Lecţia 1
60
Lecţia 1 „Cerul nu-l ajută niciodată pe cel care nu trece la acţiune.” -SofocleAlege-ţi un răgaz de cel puţin 30 de minute în care nu te deranjează nimeni şi nimic şi citeşte CU MAXIMĂ ATENŢIE, CUVÂNT CU CUVÂNT, tot ceea ce scrie în această lecţie! Citeşte PE ÎNDELETE, FĂRĂ GRABĂ, ca la şcoală, pentru că trebuie să înţelegi absolut toate informaţiile. După încă 11 zile vei putea porni activitatea care să-ţi aducă 100 de euro lunar (printr-o muncă part-time) sau 285 de euro lunar (printr-o muncă full-time), acum, imediat, încă din prima lună! Avem şi VARIANTA EXTRA: câştigi în fiecare an circa 25 000 de euro, chiar din primul an de activitate! Atenţie! Aceste câştiguri NU provin din sistemul explicat în primele 11 lecţii ale acestui curs! După ce vei citi aceste 12 lecţii şi vei începe activitatea, vei primi GRATUIT şi pe termen nelimitat (adică în număr nesfârşit), în fiecare săptămână, câte o lecţie specială
-
Upload
sanda-magnet -
Category
Documents
-
view
219 -
download
0
description
buna
Transcript of Lecţia 1
Lecţia 1
„Cerul nu-l ajută niciodată pe cel care nu
trece la acţiune.”
-SofocleAlege-ţi
un răgaz de cel puţin 30 de
minute în care nu te deranjează nimeni şi
nimic şi citeşte CU MAXIMĂ ATENŢIE,
CUVÂNT CU CUVÂNT, tot ceea ce scrie
în această lecţie!
Citeşte PE ÎNDELETE, FĂRĂ GRABĂ, ca
la şcoală, pentru că trebuie să înţelegi
absolut toate informaţiile.
După încă 11 zile vei putea porni activitatea
care să-ţi aducă 100 de euro lunar (printr-o
muncă part-time) sau 285 de euro lunar
(printr-o muncă full-time), acum, imediat,
încă din prima lună!
Avem şi VARIANTA EXTRA: câştigi în
fiecare an circa 25 000 de euro, chiar din
primul an de activitate!
Atenţie! Aceste câştiguri NU provin din
sistemul explicat în primele 11 lecţii ale
acestui curs!
După ce vei citi aceste 12 lecţii şi vei începe
activitatea, vei primi GRATUIT şi pe
termen nelimitat (adică în număr nesfârşit),
în fiecare săptămână, câte o lecţie specială
din seria MASTER-EXCEPŢIONAL, cu
informaţii care te vor ajuta să obţii SIGUR
un succes fenomenal.
Citeşte acum mai jos un scurt fragment din
seria MASTER-EXCEPŢIONAL:
Vreau să-ţi imaginezi următoarea situaţie.
Undeva, într-un ţinut străvechi, se află o
peşteră locuită de mai mulţi oameni.
Pe locul aflat imediat lângă intrarea în
peşteră, ei găsesc aproape tot ceea ce le
trebuie pentru a trăi: fructe, un râuleţ în care
pot pescui, o mică pădure în care pot vâna
câte un iepure.
În interiorul peşterii este cam frig, ce-i drept,
dar locuitorii ei s-au obişnuit.
Câteva blănuri îi ajută să-şi încălzească
trupurile.
Viaţa în această peşteră este destul de
liniştită.
Oamenii de aici, atunci când au nevoie de
hrană, doar ies puţin din peşteră, străbat
păduricea din apropiere, vânează câte un
mic animal şi mai culeg nişte fructe de
pădure.
Și aşa ei îşi asigură traiul zilnic.
Mai sunt şi zile în care ei nu reuşesc să
vâneze niciun animal, nu reuşesc să
pescuiască niciun peşte şi cu greu găsesc
câteva fructe cu care să-şi astâmpere
foamea.
Însă astfel de zile mai grele trec şi vin apoi
şi zile mai bune.
Fiecare om care trăieşte în peşteră nu are
încotro şi trebuie să se adapteze la aceste
condiţii.
Câţiva dintre oamenii peşterii, scrutând mai
cu atenţie orizontul, au observat că, undeva
în depărtare, se află un ţinut acoperit cu
păduri pline cu vânat, cu un râu populat de
peşti mari, numai buni de pescuit, cu copaci
plini de fructe gustoase.
Acolo, în acel ţinut îndepărtat, este tot
timpul cald şi bine.
Acolo adie doar un vânt foarte plăcut.
Acel loc este un paradis pe pământ.
Numai că e o problemă.
Între peştera în care locuiesc acei oameni şi
ţinutul acela minunat şi îmbelşugat se află o
câmpie destul de mare şi populată de multe
haite de lupi gata să sară asupra oricui ar
îndrăzni să se aventureze pe tărâmul lor.
Lupii sunt flămânzi, curajoşi şi foarte
periculoşi.
Au fost multe cazuri de oameni care, după
ce au păşit pe acel tărâm aşa de
neprietenos, s-au trezit că lupii ucigaşi au
sărit asupra lor şi i-au sfâşiat fără milă.
Oamenii au învăţat lecţia.
Cine se aventurează prea departe de peştera
aşa de sigură, riscă să fie ucis cu bestialitate
de haitele de lupi.
Au fost însă şi câţiva oameni care au reuşit
să treacă de ţinutul oribil al lupilor şi să
ajungă în acea oază mplină de soare şi de
belşug.
Ei s-au aventurat plini de curaj, au înfruntat
haitele de lupi, au folosit în favoarea lor
anumite porţiuni ale terenului şi, după multe
peripeţii, s-au stabilit în ţinutul însorit, cald
şi primitor.
Acolo au rămas să-şi petreacă restul zilelor.
Ceilalţi oameni care au rămas în peşteră îşi
amintesc mereu cu admiraţie şi respect de
cei care au îndrăznit să străbată ţinutul plin
de pericole al haitelor de lupi.
Ar fi vrut şi ei, cei rămaşi în peşteră, să
treacă de câmpia populată de lupi şi să
ajungă să trăiască în locul acela mirific.
Numai că frica i-a împiedicat să aibă de-a
face cu lupii aceia fioroşi.
Dacă s-ar fi aventurat spre ţinutul paradisiac,
ar fi însemnat să înfrunte nişte riscuri
enorme, să lupte cu haitele de lupi, să
folosească tot felul de vicleşuguri.
Sigur, recompensa ar fi fost minunată, şi-ar
fi trăit toată viaţa în belşug şi fericire.
Ar fi fost totul perfect dacă NU exista
câmpia aceea ocupată de lupi flămânzi şi răi.
Dar acea câmpie îngrozitoare există.
Oamenii din peşteră privesc cu poftă spre
oaza cea îmbelşugată, îi invidiază pe cei care
au reuşit să ajungă acolo, dar îşi spun că e
mai bine pentru ei să rămână în peşteră.
Da, în peşteră NU există lupi care să sară
asupra lor.
În peşteră măcar e o siguranţă mai mare.
Chiar dacă NU au la dispoziţie toate
bogăţiile din oaza aceea minunată, oamenii
din peşteră se mulţumesc măcar că au
bucăţica lor de hrană din care să trăiască şi
nu trebuie să înfrunte primejdiile colosale
existente pe câmpia plină cu lupi.
Și astfel oamenii din peşteră au luat decizia
de a nu se îndepărta prea mult de peştera lor
sigură.
Ei doar mai privesc din când în când cu
invidie la oamenii care au reuşit să treacă de
câmpia plină cu lupi şi îşi spun în sinea lor:
”Da, ei sunt norocoşii.
Ei sunt aleşii sorţii.
Ei sunt acolo, în lumea lor, iar noi trebuie să
ne mulţumim că avem măcar peştera asta.”.
Exemplul cu peştera reflectă, de fapt, ceea
ce se întâmplă în lumea reală.
Lumea este ocupată în cea mai mare parte de
oamenii care NU au curaj să pornească spre
ţinutul mai îmbelşugat (spre o viaţă de
succes) şi se mulţumesc cu peştera lor cea
sigură (cu serviciul lor modest, cu salariul
lor limitat).
Ei ar dori să câştige mai mulţi bani (aşa cum
şi oamenii din peşteră îşi doreau să plece
spre un loc mult mai bun), dar NU au curaj
să lupte cu itoate obstacolele (lupii) care ar
tăbărî asupra lor.
Pentru a trece cu bine de câmpia plină cu
lupi (obstacole), oamenii ar trebui să-şi pună
la bătaie nişte resurse foarte mari şi foarte
puternice.
Ei ar trebui să facă ceva diferit de tot ceea ce
au făcut până atunci.
Însă NU e chiar aşa de simplu să faci ceva
diferit de ceea ce ai mai făcut şi să mai ai şi
curaj nebun să lupţi cu haitele de lupi (cu fel
şi fel de obstacole).
Prin urmare, soluţia cea mai comodă este să
te mulţumeşti să rămâi acolo unde eşti.
