MINISTERUL EDUCATIEI NAȚIONALEINSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN TULCEA

ȘCOALA  POSTLICEALĂ SANITARĂ„ SFÂNTUL LUCA „ TULCEA

P R O I E C T

INGRIJIREA BOLNAVULUI CULARINGITA ACUTA

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICACALIFICAREA :  ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Indrumator:

Absolvent : COBANU P. ALINA- IOANA

Tulcea  -  2016

MOTTO:

,,Sanatatea e comoara cea mai pretioasa si cea mai usor de pierdut; totusi, cel mai prost pazita...”

E.Augier

MOTTO:

„ A îngrijii, a asculta, a însoți în vindecarea suferințelor sau în moarte, a reda maximul de autonomie a fiecărui pacient, al vedea reluându-și o viață activă și a avea mai târziu vești de la el, este poate cea mai pasionantă, cea mai umană

dintre arte „ Virginia Henderson

CUPRINS:

MOTIVATIA LUCRARII

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

LARINGITA ACUTA

a DEFINITIEb ETIOPATOLOGIAc SIMPTOMATOLOGIAd FORME CLINICEe DIAGNOSTIC ( POZITIV SI DIFERENTIAN )f EVOLUTIEg COMPLICATIIh PROGNOSTICi TRATAMENTj PROFILAXIE

CAPITOLUL II

STUDII DE CAZ

CAZUL 1

CAZUL 2

CAZUL 3

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI IN TRATAREA SI INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

BIBLIOGRAFIE

MOTIVATIA LUCRARII

„Rolul esenţial al asistentei medicale constǎ în a ajuta persoanele bolnave, sǎnǎtoase şi sǎ

recâştige sǎnǎtatea sau sǎ-l ajute pânǎ în ultimele sale clipe, prin îndeplinirea sarcinilor pe care

le-ar fi îndeplinit singur, dacǎ ar fi avut voinţǎ, putere şi cunoştinţele necesare sǎ îndeplineascǎ

aceste funcţii, astfel încât acesta sǎ-şi recapete independenţa cât mai repede posibil.

Asistenta medicalǎ ajutǎ bolnavul sǎ respecte prescripţiile terapeutice ale medicului. Ea

este conştiinţa celui lipsit de conştiinţǎ, dorinţa de a trǎi pentru cel ce a gândit la suicid, membru

pentru cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce a orbit de curând, mijloc de locomoţie

pentru copilul mic, încrederea pentru tânǎra mamǎ, vocea celor slabi pentru a se putea exprima.”

Virginia Henderson

CAPITOLUL I

MORFOLOGIA SI ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Activitatile fiziologice ale organismului uman necesita un consum permanent de enrgie. Energia utilizata provine din substantele organice care sunt supuse la nivel celular unor procese de oxido-reducere in urma carora rezulta CO2 care trebuie eliminate.

Totalitatea organelor care au rolul de a prelua din aerul inspirat O2 necesar acestor procese si de a elimina CO2 din organism alcatuiesc aparatul respirator.

Schimbul de gaze dintre organism si mediu implica urmatoarele procese:Respiratia:

- interna – respiratia celulara- externa:

o ventilatia (inspiratia + expiratia)o schimbul de gaze:

sangvin tisular

Sistem respirator:- plamani:

o stango drept

- cai aeriene:o fose nazaleo faringeo laringeo traheeo bronhii

Din punct de vedere functional, respiratia reprezinta:- ventilatia pulmonara – deplasarea aerului in ambele sensuri:

atmosfera – alveole pulmonare alveole pulmonare – atmosfera

- difuziunea O2 si CO2 intre alveolele pulmonare si sange- transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismului catre si de la

plaman- reglarea ventilatiei

Aparatul respirator este format din 2 portiuni:- una de conducere, care cuprinde: cavitatea nazala, nazofaringele, laringele,

traheea, bronhiile, bronhiolele pâna la cele terminale;- una respiratorie,care cuprinde bronhiolele respiratorii, ductele alveolare si

alveolele. În raport cu parenchimul pulmonar,caile respiratorii pot fi grupate în:intra- si

extrapulmonare.

I. Caile respiratorii superioare

- Nasul – formatiune mediocefalica cu caracteristici specifice fiecarui individ, cu dublu rol – respirator si olfactiv.

Este alcătuit dintr-un schelet osteocartilaginos compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului (alare mari şi mici), ca şi altele accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un strat de muşchi superficiali — pieloşi — şi tegumente, iar la interior, căptuşit de mucoasa nazală, cu excepţia vestibulului căptuşit de tegument.

Aerul insipirat prin nas ajunge in plamani. Mucusul vascos si perii aflati in nas au rol de filtrare a impuritatilor din aer. La om prin inspiraţie sunt folosite nările altrnativ(la un interval de 20 -30 de minute), permitand astfel regenerarea mucoasei nazale.

Cavitatea nazala – este impartita de un perete median (septul nazal) in doua conducte situate inapoia piramidei nazale numite fose nazale.

Fosele nazale sunt la interior captusite cu mucoasa nazala care are in partea superioara, mucoasa olfactiva.

Fosele nazale comunica cu exteriorul prin 2 orificii (narile), iar cu faringele prin 2 orificii largi (meaturi narofaringiene). Fiecare fosă nazală prezintă anterior, in dreptul aripii nazale, un vestibule, nazal, prevăzut cu un prag denumit „limen nasi” peri (vibrise) şi glande, şi fosa nazală propriu-zisă, ce purifică şi umectează aerul inspirat.

Fosa nazală are patru pereţi, dintre care cel lateral este mai complicat şi prezintă trei lame osoase : cornetele (concile) nazale, superior şi mijlociu, prelungiri ale osului etmoid, şi cel inferior ataşat maxilarului ca os independent.

Dedesubtul lor se formează nişte spaţii numite meaturi nazale in care se deschid sinusurile paranazale, cavităţi accesorii ale foselor nazale.

Acestea sunt sinusurile frontale, etmoidale, ale maxilarului şi ale sfenoidului.

Cavităţile nazale sunt căptuşite de o mucoasă foarte bogata vascularizata şi împărţită funcţional în două regiuni: una în treimea superioară, mucoasa olfactivă, şi una în partea inferioară, mucoasa respiratorie.

Cavitatea nazala are rolul de camera de rezonanta pentru sunetele emise la nivelul laringelui.

2. Faringele – are forma unui tub muscular cu dimensiunea de 12-13 cm la adulti, se ingusteaza progresiv dinspre superior spre inferior si este divizat in trei etaje principale: nazofaringele, orofaringele si hipofaringele.

Toate cele trei etaje au o comunicare anterioara cu structuri invecinate. Faringele are o tunica musculara compusa din doua straturi, iar interior este tapetat de mucoasa.

Nazofaringele (numit si epifaringe, cavum si rinofaringe) se intinde de la baza craniului superior pana la nivelul unui plan imaginar care trece prin palatul moale. Elemente anatomice importante de la nivelul acestui compartiment sunt:

- anterior – orificiile coanale pe unde comunica cu fosele nazale;- superior – plaseul sinusului sfenoidal.

La nivelul peretelui lateral se deschide orificiul faringian al tubei auditive (trompa lui Eustachio) de forma triunghiulara iar posterior acestui ostium gasim o depresiune numita fosa lui Rosenmüller cu tonsila tubara. Acest reper anatomic prezinta importanta deoarece reprezinta locul de debut al neoplasmului de rinofaringe.

La unirea peretelui superior cu cel posterior se afla tonsila faringiana. Mucoasa rinofaringelui este de tip respirator, cilindric-ciliata.

Orofaringele (bucofaringe sau mezofaringe) se intinde de la nivelul unui plan orizontal care trece prin platatul moale pana la nivelul marginei superioare a epiglotei.

Raporturile anatomice ale bucofaringelui sunt: anterior cu cavitatea bucala, comunicarea fiind realizata prin istmul bucofaringian, posterior cu fascia prevertebrala si corpurile vertebrelor cervicale 2 si 3; lateral intra in raport cu spatiul laterofaringian unde se gasesc arterele carotide, vena jugulara interna, noduri limfatice si nervii cranieni IX, X, XI si XII.

La nivelul peretelui lateral al orofaringelui se afla tonsila palatina continuta in loja tonsilara formata dintr-un pilier anterior si unul posterior; superior tonsilei palatine se afla fosa supratonsilara cuprinsa intre pilierul anterior si posterior.

Mucoasa orofaringelui este de tip stratificat pavimentos necheratinizata.Hipofaringele (sau laringofaringe) se intinde de la nivelul marginei superiore a epiglotei

la nivelul limitei inferioare a cartilajului cricoid si comunica anterior cu laringele. Inferior, hipfaringele se continua cu esofagul, limita fiind reprezentata de sfincterul

esofagian superior. Raporturile hipofaringelui sunt: anterior cu coroana laringiana si fata posterioara a

laringelui, lateral cu artera carotida comuna, vena jugulara interna si nervul X, posterior cu fascia prevertebrala si corpurile vertebrelor cervicale III pana la VI. La nivelul peretelui lateral se formeza doua santuri numite sinusuri piriforme. Mucoasa hipofaringelui este de tip stratificat pavimentos necheratinizata.

Functiile principale ale faringelui sunt:deglutitia,functia senzoriala,functia imunologica, functia respiratirie, functia fonatorie.Deglutitia este un act reflex, declansat de bolul alimentar ajuns la nivelul bazei limbii si

care se desfasoara in mai multe etape:• inchiderea comunicarii cu nazofaringele prin ridicarea valului moale;• laringele este deplasat antero-superior sub baza limbii, iar epiglota acoopera coroana

laringiana;• adductia corzilor vocale;• in acest mod bolul alimentar trece prin sinusurile piriforme;• sfincterul esofagian superior se relaxeaza iar muschii constrictori propulseaza bolul in

esofag.

Functia respiratorie.. Faringele constituie o raspantie la nivelul cailor aeriene si digestive superioare si participa alternativ la ambele functii: in timpul pasajului aerului inspira sau expirat prin rino- si orofaringe deglutitia este inhibata.

Functia senzoriala, perceperea gustului se realizeaza atat la nivelul papilelor linguale gustative cat si prin receptori de la nivelul orofaringelui. Senzatiile gustative fundamentale sunt: dulce, sarat, acru (percepute la nivel lingual) si amar (perceput faringian).

Senzatiile gustative din cele doua treimi anterioare ale limbii sunt culese de nervul coarda timpanului (ram din facial) care se anostomozeaza cu lingualul (ram din trigemen), iar cele din treimea posterioara sunt receptionate de IX si X. Aroma specifica a variatelor alimentelor este insa perceputa de catre filetele nervului olfactiv.

Functia imunologica este asigurata de tesutul limfoepitelial grupat in asa-numitul inel al lui Waldeyer si care cuprinde: tonsila faringiana, tonsilele palatine, tonsila tubara, tonsila linguala de la baza limbii. Functiile de supraveghere imunologica specifice tonsilelor sunt urmatoarele:

• tonsilele produc limfocite;• la nivelul lor se realizeaza expunerea limfocitelor de tip B si T la antigenii uzuali si in

acest mod se asigura productia de limfocite mesager si limfocite cu memorie;• plasmocitele de la nivel tonsilar secreta toate tipurile de imunoglobuline;• limfocitele imunoactive de la nivel tonsilar patrund in torentul sanguin si limfatic.

Functia fonatorie. Cavitatea bucala, faringele si limba sunt importante in vocea articula si in realizarea timbrului specific al vocii prin modularea sunetului fundamental emis la nivelul corzilor vocale.

II. Caile respiratorii inferioare1. Laringele indeplineste doua functii:- conduce aerul la plamani;- este prncipalul organ al fonatiei.Laringele este un segment al cailor respiratorii inferioare la nivelul gâtului, sub piele,

continuându-se inferior cu traheea si comunicând în sus cu faringele. Este alcatuit dintr-un schelet alcatuit din cartilaje care ar format din mai multe piese: 3

cartilaje mari: tiroid, cricoid, epiglota si 2 cartilaje aritenoide mici, plus alte doua perechi de cartilaje si mai mici (corniculate si cuneiforme), unite între ele prin articulatii ce sînt puse în miscare prin actiunea muschilor proprii.

In interiorul laringelui se gasesc corzile vocale si benzile ventriculare, situate deasupra lor, cu ventriculul laringian cuprins între ele, care, pe sectiunea facuta în plan vertical si transversal dau lumenului tubului cartilaginos rigid al laringelui aspectul unei clepsidre formata din doua pâlnii unite la mijloc, în zona corzilor vocale.

Pâlnia superioara este etajul superior al laringelui sau vestibulul laringian, continând benzile ventriculare si ventriculele laringiene drept si stâng, iar pâlnia inferioara este etajul inferior al laringelui sau etajul subglotic, ce se continua cu traheea.

Etajul mijlociu sau etajul glotic este portiunea cuprinsa între corzile vocale si cartilajele aritenoide.

Glota are aspectul unei deschideri de forma triunghiulara cu vârful anterior, cu dimensiuni variabile în functie de miscarea corzilor vocale data de deplasarea aritenoizilor sub actiunea muschilor constrictori si dilatatori ai glotei Prin actiunea acestor muschi, se deschide glota, prin îndepartarea corzilor vocale patrunde aerul în arborele respirator, în inspiratie, iar prin apropierea corzilor vocale, în expiratie, se obtine emisiunea sunetelor la nivelul laringelui (sunetele laringiene primitive), elementul de baza al limbajului articulat,mijloc esential de comunicare între oameni.

Aceste miscari ale aritenoizilor si corzilor vocale actionate de musculatura proprie a laringelui iau nastere sub influenta impulsurilor-nervoase transmise de la scoarta cerebrala si de la nucleii bulbari din trunchiul cerebral, pe calea nervilor recurenti, a caror integritate este esentiala pentru o buna functionare a laringelui.

Lezarea nervilor recurenti duce la alterarea atât a respiratiei, cât si a emisiunii vocii (raguseala).

Vibratia care ia nastere în laringe, ca urmare a vibratiei corzilor vocale, sub influenta presiunii aerului expirat, ca si a contractiei musculaturii corzilor vocale sub impulsul comenzilor nervoase venite pe calea nervilor recurenti este modelata, amplificata si îmbogatita cu noi sunete (armonice) în cavitatile de rezonanta (faringe, nas, sinusuri), ca si la valul palatin si dinti, dând aspectul final al vocii proprii fiecarui individ. In afara de asta, laringele are rol în apararea cailor aeriene inferioare, prin contractia lui spastica, la contactul cu agenti nocivi, ca si declansarea reflexe.

2. Traheea este un conduct musculocartilaginos, aplatizat posterior, interpus între laringe si arborele bronsic. Are o lungime de 10-12 cm, dintre care 5-6 cm sunt în regiunea cervicala si 6-7 cm în regiunea toracica.

