[ f[r[ nici o sfial[ ]ntre basmele propriu-zise; =i nici n-auunde aiurea s[-i afle locul ]n ]ntreaga sistem[ a literaturii poporane. A=a basmulpublicat de Ispirescu sub titlu: Numai cu vitele se scoate s[r[cia din cas[ nu estedec`t un lung deceu: de ce v`n[torii sunt s[raci iar ciobanii boga\i? Elementulcel tenden\ios al deceului rezult[ din amestecul celor dou[ realit[\i: realitateast[rii celei necon=tiente din somn, de unde izvor[=te basmul propriu-zis, =i reali-tatea st[rii celei con=tiente de veghere, care impune min\ii omene=ti la tot pasultendin\a de a rezolva probleme. Deceul este fiu al ambelor acestor realit[\i,apar\in`nd pe jum[tate visului =i pe jum[tate aievei. El se na=te din ]nso\irea ]np[r\i a visului cu aievea. C`nd basmul propriu-zis =i copilul s[u, deceul, ajungdeopotriv[ la un ]nsemnat grad de dezvoltare ]ntr-o societate deja relativ destulde ]nalt[, elementele lor se fuzioneaz[, sistematiz`ndu-se ]ntr-un complex numitmitologie, ]n care sunt dou[ p[trimi necon=tiente provenind direct sau indirectdin basmul propriu-zis, o p[trime con=tient[ datorit[ caracterului celui tenden\iosal deceului, =i o alt[ p[trime con=tient[ rezultat[ din opera ulterioar[ de siste-matizare. Prin jum[tatea cea necon=tient[, sustras[ liberului arbitru, toate mi-tologiile se aseam[n[ una cu alta, =i ele nu se deosebesc dec`t prin jum[tatea ceacon=tient[, care le apropie de natura literaturii celei culte.

Deceurile ]n genere, fie rom`ne=ti, fie str`ine, sunt de o varietate extrem[ =ide o extrem[ ingeniozitate. Ele dau o solu\iune poporan[ nea=teptat[ probleme-

CUPRINS

337Aprecieri

lor celor mai mari ca =i problemelor celor mai mici, =i poporul are o deplin[credin\[ ]n deceu, ca =i-n basm, ca =i-n vis, m[car c[ nu crede ]n fabul[, acestprodus deja prea dep[rtat al basmului.

B. P. HASDEU

Vorba poveste, de=i obi=nuit sinonim[ cu basm, are =i rom`ne=te o sfer[ multmai ]ntins[, put`nd desemna alternativ: legend[, snoav[ =i chiar proverb (po-vestea vorbei). De aceea ambii termeni se asociaz[ adesea cu acea nuan\[ dis-tinctiv[, c[ unul — basmul — se rezerv[ pentru nara\iunea fantastic[ propriu-zis[, iar cel[lalt — povestea — poate, prin caracterul ei mai comprehensiv, s[]mbr[\i=eze =i alte ramuri ale literaturei orale.

Basmul e o form[ a genului narativ al c[rei caracter esen\ial e miraculosul,supranaturalul, prin care se deosebe=te de romanul =i de nuvela din literatura ar-tistic[. Deosebirea-i de legend[ e astfel marcat[ de fra\ii Grimm: «Basmul e maipoetic, legenda mai istoric[; basmul subzist[ aproape de la sine, ]n eflorescen\a =iexpansiunea-i proprie; legenda, de un colorit mai pu\in variat, are ]nc[ particula-ritatea c[ se \ine de ceva cunoscut =i =tiut, de o localitate sau de un nume istoric».

Laz[r +{INEANU

Nu ]ncape nici o ]ndoial[ c[ legenda lui Drago= e o legend[ heraldic[, cum ede pild[, ca s[ amintim un exemplu mai apropiat, legenda corbului cu inel dinstema Corvinilor. De aceste legende era plin[ Europa medieval[. Aproape fiecareblazon ]=i avea legenda lui proprie. De data aceasta ]ns[, nu avem de a face cu osimpl[ legend[ heraldic[, care se g[se=te izolat[ numai la poporul nostru, ci cu oramur[ a unui puternic arbore ]ntre legende, a c[rui r[d[cini ne duc departe ]np[m`ntul diferitelor popoare europene =i orientale. Ideea fundamental[ a tutu-ror acestor legende este c[ eroul urm[rind un animal misterios (de obicei cerb)este condus pe locuri necunoscute. P. Cassel ne d[ urm[toarele variante ale aces-tui motiv, cules aproape din literatura tuturor popoarelor.

1. Un prin\ din India urm[re=te un cerb =i apoi se r[t[ce=te ]n locuri necu-noscute.

2. Dietrich, din epopeea german[, atras de un cerb ajunge ]n iad.3. Acela=i lucru se ]nt`mpl[ =i cu un cavaler dintr-o legend[ din Gesta Ro-

manorum.4. Un v`n[tor din Tirol urm[re=te un cerb alb, p`n[ ce se pr[p[de=te ]n lo-

curi st`ncoase =i necunoscute.5. Contele Wildenstein, atras de frumuse\ea unui cerb negru, urm[rindu-l,

piere ]ntr-o pr[pastie.6. }ntr-o legend[ din Japonia, eroul legendei, Jamatoke, este atras =i ]n=elat

de un demon cu figur[ de cerb.


7. }ntr-o localitate din Bavaria, v`n[torul urm[re=te un cerb =i c`nd l-a ajuns,cerbul s-a transformat ]n fat[ =i s-au ]necat am`ndoi ]ntr-o f`nt`n[.

8. Un rege v`neaz[ la Regensburg dup[ un cerb =i c`nd vrea s[-l prind[,cerbul se schimb[ ]ntr-o fat[.

9. }n pove=tile lui Syntipas, cerbul urm[rit scap[ de vederea v`n[torului =i ]nlocu-i apare un demon.

