Le Corbusier-Catre o Noua Arhitectura
description
Transcript of Le Corbusier-Catre o Noua Arhitectura
CĂTRE O NOUĂ
ARHITECTURĂ de
LE CORBUSIER
Tradusă în engleză din cea de-a treisprezecea ediție franceză având o introducere
de FREDERICK ETCHELLS
Tradusă în română prin bunăvoința unui grup de studenți ai anului II din cadrul
Facultății de Arhitectură și Urbanism – Cluj (vezi pag. 305)
DOVER PUBLICATIONS, INC.
New York
Aceasta ediție Dover, publicată pentru prima dată în 1986, este o republicare
nealterată și necenzurată a lucrării originale publicate de către John Rodker, Londra,
în 1931, așa cum a fost tradusă de cea de-a trisprezecea ediție franceză căreia i s-a
adăugat o introducere în engleză de către Frederick Etchells.
Creată în Statele Unite ale Americii
Dover Publications, Inc., 31 East 2nd Street, Mineola, N.Y. 11501
Catalogul Bibliotecii Congresului
Le Corbusier, 1887-1965
Către o nouă arhitectură
Reimprimare. Publicat la origine: Londra: J. Rodker, 1931.
1. Arhitectură. 2. Functionalism (Arhitectură). I. Titlu
NA2520.L3613 1986 720’ 85-20468
ISBN 0-486-25023-7
7
INTRODUCERE
“Spune, tu, Care
este motivul pentru care
vremurile îndepărtate au fost
mai bune decât cele de acum?”
-Eccles vii. Ro.
UN OM al secolului XVIII, plonjat din senin în civilizaţia noastră, ar
trebui să aibă o impresie asemănătoare unui coşmar.
Un om al anilor ’90, admirând majoritatea tablourilor moderne
europene, ar avea o impresie asemănătoare unui coşmar.
Un om al zilelor noastre, citind această carte ar avea o impresie
asemănătoare unui coşmar. Multe din ideile noastre îndrăgite în legătura
cu “Englishman’s castle” (“Castelul englezului”) - acoperişul împânzit
cu licheni, casa zdrenţuită şi patina - sunt tratate precum jucării care
trebuie să fie eliminate, iar nouă ni se oferă cuşti pentru oameni de 60 de
etaje, casa de beton solidă şi curată, comodităţi tot atât de eficiente
precum este cabina unui vapor sau a unui automobil şi, prin ele,
produsele standardizate ale producţiei de masă.
Nu trebuie să ne alarmăm excesiv. Toate invenţiile care au stat la
baza civilizaţiei noastre moderne, până în momentul de faţă, au cauzat
aceleaşi coşmaruri. Calea ferată, s-a prezis, că ar distruge mediul rural,
automobilele ar distruge drumurile şi avioanele mediul aerian. Toate
aceste lucruri s-au întâmplat, şi critica s-a adeverit în mare măsură. Şi
totuşi omul supravieţuieşte şi îşi continuă existenţa, iar fericirea sau
nefericirea se prezintă în viaţa oamenilor în aceeaşi masură ca şi până
acum. Adevarul este că omul are o abilitate inexplicabilă de a se adapta
8
la condiţii noi. Învaţă să accepte şi chiar, în unele condiţii, să preţuiască
forme noi şi ciudate. Noua formă la prima vedere este repulsivă, dar
dacă deţine o vitalitate reală şi se justifică prin forma ei, devine un
prieten. Fantasticul pur, moare în curând.
Astăzi, în ingineria mecanică modernă, formele par sa fie dezvoltate
în mare masură conform funcţiei. Designerul sau inventatorul nu este
preocupat în mod direct cu privire la imaginea finală şi probabil că nici
nu îi pasă în mod conştient. Oamenii sunt înzestraţi în măsură diferită cu
un instinct propriu al ordinii, care se poate activa chiar şi atunci când ne
aşteptăm cel mai puţin. Automobilul obişnuit este un exemplu observabil
al acestei idei. Unele sunt dezordonate si „neplăcute” în aranjare; altele
sunt bine structurate şi curat organizate.
În ingineria construcţiilor se întamplă acelaşi lucru. Podul sau
barajul modern din beton este o treabă rece şi dizgraţioasă, sau poate
posedă propria apariţie monumentală şi o frumuseţe de neclintit;
structura fiind bună şi funcţională în egală măsură în ambele cazuri.
Este inevitabil ca inginerul, preocupat de funcţionalitate şi căutând
un răspuns imediat la noi cereri, să producă forme noi şi ciudate, adesea
surprinzătoare, bizare şi controversate la început. Unele din aceste forme
nu merită să reluate în mod constant şi dispar curând în abisul lucrurilor
uitate. Celelalte rezistă testului de folosinţă şi standardizare, ne devin
apropiate şi îşi ocupă locul ca parte a echipamentului nostru de zi cu zi.
Şi aceste forme noi, care sunt bune, atât de străine şi deranjante la
început, sunt văzute după o anumită perioadă ca având un avantaj faţă
de cele care prezintă aceeaşi funcţie, lucru valabil în orice perioadă din
decursul istoriei.
9
Inginerul şi arhitectul sunt obligaţi să lucreze cu banii altora. Ei
trebuie să ia în considerare doleanţele clienţilor şi, precum politicieni, nu
pot să fie cu mult înainte perioadei lor.
Artistul, pe de alta parte, mai ales pictorul, poate gasi acest lucru
aproape imposibil; dar dacă el este capabil să stabilească unul din acele
curioase compromisuri în urma caruia să îşi poată continua existenţa,
este liber (uneori) cel puţin să-şi proiecteze gândurile pe hârtie sau
pânză fără o referinţă, faţă de ceva sau cineva; şi să experimenteze şi să
cerceteze pentru propria plăcere. Această pasiune, reînnoită în zilele
noastre, într-adevar, de un numar mic de artişti a dus la aceea
suparătoare însă extraordinară formă de lucru care impacientează fără
motiv atât de mulţi oameni.
Inginerul modern, urmăreşte apoi, funcţia în primul rând şi forma în
al doilea rând, dar îi este dificil să evite rezultate care sunt bune din
punct de vedere stilistic. Pictorul modern de calitate, urmăreşte forma
plastică de dragul ei, iar dacă are calităţile necesare rezultatele sunt
satisfăcătoare din punct de vedere stilistic.
Aceste lucruri sunt adevarate în cazul inginerului modern şi
pictorului. Sunt ele oare adevărate şi în cazul arhitectului, care într-o
anumită măsură combină ambele funcţii?
10
LIVERPOOL. POARTA DE INTRARE SPRE NOUA ECLUZA
Fotografia arata o fasie a noii intrari ale ecluzei care a fost mutate pe niste punti de lemn. Portile sunt inchise prin atasarea unei funie din cablu. Numai aceasta fasie cantareste ea insasi 500 de tone si portile sale vor fi cele mai mari din lume.
11
D-l Le Corbusier ne-ar spune clar şi răspicat “Nu!” Cartea sa este o
provocare pentru practicanţii aceleiaşi profesii. El scrie, trebuie
menţionat, ca un architect pentru arhitecţi, şi precum un învăţăcel
întotdeauna atent la capodoperele marilor perioade; scriind mai mult din
tristeţe decât din mânie! El nu este un fauve şi nici un „revoluţionar”, ci
doar un gânditor cu minte luminată inspirat de o cumpătare bine pusă la
punct. “Către o nouă arhitectură” a fost scrisă, desigur, iniţial pentru
cititorii francezi, şi bineînteles are anumite idei care nu au aceeasi forţă
aplicate condiţiilor din Anglia sau America; dar cartea este cel mai de
preţ lucru care a fost lansat până acum, chiar dacă doar pentru că ne
forţeaza pe noi arhitecţii sau pe oamenii simpli deopotrivă să facem
bilanţul, pentru a încerca să descoperim în ce direcţie ne indreptăm
MATERIALE MODERNE STIINTIFICE MEWES & DAVIS F.F.R.I.B.A., ARHITECTI
12
şi să ne dăm seama într-un mod vag care vor fi drumurile ciudate pe care
trebuie sa le urmăm chiar dacă vrem sau nu vrem.
Arhitectul obişnuit de astăzi, în concluzie, D-l Le Curbisier ne-ar
spune, că este o creatură timidă şi fricoasă, fiindu-i teamă să privească
faptele în faţă. El foloseşte trucurile sale mărunte oscilând între diferitele
stiluri istorice şi poate să treacă uşor de la “gotic” la “clasic”, “Tudor”,
“bizantin” sau la orice alt stil. Concentrându-şi pregătirea atât de mult
pe aceste aspecte superficiale, Le Corbusier adaugă faptul că toate
stilurile pot fi exploatate de architect în egală măsură. Însă nu aşa se
produce arhitectura bună sau mareaţă, ar mai spune el.
Dar se va spune că nu putem scapa de trecut şi nici nu putem ignora
locul originii noastre. Adevărat; şi aceasta fiind exact originalitatea
carţii lui Le Curbisier, prin faptul ca el ia lucrări precum Parthenonul
sau apsidele lui Michelangelo de la Sf. Petru şi ne face să le vedem
precum vede orice om simplu o maşină sau un pod cu şine de cale ferata.
Aceste clădiri, studiate în aspectele lor funcţionale şi plastice - tot ce este
accidental sau stilistic fiind retrogradat la locul său potrivit puţin
important - apar sub o nouă înfăţişare şi sunt mult mai apropiate şi în
mod ciudat mai potrivite cu o clădire din beton sau de un automobil Rolls
Royce decât imitaţiile lor groteşti, pe care noi le-am întărit.
Această carte, în concluzie, este o contribuţie importantă pentru
studiul modern al arhitecturii şi pentru studiul arhitecturii moderne; ar
putea să irite, dar va stimula cu siguranţă. D-l Le Corbusier nu a pierdut
timp şi spaţiu cu un catalog raisonné al cl[dirilor moderne; el s-a
rezumat la enunţul a câteva din problemele cu care se confruntă omul
modern cât şi arhitectul modern, şi a menţionat soluţii pentru clădiri
antice dar şi pentru cele moderne.
13
Aceste probleme apar în principal din cauza scării ample la care sunt
conduse în general construcţiile moderne. “Trust“ sau “Combine”
O FABRICA MODERNA. SMART & STEWART, ARHITECTI
(Încredere sau Combinaţie) a ameliorat foarte mult aceste probleme în
ultimii ani, şi pare a fi o caracteristică permanentă a „afacerilor
importante”; Magazinul a inlocuit micul comerciant; locuitorii urbani se
găsesc din ce în ce mai des adăpostiţi în blocurile uriaşe de apartamente;
problemele de trafic şi transport în final vor impune mai devreme sau mai
târziu o schimbare radicală a străzilor noastre - toate aceste probleme
ridicând noi întrebari şi noi soluţii şi este datoria noastră să folosim
materialele şi metodele de construcţie pe care le avem la îndemână, nu
orbeşte, desigur, ci cu o îndrăzneală constantă pentru a le îmbunatăţi.
14
Şi acest proces se petrece cu siguranţă în continuare, indiferent ce am
gândi despre rezultate. O arhitectură caracteristică erei noastre prinde
uşor contur; liniile ei caracteristice devin din ce in ce mai evidente.
Folosirea oţelului şi construcţiilor din beton; de arii extinse de sticlă
plată; de unităţi standardizate (precum, spre exemplu de ferestre
metalice); a acoperişului plat; de materiale sintetice noi şi tratamente
speciale a metalelor pe care maşinăriile le-au făcut posibile; cu exemple
luate de la avioane, de la maşini sau de la vapoarele cu aburi, unde
niciodata nu a fost posibil, de la început, să atacăm problema din punct
de vedere academic - toate aceste lucruri ajută, în orice măsură, să
producă o arhitectură a secolului XX, ale cărei forme sunt deja destul de
evidente. O anumită perpendicularitate a masei şi conturului, o un
tratament încrucişat sau "grilă de metal", cu un accent pe orizontale, o
goliciune extremă a suprafeţei peretelui, o austeritate aspră, penetrantă
şi economică şi un minimum de ornament; toate acestea se află printre
caracteristicile sale. Evoluează, am putea presupune, o arhitectură gravă
şi clasică, a cărei expresie, dezvoltată în totalitate, ar putea atinge o
frumuseţe nobilă.
Este o încântare să notăm primele indicii slabe asupra interesului
spontan şi neforţat în problemele de estetică a omului modern. A avut o
şcolarizare inconştientă de admirat prin eficienţa aranjării şi finisarea
maşinăriilor şi a aparaturii care înconjoară şi guvernează viaţa sa
cotidiană. Unui posesor mediu al unei maşini începe să găsească o
plăcere deosebită în formele reuşite, în acurateţea liniilor şi designului
de ansamblu. Trebuie să fie deja foarte mulţi ani de când nu s-a mai
acordat o astfel de atenţie faţă de problema estetica de un numar atât de
15
mare de oameni. Este de aşteptat ca în curând acest interes să înglobeze
şi arhitectura modernă, trecând de la ea, fiind o apreciere de muncă, a
unui caracter de funcţionalitate pentru a demara lucrări de o însemnătate
mai mare.
USI MODERNE. W. A. PITE, SON & FAIRWEATHER, ARHITECTI
Voi da mai jos unul sau două citate care par să descrie tendinţa
gândirii în această direcţie. Nu sunt luate, se va observa, din surse
“revoluţionare”:
“…educaţia a atins grupuri de afaceri, companii şi conglomerate,
care merg sub motto-ul unei mai bune construiri … şi contribuie la
16
facilităţile estetice a oraşelor prin oferirea arhitecţilor libertatea de a se
îndepărta de idei stereotip, astfel permiţând sclipiri ale spiritului
secolului XX în construcţii… Clădirile industriale sunt acceptate ca
necesităţi deplorabile de unii critici ... termenii ca „utilitar” şi „brut”
sunt considerate sinonime…” D-l. John Cloag, cel care scrie asta în
Jurnalul Arhitecţilor din 12 ianuarie 1927, crede ca noua imagine este
exasperantă şi continuă prin a spune că:”Utilitatea neorganizată de o
nevoie imaginată a unui oarecare "stil” deghizant nu suferă de lipsa unui
efect pozitiv asupra formei unei clădiri industriale”.
Mr. R. A. S. Paget, într-o scrisoare către The Times, rezumat în
Jurnalul Arhitecţilor din 7 aprilie, 1926, crede că Regent Street ar fi
trebuit să fie proiectată ca două mari magazine continue cu vitrinele faţă
în faţă în volume separate care sa le compună, fiind conectate prin
trasee, tuneluri, sau poduri acoperite situate la intervale potrivite, astfel
încât clienţii să poată trece de la un bloc la celălalt protejaţi de vremea
de afară. El ar fi adăugat şi o comunicaţie directă de la staţia Tube către
magazine şi către staţiile pasagerilor omnibus, astfel încât publicul să se
adăpostească şi îmbarce sub protecţia acoperişului. Pavajele aflate în
faţa magazinelor ar fi fost gândite sub formă de arcade, în timp ce
iluminatul fronturilor magazinelor de la parter ar fi asigurat prin ferestre
situate peste nivelul acoperişului arcadei, pentru a evita obiecţiile care
au fost fatale proiectului original al lui Nash. Pe acoperişul arcadelor ar
fi format o promenadă deschisă atractivă pentru zilele în care vremea
este bună, cu pasarele suspendate care ar trece pe latura străzilor.
Dintr–o publicitate din “Spital” unul din numerele Jurnalului
arhitecţilor, 24 iunie 1925.” Spitalul modern este un triumf, prin
17
UN AMFITEATRU DE OPERATII .
WALSH & MADDOCK, ARHITECTI
eliminarea neesenţialului si deranjantului. Datorită potrivirii sale
perfecte să corespundă teatrului de operaţii - precum camera motoarelor
unui vapor de linie - este una dintre cele mai bune încăperi din lume.”
(Aceasta este intr-adevar vocea lui Iacob).
În legătură cu producţia de masă, acesta nu este un lucru nou.
Întreaga folosinţă a maşinăriilor, desigur, a tins către o producţie de
masă. Dar procesul porneşte cu mult mai în urmă. Planul dulgherului
deţine cam aceeaşi relaţie cu tesla sa, precum o face briciul cu protecţie
cu obrazul peste care au trecut anii (marturisesc că înca sunt suficient de
conservator ca să-l folosesc încă), dar în ambele cazuri, instrumentalul
mai modern atinge ceea ce noi am putea numi o suprafaţă produsă în
masă. Chiar şi imprimarea a pornit doar ca scriere produsă în masă. Noi
18
am fost împovăraţi, în această ţară, cu o mişcare timidă a Arts and
Crafts, care, inevitabil, a ajutat la minimalizarea şi negarea adevăratelor
avantaje ale producţiei în masă; însă acest sentiment, deşi persistă, este
neglijabil, chiar şi oamenii "artişti" pot savura în prezent fără scuze
admirabilele produse ale producţiei de masă.
Mai presus de toate, ţinând cont de ideile centrale fixate în această
carte, trebuie să evităm orice fel de snobism. Pentru a lua un caz minor şi
neimportant, înverşunarea împotriva pompei de petrol moderne de la
marginea drumului este un bun exemplu de acest tip, fiind în acelaşi timp
cea mai pură prostie. Eu, desigur, nu pretind faptul că pompele deţin o
frumuseţe sau interes nemaiîntâlnite; dar probabil sunt mai plăcute decât
cutiile noastre poştale, şi cu siguranţă mai plăcute decât majoritatea
stâlpilor de iluminat. Sunt pictate în culori curate, care scot în evidenţă
adevăratul scop a blazonului, şi oferă puţină viaţă şi culoare suburbiilor
noastre mizerabile sau satelor noastre muribunde.
Această carte, astfel, îmbrăcată în engleză, este publicată cu scopul
de a stimula gândirea şi de a ridica interesul în legătură cu problemele
serioase cu care se ocupă. Nu mă îndoiesc că multe lucrări moderne
franceze ilustrate în aceste pagini vor părea neplăcute multora dintre
noi, dar acest lucru s-ar putea aplica la orice lucrări individuale de
arhitectură de la orice şcoala. Noi pretindem, şi eu cred că pe bună
dreptate, că am mers destul de departe în această ţară,către a rezolva
problema casei de marime mică sau medie care va fi organizată, bine şi
economic planificată, şi placută în liniile sale generale. Nu putem însă să
prertindem că am mers la fel de departe în ceea ce ţine de planificarea
oraşelor pe o scara largă, sau în dispoziţia imenselor structuri moderne
de care va fi nevoie mai mult în viitorul apropiat. O citire a acestei carţi
ar putea deschide unele căi de gândire către această direcţie.
19
Este nevoie de câteva scuze pentru traducere. D-l Le Corbusier scrie
într-un anume stil de tip staccato (fragmentat) care este putin
deconcertant chiar şi în franceză; şi cartea lui este de natura unui
manifest. Obiectivul meu a fost să redau o imagine cât mai fidelă şi mai
precisă cu putinţă, chiar şi cu preţul unor exprimări ciudate şi reţinerea
a unui anumit număr de expresii galice.
Frederick Etchells
Nota-Conform celor scrise mai sus, eu am citit cu mare placere, precum presupun
că au făcut-o şi ceilalţi cititori, raportul admirabilei citiri a lucrării în faţa “Royal
Institute of Brittish Architects” (Institutul regal al arhitecţilor britanici), în ziua de
luni, 14 martie 1927, de domnul Howard Robertson despre arhitectura modernă
franceză. Tonul, atăt al lucrării căt şi a discuţiilor care au urmat, a fost atât de natural
şi sănătos încât sfătuiesc pe orice cititor al acestei carti să cumpere o copie a
Jurnalului Institutului Roial al arhitectilor britanici, numărul din 19 martie 1927, unde
un raport întreg va fi gasit.
F. E.
O TIGLA DE ACOPERIS
20
MULTUMIRI
MULTUMIRILE SUNT CATRE URMATORII, CEI CARE AU PERMIS
UTILIZAREA ILUSTRATIILOR CARE SUNT PROPRIETATEA LOR:
DOMNILOR DE LA CROSSLEY SI CO. LTD., DOMNILOR DE LA INDENTED
BAR SI CONSTRUCTII BETON CO. LTD., DOMNILOR DE LA JOHN P. WHITE
AND SONS LTD., DOMNILOR DE LA LANGLEY LONDON LTD.; SI CATRE
ARHITECTII ALE CAROR NUME APAR SUB IMAGINI.
21
CUPRINS
Introducere 7 Argument: 24
Estetica inginerului si arhitectura 31
Trei memento-uri pentru arhitecti: 43 I. Masa 43 II. Suprafata 55 III. Plan 64
Linii regulatoare: 85
Ochii care nu vad 104 I. Vase de linie 104 II. Avioane 123 III. Automobile 147
Arhitectura: 167 I. Lectia despre Roma 167 II. Iluzia planurilor 193 III. Creatia pura a mintii 217
Case produse in masa 243
Arhitectura sau revolutie 282
24
ARGUMENT
ESTETICA INGINERULUI SI
ARHITECTURA
Estetica ingineriiei si arhitectura sunt două lucruri care se
completează reciproc și se urmeaza una pe alta: una fiind acum la
adevarata ei putere, iar cealaltă aflându-se într-o nefericită stare de
regresiune.
Ingineria inspirată de legile economiei și condusă de calcule
matematice, ne pune in legătură cu legile universului. Ea atinge armonia.
Arhitectul, prin aranjarea formelor, realizează o ordine ce reprezintă
creația pură a spiritului său; prin modele și forme el ne influențeaza
simțurile intr-un grad ridicat si ne produce emoții plastice; prin relațiile
pe care le crează el crează ecouri profunde in noi, el ne dă măsura unui
ordin pe care il simțim ca fiind in concordanță cu cel al lumii noastre, el
determină varietatea tempo-urilor inimi si ințelegerii noastre; este atunci
cand experimentăm sensul frumuseții.
25
TREI MEMENTO-URI PENTRU ARHITECTI
MASĂ
Ochii noștrii sunt construiți să ne permită să vedem formele in
lumină.
Formele primare sunt forme frumoase deoarece pot fi apreciate cu
acuratete.
Arhitecții din zilele noastre nu mai ating aceste forme simple.
Lucrand dupa calcule, inginerii se ocupă de formele geometrice,
mulțumind ochii prin geometrie și ințelegerea abilităților matematice;
munca lor este pe linie directa cu arta buna.
SUPRAFAȚA
O masă este inconjrata in propria suprafață, o suprafață care este
imparțită în concordanță cu conducerea și generarea liniilor de suprafață;
și asta îi dă suprafeței individualitate.
Arhitecților din zilele noastre le este frica de constitutivele geometrice
ale suprafețelor.
Marile probleme ale construcțiilor moderne trebuie să aibă o soluție
geometrică.
Forțați să muncească in concordanță cu nevoile stricte ale
determinării condițiilor exacte,inginerii fac uz de generare si acuză liniile
in ceea ce priveste formele. Ei crează clar și emoționant realitatea
plastică.
PLAN
Proiectul este creatorul.
Fără un plan ai o lipsă a ordinii și intentiei.
26
Planul deține esența emoției.
Marea problema a zilei de maine,dictată de necesitățile colective, pun
problema planului sub o nouă formă.
Cerințele vieții moderne, își așteaptă un nou model de plan, atât
pentru case cât și pentru oraș.
LINII REGULATOARE
Un element inevitabil al arhitecturii.
Necesitatea unei ordini. Liniile regulatoare garantează împotriva
premeditării. Aceasta aduce satisfacție intelegerii.
Reglementarea liniilor este un mod către un sfarșit; nu este o rețetă.
Alegerea sa si modalitățile de exprimare, sunt o parte integrantă a
creației arhitecturale.
OCHII CARE NU VAD
GARNITURI
O epocă importantă a inceput.
Există un nou spirit.
Aparut o noua masă de munca concepuți in noul spirit; este intâlnita
in special în producția industrială.
Arhitectura este sufocată de obiceiuri.
Stilurile sunt o minciună.
Stilul este o unitate de principiu animând toată activitatea unei epoci,
rezultatul stării de spirit care are propriul caracter special.
Epoca noastră isi determină în fiecare zi propriul stil.
Ochii nostrii, din nefericire nu îl pot distinge încă.
27
AVIOANE
Avioanele sunt produsul unei selecții atente.
Tema avioanelor constă în logica ce reglementează enunțul
problemelor si realizărilor sale.
Problema casei nu a fost incă stabilită.
Totuși există standarde pentru interiorul locuințelor.
Mecanismele contin factori economici care fac selecția.
Casa este o structura de locuit.
AUTOMOBILELE
Trebuie să tindem la fixarea standardelor, pentru a face față problemei
perfecțiunii.
Parthenon-ul este un produs de selectie aplicat unui standard.
Arhitectura lucreaza in concordantă cu standardele.
Standardele sunt probleme de logică,analiză si studiu minutios; se
bazează pe o problemă care a fost bine declarată.
Un standard este stabilit definitiv prin experiment.
ARHITECTURA
LECTIA DE LA ROMA
Scopul arhitecturii este acela de a stabili o relație emotională prin
intermediul unor materiale brute.
Arhitectura merge dincolo de nevoile utilitare.
Arhitectura este un lucru plastic.
Spiritul ordini, o unitate a intenției.
Sensul relațiilor; arhitectura se confruntă cu cantitatea.
Pasiunea poate crea dramă din piatră inertă.
28
ILUZIA UNUI PLAN
Planul pornește de la cadru până dincolo de el,exteriorul este
rezultatul unui interior.
Elementele arhitecturii sunt lumina și umbra,pereți si spațiu.
Aranjamentele reprezinta gradarea scopurilor, clasificare cu privire la
intenții.
Omul se uita la creațiile arhitecturale cu ochii lui care au 5 picioare , 6
inch de la pămant. se poate face numai cu obiective pe care ochiul le
poate aprecia,și intenții care iau in considerare elementele arhitecturale.
Dacă intră in joc ințentii care nu cunosc limbajul arhitectural, ajungi la
iluzia unui plan, depășești regulile planului printr-o eroare de concepție
sau inclini spre ideea unui spectacol gol.
CREAȚIA PURA A MINȚII
Conturul si profilul sunt piatra de temelie a arhitectului.
Aici se dezvaluie ca artist sau ca simplu inginer.
Conturul este liber de orice constrangere.
Aici nu mai exista nici o intrebare de obicei, nici de traditie, nici de
constructie sau adaptarea la nevoile utiliatre.
Conturul si profilul sunt o pură creatie a minții; ele cer un artist
plastic.
29
PRODUCTIA IN MASA A CASELOR A inceput o importanta epoca.
Exista un nou spirit.
Industria , ce ne-a coplesit ca o napadire ce ne conduce spre capatul
destinatiei, ne-a mobilat cu noi unelte, adaptate la aceasta noua epoca,
animata de noul sau spirit.
Legile economice ne guverneaza inevitabil actiunile si gandurile.
Problema casei e o problema a epocii. Echilibrul societatii de azi
depinde de ea. Arhitectura are ca prima datorie,in aceasta epoca a
reinoirii, aceea de a aduce o revizuire a valorilor, o revizuire a
elementelor componente a unei case.
Producerea in masa e bazata pe analiza si experiment.
Industria la scara mare trebuie ocupata insasi cu cladiri si sa
stabileasca elementele unei cladiri pt baza producerii in masa.
Trebuie sa creem spiritul productiei in masa.
Spiritul constructiei caselor in serie.
Spiritul locuirii caselor produse in serie.
Spiritual conceperii caselor in serie.
Daca eliminam din inimi si din minti, toate conceptele moarte cu
privire la case, si ne uitam la intrebare dintr-un punct de vedere critic si
obiectiv, ar trebui sa ajungem la”casa-masina’’, casa produsa in serie,
sanatoasa (si deasemenea morala) și frumoasa in acelasi fel in care
uneltele si instrumentele de lucru ce ne acompaniaza existenta sunt
frumoase.
Deasemenea frumoasa cu toata animatia pe care sensibilitatea
artistului o poate adauga in folosul puerei functiuni a elementului.
30
ARHITECTURA SAU REVOLUTIE In orice domeniu al industriei, noi probleme au aparut si au fost create
noi instrumente capabile sa le rezolve. Daca acest nou fapt se aseaza
dincolo de trecut ,atunci ai o revolutie.
În construcții producerea in masa deja a inceput; in fata unor noi
nevoi economice,unitatile producerii in masa au fost create atat in masa
cat si in detaliu; iar rezultate precise au fost dobandite atat in masa cat si
in detaliu. Daca acest lucru ar fi pus dincolo de trecut,atunci ai revolutie,
atat in metoda angajata cat si la scara mare la care a fost scoasa.
Istoria arhitecturii se desfasoara insasi incet, de-a-lungul deceniilor
,ca o modificare a structurii si ornamentului, insa in ultimii cincizeci de
ani otelul si betonul au adus noi cerinte, ce reprezinta indexul unei mai
mari capacitate pt constructii si ale unei arhitecturi in care vechile coduri
au fost reintoarse. Daca provocam trecutul ar trebui sa invatam ca
“stilurile” nu mai exista pentru noi si ca un stil apartinand perioadei
noastre e trecut si ca a fost o revolutie.
Mintile noastre au inteles constient sau inconstient aceste
evenimentele si noile nevoi au aparut constient sau inconstient.
Masinaria societatii profund iesita din viteza oscileaza intre o
ameliorare a importantei istoricesi o catastrofa.
Instinctul primordial al oricarei fințe umane este acela de a-si asigura
un adapost. Varietatea claselor de muncitori in societatea de azi nu mai au
locuințe adaptate nevoilor lor; nici atizanul cat si nici intelectulalul.
E o intrebare a cladirii, care este la radacina socilalului neodihnit de
azi: arhitectura sau revolutie.
33
Estetica inginerului si arhitectura sunt doua lucruri care se
completeaza reciproc si se urmeaza un pe alta: una fiind acum la
adevarata ei putere iar cealaltă in nefericita situatie de regresiune.
Iginerul inspirit de legea economiei si guvernat de calcule
matematice ne pune in legatura cu legea universala. Ea atinge armonia.