Delimitare:

- superior: planul ce trece prin membrana cricotraheala (se proiecteaza la nivelul vertebrei C6);

- inferior: pâna la bifurcatia în cele 2 bronhii principale (se proiecteaza pe peretele toracic anterior la nivelul unghiului manubriosternal Louis si posterior la nivelul vertebrei T4).Traiectul traheei este superficial în regiunea cervicala si profund în cea toracica, în

mediastinul mijlociu. Este situata median, iar în portiunea inferioara este deplasata paravertebral spre dreapta de catre crosa aortei.

Raporturi: - portiunea cervicala:

- anterior: istmul glandei tiroide+lobul Lalouette cu elementele vasculare tiroidiene, muschii infrahioidieni, muschiul platysma - posterior: muschiul traheoesofagian, esofagul, nervul laringeu recurent drept - lateral: lobii glandei tiroide, MNV al gâtului (ACC, VJI, X)

- portiunea toracica: - anterior: ligamentul sterno- si tireopericardic, loja timica, manubriul sternal - posterior: esofagul si muschiul traheoesofagian - lateral: - stânga – crosa aortei, ACC stânga, artera subclavie stânga, nervul X stâng, nervul laringeu recurent stâng, canalul toracic; - dreapta – nervul X drept, ACC dreapta.

În dreptul vertebrei T4 traheea se bifurca, dând nastere celor 2 bronhii principale. La nivelul bifurcatiei, ultimul cartilaj traheal proemina spre lumen = carena traheala.

Vascularizatie:- arteriala: ramuri din artera tiroidiana inferioara, artera tiroidiana ima, artera IC

suprema, arterele IC posterioare, artrele bronsice, artera toracica interna. - drenajul venos: se face în plexul venos tiroidian impar => vena brahiocefalica

stânga=> VCS si în venele IC posterioare si venele bronsice => sistemul venelor azygos- drenajul limfatic: ganglionii jugulari anteriori, paratraheali si supraclaviculari

3. Arborele bronsic:- portiune extrapulmonara: cuprinde bronhiile principale si originea bronhiilor

lobare- portiune intrapulmonara: cuprinde ramificatiile de la bronhii segmentare pâna la

bronhiolele respiratorii si alveole Bronhiile principale

- Bronhia principala dreaptaIntra în alcatuirea pediculului pulmonar drept: bronhia principala dreapta –situata

posterior si superior, artera pulmonara dreapta – anterior si inferior fata de bronhia principala dreapta, vena pulmonara superioara dreapta – anterior si inferior fata de artera pulmonara dreapta, vena pulmonara inferioara dreapta – inferior fata de bronhia principala dreapta, vasele bronsice (1 artera + vene) – posterior fata de bronhia principala dreapta, fibre nervoase si limfatice – dispuse atât anterior cât si posterior fata de bronhia principala dreapta.

Prehilar, se divide în 3 bronhii lobare – superioara, medie si inferioara, care se distribuie lobilor pulmonari.

Bronhia lobara superioara se divide în 3 ramuri segmentare, pentru cele 3 segmente ale lobului superior: apicala, anterioara si posterioara. Bronhia lobara mijlocie se divide în 2 ramuri segmentare, mediala si laterala, care se distribuie lobului mijlociu. Bronhia lobara inferioara se divide initial în 2 ramuri: trunchi bazal drept si ramura apicala a lobului inferior.

Din trunchiul bazal vor lua nastere 4 ramuri: bazala mediala, bazala anterioara, bazala posterioara si bazala laterala.

Bronhia dreapta este mai scurta, are un calibru mai mare si un tract direct, vertical b) Bronhia principala stanga

Intra în alcatuirea pediculului pulmonar stâng: bronhia principala stânga – situata posterior, artera pulmonara stânga – anterior si superior fata de bronhia principala stânga, vena pulmonara superioara stânga – anterior fata de bronhia principala stânga, vena pulmonara inferioara stânga – inferior fata de bronhia principala stânga, vasele bronsice (2 artere + vene) – posterior (una posterosuperior si una posteroinferior) fata de bronhia principala stânga, fibre nervoase si limfatice – dispuse atât anterior cât si posterior fata de bronhia principala stânga.

Prehilar, se divide în 2 bronhii lobare – superioara si inferioara, care se distribuie lobuli pulmonari. Bronhia lobara superioara se divide în 2 trunchiuri: superior si inferior (lingular). Cel superior va da o ramura apicoposterioara si una anterioara iar cel inferior o ramura lingulara superioara si una lingulara inferioara. Bronhia lobara inferioara: se divide initial în 2 ramuri: trunchi bazal stâng si ramura apicala a lobului inferior. Din trunchiul bazal vor lua nastere 3 ramuri: bazala anterioara, bazala posterioara si bazala laterala.

Are un traiect mai orizontal, este mai subtire si mai lunga (5 cm). Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonae. Pediculul pulmonar cuprinde formatiunile care intra si ies din plamani:

- bronhia principala ;- artera pulmonara;- venele pulmonare;- vasele si nervii pulmonar.

Structura bronhiei principale este identica cu a traheei, inelele cartilaginoase in numar de 9-12 , sunt incomplete posterior . Ele pot fi comprimate de :

- adenopatii traheo-bronsice dand tulburari de ventilatie in teritoriul respective = atelectazie

- tumori de vecinatate Bronhiile principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronsic. Dupa

patrunderea in plaman, ele se ramifica, formand segmental intrapulmonar al arborelui bronsic.4. Plamanii reprezinta principalele organe ale aparatului respirator, la nivelul carora are

loc schimbul de gaze dintre organism si mediu. Sunt organe pereche, asezate in cavitatea toracica de o parte si de alta a mediastinului.

Dimensiuni: 25 cm lungime, 10 cm latime, 15 cm grosime. Forma: trunchi de con cu baza situata inferior. Greutatea celor 2 plamâni este de circa 1,2 kg. Au o consistenta buretoasa, iar la proba docimaziei hidrostatice un fragment pulmonar

pluteste la suprafata apei datorita continutului aeric.

În cazul nou-nascutilor care nu au respirat, a persoanelor decedate prin înec sau a pacientilor cu procese exsudative alveolare (pnumonii, edem pulmonar acut) fragmentele pulmonare cad pe fundul vascului la docimazia hidrostatica.

Configuratia externa:La nivelul suprafetei plamânilor se pot distinge 1 sau 2 santuri adânci = scizuri, care

delimiteaza parenchimul pulmonar în lobi:- scizura oblica (prezenta la ambii plamâni) – pleaca de pe fata mediala a

plamânului, posterosuperior de hilul pulmonar, trece pe fata costala, apoi se îndreapta oblic inferior si anterior, intersecteaza marginea inferioara a plamânului si se termina în partea anteroinferioara a hilului.

- scizura orizontala (prezenta doar la plamânul drept) – pleaca de la jumatatea traseului descris de scizura oblica pe fata costala, se îndreapta orizontal spre marginea anterioara, o intersecteaza, dupa care trece pe fata mediala si se termina la nivelul hilului.

- la locul intersectiei celor 2 scizuri, în drept spatiului IV intercostal drept se descrie un unghi ascutit = unghiul lui BoydenPlamânul drept, având ambele scizuri, este împartit în 3 lobi (superior, mediu si inferior),

iar cel stâng, având doar scizura oblica, este împartit în 2 lobi (superior si inferior).Pe fata mediala a celor 2 plamâni se descriu o serie de impresiuni date de viscerele

intratoracice:- plamânul drept:

- în portiunea prehilara – impresiunea cardiaca, impresiunea VCS - în portiunea retrohilara – impresiunea esofagului, impresiunea venei azygos - în portiunea suprahilara – impresiunea crosei venei azygos - în portiunea infrahilara – impresiunea VCI

- plamânul stâng: - în portiunea prehilara – impresiunea cardiaca, impresiunea aortei ascendente - în portiunea retrohilara – impresiunea aortei descendente, impresiunea canalului toracic - în portiunea suprahilara – impresiunea crosei aortei, impresiunea venei brahiocefalice stângi

Tot în raport cu hilul pulmonar, anterior trec nervii frenici si vasele pericardofenice iar posterior trec nervii vagi.

Segmentatia plamânilor:Lobii,pulmonari delimitati de scizurile de la suprafata plamânului, sunt alcatuiti din

segmente pulmonare.Unitatea morfofunctionala a plamanului este acinul pulmonar . Acesta este format din:

- canale alveolare;- sacii alveolari;- alveolele pulmonare (reprezinta cea mai mica unitate).

Arborele bronsic cuprinde totalitatea bronhiilor intrapulmonare rezultate din ramificatiile bronhiilor extrapulmonare.

Pleurele reprezinta doua foite seroase ce invelesc plamanii.Pleura este de doua feluri:

- parietala (captuseste peretii cutiei toracice);- viscerala (acopera plamanul).

La nivelul hilului pulmonar, reflexia pleurei viscerale pe cea parietala formeaza ligamentul pulmonar (ligamentul triunghiular Waldayer).

Pleura parietala prezinta mai multe segmente: - pleura costala – tapeteaza fata interna a cutiei toracice;- pleura diafragmatica – în raport cu diafragmul;- pleura medastinala – care formeaza la nivelul esofagului 2 funduri de sac:

interazygoesofagian (pe dreapta); interaorticoesofagian (pe stânga).

Portiunea din pleura parietala care depaseste prima coasta se numeste dom pleural (cupula pleurala).

Domul pleural prezinta posterior o depresiune = foseta supraretropleurala în care se gasesc artera vertebrala si ganglionul stelat.

La trecerea pleurei parietale de pe un perete pe altul se formeaza funduri de sac numite recesuri pleurale. Între pleura costala,si cea mediastinala, se formeaza anterior recesul costomediastinal. Între pleura costala si cea diafragmatica, se formeaza inferior recesul costodiafragmatic (costofrenic).

Cavitatea pleurala poate deveni reala in conditii patologice, cand intre cele doua foite se pot acumula: sange (HEMOTORAX), puroi (PIOTORAX), limfa (LIMFOTORAX), aer (PNEUMOTORAX) sau lichid (HIDROTORAX).

Plamanii sunt situati in cutia toracica formata din schelet osos si muschi – proprii (intrinseci si extrinseci).

Cutia toracica este separate de cavitatea abdominala prin diafragma.Vascularizatia plamanului este:

1 nutritiva si este asigurata de marea circulatie;Vascularizatia nutrtiva este data de arterele bronsice (ramuri din aorta descendenta –

portiunea sa toracica) – una pentru plamânul drept si 2 pentru plamânul stâng.2 functionala si este asigurata de mica circulatie dintre inima si plamani.

Circulatia functionala este de fapt mica circulatie si este reprezentata de trunchiul arterei pulmonare, cu originea în ventriculul drept si care se împarte în 2 ramuri principale: dreapta si stânga.

Artera pulmonara stânga este legata de artera aorta prin ligamentul arterial (rezultat prin oblitererea canalului arterial Botallo). Cele 2 artere pulmonare dupa ce au patruns în hil, dau ramuri corespunzatoare ramificatiilor bronhiilor si se distribuie parenchimului pulmonar, pâna la nivel alveolar.

Capilarele alveolare, la nivelul carora se realizeaza hematoza, se continua cu un sistem venos care dreneaza în cele 4 vene pulmonare: superioara stânga, inferioara stânga, superioara dreapta si inferioara dreapta – se deschid în atriul stâng.

Drenajul limfatic se face în ganglionii intrapulmonari,bronhopulmonari, traheobronsici si paratraheali.

Inervatia plamanului este asigurata de plexul nervos pulmonar care contine fibre nervoase,provenite din ganglionii toracici si fibre parasimpatice care sunt desprinse din nervul X.

Astefel inervatia este:- simpatica: fibrele preganglionare au originea în nucleul intermediolateral T2-T5,

fac sinapsa în lantul simpatic toracal si se continua ca nervi bronhopulmonari care se dispun peribronsic. Mai primeste fibre din ganglionii simpatici cerviali inferior (stelat) si mijlociu.

- parasimpatica: data de ramuri bronsice din nervii vagi (cu originea în nucleul dorsal al vagului). Stimularea parasimpatica produce la nivel pulmonar bronhoconstrictie si cresterea secretiilor traheobronsice.

- componenta simpatico si cea parasimpatica alcatuiesc 2 plexuri pulmonare, anterior si posterior, care se distribuie peribron

FIZIOLOGIA RESPIRATIEI

Ventilatia pulmonara este un proces care consta in introducerea aerului in alveolele pulmonare prin inspiratie si eliminarea lui prin parcurgerea drumului invers, in expiratie.

Transportul aerului in ambele sensuri se realizeaza ca urmare a variatiei presiunii intraaveolare produsa in timpul inspiratiei si expiratiei.

Procesele mecanice respiratorii sunt procesele prin care cavitatea toracica isi modifica volumul in sensul cresterii sau micsorarii sale, ceea ce permite inspiratia si expiratia pulmonara.

În mod normal se inspiră sau se expiră circa 500 cm3 aer numit aer respirator (volumul curent). Din această cantitate nu participă însă la schimburile respiratorii pulmonare decât circa 350 cm3. Restul de aproximativ 150 cm3 ocupă spaţiul mort, adică traheea, bronhiile şi bronhiolele. În cazul unei inspiraţii forţate în continuarea uneia normale se poate inspira un plus de circa 1 500 cm3 aer, numit aer complimentar. În cazul unei expiraţii forţate în continuarea uneia normale se poate expira un plus de circa 1 500 cm3 aer de rezervă. Suma acestor valori reprezintă capacitatea vitală de aproximativ 3 500 cm3.

Capacitatea vitală condiţionează activitatea fizică asigurând ventilaţia pulmonară şi variază în raport cu vârsta, sexul, alţi factori fiziologici şi divers e

stări patologice, de unde necesitatea determinării ei.

La sfârşitul unei expiraţii. forţate, oricât de puternică ar fi aceasta, rămâne în plamâni o cantitate de circa 1 500 cm3 aer numit aer rezidual.

Capacitatea vitală laolaltă cu aerul rezidual constituie capacitatea pulmonară care are deci o valoare de circa 5 000 cm3.

Debitul respirator reprezintă volumul de aer inspirat sau expirat într-un minut. El depinde de numărul respiraţiilor pe minut şi de amplitudinea mişcărilor respiratorii.

Este mai mare la adulţi decât la copii, la bărbaţi faţă de femei şi creşte în timpul eforturilor fizice şi în cursul altor stări fiziologice şi în diferite stări patologice. În condiţii de

repaus (16 respiraţii pe minut şi 500 cm3 aer respirator) este de 81, poate ajunge în cursul efortului la 80—1001/min, iar în mod forţat la 2101/min (debitul respirator maximal).

Schimbul de gaze între sângele venos din capilarele perialveloare şi aerul care se găseşte în alveole este favorizat de structura alveolelor şi capilarelor şi de raporturile lor.

Acesta se face pe seama unor procese fizice şi fizico-chimice ce alcătuiesc chimismul respirator şi este determinat de presiunea parţială diferită datorită concentraţiei diferite a aceluiaşi gaz în alveole faţă de cea din capilarele venoase.

Presiunea parţială a oxigenului în alveole este de 100 mm Hg, iar în sângele venos de 37 mm Hg.

Presiunea parţială a bioxidului de carbon este în alveole de 40 mm Hg, iar în sângele venos de 46 mm Hg.