Da, asta fac oamenii care NU reuşesc să
atingă succesul cel mare: se mulţumesc să
rămână acolo unde sunt.
Mulţumirea asta e mai mult forţată.
Adică ei de nevoie se mulţumesc să rămână
acolo unde sunt.
În sinea lor, îşi doresc enorm de mult să
câştige milioane de dolari şi să trăiască toată
viaţa numai pe picior mare.
Vezi şi tu câţi oameni joacă la loto, sperând
că va pica peste ei norocul cel mare şi vor
lua premiul de milioane de dolari.
Un om poate să spună:
”A, nu, eu mă mulţumesc cu foarte puţin! Eu
vreau doar un trai decent şi atât”.
Dar, dacă îi dai pe loc un milion de dolari,
acelaşi om NU va mai refuza milionul de
dolari, ci va lua cu amândouă mâinile banii.
Aşadar, toţi oamenii vor ceva mai mult şi
mai bine, dar NU toţi oamenii sunt dispuşi
să lupte din greu pentru a obţine mai mult şi
mai bine.
De ce NU sunt dispuşi să lupte?
Pentru că e prea greu să lupţi!
Pentru a lupta cu obstacole multe şi mari,
mai trebuie să ai ceva.
Da, trebuie să ai anumite calităţi.
Iar aceste calităţi SE ANTRENEAZĂ.
Despre asta vei citi în continuare.
...
De la dorinţă pleacă totul.
Dacă dorinţă nu e, nimic nu e…
Pentru a produce un anumit rezultat, este
necesar să îţi doreşti să obţii acel rezultat.
Dar nu este suficient să îţi doreşti oricum un
rezultat.
Cantitatea de dorinţă trebuie să fie suficient
de mare pentru a obţine rezultatul propus.
Degeaba îţi repeţi mereu: ”Vreau să am
mulţi bani!”, dacă dorinţa de a avea bani
este mai mult un simplu capriciu, un gând
care se poate schimba de la o zi la alta.
Dorinţa trebuie să fie intensă şi în cantitate
nelimitată.
Dorinţa este combustibilul care te conduce
către succes.
Imaginează-ţi că urci într-un automobil, cu
scopul de a ajunge într-un anumit loc.
Dacă tu trebuie să parcurgi o sută de
kilometri până la destinaţie, dar în
rezervorul automobilului ai combustibil
numai pentru zece kilometri, e clar că NU
vei ajunge la destinaţie.
Ei bine, cam la fel e şi cu dorinţa.
Pentru a atinge un scop, NU este suficient să
ai o simplă dorinţă.
Trebuie ca acea dorinţă să fie destul de mare
încât să te ajute să parcurgi tot drumul până
la destinaţie.
Din momentul în care te hotărăşti să produci
o schimbare majoră în viaţa ta, intensitatea
dorinţei trebuie să fie obligatoriu la cele mai
înalte cote.
Orice fel de drum este presărat şi cu
obstacole.
De multe ori eşti nevoit să te opreşti pentru
un timp sau să faci un ocol, din cauza
obstacolelor întâlnite.
Dacă drumul pe care trebuie să-l parcurgi cu
automobilul are lungimea de o sută de
kilometri, tu NU alimentezi rezervorul
automobilului exact cu cantitatea de
combustibil necesar pentru o sută de
kilometri.
Trebuie să te aprovizionezi şi cu o cantitate
suplimentară de combustibil, pentru că pe
drumul pe care îl vei parcurge e posibil să
întâlneşti şi obstacole, iar obstacolele te
forţează să apuci pe rute ocolitoare.
Aşadar, startul înseamnă o cantitate de
combustibil mai mare decât ai nevoie în
mod obişnuit.
Rezerva este pentru siguranţă.
Tu ţi-ai propus să ajungi sigur la destinaţie,
NU să te împotmoleşti undeva pe drum.
Aceasta este o regulă pe care o poţi aplica în
tot ceea ce întreprinzi.
Dacă îţi propui să atingi într-o lună un
obiectiv, porneşte la drum cu un plan extins
pe o perioadă mai lungă, de cinci luni, de
exemplu.
Un plan extins pe o perioadă mai mare decât
e necesar te ajută să eviţi dezamăgirile.
Dacă tu nu ţi-ai atins într-o lună obiectivul,
nu e nicio problemă, pentru că oricum te-ai
pregătit pentru o perioadă mai lungă de
acţiune.
Forţează mereu limitele!
Schimbarea totală a vieţii tale NU vine de la
sine!
Schimbarea vine ca urmare a unei
supralicitări, în aşa fel încât să se declanşeze
suficientă energie de înaintare pe drumul
succesului.
Dorinţa cu care porneşti la drum trebuie să
fie mai mult decât o simplă dorinţă!
Altfel spus, tu NU trebuie să porneşti cu o
dorinţă obişnuită, ci cu o dorinţă
NEobişnuită!
Exact, dorinţele sunt de două feluri:
obişnuite şi neobişnuite.
Dorinţele obişnuite sunt cele domestice,
banale, pe care toţi oamenii le au.
Iată câteva exemple de dorinţe domestice: o
locuinţă confortabilă, un serviciu bun, un
salariu bun, un oautomobil bun, o familie
fericită.
Lista poate continua.
Dorinţele domestice reprezintă ceea ce îşi
doreşte toată lumea.
Cine nu îşi doreşte oare o locuinţă
confortabilă?
Sau cine nu îşi doreşte o familie fericită?
În aparenţă, un om care are casă, maşină,
serviciu şi o familie fericită ar trebui să fie
foarte mulţumit de viaţa lui.
Realitatea însă este alta.
Acel om poate că NU are curajul să spună că
este nemulţumit, iar în adâncul sufletului lui
se petrece ALTCEVA.
Da, acel om ar vrea ȘI altceva.
Se pune întrebarea:
Sunt normale şi astfel de dorinţe ascunse?
Răspuns:
Desigur că DA!
Ţie îţi este permis să îţi doreşti ORICE, cu
singura condiţie ca acea dorinţă (sau acele
dorinţe), după ce se realizează, să NU facă
rău niciunui om.
Este ceva firesc ca un om să aibă şi dorinţe
ceva mai speciale şi mai intense decât
dorinţele domestice.
Acestea pot fi numite dorinţe sălbatice,
pentru că intensitatea lor o depăşeşte cu mult
pe cea a dorinţelor domestice.
Îţi sună cumva cam ciudat cuvântul
”sălbatic”?
Ţi se pare prea mult când citeşti ”dorinţe
sălbatice”?
Ei bine, a avea şi dorinţe sălbatice este ceva
absolut natural.
Dorinţele sălbatice sunt acele dorinţe
implantate adânc în subconştientul tău.
Ele există, chiar dacă nu vrei să recunoşti.
Dorinţele sălbatice te pun pe jar şi te chinuie
zi şi noapte.
Desigur, mulţi oameni NU mai sunt chinuiţi
de dorinţe sălbatice, pentru că cei din jur
i-au învăţat că e mai bine şi mai realist să nu
îşi mai dorească ceva ce este foarte greu de
obţinut.
Adevărul este acesta: dorinţele sălbatice NU
sunt chiar aşa uşor de îndeplinit.
Dorinţele sălbatice reprezintă ceva mai
special şi este nevoie de un efort tot special
pentru a le transpune în realitate.
Hai să-ţi dau un exemplu, pentru a înţelege
mai bine.
Tu ştii că pâinea reprezintă hrana aşa de
necesară pentru ptoţi oamenii.
Dacă ai hrană (pâine), supravieţuieşti.
Dacă NU ai hrană (pâine), nu
supravieţuieşti.
Aşadar, este absolută nevoie să ai bani
pentru a cumpăra pâine.
Pentru a avea bani, trebuie să ai un job.
Voi face o comparaţie, pentru ca tu să
înţelegi mai bine diferenţa dintre dorinţele
domestice şi dorinţele sălbatice.
Pâinea reprezintă dorinţa domestică.
Toţi oamenii au nevoie de pâine.
Toţi oamenii au dorinţe domestice.
Este ceva banal să cumperi pâine.
Este ceva banal să ai dorinţe domestice.
Nimeni nu se va uita urât la tine dacă le spui
tuturor că ai nevoie de bani pentru a-ţi
cumpăra pâine.
Dar hai să spunem că tu NU îţi doreşti să
mănânci numai pâine.
Hai să spunem că tu vrei să mănânci şi
prăjituri, dar nişte prăjituri delicioase, cu un
gust superb.
Prăjiturile sunt dulci, sunt minunate, sunt o
încântare a simţului gustativ.
Desigur, prăjiturile sunt expuse în vitrina
unei cofetării de lux, iar tu treci pe lângă
această vitrină şi le priveşti cu poftă.
Ai vrea să îţi cumperi imediat o prăjitură,
numai că e o problemă.
Da, problema e că nu ai bani pentru a
cumpăra prăjitura pe care ţi-o doreşti aşa de
mult.
Prăjiturile sunt mult mai scumpe decât
pâinea.