Arhitectul, prin aranjamentul lui de forme realizeaza o ordine ce e
creatia pura a spiritului sau; prin formele si suprafetele sale ne afecteaza
simturile la un grad ridicat,si provoaca emotii plastice; prin relatiile pe
care le creeaza trezeste in noi ecouri profunde;ne da o masura a ordinii
pe care o simtim in concordanta cu cea a lumii noastre; determina
variate miscari ale inimii si intelegerii noastre; abia atunci
experimentam sensul frumusetii.
35
Estetica inginerului si Arhitectura-doua lucruri ce se completeaza
reciproc si se urmeaza una pe alta-una la potentia maxim iar cealaltă intr-
o nefericita stare de regresiune.
Intrebare a moralitatii; lipsa adevaraului e intolerabilă, ne prabusim in
neadevar.
Arhitectura e una din cele mai urgente nevoi ale omului,deoarece casa
a fost mereu indispensabila si prima unelta care si-a făurit-o. Cantitatea
de unelte a omului marcheaza stagiile civilizatiei.epoca de piatra,epoca de
bronz,epoca de fier. Uneltele sunt rezultatul unei imbunatațiri successive;
efortul tuturor generatiilor e incarnat in ele. Unealta e expresia directa si
imediata a progresului; ii da omului asistenta esentiala si de asemenea
libertatea esentiala. Aruncam uneltele demodate la gramada de
gunoi:carabina ,rigola si vechea locomotive. Aceasta actiune e o
manifestare a sanatatii,a sanatatii morale si mai ales a moralei,nu e drept
sa producem lucruri rele din cauza unui instrument rau; nu e correct insa
nici sa consumam energia, sanatatea si curajul din cauza unei unelte
proaste ; trebuie sa fie aruncată si inlocuit.
Oamenii insa locuiesc in case vechi si nu s-au gandit inca la case
construite adaptate lor insisi. Vizuina le-a fost draga inimilor lor din
totdeauna. La un asa grad si la o asa rezistenta au consacrat cultul
casei.iUn acoperis! Apoi alte bunuri gospodaresti. Religiile s-au fundat pe
baza unor dogme, dogmele nu se schimba; dar civilizatiile se schimba iar
din
36
religii se alege praful. Casele nu s-au schimbat. Dar cultul caselor a ramas
acelasi de secole. Casele de asemenea vor cad in neant.
Un om care practica o religie si nu crede in ea e un sarac mizerabil;
este demn de milă. Si noi suntem demni de mila pt ca locuim în locuirea
in case nevrednice din moment ce ele ne ruineaza sanatatea si
moralitatea. E treaba noastra sa devenim creaturi sedentare. Casele
noastre ne macină in trandavia noastra ca un bun consumabil. vom avea
nevoie curand de prea multe sanatorii. Noi suntem demni de mila.
Casele noastre ne dezgusta; ne indepartam de ele si frecventam
restaurante si cluburi de noapte; sau ne adunam impreuna in casele
noastre posomorati si in secret precum niste animale ranite. Devenim
demoralizati.
Inginerii fabrica instrumentele timpului lor. Totul ,in afara de case si a
budoarelor roase de molii.
Exista in Franta o grozava scoala nationala de arhitectura si exista in
fiecare tara o varietate de scoli de arhitectura pentru a induce în eroare
tinerile minti si a le invața disimularea si slugarnicia de azi. Scolile
Nationale!
Inginerii nostrii sunt sanatosi si virili ,activi si folositori ,echilibrati si
fericiti cu munca lor.arhitectii nostii sunt deziluzionati si someri
,laudarosi si irascibili. Asta pentru ca in curand nu va mai fi nimic de
facut pt ei. Nu mai avem bani pt a ridica suveniruri istorice. In acelasi
timp trebuie sa le spalam!
37
Inginerii nostri se aprovizioneaza pentru astfel de lucruri si ei vor fi
constructorii nostrii.
Exista totusi acest lucru numit arhitectura, un lucru admirabil, cel mai
pretuit dintre toate. Un produs al oamenilor fericiti si un lucru care el
insusi produce oameni fericiti.
Orasele fericite cunt cele care au o arhitectura. Arhitectura poate fi
gasita in telefon si in Parthenon. Ce usor poate fi acasa in casele noastre!
Casele determina strada iar strazile determina orasul iar orasul e o
personalitate ce ia asupra sa un suflet, care poate simtii, suferii sau
intreba. Precum acasa arhitectura poate fi in strada si oras!
Diagnosticul e clar.
Inginerii nostri produc arhitectura, pentru ei lucreaza calculele
matematice ce deriva din legea naturala, si munca lor ne da sentimentul
de armonie . Inginerii deci au esteticul lor, pt el trebuie ,in facerea
calculelor sa calculeze niste termini ai ecuatiei; si e aici gustul acela care
intervine. Acum in manevrarea unei probleme matematice,un om o
priveste pur si simplu abstract si intr-o astfel de pozitie gustul sau trebuie
sa urmeze o carare certa si sigura.
Arhitectii, iesiti din scoli, aceste case-fierbinti unde hortensiile
albastre si crizantemele verzi sunt fortate si unde orhidee murdare sunt
cultivate, intră in oras in spiritul unui laptar, care ar trebui, asa cum e sa
isi vanda laptele amestecat cu vitriol sau otrava.
38
Unii oameni inca cred in arhitecti,asa cum ei cred orbeste in toti
doctorii .Desigur este necesar ca locuintele sa ramana in picioare! E
necesar sa se faca recurs la omul artei! Arta potrivit lui Larousse e
aplicatia cunostintelor pentru realizarea a unui concept. Acum ,
astazi,inginerii sunt cei care stiu ,care stiu cel mai bun mod de a construii,
de a incalzi, de a ventila,de a lumina. Nu e adevarat?
Diagnosticul nostru, ca sa incep cu inceputul, e acela ca inginerul,
care procedeaza din buna-stiinta arata calea si deține adevarul. De aceea
arhitectura, cea care un subiect al emotiei plastice, ar trebui sa inceapa de
asemenea cu inceputul in propriul ei domeniu; si ar trebui sa utilizeze
acele elemente care sunt capabile sa afecteze simturile ; si să ne
rasplateasca dorintele ochilor, si ar trebui sa le dispuna in asa fel incat
privirea lor sa ne afecteze imediat prin delicatețe sau brutal, prin
tulburarea sau seninatatea,prin indiferenta sau interesul; aceste elemente
sunt elemente plastice, forme pe care ochii nostrii le vad clar si pe care
mintea noastra le poate masura. Aceste forme, elementare sau subtile,
maleabile sau brutale, lucreaza psihologic asupra simturile noastre(sfera
,cub ,cilindru,orizontal,vertical,oblic,etc) si le incanta. Fiind miscati
,suntem capabili sa patrundem dincolo de brutalitatea senzatiilor, anumite
relatii sunt cele nacute sa functioneze dincolo de perceptiile noastre si
care ne pun intr-o stare de satisfactie( in armonie cu legile universului ce
ne guverneaza si pentru care toate actiunile noastre sunt subjugate) , in
care omul poate angaja in totalitate, darurile memoriei sale ,al analizei
sale al ratiunii si al creatiei.
39
Arhitectura astazi nu mai e constienta de inceputurile sale!
Arhitectii astazi lucreaza in ‘”stiluri” sau discuta chestiuni de
structura in timpul sau in afara sezonului; clientii lor ,publicul gandesc
inca in termenii aparitiei conventionale si rationeaza pe baza unei
educatie insuficienta .Lumea noastra a fost transformata enorm din
prisma infatisarii exterioare si a modului de folosire datorita masinii. Am
castigat o noua perspective si o noua viata personala dar inca nu ne-am
adaptat casele.
A venit timpul sa punem in față problema casei, a strazii, a orasului si
sa avem de-a face cum amandoi, arhitectul si inginerul.
Pentru architect am scris “TREI MEMENTO-URI”
MASA –care e elementul prin care simturile noastre percep si
masoara si prin care sunt cel mai mult afectate.
SUPRAFATA- care e invelisul masei si care poate diminua sau marii
senzatia pe care cea din urma ti-a dat-o.
PLANUL-care e generatorul atat al masei cat si al suprafetei si este
acela priin care intregul se fixeaza in mod irevocabil.
Atunci, tot pentru architect,’’LINIILE REGULATOARE’ aratand prin
acestea unul din mijloacele prin care arhitectura dobandeste acea forma
tangibila a matematicii care ne da o recunoscatoare perceptie a ordinii.
Am dorit sa punem in fata fapte de o valoare mai mare decat cele din
multe dizertatii asupra sufletului pietrelor. Ne-am limitat dincolo de noi la
filosofia naturala a problemei, la lucruri care pot fi stiute.
40
Nu am uitat locuitorul din casa si multimea de oameni din oras.
Suntem constienti de faptul că in mare parte prezenta stare proasta a
arhitecturii se datoreaza clientului,a omului care da ordine,care isi face
alegerile si le altereaza, si care plateste. Pentru el am scris “OCHII CARE
NU VAD”. Suntem toti familiarizati cu prea multi mari oameni de afaceri
bancheri si comerciali care ne spun:”A, sunt numai un om al
aventurilor,traiesc complet inafara lumii artei,sunt un Filistean’’.
Protestam si le spunem:’’toate energiile tale sunt directionate dincolo de
acest magnific sfarsit care e o forjare a uneltelor unei epoci si care
creeaza dincolo de aceasta intreaga lume aceasta acumulare de lucruri
frumoase, in care legea economiei are dominanta suprema, si exactitatea
matematicii e imbinata cu indrazneala si imaginatie. ‘asta e ceea ce faci.
Asta ca sa fiu exact e Frumusetea!’
Cineva ii poate vedea pe acesti oameni de afaceri,bancheri si
comercianti departe de afacerile lor,in casele lor ,unde totul pare a fi in
contradictie cu existenta lor reala, camere prea mici, un conglomerat de
obiecte inutile, si cu un spirit dezgustator dominand peste atat de multe
falsuri -Aubusson, Salon d’Automne stiluri le tot felul si absurde bric-a-
brac-uri.
Pretenii industriei noastre par asa de timizi si scorojiti ca niste tigrii in
cusca; e foarte clar ca ei sunt mai fericiti la fabrica sau in bancile lor.
Revendicam in numele vapoarului cu aburi, a avioanelor si a masinii,
dreptul la sanatate, logica, profunzime, armonie, perfectie.
Vom fi intelesi. Astea sunt adevaruri evidente. Nu e prostie sa
grabesti o clarificare a lucrurilor. In final va fi o adevarata placere sa
vorbim despre arhitectura dupa atat de multe depozite, worksopuri,
masini si zgarie –nori. Arhitectura e un lucru al artei, un fenomen al
emotiilor, intrebari exterioare mincinoase despre constructi si dincolo de
41
ele. Scopul constructiei este” de a face lucrurile sa stea in picioare’.’’a
arhitecturii de a ne misca”.
Emotiile arhitecturale exista atunci cand opera este in acord cu tonul
unui universului a carui legi le respectam, recunoastem si in fata carora
ne supunem. Cand o anumita armonie a fost atinsa munca ne capteaza.
Arhitectura e o problema a ”armoniei” e ’’o creatie pura a spiritului”.
Astazi pictura a intrecut celelalte arte.
E prima care a obtinut concordanta cu epoca. Pictura moderna a lasat
pe de o parte picturile pe pereti, tapiseria si urna ornamentala si s-a
sechestrat intr-o rama-prospera, plina de intelesuri, foarte indepartat de un
realism care distrage, a recurs insesi la meditatie. Arta nu mai e
anecdotica, e o sursa a meditatiei; dupa o zi de munca e bine sa meditezi.
Pe de o parte marea masa a populatiei cauta o locuire decenta,si
aceasta intrebare e de o importanta mistuitoare. Pe de alta parte ,omul
initiativelor al actiunilor, al gandurilor, LIDERUL cere un adapost pentru
a medita intr-un loc sigur si linistit; o problem indispensabila sanatatii
oamenilor specializati. Pictori si sculptori, campioni ai artei de azi, voi
care ai avut de indurat atat de multe batjocoriri si care ai suferit atat de
multa indiferenta, lasati-ne sa purificam casele noastre , dati-ne ajutorul
pentru a ne putea reconstrui orasele. Munca voastra va fi capabila atunci
sa-si ia locul ei in ramele perioadei si atunci ve-ti fi pretutindeni
acceptati si intelesi. spuneti-va insiva ca arhitectura are intradevar nevoie
de atentia voastra. Nu uita problema arhitecturii!
45
Ochii nostri sunt construiti ca sa ne permita sa vedem formele in
lumina.
Formele primare sunt frumoase pentru ca pot fi clar apreciate.
In ziua de azi arhitectilor nu mai obtin aceste forme simple.
Lucrand dupa calcule, ingineri folosesc forme simple, satifacandu-ne
ochii cu geometria lor si intelegerea prin matematica lor; munca lor este
in linie directa cu arta de calitate.
47
LIFT PENTRU CEREALE
Arhitectura nu are nimic de a face cu diversele "stiluri".
Stilurile lui Louis XIV, XV, XVI sau goticului, sunt pentru
arhitectura ceea ce este o pana pentru capul unei femei; este ceva dragut,
desi nu intotdeauna, si niciodata ceva mai mult.
Arhitectura are scopuri mai serioase; capabile de sublim,
impresioneaza cele mai brutale instincte prin obiectivitate; cheama la joc
cele mai mari minti prin propria abstractivitate. Abstractivitatea
arhitecturala are aceasta
48
atributie magnifica si proprie, care desi isi are radacinile in fapte clare le
spiritualizeaza, pentru ca adevarul gol golut nu este nimic mai mult decar
materializarea unei posibile idei. Faptele mediaza ideile din cauza ordinii
care li se aplica. Emotiile pe care arhitectura le trezeste izvorasc din
canditii fizice care sunt inevitabile, irefutabile si azi uitate.
Masa si suprafata sunt elementele prin care arhitectura se manifesta.
Masa si suprafata sunt determinate de plan. Planul este generatorul.
Cu atat mai rau pentru cei carora le lipseste imaginatia!
51
PRIMUL MEMENTO: MASA
Arhitectura este un mod corect si magnific jocul maselor aduse
inpreuna in lumina. Ochii nostri vad forme in lumina; lumina si umbra
dezvaluie aceste forme; curbe, conuri, sfere, cilindri sau piramide sunt
formele primare pe care lumina le dezvaluie; imaginea acestora este
distincta si tangibila pentru noi fara ambiguitate. Din acest motiv acestea
sunt forme frumoase, cele mai frumoase forme. Toata lumea este de
acord cu asta, copilul, salbaticul si metafizicianul. Este insasi natura
artelor plastice.
Arhitectura egipteana, greaca sau romana este o arhitectura de
prisme, cuburi, cilindri, piramide sau sfere: Piramidele, Templul de la
Luxor, Parthenon-ul, Colosseum-ul, Villa lui Hadrian.
52
Arhitectura gotica nu este fundamental bazata pe sfere conuri si
cilindri. Doar nava este o expresie a unei forme simple, dar totusi releva o
geometrie complexa de ordinul doi: intersectii de arce. Din acest motiv o
catedrala nu este foarte frumoasa si cautam in ea o compensatie
subiectiva in afara artelor plastice. O catedrala este interesanta ca fiind o
solutie ingenioasa pentru o probleme dificila, dar o problema pentru care
premisele au fost prost puse pentru ca nu pleaca de la formele primare.
Catedrala nu este o lucrare plastica; e o drama; o lupta impotriva
gravitatiei, care este o senzatie de natura sentimentala.
Piramidele, Turnul din Babylon, Portile din Samarkand, Parthenon-ul,
Colosseum-ul, Pantheon-ul, Pont du Gard, Santa Sofia, Moschea din
Stamboul, Turnul din Pisa, Cupolele lui Brunelleschi si lui Michael
Angelo, Pont-Royal, Invalides - toate aceste apartin arhitecturii.
53
Gare du Quai d'Orsay, Grand Palais nu apartin arhitecturii.
Arhitectii de azi, pierduti in planurile lor sterile, in pilastrii si in
acoperisurile lor, nu au capatat niciodata conceptia formelor primare. Nu
au fost niciodată invatati acest lucru la scoala.
Nu in cautarea unei idei arhitecturale, ci ghidati de rezultatul unor
calcule (derivate din principiile ce guverneaza universul nostru) si din
conceptia unui organism viu, inginerii de azi folosesc elementele primare
si prin coordonarea lor in acord cu regulile, provoaca in noi emotie
arhitecturala si deci fac ca lucrul omului sa rezoneze la unison cu ordinea
universala.
Asadar avem elevatoarele de grane si fabricile americane, magnificele
fructe ale noii ere. INGINERII AMERICANI DEPASESC CU CALCULE
ARHITECTURA NOASTRA CARE EXPIRA.
57
O masa este infasurata in suprafata, o suprafata care este impartita
dupa liniile masei; si asa da masei individualitatea.
Arhitectii din ziua de azi se tem de constituentii geometrici ai
suprafetelor.
Problemele mari ale constructiilor moderne trebuie sa aiba solutii
geometrice.
Fortati sa lucreze in acord cu nevoile stricte si conditile determinate,
inginerii folosesc linile generate in relatie cu formele. Ei creaza o
realitate plastica clara si emotionanta.
59
Arhitectura nu are nimic de-a face cu diversele "stiluri".
Stilurile lui Louis XIV, XV, XVI sau goticului, sunt pentru
arhitectura ceea ce este o pana pentru capul unei femei; este ceva dragut,
desi nu intotdeauna, si niciodata ceva mai mult.
AL DOILEA MEMENTO: SUPRAFATA
Arhitectura fiind maiestrousul, corectul si magnificul jocul al maselor
aduse impreuna in lumina, sarcina arhitectului este sa vitalizeze suprafata
ce imbraca masa, dar in asa masura incat suprafata sa nu devina parazita,
sa manance masa si sa o absoarba in propriul avantaj: povestea trista a
muncii noastre din prezent.
Pentru a lasa o masa intacta in splendoarea formei ei in lumina, dar sa
atribuie suprafetei nevoile aproape utilitare, reprezinta fortarea de a
61
descoperii in inevitabila scufundare in suprafata, liniile generate de
forma. In alte cuvinte o structura arhitecturala este o casa, un templu sau
o fabrica. Suprafata templului sau fabricii este in cele mai multe cazuri un
zid cu goluri
pentru usi si ferestre; aceste goluri de regula distrug forma; trebuie sa
accentueze forma. daca esentialul arhitecturii sta in sfere, conuri si
cilindrii, liniile generate de aceste forme se bazeaza pe o geometrie pura.
Dar aceasta
62
geometrie ingrozeste arhitectii de azi. Arhitectii de azi nu indraznesc sa
construiasca un Palat Pitti sau o cale Rivioli; ei construiesc bulevardul
Raspail.
Bazez observatiile pe seama nevoilor: avem nevoie de orase dispuse
intr-o maniera utila a carei masa generala sa fie nobila (planificarea
oraselor). Avem nevoie de strazi cu linii clare, aplicatia spiritului de
productie in masa si organizare industriala, maretia ideii, serenitatea
efectului, vor ravasi spiritul si vor aduce o conceptie fericita.
A modela suprafata unei forme primare si simple este a aduce in joc
automat un rival pentru masa: aici o contraditie in intentie - bulevardul
Raspail.
A modela suprafata maselor care sun ele insele complicate este a
modela si a ramane in masa: o problema rara - Invalides din Mansard.
O problema a erei noastre a esteticii contemporane: totul tinde spre
restaurarea maselor simple: strazi, fabrici, magazine, toate problemele
care se vor prezenta maine sub o forma sintetica si sub aspecte generale
care nu au fost cunoscute pana acum. Suprafetele gaurite conform
63
necesitatilor functiunii, ar trebui sa imprumute liniile generatoare ale
formelor simple. Aceste linii reprezinta o grila - fabricile americane. Dar
aceasta geometrie e o sursa de teroare.
Nu in cautarea unei idei arhitecturale, dar ghidat dupa necesitatile
cererii, tendinta inginerilor de azi spre liniile generatoare a maselor; ei ne
arata felul de a crea realitati plastice, clare si curate; lasand la odihna
ochii si mintea fata de placerea geometriei simple.
Asa sunt fabricile, primele fructe ale erei noi.
Inginerii de azi se gasesc in acord cu principiile pe care Bramante si
Raphael le-au aplicat acum mult timp.
N:B. Haideti sa ascultam sfaturile inginerilor americani. Dar sa ne
ferim de arhitectii americani. Ca dovada:
64
TREI MEMENTO-URI CĂTRE ARHITECŢI
III
PLAN
ACROPOLA
O privelişte ce cuprinde Partenonul, Erehcteionul şi statuia Atenei in faţa
Propileelor. Nu trebuie omis faptul că Acropola are variaţii considerabile de nivel,
care au fost utilizate pentru a mobila postamente impunătoare sau socluri de coloane
la clădire. Totul fiind ieșit din ordine, furnizează vederi deosebit de variate cu un ton
subtil, diferitele cantităţi ale clădirilor, fiind aranjate asimetric, creează un ritm
intens. Întreaga compoziţie este masivă, elastică, vie, foarte pătrunzătoare, doritoare
şi dominantă.
66
Planul este generator.
Fără un plan, lipseşte ordinea şi dorinţa.
Planul deţine esenţa senzaţiilor.
Marile probleme ale zilei de mâine, dictate de necesităţi colective,
pun problema “planului” într-o nouă formă.
Viaţa modernă cere, şi aşteaptă, un nou tip de plan atât pentru casă
cât şi pentru oraş.
68
Arhitectura nu are nimic de a face cu “stilurile”. Aduce în joc cele
mai înalte daruri prin simpla ei abstracţie. Abstracţia arhitecturală are
această însuşire de sine care este extraordinar de specifică, în timp ce
caută în fapte solide, se spiritualizează. Adevărul este un intermediu
pentru o idee doar din motivul “ordinii” aplicate acesteia.
Masa şi suprafaţa sunt elementele prin care se manifestă arhitectura.
Masa şi suprafaţa sunt determinate de plan. Planul este generatorul. Rău
pentru cei care au lipsă de imaginaţie!
AL TREILEA MEMENTO: PLANUL
Planul este generatorul.
Ochiul spectatorul se găseşte în poziţia din care priveşte la un sit
compus din străzi şi case. Primeşte impactul maselor ce cresc în jurul său.
Dacă masele acestea sunt de natură formală şi încă nu au fost stricate de
variaţii dizgraţioase, dacă dispunerea grupării lor exprimă un ritm clar şi
nu o aglomerare incoerentă, dacă relaţia masă – spaţiu se află într-o
proporţie justă, ochiul transmite creierului senzaţii coordonate şi mintea
derivă din aceste satisfacţii de ordin superior: aceasta este arhitectura.
Într-un interior imens, ochiul observă numeroasele suprafeţe de pereţi
şi bolţi; cupolele determină spaţiile mari; bolţile îşi arată propriile
suprafeţe; pilaştrii şi pereţii se ajustează singuri în concordanţă cu motive
69
comprehensibile. Întreaga structură se înalţă de la bază şi se dezvoltă
în concordanţă cu o regulă ce este scrisă la sol, în plan: forme nobile,
varietate de forme, unitatea principiului geometric. O proiecţie profundă a
armoniei: aceasta este arhitectura.
TIP DE TEMPLU HINDUS
Turnurile creează un ritm în spaţiu
Planul este la baza sa. Fără plan nu poate să existe nici grandoare a
scopului şi expresiei, nici ritm, nici masă, nici coerenţă. Fără plan avem
senzaţia, atât de insuportabilă de către om, că nu există formă, senzaţia de
sărăcie, de dezordine, de nedorire.
Un plan are nevoie de cea mai activă imaginaţie. Are nevoie şi de
cea mai severă disciplină. Planul este cel ce determină totul; este
momentul decisiv. Un plan nu este un lucru frumos pe care îl desenezi, ca
şi un chip de
70
Madonna; este o abstracţie austeră; nu este nimic mai mult decât o
algebrizare. Munca unui matematician rămâne fără îndoială una dintre
cele mai nobile activităţi ale spiritului uman.
SFANTA SOFIA, CONSTANTINOPOL
Planul influenţează întreaga structură: legile geometrice care îi stau la bază şi
modulaţiile variate sunt dezvoltate în toate părţile clădirii.
Aranjarea este un ritm apreciabil la care orice fiinţă umană
reacţionează la fel.
Planul cuprinde un ritm primar şi predeterminat: munca se dezvoltă în
extensie şi în înălţime, urmând prescripţia planului, cu rezultate care pot
varia de la cele mai simple la cele mai complexe, toate venind din aceeaşi
lege. Unitatea legii este legea unui plan bun: o lege simplă este capabilă
de modulaţii infinite.
71
Ritmul este o stare de echilibru care rezultă ori din simetrii, simple
sau complexe, ori din balans delicat. Ritmul este o ecuaţie; egalizarea
(simetria, repetiţia) (templele Egiptene şi Hinduse); compensaţia
(mişcarea părţilor contrare) (Acropola din Atena); modulaţia (dezvoltarea
unei invenţii plastice originale) (Sfânta Sofia).
TEMPLUL LA THEBES
Planul este organizat în concordanţă cu axul intrării principale: Aleea Sfincşilor,
pilonii, curtea şi peristilul, sanctuarul.
Atât de multe reacţii diferite in principiu pentru fiecare individ, în
ciuda unităţii scopului care dă ritm şi echilibru. În acest mod apare
incredibila diversitate din alte epoci, o diversitate care este rezultatul unui
principiu arhitectural şi nu a unui joc de decoraţie.
72
Planul poartă cu sine esenţa senzaţiei.
PALAT IN AMAN (SIRIA)
Dar semnificaţia planului s-a pierdut în ultima sută de ani. Marile
probleme ale zilei de mâine, dictate de necesităţi colective, bazate pe
statistică şi înţelese de calcule matematice, reînvie din nou problema
planului. Atunci când, o dată indispensabila largă viziune care trebuie
adusă în urbanism se va realiza, vom intra într-o perioadă pe care nici o
altă epocă nu a cunoscut-o. Oraşele trebuie să fie gândite şi planificate pe
întreaga perioadă a vieţii lor în acelaşi mod în care erau planificate
templele Orientului şi cum au fost expuse Domul Ivalizilor sau Palatul
Versailles a lui Louis al XIV-lea.
73
ACROPOLA, ATENA
Aparenta dezordine a planului îi poate păcăli doar pe cei ce nu sunt învăţaţi.
Echilibrul părţilor nu este nicidecum neînsemnat. Este determinat de faimosul peisaj
ce se întinde din Piraeus până la Muntele Pentelicus. Schema a fost gândită să fie
văzută de la distanţă: axele urmează valea şi falsele unghiuri drepte sunt gândite cu
priceperea unui manager de scenă de primă clasă. Văzută de departe, Acropola
fixată pe piatra sa şi pe pereţii de susţinere, pare un bloc solid. Clădirile sunt ca un
tot unitar aflat în concordanţă cu incidenţa planurilor lor variabile.
74
Echipamentul tehnic al acestei epoci – Tehnica finanţărilor şi tehnica
de construcţie – sunt gata să realizeze această sarcină.
TONY GARNIER. O SCHEMA DE CASA LUATA DIN “ORASUL INDUSTRIAL”
În importantele sale studii asupra Oraşului Manufacturilor, Tony Garnier a crezut în
anumite posibilităţi de dezvoltare socială, care puteau permite metode de extindere
normală a oraşelor. Publicul ar deţine controlul complet asupra siturilor construite.
O casă pentru fiecare familie: numai o jumătate din spaţiu ar fi ocupat de clădiri,
cealaltă jumătate fiind rezervată folosului public şi plantată cu copaci: limitările şi
gardurile nu sunt permise. În acest fel, oraşul ar putea fi traversat în orice direcţie,
independent de străzi, de care un pieton nu ar mai avea nevoie. Oraşul ar fi într-
adevăr ca un mare parc.
Tony Garnier, sprijinit de Herriot la Lyon, şi-a planificat “cartierul
industrial” (citat). Este o încercare la o schemă ordonată şi o fuziune
între soluţii utilitare şi plastice. O regulă fixă ce guvernează unităţile
angajate, în toate cartierele oraşului, este aceeaşi alegere a maselor
esenţiale ce determină spaţiile de intervenție în legătură directă cu
necesităţile practice ce stau la baza unui simţ poetic specific arhitectului.
Deşi am putea să fim rezervaţi în ceea ce priveşte judecata noastră despre
relaţia diferitelor zone ale oraşului industrial, cel care locuieşte aici
beneficiază de rezultatele ordinii. Unde domină ordinea, bunăstarea
75
începe. Prin fericita creare a unui aranjament de parcele variate, chiar şi
cartierele rezidenţiale pentru artizani primesc un înalt înţeles arhitectural.
Asemanator rezultatului unui plan. În stadiul prezent de marcare a
timpului (căci urbanismul modern încă nu s-a născut), cele mai nobile
cartiere ale oraşelor noastre sunt inevitabil cele ale manufacturierilor,
unde baza granadorii, a stilului, a geometriei, rezultă chiar din problemă.
Planul a fost o trăsătură slabă, şi aşa este şi astăzi. Este adevărat că în
interiorul pieţelor şi a atelierelor există o ordine admirabilă, care a dictat
structura maşinilor şi guvernează mişcările acestora, şi condiţionează
orice gest al unui grup de muncitori; dar noroiul infectează proximitatea
lor, şi incoerenţa a pornit o revoltă când regula şi piaţa au dictat plasarea
clădirilor, împrăştiindu-le într-o manieră haotică, costisitoare şi
periculoasă. Ar fi fost destul dacă ar fi existat un plan. Şi într-o bună zi
vom avea un plan pentru nevoile noastre. Extinderea răului ne va aduce la
aceasta.
