Mndricelde Petru Demetru PopescuAa l numiser tovarii lui de lupt. i aa i i rmase numele:Mndricel.Chiar domnitorul1Vlad epe2l striga aa n toiul luptei,pentru a l trimite unde era mai greu. Toi l strigau aa, pentru c numele lui adevrat nu era cunoscut de nimeni.Orfan nc din pruncie3, Mndricel fusese crescut la curile domneti4, ca uncopil orfan ce era. Domnii rii Romneti se schimbaser, dar el rmsese la curte.Anii trecuser astfel i, o dat cu ei crescuse i Mndricel. Acum devenise un flcu adevrat, voinic i cu privirea mndr, nct numele i se potrivea de minune.Cnd venise la conducerea rii Romneti, Vlad epe l gsise la curte.Aflnd despre viaa umil pe care o dusese biatul, domnitorul se ntrist. l chem la el i, prefcndu-se suprat i zise: Ia ascult, voinice: nu crezi c e pcat s stai degeaba aici, la curte? Munca mea e folositoare, Doamne. Eu cioplesc sgei pentru arcaii Mrieitale, furesc5spade6pentru braele voinicilor ti i ei care i poart n lupt pe caii lor... Da, nu e ru ce faci! Dar toate astea le pot face i btrnii. Voinicii ca tine trebuie s lupten btliile cu turcii.Armata mea are nevoie de voinici tineri ca tine. Vrei s m iei la lupt, Mria ta? izbucni Mndricel cu ochii sclipind debucurie. Dar tu nu tii s lupi! i spuse domnitorul, prefcut. Nu am spus c nu tiu, Mria ta.Cioplesc sgei, dar pot s le i dau drumul din arc; furesc spade, dar tiu s le i folosesc; i tiu s clresc i caii! Chiar aa, Mndricel? se prefcu domnitorul c nu tie. Pune-m la ncercare, Mria ta!Toi rmaser uimii cnd sgeata luiMndricel dobor pasrea n zbor, cnd nici unul dintre ostai nu l putu nvinge n lupta cu spada, cnd nici calul cel mainrva nu putu s l arunce din a. Plin de bucurie, epe l ntreb: Unde ai nvat s lupi aa, Mndricel? Aici, n araRomneasc, Mria ta! i cine te-a nvat oare? Pdurile, apele i munii. Cum aa? Uite aa: pdurile m-au nvat s in spada n mn aa cum i in ele crengile; munii mi-au artat cum s in capul sus cnd ochesc cu arcul, aa cum i ini ei vrfurile; de la ape am nvat cum s alerg n lupt, fr s m opresc; iaroamenii, supuii Mriei tale, m-au nvat s apreciez libertatea i s nu ezit s mi dau viaa pentru libertatea rii.ntr-o zi, pe Mndricel l-au prins turcii. Dar pn s l prind, muli dintre turci aupierit7de spada voinicului care i apra ara. Mndricel a fost dus n faa paei8de laPrivighetoareade Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti

Ce ai, nene Iorgule? Parca ai fi suparat. E!... Ba nu zau, ti s-a intamplat ceva? Mi s-a intamplat o ticalosie... Nici nu stiu cum sa-ti spui... Stiti ca prin fundul curtii mele trece iazul morilor. Cand n-am ce face, dau cu undita la peste. Am acolo, in stanga scarii (c-am facut o scara pentru scaldat), o adancatura, in care arunc in toate serile cate o bucata de mamaliga ori cate un pumn de grau fiert: nada la peste... Si uneori, cand e apa merie, mai ales acuma primavara, se da bine si prinz... nu cine stie ce pesti mari, dar in sfarsit: cleni, mrene... Am prins de multe ori si mai maricei asa, cat un cutit de masa obisnuit... Tu nu esti pescar; n-ai dat cu undita niciodata... E pacat...La mine, acolo, e frumos de tot: o umbra deasa si racoroasa, si apa aia care curge lin printre salcii pletoase... Sa vii o data sa vezi... Acum, eu am undite sistematice, de se strang, se fac baston; dar aici in iaz nu le intrebuintez, ca prea sunt lungi... Iau cate o nuia de alun, ii pun ata, plumb si carlig, si gata; iar cand plec de acolo, infasor ata pe nuia si o bag intrun tufis de rachita.In tufisurile astea si in salciile de pe marginea iazului vin privighetori si canta toata noaptea... De foarte multe ori, cand stau linistit la pescuit, vin saracele pana langa mine, aproape de tot, sa le prinzi cu mana, parca ar fi oarbe: umbla dupa oua de furnici si dupa rame... Ce e azi? Joi. Alaltaseara, marti, a venit pe la noi capitanul Delescu cu nevasta-sa si am stat cu totii in pridvor sa le ascultam.Nu canta una, cantau zece, cincisprezece; rasuna tot zavoiul... Si cum era o luna ca ziua si mirosea liliacul... am petrecut o seara... sa-l intrebi pe el... Mai ales una, chiar in gradina la mine, intr-o salcie pletoasa, canta...Doamne,Dumnezeule!... De cate ori incepea, facea intr-un fel nou. Inca Victorita, nevasta capitanului, luase un condei sa insemne cu vorbe toate felurile de sunete pe care le scotea.Uneori facea: fi, fi, fi, tiha! tiha! tiha! chiau! chiau! chiau! clings!...iar cand ispravea intr-o cascada de triluri, zau daca nu-ti venea s-oaplauzi ca pe-o primadona... Si din crina ii raspundeau altele si altele...Frumoasa seara am petrecut, n-am s-o uit niciodata! Si ne intrebam cu totii, daca o fi adevarat ca toate vietuitoarele de pe pamant se trag dintr-o tulpina si ca s-au deosebit unele de altele numai silite de imprejurarile deosebite prin care au trecut ce fel de imprejurari au fost alea, care au putut sili privighetoarea sa ajunga sa cante asa, iar carsteiul buna oara sa haraie, ca un ceasornic de buzunar cand il intorci? Mare taina! E!... Pe la douasprezece ne-au plecat musafirii, iar nevasta capitanului, dupa ce ne-a zis noua Buna-seara, a facut bezele inspre salcia pletoasa, strigand: La revedere, puica, pe mane seara!Si au venit si aseara; dar in salcie nu mai canta privighetoarea...Se auzea in zavoi, dincolo peste iaz, o multime; aici insa nu... Ne gandeam ca poate si-a gasit sotia si s-o fi dus dupa ea in zavoi; si ne sileam s-o recunoastem de pe cantec; dar, ori ca era prea departe si nu puteam deosebi toate sunetele, ori ca nu canta toate la fel; dar lucru hotarat, lipsea un sunet; n-n-auzeam pe niciuna facand: clings!Nu-l auzeam si sa vezi de ce... Azi-dimineata, neavand treaba, ma cobor lagarla. Lasasem in ajun undita acolo intr-un tufis... O caut: nimic. Zic:sa stii ca mi-a furat-o cineva. Cand ma uit mai bine, o vaz mai departe pe jos. Dau s-o ridic: ata desirata de pe bat si incurcata in rachita. Ma iau dupa fir si ce sa vaz? Parca si acuma mi se sfasie inima... Lasasem rama in carligul unditei; si biata privighetoare, umbland dupa demancare, a inghitit carligul!...Saracuta! Cat trebuie sa se fi zbatut, cattrebuie sa se fi chinuit!... Acum sta moarta, cu aripioarele intinse, iar pe ochisorii ei, ca doua margele negre, napadisera furnicile... Pre legea mea! Sunt asa intamplari absurde care-ti tulbura mintea, iti zdruncina credinta...Auzi dumneata moarta: cu carligul infipt in gusulita aia, care scotea sunetele alea dumnezeiesti! Auzi dumneata cum am rasplatit eu pasarica nevinovata, pentru ca ne desfatase cu viersul ei!Cand ma gandesc, imi vine nebunie; dar ce nebunie!... Ah! ochisoriiaia negri pe care napadisera furnicile!...