Pentru a cumpăra pâine, toţi oamenii fac rost
de bani, mai greu sau mai uşor.
Dar, pentru a cumpăra delicioasele prăjituri,
NU toţi oamenii pot face rost prea uşor de
bani.
Prăjitura reprezintă acea dorinţă pătimaşă pe
care NU ţi-o poţi îndeplini cu bani puţini, ci
cu bani foarte, foarte mulţi.
Prăjiturile par a fi destinate numai elitei,
adică acelei categorii de oameni care se
scaldă în bani şi îşi permit să îşi satisfacă
toate mofturile şi plăcerile.
Se pare că oamenii săraci nu vor avea acces
niciodată la prăjiturile minunate, ci doar la
banala şi necesara pâine, pentru a putea
supravieţui.
Însă doar se pare…
În realitate, orice om, chiar dacă este sărac,
îşi poate construi drumul către mult dorita
prăjitură.
Totul este să vrea.
Și aici este o problemă.
Cei din jurul tău (părinţii, profesorii, şcoala,
realiştii) ţi-au repetat mereu că nu e bine să
visezi la prăjituri (adică la lucruri pe care le
obţii cu bani extrem de mulţi), ci să
munceşti din greu numai pentru a-ţi câştiga
pâinea cea necesară.
”Nu mai visa la prăjituri şi trăieşte cu
picioarele pe pământ!
Mulţumeşte-te doar cu pâine şi fii mulţumit
dacă poţi câştiga bani pentru a-ţi cumpăra
pâinea zilnică!”.
Asta te învaţă mereu realiştii!
Și uite aşa visul tău de a gusta şi delicioasele
prăjituri a fost îngropat încetul cu încetul!
Prăjitura a rămas doar un vis frumos şi
timid.
Te-ai obişnuit cu gândul că e mai bine să nu
visezi la ceva ce pare a fi imposibil de
obţinut.
Această renunţare la vis te condamnă să-ţi
trăieşti toate zilele în rândul celor care
mănâncă numai pâine, NU şi delicioasele
prăjituri.
Ar fi o soartă tristă dacă într-adevăr ar trebui
să te mulţumeşti pentru toată viaţa să
mănânci numai pâine, iar prăjitura ar rămâne
doar la stadiul de simplu vis.
Cinicii au avut grijă să-ţi îngroape visul.
Dar visul poate fi doar îngropat!
Visul NU poate fi ucis!
Chiar dacă până acum nu ai reuşit să
mănânci şi prăjituri, tu ştii că VREI să
mănânci şi prăjituri!
Dorinţa de a mânca prăjituri rămâne
cuibărită undeva în adâncul sufletului tău,
chiar dacă realiştii şi cinicii au speriat-o
amereu cu fraze de tipul:
”Este imposibil să mănânci şi prăjituri! NU
mai visa şi apucă-te de ceva serios!”.
Realiştii mereu îi ironizează pe visători.
Însă realiştii NU cunosc ceva extrem de
important şi de REAL: Forţa Dorinţei
Sălbatice.
Dorinţa sălbatică te obsedează zi şi noapte.
Dorinţa sălbatică te chinuie.
Dorinţa sălbatică este extrem de intensă.
Nimic NU poate opri Forţa Dorinţei
Sălbatice!
Chiar dacă situaţia de moment nu e prea
bună, dorinţa sălbatică stă pitită în colţişorul
ei şi aşteaptă momentul favorabil.
Dorinţa sălbatică este cel mai puternic aliat
al tău atunci când te-ai hotărât să produci o
schimbare fundamentală în viaţa ta.
Pe drumul schimbării apar inevitabil
obstacole.
Unele obstacole sunt mai mici, altele sunt
mai mari.
Dar toate obstacolele pot fi depăşite, dacă te
ghidează o dorinţă sălbatică, NU doar o
simplă nevoie de bani.
Dorinţa este mult mai puternică decât
nevoia!
Pâinea reprezintă o nevoie, iar prăjitura
reprezintă o dorinţă.
Dacă nu mănânci prăjituri, nu e mare
problemă, poţi să supravieţuieşti.
Pâinea îţi asigură supravieţuirea.
Dar, dacă acţionezi numai şi numai pentru a
obţine banala pâine, schimbarea pe care o
aştepţi NU va veni niciodată.
Lupta pentru pâine îţi aduce numai pâine,
NU şi prăjituri!
Dorinţele domestice îţi aduc o viaţă
obişnuită, dar nu şi o viaţă extraordinară.
Poate că vei spune:
”Cum să mă mai gândesc la prăjituri, când
eu abia pot face rost de banala şi aşa de
necesara pâine?”.
Da, se pare că îţi piere cheful de prăjituri
atunci când cu greu poţi obţine pâinea cea de
toate zilele.
Ei bine, să ştii că, dacă vrei să obţii mai uşor
chiar şi banala pâine, trebuie să supralicitezi,
adică să îţi propui mai mult decât e necesar.
Știi ce se spune:
Dacă vrei să realizezi bine posibilul, trebuie
să-ţi propui imposibilul.
Propune-ţi să acţionezi cu maximă hotărâre
pentru a obţine ceea ce acum pare imposibil
de obţinut, adică mult râvnita prăjitură!
Fără a dezgropa dorinţa sălbatică, NU ai
şanse să produci schimbarea totală a vieţii
tale!
Și este logic:
Dacă nu acţionezi şi pentru a primi prăjituri,
totul se opreşte în clipa în care ai primit
banala pâine.
Dar unde mai e farmecul vieţii dacă nu îţi
doreşti şi prăjituri?
Unde mai e ”sarea şi piperul”, dacă trebuie
să te mulţumeşti numai cu pâinea cea
necesară şi banală?
Exact, o viaţă în care să mănânci doar pâine,
fără să te bucuri şi de delicioasele prăjituri,
este o viaţă lipsită de orice fel de strălucire.
Și de ce să NU mănânci şi prăjituri, când, de
fapt, TU POŢI să mănânci şi prăjituri?
Da, poţi!
Ceea ce tot ţi-au repetat până acum cinicii şi
realiştii NU este adevărat!
Cinicii şi realiştii şi-au îngropat şi ei
visurile, pentru că nu au avut curaj să lupte
pentru visurile lor.
Numai că, în spatele unor sfaturi
”binevoitoare”, ei îşi ascund lipsa de curaj.
Iar lipsa de curaj duce la frustrare.
Cinicii şi realiştii sunt frustraţi, chiar dacă ei
NU recunosc asta.
Propoziţia ”Asta nu se poate face!” ascunde
multă frustrare.
Aşadar, înţelegi şi tu acum că realiştii şi
cinicii NU te învaţă ceva de bine.
Ei te învaţă doar cum să îţi îngropi visurile
şi să te mulţumeşti numai cu pâinea cea
obişnuită.
Sfaturile realiştilor şi cinicilor NU îţi
folosesc la nimic, dimpotrivă!
Aşa că cel mai bine pentru tine este să ignori
total sfaturile cinicilor şi realiştilor.
Dacă cinicii şi realiştii NU sunt în stare să
lupte pentru visul lor şi să-l îndeplinească,
nu înseamnă că nici tu nu eşti în stare.
Tu ai acum nişte resurse pe care nici nu le
bănuieşti!
Este timpul ca tu să înţelegi Forţa Dorinţei
Sălbatice!
Această forţă există chiar acum în tine,
trebuie doar să o dezgropi!
Tot ceea ce se află în jurul tău NU
contează!
Cel mai important este să îţi urmezi visul tău
cel drag.
Dezgroapă-ţi cea mai sălbatică dorinţă şi
luptă pentru ea!
Și păstrează secretul acestei dorinţe
sălbatice!
Exact, nimeni NU trebuie să ştie care este
dorinţa ta sălbatică!
Aceasta este secretul tău!
Nici măcar persoanelor foarte apropiate NU
trebuie să le destăinui ceva despre dorinţa ta
sălbatică!
Prăjitura, de fapt, reprezintă visul tău secret,
cel mai arzător şi mai tainic vis al tău.
Și nimeni, dar NIMENI, nu îţi poate înţelege
mai bine dorinţa sălbatică aşa cum ţi-o
înţelegi tu!
În această privinţă, da, trebuie să
recunoaştem că eşti un om singur.
Eşti doar tu şi dorinţa ta, atâta vreme cât
numai tu îţi înţelegi cel mai bine această
dorinţă.
Dorinţa sălbatică se alimentează cu forţă
tocmai din acest secret.
Faptul că ai grijă în taină de visul tău cel mai
drag te înarmează cu puterea colosală de a
continua exact atunci când este mai greu.
Dorinţa ta sălbatică este ca şi copilul tău cel
drag şi de care trebuie să ai cea mai mare
grijă.
Ai hotărât că vrei să guşti şi prăjituri, aşa că
vei face totul pentru a gusta şi prăjituri.
Deoarece nimeni altcineva nu îţi înţelege
dorinţa sălbatică şi secretă, va trebui să
găseşti în adâncul sufletului tău resursele
pentru acţiunea care te aşteaptă.