Datorită diferenţelor de presiune parţială a gazelor din alveole şi din sângele venos, oxigenul difuzează din alveole în sângele venos al capilarelor perialveolare, iar bioxidul de carbon trece din capilare în alveole, de unde este eliminat în cursul expiraţiei. În cazul scăderii presiunii atmosferice, ca, de pildă, în cursul ascensiunii munţilor sau al zborurilor aviatice, cantităţile de oxigen care pătrund în sânge scad datorită scăderii presiunii sale parţiale din aer.

Oxigenarea ţesuturilor devine insuficientă şi se manifestă sub forma bolii de altitudine sau răului de munte. În cazul creşterii presiunii atmosferice ca, de pildă, în cursul muncii sub apă în chesoane, are loc o creştere, în special, a cantităţii de azot care se dizolvă în sânge drept efect a creşterii presiunii sale parţiale în aerul inspirat.

Dacă are loc o decompresie bruscă (ridicarea rapidă deasupra apei), cantităţile de azot în sânge se degajă brusc sub formă de bule gazoase care pot astupa vase sanguine ale organelor de importanţă vitală, cauzînd moartea.

Aerul inspirat conţine 20,97% oxigen, 0,03% bioxid de carbon şi 79% azot, iar cel expirat conţine 16—17% oxigen, 3—4% bioxid de carbon şi 79% azot.

Analiza aerului expirat dă posibilitatea cunoaşterii cantităţii de oxigen consumată în respiraţie şi a celei de bioxid de carbon eliminată.

Pe seama acestor cifre se calculează raportul numit cât respirator, Câtul respirator variază între 0,7—1, exprimând natura substanţelor metabolizate în funcţie de natura acestor substanţe variază şi echivalentul caloric al unui litru de oxigen.

Asupra acestuia se pot deci obţine indicaţii în funcţie de câtul respirator . Cunoaşterea echivalentului caloric este necesară la determinarea cu precizie a valorii metabolismului energetic prin metoda schimburilor respiratorii .

Afectiunile aparatului respirator sunt unele dintre cele mai frecvente in patologia sugarului si copilului, reprezentand cauza ce ocupa primul loc in morbiditate.

Ele se impart in trei categorii distincte:

infectii ale cailor aeriene superioare (rinofaringita, adenoidita acuta sau cronica, faringoamigdalita, etc);

infectii ale cailor respiratorii inferioare (bronsita, bronsiolita, bronsiectaziile, astmul bronsic);

boli pulmonare propriu-zise ce afecteaza alveola (pneumonia, emfizemul gustative, atelectazia).

NOTIUNI DE ANATOMIE, FIZIOLOGIE SI FIZIOPATOLOGIA FARINGELUI SI A FORMATIUNILOR LIMFOIDE DE LA NIVELUL SAU

Faringele musculo-membranos este in plan vertical, faringele se intinde de la baza craniului la gura esofagului (marginea inferioara a cartilajului cricoid, ce corespunde nivelului vertebrei c6 ) pe distanta de 14 cm , ustati inaintea coloanei vertebrale cervicale si inapoia foselor nazale, cavitatii bucale si a laringelui cu care comunica prin coane, istmul bucofaringian si aditusul laringian. Faringele are trei etaje:

1 rinofaringele;2 bucofaringele;3 laringofaringele.

Amigdala gustativ este o aglomerare de tesut limfoid de marimea unei migdale, are o forma ovoida, turtita in sens transversal cu axa mare verticala. Ea lasa la polul superior al lojii ce o ocupa, o depresiune numita fosa supraamigdaliana de la nivelul careia se continua, uneori, in valul palatin, un tract sinuos diverticular numit sinusul Tourtual. Polul inferior al amigdalei se continua de la nivelul santului amigdaloglos cu amigdala linguala.

Embriologic, amigdala deriva din sinusul tonsilar aparut la nivelul celei de-a doua fante branhiale, intre arcurile branhiale II si III.

Un mugure aparut in centrul sinusului, pliul intratonsilar, il va diviza in doua sinusuri secundare, ce vor fi invadate de tesut gustative si apoi limfoid, alcatuind amigdala gustativ cu o dubla origine polara: superioara si inferioara.

Aceasta explica dubla vascularizatie a amigdalei.

Fata externa a amigdalei este acoperita de o capsula fibroasa, despartita de peretele musculofibros al lojii amigdaliene, prin tesut conjunctiv lax.

Vascularizatia amigdalei este asigurata de catre artera tonsilara, ramura a palatinei ascendente.

Structura faringelui. Faringele cuprinde 4 straturi de la interior spre exterior:

1 tunica mucoasa;2 tunica fibroasa (aponevroza);3 tunica musculara;4 tunica advenciala.

Formatiunile limgoide de la nivelul faringelui alcatuiesc asa-numitul inel limfatic Waldeyer. Amigdala laringiana (Frenkel) este, de asemenea, anexata acestui inel limfatic faringian.

Faringele este locul de incrucisare a traiectului bolului alimetar cu cel al curentului de aer respirat, justificandu-si astfel din plin apartenenta sa la aparatul de import al materiei (Reiner). De asemenea, prin pozitia sa, el joaca rolul de cavitate de rezonanta supraglotica.

Prin inervatia sa senzitiva si senzoriala, faringele are si o functie de aparare precum si o participare importanta la functia gustului.

Rolul faringelui in deglutitie este primordial. De asemenea, faringele mai are rol in respiratie, in fonatie dar si functie gustative. Tulburarea functiei de deglutitie realizeaza disfagia sau deglutitia dificila.

Clasificarea inflamatiilor faringiene:

I angine acute nespecifice:a angine localizate:

angina sau amigdalita acuta angina flegmonoasa

b angine difuze: flegmonul difuz faringian angina cangrenoasa

II angine acute specifice:a angina difterica;b angina Vincent;c angina herpetica;d eruptiile buloase.

LARINGITA ACUTA

Definitie

Laringitele acute sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene, au o etiologie poliformǎ şi un

aspect simptomatic variabil, survin rareori izolat, de obicei integreazǎ într-un tablou inflamator

mai larg rino-faringo-laringo-traheobronşic.

Sisteme afectate:

- digestiv;- respirator;- nervos;- ORL.

Semne si simptome:

Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de infecţie

generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcţie de forma clinicǎ de

laringita acutǎ având unele caractere particulare la copil şi adult.

Tabloul clinic al laringitei catarale variazǎ în funcţie cu vârsta şi cu leziunile

anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar şi copilul mic.

Debutul bolii este de obicei brusc în plinǎ stare de sǎnǎtate (pânǎ sǎ fi prezentat vreun

semn premonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril şi cu nasul obstruat) copilul sau adultul se

scoalǎ de dimineaţǎ rǎguşit sau în cazul sugarului se trezeşte noaptea sufocat. La aceste

simptome se adaugǎ o tuse iritativǎ precum şi senzaţia de usc]ciune şi de corp strǎin în fundul

gâtului. Laringoscopia indirectǎ şi directǎ pune în evidenţǎ o congestie difuzǎ a mucoasei cu

corzile vocale, turgescenţe acoperite de secreţie mucopurulentǎ.

Tabloul clinic al laringitei edemantoasǎ tubglotice.

Este caracteristic, boala debutând de cele mai multe ori brusc, de obicei în timpul nopţii

cu dispnee inspiratorie accentuatǎ însoţitǎ de tiraj şi cornaj şi cu stare de agitaţie şi cianozǎ.

Alteori se instaleazǎ treptat la un copil care cu câteva zile înainte prezentase fenomen de

rinoadenoiditǎ acutǎ. Accesele de dispnee la început paraxistie pot deveni subintrante, starea

copilului continuând sǎ se agraveze. Copilul prezintǎ o tuse lǎtrǎtoare.

Febra poate fi moderatǎ sau foarte ridicatǎ – dupǎ natura agentului patogen în cauzǎ. În

formele grave de laringitǎ viroticǎ copilul poate avea 40-41°C, la care se asociazǎ o stare

generalǎ profund alteratǎ cu facies toxic, agitaţie extremǎ, deshidratare şi uneori epistaxuri

repetate.

În laringita edemantoasǎ simptomele se descriu:

Starea generalǎ alteratǎ, febrǎ ridicatǎ, însoţitǎ de frisoane care apar brusc sau progresiv.

Vocea este puţin alteratǎ, dacǎ articulaţiile crico-aritenoidiene sunt indemne sau dacǎ

spaţiul suprafeţei nu este îngust. Se constatǎ rǎguşealǎ sau chiar afonie completǎ atunci când

edemul este accentuat.

Se adaugǎ senzaţia de tensiune la nivelul laringelui şi la baza gâtului. Durerile sunt

accentuate şi continue.

Tusea uscatǎ spasmaticǎ exacerbeazǎ jenǎ dureroasǎ.

Bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.

Laringita striduloasǎ debuteazǎ brusc în timpul nopţii cu o crizǎ de dispnee însoţitǎ de

tiraj şi cornaj, tuse lǎtrǎtoare, agitaţie intensǎ şi cianozǎ.

Laringoscopia directǎ va arǎta în regiunea subgloticǎ o congestie a mucoasei care apare

acoperitǎ de secreţie.

Laringita cronicǎ cataralǎ

Semnele subiective şi funcţionale sunt: rǎguşeala şi oboseala vocalǎ. Iniţial vocea este

discret detrimbratǎ şi se valeazǎ repede. Ulterior rǎguşeala se intensificǎ şi apare oboseala ori de

câte ori bolnavul este nevoit sǎ vorbeascǎ mai mult.

Ca simptome bolnavul acuzǎ senzaţii neplǎcute de pişcǎturi, gâdilǎturi, arsuri, uscǎciune

şi înţepǎturi.

Laringita cronicǎ pahidermicǎ roşie

Bolnavul acuzǎ 3 simptome principale: disfonia, durere laringianǎ hemaj repetat.

Afecţiunea este mai frecventǎ la bǎrbaţii fumǎtori care abuzeazǎ de voce.

Laringita cronicǎ atropicǎ (uscatǎ)

Semne: senzaţii de usc]ciune şi de iritaţie permanentǎ a mucoaselor gâtului, tuse şi

disfonie cu predominanţǎ matinalǎ şi care se amelioreazǎ odatǎ cu expectoraţia unor cruste

galbene, verzi sau negricioase adesea pǎtate cu sânge şi urât mirositoare.

Laringita cronicǎ a copilului

Rǎguşeala este simptomul principal care alarmeazǎ aparţinǎtorii.

Forme clinice

La fiecare organ în parte examenul cuprinde interogatoriul asupra tulburǎrii subiective,

examenul fizic şi funcţional şi o serie de examene de laborator.

INTEROGATORIUL

Examenul laringeluiva începe prin interogatoriul (în cazul copilului a pǎrinţilor acestora)

asupra tulburǎrii subiective şi funcţionale pe care le poate manifesta acest organ, rǎguşeala

(disfonie), dispnee, tuse, disfagie, precum şi asupra modului în care au apǎrut şi evoluat aceste

tulburǎri.

EXAMENUL OBIECTIV al organului fonator cuprinde: inspecţia, palpare şi examenul

endocavitar (laringoscopia indirectǎ şi directǎ) completate cu controlul funcţiilor laringelui.

Inspecţia are un rol important în stabilirea modului cum se efectueazǎ mişcǎrile active ale

laringelui, ştiindu-se cǎ în mod normal laringele se ridicǎ în timpul inspiraţiei, coborârea lui în

acest moment fiziologic va indica prezenţa unui obstacol endolaringian.

Palparea este importantǎ pentru depistarea unei laringopatii cu ajutorul cǎruia se pune în

evidenţǎ prezenţa sau absenţa mişcǎrilor pasive ale laringelui; în mod normal laringele, fixat

între policele şi indexul examinatorului se poate mobiliza uşor în plan transversal producându-se

un sunet caracteristic.

Laringoscopia

Acest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene (laringoscopia indirectǎ)

fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic baza limbii şi face posibilǎ inspecţia

directǎ a laringelui (laringoscopia directǎ).

Laringoscopia indirectǎ

Examenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigaţia cea mai simplǎ şi mai uşor

suportatǎ de cǎtre bolnavi. La aceasta sunt necesare:

un reflector frontal;

sursǎ luminoasǎ;

oglinda laringoscopicǎ;

un vas cu apǎ caldǎ;

comprese sterile.

Bolnavul în poziţie şezând cu corpul uşor aplecat înainte şi cu capul în uşoarǎ extensie.

Se cere bolnavului sǎ deschidǎ larg gura şi sǎ scoatǎ limba al cǎrei vârf învelit cu o compresǎ se

va trage uşor de cǎtre examinator cu mâna stângǎ. În felul acesta se mǎreşte vizibilitatea asupra

laringelui. În mâna dreaptǎ examinatorul ţine oglinda laringoscopicǎ pe care o introduce în

orofaringe.

Dacǎ pacientul respirǎ liniştit şi nu îşi contractǎ muşchii laringelui în oglindǎ va apǎrea

imaginea rǎsturnatǎ a coroanei laringiene cu toate elementele ei: epiglota, aritenoizi.

Laringoscopia forţatǎ

Aceastǎ metodǎ se practicǎ cu un apǎsǎtor de limbǎ special care are capǎtul îndoit şi

bilobat prevǎzut cu douǎ croşete butonate.

Laringoscopia directǎ: directoscopia se practicǎ cu o aparaturǎ şi un instrument special:

- tubul spatulǎ a lui Chevallier-Jackson;

- spatule laringiene ce se adapteazǎ la transformator.

Laringoscopia directǎ este metoda cu ajutorul cǎreia putem observa direct aspectele

cavitǎţii laringiene. Se foloseşte îndeosebi la copiii sub 5 ani.

Poziţia: culcat pentru copii, şezând pentru adulţi.

Copilul este culcat în decubit dorsal cu umerii imobilizaţi, alt ajutor ţinându-i capul în

hiperextensie. Examinatorul introduce în gura copilului spatula, cu care va apǎsa limba şi va

pune în evidenţǎ epiglota pe care o va încǎrca pe spatulǎ descoperind lungimea laringelui.

Ca accidente ale laringoscopiei direct, ruperea incisivilor, lezarea buzei superioare, a

mucoasei de la baza limbii. De asemenea tulburǎri asfixice, sincope respiratorii sau cardiace.

EXAMENUL FUNCŢIONAL

Prin examenul funcţional se va face o analizǎ finǎ a vocii cântate şi a vorbirii controlând

urmǎtorii factori: mişcarea respiratorie, mişcarea corzii vocale prin laringostroboscopie.

Stroboscoapele permit sincronizǎri sau diferenţieri de fazǎ mişcǎrile corzilor vocale ale cǎror

vibraţie sunt recepţionate de un microfon pus în legǎturǎ cu stroboscopul. Alt medic are rolul de

a poziţiona corect bolnavul în timpul acestor investigaţii, de a ajuta medicul servindu-l cu

materiale necesare şi susţinând pacientul în poziţia corespunzǎtoare.