Într-o zi, Auguste Perret a rostit fraza: “Oraşul Turnurilor”. Un epitet
grandios care a trezit poetul din noi toţi. Un cuvânt ce a subliniat
momentul pentru că faptul în sine este iminent! Aproape necunoscut de
noi, “marele oraş” îşi produce singur planul. Acest plan ar putea fi o
treabă gigantică deoarece marele oraş este în creştere. Este timpul ca noi
să renegăm aranjarea prezentă a oraşelor noastre, în care congestia
clădirilor este tot mai mare, fiind legate cu străzi înguste şi gălăgioase,
gaze de eşapament şi praf; şi unde la fiecare etaj ferestrele se deschid larg
către această poluantă confuzie. Marile oraşe au devenit prea dense
pentru securitatea locuitorilor lor şi totuşi nu sunt suficient de dense
pentru a accepta noua nevoie a “afacerilor moderne”.
77
LE CORBUSIER, 1920. UN ORAS AL TURNURILOR
Un proiect pentru Apartamente în Blocuri, construit cu turnuri de 60 de etaje şi care
se ridică la înălţimi de 200 m; distanţa între turnuri ar fi de 150-180 m. În ciuda
alocării unui spaţiu imens pentru parcurile din jur, densitatea unui oraş normal de
astăzi este oricum mai mare. Este evident că aceste clădiri ar fi dedicate exclusiv
birourilor de afaceri şi că locul lor ar fi, în consecinţă, în centrul marilor oraşe, cu o
perspectivă de eliminare a congestiei îngrozitoarede pe marile artere. Viaţa de
familie sigur nu ar fi acasă în aceste oraşe, cu enormele lor mecanisme de lifturi.
Imaginile sunt terifiante, fara milă, dar minunate: dându-i fiecărui angajat un spaţiu
superficial de 9 mp, un zgârie-nori ca lăţime ar găzdui 40.000 de oameni.
UN ORAS AL TURNURILOR
În partea stângă a acestei secţiuni se observă cum praful, mirosurile şi gălăgia sufocă
oraşele de astăzi. Turnurile, pe de altă parte, sunt cu mult îndepărtate de aceste
probleme şi stau în aer curat printre copaci şi iarbă. Într-adevăr, tot oraşul este
“îmbrăcat în verdeaţă”.
78
LE CORBUSUIER, 1923. UN ORAS AL TURNURILOR
Turnurile sunt plasate printre grădini şi spaţii de joacă. Arterele principale, cu
benzile lor pentru maşini, permit circulaţia normală, rapidă sau foarte rapidă a
maşinilor.
Dacă luăm ca punct de pornire evenimentul vital de construcţie pe
care zgârie-norul american l-a demonstrat, va fi suficient să aducem
împreună, la anumite momente (destul de distante), marea densitate a
populaţiei moderne şi să construim clădiri enorme de 60 de etaje. Betonul
armat şi oţelul permit această îndrăzneală şi se pretează la o anumită
dezvoltare a faţadei prin care toate ferestrele au o perspectivă
neîntreruptă: în acest fel, pe viitor, curţile interioare şi “fântânile” nu vor
mai exista. Începând cu etajul 14, va fi un calm absolut la cel mai curat
aer.
În aceste turnuri ce vor adăposti muncitorul, care până acum a fost
sufocat în cartiere şi străzi foarte congestionate, toate serviciile necesare,
urmând practica admirabilă din America, vor fi împreună, aducând
eficienţă şi economie de timp şi efort, şi evident având ca rezultat calmul
atât de mult dorit. Aceste turnuri, ce vor avea mari distanţe între ele, vor
79
oferi datorită înălţimii lor aceaşi cazare care până acum a fost împrăştiată
pe arii superficiale; vor lăsa libere spaţii enorme pe unde vor trece, destul
de departe de turnuri, artere gălăgioase şi pline de un trafic ce va deveni
tot mai rapid. La baza turnurilor se vor afla parcurile: copacii vor acoperi
întreg oraşul. Dispunerea turnurilor va forma bulevarde impunătoare;
într-adevăr o arhitectură meritată pentru perioada noastră.
Auguste Perret a formulat principiul Oraşului cu Turnuri; dar nu a
produs nici o schiţă. Pe de altă parte, a acceptat un interviu cu un reporter
de la “Intransigeant” şi a ajuns să se laude cu conceptul său peste limitele
rezonabile. În acest fel, a arătat un futurism periculos asupra unei simple
idei. Reporterul a notat că poduri imense vor lega turnurile: pentru ce
motiv? Arterele de trafic se vor afla foarte departe de case; şi locuitorii,
liberi să se plimbe prin parcurile cu copaci plantaţi ordonat, sau pe iarbă,
sau în zonele
de joacă, nu ar avea niciodată cea mai mică dorinţă de a trece pe poduri
ameţitoare, pe care nu le-ar putea ocoli în alt mod! Reporterul a observat
de asemenea că oraşul ar fi ridicat pe piloni inumerabili de beton armat,
purtând străzile la o înălţime de 20 m (6 etaje!) legând turnurile între ele.
Aceşti piloni ar lăsa un spaţiu imens sub oraş, unde ar fi poziţionate apa,
gazul şi canalele, utilităţile principale ale oraşului. Perret nu şi-a desenat
niciodată planul, aşa că idea lui nu a putu fi dezvoltată mai mult fără un
plan.
80
LE CORBUSIER, 1915. ORASE CONSTRUITE PE PILONI
Nivelul la sol al oraşului este ridicat de la 4 m la 5 m din cauza pilonilor de beton ce
reprezintă fundaţiile caselor. Adevăratul “pământ” al oraşului este defapt un fel de
etaj, străzile şi pavajele ca şi cum ar fi poduri. Sub acest etaj sunt direct accesibile
toate serviciile de bază, în prezent îngropate în pământ şi neaccesbile – apă, gaz,
electricitate, linii de telefon, canale, etc.
Eu personal mi-am dezvăluit această idee de a folosi piloni cu mult
înaintea lui Auguste Perret, şi a fost o concepţie mult mai puţin
grandioasă în caracter; dar capabilă să întâlnească o nevoie autentică. Am
aplicat-o tipului existent de oraş, cum ar fi Parisul de astăzi. În loc de a
forma fundaţii prin excavare şi construcţie de pereţi groşi, în loc de a săpa
şi a săpa iarăşi traseul drumurilor pentru a îngropa în ele (o muncă de
Sisif) gazul şi apa, canalele şi tuburile, care ar cere reparaţii constante, ar
fi fost hotărât ca orice nou cartier să fie construit la nivelul solului,
fundaţiile fiind înlocuite de
numărul necesar de piloni de beton; aceştia ar fi reprezentat nivelul
solului pentru case, şi printr-un sistem de nişe şi console ar fi suţinut
pavajele şi drumurile.
În acest spaţiu câştigat, de o înălţime între 4 şi 6 m, ar merge
camioane grele şi tramvaiele ar fi înlocuite, şi aşa mai departe, cu un
81
serviciu direct către puncte aflate imediat sub clădiri. Această reţea
completă de trafic, funcţionând independent de cea pentru pietoni şi
vehicule rapide, ar fi un câştig mare şi ar avea propria geografie
independentă de orice obstacole date de case: o pădure ordonată de piloni
în mijlocul căreia oraşul ar face schimb de mărfuri, şi-ar aduce proviziile
de mâncare şi ar executa toate sarcinile lente şi stângace care astăzi
împiedică viteza traficului.
Cafenelele şi locurile de recreere nu ar mai fi acea ciupercă ce
mănâncă pavajele Parisului: ar fi transferate pe acoperişuri terasă, aşa
cum ar fi tot comerţul de lux (pentru că nu este ilogic ca superficialităţile
unui oraş să fie nefolosite şi rezervate pentru flirtul dintre ţigle şi stele?).
Scurte pasaje în formă de poduri deasupra străzilor simple ar determina
pietonii să se descurce în aceste noi cartiere să se relaxeze printre flori şi
vegetaţie.
Rezultatul acestei găndiri nu ar fi nimic mai puţin decât o triplicaţie a
zonei de trafic dintr-un oraş; era capabil să se realizeze deoarece
corespundea unei nevoi, era mai puţin costisitoare şi mai raţională decât
aberaţiile de astăzi. Era o noţiune rezonabilă, dat fiind vechiul cadru al
oraşelor noastre, aşa cum conceptul Oraşului cu Turnuri se va dovedi a fi
o idee rezonabilă, aşa cum se consideră a fi oraşul de mâine.
Atunci aici am avea o dispunere a străzilor care ar aduce cu sine un
sistem complet nou de urbanism şi ar da o reformă radicală pentru case
sau apartamente;această reformă iminentă, necesară datorită transformării
economiei domestice, cere un nou tip de plan pentru casele de locuit şi o
cu totul nouă organizare a serviciilor ce corespund vieţii moderne dintr-
un mare oraş. Şi aici planul este generatorul; fără el sărăcia, dezordinea,
nedorinţa ar domina.
În loc ca oraşele noastre să fie aranjate în cadrane masive, cu străzile
trecând prin tranşee înguste şi delimitate de clădiri de 7 etaje aşezate
82
perpendicular pe pavaj şi închizând curţi nesănătoase, fără aer şi soare, ar
fi noua noastră dispunere ce are aceleaşi spaţii şi cazează acelaşi număr
de oameni, ar fi mari blocuri de locuinţe ce s-ar întinde de-a lungul
bulevardelor principale. Nu ar mai exista curţi interioare, ci doar
apartamente ce s-ar deschide în fiecare parte către aer şi lumină, şi care
nu s-ar uita la copacii firavi ai bulevardelor de astăzi, ci s-ar uita la
întinderi verzi, spaţii sportive şi plantaţii abundente de copaci.
Vitejia evidentă a acestor mari blocuri ar rupe lungile bulevarde la
intervale regulate. Variatele dispuneri ar avansa joaca luminii şi a umbrei,
atât de necesare expresiei arhitecturale.
Betonul armat a adus cu sine o revoluţie în estetica construcţiilor.
Înlocuind acoperişul înclinat cu terase , betonul armat ne conduce către o
nouă estetică a planului, până acum necunoscută. Aceste dispuneri şi
retrageri sunt foarte posibile şi vor conduce în viitor la o joacă a jumătăţii
de lumină şi a umbrelor puternice, cu accentul căzând orizontal de la
stânga la dreapta şi nu vertical de sus în jos.
83
LE CORBUSIER, 1920. STRAZI CU RETRAGERI
Spaţii vaste cu circulaţie de aer şi soarecătre care se vor deschide toate ferestrele.
Grădini şi spaţii de joacă în jurul clădirilor. Faţade simple cu spaţii imense.
Proiecţiile succesive dau joaca de lumină şi umbră şi o senzaţie de bogăţie apare
datorită scării liniilor principale şi vegetaţiei văzute lângă fundalul geometric al
faţadelor. Evident aici există, ca în cazul Oraşului cu Turnuri, o întrebare curajoasă
pe o scară financiară imensă, capabilă să preia construirea unui cartier întreg. O
stradă ca aceasta ar fi gândită de un singur arhitectpentru a obţine unitate,
grandoare, demnitate şi a face economie.
LE CORBUSIER, 1920. STRAZI CU RETRAGERI
84
Aceasta este o modificare a primei importanţe în estetica planului;
încă nu a fost realizată; dar va trebui să ţinem minte şi să ne gândim la
proiecte pentru extinderea oraşelor noastre.
* * *
Trăim într-o perioadă a reconstrucţiei şi adaptării la noi condiţii
sociale şi economice. Noile orizonturi dinaintea noastră vor recupera doar
linia tradiţiei printr-o revizie completă a metodelor în vogă şi prin fixarea
unei noi baze de construcţie stabilită pe logică.
În arhitectură, vechile baze ale construcţiei sunt moarte. Nu vom
redescoperi adevărurile arhitecturii până când noi baze nu vor stabili un
teren logic pentru fiecare manifestatie arhitecturală. O perioadă de 20 de
ani începe şi se va ocupa de crearea acestor baze. O perioadă de mari
probleme, de analiză, de experimentare, o perioadă şi de mare estetică, în
care noua estetică va fi elaborată.
Trebuie să studiem planul, cheia acestei evoluţii.
LE CORBUSIER SI PIERRE JEANNERET. O GRADINA-ACOPERIS A UNEI CASE PRIVATE
LA AUTEUIL
.
87
Un element inevitabil de Arhitectură.
Necesitatea pentru ordine. Linia regulatoare este o garanţie
împotriva premeditării. Aduce satisfacţie înţelegerii.
Linia regulatoare este un mijloc spre un sfârşit, nu este o reţetă.
Alegerea sa şi modalităţile de exprimare date ei sunt o parte
integrantă a creaţiei arhitecturale.
89
LINIILE REGULATOARE
Omul primitiv şi-a adus carul la o oprire, el hotărăşte că aici va fi
pământul lui natal. El alege un luminiş, taie copacii care sunt prea
apropiaţi, nivelează pământul împrejur; deschide drumul ce îl va purta la
râu sau la cei din tribul lui pe care tocmai i-a părăsit; aduce parii pentru
susţinerea cortului. îşi înconjoară cortul cu un gard în care aranjează o
intrare. Drumul e pe-atât de drept pe cât poate el sa îl asezoneze cu
uneltele, cu mâinile şi cu timpul său. Cuiele cortului său descriu un pătrat,
un hexagon sau un octogon. Gardul formează un dreptunghi al cărui patru
unghiuri sunt egale. Uşa colibei sale este pe axa împrejmuirii – şi uşa
împrejmuirii este faţă în faţă cu uşa colibei.
Oamenii tribului au decis să formeze un adăpost pentru zeul lor. Îl
aşează într-un loc unde au făcut un luminiş, aşezat cum trebuie, îl pun sub
acoperiş într-o colibă substanţială şi aduc parii colibei pentru a forma un
pătrat, un hexagon sau un octogon. Protejează coliba cu un gard solid şi
aduc parii pentru a susţine valul de frânghii prinse de stâlpii înalţi ai
gardului. Delimitează locul care este rezervat pentru preoţi şi ridică
altarul cu vasele de sacrificiu. Deschid o intrare în gard şi o aşează pe axa
uşii sanctuarului.
Se poate vedea, în unele lucrări arheologice, reprezentarea acestei
colibe, reprezentarea acestui sanctuar: este planul unei case sau planul
unui templu. Este acelaşi spirit pe care îl regăsim în casa Pompeiana. Este
intradevăr spiritul Templului Luxor.
Nu există conceptul de om primitiv, există resurse primitive. Ideea
este constantă, în plină stăpânire de la început.
90
Observaţi în aceste planuri că sunt dominate de calcule matematice
elementare. Ele sunt produsul unei măsurători. Pentru a construi bine şi a
distribui eforturile spre un avantaj, pentru a obţine soliditate şi utilitate în
muncă, unităţile de masură sunt prima condiţie. Cel care construieşte ia
drept măsură ceea ce este cel mai uşor şi mai constant, unealta pe care
este cel mai putin probabil să o piardă: pasul lui, piciorul lui, cotul lui,
degetul lui.
Pentru a construi bine şi a-şi distribui eforturile spre un avantaj,
pentru a obţine soliditate şi utilitate în muncă, el a luat măsuri, a adoptat o
unitate de măsură, şi-a reglementat munca, a adus ordine. Deoarece, peste
tot în jurul lui, pădurea este în dezordine cu toate târâtoarele ei, bălăriile
ei şi trunchiurile copacilor care îl împiedică şi îl paralizează în eforturile
lui.
91
El a impus ordine prin metoda măsurării. Pentru a obţine această
măsurătoare el şi-a folosit pasul, piciorul, cotul sau degetul. Prin
impunerea ordinii piciorului lui sau braţului lui, el a creat o unitate care
reglementează întreaga muncă, şi aceasta muncă este la scara lui, în
proporţia lui, comfortabilă pentru el, pe măsura lui. Este la scara umana.
Este în armonie cu el: acesta este punctul cel mai important.
Însă în formă decisivă împrejmuirii, forma colibei, situarea altarului şi
a accesoriilor lui, el a recurs din instinct la unghiuri drepte – axe, pătratul,
cercul. Deoarece nu putea crea nimic altfel care să-i dea senzaţia că
creează. Pentru că toate aceste lucruri – axele, cercurile, unghiurile drepte
– sunt adevăruri geometrice şi dau rezultate pe care ochiul nostru le poate
măsura şi recunoaşte, altfel ar exista doar şansa, iregularitatea şi capriciul.
Geometria este limba omului.
92
Însa în decizia în legatură cu distanţele relative ale diverselor obiecte,
el a descoperit ritmuri, ritmuri vizibile ochiului si clare in relaţia lor
reciprocă. Şi aceste ritmuri sunt la radacina activităţilor umane. Răsună în
om cu o
inevitabilitate organică, aceeaşi inevitabilitate fină care cauzează trasarea
secţiunii de aur de către copii, bătrâni, primitivi sau invăţaţi.
O unitate ofera măsură şi unitate, o linie regulatoare este o bază a
construcţiei şi a satisfacţiei.
* * *
Nu este adevărat că majoritatea arhitecţilor de azi au uitat că marea
arhitectură işi are rădăcinile în însuşi începutul umanităţii şi că este o
funcţie directă a instinctului uman?
Dacă privim micile case a suburbiilor Parisului, vilele de pe dunele
Normandiei, bulevardele moderne şi expoziţiile internaţionale, nu ne
conving acestea că arhitecţii sunt creaturi inumane, în afara ordinii
comune, scoşi din propria noastră natură şi muncind poate pentru o alta
planetă?
Aceasta deoarece au fost învăţaţi de către o chemare stranie care
constă în a face pe alţi oameni – pietrari, tâmplari şi dulgheri – să facă
minuni de perseverenţă, grija şi abilitate pentru a construi şi lipi elemente
(acoperişuri, pereţi, ferestre, uşi, etc.) care nu au nimic în comun şi care
au ţelul şi consecinţa de a fi destinate pentru nici un scop anume.
* * *
Din această cauză, lumea este unanimă în a-i considera drept
incapabili, plictisitori şi caractere incuiate pe acei oameni care au învăţat
lecţia omului primitiv şi care susţin că există acele lucruri care se numesc
linii regulatoare: „Cu liniile voastre regulatoare ucideţi imaginaţia, faceţi
un dumnezeu dintr-o reţetă.”
93
„Însă toate epocile de dinainte au folosit acest instrument necesar.”
„Nu este adevărat, tu l-ai inventat, eşti un maniac.”
„Dar trecutul ne-a lăsat dovezi, documente iconografice, dale, pietre
gravate, pergamente, manuscrise, materii imprimate...”
* * *
Arhitectura este prima manifestatie a omului creându-şi propriul
univers,
creându-l în imaginea naturii, supunându-se legilor naturii, legile care
domină propria noastră natură, universul nostru. Legile gravitaţiei, ale
staticii şi ale dinamicii se impun printr-o reducţie la absurd: totul trebuie
să se susţină sau se va prăbuşi.
Un determinism suprem iluminează pentru noi creaţiile naturii şi ne
dă siguranţa a unui lucru echilibrat şi creat într-un mod rezonabil, a unui
lucru modulat la infinit, evoluat, variat şi unificat.
Legile fizicii primordiale sunt simple şi puţine la număr. Legile
morale sunt simple şi puţine la număr.
Omul de azi plănuieşte la perfecţiune o scândură cu o maşină de
plănuit, în câteva secunde. Omul de ieri a plănuit o scândură relativ bine
cu o suprafaţă plană. Omul foarte primitiv a făcut o scândură foarte
proastă cu un cremene sau un cuţit. Omul foarte primitiv a adoptat o
unitate de măsura şi linii regulatoare pentru a-i face sarcina mai uşoară.
Grecii, egiptenii, Michaelangelo sau Blondel au folosit liniile regulatoare
pentru a-şi corecta munca şi pentru satisfacerea simţului lor artistic şi
gândirii lor matematice. Omul de azi nu foloseste nimic si rezultatul e
bulevardul Raspail. Dar el susţine că este un poet liber şi că instinctele lui
îi sunt de ajuns, însa acestea se pot exprima doar prin trucuri învăţate în
scoli. Un poet liric lăsat liber cu un ştreang în jurul gâtului, un om care
ştie lucruri, însă doar lucruri pe care nu el le-a descoperit şi nici măcar
verificat, un om care a pierdut, prin tot
94
invăţământul pe care l-a primit, energia vitală şi ingenioasă a copilului
care niciodată nu oboseşte să întrebe „De ce?”
O linie regulatoare este o asigurare împotriva capriciului: este un mod
de verificare care poate ratifica toata munca creata intr-o fervoare, regula
de nouă a şcolarului, Q.E.D.-ul matematicianului.Linia regulatoare este o
satisfacţie a ordinii spirituale care duce la căutarea relaţiilor ingenioase şi
armonioase. îi aduce lucrării calitatea ritmului.
Linia regulatoare aduce aceasta formă tangibilă a matematicii care
conferă o percepţie reasiguratoare de ordine. Alegerea unei linii
regulatoare fixează geometria fundamentală a lucrării, fixează aşadar una
dintre „caracterele fundamentale”. Alegerea liniei regulatoare este una
dintre momentele decisive ale inspiraţiei, este una dintre operaţiile vitale
ale arhitecturii.
* * *
Aici sunt câteva linii regulatoare care au servit la crearea unor lucruri
frumoase şi sunt însuşi motivul pentru care aceste lucruri sunt frumoase.
DIN LESPEDEA DE MARMURĂ GĂSITĂ 1882:
FATADA ARSENALULUI DIN PIRAEUS
95
Faţada Arsenanulului din Piraeus este „reglementată” de câteva diviziuni
simple care dau proporţiile suprafeţei cu înălţimea şi fixează aşezarea
uşilor şi dimensiunea lor într-o relaţie intimă cu proporţiile actuale ale
faţdei.
EXTRAS DINTR-O CARTE SCRISĂ DE DIEULAFOY:
CUPOLE ACHAEMENIANE
Marile cupole Achaemeniane sunt una dintre cele mai ingenioase
concluzii ale geometriei. Odată ce concepţia cupolelor a fost stabilită în
concordanţă cu nevoile poetice ale rasei şi epocii, şi în conformitate cu
96
datele fixe ale principiilor constructive aplicate, linia regulatoare vine
să rectifice, să corecteze, sa îi dea sens şi să adune toate părţile ale
aceluiaşi principiu unifiant, cel al triunghiului 3, 4, 5, care îşî dezvoltă
efectele de la portic până în vârful boltei.
LINII REGULATOARE APLICATE LA CATEDRALA NOTRE DAME,
PARIS:
NOTRE DAME, PARIS
Aparenta determinantă a Catedralei se bazează pe pătrat şi cerc.
97
LINII REGULATOARE PREZENTE PE O FOTOGRAFIE A CAPITOLIULUI:
CAPITOLIUL, ROMA
Aşezarea colţului drept a intrat în joc ca să determine intenţiile lui
Michelangelo, cauzând aceleaşi prncipii , care hotărăsc diviziunile
principale ale aripilor şi a clădirii principale, reglementează detaliul
aripilor, înclinaţia
scărilor, aşezarea ferestrelor, înălţimea subsolului, etc.
Munca este concepută cu privire la amplasarea ei, şi masa totală a fost
adusă în asociaţie cu volumul şi spaţiul împrejurimilor; se ţine împreună,
este concentrată, este o unitate, exprimă aceaşi lege complet şi devine un
lucru masiv. EXTRAS DIN NOTITELE LUI BLONDEL DESPRE
98
POARTA SAINT DENIS:
(Vezi ilustrarea de la inceputul acestei sectiuni):
Aspectul principal este fixat, deschiderea arcadei este schiţată. O linie
regulatoare ingroşata pe unitatea de 3 împarte ansamblul arcului şi
numeroase alte părţi ale lucrării cum ar fi înălţime şi lăţime şi
reglementează tot cu aceaşi unitate de 3.
MICUL TRIANON:
MICUL TRIANON, VERSAILLES
Aşezarea colţului drept.
99
CONSTRUCŢIA UNEI VILE. 1916:
Aspectul general al faţadelor, atât frontale cât şi posterioare , se
bazează pe acelaşi unghi care determină o diagonală al cărei multe
paralele şi perpendiculare dau măsura pentru a corecta elemenetele
secundare, uşi, ferestre, panouri, etc., până la cel mai mic detaliu.
LE CORBUSIER, 1916. O VILA
Această vilă de mici dimensiuni, văzută în mijlocul altor clădiri
construite fără vre-o regulă, oferă efectul de a fi mai monumentală şi de o
altă categorie.
105
O mare epocă a inceput.
Există un nou spirit.
Există o masă de muncă concepută in acest spirit nou; este intalnită
in special in producţia industrială.
Arhitectura este sufocată de tradiţie.
"Stilurile" sunt o minciună.
Stilul este o unitate de principii care animă toata munca unei epoci,
rezultatul unei stări de spirit care are o trăsătură specială.
Epoca noastră isi determină, zi de zi, stilul propriu.
Ochii nostri, nefericiţi, nu sunt capabili inca sa o discearnă.
107
OCHI CARE NU VĂD
Există un nou spirit: este spiritul construirii si al sintezei ghidat de o concepţie
clară.
Orice s-ar crede despre el, el animă astăzi cea mai mare parte a activităţii umane.
O MARE EPOCĂ ÎNCEPE
Programul "Spiritului Nou"
Nr. 1 Octombrie 1920,
Nimeni din ziua de azi nu poate nega estetica care se desprinde din creaţia
industriei moderne. Din ce in ce mai multe clădiri si masinării se dezvoltă, in acestea
proporţiile, jocul masei lor si al materialelor folosite sunt de o natură ce le face sa
arate ca adevarate opere de artă, pentru că sunt bazate pe "număr", adică o ordine.
Acum oamenii specializaţi care au creat această lume a industriei si afacerilor si care
trăiesc, deci, in această atmosferă virilă unde indubitabil aceste minunate lucrări sunt
create, vor spune ca sunt foarte distante de orice activitate estetică. Se inseală,
deoarece ei sunt printre cei mai activi creatori ai esteticii contemporane. Nici artistii,
nici oamenii de afaceri nu iau acest lucru in considerare. In general, stilul unei epoci
se găseste in producţia artistica si nu, asa cum prea des se presupune, in anumite
producţii de un stil ornamental, pure superfluuă care supraincarcă sistemul de gandire,
care de unul singur defineste elementele unui stil. Munca "grotto" nu il defineste pe
Louis Quinze, lotusul nu apartine stilului egiptean, etc, etc.
Dintr-un extract publicat de
"Spiritul Nou" (l'Esprit Nouveau")
108
"Artele decorative" se tin tare! Dupa 30 de ani de muncă
"underground" acum sunt la apogeu. Critici entuziasti vorbesc despre
"regeneratoarea art franceză". Tot ce trebuie sa tinem minte din aceasta
aventură ( care se va termina rău) este faptul că ea este mai mult decat o
renastere a decoraţiunilor: a noua epocă inlocuieste una pe moarte.
Masinăria, un nou factor in afacerile umane, a instaurat un nou spirit. O
epocă isi creează propria arhitectură, si aceasta este imaginea clară a unui
sistem de gandire. Pană această perioadă isi pune in ordine ideile, clare si
lucide, si cu dorinţele definite, arta decorativă a fost ca un pai de care
oamenii care se ineacă se agaţă intr-o furtuna. Un refugiu in van! Sa ne
amintim totusi că in această aventură, artele decorative măcar au adus o
oportunitate bună de a descărca trecutul si sa ne indreptăm incă o dată
spre un spirit al arhitecturii. Spriritul arhitecturii poate rezulta doar dintr-
o anumite condiţie de lucruri materiale si spirituale. S-ar părea că
evenimentele s-au succedat unele pe celelalte destul de rapid pentru ca o
stare de spirit aparţinand contemporaneităţii sa se afirme si pentru ca
spiritul arhitecturii să-si gaseasca o formulă. Chiar daca artele decorative
se află acum la o inaltime periculoasă care precede decaderea, am putea
incă spune ca minţile oamenilor de azi au fost răscolite să-si amintească
spre ce aspira. Putem foarte bine crede că timpul alocat arhitecturii a
venit.
109
M.PAUL VÉRA: PIESĂ DIN COADĂ
Grecii, romanii, Pascal si Descartes, au susţinut gresit arta decorativă,
ne-au luminat judecata si acum suntem umpluţi de arhitectură; arhitectură
care este totul - dar nu este "arta decorativă".
Ghirlandele, ovaluri excepţionale unde porumbei triunghiulari se
ingrijesc reciproc, toate nu sunt mai mult decat martorii unui spirit mort.
Sanctuarurile umplute cu eleganţă, sau pe de alta parte cu "artă
ţărănească", sunt o ofensă.
Am adoptat un gust pentru aer curat si lumină naturală.
* * *
Ingineri necunoscuţi de lumea largă, mecanici in magazine si ateliere
au construit aceste incredibile construcţii numite vapoare cu aburi. Noi,
oameni de rand , nu avem puterea de apreciere si ar fi un lucru bun, ca sa
ne dam jos pălăria in fata acestor lucrari de "regenerare", sa parcurgem pe
jos milele pe
110
VAPORUL “AQUITANIA” CARE TRANSPORTĂ 3600 DE PERSOANE, COMPARATĂ CU
DIVERSE CLĂDIRI
care aceste vapoare le fac intr-un tur.
* * *
Arhitecţii traiesc tot mai mult in limitele inguste ale cerintelor
academice si in ignoranţa noilor metode de construcţie, si sunt chiar
convinsi ca doi porumbei pupandu-se ar trebui sa rămană concepţia lor.
Dar indrăzneala si măiestria constructorilor nostri de vapoare cu aburi
produce palate in comparaţie cu catedralele care par niste lucruri
minuscule si ei le mai si aruncă pe mare!
Arhitectura este sufocată de obisnuintă.
Folosirea zidurilor groase, care in vremurile de demult erau o
necesitate, persistă, desi mici partitii de geam si cărămidă pot foarte bine
sa inchidă un parter cu 50 de etaje deasupra lui.
