LeCtura #2 mostra

10
Le CTura nr. 2 2010 mihail g. eminovici 15-01-1850 SEX drugs & rock’n’roll

description

Mult sex, multe droguri, mult rock and roll. Toate în cantități mari, toate a naibii de pasionale, toate respingător de brutale. La prima vedere. Sex, drugs & rock’n’roll, la prima vedere, mai ales dacă se întâmplă să ai o cultură generală peste medie, în mod normal te duce cu gândul doar la exces. De fapt la orice, numai bun nu. De altminteri chiar curentul în sine a suferit din cauza abuzului și obsesiei cu care a fost tratat. Sunt disponibile cărți, filme, piese de teatru, sute de înregistrări muzicale s.a.m.d. Foarte multe dintre ele sunt însă proaste. Sau chiar foarte proaste. Dar dacă am privi mai în ansamblu, mai de sus, cu mai puțină obsesie și mai multă analiză. Eminescu nu făcea sex, nu-și îmbăta simțurile? S-au inventat drogurile abia acum 40-50 de ani? Am descoperit sentimentul de libertate numai după ce am născocit democrația? S-a trezit omenirea abia în secolul douăzeci să descopere viața cu excesele ei? Nici vorbă!

Transcript of LeCtura #2 mostra

Le CTuranr. 22010

mihail g. eminovici15-01-1850

SEX drugs & rock’n’roll

[email protected]

0745464326

web design | print design | comunicare online

Creativitatea este un drog fără de care nu pot trăi.Cecil B. DeMille

3

Sex, drugs & rock’n’roll

Mult sex, multe droguri, mult rock and roll. Toate în cantități mari, toate

a naibii de pasionale, toate respingător de brutale. La prima vedere. Sex, drugs & rock’n’roll, la prima vedere, mai ales dacă se întâmplă să ai o cultură generală peste medie, în mod normal te duce cu gândul doar la exces. De fapt la orice, numai bun nu.

De altminteri chiar curentul în sine a suferit din cauza abuzului și obsesiei

cu care a fost tratat. Sunt disponibile cărți, filme, piese de teatru, sute de înregistrări muzicale s.a.m.d. Foarte multe dintre ele sunt însă proaste. Sau chiar foarte proaste.

Dar dacă am privi mai în ansamblu, mai de sus, cu mai puțină obsesie și mai

multă analiză. Eminescu nu făcea sex, nu-și îmbăta simțurile? S-au inventat drogurile abia acum 40-50 de ani? Am descoperit sentimentul de libertate numai după ce am născocit democrația? S-a trezit omenirea abia în secolul douăzeci să descopere viața cu excesele ei? Nici vorbă!

Așa că ne-am pus pe scormonit la bibliotecă, ne-am făcut rost de filme,

am întrebat oameni mai „vechi” decât noi și am încercat să venim cu un număr în care să explicăm ce e aia Sex, drugs & rock’n’roll și la ce ne ajută în viață. Așa cum am știut noi mai bine. Sau, de ce nu, mai prost. Așteptăm să ne contraziceți.

Suntem:

Vlad Lipovanucoordonator

Adriana Streteeditor

Ana Alfianueditor

Cătălin Hegheședitorialist

Monica Moldovaneditor

Oana Hodadefoto

Olga Efremov editor

Paul Socol editor

contact: wwww.revistalectura.ro

[email protected]

sprijiniți dewww.cumparcarte.ro

www.anvico.rowww.digitalcolorcompany.ro

un concept vizual realizat de

ISSN 2068 – 908X

www.lipoandfriends.com

Catalin Heghes,

6

Dragă prinţesă urbană,eşti o fiinţă recemoartă pe dinăuntrute mănâncă urbeaasfaltul îţi taie din sufletmă plictiseştieşti prea importantăcu jobul tău de intelectualăcu meeting-urile tale high class society.eşti mult prea busyca să stai la chit-chat.dar nu mai contează,eu o să stau cu gaşca,mai facem un dibluşi ne uităm după meteoriţi,ne construim o amintire nouă.tu o să stai şi-o să-ţi aminteştide liceu, de vremurile bunecând n-aveai principii de carton.Pr

inţe

sa u

rban

ă

Paul Socol

7

Sex în literatură? Din belșug… Literatura din sex? Prea puțin. O delimitare clară e dificilă. Mi se mai pare că, la problema scrisului despre sex, soluţiile oscilează între excesul de metaforizare şi excesul invers (grotesc, abject, concreteţe vulgară pur şi simplu), adică între prea multă literatură şi deloc literatură. Aș încerca să susţin afirmaţia aceasta şi să arăt, cu exemple, ce se află între cele două feluri extreme în care pot fi tratate scenele de sex.