Eşti doar tu şi lupta ta!
Eşti doar tu şi visul tău!
Tu mergi pe un drum, tu ajungi la destinaţie
şi tu te bucuri de reuşită!
Și tu savurezi gustul superb al prăjiturii!
În acest moment, prăjitura se află în vitrina
cofetăriei, iar tu NU ai acces la ea.
Dar asta NU va fi pentru totdeauna!
Distanţa dintre tine şi prăjitura mult dorită
începe să scadă din clipa în care tu spui:
”Da! M-am hotărât să încep!”.
Și trebuie să începi ACUM!
Tu ai un scop clar şi puternic: să te bucuri şi
de gustul prăjiturilor, nu doar de gustul
pâinii.
Îţi este destul de drag acest scop?
Îţi doreşti destul de mult să guşti din
prăjiturile care acum stau în vitrină?
Se va realiza visul tău?
Hai să facem chiar acum un test ultra-rapid,
pentru a afla sdacă îţi vei îndeplini dorinţa.
Atenţie!
Răspunde sincer la test, fără să trişezi!
Tu vrei să afli un răspuns clar la întrebarea:
”Se va îndeplini visul tău?”.
Vei pica testul sau nu, totul depinde de tine
şi de sinceritatea ta!
Iată testul!
Eu te întreb:
”Vrei să acţionezi timp de 5 ani pentru
îndeplinirea visului tău?”.
Dacă tu vei răspunde:
”Păi, e prea mult 5 ani… Nu ştiu dacă am
atâta răbdare…”, înseamnă că ai picat testul,
iar visul tău NU este suficient de puternic.
Dacă ai picat testul, înseamnă că cei 5 ani
contează mai mult decât visul tău.
Dacă ai spus că NU ai răbdare, înseamnă că
cei 5 ani atârnă mai greu decât dorinţa ta.
Dacă însă vei răspunde: ”E în regulă, voi
acţiona chiar şi timp de 5 ani, dacă asta îmi
va aduce mult râvnita prăjitură!”, înseamnă
că dorinţa ta sălbatică este mult MAI
importantă decât cei 5 ani.
Prin urmare, vei acţiona timp de 5 ani şi îţi
vei îndeplini visul cel drag, sălbatic, secret şi
arzător.
Atunci când dorinţa este destul de mare, cei
5 ani NU mai contează absolut deloc!
Pentru un învingător, dorinţa atârnă mai
greu decât o biată perioadă de 5 ani.
Pentru a NU pica testul de mai înainte, NU
trebuie să ai nişte capacităţi excepţionale,
NU trebuie să fii extraordinar de inteligent
sau de talentat.
Pur şi simplu este suficient să îndeplineşti o
condiţie foarte simplă: trebuie să ai o dorinţă
mult mai mare decât orice fel de obstacol
care ar putea sta în calea ta.
Dacă dorinţa ta de a obţine prăjitura aşa de
gustoasă este mult mai mare decât
obstacolul celor 5 ani, atunci această dorinţă
sigur se va îndeplini.
Dacă însă tu îţi zici: ”Cum să-ţi spun…,
mi-aş dori şi prăjituri, ştiu că sunt foarte
bune… Dar… nu s-ar putea să le obţin mai
uşor şi mai repede?...”, atunci sigur NU vei
obţine niciodată aceste prăjituri.
Când este vorba despre obţinerea unor
rezultate spectaculoase, dorinţa este
suverană.
Ori îţi doreşti ceva cu putere, ori nu îţi mai
doreşti deloc!
Poţi avea o viaţă de vis, poţi trăi o viaţă cu
totul şi cu totul superbă, cu o singură
condiţie: să te ”ardă” zi şi noapte o dorinţă
sălbatică şi pe care neapărat vrei să o vezi
îndeplinită.
Dorinţa este acel DE CE care te ajută să îţi
îndeplineşti visul.
DE CE vrei tu să îţi schimbi complet viaţa?
DE CE vrei să obţii şi prăjitura care acum se
află în vitrină?
Pentru a obţine un succes substanţial, DE
CE-ul trebuie să fie întotdeauna MAI
MARE decât obstacolele.
Nu contează numărul sau mărimea
obstacolelor, dacă DE CE-ul este mult MAI
MARE decât aceste obstacole.
Iată exemplul unui DE CE care poate
înfrânge toate obstacolele:
”Îmi doresc aşa de mult prăjitura aceea din
vitrină, încât simt că mă sufoc de atâta
dorinţă! Trebuie obligatoriu să obţin acea
prăjitură! Trebuie cu orice preţ!”.
Iată şi exemplul unui DE CE care NU are
forţa de a înfrânge obstacolele:
”Îmi doresc la nebunie prăjitura din vitrină,
dar… ştiu că e foarte greu să o obţin…
Șansele mele de a obţine bani pentru acea
prăjitură sunt foarte mici…”.
Reţine: oricât de disperată ar fi nevoia ta de
bani pentru a obţine pâinea cu care să
supravieţuieşti, dacă nu te ”arde” şi dorinţa
uriaşă de a obţine şi prăjituri, degeaba!
Fără o dorinţă sălbatică, NU ai vlagă, NU ai
destulă forţă pentru a te zbate şi pentru a
obţine chiar şi banala pâine!
Fără un DE CE care să te macine pe
dinăuntru, îţi lipseşte ”zvâcul” acela care să
te înalţe spre culmi.
Analizează-ţi cu seriozitate inima şi vezi
dacă ea este sau nu chinuită de o dorinţă
sălbatică.
Dacă tu constaţi că NU te ”pârjoleşte”
niciun fel de dorinţă sălbatică, înseamnă că
trebuie să tragi un semnal de alarmă.
Dacă NU simţi nicio dorinţă care să te
sufoce, înseamnă că ceva NU e bine.
Nu vei putea obţine prea uşor nici măcar
pâinea aşa de necesară şi de banală.
Mai mult, vei încremeni în rutina serviciului
şi a facturilor, în corvoada zilnică pentru
câştigarea pâinii, nu şi a prăjiturilor.
Fără o dorinţă sălbatică, nu te aşteaptă
altceva decât o viaţă monotonă, ştearsă,
limitată.
Dacă vrei să pleci la drum doar cu nişte
simple calcule reci, oricât de exacte şi de
realiste ar fi aceste calcule, tot nu vei reuşi
să faci mare lucru, pentru că îţi lipseşte
vlaga pasiunii mistuitoare, a dorinţei care
”rupe” orice obstacol întâlnit.
Lasă-te în voia valurilor dorinţei!
Și dezgroapă-ţi urgent cea mai secretă şi
sălbatică dorinţă a ta!
Această dorinţă trebuie să fie aşa de
importantă pentru tine, încât să ȘTII că viaţa
ta ar fi cu totul ratată dacă nu ţi-ai
îndeplini-o!
Visul tău trebuie să fie aşa de intens şi de
fierbinte, încât să te îngrozească numai
simplul gând că acest vis s-ar putea să nu se
îndeplinească!
Exact, dorinţa ta este aşa de importantă
pentru tine, încât trebuie OBLIGATORIU să
o vezi transformată în realitate!
Tu accepţi un singur lucru: să îţi îndeplineşti
dorinţa cea tainică şi sălbatică!
De ce insist aşa de mult pe înţelegerea ideii
de dorinţă?
Pentru că vreau să îţi fac un bine!
Tot succesul tău pleacă de la intensitatea
dorinţei, a DE CE-ului!
Dacă DE CE-ul tău este de intensitate
maximă, vei avea SIGUR un succes
înspăimântător în viaţă!
Dar dacă DE CE-ul tău este anemic, mai
rămâne să vedem…
Dorinţa ta NU trebuie să fie normală!
Da, ai citit bine!
Vrei succes garantat?
Atunci dezgroapă-ţi dorinţa aceea
nebunească şi secretă!
Este dreptul tău să lupţi pentru dorinţa ta,
dacă această dorinţă NU face rău nimănui!
Vrei ca viaţa ta să se schimbe total?
Vrei prosperitate şi libertate?
Vrei să-ţi îndeplineşti dorinţa cea mai
tainică, mai sălbatică şi mai arzătoare?
Atunci acordă maximă atenţie visului tău!
Visul tău te ajută să reuşeşti!
Și hai să-ţi spun de ce un vis uriaş te ajută să
reuşeşti sigur să obţii succesul cel mare.
E simplu.
Dorinţa care urlă în tine te forţează să NU
renunţi niciodată la planul tău.
Da, trebuie să ştii că progresul NU este
realizat de oamenii mulţumiţi de viaţa lor.
Progresul este realizat de oamenii biciuiţi de
dorinţe năprasnice, sălbatice, obsesive.
Dacă toţi oamenii ar fi spus: ”Ei, lasă, eu mă
mulţumesc şi cu o bucăţică de pâine. Ce rost
are să mă complic şi cu prăjituri?”, acum noi
am fi trăit în peşteri, în jurul focului.