E de observat c[ sub figura cerbului mai adesea se ascunde un demon, de obi-cei ]n form[ de fecioar[ =i e adus[ ]n leg[tur[ cu o f`nt`n[. Dup[ p[rerea lui Cas-sel urm[rirea cerbului simbolizeaz[ v`narea dup[ pl[ceri, iar f`nt`na — savurarealor. Ca s[ fie seria =i mai complet[ am putea ad[uga =i cunoscuta legend[ aSf`ntului Hubertus, patronul v`n[torilor, carele, dup[ ce urm[re=te un cerb, ]lajunge =i vrea s[-l s[geteze. Animalul se opre=te, iar v`n[torului uimit ]i apareca o minune cerbul legendelor cre=tine, purt`nd ]n frunte o cruce str[lucitoare.Acestea ]ns[ sunt motive mai ]ndep[rtate ale legendelor noastre, ]n care aproapenumai ideea fundamental[ e comun[. }n mersul lor de la un popor la altul prin]nr`urirea altor elemente str[ine, abia se mai poate deslu=i ]n\elesul lor original,astfel c[ numai printr-o analiz[ =i comportare riguroas[ mai putem afla elemen-tele comune =i a dovedi o leg[tur[ ]ntre ele. Acela=i fenomen de sincretismbun[oar[ ]l ]nt`lnim =i ]n lumea miturilor p[g`ne. Ne-am ]ndep[rta prea multde la obiectul cercet[rilor noastre dac[ am urm[ri aceast[ problem[, ]ncep`ndde la miturile de origine cosmogonic[, ar[t`nd apoi evolu\ia lor sub influen\amisticului cre=tinesc, sau de a urm[ri migra\iunea =i evolu\ia lor de la un poporla altul. Pentru a putea face compara\ii mai precise =i a ajunge la rezultate maipozitive (=i pentru a nu r[t[ci ca eroul legendei noastre prin locuri necunoscute)va trebui s[ tragem un cerc mai restr`ns, lu`nd ]n combina\ie numai pe aceledintre legende care sunt ]ntr-o leg[tur[ mai str`ns[ cu legenda noastr[.

Romulus VUIA

+i dac[ poe\ii =i cercet[torii poeziei culte, ai literaturii luate sub multipleleei aspecte, au dus la continuarea a ceea ce este poezia popular[ (...), mul\i din-tre ei filologi ori istorici literari, =i-au pus legitime ]ntreb[ri: de unde vin =i cum sepropag[ legendele =i tradi\iile populare? C[ci s-a observat c[ fiecare tradi\ie oral[are o extraordinar[ for\[ de suprave\uire de-a lungul veacurilor =i o miraculoas[tendin\[ de difuzie ]n spa\iu. Orice legend[ =i fragment epic popular, fie francez,german, italian, rom`n ori slav, se poate identifica ]n tr[s[turi esen\iale =i demulte ori ]n similitudini neb[nuit de mari =i ]n Australia, ]n Africa sau mai =tii lace trib izolat din vreo insul[ oceanic[. +i atunci: care este locul de na=tere, c`nds-au n[scut =i cum au ajuns, cu alte cuvinte, care este modul de propagare =ilegile migratorii ale legendelor populare?

339Aprecieri

Curiozitatea =tiin\ific[ niciodat[, parc[, n-a cunoscut mai mult[ pasiune caacum, ]n a da r[spunsuri la aceste probleme. Claustra\i ca ]n chilii medievale,p[trun=i de un ad`nc spirit religios, ]ntre tomuri =i nenum[rate manuscrise, unJoseph Bedier, Reinold Kohler, M. Gaster, =i ca ei at`\ia, se l[sau du=i cu sufletul=i mintea c[tre timpuri legendare =i locuri miraculoase, c`nd =i unde s-au n[scutlegende, tradi\ii, basme. Cu o logic[ =i informa\ii cum pu\ini de la ei au maiavut, ]ncercau s[ stabileasc[ forma princeps, „die Urform“, a diferitelor variantepe care le aveau ]n fa\[, s[ urm[reasc[ filogeneza, preciz`nd cu alte cuvinte lo-cul =i data transmisiunilor populare.

Gheorghe VRABIE.

Specia e denumit[ popular, pretutindeni la noi, poveste. Termenul legend[,de provenien\[ cult[, a fost adoptat treptat ]n secolul trecut, nu f[r[ =ov[ieli ]ndelimitarea sensului. El a fost f[urit de hagiograful Iacobus de Voragine ]n seco-lul al XIII-lea. La ]nceput, sub form[ de neutru plural, legendum, desemna parteadin biografia unui sf`nt care trebuia citit[ ]n ziua comemorativ[. El a evoluatapoi ]n latina medieval[ la forma de feminin singular, legendae, denumind via\ascris[ a unui sf`nt. Mai t`rziu, termenul a c[p[tat ]n\elesul de nara\iuneneadev[rat[, fictiv[, ]n opozi\ie cu cea istoric[, adev[rat[. }n acest sens a ]nceputs[ fie adaptat =i la noi, de ex. P. Ispirescu ]=i intitula colec\ia, ]ncep`nd din 1872,Legende sau basmele rom`nilor. Aceea=i neprecizie se vede =i la V. A Ureche care]=i intitula o colec\ie Legende rom`ne (1891), ]ntruc`t, al[turi de legendele is-torice, cuprindea basme nuvelistice =i basme legendare. B. P. Hasdeu ]ncearc[ celdint`i precizarea terminologiei, extins[ =i la subspeciile ei. }n 1867, el adopt[termenul tradi\iune pentru ]ntreaga specie, pentru ca ]n 1892/93 s[ admit[ si-nonimia „legende sau tradi\iuni populare (cuvinte din b[tr`ni)“. }n studiul s[u,Basm (1893), Hasdeu introduce termenul deceu, f[urit dup[ modelele europene„le pourquoi“, „das Warum“, „the why“, pentru a denumi nara\iunile menite „ada solu\iunea unei probleme“, adic[ cele cu profil etilogic. El nu s-a impus ]nc[nici la noi, nici ]n celelalte \[ri europene. A r[mas ]n uzan\[ doar cel de tradi\iipopulare denumind legendele istorice cu caracter local, a=a cum a fost folositmai ]nt`i de S. Fl. Marian, Tradi\iuni populare rom`ne (1878), apoi ]n edi\ia adoua, l[rgit[, Tradi\ii populare rom`ne din Bucovina (1895). O subspecie a le-gendelor se mai nume=te mit. Cuv`ntul a fost larg ]ntrebuin\at, cu sensuri adeseatotal diferite. }n chip curent, prin mituri se ]n\eleg legendele popoarelor antice,care relateaz[ ispr[vile zeilor =i eroilor semizei cu privire la facerea lumii, apoila rivalit[\ile dintre ei, suma lor alc[tuind mitologia cu care ne-a obi=nuit lite-ratura antic[. }n vremea din urm[, unii cercet[tori ]i dau un ]n\eles mult mairestr`ns de istorie sacr[ despre ac\iunile fiin\elor supranaturale, relat[ri adev[rate,


care devin prin aceasta model permanent pentru om =i sunt reproduse, ]n conse-cin\[, numai ]n intervale de timp sacre. Reactualizarea ritual[ e ]nsu=irea lui dis-tinctiv[. }n folcloristic[, s-a ]ncet[\enit folosirea termenului mit pentru a denumitoate nara\iunile despre lumea anterioar[ celei de azi, ar[t`nd ispr[vile zeilor =ioriginea tuturor fiin\elor =i lucrurilor, de obicei, crea\ia acestora.