. Spargatorul de nuci Ernst Theodor Amadeus Hoffmannn casa domnului Stahlbaum domnete atmosfera srbtoreasc a Crciunului. Prinii fac ultimele retuuri lapomul de iarn, aeznd lng el cadourile pentru copii. Se aprind beculeele i se deschide ua.Clarai Fritz, copiii domnului Stahlbaum, dau buzna n camer. Le urmeaz verii i verioarele cu prinii lor. Copiii se aaz n rnd i ncep un mar voios. Dup dansul adulilor vine i unchiul Drosselmayer. Acesta este ateptat cu nerbdare, cci de fiecare dat le aduce copiilor surprize neobinuite. Nu-i va dezamgi nici acum. La nceput copiii se bucur, apoi ncep s se certe din cauza cadourilor. Fritz ctig disputa, iar Clara izbucnete n lacrimi. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer i d fetei un "Sprgtor de nuci", costumat n uniform militar. Fritz l azvrle rznd i l stric, n timp ce Clara este consolata. Pentru c ntre timp s-a fcut trziu, mama i trimite pe copii la culcare. Musafirii se retrag. Clara i ia rmas bun de la Sprgtorul "bolnav" i se duce la culcare. Dup puin timp, Clara se ntoarce n camera festiv. Adoarme n fotoliu i astfel evenimentele acestei seri continu. n lumina lunii, pomul de Crciun devine tot mai mare, ocupnd o mare parte a camerei. oarecii, condui de regele lor, apar din toate prile i se apropie de fat. Ea i gonete nfricoat. Atunci se trezete Sprgtorul de nuci, care, alturi de soldai, se lupt cu oarecii. Btlia nu e deloc uoar i Sprgtorul pare s cedeze. Clara intervine i reuete s-i nving pe oricei. Sprgtorul de nuci se transform ntr-un prin tnar i frumos. Pentru a-i mulumi ca l-a salvat, el o invit pe feti n mpria dulciurilor. Camera se transform ntr-o pdure de brazi nzpezit. Fulgii de nea i nconjoar pe cei doi, artndu-le drumul.n sfrit, Clara i Prinul ajung la Castelul trandafirilor din mpria dulciurilor. Prinul-Sprgtor povestete Znei dulciurilor i suitei acesteia ntmplarea, subliniind intervenia curajoas a Clarei mpotriva regelui oarecilor. Tnra pereche este cinstit cum se cuvine de ntreaga curte mprteasc. Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol (figurile de ciocolat), arab (figurile de cafea), chinezesc (figurile de ceai), rusesc (micii cazaci de turt dulce), italian. Clara i Prinul execut un minunat pas-de-deux, apoi toat suflarea se angreneaz n marele Vals al Florilor din final. Pentru Clara a fost ns doar un minunat vis.

