Studiu de caz

Latinitate si dacism

Cuprins:• Definirea conceptului de latinitate şi dacismDefinirea conceptului de latinitate şi dacism• Care este oCare este originea poporului riginea poporului ssi a limbiii a limbii româneromâne??• Influenţe în limba românăInfluenţe în limba română• Cele douCele douăă mituri fondatoare mituri fondatoare• Susţinători aSusţinători aii latinităţii latinităţii• Susţinători ai dacismuluiSusţinători ai dacismului• ConcluzieConcluzie• AnexeAnexe• BibliografieBibliografie

• “Limba românã este limba latinã vorbitã neîntrerupt în partea orientalã a Imperiului Roman cuprinzând provinciile dunãrene (Dacia, Panonia de Sud, Dardania, Moesia Superioarã si Moesia Inferioarã), din momentul pãtrunderii limbii latine în aceste provincii si pânã în zilele noastre.”

(A. Rosetti- Istoria limbii române literare)

Cuprins:• Definirea conceptului de latinitate şi dacismDefinirea conceptului de latinitate şi dacism• Care este oCare este originea poporului riginea poporului ssi a limbiii a limbii româneromâne??• Influenţe în limba românăInfluenţe în limba română• Cele douCele douăă mituri fondatoare mituri fondatoare• Susţinători aSusţinători aii latinităţii latinităţii• Susţinători ai dacismuluiSusţinători ai dacismului• ConcluzieConcluzie• AnexeAnexe• BibliografieBibliografie

Latinitate si dacism

• Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei ce strabat cultura si literatura româna.

Dacismul• Dacismul este un curent în

istoriografie, afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului român.

• Acesta îsi face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales în perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista.

Latinitatea

• Latinitate este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii latine si a civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de catre romani.• Ideea de latinitate începe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor – secolele XVI – XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir.

• Atinge apogeul prin reprezentantii “Scolii Ardelene” (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior).

Care este Care este originea poporului si a limbii române?

• Originea latina ce atrage prin prestigiul istoric al Imperiului Roman si care compenseaza o serie de complexe de inferioritate fata de puterile din jur?

SAU…

• Originea daca a carei popularitate se explica prin misterul unei civilizatii prea putin cunoscute dar si prin fascinatia arhaicului?

• Astazi se accepta în general ca istoria veche a românilor este expresia unui proces de sinteza daco-romana a unui proces adiacent de integrare si de asimilare a elementului migrator. Potrivit majoritatii cercetatorilor (istorici, lingvisti, etnologi etc.), limba româna este rezultatul actiunii conjugate a mai multor straturi : elementul dac, roman si migrator.

• Originea limbii române este legata de originea poporului si a unitatii limbii române în diverse zone în care se vorbeste pâna astazi. Limba româna s-a format din limba latina populara adusa în Dacia si dezvoltata pâna în zilele noastre.

• Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa cucerirea Daciei de catre romani în urma razboiului din 105-106. Latina s-a impus rapid deoarece romanizarea a fost un proces intens, viu, dinamic; bastinasii erau interesati sa învete acest idiom pentru ca limba latina era limba oficiala. Romanii erau interesati ca localnicii sa stie limba latina pentru a putea stapâni.

• Limba dacilor nu ni s-a pastrat. Nu stim cum vorbeau dacii. Nu avem nicio propozitie. A fost descoperita o inscriptie în 1912 pe inelul de la Iezerov (inel cu un disc); pe patru rânduri sunt 76 de litere grecesti; nu sunt semne între cuvinte; nu stim de unde începe si unde sfârseste cuvântul.

• S-a pastrat din daca o lista de nume de plante, nume de persoane, nume de locuri, nume de ape (Dunare, Olt, Arges, Buzau, Prut, Nistru, Cerna, Siret, Somes, Cris, Timis, Motru, Jiu etc).

Influente în limba românaInflenţe

VECHI TÂRZII

NEOGREACĂ TURCĂSLAVĂ MAGHIARĂ GREACĂ

Cele douCele douaa mituri fondatoare mituri fondatoare• "Dochia si

Traian" povesteste despre formarea poporului român: unirea dacilor cu romanii, Dochia fiind o frumoasa fata pe care împaratul roman voia sa o ia de sotie.

Mitul Zburătorului- un “Cupidon al dacilor”.

SusSusttininaatori atori aii latinit latinitaaţiiţiiLetopisetele lui Grigore Ureche,

Miron Costin si Ion Neculce.

„Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” de Dimitrie Cantemir

“[…] a Dachii adevarati mostenitori i-au pus si cu curat sângele fiilor sai, pre Dachia, care mai denainte varvara iera, au evghenisit-o.”

Scoala Ardeleana care sustinea latinitatea prin exagerari, deoarece nu recunostea originile dace ale românilor.

SusSusttininaatori ai dacismuluitori ai dacismuluiLucian Blaga prin articolul

„Revolta fondului nostru nelatin” din revista”Zamolxe”.

”Avem însa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului rasarind puternic în constiinte.”

• B.P.Hasdeu prin lucrarea „Perit-au dacii?” din 1860, în care punea la îndoiala latinismul românilor si linia trasata de Scoala Ardeleana, catre o directie cu totul noua: originea geto-daca a poporului român.