Ovidiu B~RLEA

}n\elepciunea popular[ este partea de filozofie veche a noastr[, aceea carea generat z[c[m`ntul pentru formele „gramaticalizate“ ale g`ndirii filozofice,pentru a numi astfel cultura cult[ ]n deosebire de cea oral[, „negramaticalizat[“(Cf. M. Pop, Problémes generaux de l’ethnologie européene, ]n Travaux du PremierCongrés International d’Ethnologie européene, Paris, 1971).

Iar ]n ea, cosmogoniile reprezint[ un capitol, poate cel mai ]nsemnat, ]ndepli-nind acela=i rol pe care l-au avut ]n protofilozofiile clasice sau ]n filozofie, ]nprima ei v`rst[, predominant cosmologic[.

Bog[\ia motivelor, polimorfismul parc[ f[r[ de limit[ al construc\iilor, fanteziauluitoare ideatic[ subtil[ cu rafinamente metafizice, universalitatea ei, toate aces-tea fac din legendele etiologice, cu prec[dere, piese de mare rezisten\[ valoric[.

Dar de ce legende =i nu mituri?Distinc\ia pare s[ nu fie de circumstan\[, ci de principiu, pentru c[, dup[ o

opinie, mitul este „o subspecie a legendei“...Al[turi de mituri, ]n legend[ ar mai sta, ca subspecii, nara\iunile etiologice,

hagiografice (religioase) =i istorice, ceea ce nu mai las[ nici o ]ndoial[ asuprasferei sale de cuprindere. Formal, a=a stau lucrurile, dar func\ional avem de-aface mai degrab[ cu o identitate. Mitul de=i inclus prin subspeciile etiologic[ =imitologic[, adesea identificate =i pe bun[ dreptate, ]n legend[, nu are regimulp[r\ii fa\[ de ]ntreg, ci al unei func\ii esen\iale ]ntr-un organism.

Gh. VL{DU|ESCU

Legenda istoric[ porne=te de la o realitate (un fapt sau un personaj istoric),c[reia i se d[ de cele mai multe ori =i o amprent[ de miraculos. Prin urmare,„fantasticul e modalitatea estetic[ indispensabil[ pentru realizarea genului“. Dintredomnitori, cei mai populari sunt: Drago=, +tefan cel Mare, Neagoe, Vlad |epe= =iVod[ Cuza. Negru-Vod[ a r[mas ca „un rom`n tare voinic, frumos =i cuminte“. Elar fi trecut mun\ii =i a sc[pat pe „mul\i fra\i de-ai no=tri“ de t[tari. „Vlad |epe= el[udat de popor c[ a speriat pe turci =i a st`rpit ho\ia din \ar[, tr[g`nd ]n \eap[pe to\i nelegiui\ii. De aceea era at`t de mare bel=ug ]n \ar[, ]nc`t oamenii f[ceaum[m[liga cu lapte, ]n loc de ap[, fiind mai ieftin laptele. „O sam[ de cuvinte“,culegerea cronicarului Ion Neculce =i operele cronicarilor preceden\i au cuprins

341Aprecieri

numeroase legende care circulau ]n popor. De aici, ele au p[truns ]n opera cult[a lui Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu =i a multora din prozatorii no=tri.

Barbu TEODORESCUOctavian P{UN

Legendele ]ncorporeaz[ elemente de istorie real[ transfigurate de fabula\iapopular[ cu ajutorul unor motive =i simboluri mitice. Fiecare colectivitate are isto-ria sa bazat[ pe mituri, tradi\ii =i legende. (...) Motivele, temele =i structurile poe-tice din legendele populare au constituit surse de vitalizare a literaturilor lumii.Form[ esen\ial[ =i arhetipal[ a epicului, depozitar[ a istoriei umanit[\ii, legenda aoferit, acolo unde izvorul folcloric s-a ]nt`lnit cu artistul de geniu, teme constitu-ente =i elemente generatoare de capodopere: Faust, Don Juan, Hanu Ancu\ei =. a.

Octavian P{UN

Autorul ei (legendei, n.n.) ]nceteaz[ a fi simplu factor de transmitere. E pre-ocupat nu numai de „ceea ce spune“, ci =i de felul cum spune, cum ]n=ir[ =i]mpline=te faptele =i ce semnifica\ie le d[. Fenomenul trece astfel din domeniulgraiului popular ]n cel al literaturii orale. Pentru acest aspect, s-ar impune maimult termenul de legend[. Din nefericire, termenul e, prin originea lui, mai aproapede ideea de scris =i citit =i implicit mai departe de fenomenul folcloric al transmi-terii orale. El se refer[ mai mult la operele literare create pe baza tradi\iilor popu-lare. (...) Ea (legenda, n.n.) e purt[toarea unui ad`nc rost social. Legenda explic[,l[mure=te, ]nva\[, d[ exemple de urmat, sau de ocolit cu dezgust =i oroare. Ealeag[ str`ns colectivitatea unui grup social, a unui sat, a unui \inut, a unui popor...

Ovidiu PAPADIMA

Mitul, basmul =i legenda — cu toate diferen\ele de ordin estetic ce se potstabili ]ntre ele — sunt, ]ntr-un anume sens, o revela\ie a necunoscutului, a lumiinebuloase =i magice, ascuns[ sub suprafa\a realit[\ii concrete =i afundat[ ]n abi-surile con=tiin\ei umane. +i cum regiunile necunoscutului erau pentru omul pri-mitiv infinit mai ]ntinse, mai bogate ]n taine dec`t cele ale realit[\ii palpabile,mitul =i legenda au fost pentru el una din expresiile intelectuale cele mai plenare=i mai cuprinz[toare.

Ion DODU B{LAN

}n folclorul rom`nesc, ca =i ]n acela al altor popoare europene, legendadesemneaz[ un repertoriu de nara\iuni orale cu func\ie cognitiv[. }n esen\[, eaexplic[ un fapt real sau considerat a fi real, printr-un simbol narativ care in-clude, de regul[, motive fabuloase =i supranaturale. }n acest sens s-a subliniatadeseori c[, ]n contextul culturii orale, legendele alc[tuiesc mai mult o =tiin\[


dec`t o literatur[, dar nu o =tiin\[ bazat[ pe cunoa=terea real[ =i ra\ionament, cio pseudo=tiin\[, fundamentat[ pe reprezent[ri imaginare...