EXAMENUL DE LABORATOR

Examenul microbiologic şi imunologic

Prezenţa unei secreţii nazale, a unui exudat faringian sau laringo-traheo-bronşic impune

examenul bacteriologic. Examenul virusologic al secreţiei laringo-traheo-bronşic va fi trimis la

laboratoare specializate. Necesare sunt şi examenele serologice (reacţiile Bordet-Waserman,

ASLO şi reacţiile de neutralizare faţǎ de diferiţii virusuri), intradermoreacţiile (la tuberculina sau

la diverşi alergeni r. Shick) şi cercetarea diferitelor deficienţe imunitare prin examenul

histoimunologic, precum şi dozarea de imuniglobuline.

b) Examenele hematologice sunt de extremǎ importanţǎ şi uneori de urgenţǎ; leucograma

pentru depistarea şi controlul unui focar supurativ profund, hemograma, determinarea numǎrului

de trombocite, timpul de coagulare şi sângerare, VSH.

Examenul biochimic al sângelui utile în unele cazuri sunt glicemia – pentru depistarea

unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza alcalinǎ, colesterolomia, probele hepatice,

electroforeza.

c) Examenul radiologic: - radioscopii, radiografii, arteriografia, limfografia, radioscopia

pulmonarǎ. Se pot practica în diferite incidente, simple sau cu substanţǎ de contrast.

d) Examenul histopatologic

Dacǎ existǎ leziuni infiltrative vegetante a cǎror origine nu poate fi precizatǎ chimic

trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu o pensǎ adecvatǎ dupǎ o prealabilǎ anestezie cu

soluţie de xalinǎ 1-2. În cazul în care caracterul hemoragic al ţesutului infiltrativ nu permite

biopsierea lui, examenul histopatologic se va efectua prin producerea biopuncţiei.

e) Alte examene:

- examenul de urinǎ;

- examenul copraparazitologic;

- EKG;

- scintigrafie.

Examene complementare:

examenul oftalmologic;

neuropsihic;

examenul dermatologic;

examenul oncologic.

Evoluţie. Complicaţii. Diagnostic

Evoluţia laringitei acute diferǎ de la o formǎ clinicǎ la alta. Astfel evoluţia laringitei

catarale este de obicei benignǎ fenomenele funcţionale şi fizice retrocedând în 4-5 zile. Chiar

dacǎ procesul cataral se poate extinde şi la arborele traheobronşic, dând o traheobronşitǎ

descendentǎ, prognosticul rǎmâne favorabil, acestǎ uşoarǎ complicaţie vindecându-se dupǎ

câteva zile. Mai neplǎcutǎ este însǎ cronicizarea laringitei determinatǎ de persistenţa factorilor

etologici favorizanţi.

Evoluţia laringitei acute edematoase este variabilǎ în raport cu precocitatea diagnosticului

şi a tratamentului, cu virulenţa agentului patogen şi cu puterea de rezistenţǎ a organismului

individului. Ea poate varia de la 5 la 7 zile terminându-se prin vindecare în cazurile precoce şi

corect tratate, sau se poate prelungi sǎptǎmâni sau chiar luni de zile dacǎ masivitatea infecţiei,

tratamentul insuficient şi lipsa de apǎrare a organismului au permis extinderea procesului

edematos la întregul arbore traheobronşic şi instalarea unor complicaţii grave ca

bronhopneumonia.

Evoluţia laringitei striduloase este tipicǎ. Dupǎ debutul zgomotos foarte alarmat pentru

familie, accesul de sufocare tratat sau chiar netratat cedeazǎ în mai puţin de o orǎ şi copilul

ostenit din criza prin care a trecut, adoarme liniştit dar uşorul sforǎit care îi însoţeşte somnul

dovedeşte prezenţa obstrucţiei care nerezolvatǎ mai poate sǎ favorizeze în nopţile urmǎtoare

reapariţia unor crize similare.

Pronostic spre vindecare

Laringita cronicǎ cataralǎ evolueazǎ lent cu perioade de ameliorare prin tratament

adecvat pe toatǎ durata vieţii.

Este aşadar odatǎ constituitǎ cvasi-incurabilǎ şi prognosticul este descurajator în special

pentru cântǎreţi.

Complicaţiile laringitei acute apar ca urmare a netratǎrii acestora la timp sau tratamentul

incorect dar şi a lipsei de apǎrare a organismului supus infecţiilor repetate determinate de agenţi

patogeni.

În laringita cataralǎ complicaţiile apar la boli cu o stare generalǎ alteratǎ sau dupǎ boli

infecţioase - febra tifoida, tifos exantematic. Ele sunt produse prin extinderea inflamaţiilor în

straturile submucoase unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De obicei acestea sunt

determinate de infecţiile streptocoase. La copii apare un edem subglotic.

Complicaţiile laringitei edematoase acute sunt:

bronhopneumonia, care este frecvent semnalatǎ şi comportǎ un pronostic sever;

laringotraheobronşita membranoasǎ care deşi se întâlneşte rareori este însǎ foarte gravǎ,

bolnavii care au necesitat traheostomie prezentând uneori cicatrici stinozate.

Complicaţiile generale sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecţiilor la alte organe, se

pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensǎri cardiace sau edem pulmonar

alteori toxiinfecţioase, hepatice şi renale, neorite, paralizii.

Prognosticul este rezervat în laringita acutǎ, el este variabil în funcţie de:

forma clinicǎ;

stadiul de dezvoltare;

starea anterioarǎ a organismului;

complicaţiile ce apar în timpul evoluţiei;

vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani de asemenea în

cazurile cu fenomene toxice, generale (gripa) şi în cele în care intervine suprainfecţia sau

stafilococul patogen.

Prognosticul grav se întâlneşte şi în stadii înaintate de faringitǎ destructivǎ când se

instaleazǎ o perturbare gravǎ a funcţiilor centrilor nervoşi ca urmare a bipoxiei. Exitusul survine

în primul acces dispneic care este egal moarte precoce reflexǎ cât şi tardiv prin expulzarea

posibilitǎţilor reacţionale dupǎ câteva ore de luptǎ intensǎ sau sincopǎ.

Tratamentul

Tratamentul laringitei acute variazǎ în funcţie de formele clinice ale acestora.

Tratamentul general al laringitei acute catarale va avea ca obiect sǎ combatǎ durerea, tusea, sǎ fluidifice şi sǎ favorizeze expulzarea secreţiilor şi diminuarea lor cantitativǎ.

Pentru a combate durerea se poate prescrie tinctura de aconit în doze de 25-50 pic/zi înglobate într-o infuzie de ceai expectorant.

Împotriva rǎguşelii se va recomanda o inhalaţie cu flori de nalbe şi tei, câteva înghiţituri de zeamǎ de lǎmâie şi câte 2- picǎturi de soluţie alcoolicǎ de rǎdǎcinǎ de aconit într-o infuzie de ceai de tei cǎlduţ.

Tratamentul local constǎ din recomandarea unei revulsii cutanate prin aplicarea de prişniţe alcoolizate calde prelaringiene. Se vor prescrie inhalaţii neiritante cu substanţe volatile (acidul fenic 5-10 picǎturi în 250 ml apǎ) sau substanţe balsamice. Se va evita mentolul. Vaporizanţii sau aerosoli la temperatura corpului cu un AB cu spectru larg, asociaţi cu hidrocortizon.

Cura de tǎcere este una din cele mai bune metode terapeutice. La ea se adaugǎ repausul în camerǎ încǎlzitǎ, bǎuturi calde (infuzie de ceai). Se va interzice fumatul, bǎuturile alcoolice şi alimentaţia condimentatǎ.

Tratamentul laringitei acute edemantoase subglotice a sugarului şi a copilului mic are douǎ obiecte: restabilirea respiraţiei şi stimularea forţelor de apǎrare a organismului contra agentului patogen.

Primul obiectiv trebuie sǎ fie realizat prin permeabilizarea laringelui cu mijloace conservatoare ce constǎ în: revulsie laringianǎ prin comprese calde în jurul gâtuluişi bǎi fierbinţi la picioare, drenarea secreţiilor care obtureazǎ spaţiul glotic prin aspiraţie, decongestionare prin inhalaţii de 2-3 ori/zi cu soluţii balsamice, aerosoli şi inhalaţii cu soluţie de efedrinǎ 1-2% dupǎ vârstǎ, şi prin corticoterapie (acetat de hidrocortizon în aerosoli) sau generalǎ (HHC - IV) şi administrarea de clorurǎ de Calciu şi Romergon. Acest tratament se va aplica asigurându-se copilului o poziţie corectǎ, cu capul şi trunchiul ridicate.

Dacă mijloacele terapeutice nu mai au timp să acţioneze asupra edemului mucoasei din cauza iminentei de asfixie în care este adus copilul la clinicǎ se va efectua permeabilizarea cǎilor aeriene inferioare prin introducerea sondei de intubaţie sau participarea de urgenţǎ a traheostomiei. În aceste cazuri la tratament conservator se vor adǎuga pansamentele traheostomice şi aspiraţia secreţiilor. Importantǎ este şi combaterea infecţiilor, care se face prin administrarea de antibiotice: penicilina G, polidin, eritromicinǎ.

Tratamentul laringitei edematoase vizeazǎ:

În primul rând combaterea tulburǎrilor respective, care prin agravarea lor pot ameninţa în orice moment viaţa bolnavilor. Deoarece acest fapt este subestimat, se recomandǎ spitalizarea acestor cazuri, traheostomia devenind necesarǎ atunci când edemul progreseazǎ repede. Dacǎ dispneea este moderatǎ se va administra HHC, la care se asociazǎ calciu, vitamina C.

Bolnavul stând în poziţie şezândǎ i se aplicǎ comprese fierbinţi în jurul gâtului. În apropierea lui se fac vaporizǎri medicamentoase, iar local se aplicǎ aerosole sau instalaţii repetate cu soluţie de adrenalinǎ cu 1/10.000 sau efedrinǎ 3%. Pentru a calma anxietatea, durerile şi tusea spasmaticǎ se administreazǎ barbiturice şi sedative. Alimentaţia va fi lichidǎ sau semisolidǎ. Se mai administreazǎ antiinflamatoare, antihistamatice şi se restrânge aportul de sare.

CAPITOLUL II

CAZUL I

1. Culegerea datelor

Surse de informatii : directa – apartinatorii (mama)

indirecta – dosarul medical , membrii echipei de ingrijire

Date privind identitatea pacientului

Nume si prenume : C.R.

Varsta : 3 ani

Sex : masculin

Domiciliul : comuna Vitesti

Religia : ortodox

Nationalitate : romana

Numele si prenumele tatalui : C.E.

Numele si prenumele mamei : V.E.

Conditii socio-culturale

Conditii de locuit : Locuinta salubra la casa compusa din 3 camere in care locuiesc 3 persoane.

Mod de alimentatie : Corespunzatoare varstei, masticatie usoara ,eficienta.

Starea de sanatate anterioara

AHC – neaga afectiuni acute sau cronice in familie

APP – afectiuni digestive si respiratorii tratate ambulatoriu

Date antropometrice :

Greutate – 20 kg;

Grupa sanguina – 0I;

Inaltime – 70cm;

Informatii legate de boala

Data internarii : 22.IX.2015

Motivele internarii : febra ridicata, tuse latratoare, dispnee inspiratorie, bradipnee, agitatie, cornaj, tiraj, inapetenta, rinoree

Istoricul bolii

Boala debuteazǎ în urmǎ cu 2-3 zile. Pacientul în vârstǎ de 3 ani este adus la camera de gardǎ a secţiei ORL cu febrǎ ridicatǎ, tuse lǎtrǎtoare, dispnee inspiratorie cu bradipnee, agitaţie, inapetenţǎ, rinoree unde este internat pentru investigaţii şi tratament de specialitate.

Examenul clinic general

Stare generalǎ modificatǎ, febril.

Tegumente şi mucoase palide.

Ţesut celular subcutanat bine reprezentant.

Sistemul limfoganglionar – ganglioni nepalpabili.

Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile nedureroase.

Aparatul respirator – tuse lǎtrǎtoare, disfonie, cornaj, AV – 120p/min.

Aparatul digestiv – abdomen elastic, suplu, mobil în mişcǎrile respiratorii, R – 15 s/min.

Aparatul urogenital – loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice.

Sistemul nervos – fǎrǎ semne de iritaţie meningalǎ.

Stare generalǎ – mediocrǎ.

Stare de nutriţie – bunǎ.

Facies – palid.

Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

Nevoia fundamentala Manifestari de independenta

Manifestari de dependenta

Sursa de dificultate

Nivel de dependenta

Nevoia de a respira şi de a avea o bunǎ circulaţie

Respiraţie – 15 r/minAV – 120 p/minRespiraţie de tip abdominal prin mǎrirea diametrului vertical al cutiei toracice.

Dispnee de tip inspirator cu discretǎ bradipnee. Respiraţie pe nas. Secreţii nazale mucoase, tuse lǎtrǎtoare, disfonie, tegumente calde, transpiraţii palide.

Obstrucţia cǎilor respiratorii: -procesul inflamator la nivelul cǎilor respiratorii;-alterarea mucoasei cǎilor respiratorii superioare;Aerul cald şi uscat din încǎpere.

2

Nevoia de a bea şi a mânca

Dentiţie bunǎ, gingii aderente dinţilor, mucoasa bucalǎ roz şi umedǎ, limba roz.

Dificultatea de deglutiţie, inapetenţǎ, scǎdere ponderalǎ.

Disfagia, procesul inflamator, agitaţia.

2

Nevoia de a elimina Frecvenţa micţiunilor 4-5/zi, ritmul – 2/3 din numǎrul micţiunilor în timpul zilei şi 1/3 noaptea, culoarea – galben deschis pânǎ la galben închis. Se modificǎ în funcţie de alimente şi medicamente, mirosul – de bulion, reacţie acidǎ PH – 4,5-7, aspectul – clarǎ, transparentǎ, la început iar dupǎ un timp devine tulbure, densitate

1

– 1010-1025. Frecvenţa scaunului – 1-2/zi sau unul la douǎ zile.

Nevoia de a dormi şi a se odihni

Somn agitat, treziri frecvente, ore de odihnǎ insuficiente, iritabilitate, nelinişte.

Dispneea, obstrucţia nazalǎ, durerea.

2

Nevoia de a se mişca şi a avea o bunǎ posturǎ

Sistemul osteo-articular integru, efectueazǎ mişcǎri adecvate.

Poziţie inadecvatǎ (care favorizeazǎ respiraţia), restricţii în a se imobiliza (febrǎ), dificultate de a rǎmâne în posturǎ funcţionalǎ.

Tulburǎri respiratorii, febrǎ, durere, anxietate.

2

Nevoia de a se îmbrǎca şi dezbrǎca

Veşminte alese adecvate climatului şi statuluisocio-cultural.

1

Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

Febrǎ ridicatǎ, tegumente calde, transpiraţie, agitaţie.

Procesul infecţios, lipsa de cunoaştere a mijloacelor de prevenire a efectelor cǎldurii din partea pǎrinţilor.