Romania pitoreasca - TARA. POPORUL de Alexandru VLAHUTA

Dunarea, Marea, Carpatii si Prutul- iata cele patru hotare cari-ngradesc pamantul Tarii Romanesti. Am fost trait, pe vremuri, in graniti mai largi. S-au fost invartit, pe vremuri, palosele sclipitoare ale Voievozilor nostri si peste Carpati si peste Prut. Dar s-au varsat incoace inecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au impins- noroade, ce nu le mai incapea lumea, au curs mereu peste noi si-a trebuit- ca sa putem trai- sa ne mai strangem tara, si de la miazanoapte si de la rasarit. Adusi in Dacia de imparatul Traian, ramasi aici, in urma celei mai vajnice lupte ce-au vazut timpurile vechi, am pastrat in sangele nostru vitejia acelor doua popoare mari din care ne tragem, si nu o data, in zbuciumul atator veacuri, ne-am aratat urmasii vrednici si ai legionarilor biruitori, care au vanzolit lumea si-au abatut codrii, ca sa razbata in cetatea lui Decebal, si ai uriasilor invinsi, care- ne mai putandu-se apara- si-au dat o moarte asa de mareata si de tragica in flacarile Sarmisegetuzei. De-atunci au trecut aproape doua mii de ani. Multe razboaie am avut si multe nenorociri ne-au calcat in vremea asta. Vijelii cumplite-au trecut peste noi, la toate-am tinut piept, si nu ne-am dat, s-aici am stat. Ca trestia ne-am indoit sub vant, dar nu ne-am rupt. Si-am ramas stapani pe mosioara noastra. Stie numai bunul Dumnezeu cu cat sange ne-am platit noi pamantul acesta, scump tuturor romanilor, scump pentru frumusetile si bogatiile lui, scump pentru faptele marete si inaltatoare care s-au petrecut pe el. Odihneasca-n pace gloriosul tefan, ca n-au fost spuse in desert cuvintele mandre si-ntelepte pe care ni le-a lasat cu limba de moarte: "Daca dusmanul vostru ar cere legaminte rusinoase de la voi, atunci mai bine muriti prin sabia lui decat sa fiti privitori impilarii si ticalosiei tarii voastre. Domnul parintilor vostri, insa, se va indura de lacrimile slugilor sale si va ridica dintre voi pe cineva carele va aseza iarasi pe urmasii vostri in voinicia si puterea de mai inainte". Din strasina muntilor ce-nalta marginea tarii de la Severin pana la Dorohoi, rauri frumoase, datatoare de viata, si nenumarate paraie se despletesc, in carari de argint, peste-ntinsele sesuri ale Valahiei si printre dealurile blande ale Moldovii. Singura campia Ialomitei s-asterne tacuta, neteda, uscata- vast ostrov insetat, in mijlocul atator ape ce-mpodobesc pamantul Romaniei. Doarme sub suierul vanturilor desertul larg, nemarginit al Baraganului. De mii de ani viseaza rauri limpezi si lacuri sclipitoare: in zilele senine de vara visu-i se rasfrange-n undele aerului si-ngana peste lanurile si balariile uscate ale pustiului acele ape vrajite, amagitoare ale "mirajelor", asa de frumos numite de popor "apa mortilor". Calatorii straini care-au strabatut vaile Romaniei pe drumuri hrintuite, in carutele de posta de-acum patruzeci de ani, cu greu ar mai cunoaste astazi locurile pe unde-au umblat. Li s-ar parea ca alta tara s-a pus intre Carpati si Mare. Si-ntr-adevar, o tara noua s-a ridicat de-atunci in rasaritul Europii. Mosia lui Mircea s-a lui stefan, libera si mandra Romanie de azi nemaicrescand in laturi, a trebiut sa creasca-n sus, si salta zi cu zi- o salta puterea tineretii si setea de lumina!Din hotar in hotar, in lung si-n lat, o prind acum, ca-ntr-o retea, sosele netede, pietruite, si linii ferate, insirand pe firele lor orasele-nfloritoare si sutele de fabrici ce scot la lumina bogatiile tarii. Astazi, capitala noastra, care-a stat pitita prin munti atatea veacuri, sporeste- sigura si puternica- in mijlocul campiei dunarene, ridicand palat langa palat, pe unde-si pastea odinioara turmele legendarul Bucur. Si largi isi deschid acum portile altarele luminii- treptat poporul se invioreaza, se desteapta, la o viata de pace si de munca roditoare. In fata scundelor si saracacioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dascalul Lazar punea in mana copiilor cea dintai carte romaneasca, se-nalta falnic palatul universitatii, iar pe locul acela sfant s-au asezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazu, Gheorghe Lazar- poetul, eroul si apostolul. Doua mari bulevarde taie-n crucis orasul. Dambovita se minuneaza de stralucirea si mandreta-n care se desfac malurile ei, ascunse pana mai daunazi sub radiuri de salcii. De-aici, din mijlocul capitalei zgomotoase, imi intorn gandurile pe unde am umblat. Multe din locurile frumoase pe care le-am vazut imi revin acum, invaluite in farmecul departarii, si parca ma dojenesc, unele ca n-am spus destul, altele ca n-am spus nimic de ele. Multe vor fi iarasi pe care nu le-am vazut inca. Dar ceea ce se ridica mai luminos si mai sfant in mijlocul amintirilor mele, podoaba cea mai aleasa si mai mandra-ntre podoabele tarii, este poporul romanesc. In sufletu-i larg, nespus de duios, lamurit in focul atator suferinti, am gasit izvorul curat al frumoaselor lui cantece si intelesul istoric al trainiciei si staruintii noastre pe acest pamant. In marea lui putere de munca, de lupta si de rabdare, in mintea lui treaza si-n inima lui calda am gasit sprijinul sperantelor noastre si dezlegarea inaltei chemari a neamului nostru. Il urmaresc cu gandul de-a lungul veacurilor, il vad cu pieptul dezvalit in zloata si-n batalii, muncind ca sa plateasca darile tarii, luptand ca sa-si apere pamantul, cazand si ridicandu-se iar, murind in ses si renascand in munti, pururea tanar, pururea mandru, cu toate nevoile ce-au dat sa-l rapuie, si ma-ntreb: ce popor a avut pe lume o soarta mai apriga si mai zbuciumata, ce neam