EroticaAdriana Strete

16

17

***

MIHAI EMINESCUo altă viață

1850 - 1889

E adevărat, cam asta facem și noi, dar totuși… e așa de interesant să cunoști viața personală a unui autor atât de renumit, chiar idolatrizat. De exemplu, cine ar fi știut că, pe când avea

cam nouă ani, Eminescu, înarmat cu o carte și doi-trei covrigi, obișnuia să dispară de acasă înfundându-se prin codrii din împrejurimile Ipoteștilor, înnoptând pe unde putea?

‚‚Dar afarã de acestea vor cãta vieții taleSã-i gãseascã pete multe, rãutãți și mici scandale

Astea toate te-apropie de dînșii... Nu luminaCe în lume-ai revãrsat-o, ci pãcatele și vina,

Oboseala, slãbiciunea, toate relele ce suntîntr-un mod fatal legate de o mînã de pãmînt;

Toate micile mizerii unui suflet chinuit

Mult mai mult ai vor atrage decît tot ce ai gîndit.’’(Mihai Eminescu, Scrisoarea I)

32

Nicu Mihoc

medical, dar îl iau pentru că așa au spus ei, cei de acolo, deștepții. Și când îi întrebi: dar aia ce înseamnă? Pauză. Nici măcar nu au curiozitatea să zică: da, domnule, e ok, dar hai să văd eu. Caută în carte, descoperă tu și compară. Vrei să ai o părere? Despre profesia ta, despre lume? Nu o poți lua din altă parte decât din carte.

C.: Trebuie formată, nu luată. N.M.: „Care-i părerea ta?Părerea mea e părerea lui Tudor Vianu, care spunea despre Eminescu că a zis Caragiale că a zis Maiorescu că e talentat. Asta e părerea mea.Dar ai citit Titu Maiorescu?Nu, dar mi-a zis doamna profesoară.”Citiți! Lucrurile nu stau chiar așa. Pe Eminescu l-au transformat ăștia în Luceafăr, l-au făcut așa, un tip care era deasupra lumii, el n-avea treabă cu lumea asta, numai cu poezia… în asta l-au dus. Au făcut din el un sfânt. Și cu sfinții e nasol. Nu! Era un tip mișto, îi plăcea alcoolul, îi plăceau gagicile, era un tip de viață. Ai vicii, ce să facem. Vicioși. Ce tip de raport ai cu lumea? Atât de mult contează… Eu cred că un artist, indiferent în ce formă… Michael a fost un artist ce a schimbat lumea, a făcut ceva, a adus ceva omenirii. Dar a murit. În ultimii ani se tot zicea: și ăla negru, dă-l încolo, se tot face alb… Când ești în top e o presiune îngrozitoare și lumea nu înțelege asta. Și nu rezistau, și luau la venă băieții și atunci deveneau dependenți. Mă uitam la toate trupele din perioada mea de atunci. Lumea zicea că se droghează. Și noi ne întrebam ce era aia, de unde să știm noi? Atunci a aparut mixtura de medicamente, cu tot felul de chestii, cu somnifere, cu tot

felul, pe linguriță și o beai. Într-o seară cu un prieten bun am stat și noi până la cinci dimineața și am zis să încercăm și noi. Niciun efect nu a avut, poate eram un pic mai vioi. Ca să poți fugi de lumea reală într-o lume a ta, simți nevoia unei izolări, câteodată. Și nu știi cum să faci asta. Dar decât să iei aia ca să te izolezi, mai bine du-te undeva și stai acolo.

C.: Funcționează mai bine cu imaginația decât cu realitatea?N.M.: La unii funcționează mai bine cu imaginația, dar cel mai bine e să nu te autodistrugi, pentru că în momentul când nu mai ai un control asupra a ceea ce iei și devii dependent, atunci e grav, pentru că se transformă într-o boală. Trebuie să fiu în altă parte, îmi doresc altceva. Asta poate veni și din acumulare de frustrări, fiecare avem frustrări. Greu de spus. Dar nu cred că e bine. Nu înseamnă că nu se face. Dar eu pot visa și fără. Lumea e puțin bolnavă, să știi, suntem puțin bolnavi. Le avem în noi pe toate.

Catalin Heghesfoto: Oana Hodade

33

40

TIPAR CARTE | CARTE PERSONALIZATĂ | RECONDIŢIONARE CARTE | EDITURĂ

www.digitalcolorcompany.ro

Cărţile nu cresc în copaci.Autorii scriu cărţi...Tipografia le aducemai aproape de oameni!