2

Nevoia de a evita accidente

Mǎsuri de prevenire a infecţiilor, bolilor

Anxietate, durere Insuficienţa cunoaşterii de sine, durere, anxietate.

2

Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentul

Tegumente acoperite de transpiraţii, roşeaţǎ, secreţii nazale.

Procesul inflamator.

Nevoia de a comunica Funcţionarea adecvatǎ a organelor de simǎ, posturi şi gesturi ale mâinii, facies expresiv, privire semnificativǎ, acuitate vizualǎ,

Comunicare verbalǎ ineficientǎ.

Edemul laringian. 2

auditivǎ.Nevoia de a acţiona conform propriilor cerinţe şi valori

Posibilitatea de a acţiona conform propriilor credinţe şi dorinţe.

1

Nevoia de a se recrea Dificultatea de a îndeplini activitǎţi recreative.

Durere, anxietate, stres. 2

Total puncte: 22 – pacient cu dependenţǎ moderatǎ

Problemele pacientului

Probleme actuale:

respiraţie şi circulaţie inadecvate;

obstrucţia cǎilor respiratorii superioare;

hipertermie;

dificultatea de a se alimenta;

somn inadecvat cantitativ şi calitativ.

Probleme potenţiale:

vulnerabilitate faţǎ de pericole;

risc de suprainfecţie;

risc de alterare a respiraţiei.

Diagnostic de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie inadecvate din cauza procesului inflamator manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ.

Obstrucţia cǎilor respiratorii superioare din cauza procesului inflamator al cǎilor respiratorii, rinoreei, şi manifestatǎ prin respiraţie dificilǎ pe nas, tuse lǎtrǎtoare.

Hipertermie consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin creşterea temperaturii peste valorile normale, tegumente, calde, transpiraţie.

Somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza tusei, dispnee, dureri manifestat prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.

Dificultate de a se alimenta din cauza procesului inflamator, disfagiei manifestatǎ prin aport alimentar şi hidric insuficient, uşoarǎ scǎdere ponderalǎ.

Vulnerabilitate faţǎ de perioade din cauza modificǎrilor produse de boalǎ în organism, manifestatǎ prin riscul de suprainfecţie.

Stabilirea gradului de dependenţǎ

Pacientul este dependent atât prin vârstǎ, cât şi datoritǎ bolii, are anevoie de echipa de îngrijire care sǎ-l ajute în satisfacerea nevoilor fundamentale.

Grad de dependenţǎ III

Planificarea îngrijirilor

Obiective generale:

- Pacientul sǎ beneficieze de un microclimat adecvat afecţiunii.

- Sǎ i se acorde îngrijiri specifice.

- Sǎ nu prezinte complicaţii.

Obiective specifice:

- Pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice.

- Sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate.

- Pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice.

- Pacientul sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei.

- Sǎ prezinte stare de confort psihic.

- Pacientul sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale.

Aplicarea planului de îngrijiri

Perioada de timp Probleme Obiective Interventii autonome

Interventii delegate Evaluare

13-X-2015→17-X-2015

Respiraţie şi circulaţie inadecvate

Pacientul sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate în aproximativ 8h şi sǎ disparǎ în 3-4 zile. Pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice. Sǎ prezinte stare de confort psihic.

Pacientul s-a instalat într-un salon liniştit, aerisit, suficient de încǎlzit. Pentru restabilirea permeabilitǎţii nazale de 3-4 ori pe zi cu ser fiziologic efedrinat 0,5 câte 4-5 picǎturi pe narǎ. S-a pregǎtit pacientul şi materialele necesare recoltǎrii produselor biologice pentru examenul de laborator, VSH, glicemie, calcemie, hemoleucograma. S-au aplicat comprese calde în jurul gâtului. S-au mǎsurat şi notat funcţiile vitale. S-au aplicat tehnici de favorizare a circulaţiei, masaje,

La indicaţia medicului i s-a administrat tratament de urgenţǎ pentru scoaterea pacientului din crizǎ. HHC 50 mg IV, ampicilinǎ 1 g, Ca gluconic. S-a administrat ambroxol, soluţie 3X10 picǎturi/zi, inhalaţii cu soluţii sedative şi balsamice, aerosoli şi instalaţii cu soluţie de efedrinǎ 1-2% de 2-3 ori/zi, sub strictǎ supraveghere, având în vedere vârsta şi pericolul arsurilor. S-a administrat în continuare tratamentul prescris cu ampicilinǎ

13-X-2015Pacientul prezintǎ respiraţie şi circulaţie inadecvate. Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ cu HHC 25 mg IV şi în urma intervenţiilor autonome pacientul şi-a reluat treptat respiraţia.14-X-2015Persistǎ paloarea, tusea lǎtrǎtoare, disfonia; s-au recoltat probe pentru examenul de laborator.15-X-2015Dupǎ 3 zile de tratament intensiv pacientul se restabileşte respirator şi circulator. La internare:I resp = 15r/min

exerciţii active. 1g/24h, o fiolǎ a 250 mg la 6h, Ca gluconic 10% 1f/24h, Romergon sirop 1 linguriţǎ de 2 ori/zi, HHC – 25 mg la 6hIV în prima zi.

II zi = 20r/minIII zi = 32r/minIV zi = 35r/minI AV – 120p/minII zi – 120p/min16-X-2015Examenele de laborator au prezentat valori uşor modificate faţǎ de normal: VSH 1h mm 2h 16 mmAnemie – 7,03%Leucocite 136000 mmc, uşoarǎ Hipocalcemie 4ml/ Eq/h, glicemie normalǎ.Examen patologic: nu evidenţiazǎ modificǎri patologice. La externare pacientul este restabilit din punct de vedere circulator şi respirator.

Hipertermie Pacientul sǎ prezinte temperaturi în limite fiziologice în

S-a mǎsurat ritmic temperatura pacientului în rect. S-a înregistrat în

La indicaţia medicului pentru combaterea febrei s-a administrat

În urma intervenţiilor temperatura a scǎzut ajungând

termen de 3 zile. foaia de temperaturǎ. S-a efectuat împachetǎri toracice cu apǎ la temperatura camerei.

paracetamol supozitor 3/zi, algocalmin 0,6 ml IM la internare.

dupǎ 3 zile la valori normale.I zi T°-39,4°CII zi T°-38,3°CIII zi T°-37,5°CIV zi T°-36,5°C.La externare pacientul este afebril.

Alimentaţie inadecvatǎ din punct de vadere calitativ şi cantitativ.

Pacientul sǎ prezinte toleranţǎ digestivǎ normalǎ, sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei, sǎ prezinte apetit normal.

S-a asigurat pacientului regimul corespunzǎtor ţinându-se cont de starea febrilǎ şi modificǎrile apetitului. Astfel cǎ în perioada febrilǎ pacientul a primit un regim format din supe strecurate în cantitǎţi mici, repetate la intervele regulate de timp. S-a asigurat o alimentaţie adecvatǎ vârstei. Pacientul a primit alimentaţia în condiţii igienice cu rǎbdare şi înţelegere. A fost cântǎrit zilnic, valorile obţinute

La indicaţiile medicului s-a administrat în primele 10h un regim hidrolactat compus din ceaiuri, lapte cǎlduţ, apoi s-a trecut la un regim lacto-fǎinos vegetarian compus din supe, griş, orez cu lapte. Dupǎ restabilirea toleranţei digestive la indicaţiile medicului regimul alimentar mixt a fost repartizat în 4 mese la interval de 4h.

13-X-2015Pacientul este inapetent, a primit greu şi lichidele. Dupǎ 48h se restabileşte toleranţa digestivǎ.14-X-2015Pacientul îşi recapǎtǎ treptat apetitul, a pierdut în greutate 100 g.15-X-2015Greutatea – 20 kg, primeşte bine alimentaţia corespunzǎtoare vârstei acestuia. La externare greutatea era staţionarǎ.

înregistrându-se în foaia de observaţie.

Somn inadecvat din punct de vedere calitativ şi cantitativ

Pacientul sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor corespunzǎtor vârstei în 2-3 zile. Sǎ prezinte stare de confort psihic.

S-a asigurat mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu o temperaturǎ constantǎ de 18-20°C.

La indicaţiile medicului s-a administrat un sedativ, Diazepam 0,5 ml IM.

Pacientul şi-a recǎpǎtat treptat somnul liniştit, cantitativ şi calitativ în limite fiziologice. La externare pacientul prezintǎ somn în limite fiziologice.

Pacientul sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale

Pacientul sǎ fie ferit de infecţii.

S-a supravegheat permanent comportamentul copilului, apariţia unor manifestǎri patologice, funcţii vitale. I s-a asigurat igiena tegumentarǎ prin bǎi parţiale zilnice la pat, a lenjeriei curate de corp şi pat.

Pacientul a avut evoluţie favorabilǎ, nu a pǎrǎsit camera, nu a prezentat complicaţii. Tegumentele s-au menţinut curate şi integre.

Examene paraclinice ale pacientului

Data Examen de laborator Mod de recoltare Valori normale Valori obţinute14-X-2015 VSH Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 1h: 2-13 mm 1h: 7 mm

cu o seringǎ de 2 ml 0,4 citrat de Na 3,8% plus 1,6 ml sânge.

2h: 12-17 mm 2h: 16 mm

Hemoleucograma Se recolteazǎ sânge capilar prin înţepǎturi în pulpa degetului.

Hb: 13%

L: 4-8000/mmc

Neutrofile segmentate:

40-70%

Eozinofile: 1-3%

Limfocite: 20-48%

Nonocite: 4-8%

Hb: 7,03%

L: 13600 mmc

Neutrofile segmentate:

48%

Eozinofile: 2%

Limfocite: 47%

Nonocite: 4-8%

Calcemia Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml sânge simplu nehematiat.

9-11 ng%

4,5-5,5 ml Eq/L

8 ng%

4 ml Eq/LGlicemia Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 2

ml sânge şi 4 mg florurǎ de sodiu.0,80 – 1,20 % 0,83 %

CAZUL II

Culegerea de date

Sursa de informaţie: directǎ – pacienţii;

indirectǎ – membrii echipei de îngrijire; dosarul medical.

Date privind identitatea pacientului

Numele şi prenumele: D.C.

Vârsta: 38 ani

Sex: feminin

Starea civilǎ: cǎsǎtoritǎ

Ocupaţia: contabilǎ

Domiciliu: sat Corlǎteşti, comuna Berceni

Religia: ortodoxǎ

Naţionalitate: românǎ

Condiţii socio-culturale

Relaţia cu familia şi colectivitatea – Bunǎ.

Condiţii de locuit: Locuieşte împreunǎ cu fiica şi soţul într-o casǎ compusǎ din 3

camere spaţioase salubre.

Preferinţe alimentare: Dentiţie bunǎ, bine îngrijitǎ. Mese regulate, preferǎ sǎ ia o

masǎ în compania familiei. Preferǎ mâncǎrurile vegetariene şi fructele, bea 1-2 cafele pe

zi, consumǎ ocazional alcool, bea lichide reci.

Obiceiuri: Este pasionatǎ de lecturǎ şi sǎ viziteze expoziţiile de picturǎ. Îi place sǎ

tricoteze, sǎ coasǎ pentru fiica sa, adorǎ florile.

Obiceiuri de igienǎ: Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie

curatǎ.

Odihna: Înainte de internare dormea 4-5 ore noaptea, iar ziua se odihnea foarte

puţin. De când este internatǎ adoarme, dupǎ care se trezeşte, somnul reluându-se cu

greutate din cauza tusei uscate spasmatice.

Modul de petrecere a timpului liber: în timpul liber se ocupǎ de treburile casnice,

citeşte, vizioneazǎ diverse emisiuni TV.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date antropometrice

Greutate – 67 kg

Înǎlţime – 1,64 m

Grupa sanguinǎ – 0I RH (+)

Acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale

Nu prezintǎ proteze

Nu este alergicǎ

AHC – fǎrǎ importanţǎ, pacienta neagǎ TBC în familie

APF - la 14 ani, ciclu menstrual – flux abundent, durata 5 zile dureros

vaccinǎri efectuate

APP – uşoare afecţiuni digestive şi respiratorii

bolile copilǎriei

avort la cerere la 23 ani

Informaţii legate de boalǎ:

Data internǎrii: 22.V.2015

Motivele internǎrii: febrǎ ridicatǎ; disfagie; tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;

dispnee, cornaj, tiraj; inapetenţǎ.

Istoricul bolii

Boala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ

spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetenţǎ. Pacientul a urmat ambulatoriu tratament cu

oxalinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin dar dupǎ câteva zile

simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei OR2.

Examenul clinic general

Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente şi mucoase palide.

Aparatul respirator: torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R –

15r/min.

Aparatul cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg, puls bine

bǎtut, valoare 80 p/min.

Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ

curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.

Nas şi sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simţ olfactiv dezvoltat, fose

nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal. Buco-faringe-buze,

vǎlpalatin de aspect normal, alimentaţie corespunzǎtoare vârstei, limbǎ roz, faringe roşu

edematiat.

Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roşie cu forme

cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.

Corzile vocale sunt congestionate.

Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

Nevoia fundamentalǎ Manifestǎri de independenţǎ

Manifestǎri de dependenţǎ Sursa de dificultate Nivel de dependenţǎ

Nevoia de a respira şi a avea o bunǎ circulaţie

Respiraţie – 13 r/min

TA = 120/70 mm Hg

Puls ritmic, respiraţie de tip costal superior, torace normal conformat.

Dispnee – bradipnee inspiratorie însoţitǎ de tiraj şi cornaj. Respiraţie dificilǎ pe nas. Disfonie, tegumente palide.

Infecţiuni la nivelul cǎilor respiratorii, proces inflamator. Alterarea mucoasei nazale, faringiene şi laringiene. Aerul cald şi uscat din încǎpere.

2

Nevoia de a bea şi a mânca

Dentiţie bunǎ, gingii aderente dinţilor, mucoasa bucalǎ roz şi umedǎ, limba roz, tranzit intestinal normal.

Disfagie, slǎbiciune, inapetenţǎ, greaţǎ, scǎdere ponderalǎ.

Proces infecţios, febrǎ, proces inflamator, anxietate, stare depresivǎ.

2

Nevoia de a elimina Micţiuni spontane Constipaţie, oligurie Alimentare şi hidratare insuficientǎ, imobilitate, stare febrilǎ.

2

Nevoia de a dormi şi a se odihni

Somn agitat, treziri frecvente, ore de odihnǎ insuficiente, iritabilitate, nelinişte.

Dispnee, tuse, durere, anxietate.

2

Nevoia de a se mişca şi a avea o bunǎ posturǎ

Sistem osteo-articular integru, efectueazǎ mişcǎri adecvate.

Poziţie inadecvatǎ (care favorizeazǎ respiraţia), restricţii în a se mobiliza (febrǎ), dificultatea de a rǎmâne în posturǎ funcţionalǎ.

Tulburǎri respiratorii, febrǎ, durere, anxietate.

2

Nevoia de a se îmbrǎca şi dezbrǎca

Veşmintele alese dupǎ gust şi modǎ, veşminte adecvate climatului şi statutului socio-cultural.