Progresul vine atunci când vrei mai mult şi
mai bine.
Fără focul unei dorinţe chinuitoare, viaţa ta
stagnează.
Stagnează!
Acesta este cruntul adevăr.
Dorinţa sălbatică este biciul voinţei.
Exact, atunci când simţi că voinţa ta
slăbeşte, tot ce trebuie să faci este să-ţi
reaminteşti dorinţa aceea secretă şi obsesivă,
să o reînvii în inima ta, să o alinţi, să o
îngrijeşti, să o creşti şi mai mare.
Vei vedea atunci cum voinţa reînvie şi ea.
Acesta este mecanismul succesului tău cel
mare. NU trebuie să-ţi încordezi voinţa, ci
trebuie să acorzi maximă atenţie celei mai
secrete şi mai sălbatice dorinţe din inima ta.
Imaginează-ţi că te afli noaptea într-o
pădure.
Aprinzi un foc şi te încălzeşti lângă el.
Undeva, prin bezna din jurul tău, încep să-ţi
dea târcoale lupi înfometaţi.
Aceşti lupi ar sări imediat pe tine să te
sfâşie, numai că focul îi împiedică să se
apropie.
Dacă vrei să ţii lupii la distanţă, trebuie
neapărat să menţii focul aprins.
Dacă adormi şi focul se stinge, lupii sar
imediat pe tine şi te sfâşie.
Lupii asta aşteaptă: să se stingă focul care te
protejează pe tine.
Viaţa ta depinde de grija cu care menţii
focul aprins.
Dacă neglijezi focul, lupii NU te neglijează
pe tine!
Ei stau mereu la pândă, pregătiţi pentru
momentul în care focul de lângă tine s-a
stins.
Focul reprezintă DE CE-ul tău, dorinţa ta
sălbatică, secretă şi mistuitoare.
Lupii reprezintă lenea, neîncrederea,
pesimismul, amânarea, gândirea negativă şi
tot ceea ce te împiedică să obţii o viaţă de
succes şi prosperitate.
Pentru a ţine la distanţă lupii (adică factorii
care te împiedică să obţii succesul), tot ce
trebuie să faci este să menţii MEREU aprins
focul dorinţei tale secrete, sălbatice şi
chinuitoare.
Atenţie, însă!
Focul dorinţei trebuie menţinut MEREU
aprins, NU doar pentru o perioadă!
Lupii eşecului NU au odihnă şi abia aşteaptă
să se stingă focul dorinţei tale, pentru a sări
să te sfâşie!
Focul dorinţei este secretul succesului.
Când afli că un om a avut un succes imens,
te uiţi la el cu admiraţie şi îţi spui:
”Wow! Ce ambiţie a avut omul acesta! Ce
voinţă! Ce curaj! Ce perseverenţă
incredibilă! Bravo lui!”.
De fapt, acel om NU a fost ajutat de voinţă,
ambiţie, curaj sau perseverenţă, ci de Forţa
Dorinţei Sălbatice.
Ambiţia, voinţa, curajul şi perseverenţa au
fost puse la treabă de Biciul Dorinţei
Sălbatice.
Acel om care acum se bucură de un succes
teribil a avut şi el momente de slăbiciune,
momente în care voinţa îl părăsea, ambiţia îi
pălea, curajul i se stingea.
Însă focul dorinţei sălbatice niciodată NU a
slăbit!
Dorinţa sălbatică i-a biciuit mereu ambiţia,
voinţa, curajul, perseverenţa!
Și uite aşa el a fost forţat să continue, să
continue, să continue!
A continuat, a continuat, a continuat, până
când a reuşit!
Chiar şi atunci când voia să renunţe, Biciul
Dorinţei Sălbatice îl trezea imediat din
amorţeală şi îl punea la treabă.
Omul acela de mare succes azi şi-a dorit aşa
de mult să mănânce şi prăjituri, nu numai
pâine, încât nimic altceva NU a mai contat!
Anii de aşteptare NU au mai contat!
Eşecurile de moment NU au mai contat!
Dezamăgirile NU au mai contat!
Numai dorinţa obsesivă de a mânca şi
prăjituri a contat şi tot ea l-a ridicat pe
culmile succesului.
Tu poţi obţine acelaşi mare succes!
Da, poţi!
Tu poţi avea o viaţă de vis, o viaţă superbă,
o viaţă în care să te bucuri de toate plăcerile
posibile!
Tu îţi poţi îndeplini visul cel mai drag şi mai
tainic!
De ce poţi?
Pentru că Forţa Dorinţei Sălbatice stă mereu
lângă tine şi te ajută.
Tu trebuie doar să menţii aprins focul
dorinţei sălbatice!
Visează în fiecare zi la prăjitura pe care o
doreşti aşa de mult!
Imaginează-ţi cu putere, clar şi în fiecare zi
ce bine va fi atunci când vei putea să
mănânci şi prăjituri, nu doar pâine!
Tu menţine mereu aprinsă flacăra dorinţei
sălbatice şi vei vedea că voinţa, curajul,
ambiţia, răbdarea, perseverenţa vor veni de
la sine, NU mai trebuie să faci niciun efort
pentru a le avea!
Lasă dorinţa sălbatică să-ţi invadeze toată
fiinţa şi vei vedea ce uşor te vei umple apoi
de voinţă, de ambiţie, de răbdare, de curaj,
de perseverenţă!
Vei căpăta o putere fenomenală şi vei realiza
lucruri fenomenale!
Vei trăi o viaţă superbă, doar pentru că aşa
vrei TU!
Continuarea: în seria MASTER-EXCEPŢIONAL.
Și acum, lecţia de azi:
Semnalul de alarmă deja s-a tras.
În societatea în care trăim, cei care susţin
prin impozite şi taxe pe cei care au nevoie
de asistenţă medicală şi socială (cum ar fi
pensionarii si şomerii) nu mai deţin aceeaşi
forţă.
Ca urmare a evenimentelor din
prezent, economiile destinate pensiilor celor
care acum sunt angajaţi vor fi
distruse (acesta e adevărul crunt…).
Aşa că, după o viaţă de muncă, te poţi trezi
că depinzi de familia ta sau de guvern…
Familia nu prea te va putea ajuta, guvernul
nici atât…
Soluţia rezonabilă este să-ţi asiguri
TU stabilitatea financiară pe termen lung,
astfel încât să nu mai depinzi de enimeni.
Cei care nu vor dori să facă asta sau nu vor
şti cum, se pot aştepta la tot ce e mai rău.
Mă uit la salariaţii care tot speră că
guvernele sau patronii le vor mări salariile.
Și salariaţii aceştia încă mai visează (cu
naivitate) că greva sau schimbarea locului de
muncă le oferă un câştig mai mare.
Hai să fim realişti şi să recunoaştem: de câte
ori s-a întâmplat ca salariaţii să fie pe deplin
mulţumiţi de banii oferiţi de guverne sau
patroni? Dacă ne gândim bine, niciodată cu
adevărat !
Mai mult, oare nu fiecare om îşi doreşte să
nu mai urmeze ordinele nimănui? Chiar şi
tu îţi doreşti să nu mai depinzi în totalitate
de un salariu lunar – care niciodată nu e
suficient de mare încât să-ţi acoperi toate
cheltuielile.
Vreau să înţelegi corect: în loc să aştepţi
zadarnic de la guvern sau patroni să-ţi
mărească salariul sau să-ţi ofere pe tavă un
loc de muncă bine plătit, e mult mai sigur
să-ţi alegi TU o oportunitate care să-ţi aducă
bani.
Dacă acum ai un loc de muncă, păstrează-l!
Societatea are nevoie de oameni care să
muncească. Dar începe să câştigi şi alţi bani,
în timpul tău liber!
Aceasta e calea reală de a-ţi mări salariul, nu
mila de la guvern sau patroni, milă care nu
va veni niciodată!
Cum poţi înţelege cel mai bine expresia
“libera iniţiativă”? În comunism, aşa ceva
nu era posibil. Guvernul le răpea oamenilor
libertatea şi îi obliga să trăiască dependenţi
de el.
Guvernul asigura atunci, pentru toţi oamenii,
cele necesare traiului, însă nu le asigura şi
libertatea.
Comunismul este o epocă ce a trecut. A
rămas însă un curent la fel de periculos:
“slujbismul”.
Aşa cum se întâmpla în comunism, în epoca
“slujbismului” renunţi de bună voie la
libertatea ta, ca să primeşti în schimb un
salariu lunar.
Adevărul este că dependenţa de serviciu este
o capcană, aşa cum o să descoperi şi în
lecţiile acestui curs.
Această dependenţă de guvern sau de
patroni te face să plăteşti un preţ foarte
mare, preţ pe care acum încă nu îl
conştientizezi.
Din păcate, prea mulţi oameni visează
astăzi să le pice din cer bani mulţi şi să
trăiască apoi toată viaţa fără să mai
muncească.
O dovadă clară: uită-te la câţi oameni bagă
bani la jocurile de noroc (cum ar fi 6 din
49), sperând că destinul o să-i “lovească” cu
un noroc chior şi că vor trăi apoi în belşug şi
fericire.