Statutul estetic al legendei, ca specie folcloric[, nu este mai pu\in determinatdec`t al altor categorii de proz[ oral[. Ea nu are structura monotopic[ =i gradul]nalt de stereotipie ale basmului fantastic, dar este mai puternic formalizat[ fa\[de basmul animalier sau snoav[, pentru c[ ]ns[=i func\ia ei, ]n contextul culturiipopulare, este mai unitar definit[. Sensul cognitiv al legendelor trebuie c[utat nuat`t ]n caracterul lor etiologic, c`t ]n observarea realist[ a obiectelor =i fenome-nelor lumii ]nconjur[toare sau a comportamentului uman, ]n consemnarea unoraspecte specifice, c[rora li se acord[ o anumit[ semnifica\ie...

Etiologiile sunt imaginar-fantastice, acestea fiind una din particularit[\iledefinitorii ale genului. }n sistemul tradi\ional de g`ndire ele erau crezute, aveau,deci, pentru mentalitatea folcloristic[, valoare de adev[r. Este exagerat[ ]ns[ ipo-teza c[, odat[ aceast[ valoare pierdut[, legenda ]nceteaz[ s[ mai existe ca atare.}n afara func\iei de explicare, aceste etiologii au avut =i func\ie de semnificare,]nregistr`nd aprecieri sau atitudini ale sensibilit[\ii umane generate de fenome-nele observate =i de aspectele lor ciudate.

Mihai POPPavel RUX{NDOIU

... asem[narea cea mare =i uneori identitatea ce exist[ ]ntre basmele tuturorpopoarelor ne dovede=te c[ =i fondul acestor basme, departe de a fi din timpu-rile preistorice, mitologice, este din contra asemenea mult mai modern. C[ci cuc`t un element comun popoarelor indo-germane este mai vechi, cu at`ta s-aschimbat =i s-a modificat ]ntr-un mod a=a de radical, ]nc`t ]nrudirea sa la acelepopoare a trebuit s[ fie descoperit[ ]n urma unor cercet[ri profunde, cum ne-oarat[ bun[oara limbistica. Abia dup[ at`tea secole de cercet[ri, adeseori curioa-se, asupra rela\iunii limbilor ]ntre d`nsele a reu=it Bopp, ]n secolul nostru, s[dovedeasc[ c[ limbile Europei stau ]n str`ns[ leg[tur[ cu unele limbi orientale =ic[ toate sunt fiicele uneia =i aceleia=i limbi primitive. La basme din contra, ]ntoc-mai ca la pove=ti, istorioare =i snoave, ne ajunge citirea lor ]n diferite literaturipentru a recunoa=te imediat, cu deosebirea numai c[ aici sunt ]ntr-o hain[ rom`n[,acolo ]ntr-o hain[ german[ =i acolo ]ntr-una francez[ =i a=a mai departe. De sine=ideci ni se impune concluziunea c[ =i basmele ]n ce prive=te fondul lor nu poates[ fie dec`t din aceea=i epoc[ ca =i pove=tile, istorioarele =i nuvelele, =i nicide-cum de o antichitate a=a de mare sau chiar dintr-o epoc[ mitic[. Dac[ dovedimdeci pentru unele basme originea nuvelistic[ a fondului lor, atunci se explic[ =iasem[narea lor la diferite popoare; c[ci, ]n acela=i mod precum au ajuns ]n lite-ratur[, tot ]n acela=i mod =i mai ]n aceea=i vreme au venit =i acele pove=ti, careerau mai potrivite cu dispozi\iunea fantastic[ a poporului. De aceea se aseam[n[

343Aprecieri

=i fondul basmelor, numai haina le deosebe=te. Aceast[ hain[ ]ns[=i nu este alt-ceva dec`t o \es[tur[ compus[ din diferite elemente literare ce au venit din diferitep[r\i de au ]nr`urit asupra fanteziei poporului. Limba de alt[ parte, cu idiotis-mele ei =i cu particularit[\ile ei, s[v`r=e=te apoi actul de asimilare.

M. GASTER

S-au cercetat ]nceputurile pove=tii, =i problema nu e lipsit[ de interes. Patriamiraculosului, \ara f[r[ margini =i f[r[ m[sur[ ]n imagina\ia ei, aceea pentrucare via\a omului, spectacolul naturii ]nconjur[toare, nu sunt lucruri de zugr[vit=i ]n=iruit, nici m[car de ]mpodobit pe liniile ini\iale =i decisive, ci numai un punctde plecare, un ]ndemn, un impuls c[tre cele mai extraordinare construc\ii, ]nalc[tuirea templelor imense, ]n nesf`r=ita lor decorare fantastic[, ]n r`njiturile =istr`mb[rile, terifice =i ridicole, ale zeilor, ]n dezordonata acumulare a ispr[vilor=i n[zb`tiilor din poeme de cea mai extravagant[ dezvoltare, e India Arienilordezarmonici, nelogici, incapabili de stricta disciplin[ a g`ndului cu care suntemobi=nui\i, de la civiliza\ia elenic[ ]ncoace. S-a dovedit — =i nu o dat[ — c[ Egiptuls-a ]mp[rt[=it =i el de asemenea opere de imagina\ie, c[ el le-a =i scris, ]ntr-oliteratur[, care, ]n afar[ de imn =i de povestea fantastic[, nu mai poate prezentanimic. Grecii, ca Herodot, au g[sit, al[turi de o istorie pref[cut[ imediat dup[prefacerea evenimentului ]n legend[, „fabule“, cu ]nv[\[turi sau f[r[, care vin]ntocmai ca pove=tile noastre. Orientul asiatic, ]ntre multe lucruri care vin de lad`nsul, a transmis Europei prin Bizan\, sintez[ a celor dou[ lumi p`n[ atuncirivale, =i asemenea povestiri, ]ntr-o societate ]n care clasa de sus tr[ia ]nreminiscen\e clasice erudute, din ]njgheb[ri mai mult sau mai pu\in tipice, ]njurul noii mitologii cre=tine, clasele de jos care aveau o poezie popular[ =i nara-tiv[, cu subiectele luate de pretutindeni, s-au l[comit la asemenea produse ale]nchipuirii. Negustorii care debarcau pe coastele Traciei le aduceau ]mpreun[ cualte elemente de poezie epic[ ]n proz[, ca acelea con\inute ]n Halima, ]n cele Omie =i una de nop\i, devenite, cum vom vedea, =i la noi favorite ale poporului.Cum au trecut ]n Italia lui Boccaccio nara\iunile burghezilor reveni\i din Con-stantinopol, Tripoli sau Alexandria Egiptului, astfel prin drume\i ai nego\uluir[s[ritean aceste crea\iuni populare au r[zb[tut ]n lumea bizantin[ (...) N-ar fiimposibil — cum =i aiurea am afirmat-o (Iorga =i Gorceix, Anthologie de la litte-rature roumaine. Paris, 1922. ed. a II-a Prefa\[) — ca din epopeea medieval[francez[, trecut[ =i ]n alte \[ri, p`n[ ]n Orientul european, s[ fi venit aceaadmira\ie pentru nobilul osta= singuratic, f[r[ l[comie de prad[, f[r[ ambi\ie dea ]nainta, f[r[ sete de r[zbunare, curat =i bun, care cutreiera lumea numai pen-tru c[ e legat de aceasta prin ]ns[=i voin\a lui, prin juruin\a pe care lui singur =i-af[cut-o. Este ceva cavaleresc a=a de proasp[t ]n ce ]ncearc[ =i s[v`r=e=te F[t-


Frumos ]nc`t nu pare s[ vin[ numai de la o a=a de ]ndep[rtat[ origine. Tot maimult se va dovedi c`t de ad`nc a fost occidentalizat[ mai ales de o bucat[ de vreme,sub toate raporturile, societatea bizantin[ =i toate cele ]n leg[tur[ cu d`nsa.