Dificultatea de a se îmbrǎca şi dezbrǎca.

Durere 2

Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

Temperatura mediului 18-20°C.

Febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente calde, transpirate, cefalee.

Proces infecţios inflamator.

2

Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentul

Prezintǎ tabieturi igienice. Uscǎciunea mucoaselor, neglijeazǎ efectuarea

Circulaţia şi respiraţia inadecvatǎ, imobilitatea,

2

îngrijirilor igienice, dificultatea de a-şi acorda îngrijiri igienice.

durerea, febra, anxietatea.

Nevoia de a evita accidentele

Mǎsuri de prevenire a infecţiilor, bolilor

Afectarea psihicǎ şi fizicǎ, anxietate, durere, stare depresivǎ.

Durere, anxietate, stres, insuficienţa cunoaşterii de sine.

2

Nevoia de a comunica Funcţionarea adecvatǎ a organelor de simţ. Posturi şi gesturi ale mâinii. Facies expresiv, privire semnificativǎ, acuitate vizualǎ, auditivǎ.

Dificultatea de a vorbi, apatie, izolarea de persoanele apropiate.

Dispnee, tuse, durere, anxietate, stare depresivǎ.

2

Nevoia de a acţiona conform propriilor cerinţe şi valori

Posibilitatea de a acţiona conform propriilor cerinţe sau dorinţe.

1

Nevoia de a fi ocupat şi a se realiza

Integritate fizicǎ şi psihicǎ.

Incapacitatea de a-şi îndeplini rolurile sociale. Incapacitatea de a-şi îndeplini acţiunile favorite, sentiment de inulitate.

Anxietate, neacceptarea bolii, imobilitate.

2

Nevoia de a se recrea Se relaxeazǎ citind reviste. Dificultatea de a îndeplini activitǎţi recreative.

Durere, anxietate, stres. 2

Nevoia de a învǎţa Cunoştinţe insuficiente legate de boalǎ.

Dezinteres, lipsǎ de material documentar.

2

Punctaj: 27

Probleme ale pacientului

Probleme actuale:

respiraţie şi circulaţie inadecvate;

obstrucţia cǎilor respiratorii;

alterarea vocii;

somn inadecvat;

vulnerabilitate faţǎ de pericole;

stare de disconfort;

alimentaţie inadecvatǎ;

hipertermie.

Probleme potenţiale:

accentuarea tulburǎrilor respiratorii şi circulatorii;

hipoxie marcatǎ;

crize de asfixie cu sfârşit letal.

Diagnostic de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie inadecvate datorite procesului infecţios şi inflamator manifestat

prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ, tahicardie, cianozǎ, tegumente palide.

Obstrucţia cǎilor respiratorii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui

manifestat prin obosealǎ.

Somn inadecvat cantitativ şi calitativ datorat tusei, dispneei, durerii, manifestat prin

treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.

Stare de disconfort datoratǎ durerii, febrei, tesei, dispneei, manifestatǎ prin agitaţie.

Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ datoratǎ disfagiei, febrei, anxietǎţii,

manifestatǎ prin aport alimentar şi lichidian insuficient.

Hipertermie – consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin creşterea

temperaturii peste valorile normale, tegumente calde, transpiraţie.

Vulnerabilitate faţǎ de pericole datoritǎ modificǎrilor produşilor de boalǎ în organism,

manifestatǎ prin riscul suprainfecţiei.

Stabilirea gradului de dependenţǎ

Pacienta prezintǎ probleme majore ce a determinat sǎ solicite ajutor, la început în

permanenţǎ, treptat gradul ei de independenţǎ se normalizeazǎ datoritǎ ajutorului acordat de

echipa de îngrijire.

Grad de dependenţǎ temporarǎ II – III

27 puncte – pacient cu dependenţǎ moderatǎ pentru o perioadǎ limitatǎ de timp.

Planificarea îngrijirilor

Obiective generale:

- pacienta sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire;

- sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor;

- sǎ i se asigure îngrijiri igienice normal;

- sǎ nu prezinte complicaţii.

Obiective specifice:

- pacienta sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;

- sǎ poatǎ comunica verbal în mod corespunzǎtor;

- sǎ prezinte stare de confort psihic;

- pacienta sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;

- sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor cantitativ şi calitativ;

- pacienta sǎ fie feritǎ de infecţii

Perioada

de timp

Probleme Obiective Intervenţii Autonome Intervenţii Delegate Evaluare

22.V.2015

→

28.V.2015

-Alterarea funcţiilor

respiratorii şi

circulatorii

-Obstrucţia cǎilor

respiratorii

-Alterarea vocii

-Pacientul sǎ prezinte

respiraţie şi circulaţie

în limite normale.

-Tuse diminuatǎ în

intensitate în

aproximativ 8h şi sǎ

disparǎ în 3-4 zile.

-Sǎ poatǎ comunica

verbal în mod

corespunzǎtor.

-Sǎ prezinte stare de confort psihic.

S-a instalat pacientul într-un salon liniştit, curat, aerisit, suficient de încǎlzit cu umiditate normalǎ. Am ajutat pacientul sǎ se aşeze într-o poziţie comodǎ, care sǎ-i favorizeze respiraţia. S-au efectuat vaporizǎri medicamentoase în apropierea ei. Pentru restabilirea permeabilitǎţii nazale s-au efectuat instilaţii nazale de 4-5 ori/zi. S-au pregǎtit materialele necesare pentru examenul de laborator, sânge, urinǎ, materii fecale, examen faringian. I s-au supravegheat funcţiile vitale.

La indicaţia

medicului s-a

administrat

tratament de

urgenţǎ pentru

scoaterea

pacientului din

crizǎ: HHC-2f la

internare. Pentru

combaterea stǎrii

infecţioase şi

inflamaţiei s-a

administrat:

-zinacef III f/24h,

1f/8h în zilele 23-

24.05.2015

-prednison 4 cp/zi

timp de 3 zile

-dicarbocalm 3cp/zi

-vitamina C 200

1f/zi, IM

22.09.2005

Pacienta prezintǎ

alterarea funcţiilor

respiratorii. I se

administreazǎ HHC

2f IV, zinacef pentru

combaterea stǎrii

infecţioase şi

inflamatorii. Dupǎ

administrarea

tratamentului

pacienta şi-a reluat

treptat respiraţia iar

tusea a fost diminuatǎ

în intensitate în

aproximativ 8h.

Frecvenţa pulsului a

revenit treptat la

normal, însǎ mai

persistǎ paloarea,

tusea lǎtrǎtoare,

-vitamina A 1f/zi,

IM

-paracetamol 3

cp/zi.

În zilele 24-25-

26.05.2015 s-a

administrat calciu

gluconic 30%, 3

f/zi, IV;

-algocalmin 1f/zi,

IM

- i s-a administrat oxigen.

disfonia. S-au recoltat

probele pentru

examenul de

laborator.

23.09.2005

Dupǎ 3 zile de

tratament nu mai

prezintǎ tuse,

disfonie, iar funcţiile

vitale se încadrau:

I zi – R=15r/min

II zi – R=16r/min

III zi – R=18r/min

IV zi – R=18r/min

I zi – AV=60p/min

II zi – AV=60p/min

III zi – AV=80p/min

TA = 120/70 mm Hg.

Hipertermie Pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice în termen de 3 zile.

S-a observat, mǎsurat şi notat temperatura. S-a combǎtut febra prin aplicarea de comprese umede cu apǎ caldǎ pe

La indicaţia

medicului s-a

administrat

Paracetamol 3

Dupǎ intervenţiile

autonome şi delegate

temperatura a ajuns la

valori normale dupǎ 3

frunte şi torace. cp/zi;

Vitamina C 200 3

f/zi IM;

Algocalmin 1f/zi IM.

zile.

I zi T°C=39,3°C

II zi T°C=38,2°C

III zi T°C=37,6°C

IV zi T°C=36,6°C.

La externare pacientul este afebril.

Alimentaţie inadecvatǎ din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

Pacienta sǎ fie alimentatǎ cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei. Sǎ prezinte stare de nutriţie normalǎ.

S-a asigurat pacientei regimul alimentar corespunzǎtor vârstei şi stadiului evolutiv al bolii. S-a ţinut cont şi de starea febrilǎ în care s-a administrat ceaiuri calde cu liguriţa. S-a supravegheat pacienta. Regimul alimentar a fost administrat în ciondiţii de igienǎ.

La indicaţia medicului s-a administrat în primele 12h un regim hidrolactat, compus din lichide calde (ceaiuri, lapte). Dupǎ combaterea durerilor s-a trecut la un regim semisolid compus din supe, griş, orez cu lapte, piureuri. Dupǎ restabilirea toleranţei digestive şi ameliorarea fenomenului inflamator hrana zilnicǎ a fost completatǎ treptat pânǎ la reluarea regimului alimentar normal.

22.05.2015

Pacientul este

inapetent, primeşte

greu şi lichidele. A

pierdut în greutate

250 g. Dupǎ 48h se

restabileşte toleranţa

digestivǎ.

23.05.2015

Pacienta îşi recapǎtǎ

treptat apetitul.

24.05.2015

Primeşte bine

lichidele.

25.05.2015

Primeşte bine

alimentaţia

corespunzǎtoare

vârstei.

26.05.2015

Primeşte regim

alimentar normal. La

externare greutatea

este staţionarǎ.

Somn inadecvat calitativ şi cantitativ

Pacientul sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor cantitativ şi calitativ. Sǎ prezinte stare de confort psihic.

I s-a asigurat pacientului un mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu o temperaturǎ constantǎ între 18-20°C.

La indicaţia medicului s-a administrat un sedativ: Diazepam 1f – IM.

În urma intervenţiilor autonome şi delegate pacientul şi-a reluat treptat somnul obişnuit, astfel cǎ la externare prezintǎ somn în limite fiziologice.

Risc de infecţii Pacienta sǎ fie feritǎ de infecţii.

S-au supravegheat funcţiile vitale şi comportamentul pacientei. I s-a asigurat igienǎ riguroasǎ tegumentarǎ, vestimentarǎ şi a patului.

Pacienta nu a

prezentat complicaţii.

Evoluţia a fost

favorabilǎ astfel cǎ

dupǎ 5 zile de

spitalizare pacienta se

externeazǎ vindecatǎ.

Data externǎrii: 28.V.2015

Diagnosticul medical la externare:

- laringitǎ acutǎ edematoasǎ subgloticǎ.

Starea pacientului la externare:

- dupǎ administrarea imediatǎ a tratamentului de urgenţǎ cu:

- Zinocef IM timp de 3 zile;

- Prednison 4 cp/zi timp de 3 zile;

- Vitamina C 3f/zi IM, pe toatǎ perioada spitalizǎrii;

- Vitamina A 3 f/zi IM;

- Paracetamol 3 cp/zi;

- Ca gluconic 10% 3 f/zi IM;

- Diazepam 1 f/zi IM timp de 3 zile;

- instilaţii cu ser efedrinat 3%.

Boala a evoluat favorabil, pacienta externându-se în stare favorabilǎ vindecatǎ.

Bilanţul autonomiei:

În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate, pacienta

prezintǎ respiraţie amplǎ regulatǎ pe nas cu o frecvenţǎ de 16r/min, puls ritmic bine bǎtut cu o

frecvenţǎ de 80p/min, temperaturǎ în limite normale, prezintǎ tranzit intestinal fiziologic,

micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ, stare de igienǎ

corespunzǎtoare.

Plan de recuperare:

S-a conştientizat pacienta asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ externare, instruind-

o cu privire la regulile şi condiţiile pe care aceasta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le respecte. Astfel,

alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze consumul de condimente şi alimente alergizante. Sǎ

aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice

bruşte, au un rol nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie evitat stresul, contactul

cu persoanele bolnave.

S-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris:

- Ampicilinǎ 250 mg 2 cp la 6h/3zile.

- Vitamina A 3 cp/zi/10 zile.

- Vitamina C 3 cp/zi/10 zile.

Revenirea la control peste zece zile.

Data Examene de laborator

Modul de recoltare Valori normale Valori obţinute

22.V.2015 →28.V.2015

VSH Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ cu o

seringǎ de 2 ml:

- 0,4 citrat de Na 3.8%, plus 1,6 ml sânge.

1h: 2-13 mm

2h: 12-17 mm

1h: 20 mm

2h: 55 mm

Hemoleucograma Se recolteazǎ sânge capilar prin înţepare în pulpa degetului.

Hb: 13 (+-) 2g%

Trombocite: 250000 – 400000

Hb: 8,28%;

Trombocite: 350000Ureea sanghinǎ Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml

sânge simplu, nehemolizat.0,20 – 0,40% 0,38%

Glicemia Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 2 ml sânge şi 4 mg florurǎ de Na.

0,80 – 1,20‰ 0,90‰

Teste de disproteinemie

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml sânge simplu.

ZnSO4: 0-8

USH

Rtymol:0-4 MC

ZnSO4: 4,06 U

Rtymol: 4,5 U

CAZUL III

Culegerea de date

Sursa de informaţie: directǎ - pacientul;

indirectǎ - membrii echipei de îngrijire; dosarul medical.

Date privind identitatea pacientului

Nume şi prenume: R.I.

Vârsta: 25 ani

Sex: masculin

Stare civilǎ: necǎsǎtorit

Naţionalitate: românǎ

Domiciliul: Ploieşti

Culturǎ: şcoala profesionalǎ auto

Ocupaţie: manevrare vagoane SNCFR Ploieşti

Religia: ortodoxǎ

Condiţii socio-culturale

Relaţia cu familia şi colectivitatea – bunǎ.

Condiţii de locuit: Locuieşte împreunǎ cu pǎrinţii într-un apartament compus din trei

camere.

Preferinţe alimentare: dentiţie bunǎ, intactǎ, bine îngrijitǎ; limba umedǎ, roz, fǎrǎ

depozite;

mese regulate, preferǎ ciorbele, mâncǎrurile cu sos, bea douǎ cafele pe zi şi fumeazǎ.

Ritmul de viaţǎ: Ca muncitor pacientul are un program de lucru de 12h/zi, cu pauzǎ de

24h, se odihneşte dupǎ orele de lucru, lucreazǎ într-un mediu stresant, în condiţii climatice

diferite, frig, umezealǎ sau cǎldurǎ mare.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ

Date antropometrice:

greutate: 70 kg;

înǎlţime: 1,76 m;

grupǎ sanguinǎ: AII, RH (+);

acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale;

nu prezintǎ proteze;

nu este alergic.

Informaţii legate de boalǎ

AHC – fǎrǎ importanţǎ;

APF – vaccinǎri efectuate, dezvoltarea psihomotorie normalǎ;

APP – uşoare afecţiuni digestive, bolile copilǎriei, fracturǎ de membru superior drept la

17 ani, bronhopneumonie la 20 ani.

Data internǎrii: 18.X.2015

Motivele internǎrii: febrǎ ridicatǎ; disfagie; tuse uscatǎ spasmaticǎ; disfonie; dispnee,

cornaj, tiraj; dureri laringiene sub formǎ de înţepǎturi; inapetenţǎ.