În ţara asta sunt milioane şi milioane
de naivi care visează să câştige la loto 6 din
49.
Dacă şi tu faci parte dintre ei, e timpul să
revii la realitate.
Te-a prins cumva şi pe tine “mentalitatea
loteriei”? Dacă tu contezi pe loterie ca să-ţi
îndeplineşti visele, află că eşti pe un drum
total greşit. Sunt mai multe şanse să te
lovească fulgerul, decât să câştigi la loterie.
Desigur, nimeni nu-ţi interzice să joci la
loto. Acest joc poate fi şi un amuzament.
De asemenea, nu o să câştigi niciodată dacă
nu joci.
Însă jocul la loto e un joc şi atât. În niciun
caz nu este o metodă raţională prin care să-ţi
câştigi libertatea financiară!
Mai există însă un sistem (învechit) care se
aseamănă cu loteria.
Cei care joacă la loto contează pe nişte
variante de numere pentru a-şi câştiga un
viitor sigur.
La fel, cei care trăiesc cu mentalitatea
“trebuie să am un serviciu bun” au ferma
convingere că un loc de muncă le poate
asigura viitorul din punct de vedere
financiar.
Aşa să fie oare?
Hai să spunem că vrei să te
angajezi. Dorinţa ta este ca angajatorul să-ţi
promită că salariul tău va creşte în fiecare
an.
De asemenea, vrei ca angajatorul să-ţi
promită că locul tău de muncă va fi
veşnic, adică niciodată nu te va concedia.
Sunt realiste aceste dorinţe ale tale?
Desigur că nu!
După cum se observă în lumea de azi, mulţi
oameni schimbă în decursul carierei chiar şi
10 servicii diferite.
Asta înseamnă siguranţă?
Oamenii îşi doresc siguranţă, dar strategia
serviciului este greşită. Acesta este adevărul.
Oamenii care depind de serviciu ca să-şi
obţină libertatea financiară sunt ca şi cei
care depind de loterie. Adică păcăleala este
la fel, în ambele cazuri: serviciu şi loterie.
Sunt acum milioane de visători care speră să
câştige la loto şi să-şi asigure viitorul.
Sunt acum milioane de visători care speră că
serviciul le asigură viitorul.
Adevărul trist este că mai toţi angajaţii se
roagă cu spaimă ca să treacă şi de
următoarea restructurare şi să nu-şi piardă
locul de muncă.
Îţi recomand să nu mai visezi şi să nu mai
confunzi jocul la loto (şi serviciul) cu
posibilităţile REALE prin care îţi asiguri
stabilitatea şi libertatea financiară!
Singura cale să nu mai visezi este să
acţionezi. Desigur, ca să acţionezi trebuie să
iei o hotărâre grea. Trebuie să începi să faci
şi altceva decât te-ai obişnuit. Rezultatul
însă va fi că vei avea o viaţă cu adevărat mai
bună decât până acum.
Și totuşi, dacă metodele de îmbogăţire sunt
la îndemâna oricui, de ce nu se îmbogăţesc
toţi oamenii?
Unul dintre răspunsuri e simplu: oamenii
care nu progresează se tem să acţioneze, din
cauză că ei dau atenţie prea mare oricărui fel
de risc.
Putem însă cu adevărat să scăpăm de
riscuri? Există oare vreun om care să spună
că viaţa îi oferă garanţii? Cu siguranţă nu!
Nu te mai poţi considera în siguranţă nici în
locurile apreciate ca fiind sigure.
Gândeşte-te la evenimentele din 11
septembrie 2001.
Poţi să fugi de riscuri? NU!
Orice căsătorie, de exemplu, presupune
şi riscul divorţului. Și totuşi, foarte mulţi
oameni se căsătoresc. Dacă toţi oamenii ar fi
ţinuţi în loc de spaima unui posibil divorţ,
numărul căsătoriilor legale ar fi extrem de
mic.
Riscul nu-l poţi evita. Însă poţi să controlezi
riscul, până la un nivel.
Adevărul este că toţi oamenii, indiferent
dacă sunt angajaţi sau au propria lor
afacere, au mereu de înfruntat riscuri.
Să spunem că lucrezi ca angajat. Cât de
sigur este locul tău de muncă? În plus,
atunci când eşti angajat, NU tu ai
controlul, ci cel care te-a angajat.
Doar două cuvinte sunt de ajuns să-ţi mai
pierzi şi iluzia siguranţei pe care credeai că o
ai:
“ Eşti concediat!”.
Poţi să scapi de riscuri în viaţă? NU! Doar
le poţi controla, într-o oarecare măsură.
Ce înseamnă să controlezi riscul?
O să-ţi dau un exemplu, ca să înţelegi mai
bine.
Să spunem că dispui acum de suma de 1000
de dolari.
Ai două variante:
1.bagi 1000 de dolari la jocuri, cu speranţa
că vei câştiga mult mai mult.
2.investeşti 1000 de dolari în pachete stabile
de acţiuni, cu şansa să obţii,pe termen lung,
profit de 10%.
Riscul există în ambele variante.
Totuşi, riscul de la jocurile de noroc nu îl
poţi controla aproape deloc.
Însă, când investeşti în acţiuni la bursă,
întotdeauna îţi poţi vinde acţiunile şi
îţi poţi recupera banii.
Aşadar, e clar: nu poţi evita riscul, însă îl
poţi controla.
TU deţii controlul.
Este adevărat, mulţi oameni nu vor să rişte.
De ce? Pentru că se tem de eşec.
Întrebarea lor este: “Ce se întâmplă dacă
dau greş?”.
Ei bine, află că aceeaşi întrebare şi-o pun şi
oamenii de succes. Numai că ei au ştiut să
facă diferenţa dintre orice fel de frică şi un
potenţial eşec (adică un eşec ce nu se ştie
sigur dacă se va întâmpla). Mai mult,
oamenii de succes ACŢIONEAZĂ.
Oamenii de succes trăiesc cu acest gând:
“Dacă stau şi nu fac nimic, oricum plătesc.
Da, plătesc trăind o viaţă mediocră”.
Din nefericire, oamenii care nu ating
succesul s-au obişnuit doar să se justifice. Ei
îşi spun:
“E OK să mă mulţumesc doar cu un serviciu
mediocru.
E OK să mă mulţumesc cu un sălărel sigur.
E OK să mă mulţumesc cu un locşor
călduţ,…”.
Dar oare chiar e OK?
Tu ştii bine că nu e deloc OK!
Este OK să ai capacitatea de a-ţi construi un
viitor luminos, dar tu să te fmulţumeşti toată
viaţa să rămâi la un loc de muncă banal? Nu
este OK! Și tu ştii asta!
Abraham Maslow, renumit psiholog,
spunea:
“Acela care alege să fie mai puţin decât
poate realiza va fi nemulţumit tot restul
vieţii sale”.
Chiar şi tu eşti în stare să realizezi mult mai
multe lucruri decât crezi că poţi acum.
Dar, ca să realizezi mai mult, trebuie să
depăşeşti teama şi să acţionezi. Altă cale nu
există.
Drumul spre independenţa financiară nu este
uşor, desigur. Dimpotrivă, poate fi presărat
cu multe eşecuri.
Însă gândeşte-te că ai de parcurs un drum
mai lung. Independenţa financiară
presupune şi să vezi ca pe un maraton ceea
ce faci, nu ca pe o cursă scurtă şi de viteză.
Oamenii de succes mai eşuează şi ei. Dar
asta nu-i sperie. Dimpotrivă. Ei ştiu că din
eşecuri au de învăţat şi astfel vor progresa.
Știai că Walt Disney a fost şi el cândva
concediat, din cauza unei singure greşeli de
desen?
Mulţi oameni care au reuşit să atingă
succesul, în momentele în care au fost şi ei
atinşi de faliment, s-au simţit distruşi.
Și crezi că, în acele momente grele, a venit
vreun ghicitor la ei să le spună cum va fi
viitorul? Nu! Ei singuri au înfruntat situaţia,
au acţionat şi au continuat.
Pentru oamenii de succes, eşecul este doar
ceva temporar şi nu poate să dureze toată
viaţa.
Tu cum poţi să ştii dacă vei avea succes sau
nu?
Există o singură cale de a afla: să acţionezi.
Dacă nu acţionezi, este imposibil să afli dacă
AI FI PUTUT să ai succes.
În lecţia de azi vreau să-ţi mai spun ceva
foarte important pentru succesul tău.
E foarte posibil ca tu să fi citit până acum
articole sau cărţi despre puterea visurilor.
Pe internet vei găsi foarte multe articole care
să te înveţe ce important e să ai un vis
puternic pentru a reuşi să-ţi atingi scopul.
Însă nimeni nu ţi-a explicat ce să faci dacă
lucrurile nu merg chiar cum ţi-ai planificat
la început.
Mulţi te învaţă cum să-ţi faci nişte visuri
măreţe. Și cam atât.