de oameni a stat mai viteaz si mai intreg in fata atator dureri!Unde-ar fi ajuns el astazi dac-ar fi fost lasat in pace!"O lacrima-i tremura-n glas, si graiul lui e un suspin", zice Michelet vorbind de poporul roman. In adevar, suferintile acestea au pus o blandeta divina pe figura taranului nostru. Inima lui e plina de mila pentru cei nenorociti, si limba lui e dulce si plina de mangaieri. Cata gingasie e in cantecul cu care-si adorm tarancele copiii: "Nani, nani, puisor" Si cu ce vorbe sfasietoare, adanci ca si durerea din care-au izvorat, isi petrec mortii la groapa: "Dragile mamei sprincene, Cum o sa fiti buruiene!Dragii mamii ochisori, Cum o sa va faceti flori!" Intr-o tara asa de frumoasa, c-un trecut asa de glorios, in mijlocul unui popor atat de destept, cum sa nu fie o adevarata religie iubirea de patrie, si cum sa nu-ti ridici fruntea, ca falnicii stramosi de odinioara, mandru ca poti spune: "Sunt roman!"cu Toate panzele susde Radu TudoranPARTEA I:La poarta levantuluiPe la jumatatea lunii martie in 1881, corabia greceasca Penelopa cobora la vale pe bratul din mijloc al Dunarii, incarcata cu cereale, indreptandu-se catre Pireu. Capitanul ei se numea kir Iani Ghinis era un ''negustor iscusit si marinar batran, botezat de toate furtunile din arhipelagul grecesc''.In drumul ei de la Braila spre Pireu, Penelopa a facut o escala la Galati. Trenul de la Bucuresti sosi in acelasi timp cu corabia greceasca, si din vagonul de clasa intai a coborat un domn imbracat in haine straine, Anton Lupan, personajul principal al acestui roman. Suindu-se intr-o birja, acesta merse in port. Mergand prin oras, a intrat la biroul domnului Iacomachi unde l-a intrebat de prietenul sau vechi Pierre Vaillant. Raspunsus fu negativ si eroul nostru iesi descumpanit din birou. Inaintand spre birja, Anton Lupans-a oprit in fata unei tejghele unde se tragea cu pusca. Un ins zdrentaros s-a apropiat de taraba si ''si-a incercat si el norocul'', castigand toata averea proprietarului.Vazand indemanarea insului de a manui pusca, Anton Lupan l-a luat cu el. Intai i-a aflat numele, ca are un frate, apoi i-a facut o propunere de a-l insoti intr-o expeditie pana la capatul pamantului, iar raspunsul fu clar pozitiv.Mergand prin port, intalnesc corabia greceasca. Apoi s-au inteles cu capitanul sa-i ia si pe ei pana la Stambul, pentru sapte icosari. Anton Lupan a intrat in cabina echipajului, care manca, salutandu-i marinareste. Atunci il recunoscu imediat pe carmaciul corabiei, Gherasim, prieten vechi de-al lui. S-au asezat si romanii la masa, au mancat.A doua zi Penelopa a pornit, si intr-o ora a fost la Sulina. Kir Iani a coborat pe chei si s-a intalnit cu alti capitani. Vantul a inceput sa scada si nu mai puteau pleca in ziua aceea catre Pireu. Anton Lupan a vazut un far catre gura de varsare a Dunarii si s-a indreptat intr-acolo, iar Ieremia a plecat la varul sau, Haralamb. O batrana statea pe malul marii, de la care acesta afla ca paznicul farului se numea Ifrim.Plimbandu-se pe plaja, a vazut multe epave, dar una ii starnea mari emotii. Stand si reflectand asupra epavei, isi dadu seama ca aceata era corabia lui cu care naufragiase Piere Vaillant. Atunci un batran s-a apropiat de el, chiar mos Ifrim, de la care a aflat ca aceasta corabie a fost pradata de un oarecare pirat, Spanu. S-a facut seara si batranul a plecat sa aprinda farul.Anton Lupan a facut si el cale intoarsa panala Penelopa, unde i-aspus lui Ieremia ca vor ramane la Sulina, si unde l-a convins pe Gherasim, carmaciul, sa-l urmeze.Fiecare avea taina lui, Ieremia, Gherasim, Ismail, dar cea a lui Anton Lupan era cea mai misterioasa.Acesta era singur cu tatal lui; mama lui murise nascand un al doilea copil ca nu a trait mai mult de o zi. Pe la saptesprezece ani, a luat vaporul Arhiducele Abrecht catre Franta, pentru a merge la studii. Ajuns la destinatie, s-a inscris laliceul si apoi la Politehnica din Paris, unde a studia zece ani si unde si-a facut un prieten bun, Pierre Vaillant. Dupa terminarea scolii, in vacanta, au mers la Saint-Malo, orasul natal a lui Pierre, unde a cunoscut o alta lume, marea, barcile, corabiile, oescarii si a inceput sa iubeasca aceata viata. Acolo s-a specializat in fabricarea de corabii de lemn. Bunicul lui Pierre, mos Leon, locuia intr-unsloop vechi tras pe mal. Acolo cei doi prieteni au gasit niste scrisori si o carte care aveau sa le 16116v2120q schimbe viata. Scrisorile erau de la vestitul om de stiinta, Charles Darwin, dar nu intelegeau ce legatura avea mos Leon cu acel om de stiinta, pana ce au citit carte pubicata tot de Charles Darwin.De acolo au aflat ca cei doi au incercat sa exploateze un tinut neatins de picior omenesc, in Tara de Foc, adica in sudul Americii de sud, dar nu au reusit. De acolo au mai aflat ca tatal lui Pierre a murit tot in incercarea de a exploata tinutul. Acest lucru i-a determinat pe cei doi prieteni sa se incapatinaze sa mearga intr-acolo. Au inceput pregatirile terminand scoala, luindu-si diploma de ingineri constructori de vapoare si prin a merge la Stambul. Acolo au lucrat la constructia de cai ferate si din banii obtinuti in cativa ani, au cumparat o goeleta de la un marinar batran, Marta, pe care au numit-o apoiL'esperance. Pierre Vaillant a plecat cu ea catre Sulina carand marfa iar Anton Lupan a ramas la Stambul muncind cat si pentru prietenul sau, deci luind salariu dublu. A trecut ceva timp si L'esperance nu se mai intorcea, dupa care constructorul a aflat ca in timp ce goeleta naviga catre Sulina, a fost furtuna si corabia s-a inecat. Apoi Anton Lupan a luat un barcaz pana la Pireu si