111
VAPORUL “AQUITANIA”
Intr-un oras ca Praga, de exemplu, o veche ordonanţă impune
grosimea
peretilor de 35 cm la ultimul etaj al unei case, cu o adăugare de 10 cm la
fiecare nivel de sub el ceea ce inseamnă că grosimea peretilor la parter ar
putea foarte bine sa aibă 150 cm. Astăzi, construirea faţadelor in care
piatra usoară este folosită in blocuri masive duce spre un rezultat absurd -
acela că geamurile, care trebuie sa aducă lumina inăuntru, sunt flancate
de ambrazuri adanci care anulează intenţia iniţială.
Pe terenul valoros al marilor noastre orase, inca poţi vedea masa de
zidarie ce se ridică ca fundaţie pentru o clădire, desi simple pile de beton
ar fi la fel de eficiente.
Acoperisurile, blestematele de acoperisuri, inca persistă, un paradox
nescuzabil. Pivnitele incă sunt umede si inghesuite si serviciile principale
ale oraselor inca sunt ingropate sub pietrărie ca organe atrofiate, desi o
rezolvare logică, usor de realizat, ar produce soluţia corectă.
112
“LAMORICIÈRE ( TRANSATLANTIC)
Pentru arhitecţi: o frumuseţe de un ordin mai degrabă tehnic. O estetică mai
aproape de originile ei reale.
"Stilurile"- pentru ca trebuie intr-adevar ca el sa aibe ceva de oferit-
vin ca si marea contribuţie a arhitectului. Ei intervin in suprafaţa
decoratiei de faţade si in camerele de desenat; aceasta este degenerarea
"stilului", vechile haine a unei epoci trecute; este un salut respectuos si
servil trecutului: modestie deranganta! Este o minciună; pentru că in
"marile perioade" faţadele erau fine, penetrate la intervale regulate si de
proporţii umane. Zidurile erau cat de subţiri indrăzneau sa le faca.
Palatele? Foarte bune pentru Marii Duci a acelori timpuri. Dar imita
cineva Marii Duci? Compiegne, Chantilly, Versailles sunt bune de
admirat dintr-un anumit unghi, dar ... sunt multe de spus.
113
* * *
O casă este o masina de locuit. Băi, soare, apă caldă, apă rece, căldura
la discreţie, conservare de mancare, igiena, frumuseţe in sensul unei bune
proportii. Un fotoliu este o masină de sezut si asa mai departe.
Viata noastră modernă, cand suntem activi (lăsand la o parte
momentele cand zburăm spre terci si aspirina) si-a creat propriile obiecte:
costumul, stiloul, mereu ascutitul creion, masina de scris, telefonul,
minunata mobila de birou, farfuriile de sticla, cufărele de "inovatie", lama
ei de ras si pipa de maracini, pălăria de popicar, limuzina ei, vaporul cu
aburi si avionul.
Epoca noastră isi fixeaza propriul stil in fiecare zi. Este aici sub ochii
nostri.
Ochi care nu vad.
Trebuie sa clarificăm o neinţelegere: ne aflăm intr-o stare de boală
pentru că amestecăm arta cu o atitudine respectabilă către decoraţie.
Aceasta, pentru a inlocui sentimentul natural față de artă si pentru a
amesteca cu o ușurința condamnabilă totul, care pur si simplu lucrează in
avantajul teoriilor și campanilor conduse de catre „decoratori” care nu își
ințeleg propria perioadă.
114
VAPORUL “ AQUITANIA”
Aceasi estetică ca cea a unui birou sau a unei limuzine
“
AQUITANIA”
Pentru architecţi: un perete întreg de geamuri, un salon plin de lumină. Cât contrast
faţa de ferestrele din casele noastre, care fac găuri în pereţi şi formează câte o pată
de umbră pe fiecare parte. Rezultatul este o cameră întunecată, iar lumina pare atât
de dură şi în dezacord, încât perdelele sunt indispensabile pentru a o mai îmblânzi
115
VA
SUL
DE
LIN
IE “
FRA
NŢA
”
Cons
truit
in d
ocur
ile S
aint
- Naz
aire
. Pro
porti
i bun
e. U
itaţi-
vă la
ea
si ap
oi g
andi
ti-vă
la n
iste
clăd
iri m
ăret
e.
116
VAPORUL “ AQUITANIA” ( LINIA CUNARD)
Nota Arhitectului: o vilă la malul mării, cu aspectul unui vapor ar fi mult mai potrivită decat ce vedem acum. Dar probabil poate fi spus că nu este in stil "maritim"!
VAPORUL “ AQUITANIA” ( LINIA CUNARD)
Valoarea unei "galerii lungi" sau promenade - satisfacatoare si volum interesant; unitate in materiale; o bună grupare a elementelor de construcţii; expuse normal si asamblate raţional.
117
LAM
OR
ICIE
RE
( TRA
NSA
TLA
NTI
C)
Nota
arh
itect
ului
: for
me a
rhite
ctur
ale
noi;
elem
ente
si v
aste
si in
time
dar l
a sc
are
uman
a; li
berta
te d
e la
"stil
urile
" ca
re n
e su
foca
; con
stras
t bun
intre
plin
-gol
; mas
e pu
tern
ice
si el
emen
te zv
elte
.
118
ÎMPĂRĂTEASA FRANŢEI (OCEANUL PACIFIC CANADIAN)
O arhitectură pură, clară, curată si sănătoasă. Constrastaţi asta cu covoarele, perniţele, tapetul, mobila sculptată, culorile palide "artistice" ; Sumbrul nostru bazar vestic.
Arta este un lucru auster care are momentele ei sacre. Noi le
profanăm. O arta frivolă priveste asupra unei lumii care are nevoie mai
degraba de organizare, de implementări si metode si care cu efort tinde
spre stabilirea unei noi ordini. O societate trăieste in primul rand prin
paine, soare si prin confortul ei esential. Totul ramane sa fie facut!
Cerinţa imensă! Si este atat de imperativă, atat de urgentă incat intreaga
lume este absorbită de dominanta ei necesitate. Masinăriile vor conduce
la o nouă ordine si pentru
119
"ÎMPĂRĂTEASA ASIEI" (OCEANUL PACIFIC CANADIAN)
“Arhitectura este măiastrul, corectul si magnificul joc al maselor adus impreuna
in lumina.”
muncă si pentru placere. Orase intregi trebuie sa fie construite, sau
reconstruite, ca sa aducem minimul de confort, deoarece acest lucru a fost
amanat destul, exista o disturbare in balanţa societaţii. Societatea este un
lucru instabil si crapă sub confuzia cauzată de 50 de ani de progres care
au schimbat viaţa lumii mai mult decat au facut-o ultimele 6 secole.
E timpul pentru construire, nu pentru prostii.
120
Arta perioadei noastre isi produce propriile funcţiuni cand se
adresează la puţinii alesi. Arta nu este un lucru popular, cu atat mai putin
o jucarie mai putin scumpă pentru cei bogati. Arta nu este o banalitate cu
exceptie pentru cei alesi care au nevoie de meditatie pentru a conduce.
Arta este in esenta ei arogantă.
* * *
In dureroasa gestaţie a acestei vremi in care se formeaza, o nevoie de
armonie devine evidentă.
Fie ca ochii nostri să fie deschisi: această armonie există deja, este
rezultatul unei munci guvernate de economie si condiţionată de nevoi
fizice. Această armonie are cauzele ei; nu este in nici un caz efectul
capriciului, ci a unei constructii logice si congruenta cu lumea din jurul
ei. In transpoziţie indrăzneata a muncii umane care a avut loc, natura a
fost incă prezentă cu rigoarea ei mare cand problema a devenit dificilă.
Creaţiile tehnicilor mecanice sunt organisme care tind spre o pură
funcţionalitate si se supun la aceleasi teorii evoluţioniste la care se supun
obiectele din natura care ne trezesc admiraţia. Exista armonie in
performanţă care vine din fabrici si ateliere. Nu este Arta; nu este Capela
Sixtină sau Erehteionul; acestea sunt meseriile de zi cu zi a unei intregi
lumi care lucrează cu percepţie, inteligenţă si precizie, cu imaginaţie,
indrăzneală si severitate.
Dacă uităm un moment că un vapor cu aburi este o masinărie de
transport si ne uităm la ea cu un ochi proaspat, vom simti ca ne aflăm in
faţa unei importante manifestări de temeritate, de disciplină, de armonie,
de frumuseţe care e calmă, vitală si puternică.
121
Un arhitect serios uitandu-se la el prin ochii unui arhitect (creator de
organisme) va gasii intr-un vapor cu aburi propriia eliberare de la o lunga
sclavie vrednica de dispreț a trecutului.
El va prefera un respect pentru forţele naturii in locul unuia pentru
tradiţie; in locul ingustelor conceptii obisnuite, el va prefera maiestria
soluţiilor care sar dintr-o problemă care a fost clar spusă - soluţiile
necesare acestei epoci de mari eforturi care a facut un asemenea pas
gigantic inainte.
Casa omului pamantean este expresia unei lumi circumscrise. Vaporul
cu aburi este primul stadiu in realizarea unei lumi organizate in noul
spirit.
Pentru arhitecţi: un perete numai geamuri, un salon plin de lumină. Ce
contrast cu geamurile din casele noastre care fac gauri in casele noastre si
produc un petec de umbra pe fiecare parte. Rezultatul este o camera
sumbră, unde lumina pare atat de tare si nepărtinitoare, incat perdele sunt
indispensabile pentru a o mai ameliora.
125
Avionul este produsul unei selectii amanuntite.
Invatatura avionului se gaseste in logica care a guvernat formularea
problemei si realizarea acesteia.
Problema casei nu a fost inca formulata.
Cu toate acestea, exista standarde pentru locuinta.
Mecanismul contine in sine factorul economic, care se indreapta spre
selectie.
Casa este o masina destinată locuirii.
127
AVIOANE
Exista un spirit nou: este un spirit al constructiei si al sintezei ghidat de o
conceptie clara.
Orice s-ar putea crede despre el,acesta animeaza astazi cea mai mare parte a
activitatii omenesti.
O MARE EPOCA A INCEPUT.
Programul l’Esprit Nouveau
Nr. 1, octombrie, 1920
Exista o singura profesie, si anume arhitectura, in care progresul nu
este considerat necesar, unde lenea este intronata, si unde de referinta este
intotdeauna ziua de ieri.
Oriunde altundeva, grija zilei de maine este o febra care aduce cu sine
inevitabila solutie: daca un om nu progreseaza ajunge ruinat.
Dar in arhitectura nimeni nu ajunge ruinat. Ah, o profesie
privilegiata!
* * *
Avionul este indubitabil unul din produsele celei mai intense selectii
din cadrul industriei moderne.
Razboiul a fost un “client” nesatios, niciodata satisfacut, care vroia tot
timpul ceva mai bun. Ordinele au fost sa reuseasca cu orice pret si
moartea a urmat, o greseala nemiloasa. Putem sa afirmam atunci ca
avionul a mobilizat inventia, inteligenta si indrazneala: imaginatia si
gandirea la rece. Este acelasi spirit care a construit Partenonul.
Sa ne uitam la lucruri din punctul de vedere al arhitecturii, dar din
acea stare de spirit al unui inventator de avioane.
128
Lectia despre avion nu este in primul rand in formele pe care le-a
creat, si mai presus de toate trebuie sa invatam sa vedem in avion nu o
pasare sau o libelula, ci un mecanism pentru zbor; invatatura avionului se
gaseste in logica care a guvernat enuntarea problemei si care a dus la
realizarea acesteia cu succes.In epoca noastra, atunci cand o problema
este in mod corespunzator formulata isi gaseste inevitabil solutia.
Problema casei nu a fost inca formulata.
O conceptie comuna printre arhitecti (printre cei mai tineri):
constructia trebuie sa fie prezentata.
O alta conceptie comuna printre acestia: cand un lucru raspunde unei
nevoi, acesta este frumos.
Dar…A prezenta o constructie este foarte bine pentru un student la
Arte si Meserii care este nerabdator sa isi dovedeasca abilitatile.
Atotputernicul ne-a aratat in mod clar incheieturile si gleznele noastre,
dar ramane in continuare tot restul.
Cand un lucru raspunde unei nevoi, nu este frumos; satisface o parte a
mintii noastre, partea primara, fara de care nu exista posibilitatea unor
satisfactii mai bogate, sa ne reamintim ordinea corecta a evenimentelor.
Arhitectura are alte intelesuri si alte mijloace pentru a continua, altele
decat a face cunoscuta constructia si a raspunde unor cerinte (si prin
“cerinte” ma refer la utilitate, comfort si aranjamente practice.)
ARHITECTURA este o arta deasupra tuturor celorlalte care reuseste sa
obtina o stare de grandoare platonica, ordine matematica, speculatie,
perceptia armoniei care se gaseste in relatiile emotionale. Acesta este
SCOPUL arhitecturii.
129
Sa ne intoarcem insa la cronologia noastra.
Daca simtim nevoia unei arhitecturi noi, unui organism clar si
asezat,este din cauza modului de a fi a lucrurilor, senzatia ordinii
matematice nu ne poate impresiona din moment ce lucrurile nu mai
raspund unei nevoi, si din cauza ca nu mai exista o reala constructie in
arhitectura. Domneste o confuzie extrema. Modul in care a fost practicata
arhitectura pana acum, nu ofera nici o solutie la problema locuintei si nu
are intelegere in ceea ce priveste structura lucrurilor. Nu indeplineste nici
macar conditiile de baza, in acest fel nefiind posibil sa mai intre in
discutie si alti factori precum armonia si frumusetea.
AIR EXPRESS
130
FARMAN
Arhitectura de azi nu indeplineste conditiile necesare si suficiente ale
problemei.
Motivul este ca problema nu a fost formulata cu privire la arhitectura.
Nu a existat nici un razboi folositor precum in cazul avionului.
Dar vei putea zice, Pacea si-a pus problema in reconstruirea Frantei
de Nord. Dar atunci suntem total dezarmati, nu stim sa construim intr-un
131
SPAD 33 BLEROT. AVION DE PASAGERI
(Design de Herbemont)
mod modern-materiale, sisteme de constructie, CONCEPTUL DE
LOCUINTA, toate lipsesc. Inginerii au fost ocupati cu baraje, cu poduri,
cu treceri transatlantice, cu mine, cu cai ferate. Arhitectii au dormit.
Avionul ne arata ca o problema bine formulata isi gaseste solutia. A
dori sa zbori ca o pasare este un mod gresit de a pune problema, tocmai
de aceea “Liliacul” lui Ader nu a parasit niciodata solul. A inventa un
mcanism zburator avand in minte doar mecanica pura,este sa zicem,
cautarea unor moduri de suspensie in aer si a unor moduri de propulsie, a
fost stabilirea corecta a problemei: in mai putin de zece ani intreaga lume
a putut sa zboare.
132
TRIPLU HIDROAVION CAPRONI
Capabil sa transporte 100 de pasageri
SA STABILIM PROBLEMA
Sa inchidem ochii in fata a ceea ce exista.
O casa: un adapost impotriva caldurii, frigului, ploii, hotilor si a
curiosilor. Un receptor pentru lumina si soare. Un anumit numar de
celule potrivite gatitului, muncii si a vietii personale.
O camera: o suprafata pe care cineva poate calca linistit, un pat pe
care sa te intinzi, un scaun in care sa te odihnesti sau sa muncesti, o masa
de lucru, recipiente in care fiecare lucru poate fi pus indata la locul
potrivit. Numarul de camere: una pentru gatit si una pentru mancat. Una
pentru munca, una pentru a te spala si una pentru a dormi.
133
TRIPLUAVION CAPRONI
2.000 h.p. Capabil sa transporte 30 de pasageri
Acestea sunt standardele locuintei.
Atunci de ce avem acoperisuri enorme si nefolositoare deasupra
vilelor din suburbii? De ce ferestre inguste cu geamuri mici; de ce case
asa de mari cu asa de multe camere incuiate? De ce sifoniere cu oglinzi,
lavoare, scrine? Si apoi, de ce elaboratele biblioteci? Console, dulapuri cu
portelanuri, bufete? De ce enormele candelabre din sticla? Caminele? De
ce perdelele drapate? De ce tapetelede damasc pline de culoare, cu
designul lor pestrit?
Lumina zilei de abia intra in casele voastre. Ferestrele voastre sunt
greu de deschis. Nu exista ventilatoare care sa schimbe aerul precum
134
AIR EPRESS
Acesta face drumul Londra-Paris in două ore
exista in orice vagon de luat masa. Candelabrele voastre dauneaza
ochilor. Imitatiile voastre structurale din piatra si tapetele voastre sunt o
impertinenta, nici un lucrare moderna nu ar putea fi atarnata vroedata pe
peretii vostrii deoarece s-ar pierde in aglomerarea voastra de mobilier.
De ce nu cereti de la proprietar:
1. Accesorii care se iau pe sub haine, costume si rochii in dormitoare,
toate de aceeasi profunzime, de o inalțime confortabila inaltime, si la fel
de practice cat un cufar “de inovatie”;
2. In zona de luat masa dulapuri in care sa incapa portelanurile,
argintaria si sticlaria, care se inchid ermetic, cu suficiente sertare , in asa
fel incat aranjarea lor sa fie facuta intr-o clipa si toate aceste
135
FARMAN MOSQUITO
accesorii sa fie construite in perete, astfel incat in jurul mesei si
scaunelor sa ai destul loc pentru a te putea misca si acel sentiment de
spatiu care iti va da calmul necesar unei bune digestii.
3. In living-urile voastre dulapuri inzidite care sa tina cartile voastre si
sa le protejeze de praf si sa tina colectia voastra de tablouri si opere de
arta. In asa fel incat peretii camerei sa nu fie restrictionati. Ati putea apoi
sa scoateti cate o pictura pe rand.
Cat despre dulapurile cu oglinzi si cele pentru farfurii, ati putea sa le
vindeti unei natiuni tinere care tocmai a aparut pe harta. Acolo progresul
urla, iar ei renunta la casele traditionale pentru a locui intr-o casa in stil
european, cu imitatiile ei structurale de piatra si cu caminele ei.
Sa recapitulam cateva axiome fundamentale:
(a) Scaunele sunt facute pentru a sta pe ele. Exista scaune de biserica
137
FARMAN GOLIATH. AVION PENTRU BOMBARDAMENT
la 5s, fotolii luxoase capitonate la 20₤ si scaune ajustabile, cu un birou
functional pentru citit, un raft pentru ceasca de cafea, o extensie pentru a-
ti odihni picioarele, un spatar care se ridica sau se coboara cu ajutorul
unei manete, si care iti ofera pozitia necesara, pentru munca sau pentru un
somn, intr-un mod bun, sanatos si confortabil. Bergeres-urile tale,
mobilierul tau in stil Louis XVI, cu umflaturile in tapiterie, se pot numi
aceste masini pentru sezut? Intre noi fie vorba, te simti mai confortabil in
club, la banca, sau la birou.
(b) Electricitatea face lumina. Putem avea lumina ascunsa, sau putem
avea lumina difuza sau proiectata. Se poate vedea la fel de clar ca in
lumina zilei, dar fara ca acest lucru sa dauneze ochilor.
138
O lampa de puterea a o suta de lumanari cantareste mai putin decat
doua uncii, dar sunt candelabre care cantaresc de aproape doua sute de ori
aceasta greutate, cu elaborari din bronz sau lemn, atat de mari incat
umplu mijlocul incaperii; intretinerea acestor terori este teribila din cauza
mustelor. Aceste candelabre sunt si foarte daunatoare ochilor pe timpul
noptii
(c) Ferestrele servesc patrunderii luminii, “un pic, mult, sau deloc”,
sau pentru a vedea afara. Exista ferestrele de la vagoanele de dormit care
se inchid ermetic sau care pot fi deschise in voie; exista marile vitrine ale
cafenelelor moderne care sunt inchise ermetic, sau pot fi deschise in
totalitate cu ajutorul unui maner care le face sa dispara sub pamant; exista
ferestre in vagoanele de luat masa care lasa aerul sa intre “un pic, mult,
sau deloc”; exista sticla moderna turnata care a inlocuit sticla verzuie si
geamurile mici, exista jaluzele care pot fi coborate gradual si tin lumina
la distanta in voie, in functie de dimensiunea sipcilor. Dar arhitectii
folosesc in continuare ferestre precum cele de la Versailles sau
Compiegne, Louis X , Y sau Z care se inchid greu, au geamuri mici, sunt
dificil de deschis si au jaluzelele in exterior; daca ploua in timpul serii,
incercand sa le inchida persoana respectiva se va uda.
(d) Tablourile sunt facute pentru a fi privite si pentru a medita asupra
lor. Pentru a admira un tablou, acestra trebuie sa fie atarnat intr-o
atmosfera corespunzatoare. Un adevarat colectionar de tablouri isi
aranjeaza picturile in cabinetul sau si pune pe perete doar acea pictura pe
care vrea sa o priveasca; dar peretii vostri sunt o rascoala de tot felul de
lucruri.
(e) O casa este contruita petru a locui in ea. “-Nu!” -“ Dar desigur!”-
‘ Apoi esti un Utopist!”
139
AIR EXPRES. UN FARMAN GOLIATH
Sa spunem adevarul omul modern se plictiseste pana la lacrimi in
casa; de aceea merge la club. Femeia moderna se plictiseste in afara
budoarului ei; de aceea merge la petreceri de ceai. Barbatul si femeia
140
moderna se plictisesc acasa de aceea merg in cluburi de noapte. Dar
cei mai putini dintre ei care nu au cluburi la care sa mearga se strang
seara sub candelabru si de abia indraznesc sa paseasca prin labirintul de
mobila, care ocupa intreaga camera si reprezinta intreaga avere si intreaga
lor mandrie.
Planul existent al unei locuinte nu ia deloc in considerare omul si e
conceput ca un magazin de mobila. Aceasta schema de lucruri destul de
favorabila Curtii Strazii Tottenham, este un semn de boala pentru
societate. Omoara spiritul familiei, casei; nu exista case, familii si copii
deoarece acest mod de trai este dificil, asemenea unei afaceri.
Societatile cumpatate si anti-Malthusiene ar trebui sa adreseze un apel
de urgenta arhitectilor; ar trebui sa aiba MANUALUL DE LOCUIRE
tiparit si distribuit mamelor familiilor si ar trebui sa ceara demisia tuturor
profesorilor din scolile de arhitectura.
MANUALUL LOCUINTEI
Cereti o baie orientata spre sud,una din cea mai mare camera a
casei sau apartamentului,vechea camera de desen de pilda. Un perete sa
fie vitrat in totalitate, care sa se deschida daca se poate inspre un balcon
pentru bai de lumina, ultimele instalatii, o baie cu dus si aparate pentru
gimanstica.
O camera invecinata sa fie dressing-room folosita pentru a te
imbraca si dezbraca. Nu te dezbraca niciodata in dormitor. Nu este un
lucru igienic de facut si face dprmitorul ingrozitor de dezordonata. In
aceasta camera cereti dulapuri inzidite pentru lenjerie si imbracaminte,
nu mai inalte de 5 picioare, cu sertare, umerase, rafturi, etc.
141
Cereti o camera foarte mare pe post de living room in loc de o
multitudine de camere micute.
Cereti pereti goi in dormitor, living si in locul de luat masa.
Dulapuri inzidite care sa inlocuiasca marea parte a mobilei, care este
scumpa de achizitionat, ocupa prea mult spatiu si necesita ingrijire.
Daca puteti puneti bucataria la ultimul etaj pentru a evita mirosurile.
Cereti lumina ascunsa sau difuza.
Cereti un aspirator.
Cumparati doar mobila practica si nu achizitionati niciodata piese
“decorative”. Daca vreti sa vedeti prost gust vizitati casele celor bogati.
Puneti doar cateva picturi pe perete si doar cele de calitate.
Pastrati-va maruntisurile in sertare sau cabinete.
Patefonul sau pianola fara fir va reda interpretari exacte a muzicii de
prima clasa, evitand astfel sa va raciti in salile de concerte, si frenezia
virtuosului.
Cereti geamuri care sa ventileze aerul in fiecare camera.
Invatati-va copii ca o casa este locuibila doar atunci cand este plina
de lumina si de aer, si cand podelele si peretii sunt curati. Pentru a va
mentine podelele in ordine eliminati mobila greoaie si covoarele groase.
Cereti un garaj separat de locuinta.
Cereti ca incaperea femeii de servici sa nu fie podul. Nu iti caza
servitorii sub acoperis.
Cumpara un apartament care este un pic mai mic decat cel cu care
te-au obisnuit parintii tai. Ai in vedere economia actiunilor tale si a
intretinerii locuintei.
Concluzie. Orice om modern are un simt mecanic. Simtul pentru
mecanica exista si este justificat de activitatile noastre zilnice. Acest
sentiment in raport cu masinariile este unul de respect, gratitudine si
stima.
142
999
FAR
MA
N „
GO
LIA
TH „
D
e la
Par
is la
Pra
ga în
şase
ore
. De
la P
ris la
Var
şovi
a în
nou
ă or
e.
145
Masinariile includ economia ca un factor esential care conduce
selectia. Exista un sentiment moral in simtamantul pentru mecanica.
Omul care este inteligent, rece si calm si-a crescut aripi siesi.
Oamenii-inteligenti, reci si calmi- sunt necesari pentru a construi casa
si pentru a aseza orasul.
147
DELAGE. FRANÃ A ROTII DIN FATÃ
Aceastặ precizie, acurateţe in execuţie, dateazã de dinaintea erei mecanicii. Phidias afirma astfel: antablamentul Partenonului stã ca martor al acestui fapt. La fel şi Egiptenii şi piramidele lor. Toate acestea la vremea când Pitagora şi Euclid işi propovãduiau cunoaşterea.
OCHII CARE NU VAD
III
AUTOMOBILE
149
Înainte de toate, trebuie sã ţintim spre fixarea de standarde, pentru
ca, abia apoi sã putem pune problema perfecţiunii.
Parthenonul este rezultatul selectiei aplicate unui standard.
Arhitectura functioneazã in concordanţã cu anumite standarde.
Standardele sunt bazate pe logicã, analizã şi studiu minuţios: pornesc
de la o problemã.
Un standard este, fãrã îndoialã, stabilit prin experiment.
151
DELAGE, 1921
Dacã problema locuinţei sau a apartamentului ar fi fost studiatã precum cea a
şasiurilor, am fi vãzut mari progrese in locuinţele noastre. Dacã locuinţele ar fi
produse la scarã industrialã, precum şasiurile, atunci s-ar fi observat apariţia unor
noi forme neaşteptate si o nouã esteticã , de mare precizie, s-ar fi format.
Este un nou spirit: un spirit al construcţiei şi al sintezei ghidat de o concepţie
clarã.
Programa L’Esprit Nouveau
Nr. 1, octombrie, 1920
152
Este necesarã rezolvarea problemei de a stabili standarde pentru a
putea pune problema perfecţiunii.
Partenonul este un produs al selecţiei aplicate la un standard stabilit.
Deja de un secol, templul grecesc era standardizat in toate componentele
sale.
PAESUM, 600-550 B.C.
Odatã un standard stabilit, violent, competiţia işi face simţitã
prezenta. Este o lupta; pentru a caştiga este important sã te descurci mai
HUMBER,1907
153
PARTHENONUL, 447-434 B.C.
bine decât adversarul tãu, in cel mai mic detaliu, in modul de funcţionare
şi in toate detaliile. Apoi, ducem la limitã testarea in fiecare detaliu.
Progres.
Un standard este necesar pentru a orienta efortul uman.
DELAGE, ‘GRAND-SPORT’, 1921
154
HISPANO SUIZA, 1911. OZENFANT COACHWORK
Un standard este stabilit pe date concrete, nu aleatoriu, ci bazat pe
siguranţa unui act intenţionat şi pe o logicã controlatã de analizã si
experiment.
Toţi oamenii au acelaşi organism, aceleaşi funcţiuni.
Toţi oamenii au aceleaşi nevoi.
Contactul social care a evoluat de-a lungul timpului, fixeazã clasele
standardizate, funcţiunile şi nevoile ce produc produse standardizate.
Locuinţa este esenţialã omului.
Pictura este un lucru esenţial omului, pentru cã rãspunde unor nevoi
de naturâ spiritualã, determinate de anumite standarde ale emoţiilor.
Toate marile lucrãri de artã se bazeazã pe una din marile stãri
spirituale: Oedipus, Phandra, L’Enfant Prodigue, Madonele, Paul et
Virginie, Philemon si Baucis, le Pauvre Pecheur, La Marseillaise,
Madelon vient vous verser a boire…
155
BIGNAN-SPORT 1921
Stabilirea unui anumit standard implicã epuizarea tuturor
posibilitãţilor practice şi rezonabile, şi extragerea unei tipologii conform
functiunilor sale, cu un rezultat maxim obţinut cu un minim de efort,
muncã fizicã, material, cuvinte, forme, culori, sunete.
Maşina este un obiect cu o funcţiune simplã(cea de transport), dar cu
un ţel complicat(confort, rezistenţã, aspect) care a determinat necesitatea
standardizãrii in industrie. Toate maşinile au aceleaşi elemente de bazã.
Dar, din cauza nesfârşitei competenţe dintre nenumãratele firme care le
fabricã, fiecare producãtor s-a vazut obligat sã fie primul inaintea
competitorilor sãi, depaşind standardele practice, sã caute dincolo de
perfecţiunea şi armonia practicã, o manifestare nu numai a perfecţiunii şi
armoniei, ci şi a frumuseţii.
Aici se naşte stilul care este produsul general valabil al unei stãri de
perfecţiune universalã şi absolutã.
Stabilirea unui standard se face prin organizarea elementelor rationale
folosind o direcţie, de asemenea, raţionalã. Forma şi imaginea nu sunt
nicidecum preconcepute, ele sunt un rezultat; pot avea un aspect ciudat la
156
prima vedere. Ader a facut un ‘Bat’(liliac), dar acesta nu a zburat;
Wright şi Farman şi-au pus problema menţinerii corpurilor solide in aer,
rezultatul a fost discordant si bizar, dar a zburat. Standardul fusese fixat.
Rezultatele practice au urmat.