Tu, cu naivitate, începi să crezi în visul tău,
convins că îl vei vedea cândva şi realizat.
Apoi, când ieşi pe uşa din faţă, ZBANG!,
te-ai lovit cu capul exact de realitate!
Contactul cu realitatea este foarte dur!
Contact cu realitatea: cunoscuţii tăi îţi spun
să renunţi la visurile tale şi să trăieşti aici, pe
pământ.
Contact cu realitatea: Datoriile tale se adună
şi nu mai reuşeşti să le faci faţă.
Contact cu realitatea: Vrei să ajungi cu
trenul la un eveniment foarte important, dar
trenul are o întârziere de câteva ore.
Contact cu realitatea: La interviu te-ai
descurcat excelent, apoi afli că angajatorii
te-au respins.
Te-ai prins, nu-i aşa?
Cam toate cărţile care te învaţă despre cum
să visezi au obiceiul să ascundă faptul că noi
trăim într-o lume care ne îngroapă visurile.
Porneşti la drum, animat de un vis măreţ,
apoi, când te izbeşti de obstacole, te trezeşti
bulversat.
Iar obstacolele apar sigur, nu o să scapi de
ele!
Să ştii că lumea îţi distruge visurile! Asta e
realitatea!
Și ce vei face când visurile tale încep să fie
distruse?
Te strecori înapoi în casă, iei un hârleţ,
mergi în spatele casei, undeva într-un loc
ascuns de privirile lumii, începi să sapi şi îţi
îngropi toate visurile.
Gata, dacă tu tot vezi că lumea şi contactul
cu realitatea îţi distruge visurile, ce rost mai
are să visezi? Nu-i mai bine să-ţi îngropi
visurile şi să trăieşti şi tu ca toţi oamenii?
Și asta e atât de trist!
La ce ţi-a folosit că ţi-ai îngropat visurile?
La nimic!
Ai auzit de “mitul oamenilor de succes”?
Cei mai mulţi oameni cred aşa:
“Oamenii de succes”, spun unii, “au de
înfruntat mult mai puţine obstacole decât
noi, oamenii obişnuiţi. Din această cauză,
oamenii de succes reuşesc să-şi trăiască
visurile, iar noi, oamenii banali, trebuie să
ne mulţumim cu puţin, cu lumea noastră
reală.”
Dar acesta e doar un mit, adică ceva care nu
e adevărat!
Și care e adevărul?
Adevărul e că oamenii de succes NU trăiesc
într-o lume paralelă, adică ei NU trăiesc
într-o lume în care problemele şi obstacolele
nu există!
Dimpotrivă!
Oamenii de succes trăiesc şi ei în aceeaşi
lume cu noi, în aceeaşi lume care ne distruge
visurile!
Absolut toţi oamenii se confruntă cu
probleme, chiar şi oamenii de succes!
Probleme sunt de toate felurile, mici şi mari.
Există acest adevăr:
Oamenii care reuşesc să-şi trăiască visurile
se confruntă şi ei cu foarte multe şi foarte
mari probleme în viaţa lor!
Oamenii care îşi trăiesc visurile NU au ajuns
la succes bătând din palme şi fluierând!
NU!
S-au confruntat şi ei cu realitatea dură şi cu
destule probleme şi obstacole!
Au luptat şi au depăşit problemele.
Aşa e, viaţa nu e mereu dreaptă.
Și totuşi îţi poţi trăi şi tu visurile!
Cum vei face asta?
Simplu. În lecţiile acestui curs vei învăţa
strategiile prin care să îţi transformi în
realitate visurile.
Citeşte toate lecţiile pe care le vei primi şi
pune în practică ceea ce citeşti!
Realizarea unui vis începe cu începutul.
Azi vei învăţa despre primul instrument
care, alături de celelalte două instrumente
prezentate în următoarele două lecţii, îţi va
aduce bani mai mulţi şi chiar bogăţie.
Mai foloseşte oare cineva acest instrument?
Desigur, acest instrument este folosit deja de
către afacerişti din întreaga lume, adică de
către oameni care au ales să NU câştige bani
ca simpli salariaţi, ci ca oameni
independenţi, stăpâni pe propria lor viaţă.
Toţi oamenii, dar absolut toţi oamenii, au de
ales:
Salariat sau Stăpânul propriei vieţi.
Este simplu.
Hai să vedem diferenţa dintre Salariat şi
Stăpânul propriei vieţi.
Ce primeşte, de fapt, salariatul?
Salariatul primeşte bani (salariu) pentru
munca prestată.
De exemplu, un salariat care primeşte lunar
un salariu de 320 de euro şi lucrează lunar
câte 160 de ore, primeşte, de fapt, bani în
schimbul timpului.
Altfel spus, în schimbul celor 160 de ore,
salariatul respectiv primeşte 320 de euro.
Acesta este sistemul “Schimb Timp Contra
Bani”.
Pentru o unitate de timp lucrată, salariatul
primeşte o unitate de bani.
E simplu.
În exemplul nostru, o oră lucrată echivalează
cu 2 euro. Salariatul face un schimb: îi dă
angajatorului o oră din timpul lui liber, iar
angajatorul îi dă salariatului 2 euro.
Desigur, în decurs de o lună, salariatul îi dă
angajatorului 160 de ore din timpul lui liber,
iar angajatorul îi dă salariatului 320 de euro
pentru acele 160 de ore lucrate.
O oră = 2 euro
Asta înseamnă “Schimb Timp Contra Bani”.
Îţi dau timpul meu, îmi dai bani.
Toţi, dar absolut toţi salariaţii din lume sunt
prinşi în sistemul “Schimb Timp Contra
Bani”.
Dacă salariatul vrea să câştige mai mulţi
bani, poate alege, dacă e posibil, să-şi ofere
mai multe ore din timpul lui liber, pentru a
primi mai mulţi bani.
Astfel, dacă, pe lângă cele 160 de ore lunar,
salariatul mai oferă angajatorului încă 50 de
ore, angajatorul îi mai dă, la schimb,
salariatului, încă 100 de euro.
Foarte frumos, numai că în acest sistem
există o mare problemă.
Da, o mare problemă.
Această problemă este:
Timpul fiecărui om este LIMITAT.
Fiecare om are la dispoziţie NUMAI 24 de
ore pe zi. Atât.
Nimeni nu poate face rost de mai mult de 24
de ore pe zi!
Dacă salariatul vrea să câştige mai mulţi
bani în sistemul “Schimb Timp Contra
Bani”, câştigul lui va fi întotdeauna
LIMITAT, pentru că şi timpul lui este
LIMITAT.
Astfel, oricât de mare ar fi dorinţa
salariatului de a câştiga mai mulţi bani în
sistemul “Schimb Timp Contra Bani”, el
NU poate câştiga mai mulţi bani!
Sistemul “Schimb Timp Contra Bani” nu îi
dă voie să câştige mai mult.
De ce?
Pur şi simplu pentru că acest sistem este
LIMITAT.
Salariatul care se bazează numai pe salariu
va câştiga toată viaţa, lună de lună,
cam aceiaşi bani.
Mai poate primi, pe ici, pe colo, câte o
mărire de salariu, dar, indiferent cât de mulţi
ani ar lucra, salariatul are un câştig
ÎNTOTDEAUNA PLAFONAT.
Și, dacă venitul salariatului este limitat, aşa
vor fi şi posibilităţile lui, toată
viaţa: limitate.
Simplul salariat nici măcar nu poate spera la
un câştig mai mare.
Salariatul se târăşte prin viaţă şi luptă cu
nevoile, tot sperând că odată şi odată vor
veni zile mai bune.
Numai că zilele mai bune NU vor veni
niciodată pentru salariatul care primeşte o
bucăţică de bani în schimbul bucăţelei de
timp şi efort pe care o oferă angajatorului.
Mai există o categorie profesională prinsă şi
ea în capcana “Schimb Timp Contra Bani”.
Este vorba despre liber-profesionişti.
De exemplu, un zugrav, care nu este salariat,
nu este angajat nici la stat, nici la patron, ci
realizează lucrări pe cont propriu, primeşte
bani în schimbul a ceva, mai exact în
schimbul lucrării pe care o efectuează
într-un anumit timp.
Liber-profesionistul câştigă bani tot în
sistemul “Schimb Timp Contra Bani”,
pentru că timpul lui este limitat, la fel ca al
celorlalţi oameni.
Să presupunem că un zugrav zugrăveşte o
casă într-o zi.
Chiar dacă acel zugrav ar vrea să
zugrăvească două case într-o zi şi să câştige
mai mult, NU poate, pentru că nu are la
dispoziţie 48 de ore pe zi, în loc de 24 de
ore.
Aşadar, zugravul respectiv, oricât de bun şi
de talentat ar fi în meseria lui, NU îşi poate
creşte nelimitat câştigurile.
Chiar dacă l-ar căuta tot mai mulţi clienţi,
zugravul nu poate servi decât un număr
limitat de clienţi.