apoi un vapor olandez pana in Indii. Intorcandu-se acasa, la Bucuresti, a aflat ca tatal sau nu mai era. Dupa ce a vandut casa si bunurile care mai erau in ea a plecat in cautarea unei corabii la gura de varsare a Dunarii.Anton Lupan s-a intors la Penelopa, a debarcat, imreuna cu Ieremia si cu Gherasim, iar intr-un tarziu l-a convins si pe Ismail sa li se alature. Dimineata s-au dus pe plaja si au inceput sa dezgroape goeleta naufragiata si s-o repare. Intre timp Ieremia l-a adus si pe varul Haralamb.Anton Lupan a trimis puscasul la Galati dupa materiale. Cand acesta a venit, corabia era deja dezgropata si pusa pe schele. Impreuna cu materialele, Ieremia a adus si un copil, Mihu, impreuna cu cainele sau, Negrila, pe care l-a gasit cu vaporul cu care a venit de la Galati. Restul oamenilor l-au primit cu placere. Ieremia, fara voia capitanului, a ordonat unui plutas sa-i aduca un trunchi de copac la Sulina. In timp ce reparau corabia, au vazut o pluta cu panze coborand la vale pe Dunare, lucru ne mai intalnit pana atunci. Ajuns aproape de gura de varsare, plutasul a fost atras de curenti dar, prin niste manevre demne de aplauze, a adus pluta la mal, impreuna cu viitorul catarg. Dupa ce a fost putin certat de oameni, Anton Lupan s-a apropiat de el, a aflat ca il cheama Cristea Busuioc si, atras de dibacia sa in navigatie, i-a oferit un post in viitorul echipaj care va infrunta marile si oceanele. Raspunsul a fost fara dubii pozitiv, iar echipahul goeletei L'esperance era din ce in ce mai imbelsugat. Gandindu-se mult, Anton Lupan s-a gandit sa-i schimbe numele inSperanta,crezand ca este mai potrivit.Dupa ce a fost complet reparata, corabia a fost data la apa, i-au fost puse catargele si a fost dusa in port. Intai au facut un drum scurt de incercare pe mare, apoi s-au intors la Sulina pentru a face primul drum adevarat. In port au intalnit un exportator, Leonida Velisaratos, si cu care capitanul s-a inteles sa-i transporte cherestea la Pireu. Gherasim, un bun negustor, crezand ca l-a pacalit pe kir Leonida cerand foarte multi beni pentru transport, a fost foarte nervos dupa ce a aflat chiar de la Velisaratos ca pretul cherestelei la Pireu era de cinci ori mai mare decat cel pe care la cerut el.Ziua urmatoare, Speranta a parasit Dunarea si, pornind spre Pireu, naviga toate panzele sus.PARTE A DOUA: Ultima sirenaIn drumul ei spre Pireu, Speranta face prima escala la Stambul. Acolo Anton Lupan trece in registrul Capitanieii poposirea corabiei siii cumpara o pereche de cizme lui Mihu. Plimbandu-se pe strazile orasului, intra intr-un hotel si aude un glas luandu-si ramas bun de la un oarecare Pierre Vaillant. Dupa ce tresari, a iesit in strada, crezand ca este prietenul sau disparut, dar in zadar. Capitanul a ordonat echipajului sa cerceteze gara si portul, dar si aceste au fost inutile. Pierre Vaillant era de negasit.Inainte de plecare, Anton Lupan s-a decis sa ia un negustor, Agop din Bazar, pana la Pireu si un calugar pana la insula Skyros. Pe drum, calugarul statea in cabina si citea mai tot timpul, iar asta dadea de banuit, dar numai lui Mihu. Acesta, intr-o zi, a scotocit prin sacul calugarului si a gasit un pasaport in care era trecut numele de Pierre Vaillant. Baiatul s-a dus imediat la capitan care dupa, ce a ordonat echipajului sa se adune in jurul lui l-a chemat pe calugar pe punte, numindu-l ca pe prietenul sau. Acesta a tresarit imediat dar a fost imediat incoltit de echipaj si demascat in fata tuturor. Gherasim l-a recunoscut imediat. Era Spanu, piratul care a pradat corabia prietenului capitanului. Oamenii au pus imediat mana pe pusti si au constatat ca de fapt presupusul calugar nu citea in cabina, ci infunda pustile cumparate de Anton Lupan la Stambul. Piratul a fost imediat legat, iar capitanul a ordonat carmaciului sa se indrepte catre insula lui Spanu. Ajunsi aproape de tarm, au vazut o barca cu cinci oameni indreptandu-se catre goeleta. Au spus intrebat daca un calugar nu i-a rugat sa-l ia pana aici si apoi au fost imediat inconjurati, legati si alaturati lui Spanu in hambar.Capitanul impreuna cu alti cativa oameni inarmati au pornit in cautarea restului de pirati care mai erau pe insula. Traversand insula, au vazut o alta corabie ancorata la cativa metri de insula. S-au indreptat intr-acolo si, spre marea lor surprindere, era corabia lui kir Iani, pe care de altfel l-au si gasit pe vas legat, impreuna cu unbarbat si o fata, Adnana. Anton Lupan afla de la aceasta ca mai erau doi pirati pe insula si ca Spanu avea o comoara intr-o pestera. Cei doi au plecat in cautarea comorii, dar nu au gasit decat covoare, matasuri. Dupa ce s-au intors la Penelopa, capitanul s-a dus sa vada ce fac Spanu si cu ai sai. Si dupa ce a ajuns pe plaja a incremenit. Speranta nu mai era acolo, iar in departare se vedea o corabie indepartandu-se. Intors inapoi la Penelopa, acesta a preluat comanda de la kir Iani pentru ca l-a salvat din mainile lui Spanu si a plecat in urmarirea Sperantei.In hambarul Sperantei stataeau acum legati Agop si Ismail, singurii ramasi pe punte dupa plecarea Capitanului. In timp ce Ismail dormea, Agop i-a eliberat pe pirati de frica sa nu pateasca ceva si acum acestia conduceau corabia. Spanu nu le dadea detinitilor de mancare decat paine si apa. Dupa un timp Ismail s-a saturat is a reusit sa se elibereze din franghii. Din hambar in cabina capitanului unde statea Spanu, era o usa bine acoperita pe care numai el si Anton Lupan o stiau si prin care a reusit sa fure niste slanina si niste vin. Intr-o noapte cand numai Spanu si un alt piret mai erau pe punte, Ismail a iesit pe