Primele maşini erau fabricate, cu caroseriile construite pe vechile linii
de construcţie. Asta era contrar ideii de deplasare şi penetrare rapidã a
materialului solid. Studiul legilor de penetrare a fixat standardul, standard
care s-a dezvoltat in conformitate cu 2 scopuri: viteza, partea anterioarã a
caroseriei (aerodinamicitatea ei) si confortul, sau partea din spate a
maşinii. Indifferent de caz, nu mai este nici o asemãnare cu inceata
trasurã antica.
Civilizatiile avanseazã. Ele trec de perioada ţãranului, a soldatului şi a
preotului si dobândesc cultura. Cultura este evoluţia efortului de a selecta.
Selecţia inseamnã respingere, taiere, curãţire, purificare; o purã revelaţie
a esenţialului.
De la primitivii creştini din capelã, trecem la Notre Dame din Paris,
Domul Invalizilor, Place de la Concorde. Trãirea şi senzaţia au fost
clarificate şi rafinate, decoraţiile au fost lãsate la o parte iar scara şi
proporţiile, rafinate, astfel s-a avansat; s-a trecut de la satisfactiile
elementare (decoratia) la satisfactii mai mari (matematica).
157
PARTHENONUL
Puţin câte puţin templul grec s-a definitivat, din simpla construcţie, devenind
arhitecturã. O sutã de ani mai târziu, Parthenonul a marcat climaxul curbei
ascendente a evolutiei.
Dulapurile Breton ramân in Marea Britanie, pentru cã Bretonii au
continuat sa locuiascã acolo, foarte distant dar foarte stabili, ocupaţi cu
pescuitul şi cu pãstoritul. Nu este de bun simţ ca un domn cu stare sã
doarmã pe un pat Breton in vila sa din Paris; nu se cade ca un deţinãtor de
berlinã sã doarmã intr-un pat Breton, etc. De aici tragem concluziile. Din
pãcate, nu e ieşit din comun ca un deţinãtor de berlinã sã aibã un pat
Breton.
158
PARTHENONUL
Fiecare componentã este importantã, evidenţiindu-se prin precizie şi execuţie:
proporţia joacã un rol important in compoziţie.
Toatã lumea afirmã cu convingere si entuziasm: ‘Automobilul
marcheazã stilul epocii noastre!’ dar patul Breton este vândut şi
confecţionat in fiecare zi de comercianţii de antichitãţi.
Sa comparãm atunci Parthenonul şi automobilul, aşa incât sã fie clar
cã sunt douã obiecte din arii de selecţie diferite, dintre care una şi-a atins
apogeul iar cealaltã incã mai evolueazã. Asta innobileazã automobilul. Şi
apoi? Apoi nu ne rãmâne decât sã folosim automobilul ca o provocare
pentru locuinţele şi clãdirile noastre mareţe. Odatã ajunsi aici, ne aflãm
intr-un impas. ‘Rien ne va plus’. Aici nu mai avem Parthenoane.
159
TRIPLU HIDROAVION CAPRONI
Demonstrând cum plasticul este folosit eficient in problema aeronauticii.
Standardul locuinţelor este o chestiune de ordin practic si constructiv.
Am incercat sã prezint acest fapt in capitolul urmãtor despre avioane.
Standardul la care este construitã mobila este in plin avânt de
experimentare printre constructorii de mobilã, cufere, ceasuri, etc. Totul
se reduce la asta: o sarcinã pentru inginer. Toatã pãlãvrãgeala despre
unicitatea obiectului, originalitatea piesei sunã fals şi denotã o foarte
proastã cunoaştere şi inţelegere a nevoilor din zilele noastre: un simplu
scaun, nu poate fi, sub nici o formã, o opera de artã; un scaun nu are
suflet; este o simplã unealtã pentru şezut.
160
CAPRONI-EXPLORATION
Poezia nu se gãseşte doar in cuvântul scris sau spus. Poezia se gãseşte şi in
fapte. Obiectele, cu o anumitã semnificaţie, aranjate cu talent şi tact, pot da naştere
la ceva poetic.
Arta, in ţãrile cultivate, işi gãseşte modul de exprimare in arta purã,
concentratã, lipsitã de ingrãdirile funcţionale-pictura, literatura, muzica.
161
Fiecare manifestare umanã implicã un anumit aport de interes, in
special, in domeniul estetic; un interes de naturã intelectualã. Decoraţia
este de naturã elementarã, la fel ca şi culoarea, şi e pentru cei inferiori, ca
ţãranii sau sãlbaticii. Armonia şi proporţia incitã intelectul şi captiveazã
omul cult. Ţãranului ii plac ornamentele şi decoraţia pe pereti. Omul
civilizat poartã haine bine croite şi este deţinãtorul unei variate colecţii de
carţi şi picturi.
Decoraţia este surplusul definitoriu pentru omul de rând; iar proporţia
este ceea ce caracterizeazã omul cult.
In arhitecturã, interesul este atras prin proporţiile şi aranjarea mobilei
şi a incãperilor; o sarcinã care ii revine arhitectului. Şi frumuseţea?
Aceastã variabil] nu poate functiona decât dacã sunt indeplinite cerinţele
de bazã: utilitate, economie; dupã aceea, cuburi, sfere, cilindrii,
conuri(senzorial). Apoi, relaţiile interumane, care creeazã
imponderabilul: geniul, geniul plastic, geniul inventiv, geniul matematic,
capacitatea de a obtine ordine si unitate prin mãsuratori, şi pentru
organizare, in concordantã cu legi evidente, toate pentru a excita si a
satisface simţul vizual pânã la cel mai inalt grad.
Apoi apar senzatiile felurite care ii amintesc omului cultivat de tot
ceea ce a vazut, auzit şi simtit, din vasta sa experienta, care, elibereazã,
inevitabil, senzatii de care nu poate scãpa, vibratii deja trãite in drama
vieţii: natura, omul, lumea.
162
BELLANGER. SALOON
In aceastã perioadã plinã de stiintã, rãzvrãtire şi dramã in care
indivitul este violent aruncat dintr-o parte in alta, Parthenonul apare ca o
opera mareaţã, plinã de o mareaţã armonie. Suma tuturor ienvitabilelor
sale elemente, ne dã gradul de perfecţiune pe care omul poate sã-l obţinã
când e pus in faţa unei asemenea situaţii. Perfecţiunea, in acest caz, este
atât de iesitã din comun incât, in zilele de azi, perceptia noastrã asupra
Parthenonului nu poate fi raportatã decât la o gamã restransã de
sentimente şi simţiri, şi neaşteptat, cu simţiri de naturã mecanicã; el poate
fi asemãnat mai degrabã cu maşinãriile uriaşe cu care suntem obisnuţi şi
care pot fi considerate cel mai bun rezultat al civilzaţiei noastre, rezultatul
activitaţilor noastre din ziua de azi care chiar au reusit sã se impunã.
163
VOISIN. SPORTS TORPEDO, 1921
Este mult mai simplu sã iţi formezi o pãrere despre imbrãcãmintea unui domn
bine imbracãt decât despre cea a unei doamne bine imbrãcate, de vreme ce costumul
bãrbãtesc este unul standardizat. Se stie cã Phidias a participat alãturi de Ictions si
Kallicrates la construirea Parthenonului, şi cã i-a dominat pe aceştia având in vedere
faptul cã toate templele construite la acea vreme seamãnã intre ele, Parthenonul
depãşindu-le pe toate fãrã indoialã.
Lui Phidias i-ar fi placut sã traiascã in aceastã erã a standardizarii. El
i-ar fi admis posibilitatea dar nu şi reuşita de success. Viziunea sa s-ar fi
regãsit perfect in epoca noastrã. Nu mult, şi experienţa construirii
Parthenonului s-ar fi repetat.
Arhitectura este guvernatã de standarde. Standardele se bazeazã pe
logicã, analizã si un studiu minuţios. Punerea unei probleme este punctul
de pornire care stã la baza apariţiei unui standard. Arhitectura inseamnã
164
invenţie plasticã, speculatie intelectualã, matematici superioare.
Arhitectura este o artã nobilã.
Corpul cu rezistenţa cea mai mare este rezultatul studilor si calculelor amanunţite,
care sunt confirmate de regãsirea acestor forme in naturã: peştele, pasãrea, etc.
Aplicaţii experimentale: dirijabilul, maşina de curse, etc.
Sectiuni la unghi drept fata
de directie
Rezistenta
0.085
Sfera 0.0135
Semisfera – concave
0.109
Semisfera – convexa
(deschisa in spate)
0.033
Corp ovoidŞ masa mare in
fata
0.002
165
PARTHENONUL
Phidias, in construirea Parthenonului nu a muncit ca designer, constructor sau
inginer. Aceste elemente existau deja. El a perfecţionat opera şi i-a conferit o
spiritualitate nobilã.
166
Standardizarea este impusã de legea selecţiei şi este o necesitate
socialã şi economicã. Armonia este in conformitate cu normele
universale. Frumuseţea guverneazã tot; este de purã creaţie omeneascã;
este un surplus necersar doar oamenilor cu cunştinţe superioare, nu se
adreseazã omului de rând.
Dar, inainte de toate, trebuie sã ţintim spre fixarea de standarde,
pentru ca, abia apoi sã putem pune problema perfecţiunii.
169
Scopul arhitecturii este de a stabili relații emoționale cu ajutorul
materiilor brute.
Arhitectura merge dincolo de necesitățile utilitare.
Arhitectura este un lucru plastic.
Spiritul ordinii, o unitate a intenției.
Sensul relatilor (de dragoste); Arhitectura are de-a face cu
cantitățile.
Pasiunea poate crea dramă dintr-o piatră inertă.
171
Utilizezi piatra, lemnul şi betonul, și cu aceste materiale construiești case și palate.
Aceasta este construcția. Ingeniozitatea este la lucru.
Dar pe neaşteptate îmi atingi sufletul, îmi faci bine, sunt fericit şi spun: ”Aceasta
este frumoasă”. Aceea este Arhitectura. Intervine arta.
Casa mea este practică. Mulţumesc, aşa cum aş putea mulţumi inginerilor de la
Calea Ferată sau de la serviciile telefonice. Voi nu mi-aţi atins inima.
Dar să presupunem că pereţii se ridică până la ceruri în aşa mod încât sunt
impresionat. Percep intențiile tale. Starea ta de a fi blând, brutal, încântător ori nobil.
Pietrele pe care le-ai înălţat îmi spun asta. Mă fixezi în spaţiu iar ochii mei îl privesc.
Ei percep ceva ce exprimă un gând. Un gând ce se dezvăluie fără un cuvînt sau sunet,
doar singur cu ajutorul formelor ce stau într-o oarecare relaţie unele cu altele. Aceste
forme sunt într-un așa fel încât ele sunt clar dezvăluite în lumină. Relaţiile dintre ele
nu au neapărat nici o referinţă la ce este practic sau descriptiv. Ele sunt o creaţie
matematică a minţii voastre. Ele sunt limbajul arhitecturii. Folosind materiile prime și
pornind de la condiţii mai mult sau mai puţin utilitare, ai stabilit anumite relaţii care
mi-au stârnit emoţii. Aceasta este Arhitectura
ROMA este un loc pitoresc. Lumina soarelui de acolo este atât de
minunată încât scuză orice. Roma este un bazar unde totul este vândut.
Toate ustensilele vieţii unui neam au rămas acolo - jucăria copilului,
armele soldatului, vechile haine ecleziastice, bideele familiei Borgia şi
penele aventurierului. În Roma urâţeniile formează legiunea.
Dacă cineva îşi aminteşte de greci, consideră că romanii au avut un
prost gust, romanii autentici, Iuliu al II-lea si Victor Emmanuel.
Roma Antică a fost înghesuită între nişte pereţi întotdeauna prea
înguşti; un oraş nu este frumos când totul este îngrămâdit în el. Roma
renascentistă a avut izbucniri pompoase răspândite în toate colţurile
oraşului. Roma din timpul lui Victor-Emmanuel adună moştenirea, o
înregistrează și o conservă şi îşi instalează viaţa modernă în coridoarele
172
PIRAMIDA LUI CESTIUS, 12 I HR
acestui muzeu şi se proclamă roman lângă Memorialul lui Victor-
Emmanuel I , în centrul oraşului între Capitol şi Forum, o lucrare de 40
de ani, ceva mai mare decât orice și din marmură albă.Fără îndoială totul
este prea îngrămădit în Roma.
I
ROMA ANTICA
Scopul Romei a fost cucerirea lumii şi guvernarea ei. Strategia,
recrutarea, legislaţia: spiritul ordinii. În scopul conducerii unui larg centru
de afaceri, este esenţial să adopţi câteva principii fundamentale, simple şi
fără excepții. Ordinea romană era simplă şi directă. Dacă a fost brutală cu
atât mai bine sau cu atât mai rău.
174
INTERIORUL PANTHEONULUI, 120 D .HR.
Ei aveau dorinţe mari pentru a organiza şi a domina. În ceea ce
priveşte arhitectura, vechea Romă nu avea nimic de arătat, pereţii oraşului
erau prea aglomeraţi, casele erau construite cu zece nivele - zgârie norii
din antichitate.Forumul trebuie să fi fost urât, asemenea unui bibelou al
oraşului sacru Delphi. Proiectarea oraşului era un mare plan. Nu a fost
nimic din toate acestea.
Oraşul Pompei trebuie văzut, atrăgând prin planul său rectangular.
Romanii au cucerit Grecia ca şi buni barbari, au găsit stilul Corintic mult
mai frumos decât cel Doric deorece era mult mai ornamentat. Pe atunci
cu capiteluri acantice şi cu antablamente decorate cu puţină discreţie sau
gust. Dar dincolo de aceasta era ceva roman după cum se va putea vedea.
Pe scurt, ei au construit superbe cadre, dar au schiţat o muncă de echipă
deplorabilă asemănătoare landoului lui Louis XIV –lea. Înafara Romei,
175
PANTHEON, 120 D. HR.
unde era spaţiu, ei au construit vila lui Adrian. Oricine poate medita
acolo la măreţia Romei. Acolo, ei chiar au proiectat. Este primul exemplu
de planificare vestică la scară mare. Dacă cităm Grecia din acest punct de
vedere putem spune că: „grecul este un sculptor şi nimic mai mult”. Dar
aşteptaţi o clipă, arhitectura nu este numai o chestiune de aranjament.
Aranjamentul este unul din prerogativele fundamentale ale arhitecturii. A
te plimba în vila lui Adrian și a trebui să recunoşti că puterea modernă de
organizare (care până la urmă este „romană”) n-a făcut nimic până acum -
ce chin este pentru un om care simte că este o parte a acestui ingenios
eşec!
176
Ei nu au avut înaintea lor problema regiunilor devastate ci a dotării
regiunilor cucerite; este unul si acelaşi lucru. Aşadar ei au inventat
metode de construcţie şi cu acestea au realizat lucruri măreţe, „romane”.
Cuvântul are o semnificaţie. Unitate de operare, un scop clar în esenţă,
clasificare a variatelor părţi. Cupole imense, sprijinind pe tamburi,
bolţi impunătoare, toate unite între ele cu ciment roman; acestea rămân
încă un obiect de admiraţie. Ei au fost mari constructori.
Scopul clar, clasificarea părţilor, acestea sunt o dovadă a unei
schimbări speciale în gândire: strategie, legislaţie. Arhitectura este
susceptibilă acestor scopuri şi le răsplăteşte cu interes. Lumina se joacă
cu forme pure şi le răsplăteşte cu interes. Simple mase dezvoltă suprafeţe
imense care se expun cu o varietate caracteristică în funcţie de faptul că
sunt cupole, bolte, cilindri, prisme rectangulare sau piramide.
Înfrumuseţarea suprafeţelor face parte din acelaşi ordin geometric.
Panteonul, Coloseumul, Apeductele, Piramida lui Cestius, Arcul de
Triumf, Bazilica lui Constantin, Băile din Caracala.
Absenţa caracterului guraliv, buna amenajare, o singură idee,
îndrăzneala şi unitatea în construcţie, folosirea formelor elementare. O
moralitate echilibrată.
Ce este de reţinut de la aceşti romani, sunt cărămizile şi cimentul
roman, travertinul lor şi vom vinde marmura romană milionarilor.
Romanii nu ştiau cum să folosescă marmura.
178
INTERIORUL BISERICII SF. MARIA DIN COSMEDIN
II
ROMA BIZANTINA
Influenţa reînnoită a Greciei pin Bizanţ. De data aceasta nu este
surprinderea tipului primitiv de dinaintea marii încurcături a unui acant:
grecii la origine au venit la Roma să construiască Bazilica Sfânta Maria
din Cosmedin. O Grecie foarte îndepărtată de Phidias, dar una care a
păstrat esenţa materiei, adică sensul relaţiilor şi precizia matematică
datorită cărora perfecţiunea devine posibilă. Această biserică destul de
mică a Sfintei Maria, o biserică pentru oameni săraci, aşezată în mijlocul
179
NAVA BISERICII SF MARIA DIN COSMEDIN, 790 SI 1120 D. HR.
Romei zgomotoase şi luxoase, proclamă măreţia nobilă a matematicii,
incontestabila putere a proporţiei, elocvenţa absolută a relaţiei. Designul
este pur şi simplu a unei bazilici obişnuite, în ceea ce priveşte forma
arhitecturală în care sunt construite grajduri şi hambare. Pereţii sunt din
ipsos brut văruit. Este doar o singură culoare: albul; întotdeauna puternică
deoarece este pozitivă. Această mică biserică pretinde respect: Oh!
exclami venind dinspre Piaţa Sfântu Petru sau Palatinul sau
Colosseumul. Senzualismul şi animalismul în artă ar putea fi deranjate de
180
PUPITRUL BISERICII SF. MARIA DIN COSMEDIN, 790 – 1120 D. HR.
Sfânta Maria din Cosmedin. A gândi că această biserică exista în
Roma în timp ce marea renaştere era în floare cu palatele sale
înfrumuseţate şi cu temerile ei!
Grecia prin Bizanţ, o pură creaţie a spiritului. Arhitectura nu este
altceva decât un aranjament ordonat, prisme grandioase văzute în lumină.
Există un singur lucru care ne poate seduce şi acesta este măsura sau
scara. Să atingi scara. Să prevezi în cantităţi ritmice, animate de un
impuls echilibrat, să aduci unitate în viaţă cu ajutorul unei relaţii
unificatoare şi ingenioase, să aduci echilibru, să rezolvi ecuaţia. Dacă
expresia pare a fi un paradox vorbind despre pictură, ea se potriveşte bine
cu arhitectura; cu arhitectura care nu are legătură cu reprezentarea sau cu
orice element înrudit cu înfăţişarea umană, cu arhitectura care lucrează cu
cantităţi.
181
Aceste cantităţi furnizează o masă de materiale drept bază de lucru,
adusă la dimensiune, introdusă într-o ecuaţie, ele rezultă în ritmuri, ne
vorbesc despre numere, despre relaţii, despre gândire.
În liniştea echilibrată a bisericii Sfânta Maria din Cosmedin, se
evidenţiază balustrada înclinată a unui amvon, suportul de cărţi înclinat,
din piatră a unui amvon, într-o conjuncţie a liniştii ca un gest de
înţelegere. Aceste două linii oblice, tăcute care sunt îmbinate într-o
mișcare perfectă a mecanicii spirituale - aceasta este frumuseţea pură şi
simplă pe care arhitectura o poate da.
182
ABSIDELE BISERICII SF. PETRU DIN ROMA
III
MICHAEL ANGELO
Inteligenţă şi pasiune; nu există artă fără emoţie, emoţie fără
pasiune. Pietrele sunt obiecte moarte care dorm în cariere, dar absidele
bisericii Sfântu Petru sunt o dramă. Drama stă la baza realizărilor
umanităţii. Drama arhitecturii este la fel cu cea a omului care trăieşte în şi
prin intermediul universului. Panteonul e emoţionant, piramidele egiptene
din granit, demult şlefuite şi sclipind ca oţelul erau emoţionante. A da
183
ABSIDELE BISERICII SF. PETRU
înafară emoţiile, furtuna, brizele blânde pe câmpie şi mare, a înălţa
măreţii Alpi cu stâncile care formează pereţii caselor oamenilor, aceasta
reprezintă a reuşi într-o simfonie a relaţiilor. La fel ca omul, la fel ca
drama, la fel ca arhitectura. Nu trebuie să afirmăm cu prea multă
convingere că masele dau ascensiune oamenilor.Omul este un fenomen
excepţional care apare la intervale lungi, probabil din întâmplare,
probabil în acord cu vibraţia unui cosmografii încă neînţelese.
186
PLANUL BISERICII SF. PETRU ASA CUM E AZI
Nava centrala a fost extinsă, precum e arătat de hașură; Michael Angelo a
avut ceva de spus; totul a fost distrus.
Michael Angelo este omul ultimilor o mie de ani, cum Phidias a fost
omul celor o mie de ani de dinainte. Nu Renaşterea l-a ceat pe Michael
Angelo, ea a creat numai o mulţime de indivizi talentaţi.
Munca lui Michael Angelo este o creaţie, nu o Renaştere, şi pune în
umbră epocile clasice. Absidele bisericii Sfântu Petru sunt corintice.
187
PORTA PIA, MICHAEL ANGELO
Imaginează-ţi! Priveşte-le şi gândeşte-te la Madeleine. El a văzut
Coloseumul şi i-a reţinut rarele proporţii. Termele din Caracala şi
Bazilica lui Constantin i-au arătat limitele pe care el le putea depăşi în
scopurile sale. Şi astfel avem rotondele, pereţii îngustaţi, pereţii
intersectaţi, tamburul domului, porticul hipostil, o geometrie gigantică a
relaţiilor armonioase. Apoi avem ritmurile reînnoite în stilobaţi, pilaştrii
şi antablamentele întregilor noi secţiuni. Apoi ferestrele şi nişele care
încep ritmul din nou. Întreaga masă furnizează o inovaţie izbitoare în
dicţionarul arhitecturii. Este util să te opreşti şi să reflectezi pentru o clipă
asupra acestui trăznet, după perioada Quintocento.
188
BISERICA SF. PETRU, SCHITA DE MICHAEL ANGELO (1547 – 1564)
Dimensiunile sunt considerabile. Pentru a construi un asemenea dom în piatră, a
fost un tur de forţă pentru care doar câţiva bărbaţi ar fi îndrăznit. Biserica Sfântu
Petru acoperă o suprafaţă de aprox. 15.460 m2 faţă de Notre Dame de aprox. 6400
m2 şi Sfânta Sofia la Constantinopol de aprox. 7315 m2. Domul are o înălţime de
123m; lăţimea de-a curmezişul transepţilor este de 137 m. Aranjamentul general al
absidelor şi al etajului este conectat la cel al Coloseumului; înălţimile sunt aceleaşi.
Întreaga schemă era o unitate completă; grupa împreună elemente de nobleţe şi
bogăţie: porticul, cilindrii, formele pătrate, tamburul, domul. Mulajele sunt într-un
caracter intens, pasional, sever şi patetic. Întregul design ar trebui să-l perceapă ca
un lucru. Michael Angelo a completat absidele și tamburul domului. Restul a căzut în
mâini barbare; totul a fost stricat. Omenirea a pierdut una din marile lucrări ale
inteligenţei umane. Dacă cineva şi-l poate închipui pe Michael Angelo ca şi promotor
al dezastrului, avem o dramă teribilă.
189
PIATA SF. PETRU ASA CUM ESTE
Prolix şi incomod. Coloana lui Bernini este frumoasă în sine. Faţada este
frumoasă dar pare a nu avea nici o legătură cu Domul. Adevăratul scop al clădirii
era Domul; a fost ascuns! Domul a fost într-o relaţie adecvată cu absidele; ele au fost
ascunse. Porticul a fost o masă solidă: a devenit numai un front.
O FEREASTRA IN ABSIDELE BISERICII SF. PETRU
190
În sfârşit Biserica Sfântu Petru ar fi trebuit să aibă un interior care ar
fi trebuit să fie apogeul monumental al bazilicii Sfânta Maria din
Cosmedin. Capela Medici din Florenţa arată la ce scară, această lucrare, a
cărei schiţă a fost atât de bine stabilită, ar fi fost realizată. Din prostie şi
din nechibzuinţă Papa l-a concediat pe Michael Angelo. Oameni nefericiţi
au distrus biserica Sfântu Petru pe dinăuntru şi pe dinafară. A devenit în
mod destul de stupid, biserica Sfântu Petru de azi, asemeni unui bogat şi
îndrăzneţ cardinal lipsit de .... tot. O imensă pierdere. O pasiune , o
inteligenţă peste normal - acesta a fost un acord veşnic. A devenit destul
de trist, un „poate”, o „aparenţă”, un „ar putea fi”, un „Nu sunt sigur”.
Eşec mizerabil.
Din moment ce acest capitol este intitulat „Arhitectura” putem găsi
scuzabil a vorbi în această privinţă despre pasiunea unui om.
IV
ROMA SI NOI
Roma este un bazar în plin apogeu şi unul pitoresc. Acolo găseşti
orice fel de lucruri oribile (vezi cele 4 reproduceri oferite aici) şi prostul
gust al Renaşterii romane. Trebuie să judecăm această Renaştere după
gustul nostru modern care ne separă de ea prin patru mari secole de efort,
al 17-lea , al 18-lea, al 19-lea, al 20-lea.
Noi culegem beneficiile acestui efort: judecăm aspru dar cu o
severitate îndreptăţită. Aceste 4 secole lipsesc în Roma, care a adormit
după Michael Angelo. Ajungând încă o dată în Paris, ne-am recuperat
abilitatea de a judeca.
191
Lecţia despre Roma este pentru oamenii înţelepţi, pentru aceia care
ştiu şi pot aprecia, pentru cei care pot rezista şi pot verifica. Roma este
condamnarea celor pe jumătate educaţi. A trimite studenţi de la
arhitecturtă la Roma, înseamnă să-i mutilezi pe viaţă. Marea bursă de
studii de la Roma și vila Medici reprezintă cancerul arhitecturii franceze.
ROMA ORORILOR
1. Roma Renasacentista. Castelul
Sfantul Angelo
1. Roma moderna. Palatul Justitiei
2. Roma Renasacentista. Galeria
Collona
2. Roma Renasacentista. Palatal
Barberini
195
Planul evoluează dinspre interior spre exterior;exteriorul fiind
rezultatul interiorului.Elementele arhitecturale sunt lumina și umbra
,zidurile și spațiul.
Aranjamentul constă în gradarea scopurilor, clasificarea intențiilor.
Omul privește la crearea arhitecturii cu ochii proprii, care sunt
situați la 1,80 m de la nivelul solului.Se pot considera scopuri cele pe
care ochii le pot aprecia și intenții care țin cont de elementele
arhitecturale. Dacă apar intenții care nu livrează niciun mesaj prin
intermediul limbajului arhitectural rezultă o iluzie a planurilor,se incalcă
regulile Planului datorită unor erori ale concepției sau a deplasării spre
un gol.
197
Se foloseşte piatră, lemn şi beton pentru construcţia caselor și palatelor. Aceasta
este construcţia. Ingeniozitatea este folosită la maxim.
Deodată însă mă sensibilează, îmi face bine, mă face fericit și zic : "Este frumos"
Aceasta este arhitectura . Apare arta.
Casa mea este practică. Îţi mulțumesc aşa cum aş putea să le mulţumesc
inginerilor de la căile ferate. Însă nu m-ai sensibilizat.
Presupun insă că peretele se ridică spre cer într-o maniera care mă mişcă.Îţi
percep intenţiile.Dispoziţia ta a fost gentilă, brutală , şarmantă sau nobilă. Pietrele pe
care le-ai aşezat cu migală îmi spun astfel. Mă simt conectat la loc şi ochii mei sunt
mulțumiţi. Ei deţin ceva ce exprimă un gând. Un gând care se dezvăluie fără a fi
necesar vreun cuvânt sau vreun sunet, dar prin intermediul unor forme care sunt
dispuse in conformitate cu anumite relaţii reciproce. Aceste forme sunt create în aşa
fel încât să fie cât mai vizibile la lumină. Relaţia dintre aceste forme nu are neapărat o
referinţă la ceea ce este practic sau descriptive. Ele sunt creaţii matematice ale minţii.
Ele sunt limbajul Arhitecturii. Utilizând materiale inerte şi pornind de la condiţii mai
mult sau mai puţin utilitare se stabileşte o serie de relaţii care mi-au declanşat
emoţiile. Aceasta este Arhitectura.
A face planuri inseamnă a determina și fixa idei.Constă în faptul de
a avea idei.
Este necesar de a se ordona aceste idei pentru ca să devină
inteligibile, capabile de a fi executate și comunicabile. Este esențial de a
se arăta o intenție precisă și de a fi avut idei înainte pentru a fi capabil sa
îi explici cuiva intențiile proprii. Un plan este pentru cineva un rezumat
ca un tabel analitic. Este într-o formă atât de compact, încât pare clar ca
un cristal și asemeni unei figuri geometrice conține o cantitate enormă de
informație și un impuls al unei intenții.
Într-o instituție publică de renume, Ecole des Beaux Arts, principiile
unei buni proiectări au fost studiate și, odată cu trecerea timpului, au fost
stabilite dogme, rețete și mici trucuri. O metodă de a preda doar strictul
198
necesar la început a devenit o practică periculoasă. Pentru a reprezenta
conținutul în sine s-au fixat anumite semne și aspecte.
Planul care este o aglomerare de idei și intenții a devenit o bucată de
hârtie pe care reprezentările grafice ale pereților și liniilor alcătuiesc un
fel de mozaic ce amintește de conturul unei stele, creând o iluzie optică.