Nicolae IORGA

Se pot distinge dou[ clase de povestiri: cele care au valoare estetic[ =i celecare au, ]nainte de toate, o valoare utilitar[. Dar povestirile pot fi, de asemenea,clasificate dup[ con\inut: adic[ dup[ temele, credin\ele =i calitatea personajelorlor. Iat[ c`teva distinc\ii care se fac, ]n mod obi=nuit, ]ntre diversele categorii depovestiri. Prin fabul[ ]n\elegem o povestire ]n versuri despre personaje animalieredotate cu calit[\i umane sau care ac\ioneaz[ ca =i cum ar fi oameni. C`nd este ]nproz[, aceast[ povestire se nume=te povestire cu animale. Basmul este o povestemiraculoas[ =i romanesc[, ]n care locul ac\iunii nu este localizat, ]n care perso-najele nu sunt individualizate, corespunz`nd unei concep\ii „copil[re=ti“ asuprauniversului =i care este de o „indiferen\[ moral[“ absolut[. Cum se spune ]n Ges-ta Romanorum: „Erat quidam rex in cujus imperic quidam pauper habitabat...“sau „}ntr-un regat al Chinei un prin\ frumos ca lumina zilei...“ }n legend[ loculeste indicat cu precizie, personajele sunt indivizi determina\i, actele lor au omotiva\ie, iar faptele sunt de calitate eroic[ ]n sf`r=it, mitul ar fi, ]n fond, o le-gend[ localizat[ ]n locurile =i timpurile de dincolo de r[u =i se refer[ la perso-naje divine. (...) Dificultatea devine cu at`t mai mare atunci c`nd ]ncerc[m s[distingem ]ntre mit =i legend[. O povestire cu personaje divine nu poate fi loca-lizat[, ac\iunea se poate desf[=ura ]ntr-un loc oarecare. Pe de alt[ parte, adese-ori, e greu de determinat adev[rata calitate a eroului. Astfel istoricii religiilorcontest[ unor personaje supranaturale australiene sau americane calitatea de zeu]nc`t un termen mai pu\in precis ajunge s[ fie folosit, acela de All-Fathers, Peres-de-tous-et-de-tout. Un alt termen vag este acela de erou civilizator. }n ce momentHeracles poate fi calificat sau a fost el calificat zeu? +i toate categoriile de demoni!Pe scurt, dac[ se \ine seama numai de calitatea personajelor, nu se pot stabili cri-terii precise de diferen\iere ]ntre legend[ =i mit. (...) Vom ]n\elege prin legend[ opovestire localizat[, individualizat[ =i obiect de credin\[, iar prin mit vom ]n\elegeo legend[ ]n leg[tur[ cu lumea supranatural[ =i care se exprim[ prin rituri.

Arnold van GENNEP

}n contrast cu num[rul legendelor =i tradi\iilor privind corpurile cere=ti =icelelalte lumi, pove=tile despre formarea p[m`ntului, despre condi\iile saleprezente, despre geneza locuitorilor s[i — oameni =i animale — apar ]n num[raproape zdrobitor. O privire realist[ a multitudinii de legende =i tradi\ii oraledisponibile, fie printre popoarele primitive, fie printre grupurile analfabete din

345Aprecieri

propria noastr[ cultur[, duce inexorabil la concluzia c[ imagina\ia b[smuitoruluis-a oprit cu prec[dere asupra lucrurilor acestei lumi. Actul principal de crea\ie ap[m`ntului nu a intrat ]n mod obi=nuit ]n tradi\ia accidental[, dat fiind c[ aprimit ca ortodoxe explica\iile, fie ale uneia dintre marile mitologii, fie ale scrip-turilor ebraice. Pe de alt[ parte, exist[ multe pove=ti care l[muresc prezen\a unortr[s[turi caracteristice ale peisajului. Despre un munte, de pild[, se zice c[ ar fini=te pietroaie mari c[zute din buzunarele unui uria= sau pietroaiele sc[pate dinciurul lui Dumnezeu, care s-a stricat =i le-a l[sat s[ treac[, sau se datoresc unorbolovani azv`rli\i ]ncoace =i ]ncolo de uria=i. Alt grup important de legendeprive=te urmele ]ntip[rite ]n st`nc[. Acestea sunt explicate ca fiind urmele l[satede piciorul unui om sau animal primordial, adesea un zeu. Una din legendelecele mai curente, cunoscut[ ]n Lumea veche, dar bucur`ndu-se de o circula\iespecial[ la indienii americani, este aceea a unei st`nci ]n mare, de pe care aman\inenoroci\i s-au aruncat, av`nd o moarte tragic[. Uneori, desigur, aceast[ le-gend[ nu este dec`t o simpl[ poveste local[ =i nu are preten\ia s[ explice prezen\aunei st`nci. Acestora le apar\in c`teva grupuri de legende explicative privind for-marea uscatului. }n ce prive=te marea, tr[s[tura cea mai greu de explicat a fostapa ei s[rat[ =i, din aceast[ cauz[, numeroase legende au ]ncercat s[ l[mureasc[acest lucru. Cea mai cunoscut[ este povestea cu r`=ni\a de sare furat[ care ]nce-ta s[ r`=neasc[ numai la porunca st[p`nului ei. Un c[pitan de vas o ia pe corabialui =i ea continu[ s[ r`=neasc[ p`n[ ce corabia se scufund[ =i, apoi, toat[ marease umple de sare. Legendele care explic[ vremea sunt mult mai curente ]n folclo-rul primitiv dec`t ]n cel apusean. Exist[ o mare asem[nare ]ntre aceste legende]n toate regiunile lumii cu toate c[ ideile sunt at`t de generale ]nc`t nici o rela\ieistoric[ real[ nu poate fi stabilit[ ]ntre altele. Povestea lui Eol care \ine v`nturile]nchise ]ntr-o pe=ter[ =i le d[ drumul dup[ bunul-plac apare nu numai ]n mitolo-gia clasic[, dar =i ]n locuri foarte ]ndep[rtate ca Siberia, Noua Zeeland[ =i Cali-fornia. Tot at`t de r[sp`ndit[ este povestea p[s[rii uria=e care st`rne=te v`nturileb[t`nd din aripi. Pas[rea bate prea tare din aripi =i eroul ]i taie aripile ca s[-imodereze b[taia. Aceast[ din urm[ poveste era cunoscut[ nu numai ]n anticaBabilonie, dar =i ]n Islanda, =i a fost semnalat[ printre indienii nord-americanidin Noua Sco\ie =i printre negrii din Georgia.