acea usa, a luat o lingura de fier si i-a poctin pe fiecare din cei care mai erau pe punte, care au lesinat. Dupa ce i-a legat si i-a dus in hambar, Ismail i-a incuiat in cabina pe restul piratilor care dormeau. Asa u au trecut zile cu bucatarul la carma. Intr-o zi a venit furtuna si panzele au fost coborate, cand Ismail a vazut in departare un corabie de pirati care ii urmarea cu panzele sus. Atunci, bucatarul le-a ridicat si el, iar dupa putin timp piratii au ramas mult in urma, dar bucatarul nu a coborat panzele, ci a continuat patru zile cu ele ridicate. A cincea zi era senin si tarmul era aproape. Corabia a ancorat. In jur erau numai palmieri. Era tarmul Africii. Iar, dintr-un sein a aparut din nou corabia de pirati dar, dupa ce s-a apropiat mai mult, Ismail a observat ca du erau pirati, ci era Anton Lupan.Dupa ce tot echipajul Sperantei fu unit din nou pe punte, capitanul i-a inapoiat vechea functie lui kir Iani. Apoi a ordonat ca piratii adevarati sa fie adusi pe punte. Anton Lupan a incercat sa afle de la Spanu unde este Pierre Vaillant dar nu a obtinut decat raspunsul ca este in viata si ca locul unde se afla costa eliberarea lui si a unuia dintre pirati. Capitanul si-acalca pe inima si nu a fost de acord.Atunci Speranta a ridicat ancora si a plecat spre Pireu cu un vant foarte slab. Deodata, aflandu-se langa parapet, Spanu si piratul sau au sarit in apa crezand ca pot inota pana la mal, iar spre deliciul celor care se aflau pe bord, au fost imediat sfasiati de rechini.Corabia a uitat repede aceste fapte sangeroase si a pornit mai departe spre Pireu. Dar ia trebuit patru zile Sperantei sa ajunga pe coasta african, iar acum intr-o luna nu a strabatut nici trei sferturi din drum. Dupa ceva timp au ajuns la Pireu. Aici au debarcat cheresteaua si se angajeaza sa duca trei sute de butoaie cu ulei de masline la Marsilia. Pe la jumatatea drumului, Anton Lupan a gasit pe cartile sale de navigatie o scrisoare de-a lui Spanu, probabil uitata. Dupa ce a citit-o a intepenit zburandu-i iar gandul spre prietenul sau. Din acea scrisoare a aflat unde se afla Pierre Vaillant, si anume pe insula Musarah, in Marea Rosie.Capitanul i-a spus imediat carmaciului sa faca cele-ntoarsa si nu a mai oprit pana la Port Said, de unde a cumparat tunuri pentru lupta cu piratii lui Spanu. Inainte sa ajunga pe insula, oamenii s-au deghizat pentru a nu fi banuiti de la departare. Pe plaja erau numai lesuri mancate partial de pasari si de muste. Acolo a fost o batalie. Dupa ce si-a luat oamenii si barca, Anton Lupan s-a dus pe insula. Nu mai era nici un semn de viata. Deodata se auzi o bubuitura puternica si Negrila, care era mai in fata a cazut la pamant dar s-a sculat repede, dar numai in trei picioare. Un glont in nimerise piciorul. De dupa o stanca iesi un pirat cu pusca in mana pe care o lasa apoi jos. Silit de capitan, acesta a povestit cele ce s-au intamplat pe insula, si anume ca prizonierii, in frunte cu Pierre Vaillant, s-au rasculat si au omorat toti piratii si au fugit cu o corabie construita chiar de inginerul francez pentru Spanu.Anton Lupan s-a intors repede pe puntea Sperantei si a ordonat plecarea. In putin timp au fost inapoi la Port Said unde l-a lasat pe ultimul pirat politiei si unde a aflat din registrul capitaniei ca prietenul sau a inregistrat corabia facuta chiar de el cu numele de L'esperance, dar nu si unde s-a indreptat. Capitanul aluat deciziade a pleca spre Marsilia si apoi in lunga sa expeditia la care visa de cand era copil. In drumul lor spre locul unde trebuiau sa lase cele trei sute de butoaie, Adnana fredona melodii ca de sirena, ceea ce ia incantat pe cei de pe bord.Ajunsi la Marsilia, Adnana s-a dus acasa la tatal ei. Capitanul a ajutat-o facandu-i o brutarie, pe care fata a numit-o, cu acordul echipajului, Speranta. Intr-o zi, in timp ce umbla pe chei, Gherasim a fost atacat si batut de un ''prieten'' mai vechi, si i-au fost furati putinii bani pe care echipajul ii mai avea. In acest timp Anton Lupan a trimis srisoare la Saint-Malo intreband de Pierre Villant, dar a aflat printr-o alta scrisoare primita de la mos Leon ca a plecat peste Atlantic sa-si implineasca visul.Tot echipajul era descumpanit ca nu puteau pleca deoarece nu aveau bani. Dar, intr-o zi, zambetul le veni pe buze cand un cautator de aur, Martin Stricland le-a cerut sa-l duca pana in America de Sud, in Tara de Foc, pe cheltuiala sa. Urmatoarea zi, si-au luat ramas bun de la Adnana si au inceput calatoria. Au oprit pentru ultima data in Europa la Gibraltar de unde au luat provizii si toate cele necesare unei lungi calatorii peste Atlantic. Chiar in acea zi au parasit tarmul batranului continent si au pornit spre America.PARTEA A TREIA: Crucea suduluiImediat ce au parasit strmtoarea, capitanul a ordonat carmaciului sa porneasca spre su de-a dreptul coastei africane.Noul lor pasager, Martin Stricland, nu iesea deloc pe punte, ci statea in cabina lui, band cateva sticle de whisky pe zi. Dupa un timp de mers pe langa continent, corabia a inceput sa se indeparteze incet, incet de acesta, cotind spre est. Mai tarziu, omul de veghe l-a anuntat pe capitan de cateva corabii care se apropie de ei. Anton Lupan a iesit pe punte si ceea ce a vazut nu i-a venit sa creada. Cateva corabii de pirati ii urmareau. Apoi, Ieremia si varul sau Haralamb,cei mai buni tintasi de pe goeleta, au si fost langa parapet cu pustile in mana. Ceilalti si-au adus si ei pustile dar nu s-au apropiat de parapet. Dupa ce corabiile inamice s-au apropiat destul de mult pentru a fi ochite, gloantele au si inceput sa zboare pe deasupra capetelor