Cea mai frumoasă stea devine Grand Prix de Rome. Acum, planul este
generatorul, planul determină totul ; este o abstracție austeră , o
algebrizare, indifferent față de aspect. Este planul unei lupte. Lupta
urmează și acesta este momentul culminant. Lupta este alcătuită din
impactul maselor în spațiu și moralul armatei este ghemul alcătuit din
ideile predeterminate și intenția. Nimic nu există fără un plan bine pus la
punct, totul este gol și nu poate exista, chiar și cu condiția unei
decorațiuni de calitate
Chiar de la început planul implică folosirea metodelor de construcție;
arhitectul este în primul rând un inginer. Referindu-ne strict la arhitectură,
acest edificiu trebuie să reziste de-a lungul timpului. Limitându-mă doar
la un singur unghi al viziunii o să încep prin a atrage atenția asupra unui
singur fapt: planul evoluează din interior spre exterior, pentru o casă sau
un palat este un organism comparabil cu o ființă vie. Voi vorbi în
contiunuare despre elementele arhitecturale din interior. Voi trece peste
aranjamente. Luând in considerare impactul clădirii în relație cu situl ,
voi demonstra că și aici exteriorul este întotdeauna un interior. Luând în
considerare variate elemente fundamentale care vor fi arătate în diagrame,
pot demonstra iluzia planurilor, iluzia care ucide arhitectura, amăgește
mintea umană și creează trucuri arhitecturale; acesta fiind fructul
incălcării adevărurilor ce nu pot fi negate, rezulatul falsei concepții, sau
fructul vanității.
199
UN PLAN EVOLUEAZĂ DIN INTERIOR SPRE EXTERIOR
O clădire este ca un balon de săpun. Acest balon este perfect și
armonios dacă cantitatea de aer din interior este bine proporționată și egal
distribuită. Exteriorul este rezulatul interiorului.
În Broussa în Asia Minoră, la Moscheea Verde intri pe o ușă de
înălțimea umană normal; un vestibul destul de mic creează în percepția
umană schimbarea necesară de scară încât să poată fi apreciată, în
contrast față de dimensiunile străzii și de locul din care vii, fiind
dimensionată pentru a impresiona. Doar apoi poți simți mărimea
adevărată a moscheiei, ochii fiind în stare să aproximeze mărimea.
MOSCHEEA SULEIMAN, INSTANBUL
200
PLANUL MOSCHEEI VERZI, BURSA
Te afli într-un spaţiu de marmură albă plin de lumină. În proximitate
poţi vedea un spaţiu de dimensiuni similare, dar primind doar jumătate
din cantitatea de lumină şi ridicat pe câteva trepte; pe fiecare parte sunt
două spaţii mai puţin illuminate; iar întorcându-te poți vedea două
spații foarte mici în umbră. Trecerea de la lumină totală la umbră capătă
un ritm. Uşi de dimensiuni mici şi spaţii enorme.
SFANTA SOFIA, CONSTANTINOPOL
201
Ești capturat, ai pierdut percepția scării. Ești marcat de un ritm
sensorial(lumină și volum) și de o inteligentă utilizare a scării și
dimensiunilor într-o lume aparte care îți spune ce este stabilit să îți fie
spus. Ce emoție, ce credință! Aici ai motive și intenții. Ghemul de idei,
acestea sunt înțelesurile folosite. În consecință, la Broussa,Sfânta
Sophia, ca și la Moscheea Suleiman din Istanbul, exteriorul rezultă din
interior.
CASA DEL NOCE ATRIUM, POMPEI
CASA DEL NOCE, POMPEI. Din nou micul vestibul care te
eliberează de imaginea stradala.Și iată că ai intrat în Atriu; patru coloane
situate în mijloc(patru cilindri) care avansează spre umbra acoperișului,
oferind o senzație de forță; dar în în partea îndepărtată este frumusețea
grădinii văzută prin peristilul care răspândește această lumină ,
distribuind-o și accentuând-o, întinzând-o de la stânga la dreapta, făcând
un spațiu mare și grozav.
202
Între cele două este situat Tabliumul, ce contractă unghiul de privire
asemeni unei lentile de aparat foto.La stânga și la dreapta- două pete de
umbră-de dimensiuni mici. Din zgomotul străzii, intri în casa unui
Roman. Grandoare magistrală, o amplitudine splendidă: ești în casa unui
Roman. Care a fost funcțiunea acestor camere? Nu are legătură cu
întrebarea. După douăzeci de secole, fără nici o referință istorică, ești
conștient de arhitectură, și vorbim doar despre ce este în realitate o casă
foarte mică.
CASA DEL NOCE
203
ELEMENTELE ARHITECTURALE ALE INTERIORULUI
Elementele noastre sunt pereții verticali, solul, găurile care servesc ca
spații de trecere pentru oameni sau lumină, uși sau ferestre. Găurile oferă
mai multă sau mai puțină lumină, provoaca fericire sau tristete. Pereții
sunt in lumină completă, în semiumbră, sau în umbră totală, influențând
astfel dispoziția care variază de la binedispunere, seninatate sau supărare.
Simfonia este gata. Scopul arhitecturii este de a te face senin si vesel.
Respectă pereții. Locuitorul din Pompei nu și-a tăiat spațiile de pereți, era
devotat spațiilor create de pereți și iubea lumina.Lumina este mai intensă
atunci când cade între pereții care o reflectă.
VILLA LUI HADRIAN, ROMA
204
Zidurile antice, care se întind și se intersectează pentru a amplifica
însăşi peretele. În acest fel au fost create volumele, care sânt bazele
simțurilor ahitecturale şi senzoriale. Lumina te învăluie, cu o anumită
VILLA LUI HADRIAN, ROMA
intenție şi luminează pereții. Impresia luminii este extinsă și în exterior
de cilindri( Cu greu aș putea spune că sânt coloane , este un cuvânt
învechit), peristili sau piloni. Pardoseala se întinde peste tot unde e
posibil , uniform și fără iregularități.Câteodată, pentru a accentua efectul,
POPMEI
pardoseala se ridică cu o treaptă. În interior nu sunt alte elemente
arhitecturale: lumina și reflexia acesteia cu o abundență uimitoare pe
pereți și pardoseală, care în esență este și ea un perete orizontal. Pentru a
ridica pereți bine luminați este necesar de a se stabili elementele
arhitecturale de interior. Apoi ramane stabilirea Proporţiei.
205
ARANJAMENT
Un ax este probabil prima manifestare umană; este esența fiecărui act
uman. Bebelușul se mișcă pe un ax imaginar, un om ce aspiră la ceva în
viață urmărește un ax. Axul este un regulator al arhitecturii. Pentru a
stabili ordinea este necesar de a se incepe munca. Arhitectura este bazată
pe axe. Axele Școlilor sunt o calamitate arhitecturală. Axa este o linie
directoare ce indrumă spre un sfârșit. În arhitectură trebuie să ai o
destinație pentru axa ta. În școli acest lucru este uitat, axele lor se
intersectează creând forme de stea, toate ducând spre infinitate, spre
indefinitate, spre neștiut , spre nicăieri, fără sfârșit sau scop.Axa unei
școli este o rețetă și o eschivare.
Aranjamentul este gradarea axelor, de asemenea și gradarea
scopurilor, clasificarea intențiilor.
Arhitectul înainte de toate își indică destinațiile axelor sale. Aceste
extremități sânt zidurile ( senzația senzorială) sau lumina și spațiul ( din
nou senzație senzorială).
De fapt o perspectivă aeriană oferit de un plan pe o plansă nu este așa
cum sînt văzute axele; acestea fiind văzute de la nivelul solului ,
privitorul fiind în picioare și privind în față. Ochiul uman poate percepe o
distanță considerabilă și la fel ca o lentilă, vede tot chiar depășind ceea ce
a fost inițial prevăzut să fie observat. Axa Acropolei pornește de la
Piraeus spre Pentelicus, de la mare spre munte. Propileele sunt situata in
unghiul drept față de axă, în depărtare, la orizont – marea.
207
Pe orizontal, in unghi drept faţă de direcţia din care aranjamentul
architectural te-a impresionat din poziţia în care te afli, este impresia
rectangulara care se evidenţiază. Aceasta este arhitectura unui nivel mai
înalt: Acropola îşi extinde efectele până la orizont . Propileele în altă
direcţie, colosala statuie a Atenei pe axul central şi Pentelicus la distanţă
.Acesta este lucrul care se observă. Deoarece sunt situaţi în afara axului ,
Partenonul la dreapta şi Erechteumul la stânga, îţi este oferită
posibilitatea să percepi trei pătrimi din imaginea totală. Clădirile nu ar
trebui sa fie amplasate pe o axă, acest lucru asemanându-se cu mai mulţi
oameni vorbind în acelaşi timp.
FORUMUL DIN POMPEI: Aranjamentul este gradaţia scopurilor ,
clasificarea intenţiilor. Planul Forumului conţine un număr de axe , dar nu
va obţine niciodată o medalie de bronz la Beaux Arts; ar fi refuzată, nu ar
fi o stea! Este o încântare să iei în consideraţie un astfel de plan şi să intri
în Forum.
Aici, ÎN CASA TRAGICULUI POET avem subtilităţile unei arte
desăvârşite. Totul este situat pe o axă, însă ar fi dificil să fie trasă o linie
peste tot. Axa este în intenţie şi vederea oferită de axă se extinde spre
lucruri mai umile pe care le tratează cu abilitate (coridoarele, pasajul
principal) prin intermediul iluziei optice.Axa nu este doar o simplă teorie,
ea uneşte volumele principale care sunt bine delimitatea şi diferenţiate.
Când vizitezi Casa Tragicului Poet este clar că fiecare lucru este ordonat.
Dar senzaţia pe care o dă este una bogată. Doar apoi observi distorsionări
inteligente ale axului care oferă intensitate volumelor : motivul central al
pavajului este în mijlocul camerei; fântâna de la intrare este în lateralul
bazinului. Havuzul din spatele grădinii este în acelaşi unghi ca şi grădina.
Un obiect pus în mijlocul camerei de multe ori strică camerei, deoarece te
împiedică să percepi din picioare vederea axială; un monument amplasat
în central unei Pieţe de multe ori afectează calitatea compoziţiei pieţei şi a
208
CASA TRAGICULUI POET
clădirilor ce o înconjoară - însă nu întotdeauna; în acest caz trebuie să
fie judecată după merite. Aranjamentul este gradarea axelor şi gradarea
scopurilor,clasificarea.intenţiilor.
209
EXTERIORUL ESTE ÎNTOTDEAUNA UN INTERIOR
Când la şcoală trag axe ce conturează forma unei stele, isi imagineza
ca spectatorul ce ajunge în faţa clădiri este conştient de forma acesteia,
ochii săi trebuind să urmărească şi să fie fixaţi in centrul gravitaţie
determinat de aceste axe. Ochiul uman, conform studiilor este
întotdeauna în mişcare, posesorul întorcându-se întotdeauna la stânga, la
dreapta. Este interesat de tot şi atras spre centrul gravitaţional al
întregului sit. Dintrodata problema se deplasează spre împrejurimi. Casele
alăturate , munţii din depărtare sau din imediata vecinătate , orizontul, fie
el situat sus sau jos, alcătuiesc mase formidabile care exersează forţa
volumului lor cubic. Acest volum cubic care apare aşa cum este în
realitate este cuantificat instantaneu şi anticipat de inteligenţă . Această
senzaţie de volum cubic este imediată şi fundamental; clădirea ta poate
avea un volum de 100,000 de yarzi cubi , dar ceea ce o înconjoară poate
avea un volum de milioane de yarzi cubi, aceasta contând.Apoi vine
senzaţia de densitate: un copac sau un deal este mai puţin puternic şi de o
densitate mai mică decât o dispunere geometrică de forme. Marmura este
mai densă. Atât pentru ochi cât şi pentru minte , apoi urmează lemnul
ş.a.m.d. Există întotdeuna o gradaţie în mintea umană.Ca să rezumăm. În
ansamblurile arhitecturale, elementele sitului în sine intră în joc datorită
volumului cubic, densităţii şi materialul din care sunt realizate, oferind
senzaţii care sunt foarte definite şi foarte variate(lemn, marmură, un
copac, iarbă, orizontul albastru , marea apropiată sau îndepărtată, cerul).
210
PROPYLEA ŞI TEMPLUL VICTORIEI FÂRÂ ARIPI
Elementele sitului se ridică ca pereţi înarmaţi cu puterea
coeficientului cubic, stratificaţia, materialul, etc. la fel ca şi pereţii unei
camere.
PROPYLEA
211
Pereţii în relaţie cu lumina, lumina şi umbra, tristeţea, veselia sau
liniştea, etc. Compoziţiile noastre trebuie să fie formate din aceste
elemente
Pe Acropolă la Atena, templele sunt orientate unele catre altele,
creînd o incintă pe care ochiul o acceptă cu bucurie şi marea care se
compune cu arhitravele, etc. Aşa este să compui cu diferite şi infinite
bogăţii de unde frumuseţea apare doar atunci când sunt aduse în ordine.
VILLA LUI HADRIAN, ROMA
La VILA LUI HADRIAN nivelurile sînt stabilite în concordanţă cu
Campagna; munţii sprijină compoziţia, care este într-adevăr bazată pe ei.
In FORUMUL LUI POMPEI, cu perspectivele fiecarei cladiri in
relatie cu intregul si cu fiecare detaliu, exista un grup de interese variate
constant reinnoite.
213
TRANSGRESIUNE
În exemplele pe care le voi da, arhitectul nu a ţinut cont de faptul că
un plan se dezvoltă din interior spre exterior şi nu şi-a format compoziţia
din volume grabite de un singur impuls bine gândit, în conformitate cu un
scop care a fost intenţia ce a condus proiectul; un scop pe care fiecare l-
ar putea vedea cu proprii săi
SFANTA SOFIA,
CONSTANTINOPOL
SFANTUL PETRU, ROMA
Linia trasă de-a lungul celei de-a treia nişe a Navei arată locul unde Michelangelo a
vrut sa fie faţada iniţial (vezi schema original a lui Michelangelo în capitolul
precedent).
214
ochi. Arhitectul nu a ţinut cont de elementele arhitecturale de interior,
suprafeţele care sunt unite între ele pentru a primi lumină şi a manifesta
conţinutul clădirii. Acesta nu a gândit în termeni spatiali, dar a desenat
stele pe hârtie şi a desenat axe pentru a forma aceste stele.El a gandit cu
ajutorul intenţiilor care nu au nimic comun cu limbajul arhitecturii. A
încălcat regulile unei proiectări bune din cauza unei erori de concepţie
sau o tendinţă spre vanitate.
SF. PETRU, ROMA: Michelangelo a construit domul imens
surclasand orice lucru care fusese văzut până atunci; chiar intrând
înăuntru te aflai sub cupolă . Papii au adăugat alte trei deschideri în faţă şi
un mare vestibul. Întreaga idee este distrusă. Astăzi eşti nevoit să
traversezi un tunel de de peste 300 de picioare lungime pentru a ajunge la
dom; două mase echivalente sunt în conflict, efectul architectural este
pierdut (cu decoraţiunile sale aspre cu îngâmfare, vina creşte şi mai mult
, Sf. Petru rămânând o enigma pentru architect) Sfânta Sofia de la
Constantinopol este un triumph cu suprafaţa sa superficial de 7500 yarzi
pătraţi, pe când suprafaţa celei de la Sf. Petru acoperă o suprafaţă mai
mare de 16,000
VERSAILLES : Louis al XIV nu mai este succesorul lui Louis XIII. El
este Regele Soare.Vanitate imensă . La piciorul tronului au fost aduse
planuri desenate de arhitecţii săi de la nivelul aerian care par nişte
configuraţii stelare; immense axe, formate ca stele. Regele Soare este
mîndru; Construcţii gigantice sunt realizate.
215
VERSAILLES
(Dintr-un desen contemporan)
Insă omul are doar 2 ochi situaţi la 1,8 m de la pamânt şi pot privi
doar într-o singura direcţie în acelaşi timp. Ramurile stelelor sânt vizibile
doar una după alta şi ce rezultă în final este un unghi drept mascat de
vegetaţie. Un unghi drept nu este o stea; stelele se descompun. Şi aşa
continuă: marele bazin , florile care sunt înafara panoramei , clădirile care
pot vedea doar în fragmente atunci când nimeni nu se mişcă alături. Este
o capcană şi o deziluzie Louis XIV s-a înşelat pe sine însuşi cu
permisiunea sa. A încălcat adevărurile arhitecturale pentru că nu a lucrat
cu elementele obiective ale arhitecturii.
216
Un prinţişor, un curtezan , ca mulţi alţii a proiectat planul oraşului
CARLSRUHE, care este cea mai lamentabilă eşuare a unei inenţii,
knockout-ul perfect. Steaua există doar pe hârtie, o slabă consolare.
Iluzie! Iluzia planurilor bune. Din orice punct al oraşului nu poţi vedea
mai mult de trei ferestre ale unui castel şi acestea întotdeauna par la
fel.Cea mai umilă casă ar produce la fel de mult effect. Din castel nu poţi
urmări mai mult de o stradă în acelaşi timp, orice stradă din orice oraş
mic commercial ar avea un effect similar.Vanitatea vanităţilor! Nu trebuie
uitată la desenarea unui plan ca în final ochiul uman va judeca rezultatul.(
vezi planul Carlsruhe de la inceputul secţiunii)
Când trecem de la o construcţie obişnuită la arhitectură urmărim un
scop mai înalt. Vanitatea trebuie evitată. Vanitatea este cauza vanităţilor
arhitecturale.
219
Profilul şi conturul sunt piatra de temelie a Arhitectului.
Aici el se dezvăluie pe sine ca artist şi ca simplu inginer.
Profilul şi conturul nu au nici o constrângere.
Aici nu se mai pune problema de convenţii, nici de tradiţii sau
construcţii, nici de adaptare la nevoi utilitare.
Profilul şi conturul sunt creaţii pure ale minţii; au nevoie de artistul
plastic.
221
Foloseşti piatră, lemn şi beton şi cu aceste materiale ridici case şi palate; aceasta
este construcţia. Ingeniozitatea este baza. Dar brusc mă impresionezi, imi faci un bine, sunt fericit şi spun:"Este frumos."
Aceasta este Arhitectura. Arta işi intra in rol. Casa mea este practică. Iţi multumesc, asa cum le-aş putea mulţumi şi inginerilor
de la calea ferata sau celor de la serviciul telefonic. Nu m-ai impresionat. Să presupunem că pereţii se ridica la cer intr-o manieră care mă uimeste. Iţi
inţeleg intenţiile. Starea ta este blândă, violentă, fermecătoare si nobilă. Pietrele care le-ai ridicat imi spun asta. Mă fixezi intr-un loc si ochii mei observă. Ei văd ceva ce exprimă un concept. Un concept care se destăinuie pe sine fără o vorbă sau un sunet, ci pur si simplu prin forme aflate intr-o anumită relatie unele cu altele. Formele sunt in aşa fel incât să se dezvaluie clar in lumnina. Relaţiile dintre ele nu au neapărat o referinţă la ceea ce este practic sau descriptiv. Sunt creaţii matematice ale minţii. Ele sunt limbajul Arhitecturii. Folosind materiale inerte si incepând de la condiţii mai mult sau mai putin utilitare, ai stabilit anumite relaţii care mi-au starnit emoţiile. Aceasta este Arhitectura.
O infăţisare fină se distinge prin calitatea trăsăturilor şi printr-o
valoare specială şi personală a relaţiilor dintre ele. Acelasi tip general de
infăţişare este caracteristică fiecarui individ: nas, gura, frunte, etc., şi de
asemenea proporţia dintre aceste elemente. Există milioane de chipuri
construite pe aceste linii esenţiale; cu toate acestea, toate sunt diferite:
exista o variaţie in calitatea trasaturilor şi in relaţiile care le unesc.
Spunem că o infaţisare este frumoasă atunci când precizia modelarii şi
asezarea trasaturilor dezvăluie proporţii pe care le simţim ca a fi
armonioase deoarece acestea trezesc, adanc in noi si mai presus de toate
simţurile, o rezonanţă care incepe sa vibreze. O urmă de nedefinit a
Absolutului ce zace in adâncul nostru.
222
PARTHENONUL
Grecii, pe Acropole, au construit temple care sunt bazate pe o singură idée,
conturate in peisajul pustiit si cuprinse intr-o compoziţie. Astfel, in fiecare punct al
orizontului, conceptul este simplu. De aceea nu există alte opere arhitecturale
realizate la o asemenea scară a grandorii. Putem discuta “doric” cand omul, in
nobletea intenţiei şi sacrificiului complet a tot ceea ce este accidental in Arte, a atins
cel mai inalt nivel al minţii: austeritatea.
PORTIC INTERIOR AL PROPYLEELOR
Schema plastică este exrpimată unitar.
223
PRO
PYLE
A
Din
ce
se n
aşte
em
otia
? D
intr
-o a
num
ită r
elaţ
ie in
tre e
lem
ente
bin
e de
finite
: ci
lindr
i, pl
anşe
u, p
ereţ
i net
ezi.D
intr
-o
anum
ită a
rmon
ie a
lucr
urilo
r ca
re a
lcăt
uies
c am
plas
aman
tul.
Din
tr-u
n sis
tem
pla
stic
care
işi d
istrib
uie
efec
tele
in fi
ecar
e
parte
a c
ompo
ziţie
i. D
intr-
o un
itate
a c
once
ptul
ui c
e re
iese
din
arm
onia
mat
eria
lelo
r fo
losit
e pe
ntru
arm
onia
con
turu
lui
gene
ral.
224
PRO
PYLE
A
Emoţ
ia s
e na
şte d
in a
rmon
ia in
tenţ
iei;
din
deci
zia n
eper
turb
ată
care
fini
seaz
ă m
arm
ura
cu in
tent
ia f
ixa
de a
atin
ge to
t
ceea
ce
este
mai
pur
, mai
cla
r, m
ai e
cono
mic
. Oric
e sa
crifi
ciu
a av
ut d
eja
loc.
Mom
entu
l a fo
st at
ins
atun
ci c
and
nim
ic n
u
mai
put
ea fi
dat
la o
par
te sa
u ab
ando
nat,
dar a
ceste
vio
lenţ
e si
elem
ente
strâ
ns-le
gate
, sun
ă pr
ecum
trom
pete
dra
mat
ice
de
bron
z
225
PRO
PYLE
A
Prin
tr-o
adie
re d
e gin
gaşie
s-a
născ
ut Io
nicu
l; da
r Par
teno
nul l
e-a
dict
at fo
rma
de C
aria
tide.
226
PARTHENONUL
Anumiţi scriitori au declarat că coloana Dorică a fost inspirată dintr-un copac
ce creştea din pământ, fară rădăcină, etc., dovadă că orice formă nobilă de artă
derivă din natură. Este fals, având in vedere faptul că in Grecia , copacul cu trunchi
drept este necunoscut, loc in care cresc doar pini şi măslini incovoiaţi. Grecii au
creat un sistem plastic care ne stimulează direct si prin fortă simţurile: coloane şi
canelurile lor, un antablament complex şi bogat in semnificaţii; paşi care
infrumuseţează şi se alătură orizontului. Au folosit cele mai delicate deformări,
aplicand conturului o corecţie impecabilă, datorită legilor opticii.
“Placa de rezonanaţă” care vibrează in noi toţi este criteriul nostru de
armonie. Aceasta este axa in raport cu care omul este perfect organizat cu
natura, probabil cu universul, această axă de organizare fiind intr-adevăr
cea pe care se organizează toate fenomenele şi obiectele naturii; această
axă ne face să presupunem o conceptie de conduită in univers şi să
acceptăm o singură voinţă in spatele acesteia. Legile fizicii sunt astfel o
consecinţă a acestei axe, şi dacă recunoştem (şi iubim) ştiinţa şi
227
PARTHENONUL
Trebuie să realizăm că arhitectura dorică nu a crescut pe câmp impreună cu
asfodeli si că este o pură creaţie a minţii. Sistemul plastic al operelor dorice este atât
de pur incât aproape dă impresia unei cresteri naturale. Dar, cu toate acestea, este in
intregime creaţia omului, şi ne ofera o senzaţie de armonie profundă. Formele
utilizate sunt atat de diferite de aspectul natural (şi cat de superioare sunt celor ale
arhitecturii egiptene sau gotice), şi atat de bine gândite in raport cu lumina si
materialele, incât par, cum s-ar spune, in strânsă legatură cu pământul şi cerul, ca şi
cum ar fi parte din natura. Astfel derivă un fapt la fel de logic pentru inţelegerea
noastră precum “marea” sau “muntele”. Câte opere ale oamenilor au ajuns atat de
sus?
activitaţile sale, este pentru ca ambele ne fac să acceptăm ca ele sunt
prescrise de această voinţă primară. Dacă rezultatele calculelor
matematice ne par satisfăcătoare şi armonioase, aceasta se datorează
faptului că ele derivă din axă. Dacă prin calcule avionul ia forma unui
peşte sau a unui alt obiect al naturii, este datorită faptului că şi-a
redobandit axa. Dacă canoe, instrumentul musical, turbina, toate rezultate
ale experimentelor şi calculelor, ne par a fi fenomene “organizate”,
229
PARTHENONUL
Aici este ceva ce stârneşte emoţia. Ne aflăm in neinduplecata sferă a
mecanicului. Nu există simboluri ataşate acestor forme: ele provoacă diverse
senzaţii; nu este nevoie de o cheie pentru a le dezlega. Brutalitate, intensitate,
supremul farmec, delicateţe si grandioasa forţa. Şi cine a descoperit combinaţia
acestor elemente? Un inventator-geniu. Aceste pietre stau inerte pe culmile muntelui
Pentelicus, nefinisate. Pentru a le pune laolaltă este nevoie, nu de un inginer, ci de
un mare sculptor.
230
presupunând că au o anumită viaţă, aceasta se intamplă deoarece ele se
bazează pe o axa. Din toate acestea am putea extrage o posibilă definiţie a
armoniei, acesta fiind un moment de accord cu axa ce zace in om , şi
totodată cu legile universului- o intoarcere la legea universală. Astfel se
poate da o explicaţie cauzei satisfacţiei pe care o simţim la vederea
anumitor obiecte, satisfacţie care provoacă in fiecare moment o
unanimitate eficientă.
Dacă suntem aduşi in apropiere de Parthenon, este datorită unei corzi
din noi care este atinsă la vederea templului; axa este miscată. Nu ne
oprim in apropiere de Madeleine, care este alcatuită, asemenea
Parthenonului, din trepte, coloane şi frontoane (aceleasi elemente
primare). Iar motivul este că, in spatele senzaţiilor , Madeleine nu ne
poate atinge axa; nu simţim armonii profunde şi nu se recunosc la o
simpla privire.
Obiectele din natură şi rezultatele calculelor sunt clare; sunt
organizate fără ambiguitate. Asta datorită faptului că ne este clar că le
putem citi, invăta şi simţi armonia. Repet: expunerea, exprimarea clară
este esenţială intr-o operă de artă.
Dacă operele naturii trăiesc, şi dacă creaţiile calculelor miscă şi
produc energie in noi, este pentru că ambele sunt animate de armonia
intenţiilor care sunt responsabile pentru ele. Repet: trebuie să existe o
unitate a scopului in opera de artă.
231
PROPYLEA
Totul este exprimat cu precizie, ornamentele sunt bine lucrate, se stabilesc relaţii
intre amuletele capiteliului, abac si bandele arhitravei.
Dacă obiectele naturii şi creaţiile calculelor se bucură de atenţia
noastră şi ne caştigă interesul, este pentru că ambele au o atitudine
fundamentală care le caracterizează. Repet: opera de artă trebuie să aibă
caracterul său special.
Afirmaţie clara: daruind operei o armonie vie, primeşte o atitudine
fundamentala şi caracter: toate acestea sunt pure creaţi ale minţii.
232
PARTHENONUL
O fracţiune de bucăţică işi ia rolul. Amuletele se află la 15 m de sol, dar spun
mai mult decât toate coşurile de acant de pe capiteliul corintic. Conceptul de doric şi
de corintic sunt două concepte diferite. Un adevăr moral creează abisul dintre ele.
Afirmaţia este general valabilă şi se poate aplica atat in pictură cat şi
in muzică; dar arhitectura se coboară şi la nivelul scopurilor ei utilitare:
budoar, W.C.-uri, radiatoare, beton armat, bolti, arce, etc. Aceasta este
construcţie, nu este arhitectură. Arhitectura există doar atunci cand este şi
233
UN MINUNATĂ MULAJ DE GIPS DE LA FACULTATEA DE ARTE FRUMOASE
o emoţie poetică. Arhitectura este ceva plastic. Prin “plastic” mă refer
la ceea ce este văzut şi măsurat de ochi. Evident, dacă acoperisul ar sta să
cadă, dacă sistemul de incălzire nu ar funcţiona, dacă pereţii ar fi crăpaţi,
bucuriile oferite de arhitectură ar fi diminuate. Acelasi lucru ar putea fi
spus si despre un domn care asculta o simfonie stand pe o perna de ace
sau int-un pat dur.
234
Aproape fiecare perioadă a arhitecturii s-a alăturat cu cercetarea in
domeniul construcţiilor. Concluzia a fost adesea că arhitectura este
PARTHENONUL
O fracţiune de bucăţică işi ia rolul. Ornamentele conţin un număr de elemente,
dar totul este ordonat cu scopul de a valora. Surprinzătoare deformări: benzile sunt
curbate sau aplecate inafara pentru a se afişa mai bine privirii. Linii intrerupte, pe
jumătate nuantate, alcătuiesc o margine umbrelor care ar fi altfel vagi.
235
construcţie. Se poate datora faptului că efortul arătat de arhitecţi a fost
concentrat in special pe problemele constructive ale vremii; acesta nu este
un motiv pentru amestecul diverselor lucruri. Este adevărat că arhitectul
ar trebui să stăpânească ştiinţa construcţiilor macar atat de bine precum
un ganditor stapaneste gramatica. Construcţiile fiind o ştiinţă mult mai
PARTHENONUL
Toată această combinaţie plastică este realizată in marmură cu rigurozitatea pe
care am invăţat să o aplicăm. Impresia este cea a unui fier neted, şlefuit.
complexă şi dificilă decât gramatica, eforturile arhitectului se
concentreaza asupra construcţiilor intr-o mare parte din carieră; dar nu ar
trebui să vegeteze acolo.