Stith THOMPSON

}n primul r`nd trebuie s[ ne oprim asupra categoriilor prozei care nu facparte din domeniul basmului. Publica\iile existente le denumesc „legende“,„tradi\ii“, „credin\e“ etc. Nu exist[ o terminologie unanim acceptat[ pentru a ledesemna. Materialul cu care vom opera corespunde cel mai mult no\iunii detradi\ie — de=i unele texte au un evident caracter de legend[ —, iar partea eroic[


a materialului — no\iunii de legend[. Din p[cate tradi\iile (legendele) rom`ne=tiau fost foarte pu\in ]nregistrate ]ntr-un mod complet. (...) Uria=ii sunt perso-najele cele mai populare din folclorul est-romanic. Le ]nt`lnim adesea ]n bas-mele epice; de exemplu, ]n basmul Sora criv[\ului (transcris de Fundescu) este]nf[\i=at un uria= culcat cu capul pe un mal al m[rii, iar cu picioarele pe malulcel[lalt. Eroii basmelor Parsion, Cr`ncu, v`n[torul codrilor, Petre =i multe altelelupt[ cu diferi\i uria=i. Exist[ uria=i ciclopi, precum =i uria=i de tipul lui Str`mb[-Lemne (compar[ cu Smulge-Stejar de la slavii r[s[riteni).

Este util s[-i deosebim de ace=tia pe uria=ii care apar ]n tradi\iile populare.Dac[ basmul are un caracter fantastic manifest, tradi\ia (legenda) poveste=te de-spre lucruri care s-ar fi petrecut ]n realitate. Un indiciu ]n acest sens ]l constituiefaptul c[ deseori sunt indicate locuri concrete — pr[p[stii, mun\i, p[duri — undear fi tr[it uria=ii. Numele obi=nuite ale acestor personaje sunt „urie=ii“, „neamulurie=ilor“ „urie=ii p[m`ntului“. Dar se ]nt`lnesc =i alte denumiri, cum ar fi ceaspecific valah[ — novaci...

V. GA|AC

Prima Form[ pe care am ales-o este Legenda pentru c[ ea apare ]ntr-un sec-tor determinat al culturii occidentale =i ni se prezint[ ca o entitate bine delimi-tat[ — am ]n vedere legenda cre=tin[ sub forma pe care a luat-o =i a p[strat-o ]nbiserica catolic[ din primele secole p`n[-n zilele noastre. Nu o vom cerceta ]ntotalitatea aspectelor pe care le poate lua, nici ]n maxima ei generalitate, ci, maicur`nd, ca tip definitiv al unei realiz[ri particulare. Exist[ ]ntotdeauna un avan-taj ]n posibilitatea de a ]n\elege o Form[ ]n punctul s[u de realizare autentic[,acolo unde, ]ntr-adev[r, este ea ]ns[=i; ]n cazul care ne intereseaz[ este, deci,avantajos s[ putem studia Legenda ]ntr-un mediu =i ]ntr-o epoc[ ]n care ea esteaproape singura lectur[, ]n care validitatea sa este un element esen\ial, pentrucare ea este unul dintre punctele cardinale ale cerului vizibil, de fapt singurulcare permite orientarea. E adev[rat c[ acest avantaj este tot at`t de mult =i unpericol — nu trebuie s[ facem din legenda medieval[ o simpl[ paradigm[ =i tre-buie s[ evit[m tenta\ia de a c[uta ]n imaginea pe care ea ne-o propune valoareaunui concept pe care Legenda nu-l consolideaz[ dec`t prin toate virtualit[\ilesale. Este ]ns[ dificil s[ compari atunci c`nd te fixezi prea mult asupra unui feno-men particular. }n acest caz, totu=i, pericolul este mai mic pentru c[ via\a mo-dern[, experien\ele vie\ii noastre personale ne ]ndep[rteaz[ suficient de legendacatolic[ pentru a o analiza p[str`nd fa\[ de ea un recul necesar.

André JOLLES

347Aprecieri

Alte tr[s[turi diferen\iaz[ ]ntre ele diverse tipuri de basme =i legende popu-lare: unele poart[ urmele stilurilor culturale arhaice, revolute (asemenea matri-arhatului) sau pun ]n lumin[ mari ]ndep[rt[ri de civiliza\ie. Cum putem lua ]ndiscu\ie aici aceste complexe probleme? S[ subliniem cel pu\in c[, chiar devenitetexte „literare“, eliberate de matricea lor ritual[ =i de fundamentul mitic origi-nar, toat[ aceast[ mas[ considerabil[ de fabule, apologuri, basme, legende, snoave,recap[t[, la un nivel care este al lor, func\ia mitului. Ca =i miturile, fiecare pies[a unei literaturi orale revel[ o situa\ie tip =i constituie, la fel de bine, explica\iaunei realit[\i sau a unui comportament, dar =i un model de imitat. Literaturileorale ale popoarelor primitive, ca =i cele ale societ[\ilor populare europene sauorientale, prezint[ o serie de situa\ii-cheie: cele care, ]n ansamblu, definesccondi\ia uman[. Variantele nu ]nceteaz[ s[ profiteze, dar motivul-baz[ r[m`netotdeauna u=or de recunoscut. Mecanismul difuziei =i contamin[rii acestor mo-tive a constituit, ]ncep`nd cu c`teva genera\ii ]n urm[, principalul obiect de stu-diu al folclori=tilor. Imposibil s[ rezum[m aici rezultatele cercet[rilor. Vom re\inedoar faptul c[, pe l`ng[ o literatur[ oral[ didactic[, aproape orice construc\ieoral[ — chiar atunci c`nd nu pare s[ urm[reasc[ dec`t distrac\ia, divertismentul— urm[re=te instruc\ia autorilor, adic[, la un nivel mult mai profan, particip[ laun efort de ini\iere. Tot a=a, ini\ierea primitiv[ propriu-zis[ nu se m[rgine=te la omoarte =i o resurec\ie ritual[. Ea dezv[luia, ]ntre altele, tinerilor candida\i tradi\iilesecrete ale clanului legate de teologie, cosmogonie, mitologie =i moral[. }n h[\i=,copilul australian sau african nu era doar — asemenea lui Dege\el — devorat deun c[pc[un sau pus ]n situa\ia de a-=i proba curajul, viclenia sau inteligen\a. }negal[ m[sur[, era instruit, afla acum numele secret al zeului, miturile, legen-dele, genealogia clanului, diversele comportamente omene=ti. Or, ]ntreaga lite-ratur[ oral[ nu face dec`t s[ reia =i s[ continue, cu alte mijloace =i ]ntr-un altplan de referin\[, educa\ia exemplar[ a perioadei ini\iatice. O alt[ solidaritatestructural[ asociaz[ miturile =i g`ndirea mitic[ ]n general textelor literaturilororale: concep\ia asupra Timpului. Ca =i ]n mituri, evenimentele basmelor saulegendelor sunt situate ]n illo tempore, ]ntr-un prezent etern care nu are nimiccomun cu timpul istoric al evenimentelor omene=ti. Acest timp al miraculosului„a fost odat[“ din basme =i mituri nu este supus legilor duratei.