echipajului. Cei doi puscasi au inceput si ei sa ocheasca spre catargele dusmane cu gandul de a le opri din inaintare. Zis si facut, si astfel ,una cate una, corabiile piratilor incetineau substantial, chiar unele se si rasturnau. Fericiti de isprava lor, Ieremia si Haralambau fost felicitati, iar pe urma toata lumea s-a intors la postul lui si corabia si-a continuat drumul linistita.Cand toti erau fericiti ca au scapat de pirati, omul de veghe a anuntat din nou ce rau. Capitanul a venit iar pe punte si uitanduse in spatele corabiei, inlemni. Era armatanul, un vant puternic si fierbinte, care duce nisip de pe coasta Africii. Anton Lupan a ordonat tuturor sa intre in cabine si sa incuie usile, cu exceptia carmaciului, care spre nefericirea lui, era Gherasim. Vantul a trecut repede, dar totul pe bord era alb, acoperit de nisip, iar omul de la carma avea nisip si prin nas.Dupa ce au trecut de aceste primejdii, au mers cateve zile bune fara aiba griji, dar intr-o dimineata la orizont se vedea cerul intunecat. In cateva ore cerul era intunecat pe deplin. Vantul batea puternic iar valurile incepeau sa creasca in inaltime. Curand a inceput si sa ploua. Acum aproape toata lumea era pe punte: unii strangeau panzele, altii legau diferite lucruri pentru a nu fi luate de valuri. Capitanul era ingrijorat deoarece presiunea atmosferica scadea fara norma. Valurile acum ajungeau pana la parapet iar vantul arcuia catargele de credeai ca se vor rupe in acel moment. Corabia era leganata de valuri ce pe un bebelus de mama lui. Uraganul tinea de trei zile si parea ca nu se va mai opri. Intre timp, Martin Stricland a iesit si el pe punte o data si a varsat toaa apa de baut de pe corabie de ciuda ca nimeni ni i-a adus portia de whisky necesara acelei zile. Acum Gherasim era la carma cand, in fata la goeletei, la cateva sute de metri, s-a format un val urias de trei ori cat catargele. Toata lumea a intrat sub punte, numai carmaciul ba. Era sigur ca va salva corabia de la naufragiu. Camd valul s-a apropiat, goeleta a inceput sa se urce si in cateva secunde era in varful valului care apoi s-a departat lasand corabia ,,jos''. Acesta era semnul sfarsitului uraganului. A doua zi soarele a rasarit, triumfand in sfarsit in fata norilor.Oamenilor a inceput sa le fie sete si cand au vazut butoaiele aproape goale au innebunit de furie. Au rezistat un timp fara apa. Intr-una dintre aceste zile ce calvar, Negrila a sarit peste parapet in apa, si a fost cu greu salvat din gura rechilor infometati. Curand a inceput sa ploua iar echipajul a fost din nou revigorat.Dupa cincizeci de zile de navigatie pe mare, in sfarsit corabia cu pavilion romanesc a zarit uscatul si a intrat intr-un mare port pe coasta Braziliei. Capitanul s-a dus la capitanie si a facut actele de intrare in port. Apoi s-a dus sa-i scrie Adnanei sa ia primul vapor spre Montevideo. Cand s-a intors inapoi la corabie, Anton Lupan a ramas fara rasuflare. Fata lasata de el la Marsilia era aici. Tatal ei a murit, ea a vandut brutaria si a luat un vapor pana aici. Dupa ce s-au recunoscut si imbratisat, au urcat pe corabie. A doua zi au pornit spre sud de-a lungul coastei Americii de sud.Ziua urmatoare au fost la Montevideo, capitala Uruguaiului, unde capitanul le-a dat voie oamenilor sa se plimbet prin port. Ismail, batand strazile in lung si-n lat, a juns intr-un loc unde se vindea la licitatie on fonograf, care canta un cantec turcesc. Bucatarul a participa si el la licitatie, in concurenta cu un trimis al presedintelui acele tari. Licitatia a tinut pana la o suta de pesos, pret dat de Ismail. Cand acesta s-a intors la corabie cu ordinul de plata, capitanul a incremenit. Alaturi de bucatar a venit si cel care a vandut piesa, cerand banii. Pentru ca Ismail sa nu ajunga la inchisoare, Anton Lupan a fost nevoit sa plateasca. Corabia si-a continuat drumul si dupa cateva zile a ajuns la Buenos Aires, capitala Argentinei. Aici capitanul le-a dat din nou voie oamenilor sa se plimbe prin opras, iar Ismail, din nou, si-a gasit ce face. A ajuns intr-un loc un se faceau lupte de cocosi. Dupa ce a intrat a vazut ca lumea paria pe un anumit cocos si a vrut si el sa faca acelasi lucru. Astfel, a pariat cu foarte multi oameni dar, spre dezamagirea lui cocosul pe care a pariata pierdut. Neavand cu ce plati, Ismail a juns la inchisoare. Tot echipajul Sperantei era dezamagit. Mihu s-a dus intr-o zi sa-l viziteze si bucatarul i-a cerut un ultim serviciu. Sa se duca la acel ring sa vada cere cocos a castigat urmatoarea lupta. Intimp ce se indrepta intr-acolo, musul a vazut la o pravalie pe cel care il batuse pe Gherasim la Marsilia. Fara sa se mai gandeasca a fugit pana la corabie unde i-a povestit cele vazute capitanului. Insotit de cativa oameni din chipaj, Anton Lupan s-a indreptat in graba catre acea pravalie. A asteptat sa se faca seara si, inainte ca faptasul sa inchida magazinul, capitanul a intrat si la silit sa inapoieze banii furati, si o despagubire. Cu acesti bani Ismail a fost eliberat, dar nimeni nu mai avea incredere in el.Dupa ce a zabovit cateva zile in Buenos Aires, Speranta in sfarsit pornea la drum si in cateva zile omul de veghe anunta apropierea Capului celor unsprezece mii de fecioare, locul de unde trebuia sa-si inceapa Anton Lupan exploatarea Tarii de Foc.PARTEA A PATRA: AlcalufiiSperanta a ancorat in golful Narrows pentru a face ultimele pregetiri inainte de a incepe strabaterea stramtorii lui Magellan. Martin Stricland a coborat in port si a intrat intr-un bar, Cristofor Columb.Acolo a vorbit unui tanar, Black Pedro, care avea tatal in America de Nord, spunandu-i