236
Planul casei, volumul şi suprafeţele sunt dictate de nevoile utilitare şi
de imaginaţie, creaţia plastică. In privinţa planului şi in consecinţă in
privinţa a tot ceea ce este ridicat in spaţiu, arhitectul lucrează intr-un mod
plastic; el stăpâneşte nevoi utilitare in favoarea scopului plastic pe care il
urmăreşte; realizează o compoziţie.
Mai apoi urmează momentul in care este nevoit să sculpteze
trăsăturile aspectului exterior. Apelează la jocuri de lumini şi umbre
pentru a-şi sprijini ideea. Profilul şi conturul işi intră in rol, şi sunt libere
de orice constrângeri; Sunt o pură invenţie care fac aspectul exterior
radiant sau pe care il fac neinteresant. In contur putem urmări artistul
plastic; inginerul este dat la o parte iar sculptorul prinde viată. Conturul
este piatra de temelie a arhitectului; când se ocupă de contur, arhitectul
este fortat să se decida dacă va fi un artist plastic sau nu. Arhitectura este
plină de talent, un joc precis si magnific a maselor in lumină; iar conturul
este jocul precis şi magnific al volumelor in lumină. Conturul trece
dincolo de posibilităţile omului practic, indrăzneţ şi ingenios; conturul
cere un artist plastic.
Grecia, şi in Grecia Parthenonul, a marcat apogeul creaţiei pure a
minţii: evoluţia profilului şi conturului.
Se poate observă că nu se mai pune problema unei tradiţii, a unor
metode constructive sau a unei adaptări la nevoi utilitare. Se pune
problema invenţiei, atat de personală incat se poate spune că este a unui
om; Phidias a creat Parthenonul, pentru Ictinus şi Callicrates, arhitecţii
oficiali ai Parthenonului, s-au construit alte temple dorice care ne par reci
şi neinteresante. Pasiunea, generozitatea şi nobleţea sunt vituţii inscrise in
geometria prelucrării conturului si volumelor duspuse intr-o relaţie
precisă. Phidias, Phidias marele sculptor, a creat Parthenonul.
237
PARTHENONUL
Profile austere. Moralitate dorică
In acea perioadă nu a mai existat nimic asemănător. S-a intâmplat
intr-un moment in care omul, miscat de gânduri nobile, le-a cristalizat
intr-o operă plastică de lumini si umbre. Ornamentele, detaliile
Parthenonului sunt fără greş. Ele depăşesc capacităţile normale ale unui
238
PARTHENONUL
Indrăzneala mulajului pătrat.
om. Aici, cea mai pură dovadă a psihologiei senzaţiilor şi a
speculaţiilor matematice care ii sunt asociate, este fixă şi bine
determinată: suntem pironiţi de propriile simţuri; suntem fermecaţi;
atingem axa armoniei. Nu se pune problema dogmelor religioase; nici a
descrierilor simbolice sau a reprezentărilor naturaliste; nu este nimic
altceva decât forme pure aflate in relaţii precise.
239
Timp de 2000 de ani, cei care au văzut Parthenonul au simţit că aici
a fost un moment decisiv in arhitectură.
PARTHENONUL
Indrăzneala mulajelor pătrate; austeritate şi nobleţe
Ne aflăm intr-un moment decisiv. In prezent, când artele işi caută
cu atenţie calea de urmat şi cand pictura spre exemplu, găseşte putin câte
putin formula unui mod benefic de exprimare astfel incat să şocheze
spectatorul, Parthenonul ne oferă adevăruri sigure şi emoţii ale unei clase
superioare. Arta este poezie: emoţia simţurilor, bucuria minţii pe măsură
ce cântăreşte şi apreciază, recunoasterea unui principiu axial care ajunge
241
in adancul fiinţei noastre. Arta este această creaţie pură a spiritului care
ne arată, la anumite inălţimi, apogeul creaţei pe care omul il poate atinge.
Iar omul are conştiinţă de o fericire imensă atunci cand simte ca el
creează.
PARTHENONUL
Timpanul frontonului este simplu. Secţiunea cornişei este compactă precum
proiectul unui inginer.
245
O mare epocă a inceput.
Există un nou spirit.
Industria, copleşindu-ne precum un potop ce se îndreaptă spre
sfarşitul său inevitabil, ne-a aprovizionat cu noi unelte adaptate acestei
noi epoci, animate de noul spirit.
Legea economică ne guvernează, în mod inevitabil, faptele şi
gîndirea.
Problema casei este o problemă a epocii. Echilibrul societăţii in ziua
de azi depinde de ea. Prima obligatie a arhitecturii, in aceasta perioada
de reînnoire, este aceea de a aduce o revizuire a valorilor, o revizuire a
elementelor componente a casei.
Producţia in masă se bazeaza pe analiză şi pe experiment.
Industria pe scara înaltă trebuie să se ocupe cu construcţia şi
stabilirea elementelor casei în ceea ce priveşte producţia în masă.
Trebuie să creăm spiritul producţiei în masă.
Spiritul construcţiei caselor de producţie în masă.
Spiritul locuirii in casele produse în masă.
Spiritul conceperii caselor de producţie în masă.
Dacă eliminăm din inima şi mintea noastră toate conceptele moarte
în ceea ce priveste casele şi privim întrebarea în mod critic şi obiectiv,
vom ajunge la ‘Casa-Maşină’, casa producerii în masă, sănătoasă (şi din
punct de vedere moral) şi frumoasă în acelaşi mod în care uneltele de
lucru şi instrumentele ce ne însoţesc existenţa sunt frumoase.
Frumoasă de asemenea cu toată animaţia cu care sensibilitatea
artistului poate sa o adauge elementelor severe si pur funcţionale.
247
Programul comandat în Franţa de către MM. Loucheur şi Bonnevay a
fost pentru o lege care să autorizeze construirea a 500.000 de locuinţe
care să fie construite bine şi ieftin. Acesta a fost un eveniment
excepţional în analele de construcţie şi a necesitat mijloace si metode de
excepţie.
Acum, era necesar să se înceapa cu începutul; nimic nu era pregătit
pentru realizarea unui program atât de grandios. Starea de spirit potrivită
nu există.
Starea de spirit pentru casele produse în masă, starea de spirit pentru
locuirea în casele produse în masă, starea de spirit pentru conceperea
caselor de producţie în masă.
Totul trebuia început cu începutul, nimic nu e pregătit. Specializarea
de abia a atins domeniul locuinţelor. Nu existau nici workshop-urile, nici
specializările tehnice.
Dar în orice moment, dacă măcar o dată ar fi luat naştere spiritul
producţiei în masă, totul ar fi început repede. Defapt, în orice ramură a
construcţiei, industria, formidabilă precum o forţă a naturii şi copleşind
totul precum un potop ce se îndreaptă spre sfîrşitul său inevitabil, tinde
tot mai mult sa transforme materialele brute în ceea ce numim ‘materiale
noi’. Ele sunt: cimenturi si var, grinzi de oţel, instalatii sanitare, materiale
izolatoare, tevarie, feronerie, compoziţii hidroizolante, etc., etc. Toate
acestea sunt puse în masă în clădirile în curs de construcţie şi se pun în
lucru instantaneu; aceasta implică costuri enorme în muncă si duce la
248
LE CORBUSIER, 1915. UN GRUP DE CASE DE PRODUCŢIE ÎN MASĂ ÎN BETON
ARMAT
Pereţii şi partiţiile au reprezentat o ușoară închidere de cărămizi, dale
subţiri şi aşa mai departe capabilă de a fi construită de muncitori
necalificaţi. Înălţimea celor două planşee a fost realizată astfel încât să se
potrivescă cu ce a uşilor, dulapurilor şi ferestrelor care au fost toate aduse
la aceeaşi unitate de măsură. Contrar practicii normale, tâmplăria
(prefabricată) a fost fixată înainte de pereţi şi astfel dictând aliniamentul acestora şi
a partiţiilor interioare; atăt pereţii cât şi partiţiile au fost puse în operă raportându-
se la tâmplarie şi casele au fost astfel realizate de o singură echipă de muncitori:
zidarii. Tot ceea ce rămâne este instalarea ţevilor pentru diferite servicii.
LE CORBUSIER, 1920. CASE DIN BETON
Cimentul a fost turnat in forma ca si cand ai umple o sticla. O casa poate fi construita
in trei zile. Ea vine de la cofraj ca un casting. Dar acest lucru sochaza arhitectii
contemporani, care nu pot crede intr-o casa construita in trei zile; trebuie construita
intr-un an si trebuie sa aiba şarpante si terase.
249
jumatăţi de soluţii. Motivul e că diversele obiecte nu au fost
standardizate. Cum starea de spirit necesară nu există, atenţia nu a fost
acordată niciodată studiului a diferitelor unităţi, cu atît mai puţin
construcţiei in sine; starea de spirit a producţiei în masă este odioasă
pentru arhitecţi şi pentru omul obişnuit (prin infecţie şi persuasiune).
Primele consecinţe ale evoluţiei industriale în ‘construcţii’ se observă
in acest prim stagiu; înlocuirea materialelor naturale cu cele artificiale, a
materialelor heterogene şi îndoielnice cu cele omogene si artificiale
(testate şi demonstrate în laborator) şi cu produse cu o compoziţie fixă.
Materialele naturale, care sunt în mod infinit variabile în compoziţie,
trebuie înlocuite cu cele fixe.
Pe de altă parte legile economiei îşi cer drepturile: grinzile de oţel şi,
mai recent, betonul armat, sunt manifestaţii pure ale calculului, utilizînd
materialul din care sunt compuse în întregime şi cu o exactitate absolută;
întrucât în trecut grinda de lemn ar mai fi putut ascunde nişte noduri
perfide şi singurul mod în care s-ar putea ajunge la o formă pătrată este
printr-o pierdere masivă de material.
În cele din urmă, in anumite domenii, experţii tehnici au avut deja un
cuvânt de spus. Rezervele de apă şi serviciile de iluminat sunt rapid
evaluate; încălzirea centrală a început să ţină cont de structura peretilor si
a ferestrelor- suprafete care au tendinţa de a răci, de exemplu- şi în
consecinţă piatra, vechiul material, piatra, utilizat pentru pereţi de 3
picioare grosime sau mai mult, par a fi mai mult decât depăşiţi de pereţii
cavitate din dale subţiri. Lucrurile acceptate tratate pana acum ca aproape
inacceptabile nu mai deţin teren: acoperişurile nu mai trebuie înclinate
250
pentru scurgerea apei, enormele si frumoasele rame ale ferestrelor care ne
enervează din clipa în care captează lumina şi ne privează de ea; masivele
grinzi, pe cât de groase le doresti şi deosebit de grele, dar care tot se vor
dilata şi crăpa dacă sunt plasate lânga un radiator, în timp ce o grindă de
metal de 1/8 inci grosime va rămane intactă. …
Era un lucru obişnuit mai demult (care continuă încă) să vezi cai de
talie mare trăgând bolovani imenşi în curte, şi o mare forţă de muncă
descărcându-le, tăindu-le şi îmbrăcându-le, ridicându-le pe schelărie,
punându-le în poziţie şi făcând ajustări manuale de lungime pentru fiecare
faţă; construcţia unor asemenea clădiri poate dura până la 2 ani: astăzi o
clădire poate fi ridicată în câteva luni; P.O. şi-a terminat de curând
imensa sa clădire Cold Storage în Tolbaic. Materialele folosite sunt
limitate la boabe de nisip şi pietricele la mărimea unor nuci mici; pereţii
sunt subţiri precum membranele; dar enormele loturi sunt stocate in
această clădire. Pereţi subţiri ca sa ofere protecţie împotriva diferenţelor
de temperatură şi partiţiile groase de 3 până la 4 inci în ciuda enormelor
încărcături. Lucrurile s-au alterat intr-adevăr!
Dificultaţile de transport sunt la înălţimea lor: este evident că
construcţiile reprezintă un imens tonaj. Dacă aceasta ar fi redusă cu patru
cincimi, ar fi intr-adevăr la zi! Războiul ne-a zdruncinat. Contractorii au
cumpărat noi fabrici, ingenios, răbdător şi rapid. Va fii curtea în curând o
fabrică? Se vorbeşte despre case realizate într-o matriţă prin turnarea de
deasupra a betonului lichid, terminate intr-o zi precum ai umple o sticlă.
251
LE CORBUSIER, 1915. CASĂ DIN BETON ARMAT.
Metoda de constructie este aplicata aici casei clasei sociale de mijloc, in acelasi
ritm per metru patrat ca unei simple case a unui muncitor. Resuersele arhitecturale
ale metodei aplicate permit un aranjament larg si ritmic si fac posibil un real
tratament arhitectural. Acum isi arata adevarata valoare principiul productiei in
masa: un fel de legatura intre casa bogatului si casa saracului; si un fel de decenta in
gospodăria bogatului.
Un lucru conduce la un altul, şi cu atâtea tunuri, avioane, camioane şi
vagoane realizate în fabrici, cineva a pus întrebarea: ‘De ce nu se fac
case?’. Aici există o stare de spirit care chiar aparţine epocii noastre.
Nimic nu este pregătit, dar totul se poate realiza. În urmatorii douăzeci de
ani, marea industrie îşi va coordona materialele standard, comparabile cu
cele din metalurgie; realizările tehnice vor duce încălzirea şi iluminatul şi
metodele de construcţie raţională dincolo de tot ceea cu ce suntem
familiarizaţi. Şantierele contractantului nu vor mai fi gropile sporadice in
252
PLANUL SCHEMEI DE LOCUINŢE DIN BETON ARMAT
care totul inspiră confuzie; Organizarea socială şi financiară, utilizând
metode concertate si categorice, va fi capabilă să resolve problema
locuinţei, şi şantierele vor fi pe o scară largă conduse şi exploatate
precum birourile guvernamentale. Locuinţele, urbane şi suburbane, vor fi
enorme si pătrate şi continuare o îngrămădire sumbră; ele vor incorpora
principiul producţiei în masă şi industrializarea pe scară largă. Este chiar
posibil ca a construi pentru ‘a măsura’ va înceta. O evoluţie socială
CASĂ DIN BETON ARMAT. CASĂ ŞI WORKSHOP.
Pereților nu le este distribuită nici o greutate; ferestrele înconjoară casa.
253
LE CORBUSIER, 1915. INTERIORUL UNEI CASE DIN BETON ARMAT
Uși, ferestre, dulapuri de producție în masă: ferestrele sunt construite din una,
două, douăsprezece unități: o ușă cu o impostă, două uși cu două imposte sau două
uși fără imposte, etc.; dulapuri vitrate in partea de sus și cu sertare în partea de jos
pentru carți, ustensile, etc. Toate aceste unități, pe care marea industrie le pot
furniza, se bazează pe o pe o unitate de măsură comună: se pot adapta una la
cealaltă cu exactitate. Schetetul unei case fiind realizat, elementele sunt fixate in
locurile corespunzătoare în coaja goală și fixate temporar prin șipci; golurile sunt
umplute prin dale de ipsos, cărămizi sau leațe; metoda normală de construire este
inversată și luni de muncă sunt salvate. Un caștig viitor, de o mare însemnătate, este
unitatea arhitecturală și prin mijloace modulare sau prin unități de măsurare,
proporții potrivite sunt asigurate automat.
inevitabilă va transforma relaţia dintre chiriaş şi proprietar, va modifica
concepţia actuală a locuinţelor, iar oraşele noastre vor fi ordonate în loc să fie
haotice. O casă nu va mai reprezenta un lucru solid construit menit să sfideze
timpul şi descompunerea, şi e un lux costisitor prin care se poate arăta
bogăţia; va fi o unealtă precum şi automobilul devine o unealtă. Casa nu va
254
LE CORBUSIER, 1922. CASA ARTISTULUI
Scheletul din beton armat cu pereți portanți, fiecare grosime fiind de 1 ½Ț.
Expune problema ție însuți cu claritate: determină tipul de casă în conformitate cu
nevoile solicitate: rezolvă problema precum sunt rezolvate cele privitoare la căile
ferate, transporturi, unelte, etc.
LE CORBUSIER, 1919
Pământul alcătuit din straturi de pietriș. O carieră a fost deschisă pe sit; și
pietrișul a fost amestecat cu var într-o plută goasă de 12 inci; podelele au fost întărite
cu beton armat. O estetică rezultă singura din metoda aplicată și pentru a folosi
resursele domeniului industrial modern, pentru a avantaja cererile angajamentului
exclusiv de linii drepte, cu unghiuri drepte; aceasta este marea achiziție a arhitecturii
moderne și este un mare câștig. Trebuie să ne eliberăm mințile de pânze de paianjen
romantice.
255
LE CORBUSIER, 1922. CASE DE PRODUCŢIE ÎN MASĂ A MUNCITORILOR
O schemă de locuire sensibilă; o schemă de locuire utilizată în moduri diferite.
Patru stâlpi de beton, pereți de beton. Este estetic? Arhitectura este o chestiune
plastică, nu romantică.
LE CORBUSIER, 1921. CASE DE PRODUCŢIE ÎN MASĂ
Citroban (pentru a nu spune Citroen). Asta pentru a evidenția, o casă precum o
mașină, concepută și construită precum un omnibus sau un vapor. Nevoile actuale ale
unei gospodării pot fi formulate și cerută soluția lor. Trebuie să ne luptăm împotriva
casei învechite, care nu utiliza bine spațiul. Trebuie să privim casa precum o mașină
de locuit sau ca o uneltă. Când un om începe o industrie el cumpără uneltele
necesare; când pune se ocupă de casa pe care o închiriază, defapt, o mestşugărie
ridicolă. Până acum o casă a fost constituită dintr-o incoerentă grupare a unui număr
de camere mari; în aceste camere spaţiul a fost atât contractat şi risipit. În ziua de
256
azi, din fericire, nu suntem destul de bogaţi pentru a duce mai departe acest obicei, şi
precum este dificil a face oamenii să privescă problema sub adevăratul ei aspect
(maşini ca tip de locuire), este aproape imposibil să construim în oraşele noastre, cu
rezultate dezastruoase. Dimensiunile ferestrelor şi uşilor trebuie reajustate;
vagoanele şi vestibulele au demonstrat că oamenii pot trece prin deschizături mai
mici şi acestea pot si aduse până la un mp; este dureros să faci un W.C. de 36 mp.
Cum preţul clădirilor s-a cvadruplat, trebuie să reducem vechile pretenţii
arhitecturale şi volumul casei cu cel putin jumătate; prin urmare problema constă în
restricţiile expertului tehnic: trebuie să luăm în considerare descoperirile făcute în
industrie şi să ne schimbăm împeună atitudinea.
LE CORBUSIER, 1922. VILA DE PRODUCŢIE IN MASA
Structura de beton. Un living mare de 30 feet x 16 feet, bucatarie, camera
servitoarei, dormitor, baie, budoar,doua dormitoare si un solar.
257
În ceea ce priveşte frumuseţea, este mereu prezentă când ai proporţii; şi
proporţia costă teoretic nimic, este sub comanda arhitectului! Emoţiile nu vor fi
prezente decât după ce motivul este satisfăcut, iar asta apare atunci când calcului
este inclus. Nu este ruşinos a trăi într-o casă fără acoperiş vopsit, cu pereţi netezi
precum talpa unui fier de călcat, cu ferestre precum cele aler fabricilor. Şi putem fi
mândri în a avea o casă utilă precum o maşină de scris.
LE CORBUSIER, 1921. O CASĂ ‘’CITROHAN’’
Structura din beton, grinzi facute pe sit si ridicate … Pereţi goi de 1 1/8’’ de
beton si metal expandat cu o cavitate de 7 ½ inci; toate planşeele sunt la aceeaşi cotă,
ramele prefabricate ale ferestrelor, cu ventilare adaptabilă, pe acelaşi nivel.
Aranjamentele în conformitate cu administrarea unei gospodării; lumina din
abundenta, toate nevoile igienice satisfacute si servitorii bine îngrijiţi.
258
LE CORBUSIER, 1919
Casa obişnuită cântăreşte prea mult şi implică consturile de transportare a unei
cantităţi de materiale cărămizi, tâmplărie, ciment, ţigle, cherestrea, etc. Este nevoie
de casa prefabricată. Principiul de construire este cel al acoperirii cu folie de azbest
de aproximativ 1-4’’ grosime, formând courses de aproximativ 3 picioare înălţime
umplute cu materiale dure, agregate, moloz brut, etc., găsite pe sit, uşor lipite cu
mortar de var, lăsând între ele cavităţi care dau pereţilor o importantă calitate
izolatoare, tavane si podele arcuite din plăci de azbest care formează un cofraj si
primesc un strat de ciment de aproximativ un inci sau mai gros. Straturile ondulate
rămân permanent şi formează un strst izolator categoric. Tâmplăria, ferestrele şi
uşile sunt aliniate în acelaşi timp cu ramele. Casa este terminată de o clasă de
muncitori şi transportul necesar este acela a unei coji duble de 1-4 de foi de azbest.
259
LE CORBUSIER, O CLĂDIRE MONOL
Când vorbim de case de producţie în masă, ne referim, desigur, la ‚schema
locuinţei. Unitatea în construcţia locuinţei este o garanţie pentru frumuseţe. O
schemă de locuinţă permite varietatea necesară pentru compoziţia arhitecturală şi se
pretează la a amenaja pe o scară larga si la veritabile ritmări arhitecturale. O
schemă bine pusă la punct, alcătuită pe baza producţiei în masă, poate da un
sentiment de linişte, ordine şi îngrijire şi impune inevitabil disciplină asupra
locatarilor. America ne+a oferit un exemplu prin eliminarea ... şi a gardurilor vii,
amplasate posibil doar din sentimentul contemporan de respect pentru proprietatea
celuilalt care şi+a atins apogeul atunci; asemenea suburbii oferă un sentiment de
spaţialitate; pentru prima dată ... şi gardurile vii sunt eliminate, totul fiind copleşit de
lumină şi strălucire.
260
LE CORBUSIER, 1921. O VILA PE MALUL MĂRII CONSTRUITĂ DIN UNITĂŢI
PREFABRICATE.
Piloni din beton armat la fiecare 16 picioare în fiecare direcţie; tavane uşor
vălurite din planşee armate. În interiorul cadrului, care e exact ca cel al clădirilor
industriale, planul este aranjat precum este ordonar precum este nevoie prin partiţii
zvelte. Costul plasei este extrem de scăzut.
În ceea ce priveşte partea estetică există un câştig de o primă importanţă în
utilizarea unităţilor standard de dimensionare. Costul scăzut al unei asemenesa
clădiri, comparat cu acela al unei forme mai complicate de construcţie, permite o
acoperire mai largă a terenului cu o clădire mai mare. Pereţii uşori si partiţiile pot fi
rearanjaţi oricând şi planul alterat după voie.
PLANUL VILEI, ARĂTÂND PILONII PLASAŢI CU REGULARITATE
261
.
INTERIORUL VILEI DE LA MALUL MĂRII
Pilonii de secţiune uniformă din beton, bolţile plate ale tavanului, componentele
ferestrelor standardizate, golurile şi plinurile compun elementele arhitecturale ale
construcţiei.
LE CORBUSIER. INTERIORUL UNEI CASE ’’MONOL’’, ORGANIZATĂ PRECUM O
CASĂ A CLASEI SOCIALE MIJLOCII.
Dacă oamenii cultivaţi ar realiza că locuinţele de producţie în masă pot fi
construite cu un design si proporţii perfecte şi mai ieftine decât apartamentul lor din
oraş, ar insista imediat asupra unui ferovial suburban mai bun, astfel că o se poate
realiza o utilizare reală a zonelor rurale ce înconjoară oraşul.
262
“MAISONETTE
FREEHOLD”
120 de
maisonette într-un
bloc de câteva etaje.
“MAISONETTE FREEHOLD”: GRĂDINILE SUSPENDATE.
Fiecare grădină e complet închisă faţă de vecinul ei.
263
Planul unui etaj.
La nivelul
parterului un mare hol de acces; la
celelalte etaje marea casă a scării şi
coridorul principal.
Planul parterului: haşura indică grădinile
suspendate.
LE CORBUSIER, 1922. O MARE SCHEMĂ DE ÎNCHIRIERE-CUMPĂRARE
Desenele arata aranjamentul unui grup de 100 de maisonette dispuse pe cinci
etaje, fiecare maisonettă având două etaje şi propria grădină. Un serviciu comunal
furnizează pentru toate necesităţile şi găseşte soluţii pentru problema servitorului
(care abia începe şi care este un fapt social inevitabil). Realizarea modernă, aplicată
unei întreprinderi atât de importantă, înlocuieşte munca umană şi printr-o organizare
bună; apă caldă constantă, încălzire centrală, frigider, aspirator, apă curată, etc.
“MAISONETTE FREEHOLD”
Construcţie în masă de stâlpi şi planşee. Pereţi cu cavitate
264
“MAISONETTE FREEHOLD”
Una din gradinilie suspendate
Servitorii nu mai sunt prin necesitate legaţi de casă; vin aici, precum vin la o
fabrică şi îşi îndeplinesc norma de opt ore; în acest felun personal activ este
disponibil zi şi noapte. Porcurarea mâncării, gătită sau nu, este aranjată printr+un
serviciu special de cumpărare, care garantează pentru calitate si economie. Dintr-o
bucătărie vastă,
“MAiSONETTE FREEHOLD”
265
“MAiSONETTE FREEHOLD”
Vedere generala asupra unui bloc
mâncarea furnizată ca recomandată pentru a fi mancată, fie în privat sau în restaurante comunale. Fiecare maisonette îşi are propriul gimnaziu şi sală sportivă, dar pe acoperiş există o sală comunală pentru sport şi o pistă de 300 m. Pe acoperiş este, de asemenea, o sală de divertisment pentru a fi utilizată de locatari. Vestibulul obişnuit si îngust de intrare este înlocuit cu un hol vast, iar funcţiunea parterului este de a primi zi şi noapte oaspeţi şi de a-i conduce către lift. Aceasta este marea curte acoperită, pe acoperişul garajelor subterane, pentru tenis. Copaci si flori sunt de jur-împrejurul terenului şi de-a lungul străzii în grădini; în fiecare grădină suspendată cu flori şi plante târâtoare. +Standardizarea vine aici de una singură. Maisonettele reprezintă un tip amenajere a locuirii ce este raţională şi sensibilă, fară accente în nici o anume direcţie, dar suficientă şi practică. Ca urmare a sistemului de închiriere-cumpărare, vechile sisteme de proprietate nu mai există. Nu este plătită defapt nici o chirie; chiriaşii îşi iau părţile în această întreprindere; pot fi plătite pe o periaodă de 20 de ani, iar interesul este reprezentat de o chirie foarte mică. Mass-media este mai importantă decat orice aleceva în acest tip de întreprindere: cost scăzut. Iar spiritul producţiei în masă aduce cu sine multe beneficii nesperate în vremuri dificile: economia domestică.
MAiSONETTE FREEHOLD” : HOLUL DE INTRARE
266
LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1925
Dacă analizăm cei 400 de mp alocaţi fiecărui locatar a unui oraş-grădină, descoperim ca locuinţa şi anexele sale ocupă de la 50 la 100 de mp; iar 300 de mp sunt alocaţi lanurilor, grădinilor de legume şi fructe, straturilor de flori, etc. Toate acestea implică o întreţinere captivantă, costisitoare şi elaborioasă. Reyultatul e adesea câţiva morcovi şi un coş cu pere. Nu este nici un spaţiu alocat jocurilor sau sportului. Poate fi posibil să se permită jocuri şi sport la orice oră din zi exact la uşa cuiva, nu în zone sportive, care sunt potrivite numai pentru profesionişti sau oameni ce îşi petrec timpul liber. Să analizăm problema mai logic: casă de 50 mp cu o mici grădini plăcute 50 mp (atât casa cât şi grădina pot fi la nivelul parterului sau la al şeselea etaj aranjate tip fagure). În jurul blocurilor sau apartamentelor sau maisonettelor mari terenuri de fotbal, tenis, etc. de până la 150 mp per locuinţă. În faţa casei o zonă similară de teren corespunzătoare unei agriculturi intensă şi industrializată, dând un mare randament (irigarea, muncă gospodărească, camioane mici pentru mutarea îngrăşământului, produsele pământului, etc.). Un fermier acţionează precum un supraveghetor şi manager al unei grupări. Agricultura pustieşte zona rurală; cu trei ture de câte opt ore pentru fiecare operaţiune, artizanul devine în această situaţie propriul lui agricultor şi produce o importantă parte din mâncarea pe care o consumă. Arhitectură? Urbanism? Studiul logic al celulei şi funcţiunilor sale în relaţie cu masa poate să furnizeze soluţii bogate în rezultate.
LOCUINŢE NOI LA BORDEAUX
Un prim grup in construcţie
268
BO
RD
EAU
X-P
ESSA
C, 1
924,
LO
CU
INŢE
MO
DER
NE
Frag
men
t din
tr-o
mar
e sc
hem
ă de
locu
inţe
. Ele
men
tele
prim
are
au fo
st fix
ate
la m
inut
şi s
unt m
ultip
licat
e cu
269
BO
RDEA
UX
-PES
SAC
Prim
a ed
iţie
a ac
este
i căr
ţi a
avut
un
efec
t put
erni
c as
upra
unu
i mar
e m
anuf
actu
rier d
in B
orde
aux.
S+
a de
cis a
supr
a
unui
nou
înce
put.