Chiar şi dacă acel zugrav ar fi căutat de o
mie de clienţi pe zi, el NU a făcut nicio
afacere, pentru că nu poate servi o mie de
clienţi pe zi, ci unul singur.
E clar.
Salariaţii niciodată nu se vor putea numi
afacerişti.
La fel, nici măcar liber-profesioniştii nu se
pot numi afacerişti.
A FACE AFACERI ÎNSEAMNĂ A
CÂȘTIGA BANI ÎNTR-UN CU TOTUL
ALT MOD.
Dacă vrei să câştigi bani din afaceri şi să te
îmbogăţeşti, trebuie să gândeşti cu totul
ALTFEL decât un salariat sau un
liber-profesionist.
Dacă vrei să te îmbogăţeşti din afaceri
trebuie să uiţi complet de sistemul “Schimb
Timp Contra Bani”.
Dacă nu eşti o vedetă la Hollywood sau un
superstar în muzică, NU te vei îmbogăţi
niciodată folosind sistemul “Schimb Timp
Contra Bani”!
De fapt, ce spun eu “îmbogăţire”?
În sistemul “Schimb Timp Contra Bani” nici
măcar nu vei putea câştiga bani suplimentari
care să îţi asigure un trai cu eadevărat
decent!
BANII ADEVĂRAŢI SE FAC DIN
AFACERI.
Iar afaceriştii folosesc un alt sistem pentru a
produce bani.
Acesta este primul instrument folosit în
orice afacere:
VALORIFICAREA.
Ce înseamnă “valorificare”?
Hai să vedem exemplul unui patron care are
o fabrică de săpun. Acea fabrică are 100 de
angajaţi.
Banii pe care îi câştigă patronul NU mai
sunt bani obţinuţi din efortul lui individual,
ci din valorificarea timpului şi efortului altor
oameni.
În exemplul nostru, patronul fabricii de
săpun câştigă bani din valorificarea timpului
şi efortului celor 100 de angajaţi.
De la fiecare angajat, patronul câştigă câte
foarte puţin, dar, pentru că este vorba despre
mulţi angajaţi, câştigul patronului este şi el
foarte mare.
Patronul NU schimbă timp contra bani, el se
foloseşte de timpul şi efortul altor oameni şi
câştigă bani.
Aceasta este marea diferenţă!
Dacă patronul mai deschide încă o fabrică
de săpun, cu încă 100 de angajaţi, acel
patron se îmbogăţeşte şi mai tare, pentru
că valorifică timpul şi efortul a încă 100 de
oameni.
Apoi, dacă patronul mai deschide şi a treia
fabrică, bogăţia lui creşte.
Cu cât deschide mai multe fabrici, cu atât se
îmbogăţeşte mai mult!
Patronul devine tot mai bogat, chiar dacă şi
timpul lui este limitat la 24 de ore pe zi.
Cu cât valorifică timpul şi efortul mai
multor oameni, cu atât devine mai bogat.
Ai văzut tu vreun patron care să poată munci
cât 10 oameni? Dar cât 100 de oameni? Dar
cât 1000 de oameni?
Nu există nicăieri un astfel de om.
Și totuşi, cum este posibil ca unii oameni să
facă avere?
Cum este posibil ca un patron care munceşte
8 sau 10 ore pe zi să câştige mulţi,
incomparabil mai mulţi bani decât un
angajat care lucrează tot 8 sau 10 ore pe zi?
Simplu.
Prin VALORIFICARE.
Valorificarea este un instrument
minunat prin care te poţi îmbogăţi, dar cu o
singură condiţie: să îl foloseşti.
Degeaba ştii ce e aceea valorificare, dacă tot
speri că vei câştiga mai bine ca angajat.
Hai să vedem încă un exemplu, pentru a
înţelege şi mai bine ce înseamnă
VALORIFICAREA.
Să spunem că tu vinzi telefoane mobile. Și
să mai spunem că nu eşti angajat, ci un fel
de liber-profesionist, un fel de agent de
vânzări independent.
Să presupunem că în fiecare zi reuşeşti să
vinzi câte un telefon, iar câştigul tău de la
fiecare telefon vândut este 10 euro.
Asta înseamnă că, în decurs de o lună,
câştigi 300 euro.
10 euro x 30 de zile = 300 euro
Acest mod de a câştiga bani NU se numeşte
afacere, chiar dacă e vorba despre bani
câştigaţi fără a fi angajat.
De ce nu se numeşte afacere?
Pentru că nu foloseşte instrumentul numit
VALORIFICARE.
Banii pe care îi câştigi depind de efortul tău
şi de timpul pe care îl acorzi vânzării de
telefoane.
Însă timpul şi efortul tău sunt limitate. Dacă
îţi ia o zi întreagă pentru a vinde un telefon,
nu mai poţi vinde, de exemplu, două
telefoane pe zi, pentru că nu ai la dispoziţie
mai mult de 24 de ore zilnic.
Aceasta este marea problemă a activităţilor
care nu folosesc VALORIFICAREA:
Munceşti mult, iar câştigul este
mereu limitat. Oricât de mult ai munci, nu te
poţi dezvolta atât cât ţi-ai dori.
Ei bine, cu totul altceva este când foloseşti
acest minunat instrument care se numeşte
VALORIFICARE.
Hai să spunem că, în loc să vinzi tu singur
câte un telefon pe zi, începi să colaborezi cu
parteneri care să vândă şi ei telefoanele pe
care le vinzi tu.
Cu fiecare partener închei următoarea
înţelegere:
Îi dai posibilitatea de a vinde telefoanele
tale, iar pentru fiecare telefon pe care
partenerul tău îl vinde, tu încasezi 5 euro.
Astfel, dacă realizezi o colaborare cu 10
parteneri, iar fiecare partener vinde câte un
telefon pe zi, tu câştigi lunar 1500 euro.
Apoi, dacă vrei să câştigi mai mult, mai
găseşti încă 10 parteneri. Vei câştiga încă
1500 euro lunar.
Și tot aşa.
Cu 20 de parteneri, câştigi 3000 euro lunar,
în loc de 300 euro lunar, cât ai câştiga dacă
ai vinde singur telefoane.
VALORIFICI timpul şi efortul celor 20 de
parteneri şi câştigi de 10 ori mai mult decât
ai câştiga dacă ai folosi doar timpul şi
efortul tău.
Asta înseamnă PUTEREA
VALORIFICĂRII.
Când vindeai singur telefoane, câştigai 300
euro lunar.
Când ai folosit VALORIFICAREA timpului
şi efortului altor oameni, ai câştigat 3000
euro lunar, adică de 10 ori mai mult.
Înseamnă asta că tu ai muncit de 10 ori mai
mult?
Nu!
Tu ai muncit la fel, numai că instrumentul
numit VALORIFICARE ţi-a permis să
câştigi mult, mult mai mult decât dacă nu
l-ai fi folosit.
VALORIFICAREA este calea către o viaţă
cu adevărat îmbelşugată.
În lecţiile următoare vei învăţa detaliat
cum să foloseşti VALORIFICAREA şi cum
să te îmbogăţeşti folosind
VALORIFICAREA.
Da, îmbogăţeşte-te!
Ţinteşte sus, sus de tot!
De ce să te mulţumeşti cu puţin, când poţi
mult mai mult?
Fără să foloseşti VALORIFICAREA, vei fi
prins mereu în capcana celor care îşi
schimbă timpul pe bani.
De ce să te mulţumeşti cu un câştig mic sau
mediu, când ai oricând la dispoziţie
VALORIFICAREA, instrumentul rcare
aşteaptă doar să-l foloseşti?
Foloseşte VALORIFICAREA şi
îmbogăţeşte-te!
În următoarele lecţii vei învăţa cu foarte
multe detalii CUM să foloseşti instrumentul
numit VALORIFICARE şi CUM să te
îmbogăţeşti.
În lecţia a doua vei învăţa despre cel de-al
doilea instrument folosit de către oamenii
care s-au îmbogăţit.
Apoi, în lecţia a treia, vei învăţa despre cel
de-al treilea instrument extrem de puternic şi
folosit deja de către cei care prosperă din
afacerea lor.
După cele trei lecţii, vei învăţa cum să aplici
PRACTIC cele trei instrumente de
îmbogăţire.
În lecţia de mâine vei citi despre povestea
adevărată şi foarte educativă a unui băieţel
care a fost nevoit să facă o alegere extrem de
grea…
După ce îmi trimiţi codul lecţiei 1, îţi trimit
şi eu lecţia 2, dar nu în aceeaşi zi, ci în ziua
următoare.
După încă 11 zile vei putea porni activitatea
care să-ţi aducă 100 de euro lunar (printr-o
muncă part-time) sau 285 de euro lunar
(printr-o muncă full-time), acum, imediat,
încă din prima lună!
Avem şi VARIANTA EXTRA: câştigi în
fiecare an circa 25 000 de euro, chiar din
primul an de activitate!
Atenţie! Aceste câştiguri NU provin din
sistemul explicat în primele 11 lecţii ale
acestui curs!
Ţine aproape!