Istoricul bolii:

Boala debuteazǎ în urmǎ cu douǎ sǎptǎmâni cu urmǎtoarele simptome: febrǎ ridicatǎ,

disfagie, tuse uscatǎ spasmaticǎ, disfonie, dispnee, dureri laringiene, inapetenţǎ.

Pacientul a urmat ambulatoriu – tratament cu amoxicilinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia

simptomele s-au mai ameliorat puţin, dar dupǎ o sǎptǎmânǎ simptomele au revenit fiind chiar

mai intense, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei OR2.

Examenul clinic general:

Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,21°C.

Tegument şi mucoase palide.

Aparatul respirator – tuse seacǎ iritativǎ, torace normal conformat, discretǎ disfonie,

cornaj, R=15s/min.

Aparatul cardio-vascular – cord în limite normale TA=120/70 mm Hg. Puls ritmic bine

bǎtut AV=70p/min.

Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ cu aspect normal, bine îngrijitǎ. Mucoasa bucalǎ şi

gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ, fǎrǎ depozite. Faringe congestiv, abdomen

suplu, nedureros, mobil cu mişcǎrile respiratorii. Nas şi sinusuri: piramida nazalǎ de aspect şi

conformaţie normalǎ, sinţ olfactiv dezvoltat, fose nazale permeabile.

Examen laringe: mucoasa laringianǎ tumefiatǎ distinsǎ, lucioasǎ de culoare roşie cu

forme cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.

Diagnostic medical – Laringita cataralǎ acutǎ

Nevoia fundamentalǎ Manifestǎri de independenţǎ

Manifestǎri de dependenţǎ

Surse de dificultate Nivel de dependenţǎ

Nevoia de a respira şi a avea o bunǎ circulaţie

Respiraţia – 15r/minTA – 120/70mm HgAV – 70p/minRespiraţie de tip costal inferior prin mǎrirea diametrului lateral al cutiei toracice.

Dispnee – bradipnee inspiratorie însoţitǎ de cornaj;Respiraţie dificilǎ pe nas disfonie, tegumente palide, mucoasa respiratorie uscatǎ.

Infecţii la nivelul cǎilor respiratorii superioare, proces inflamator. Alternarea mucoasei nazale, faringiene şi laringiene.

2

Nevoia de a lua şi a mânca

Dentiţia bunǎ, gingii aderente dinţilor, mucoasa umedǎ, roz, tranzit intestinal normal.

Disfagie, slǎbiciune, inapetenţǎ, scǎdere ponderalǎ.

DurereFebrǎAnxietate.

2

Nevoia de a elimina Micţiuni sporadice. Absenţa scaunului de 3 zile, oligurie, sete, greţuri.

Procesul infecţios, imobilitatea, starea febrilǎ, aport hidric redus.

2

Nevoia de a dormi şi de a se odihni

Somn agitat, treziri frecvente, ore de odihnǎ insuficiente, iritabilitate, nelinişte.

Tusea, durerea, anxietatea, neacceptarea bolii.

2

Nevoia de a se mişca şi a avea o bunǎ posturǎ.

Sistem orteo-articular integru – efectueazǎ mişcǎri adecvate.

Poziţie inadecvatǎ (care favorizeazǎ respingerea). Dificultatea de a rǎmâne în posturǎ funcţionalǎ.

Tulburǎri respiratorii, febrǎ, durere, anxietate.

2

Nevoia de a se îmbrǎca şi dezbrǎca

Veşminte alese dupǎ gust şi modǎ, veşminte adecvate climatului şi statutului socio-cultural.

Dificultatea de a se îmbrǎca şi dezbrǎca.

Durere. 2

Nevoia de a menţine temperatura corpului în

Temperatura mediului ambiant 18-20°C.

Febrǎ ridicatǎ 39,10°C, tegumente calde,

Procesul infecţios inflamator.

2

limite normale transpirate, frisoane.Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja tegumentele

Uscǎciunea mucoaselor neglijeazǎ efectuarea îngrijirilor igienice. Incapacitatea de a-şi acorda îngrijiri igienice.

Circulaţia şi respiraţia inadecvate. Imobilitatea, durerea, febra, anxietatea, condiţiile nou create.

2

Nevoia de a evita accidentele

Mǎsuri de prevenire a infecţiilor, bolilor.

Risc de complicaţii. Agitaţie, teamǎ, insomnie.

Procesul infecţios şi inflamator. Boala (evenimente marcate).

2

Nevoia de a comunica Funcţionarea adecvatǎ a organelor de simţ, posturi şi gesturi ale mâinii, facies expresiv, privire semnificativǎ, acuitate vizualǎ, auditivǎ.

Dificultatea de a vorbi. Procesul inflamatorAnxietatea.

2

Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

Posibilitatea de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori.

1

Nevoia de a fi ocupat şi a se realiza

Incapabilitatea de a-şi îndeplini rolurile sociale. Incapabilitatea de a-şi îndepliniacţiunile favorite. Sentiment de inulitate.

Durere, anxietate, neacceptarea bolii, imobilitate.

2

Nevoia de a se recrea Dificultatea de a îndeplini activitǎţi recreative.

Durere, anxietate, stres. 2

Nevoia de a învǎţa Dorinţǎ, interes în acumularea cunoştinţelor

1

Total: 26 – pacient cu dependenţǎ moderatǎ.

Problemele pacientului

Probleme actuale: respiraţie şi circulaţie inadecvate; alterarea vocii; hipertermie; somn

inadecvat; alimentare inadecvatǎ.

Probleme potenţiale: risc de complicaţii respiratorii; cronicizarea laringitei.

Diagnosticul de îngrijire

Respiraţie şi circulaţie din cauza procesului infecţios şi inflamator manifestat prin

dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎm paloare.

Alterarea vocii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui, manifestat prin

obosealǎ, rǎguşealǎ, dificultate de a comunica.

Hipertermie, consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin creşterea

temperaturii peste valorile normale.

Somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza tusei, dispneei, durerii, manifestat prin

treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.

Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ din cauza disfagiei, febrei, anxietǎţii şi

manifestat prin aport alimentar şi lichidian insuficient, scǎdere poderalǎ.

Stabilirea gradului de dependenţǎ

Pacientul prezintǎ probleme ce-l determinǎ sǎ solicite ajutorul echipei de îngrijire pentru

satisfacerea unor nevoi fundamentale.

Grad de dependenţǎ temporarǎ II

Planificarea îngrijirilor

Obiective generale

Pacientul sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire.

Sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor.

Sǎ i se asigure îngrijiri igienice normale.

Sǎ nu prezinte complicaţii.

Obiective specifice

Pacientul sǎ prezinte cǎi respiratorii permeabile, sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în

limite fiziologice.

Pacientul sǎ-şi recapete vocea normalǎ sǎ poatǎ comunica verbal.

Pacientul sǎ-şi menţinǎ temperatura corpului în limite normale.

Pacientul sǎ beneficieze de somn corespunzǎtor cantitativ şi calitativ.

Pacientul sǎ prezinte fǎrǎ greutate actul deglutiţiei.

Sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei.

Pacientul sǎ nu devinǎ sursǎ de infecţie nosocomialǎ.

Data Probleme Obiective Intervenţii Autonome Intervenţii Delegate Evaluare

18.X.2015→23.X.2015

Respiraţie şi circulaţie inadecvate.

Pacientul sǎ prezinte cǎi respiratorii permeabile, tusea se dimuneazǎ în intensitate. Sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice în decurs de 3 zile.

S-au asigurat condiţii de îngrijire, salon curat, temperaturǎ moderatǎ 18-20°C, umiditate, ventilaţie, s-a umezit aerul din încǎpere. Pacientul a fost învǎţat sǎ expectoreze şi sǎ colecteze sputa în recipientul special. S-au aplicat tehnici de favorizare a circulaţiei, masaje, exerciţii active. S-au mǎsurat pulsul şi respiraţia. S-au pregǎtit materiale necesare pentru recoltare. S-au recoltat probe pentru examenul de laborator, pentru VSH, hemoleucogramǎ, uree sanguinǎ, glicemie, teste de disproteinemie.

S-a administrat tratamentul indicat respectând doza, ora şi modul de administrare. Pentru combaterea stǎrii infecţioase şi inflamaţiei s-au administrat: codeinǎ 3/zi, sirop expectorant 3 linguri/zi, instilaţii cu soluţii de ulei de pin. S-au efectuat enhalaţii cu ceai de muşeţel. S-a administrat oxigen.

18.X.2015Pacientul prezintǎ respiraţie inadecvatǎ, tuse seacǎ, paloare redusǎ. Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ pacientul şi-a reluat treptat respiraţia, dar persistǎ tusea.19.X.2015Atenuarea respiraţiei, persistǎ tusea seacǎ, paloarea redusǎ. S-au recoltat probe pentru examenul de laborator.20.X.2015Examenele de laborator au prezentat urmǎtoarele valori: VSH: 1h: 5mm2h: 15 mmHemoleucograma:Hb: 11,59%;L: 7900/mmcUreea: 0,24g%Glicemia: 0,86‰ZnSO4: 8,12 USHRTymol: 2,82 UMC21.X.2015Încǎ mai persistǎ tusea seacǎ şi paloarea

redusǎ.22.X.2015Dupǎ administrarea tratamentului tuseaeste diminuatǎ în intensitate, nu prezintǎ paloare, iar funcţiile vitale se încadreazǎ:I zi – R= 15r/minII zi – R=16r/minIII zi – R= 18r/minAV=70p/min AV=80p/minTA=120/70 mm Hg.La externare pacientul este restbilit din punct de vedere respirator şi circulator.

Alterarea vocii; alterarea mucoasei.

Pacientul sǎ-şi recapete vocea normalǎ, sǎ poatǎ comunica verbal în decurs de 48h, pacientul sǎ prezinte mucoasa laringianǎ umedǎ şi sǎ poatǎ comunica verbal în mod satisfǎcǎtor în decurs de 3 zile.

I s-a recomandat repaus vocal. Pacientul a fost servit cu ceaiuri calde. S-au aplicat comprese calde în jurul gâtului. I s-a recomandat consum crescut de fructe. S-a umezit aerul din încǎpere, s-au facilitat modalitǎţi de comunicare non-verbalǎ.

La indicaţia medicului s-a administrat vitamina C 1f/zi şi vitamina A 1f/zi pentru combaterea stǎrilor inflamatorii şi infecţioase. S-au efectuat inhalaţii cu infuzii de muşeţel; antiseptice.

18.X.2015Pacientul prezintǎ dificultate de a comunica. Dupǎ administrarea tratamentului pacientul nu şi-a recǎpǎtat vocea în 48h.19.X.2015Pacientul prezintǎ disfonie; acesta este servit cu ceaiuri calde şi i se aplicǎ comprese calde în jurul gâtului.20.X.2015

Dupǎ efectuarea tratamentului şi a intervenţiilor autonome mucoasa laringianǎ este umedǎ şi integrǎ.21.X.2015Procesul inflamator local a diminuat astfel cǎ vocea este relativ normalǎ. La externare pacientul comunicǎ în mod corespunzǎtor.

Hipertermie Pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice în termen de 3 zile.

S-a observat, mǎsurat şi înregistrat temperatura. Febra a fost combǎtutǎ prin aplicarea de comprese umede pe frunte şi torace.

La indicaţia medicului pentru combaterea stǎrii inflamatorii s-a administrat:Aspirinǎ 3 cp/zi;Polidin III f/zi.

În urma intervenţiilor temperatura a scǎzut ajungând dupǎ 3 zile la valori normale:18 X - T°C – 39,119 X - T°C – 38,320 X - T°C – 37,421 X - T°C – 36,7.La externare pacientul este afebril, tegumente curate şi integre.

Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ.

Pacientul sǎ prezinte toleranţǎ digestivǎ normalǎ. Sǎ fie alimentat calitativ şi cantitativ corespunzǎtor vârstei.

S-a asigurat pacientului regimul corespunzǎtor ţinând cont de starea febrilǎ, unde s-a administrat ceaiuri calde cu linguriţa. S-a supravegheat pacientul privind respectarea regimului alimentar. A fost servit în condiţii de

La indicaţia medicului s-a administrat în primele 24h un regim hidrolactat, format din ceaiuri şi lapte. Dupǎ calmarea durerilor s-a trecut la un regim semisolid.

18.X.2015Pacientul este inapetent, primeşte greu lichidele.19.X.2015Se restabileşte toleranţa digestivǎ.20.X.2015Pacientul îşi recapǎtǎ treptat apetitul.

igienǎ. Dupǎ stabilirea toleranţei digestive şi ameliorarea fenomenului inflamator hrana zilnicǎ a fost completatǎ treptat pânǎ la reluarea regimului normal.

21.X.2015Primeşte bine alimentaţia corespunzǎtoare vârstei. La externare greutatea este staţionarǎ.

Somn inadecvat Pacientul sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor. Sǎ prezinte stare de confort psihic.

S-a asigurat pacientului un mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu otemperaturǎ constantǎ între 18-20°C.

S-a administrat la indicaţia medicului un sedativ: Diazepam 1f/IM

În urma intervenţiilor autonome şi delegate pacientul şi-a reluat treptat somnul obişnuit, astfel cǎ la externare prezintǎ somn în limite fiziologice.

Risc de infecţii Pacientul sǎ fie ferit de infecţii.

S-a supravegheat pacientul, s-a asigurat igiena tegumentarǎ şi vestimentarǎ.

Pacientul nu a prezentat complicaţii. Evoluţia a fost favorabilǎ.

Îngrijiri acordate la externare

Data externǎrii: 23.X.2015

Diagnostic la externare: laringitǎ cataralǎ acutǎ.

Starea pacientului la externare:

Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ boala a evoluat favorabil, pacientul

externându-se în starea vindecat.

Bilanţul autonomiei:

În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate, pacientul

nu prezintǎ respiraţie amplǎ, suplǎ, regulatǎ, pe nas, cu o frecvenţǎ de 16r/min, puls ritmic bine

bǎtut cu o frecvenţǎ de 70p/min, temperatura în limite normale, prezintǎ tranzit intestinal

fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ la toate nivelurile,

igienǎ corespunzǎtoare.

Plan de recuperare:

S-a conştientizat pacientul asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ externare,

instruindu-l cu privire la regulile şi condiţiile pe care acesta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le respecte.

Astfel alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze, consumul de condimente şi alimente

alergizante, consolidarea generalǎ prin viaţa în aer liber, exerciţii fizice care modificǎ structura

funcţionalǎ şi mǎreşte capacitatea de apǎrare as organismului.

Pacientul trebuie sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, umezeala, curenţii de

aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, ce au rol nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor

aeriene. Trebuie sǎ evite stresul, contactul cu persoanele bolnave.

De asemenea s-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris de medic.

Revenirea la control peste 7 zile.

Examene paraclinice ale pacientului

Data Examen de laborator Mod de recoltare Valori normale Valori obţinute

19.X.2003 VSH Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ cu o seringǎ de 2 ml 0,4 citrat de N38% plus 1,6ml sânge.