O c
once
pţie
nor
mal
ă as
upra
scop
urilo
r Ind
ustri
ei şi
ace
le a
le A
rhite
ctur
ii, l
-a d
eter
min
at p
e ac
est
man
ufac
turie
r să
facă
un
pas î
ndră
zneţ
. Pen
tru p
rima
dată
pro
babi
l (în
cee
a ce
priv
eşte
Fra
nţa)
, pro
blem
ele
pers
ever
ente
271
LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1924. CASELE PREFABRICATE ALE
ARTIZANILOR
Problema a fost aceea de a caza artizanii într-un mare şi bine luminat atelier; de a scade preţurile prin eliminareape cât posibil a partiţiilor şi a uşilor şi prin reducerea suprafeţei normale a pereţilor şi înălţimea încăperilor- asta printr-o mică administrare arhitecturală. Casele sunt construite în jurul unei singure coloane din beton armat. Pereţii sunt formaţi din straturi subţiri comprimate (care au bune calităţi izolante) tencuiţi în exterior cu un strat de tencuială din ciment de 11/2’’ pusa sub presiune de un ’’pistol pentru ciment’’ şi plasturat pe interior. Sunt doar două uşi la o casă. Podul sau etajul superior, pe diagonală, permite tavanului să se dezvolte la miximul de potenţial (21 feet x 21 feet); pereţii sunt etalaţi la dimensiunea lor maximă şi, mai mult, utilizarea diagonalelor crează o neaşteptată dimensiune: această mică locuinţa de 21 mp, dă de+a lungul diagonalei efectul unei dimensiuni lungi de 30 de m pe lungime.
INTERIOR
272
LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1924. SCHEMA LOCUINŢELOR.
Toate casele sunt construite din elemente standardizate, formând un gen numit
’’celulă’’. Loturile sunt egale, aranjamentul regulat. Arhitectura este foarte bine
capabilă să se exprime într-un mod precis.
273
LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1924. UNA DINTRE CELULELE BLOCULUI
’’LOCUINŢELOR MAISONETTE’’ (VEZI ILUSTRAŢIILE ANTERIOARE)
O schemă de producţie în ,masă, pentru omul contemporan: elementele sunt
arhitecturale, construcţia este în totalitate industrializată.
274
LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1925. VILĂ LA BORDEAUX.
Construită din elemente prefabricate cu aceeaşi maşinărie utilizatăpentru oraşul-
grădină din Pessac. Producţia în masă nu este un obstacol în arhitectură.
Dimpotrivă, aduce unitate şi perfecţiune în detaliu şi oferă varietate în masă.
276
CARTIERUL UNIVERSITĂŢII
Tentative sunt facute la costuri enorme pentru a construi apartamente pentru studenţii care ar reproduce poezia vechilor clădiri din Oxford. O costisitoate poezie, atât de dezastruos! Studentul modern este în orice caz înclinat în a protesta împotriva vechiului Oxford: un vechi Oxford este visul modernului Macenas, donatorul unui asemenea complex unibersitar. Ceea ce vrea studentul este o cameră de călugăr, bine luminată şi încălzită, cu un colţ din care poate privi stelele. El vrea să găsească ocazii pentru jocuri cu colegii lui studenţi la o aruncătură de băţ. Camera ui trebuie să fie independent pe cât posibil.
PLANURI ŞI SECŢIUNI
Fiecare student are dreptul la exact acelaşi tip de cameră: ar fi nedrept ca
studentul sărac să ocupe o altfel de cameră faţă de cel bogat. Există o problemă ce trebuie rezolvată: regulamentul complexului universităţii: fiecare cameră îşi are propria antecameră, bucătărie, W.C., living, loc de dormit, acoperiş-grădină. Fiecare student este despărţit prin pereţi de vecinii lui. Toţi studenţii se pot reuni pe terenurile sportive sau în sălile comune în marile clădiri destinate serviciilor comunale. Economie. Eficienţă. Şi Arhitectura? Putem sş o obţinem doar cănd problema e rezolvată. Complexul universitar este conceput în acest caz în formă de ’’hangar’’; un mod de construcţie ce permite o nedefinită expansiune, cu iluminare ideală şi absenţă a maselor construcţionale (şi atât de costisitoare). Pereţii sunt doar adaosuri în materialele izolante ale luminii.
279
mai fi o entitate arhaică,înrădăcinată în sol de fundaţii adânci, construită ‘fermă şi
puternică’, obiect de devotament pe care s-a concentrat de atât de mult timp cultul
familiei şi rasa.
Eradică din minte orice concepţie puternică şi rapidă în ceea ce priveşte locuinţa
şi priveşte problema dintr-un punct de vedere obiectiv şi critic şi vei ajunge inevitabil
la ‘Maşina-Unealtă’, casa producţiei în masă, disponibilă pentru oricine, incomparabil
mai sanatoasa decât vechea casă (şi din punct de vedere moral) şi frumoasă în acelaş
mod în care sunt frumoase uneltele, ce ne sunt familiare în existenţa noastră prezentă.
Va fii frumoasă, de asemenea, cu vitalitatea pe care sensibilitatea artistului o
poate da organismului său pur şi strict.
Dar este esenţială crearea stării de spirit potrivite pentru locuirea în casele
produse în masă.
Fiecare dintre noi, pe bună dreptate, visează să se adăpostească într-o casă proprie
sigură şi permanentă. Acest vis, pentru că este imposibil în starea de spirit existentă,
este considerat incapabil de realizat şi astfel provoacă o stare actuală de isterie
sentimentală; a construi casa cuiva este asemănător cu a-I scrie testamentul. … Când
soseşte vremea pentru a construii aceste case, nu este momentul zidarului sau a
meşteşugarului, ci momentul în care fiecare om îşi crează o poezie, în orice caz, în
viaţa sa. Şi astfel, în oraşele noastre şi periferiile lor, nu au existat în ultimii patruzeci
de ani atâtea case pe câte poezii, poezii despre o vară indiană, căci o casă este
încununarea unei cariere... în acel moment, când un om este suficient de bătrân si de
obosit de viaţă să fie prada reumatismului şi a morţii... şi a ideilor nebune.
O chestiune de un spirit nou:
Am 40 de ani, de ce nu aş cumpăra pentru mine însumi? Deoarece am nevoie de
instrumentul acesta; o casă construită pe aceleaşi principii ca şi automobilul Ford pe
care l-am cumpărat (sau Citroenul, dacă vorbesc în mod particular).
Colaboratorii deja s-au conformat sarcinii: industria mare, fabricile specializate.
Colaboratori care trebuie sa fie implicaţi: liniile de cale ferată suburbane,
organizaţiile financiare, Şcoli Arhitecturale transformate.
Scopul: casele produse în masă.
Coaliţia: între arhitecţi şi oameni cu gusturi, şi dragostea universală pentru cămin.
Executivul: afacerişti şi adevăraţii arhitecţi.
280
Dovezi irefutabile:
I. Salon de l’aviation;
II. Oraşe celebrate pentru frumuseţe ( Venetian Procuracies, rue de Rivoli,
piața Vosges, la Carriere, Versailles, etc.: toate producţii în masă). Pentru casele
produse implică linii generale a unei sortări ample şi generoase. Este necesară
studierea minutioasa a fiecărui detaliu ce are legatură cu casa şi studierea amănunţită
a unui standard, a unui tip. Când acest tip a fost creat, suntem deja aproape de
frumuseţe (automobilul, camionul, avionul). Pentru casele produse în masă se va
impune unitate între diversele elemente, ferestre, uşi, metode de construcţie,
materiale. Unitate în detalii şi linii generale mari- aceasta a fost cererea, în timpul
conducerii lui Louis al XVI-lea, in confuzul, congestionatul, inextricabilul şi
nelocuibilul Paris din acea vreme, a unui foarte inteligent călugăr, Laugier, care se
ocupa cu urbanismul: Uniformitate în detalii şi diversitate în efectul general (exact
opusul la ceea ce facem azi: o diversitate nebună în detalii, şi o uniformitate fatală în
stabilirea străzilor şi a oraşelor).
Concluzie: Avem de-a face cu o problemă urgentă a epocii noastre, sau mai bine
zis, cu problema epocii noastre. Balanţa societaţii se înclina spre o problema a
construirii. Vom încheia cu aceste alternative justificabile: Arhitectură sau Revoluţie.
UN VENTILATOR CU PRESIUNE MICA
284
In toate domenile ale industriei, noi probleme s-au făcut prezente și noi
instrumente capabile să le rezolve au fost create. Dacă acest fapt ar fi indreptat spre
trecut atunci am avea revoluție.
In ce privește clădirile și construcția, producția de masă a fost deja incepută : în
fața unor noi nevoi economice, elementele de producție în masă au fost create atât în
masă, cât si in detaliu și rezultate sigure au fost atinse atât în detaliu cât și în masă.
Dacă acest fapt ar fi indreptat spre trecut, atunci am avea o revoluție, atât în
metoda folosită cât și la scara largă a felului in care ar fi intrebuințată.
Istoria Arhitecturii se desfășoară în sine încet de-a lungul secolelor ca o
modificare a structurii și ornamentului, dar in ultimii cincizeci de ani oțelul și betonul
au adus noi cuceriri, care sunt acum un index pentru capacitatea mare de construire,
și a unei arhitecturii in care vechile coduri au fost înlăturate. Dacă ne-am intrece cu
trecutul, am invăța că “stilurile: nu mai există pentru noi , că perioada unui stil
propriu a venit ; și că a avut loc o Revoluție.
Mințile noastre au asimilat conștient sau inconștient aceste evenimente si noi
nevoi au apărut, conștient sau inconștient. Mașinăria societății, profund debusolată,
oscilează între ameliorare, importanță istorică și catastrofă.
Instinctul primordial al fiecărei fințe umane este să își asigure un adăpost.
Diferitele clase de muncitori în societatea de azi nu mai au locuințe adaptate
nevoilor proprii ; nici artizanul, nici intelectualul.
Este o întrebare de construire ce stă la rădăcina socialului neliniștit din ziua de
azi; arhitectură sau revoluție.
286
În fiecare provincie a industriei, noi probleme au apărut şi au fost
îndeplinite prin crearea unui corp de instrumente capabile de a face față
lor. Noi nu apreciem suficient prăpastia adâncă dintre epoca noastră şi
perioadele anterioare, este admis că această vârstă să fi efectat o
transformare mare, dar un lucru foarte util ar fi să întocmească un tabel în
paralel a activităţilor sale-intelectuale, sociale, economice şi industriale,
nu numai în raport cu perioada precedentă de la începutul secolului al
XIX-lea, dar la istoria civilizaţiilor, în general. Ar fi rapid văzut că
instrumentele pe care omul le-a făcut pentru el însuşi, care îndeplinesc în
mod automat nevoile societăţii, şi care până acum au suferit doar mici
modificări într-o evoluţie lentă, au fost transformate toate în acelaşi timp
cu o rapiditate uimitoare. Aceste instrumente în trecut au fost întotdeauna
în mâinile omului; aceste unelte au fost mai demult în întregime şi
formidabil reinventate şi, pentru moment, sunt în afara îndemânarii
noastre. Animalul uman stă fără suflare, gîfîind înaintea instrumentului pe
care nu poate sa îl apuce; progresul îi apare ca odios precum si lăudabil;
totul este confuz în mintea lui, el se simte a fi sclavul unui stat frenetic de
lucruri şi experienţe fără nici un sentiment de eliberare sau de confort sau
de ameliorare. Aceasta este o perioadă de mareață, dar critică, mai presus
de toate criză morală. Pentru a trece de criză trebuie să ne creem starea de
spirit care să poată înţelege ce se întâmplă; animalul uman trebuie să
înveţe să utilizeze instrumentele sale. Când acest animal uman și-a pus
noul sau ham şi ştie efortul pe care îl aşteaptă, el va vedea că lucrurile s-
au schimbat: şi s-au schimbat în bine.
287
CLĂDIREA ECHITABILĂ, NEW YORK
Încă un cuvânt despre trecut. Epoca noastra, adică ultimii cincizeci de
ani, se confruntă cu cele zece vârste care au luat-o înainte. În timpul
acestor vârste mai devreme, omul a ordonat viaţa lui, în conformitate cu
ceea ce oamenii numesc un sistem “natural”; a luat sarcinile sale pe
umerii lui şi le-a adus la o concluzie satisfăcătoare, care poartă toate
288
CONSTRUCŢIE DE OŢEL. ÎNTREPRINDEREA DE OŢEL
consecinţele propriilor sale mici ateliere: s-a trezit o dată cu soarele și
a adormit la apusul soarelui cu uneltele în mână gândindu-se la ce va
lucra a doua zi. A lucrat alături de familia lui într-o încăpere mică; A trăit
ca un melc in cochilie, într-un spațiu făcut exact dupa dimensiunile lui;
nu a existat nimic care să îi disturbe echilibrul armonios al vieții sale.
Viața familiei se desfășura modest. Tatăl a vegheat asupra copiilor mai
întâi în leagăn și mai târziu în atelier; efortul și rezultatele se văd în
cadrul familiei, în aceasta constă profitul familiei. Acum când se întâmplă
așa societatea este stabilă și gata să îndure tot. Aceasta este povestea celor
zece vârste de muncă organizate în cadrul unităţii familiei; şi povestea
tuturor vârstelor trecute până la mijlocul secolului al XIX-lea
289
. AMERICA
O MAŞINĂ DE CURSE DE 250 CAI PUTERE, CAPABILĂ DE PESTE 160 MILE PE ORĂ
Dar să observăm azi mecanismul familiei. Industria ne-a adus la
articolele produse în masă; maşina la locul de muncă este în strânsă
colaborare cu omul; omul potrivit pentru locul de muncă potrivit este rece
; laboranți, muncitori, maiştri, ingineri, manageri, administratori, fiecare
în locul lui corespunzător; şi omul care are calitățile de a fi un manager
nu va rămâne mult timp un muncitor; locurile mai înalte sunt deschise
tuturor. Specializarea leagă omul de mașina lui, o precizie absolută este
cerută fiecărui lucrător, pentru un articol înmânat omului următor nu
poate fi smuls înapoi pentru a fi corectat şi montat; acesta trebuie să fie
exact pentru că poate juca, din acest motiv, la rândul său ca o unitate
detaliată care va fi necesară pentru a se potrivi in piesa de ansamblu.
Tatăl nu mai învaţă pe fiul său micile sale secretele comerciale; un
maistru ciudat direcţionează grav şi precis sarcinile delimitate si
imobilizate. Lucrătorul face un mic detaliu, mereu aceeaşi parte, în timpul
lunilor de muncă, probabil în timpul anilor de munca, poate pentru tot
290
restul vieţii sale. El vede doar sarcina si finalitatea sa în lucrarea
terminată la momentul în care a trecut de el, în puritatea lui stralucitoare
si luminoasă, spre curtea fabricii să fie plasat într-un camion de livrare.
Spiritul lucrătorului nu mai există, dar cu siguranţă există un spirit
colectiv. În cazul în care muncitorul este inteligent el va înţelege sfârşitul
muncii sale, iar acest lucru îl va umple cu o mândrie legitimă. Când Auto
va anunţa că o masina a ajuns la 180 mile / oră, muncitorii se vor aduna şi
își vor spune unul altuia: “Mașina noastră a făcut asta!” Astfel avem un
factor moral care este de importanţă.
Cele opt ore pe zi! Cele trei “opturi” în fabrică! Schimburile lucrând
rând pe rând. Acesta începând de la 22 şi până la 6 dimineata; un altul
care se încheie la 14. Legislatorii noştri au gândit asta, atunci când le-au
acordat cele opt ore pe zi? Ce va face omul cu libertatea lui de la 6
dimineaţa până la 22, de la 14 până noaptea? Ce vină poartă familia în
aceste condiţii? Scuza este acolo, vă va spune, de a primi şi de-a ura bun
venit omului animal, şi lucrătorul este suficient de cultivat să ştie cum să
facă o utilizare sănătoasa a orelor de libertate. Dar acesta este exact ce nu
este cazul; depunerea este hidoasă, iar mintea lui nu este suficient de
educată pentru a își folosii aceste ore de libertate. Am putea spune bine,
atunci: Arhitectura sau demoralizare-demoralizare şi revoluţie. Să
examinăm un alt punct:
Există o activitate industrială formidabil în prezent, în progres, care
este în mod inevitabil şi în mod constant in partea din spate a minții
noastre; în orice moment, fie direct, fie prin intermediul ziarelor şi
revistelor, ne sunt prezentate obiecte de o noutate arestabilă ale căror de
ce şi în ce fel ne consuma mintea, şi ne umple cu încăntare si teama.
Toate aceste obiecte ale vieţii moderne crează, pe termen lung, o stare
mintală moderna. Nedumerirea ne apucă, apoi, daca ne facem ochii să
îndure privirea vechilor şi putrezitelor clădiri care formeaza cochilia
291
NEW YORK
noastră de melc, locuirea noastră, care ne zdrobește în contextul cotidian
cu ele - putred şi inutil şi neproductiv. Peste tot pot fi văzute maşinile
care servesc pentru a produce ceva şi pentru a îl prezenta admirabil, într-
un mod curat. Maşina in care trăim este un antrenor vechi plin de
tuberculoză. Nu există nici o legătură reală între activităţile noastre
zilnice la fabrică, la birou sau la bancă, care sunt sănătoase şi utile şi
productive, precum şi activităţile noastre în sânul familiei, care sunt cu
handicap la fiecare pas. Familia este peste tot ucisă şi minţile oamenilor
demoralizate în servitute pentru anacronisme.
Mintea fiecarui om, fiind modelată de participarea sa la evenimente
contemporane, conștient sau inconștient a format anumite dorințe; acestea
sunt inevitabil legate de familie, un instinct care este baza societăţii.
292
O MACARA
Fiecare om din ziua de azi îşi dă seama de nevoia lui de soare, de
căldură, de aer curat şi podele curate, el a fost învăţat să poarte un guler
alb strălucitor, iar femeile iubesc lenjeria fină de culoare albă. Omul
simte azi că el trebuie să aibă diversitatea intelectuala, relaxare pentru
corpul său, şi cultura fizica necesară să se recupereze după tensiunea
musculară si a creierului care reprezinta forţa de muncă “munca silnică”-
depusă.
VAPOARE PE RIN
293
Această masă de dorinţe constituie, de fapt, o masă de cerințe.
Acum organizaţia noastră sociala nu are nimic gata, care sa poata
răspunde la aceste nevoi.
Un alt punct: Care sunt concluziile intelectualilor faţă în faţă cu
actualităţile vieţii moderne? Înflorirea magnifica a industriei în epoca
noastră a creat o clasa speciala de intelectuali atât de numeroase încât
constituie un strat foarte activ al societăţii.
În atelier, în departamentele tehnice, în societăţile de învăţamant, în
bănci şi în magazinele mari, la ziare şi reviste, sunt ingineri, sefi de
departamente, reprezentanţii lor legali, secretare, editori, contabili care
lucrează din minut în minut, în conformitate cu datoria lor, lucrurile
formidabile care ocupă atenţia noastră: există oameni care proiectează
podurile noastre, nave şi avioane, care creează motoare si turbine, care
conduc ateliere de lucru şi intinderi, care sunt angajati în distribuţia de
capital şi în contabilitate, care cumpăra mărfurile din colonii sau de la
fabrica, care au pus mai departe atât de multe articole în presă privind
producţia modernă de atât de mult timp încât este nobil şi oribil, care
înregistrează ca pe un grafic de înaltă temperatură curba umanității în
muncă, în muncă perpetuă, la o criză-uneori în delir.
Toate materialele umane trec prin mâinile lor. În cele din urmă
observarea acestora trebuie să conducă la o concluzie. Aceşti oameni au
ochii fixaţi pe ecranul de mărfuri în magazinele mari, pe care omul le-a
făcut pentru el. Epoca modernă este răspândită în faţa lor, spumantă şi
radiantă ... de cealaltă parte a barierei!
În propriile lor case, în cazul în care trăiesc într-o ușurință precară,
deoarece remunerarea lor nu are nici o legătură cu realitatea pentru
calitatea muncii lor, ei vor găsi vechia și murdara cochilie de melc, şi ei
nu pot concepe chiar faptul de a avea o familie. În cazul în care acest
294
lucru se întâmplă, martiriul lent care îl ştim cu toţii va începe. Aceşti
oameni, de asemenea, pretind dreptul lor la o maşinărie de trai care să fie
lucrul uman cel mai simplu.
Atât lucrătorul cât şi intelectualul sunt împiedicați să își urmeze cele
mai profunde instincte pentru a asigura familia, în fiecare zi ei se folosesc
de instrumentele strălucitoare şi eficiente ce ni le-a furnizat vârsta , dar
acestea nu sunt activate, prin urmare, nu pot să le utilizeze pentru ei
înşişi. Nimic nu ar putea fi mai descurajator sau mai iritant. Nimic nu este
pregătit. Am putea spune, de asemenea: Arhitectura sau Revoluţia.
Deşi societatea modernă nu recompensează intelectualitatea, se
tolerează în continuare regimul vechi de delimitare a proprietății care
este un obstacol major în transformarea orașului sau al casei. Proprietatea
UN DISC DE TURBINĂ DE LA LUCRĂRILE DIN CREUSOT: 40.000 DE KILOWATTI
295
înființată se bazează pe importanța mostenirii ¬ iar scopul său este
cea mai mare stare de inerţie, fara nici o schimbare şi cu scopul de-a
menţine
statusul quo-ului. Deşi fiecare alt tip de intreprinderi umane este
supusă unui război dur de concurenţă, proprietariat, aranjat în proprietatea
sa, scapă de dreptul comun într-un mod princiar: el este un rege. Pe
principiul existent al legilor de proprietate, este imposibil să se
stabilească un program de construcţie, care va rezista împreună. Şi aşa
clădirea necesară nu se face. Dar dacă mecanismele existente de
proprietate s-au schimbat, şi sunt în schimbare, ar fi posibil să se
construiască; ar exista un entuziasm pentru constructii, iar noi ar trebui să
evitam Revoluția.
Apariţia unei noi perioade se intrevede numai după un lung şi liniştit
șir de lucrări pregătitoare.
VENTILATOARE
297
O PREVIZIUNE: AVIONUL ZILEI DE MAINE
Industria a creat instrumentele sale.
Afacerile si-au modificat obiceiurile şi traditiile.
Construcţia a găsit noi mijloace.
O FABRICĂ (FREYSSINET LIMUSIN)
298
Arhitectura se găseşte confruntată cu legi noi. Industria a creat noi
instrumente: ilustraţiile din această carte oferă o dovadă elocventă în
acest sens. Asemenea unelte sunt capabile să adauge la bunăstarea umană
şi la uşurarea trudei umane. Dacă aceste condiţii sunt stabilite de noi
împotriva trecutului, tu ai Revoluţie.
Afacerile și-au modificat obiceiurile: ele au o grea responsabilitate
pentru azi: costuri, timp, soliditatea de muncă. Ingineri în număr mare
umplu birouri, fac calcule, practica legile economiei într-o măsură
intensivă, şi încearcă să armonizeze două elemente opuse: economia și
calitatea. Inteligența se ascunde în spatele fiecarei iniţiative, inovaţiile
îndrăzneţe sunt cerute. Moralitatea industriei a fost transformată: marile
afaceri sunt azi un organism sănătos şi moral.
Dacă ne-am stabilit acest fapt nou împotriva trecutului, avem
UN HANGAR ((FREYSSINET LIMUSIN)
Lăţime 250 feet, înălţime 150 feet, lungime peste 900 feet. Nava bisericii Notre Dame
este lată de 40 si are o înălţime de aproximativ 107 feet.
299
UN MARE HANGAR DE AERONAVE LA ORLY ( FREYSSINET SI LIMUSIN)
Lăţime 250 feet, înălţime 170 feet, lungime peste 900 feet
300
Revoluţia in metodă şi în scară de aventură.
Construcţia a descoperit metodele sale, metode care în sine înseamnă
o eliberare pe care vremurile dinainte au căutat-o în zadar. Totul este
posibil prin calcul şi invenţie, cu condiţia să nu existe la dispoziţie un
organism suficient de perfecţionat de instrumente, iar acest lucru există.
Betonul şi oţelul au transformat în întregime, organizaţia de
construcţie cunoscută, precum şi exactitatea cu care aceste materiale pot
fi adaptate la calculul şi teoria de zi cu zi oferind rezultate încurajatoare,
atât în succesul obţinut cât şi în aspectul lor, care reaminteşte de
fenomenele naturale şi în mod constant reproduce experienţele realizate
în natură.
Dacă ne-am stabili împotriva trecutului, putem aprecia faptul că noi
formule au fost găsite care au nevoie doar de exploatare, pentru a favoriza
(dacă suntem suficient de înţelepţi pentru a rupe rutina) o eliberare reală
de constrângerile pe care le avem până acum și la care am fost supuși . A
fost Revoluția în metodele de construcţie.
Arhitectura se găseşte confruntată cu legi noi. Construcţia a fost
supusă unor inovaţii atât de mari încât stilurile vechi, care încă ne
persecută, nu îl mai pot îmbrăca; materialele utilizate sustrag atenția
artistului decorator.
Este atât de multă noutate în forme şi ritmuri furnizate de aceste
metode de construcţie, noutatea acestui fel de aranjament şi programele
industriale noi, astfel incât nu ne mai putem inchide mintea în fața
adevărurilor și legilor profunde ale arhitecturii care sunt stabilite pe baza
masei, ritmului şi proporţiei: “stilurile” nu mai există, ele sunt în afara
ken-ului nostru; în cazul în care încă ne încurcă, sunt precum paraziţii.
302
Dacă ne-am stabilit împotriva trecutului, suntem obligaţi să
concludem că vechiul cod de arhitectură, cu masa sa de reguli şi
regulamente a evoluat pe parcursul a patru mii de ani, și nu ne mai este de
nici un interes, nu ne mai preocupă: toate valorile au fost revizuite, a fost
revoluţie în ceea ce privește concepția despre Arhitectură.
Deranjat de reacţiile care îl joacă pe el in fiecare trimestru, omul de zi
cu zi este conştient, pe de o parte, de o lume nouă, care se formeaza ea
insăși în mod regulat, în mod logic şi clar, care produce într-un mod
simplu lucrurile care sunt utile şi utilizabile, iar pe de altă parte, el se
găseşte, spre surprinderea lui, ca trăind într-un mediu ostil şi vechi.
Acest cadru este depunerea lui; oraşul lui, strada lui, casa lui sau
apartamentul lui crescut împotriva lui nefolositor, împiedicându-l să
urmeze aceeași cale spre relaxare pe care o obține și prin muncă, îl
împiedică să urmeze spre relaxarea sa dezvoltarea organică a existenţei
sale, care este aceea de a crea o familie şi de a trăi, ca fiecare animal pe
acest pământ şi ca toţi oamenii de toate vârstele, o viaţă de familie
organizată. În acest fel, societatea are rolul de a transmite distrugerea
familiei, in tîmp ce ea vede cu groază că acest lucru va fi o ruină.
Acolo domneşte un dezacord mare între starea de spirit modernă, care
este un avertisment pentru noi, şi sufocarea mentală acumulată de-a
lungul grohotişului de vârstă. Problema este una de adaptare, în care
realităţile vieţii noastre sunt cauza.
Societatea este alimentată cu o dorință violentă pentru ceva ce ar
putea obține sau nu. Totul constă în faptul că: totul depinde de efortul
depus şi atenţia acordată acestor simptome alarmante.
305
Ediţie electronică în limba română
Coordonator ediţie electronică: dr. arh. Raoul Cenan
Coordonator redacţie: stud. Vlad Ioana
Redactori:
1. stud.Kardos Emȍke
2. stud. Tămăşan Mihai
3. stud. Vlad Ioana
Traduceri:
1. stud. Androne Anamaria
2. stud. Aştilean Andreea
3. stud. Bonta Anca
4. stud. Carean Oana
5. stud. Ciurte Loredana
6. stud. Coroiu Ruxandra
7. stud. Griu Cătălina
8. stud. Luca Răzvan
9. stud. Lung Mihaela
10. stud. Macovei Georgeta
11. stud. Onit Diana
12. stud. Pleşa Viorela
13. stud. Rusu Raluca
14. stud. Şerban Tatiana
15. stud.. Varga George
Ediţie tradusă, redactată şi îngrijită prin contribuţia benevolă a studenţilor din cadrul
Facultătăţii de Arhitectura şi Urbanism Cluj. Ediţia originală după care a fost facută
această ediţie electronică a fost publicată în limba engleză la Dover Publications, Inc.
New York.
307
CĂTRE O NOUĂ ARHITECTURĂ
Le Corbusier
Pentrul arhitectul și urbanistul de origine elvețiană Le Corbusier (Charles Edouard Jeanneret 1887-1965), arhitectura a constituit o artă nobilă, o chemare in care arhitectul a combinat invenția plastică, speculația intelectuală, și matematici superioare care au mers mai presus de simpla nevoie utilitară dincolo de stil, pentru a obține o pură creatie a spiritului care a stabilit relații emoționale prin intermediul materialelor brute. Prima mare eexpunere a idei sale a apărut în “Vers une Architecture” (1923), o culegere de articole inițial scrise de către Le Corbusier pentru propria sa revistă de avangardă L'Espirit Nouveau. Volumul de față reprezintă traducerea în engleză a variantei originale a celei de-a 13-a ediții franceze a acestui manifest istoric, in care Le Corbusier și-a expus teoriile tehnice și estetice, viziunile asupra industriei, economiei, relația formei cu funcția, spiritul producției în masă și multe altele. Principal profet al mișcării„moderne” și o aproape-legendară personalitate a „Școlii Internaționale”, a creat unele din cele mai celebre clădiri ale secolului XX: „Capela de la Ronchamp”, „Căminul elvețian de la Cité Universitaire, Paris ”, „Unitate de locuire, Marseilles”; si multe altele. Le Corbusier a contribuit cu multă pasiune și inteligență la aceste esee care îi prezintă ideile într-o formă concisă, stil pregnant, împânzit cu epigrame ți adesea observații provocatoare: „Inginerii americani copleșesc cu calcule lor arhitectura noastră expirată.” „Arhitectura este înăbușită de dogme. Este singura profesie in care progresul nu este considerat necesar. ” „... o catedrală nu este foarte frumoasă....” și „Roma este blestemul celor cu o educație precară. A trimite studenți arhitecți în Roma este o traumă pentru viața lor”. Abundent ilustrată cu peste 200 de schițe şi fotografii a proprilor sale lucrări si a altor structuri pe care le-a considerat importante, Towards a new arhitecture este o lectură indispensabilă pentru arhitecți, urbaniști şi istorici-dar va intriga orice persoană fascinată de orizonturile largi, opinile nedefinite şi teoriile inovative ale unuia dintre cei mai mari arhitecți ai secolului.