Mircea ELIADE

Mitul, a=adar, se afl[ la o extrem[ a structurii literare, iar naturalismul, lacealalt[. }ntre ele se ]ntinde ]ntreaga arie a roman\ului, utiliz`nd acest termennu ]n sensul modului istoric din primul eseu, ci al tendin\ei men\ionate ceva maideparte, ]n acela=i eseu, de a disloca mitul ]n direc\ia omenescului dar, spre deose-bire de „realism“, de a conven\ionaliza con\inutul ]n direc\ia idealiz[rii. Conform


principiului central al disloc[rii, elementele metaforice identificabile ]n mit sepot conexa ]n roman\ numai printr-o anumit[ form[ de compara\ie: analogica,asocia\ia semnificativ[, imagini al[turate incidental etc. }n mit putem ]nt`lni unzeu-soare sau un zeu-copac; ]n roman\ g[sim o persoan[ asociat[ ]n mod sem-nificativ cu soarele sau cu copacii. }n modurile mai realiste asocia\ia devine maipu\in semnificativ[ =i mai mult o chestiune de imagini incidentale, dac[ nu chiarcoinciden\e sau accidente. }n legenda uciderii balaurului, av`nd ca prototip pecea a Sf`ntului Gheorghe sau Perseu, =i mai mult ]n cazul al doilea o \ar[ st[p`nit[de un ]mp[rat b[tr`n =i neputincios este terorizat[ de un balaur care ]n cele dinurm[ o cere pe fata ]mp[ratului, dar este ucis de c[tre erou. Aceasta pare s[ fie oanalogie romantic[ (poate c[, de asemenea, ]n acest caz, o descenden\[) a mitu-lui unui pustiu rede=teptat la via\[ de c[tre un zeu al fertilit[\ii. A=adar, ]n mit,balaurul =i b[tr`nul ]mp[rat se identific[.

Northrop FRYE

Cu siguran\[ c[, ]n aceste societ[\i arhaice, mitologia era foarte important[ =idispunea de texte mitologice mai cur`nd dec`t de orice altele. Dar miturile refuz[s[ se lase ]n\elese c`t[ vreme r[m`n rupte de via\a oamenilor care le povestesc.De=i chemate devreme sau t`rziu — foarte devreme, uneori, cum se ]nt`mpl[ ]nGrecia — c[tre o carier[ literar[ proprie, nu sunt prin aceasta inven\ii dramaticesau lirice gratuite, f[r[ raport cu organizarea social[ sau politic[, cu ritualul, culegea sau cu obiceiul; rolul lor, dimpotriv[, era de a justifica toate acestea, de aexprima ]n imagini marile idei care organizau =i sus\ineau tot acest e=afodaj.

George DUMÉZIL

}n apropierea legendei (Sage) se afl[ legenda religioas[; ]n limba francez[chiar termenii prin care sunt desemnate sunt aceia=i: omul de =tiin\[ trebuie s[fac[ distinc\ia ]ntre cele dou[ specii prelungind denumirile printr-un determi-nant: „legend[ popular[“ (sau folcloric[) =i „legend[ hagiografic[“. (...) Legen-da (religioas[), ca =i legenda laic[ (Sage), poveste=te ]nt`mpl[ri supranaturale,care, ]ns[, ]n legenda laic[ (Sage) r[m`n oarecum nedeterminate, ]n timp ce ]nlegenda religioas[ se t[lm[cesc prin raportare la un sistem fix, religios, ]n func\iede care totul este selec\ionat =i ordonat. (...) Legenda religioas[ se afl[ maiaproape de legenda laic[ dec`t de basm chiar =i atunci c`nd nu mai este nimicde crezut: o carte de legende biblice, citit[ de un necredincios r[m`ne o legend[laic[; aceea=i poate fi =i situa\ia legendelor hagiografice. Dar dac[ credin\a saunecredin\a ]n adev[rul relatat poate determina apari\ia =i via\a unei specii, ca-racteristicile esen\iale trebuie extrase din povestirea ]ns[=i.

Max LÜTHI

349Aprecieri

Saga, legendele =i memoratele nu se desprind a=a clar de masa prozei uzuale=i nu se caracterizeaz[ prin independen\[ =i unitate structural[. Ele ]nse=i nusunt sisteme estetice suficiente, ci mai mult produse sau elemente ale sistemeloratotcuprinz[toare de cunoa=tere, recte ale sistemelor publicistice sau universale(saga istoric[ — a unui sistem de cunoa=tere istoric, legendele social-utopice —ale unui sistem politic, legendele religioase =i saga mitic[ — ale sistemului reli-gios =.a.m.d.) De aici rezult[ dualitatea caracteristic[ a multor opere din aceast[grup[, care ]ngreuneaz[ ordonarea unui anumit fel de sag[, legende sau memo-rate. Majoritatea legendelor =i acelor saga istorice =i mitice sunt totodat[ sagatoponimice sau etiologice =i chiar legate de anumite locuri geografice — sate,ora=e, r`uri, lacuri, mla=tini, mun\i c`t =i construc\ii, obiecte, animale, nume deoameni. Pentru aceste specii este caracteristic[ o evoluare relativ slab[ a mijloa-celor =tiin\ifice. De obicei ele nu sunt relatate f[r[ o anumit[ ocazie =i nu au ointroducere special[ =i un final special, care s[ fie reie=it formal din limbajulcurent, uzual. Timpul ac\iunii, la fel, nu este indicat, ci coincide cu timpul fizical vorbitorului =i auditorului. Forma real[ a textului la aceste specii depinde decondi\iile ]n care povestitorul se adreseaz[ cercului s[u de auditori...