ca trebuie sa-l urmeze pe el ca sa-si revada tatal. Si astfel oamenii de la bordul Sperantei s-au inmultit. In drumul ei prin stramtoare, corabia a cunoscut uliaul, un vant venit din munti care bate foarte tare, si tot in acest drum Martin Stricland a ademenit oameni din triburile de pe mal sa-l urmeze, promitandu-le lucruri. Astfel acesta a adunat peste o suta de oameni, numiti alcalufi. Dupa ce a iesit din stramtoare, corabia s-a indreptat spre sud pana la gura de varsare a unui rau. Acolo Anton Lupan a scapat de Martin Stricland lasandu-l pe un mal al raului, iar el a ancorat pe celalalt mal. Acolo, alcalufii, siliti de stapanul lor, au inceput sa stranga fire de aur din nisipul de pe mal.Pentru a ajuta evolutia lor, Anton Lupan le-a facut ,,case'' alcalufilor, a facut un fierastrau ca sa-i invete sa faca scanduri. Zi cu zi, sacii lui Martin Stricland se umpleau, dar alcalufii nu mai primeau ce li se promisese, ci numai un pahar cu spirt la sfarsitul fiecarei zile. Dupa ceva vreme petrecuta pe malul raului, Anton Lupan s-a decis sa inceapa expeditia planuita cu vechiul sau prieten din copilarie, pe care nici bunicul nici tatal acestuia nu au izbutit sa o duca la bun sfarsit. Astfel, insotit de Adnana, de plutas si de Mihu, capitanul pleaca sa cerceteze acea zona a Tarii de Foc, necalcata de picior omenesc, lasand sa pazeasca corabie pe Gherasim, pe Ismail, pe Haralamb si pe Ieremia.In cateva zile capitanul era in varful muntelui din apropierea raului. De sus se vedeau goeleta si satul alcalufilor. Acel tinut neatins de dupa munte nu era deosebit. Era o padure mare, un lac si in departare se vedeau oceanul Atlantic si plaja. Au inceput sa coboare adunand fel de fel de plante, de gaze, pe care le credeau mai deosebite. Dupa ce au ajuns la plaja s-au intors inapoi, dar deviind putin drumul tur. Ajungand din nou la poalele muntelui, Adnana a zarit niste schelete omenesti. Erau toate gramada. Anton Lupan s-a apropiat si a gasit la gatul unuia un lant de aur pe spatele caruia erau scrise doua initiale, A.V. ceea ce nu putea insemna decat Arnold Vaillant, adica tatal lui Pierre. Amarati cum erau, in cateva zile au fost din nou pe munte, seara. Capitanul a vazut o lumina ce cobora spre corabie, iar apoi o flacara mai mare a izbucnit. Atunci a crezut ca satul alcalufilor a luat foc.Intre timp Martin Stricland a planuit cu Black Pedro moartea celor patru ramasi pe corabie si capturarea ei. In acea seara, un vechi inamic de-al acestuia a intrat in casa la el si s-au luat la bataie. Strainul i-a spus lui Black Pedro ca tatal lui era mort de cinci ani. Mahnit de tradarea lui Stricland, acesta a plecat in padure si s-a intors cu o torta aprinsa, dand foc casei tradatorului, in care acesta inca se mai lupta cu inamicul. Apoi Black Pedro Pedro a traversat raul, dand foc la satul alcalufilor. Dupa ce Gherasim, Haralamb si Iaeremia au parasit corabia sa vada ce se intampla, Black Pedro s-a urcat pe goeleta si i-a dat foc. Ismail s-a repezit repede spre faptas dar a fost ciuruit cu o pusca de Black Pedro pe care a gasit-o pe jos. Gherasim si ceilalti au inceput sa stinga focul, imediat a venit si Anton Lupan care, ingrozit de cele intamplate, a ajutat si el la stingerea focului. A ars o bucata de punte si un catarg, dar astea se puteau repara. Ismail era in stare grava.A doua zi Speranta a ridicat ancora si a pornit spre Usoaia, cel mai apropiat oras unde puteau gasi un doctor. Au ajuns acolo in cateva zile si medicul l-a consultat imediat pe Ismail. Spre fericirea lui, gloantele care i-au strapuns trunchiul nu au atins puncte vitale, dar un alt glont i-a sfarmat rotula. Rezultatul fa fi o gangrena. Deci piciorul trebuia taiat, dar spre nervozitatea capitanului, acel doctor nu avea sculele necesare unei astfel de interventii. Speranta pleca la drum. Dupa catva timp, puroiul de la genunchi s-a ridicat simtitor. Fara sa se mai gandeasca, Anton Lupan l-a intrebat pe Ismail deca accepta sa i se taie piciorul, iar raspunsul a fost ferm: ,,Taiam!''. Capitanul a adus in cabina un fierastrau si cutite. Dupa cateva zeci de minute acesta a iesit pe punte, plin de sange, anuntandu-i pe ce care erau la aer ca Ismail se va face bine.In catva timp au ajuns la Capul Horn, un loc unde mareele din Aatlantic se unesccu cele venite din Pacific. Si astfel se formeaza valuri mari care pot zdrobi o corabie de stanci. Un astfel de val a prins-o si pe Speranta si a aruncat-o pe o stanca. Nimic nu s-a stricat, dar mareele au inceput sa scada, deci nu puteau sa se miste decat peste cateva zile,cand mareele vor atindge aceeasi inaltime. Pentru a fi urnita mai usor, capitanul a dat nisipul pe care il avea ca lest jos.Si astfel dupa o lunga asteptare, goeleta a fost din nou pe apa.Au mers pana la Punta Arenas unde au incarcat opt vagoane de carbuni. Acolo au asteptat doua luni pentru ca Ismail sa se vindece. In sfarsit Anton Lupan s-a casatorit cu Adnana, pe care a indragit-o de cand a vazut-o prima data si a dat mare petrecere.Ziua urmatoare Speranta a ridicat ancora, iesit din port, si nu dupa mult timp de mers, s-au intalnit cu un pescar care i-a dat capitanului o sticla in care era o scrisoare. Dupa ce a citit-o, a ordonat carmaciului sa shimbe directia. Acolo scria despre corabia prietenului sau ca a naufragiat, supravietuitorii printre care si Pierre Vaillant si locul de unde a scris.Capitanul a cercetat harta, era in mijlocul oceanului, dar nu era nici o insula. Probabil un alt taram necercetat. Atunci a iesit pe punte si i-a indicat carmaciului directia rasarit, si stfel Speranta naviga spre est cu toate panzele sus.