• Istoricul Vasile Parvan prin opera „Getica” – realizata pe baza studiilor si descoperirilor arheologice din acea vreme

Mihai Eminescu în poezia „Memento mori”( „Nu uita că vei muri”)

“Stau tacuti ostasii Romei, ridicând fruntea lor lata,Stralucitele lor coifuri, la stâncimea detunata, […]

Dintre stânce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Daciei în lungi siruri au iesit —”

• Etnogeneza româna a fost una dintre preocuparile majore ale primilor nostri cronicari, Grigore Ureche notând în Letopisetul Tarii Moldovei: »Rumanii, câti sa afla locuitori în Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sântu cu moldovenii si toti de la Râm se trag ».

• Aceasta glorificare a latinitatii noastre a devenit, dupa Grigore Ureche, un adevarat laitmotiv în cultura româna, fiind întâlnit la Miron Costin, la stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, la Gheorghe Sincai si la altii.

• În perioada interbelica, cele doua curente de idei sunt percepute de pe pozitii adesea opuse, aflându-se în confruntare directa si sunt folosite, direct sau indirect, ca suport argumentativ pentru diferite antinomii: traditie-modernitate, spirit national-cosmopolitism.

Concluzie• Limba româna provine din limba latina vorbita

în partile de est ale Imperiului Roman, dar nu continua direct limba latina clasica, ci latina populara. Ea face parte din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale, altele au ramas limbi regionale sau chiar au disparut. În timp, limbile se modifica, iar când se acumuleaza modificari ale limbii, astfel încât varianta de origine nu mai e înteleasa de vorbitori, se poate vorbi de o limba noua. Deci limba româna vorbita azi este rezultatul modificarii, limbii latine vulgare în decursul anilor ce au trecut, este o limba vie ce va suferi modificari si în anii ce vor urma, dar originea sa va ramâne întotdeauna limba latina populara.

anexe

Împaratul roman Traian

Împaratul dac Decebal

Trophaeum Traiani

Columna Columna lui lui TraianTraian

Ruinele Sarmizegetusei

Piatra Cetatii -Banita

Steagul Dacilor

Dacii

Imperiul Geto-dacic

Scrisoarea boierului NeacSu din Câmpulung catre judele Brasovului Johannes Benkner

Cântecul gintei latineCântecul gintei latine

„Latina gintă e reginăÎntre-ale lumii ginte mari;

Ea poartă-n frunte-o stea divinăLucind prin timpii seculari.

Menirea ei tot înainteMăreţ îndreaptă paşii săi.

Ea merge-n capul altor ginteVărsând lumină-n urma ei.

Latina gintă e vergină,Cu farmec dulce, răpitor;Străinu-n cale-i se înclină

Şi pe genunchi cade cu dor.Frumoasă, vie, zâmbitoare,Sub cer senin, în aer cald,

Ea se mirează-n splendid soare,Se scaldă-n mare de smarald.

Latina gintă are parteDe-ale pământului comoriŞi mult voios ea le împarteCu celelalte-a ei surori.Dar e teribilă-n mânieCând braţul ei liberatorLoveşte-n cruda tiranieŞi luptă pentru-al său onor.

În ziua cea de judecată,Când faţă-n cer cu Domnul sfântLatina gintă-a fi-ntrebatăCe a făcut pe-acest pământ?Ea va răspunde sus i tare:,,O! Doamne,-n lume cât am stat,În ochii săi plini de-admirarePe tine te-am reprezentat!”

de Vasile Alecsandri

Memento Mori

,,Şi-n zenit opri oştirea-i peste armia romană.

-Decebal! el strigă-n nouri- îi detun, îi iau în goană

Şi Danubiul o să beie a lor sacre legiuni.

Decebal s-arată palid în fereastra naltă-ngustă

Şi coroana şi-o ridică către-imaginea augustă

Şi se uită cu durere la divinii săi străbuni.

Iar pe plaiuri verzi de munte oştile-urbei risipite

Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite-

Rupt e şirul lor pe-alocuri de al soarelui foc roş.”

de Mihai Eminescu

RUGACIUNEA UNUI DACPe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Caci unul erau toate si totul era una;Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toataErau din rândul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?

El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeiiSi din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire:Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii!

Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mersSi-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila, S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela între oameni devina cel întâiCe mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.

Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste, Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o -Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor...Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.

Strain si far' de lege de voi muri - atunceNevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce, S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata, Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!

Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumescCa tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curmaSi-n stingerea eterna dispar fara de urma!

De Mihai Emincescu

Film : Dacii(1966)

Membrii grupului• Andrei Alina-Tehnoredactor

• David Ionut- Moderator 1• Matinca Ana- Moderator 2• Patrascu Gabriel- Observator• Petrescu Mihaela- Prezentator• Radu Dyana- Moderator 4

Profesor coordonator: Faur Raluca

Bibliografie• „Istoria limbii romane”-Al. Rosetti• „O enigma si un miracol istoric-poporul roman”-G.I.Bratianu• „Letopisetul tarii moldovei”-Grigore Ureche• „De neamul moldovenilor”-Miron Costin• „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”- D.Cantemir• „Civilizatiile stravechi din regiunile carpato-danubiene”-V.Parvan• ,,Burebista si epoca sa”-Ion Horatiu Crisan • „Romanitatea romanilor. Istoria unei idei” -Adolf Armbruster• „Etnogeneza romanilor” - Ion Russu• „Istoria limbii romane”- Gh. Ivanescu• „Scoala Ardeleana”- Ion Lungu