Astfel fiecare saga nu este prezentat[ ca un anume text, ci ca un ciclu de texte,subiecte, motive =i episoade foarte mobile, care pot fi grupate ]n foarte diferitemoduri. Nu este exclus[ importan\a, ca element caracteristic al acestor categorii...

K. V. CISTOV

Fapte literare vii, legendele folclorice — ca toate materialele crea\iei popu-lare — au ajuns s[ poarte semnele distinctive ale epocilor prin care au trecut, aletimpului ]n care au fost culese. De aceea, dac[ unele din ele nu au vreo hot[rnicire]n vreme — fiind, ]ntr-un fel, croite ca toate referirile care ]ncep cu „a fost odat[“,— altele prind contur definitivat ]n limitele unei istorii aproape precis m[surate.

Legendarul acestor crea\ii populare este variabil prin ]ns[=i structura sa: dela imaginea f[r[ chenar pe scara timpului =i spa\iului, proiectat[ nebulos ]n felulobi=nuit al mitului, p`n[ la imaginea care nu mai poate sta independent[ de coor-donatele existen\ei reale =i care prezint[ doar lumina colorat[ a legendarului.

Vasile AD{SC{LI|EI

Realul arhaic este astfel un amestec de observa\ie =i poveste, de experien\[direct[ =i proiec\ie simbolic[, de ac\iune practic[ =i meta-ac\iune ritualic[ =imagic[.

Adev[rul legendei se ]ntemeiaz[ pe un real modelat cultural, pe un real trans-format ]ntr-un „imago mundi“ al unui anume grup uman, al unei anumeexperien\e =i istorii sociale concrete.


}n felul acesta el nu depinde de confruntarea empiric[ =i de verificarea=tiin\ific[, ci de acordul cu ethos-ul existent, de armonizarea cu sistemul generalde credin\e =i proiec\ii specifice acelei mentalit[\i.

... Legenda se individualizeaz[ prin amestecul de elemente fabuloase =i ele-mente concrete, empirice (]n planul con\inutului), prin aspectul succint, adese-ori monoepisodic al povestirii (]n planul formei), prin func\ia explicativ[ =i prinsolicitarea adeziunii =i a atributului credibilit[\ii (]n planul atitudinii sociale).

Mihai COMAN

Dac[ prin conven\ia sa poetic[, basmul propune evaziuni din realul vie\iiimediate, a c[rei dimensiune lipsit[ de spectaculos este negat[ =i compensat[de idealitatea lumii imaginate, legenda, dimpotriv[, r[m`ne fascinat[ de realulvie\ii ]nconjur[toare c[reia, prin retorsiune poetic[, se obstineaz[ s[-i afle nuat`t o explica\ie, c`t o semnifica\ie. Consecin\a acestei retorsiuni este o defor-mare a realului — proces specific oric[rei construc\ii epice integrabile ]n cate-goria legendei. Studiile consacrate legendei, ]n special celei de factur[ istoric[,sesiz`nd aceast[ particularitate, s-au ar[tat preocupate, ]n general, s[ stabileasc[gradul de ]ndep[rtare fa\[ de real. Problema este, totu=i, de interes secundar.Nu gradul de ]ndep[rtare fa\[ de real este important, ci sensul acestor deform[risistematice...

Realizat[ ]n conformitate cu o anumit[ conven\ie, nara\iunea de tipul „le-gend[“ presupune un sistem de elemente interne =i un mod de organizare a aces-tora ]n vederea realiz[rii unui efect estetic specific.

... Legenda se situeaz[ pe o pozi\ie intermediar[, ]ntre basm, cel mai solemntip de nara\iune, =i povestire, form[ periferic[ de construc\ie epic[, ]n sistemulc[reia inten\ia estetic[, de=i nu este cu totul absent[, atinge cele mai sc[zutevalori.

Silviu ANGELESCU

Func\ional etiologic[, legenda tinde s[ comenteze =i s[ explice, din perspec-tiva unei mentalit[\i populare (cu deosebire cea de nivel arhaic), fenomene natu-rale =i sociale, originea =i ]nsu=irile particulare ale unor fiin\e =i lucruri. Protec\iileimaginare se fac pe baza unei experien\e cognitive, se sprijin[ pe un fondinforma\ional acumulat. Interesul pentru insolit al spiritului creator de legend[justific[ selec\ia faptelor neobi=nuite din universul larg =i divers pe care ]l ofer[realitatea; ele sunt trecute prin filtrul imagina\iei, supuse acestei for\e care „de-formeaz[“ copiile pragmatice furnizate de percep\ie.

Nicoleta COATU

351Aprecieri

}n terminologia poporului legenda apare cu sensul de istorie veche, ]nt`m-plat[ demult. Aceast[ denumire provine de la caracterul ac\iunii trecute =i serefer[, ]n primul r`nd, la forma de expunere.

Legendele ]l cuceresc pe ascult[tor prin fantezia bogat[, fabula distractiv[,modul de investiga\ie artistic[, printr-o autentic[ tabl[ de valori spirituale. Ima-ginea poporului ]nsufle\e=te bradul, hameiul, bujorul, codrul, ]nsufle\e=te izvoarele.Aceste personific[ri stimuleaz[ fantezia, contribuind la cunoa=terea tainelor na-turii, ]nlesnesc ]n\elegerea fenomenelor lumii ]nconjur[toare, explic[ originea unordenumiri de coline, f`nt`ni, izvoare, a=ez[ri omene=ti, cet[\i, poetizeaz[ fapteleeroice ale personalit[\ilor cunoscute ]n istorie.

Grigore BOTEZATU

Importante nu numai din punct de vedere artistic, aceste legende ne ]nf[-\i=eaz[ „lumea“ ]n accep\iunea ei cea mai divers[, din care se degaj[, ]n afar[ deparfumul poeziei sufletului popular, ]ntreaga mentalitate a poporului. Chiar dac[unele concep\ii sunt dep[=ite, ele manifest[ ]ns[ o puternic[ for\[ moral[, one]ncetat[ posibilitate creatoare, o ]ncredere ]n puterea omului de-a ie=i ]nving[tordin cele mai complicate situa\ii ]n lupta lui permanent[ spre lumin[ =i adev[r.

Tony BRILL

LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI · PDF fileLegende istorice. Antologie de Tony Brill. Editura...

Documents

Transcript of LEGENDE POPULARE ROM~NE+TI · PDF fileLegende istorice. Antologie de Tony Brill. Editura...