1h: 2-13 mm2h: 12-17 mm

1h: 5 mm2h: 15 mm

Hemoleucograma Se recolteazǎ sânge capilar prin înţepare în pulpa degetului.

Hb: 13+-2 g%L: 4-8000/mmc

Hb: 11,59%L: 7900/mmc

Ureea sanghinǎ Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml de sânge simplu nehemolizat.

0,20 – 0,40 % 0,24%

Glicemia prin puncţie venoasǎ 2 ml sânge pe 4 mg florurǎ de Na

0,80-1,20% 0,86%

Teste de disproteinimie Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml sânge simplu nehemolizat.

ZnSO4: 0-8 USHRtymol: 0-4 UML

ZnSO4: 8,12 USHRtymol: 2,82 UML

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI IN TRATAREA SI INGRIJIREA PACIENTULUI CU

LARINGITA ACUTA

În urma îngrijirilor acordate celor trei pacienţi, am constatat că, deşi toţi aveau acelaşi diagnostic medical, necesitau îngrijiri diferite, individualizate conform nevoilor specifice fiecăruia dintre ei.

Prin lucarea de faţă am încercat să arăt rolul nursingului în îngrijirea bolnavilor, şi mai ales rolul nursei în educaţia pentru sănătatea bolnavilor şi familiei acestora.

Asistenta trebuie să observe, că cunoască bolnavul precum şi membrii familiei acestuia, în scopul fixării, aplicării obiectivelor şi evaluării îngrijirilor acordate, având în vedere vârsta pacientului, starea emoţională şi capacitatea lor intelectuală, dar şi statutul social şi cultural.

Să lucrezi cu omul nu este uşor, dimpotrivă, implică mai multă responsabilitate, decât în orice alt domeniu. Dar tot domeniul medical îţi oferă cele mai multe satisfacţii sau în cazul unui eşec, conştiinţa îţi rămâne încărcată pe viaţă mai profund decât în orice altă profesie. Tocmai de aceea îngrijirile de nursing introduse mai nou în procesul de îngrijire medicală îşi au importanţa lor, ele contribuind la umanizarea activităţii medicale.

În urma îngrijirilor medicale efectuate celor trei pacienţi, am observat că: bolnavii s-au dovedit a fi receptivi şi cooperanţi faţă de noile principii de îngrijire, aceştia contribuind la apariţia rezultatelor pozitive şi implicit la realizarea scopurilor propuse de echipa medicală.

Deci o creştere numerică a celor care acceptă, susţin şi pun în aplicare principiile Virginiei Henderson, ar avea un rol determinant în îmbunătăţirea asistenţei medicale şi implicit în existenţa unei societăţi mai sănătoase.

Nursingul reprezintă o cucerire de zi cu zi, o victorie după o luptă îndelungată cu conceptele rebele, dar este în acelaşi timp permanantă dăruire, căci ceea ce obţin sunt doar dragostea, succesele, senzaţia de mulţumire sufletească, bucuria inimii.

Educaţia pentru sǎnǎtate

Pǎstrarea sǎnǎtǎţii unui individ, dezvoltarea fizicǎ şi armonioasǎ a organismului sǎu sunt strâns legate de buna funcţiune a cǎilor aeriene superioare. Cum s-ar putea dezvolta un copil normal al cǎrui laringe obturat de un proces inflamator nu permite trecerea cantitǎţii de aer necesarǎ?

Dacǎ normala funcţionare a nasului, laringelui este obligatorie pentru buna dezvoltare fizicǎ şi psihicǎ a organismului, îmbolnǎvirea acestor organe constituie un permanent pericol

pentru sǎnǎtatea lui. Mǎsurile de dispensarizare întreprinse de cadrele sanitare în colectivitǎţile de copii şi adulţi constituie modul cel mai eficace de a institui o profilaxie raţionalǎ.

Asistenta medicalǎ are rolul de a atrage atenţia familiei micului pacient şi pacienţilor adulţi asupra bolii în sine şi asupra mǎsurilor de prevenire a acestuia. Vor fi informaţi asupra cauzelor bolii, simptomelor pe care le prezintǎ aceştia, evoluţia bolii şi tratarea lor.

Mǎsurile generale de profilaxie sunt de ordin igienic adresându-se medicului sau modului de viaţǎ al individului – de asemenea se adreseazǎ condiţiilor de creştere a rezistenţei organismului împotriva infecţiilor.

Ambianţa în care trǎieşte un individ trebuie sǎ fie cât mai sǎnǎtoasǎ cu un microclimat optim (camerǎ separatǎ, permanent aerisitǎ, o temperaturǎ între 18-20 °C şi atmosferǎ nu prea uscatǎ).

De asemenea, copilul trebuie obişnuit cu apa rece, soarele, aerul şi chiar prudent, cu curentul. Va trebui sǎ poarte îmbrǎcǎminte adecvatǎ temperaturii mediului unde se aflǎ în aşa fel încât sǎ poatǎ avea mişcǎrile cât mai libere.

Pentru evitarea rǎcelilor, importantă este protejarea capului şi menţinerea caldǎ a mâinilor şi picioarelor.

Organizarea vieţii copiilor trebuie supravegheatǎ ca şi mediul în care trǎiesc.

Copilul trebuie alimentat conform cu cerinţele vârstei, atât în ceea ce priveşte componenţa (cât mai echilibratǎ) cât şi orarul meselor sale.

Este necesar ca asistenta medicalǎ sǎ educe mamele în scopul alǎptǎrii copiilor, timp fiziologic necesar pentru întreţinerea imunitǎţii şi includerii unei alimentaţii mixte. Regimul bogat în vitamine şi limitarea administrǎrii dulciurilor duc la prevenirea apariţiei inflamaţiilor laringiene.

Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are de asemenea un rol important în cǎlirea organismului copilului şi prevenirea îmbolnǎvirii.

Asistenta medicală cunoaşte tehnicile curente ale examinărilor complementare necesare stabilirii diagnosticului. Ea execută recoltările de produse biologice şi patologice sondaje etc. şi pregăteşte bolnavii pentru examinările paraclinice.

1 Măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale1 Măsurarea temperaturii corpului a Obiectivele procedurii:

- determinarea nivelului curent al căldurii corpului;- aprecierea evoluţiei unor boli;- detectarea răspunsului pacientului la măsurile iniţiate de creştere sau de

scădere a temperaturii corpului;- evaluarea refacerii pacientului după boală.

b Locuri de măsurare:- axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin

c Materiale necesare:- termometru din sticlă;- lubrifiant dacă se foloseşte calea rectală;- recipient cu soluţie de cloramină 1%;- mănuşi de unică folosinţă (opţional);- comprese de tifon;- ceas de mână, instrument de scris de culoare albastră;- foaie de temperatură.

d Pregătirea pacientului:- psihică:

- se ve explica procedura pacientului pentru a obţine colaborarea sa.- fizică:

- se va aşeza pacientul în poziţia cea mai adecvată căii utilizate pentru măsurarea temperaturii corporale:

* decubit dorsal – pentru măsurarea în cavitatea bucală şi axilară;* decubit lateral – pentru măsurarea în cavitatea rectală.

e) Efectuarea procedurii:1. Metoda orală:

- ne spălăm pe mâini;- se clăteşte termometrul cu apă rece dacă a fost păstrat în soluţie

dezinfectantă;- se şterge termometrul cu o compresă de tifon pentru a îndepărta urmele

soluţiei chimice;- se scutură termometrul pentru a coborâ mercurul în rezervor, dacă este

cazul;- se plasează bulbul cu mercur al termometrului pe partea dreaptă sau pe

partea stângă a cavităţii sublinguale;- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;- se menţine termometrul timp de 5 minute după care se îndepărtează şi se

şterge cu tifon;2. Metoda axilară:

- ne spălăm pe mâini;- se clăteşte termometrul cu apă rece dacă a fost păstrat în soluţie

dezinfectantă;- se şterge termometrul cu o compresă de tifon pentru a îndepărta urmele

soluţiei chimice;- se scutură termometrul pentru a coborâ mercurul în rezervor, dacă este

cazul;- se plasează bulbul cu mercur al termometrului în centrul axilei, paralel

cu toracele;- se menţine termometrul timp de 10 minute după care se îndepărtează şi

se şterge cu tifon;3. Metoda rectală:

- ne spălăm pe mâini;

- se clăteşte termometrul cu apă rece dacă a fost păstrat în soluţie dezinfectantă;

- se pun mănuşile de unică folosinţă;- se şterge termometrul cu o compresă de tifon pentru a îndepărta urmele

soluţiei chimice;- se scutură termometrul pentru a coborâ mercurul în rezervor, dacă este cazul;- se lubrefiază bulbul şi zona din apropiere pe o distanţă de ~2,5 cm;- se asigură intimitatea pacientului;- se aşază pacientul în decubit lateral şi se descoperă regiunea fesieră;- se introduce bulbul cu mercur al termometrului în rect, se menţine 3-5

minute după care se îndepărtează şi se şterge cu tifon;

- se citeşte gradaţia de pe scala termometrului şi se înregistrează valoarea pe foaia de temperatură

- notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind pentru fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad;

- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice;- se interpretează curba termică

Calea de măsurare Scala Celsius Scala FahrenheitOrală 37°C±0,3 – 0,6 98,6°F±0,5 – 1,0Rectală 37,5°C±0,3 – 0,6 99,6°F±0,5 – 1,0Axilară 36,5°C±0,3 – 0,6 97,6°F±0,5 – 1,0

2 Măsurarea respiraţiei a Obiectivele procedurii:

- determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de comparare cu măsurătorile ulterioare;

- monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stresului asupra sistemului respirator;

- evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afectează sistemul respirator.

b Elemente de apreciat:- tipul respiraţiei;- amplitudinea mişcărilor respiratorii;- ritmul;- frecvenţa.

c Materiale necesare:- ceas cu secundar- instrument de scris de culoare verde;- foaie de temperatură.

e Pregătirea pacientului:- se va evita pregătirea psihică a pacientului, întrucât acesta îşi poatemodifica

ritmul obişnuit în momentul în care conştientizează propria respiraţie;

f Efectuarea procedurii:- se aşază pacientul în decubit dorsal şi ne plasăm mâna, cu faţa palmară, pe

suprafaţa toracelui;- se numără inspiraţiile timp de 30 secunde şi se înmulţeşte cu 2 pentru a afla

rata pe minut;- se consemnează valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de temperatură

(fiecare linie orizontală a foii reprezintă 2 respiraţii);- se uneşte cu o linie valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea curbei

Vârsta Rata medie/minutNou-născut 30-80Copil mic 20-40Copil mare 15-25Adult 14-20Bărbat 15-18Femeie 16-20

3 Măsurarea tensiunii arteriale (T.A.) a Obiectivele procedurii:

- determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara valorile normale;

- evaluarea stării pacientului în ce priveşte volumul de sânge, randamentul inimii şi sistemul vascular;

- aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide şi/sau medicamente.

b) Elemente de evaluat:- tensiunea arterială sistolică (maxima);- tensiunea arterială diastolică (minima).

c) Materiale necesare:- stetoscop biauricular;- tensiometru cu manşetă adaptată vârstei;- comprese cu alcool medicinal;- instrument de scris de culoare roşie;- foaie de temperatură.

d) Pregătirea pacientului:- psihică:

- se explică pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea;

- se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare întrucât emoţiile influenţează presiunea sângelui.

- fizică:- se asigură un repaus de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;- se aşază pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori

semişezând sau în ortostatism, conform indicaţiei medicale.e) Efectuarea procedurii:

- cu ajutorul compreselor cu alcool se şterg olivele şi părţile metalice ale stetoscopului, dacă este necesar;

- se alege braţul potrivit pentru aplicarea manşetei, se descoperă, fie prin ridicarea mânecii, fie prin dezbrăcare;

- se scoate aerul din manşetă, dacă este nevoie, deschizând ventilul de siguranţă;- se aplică manşeta circular, în jurul braţului la 2,5-5 cm deasupra plicii cotului şi

se fixează;- se palpează artera brahială sau radială şi se aşază membrana stetoscopului

deasupra;- se introduc olivele în urechi şi se umflă manşeta după ce în prealabil a fost

închis ventilul de siguranţă;- se pompează aer până la dispariţia zgomotelor pulsatile;- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când

se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime);- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;- se reţine valoarea din momentul în care zgomotul a dispărut (care reprezintă

valoarea tensiunii arteriale minime);- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală,

socotind pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

Vârsta Valori normale ale T.A. Limite superioare ale normalului

1 an 95/65 mmHg Nedeterminate6-9 ani 100/65 mmHg 119/79 mmHg10-13 ani 110/65 mmHg 124/84 mmHg14-17 ani 120/80 mmHg 134/89 mmHg18-adult 120/80 mmHg 139/89 mmHg

2 Administrarea medicamentelor pe cale parenterală1 Injecţia intramusculară a)Obiectivul procedurii:

- introducerea în ţesutul muscular a unei doze medicamentoase prescrise.b)Materiale necesare:

- tavă medicală;- fiola sau flaconul cu medicamentul prescris;- prescripţia medicală sau F.O.;- seringi şi ace sterile;- comprese sau tampoane cu alcool;- mănuşi de cauciuc (opţional).

c)Pregătirea pacientului:- psihică:

- se intervievează pacientul în vederea identificării unui potenţial teren alergic;

- se informează şi i se explică pacientului procedura;- se obţine consimţământul informat.

- fizică:- se asigură intimitatea pacientului;

- se stabileşte locul de elecţie: cadranul supero-extern fesier, deasupra marelui trohanter, faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid;

- se poziţionează pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa;- ne asigurăm că zona nu este contractată şi nu prezintă noduli.

d)Efectuarea procedurii:- se verifică prescripţia medicală;- ne spălăm pe mâini şi se pot folosi, opţional, mănuşile de unică folosinţă;- se aspiră soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii;- se elimină bulele de aer din seringă;- se schimbă acul cu altul capişonat;- se inspectează locurile posibile pentru injecţie şi se dezinfectează larg zona

aleasă;- la locul ales, se întinde pielea între policele şi indexul mâinii nedominante şi se

introduce rapid acul în ţesutul muscular, în unghi de 90° ţinând seringa în mâna dominantă între police şi celelalte degete;

- se aspiră lent trăgând pistonul înapoi pentru a verifica dacă acul este într-un vas de sânge şi apoi se injectează lent soluţia medicamentoasă: 10 secunde pentru fiecare ml de soluţie;

- se extrage rapid acul şi se masează locul injecţiei cu un tampon cu alcool, exercitând o uşoară presiune.

- se notează procedura, menţionându-se numele şi prenumele, substanţa administrată şi doza precum şi data şi ora administrării.

2 Injecţia intravenoasă a) Obiectivul procedurii:

- administrarea unui medicament direct în sistemul vascular în scop explorator; - tratarea rapidă a problemelor medicale ale pacientului;- realizarea unei concentraţii înalte în sânge a medicamentului, într-un timp scurt.

b) Materiale necesare:- tavă medicală;- fiola sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipertonă;- ace sterile cu bizoul ascuţit dar scurt;- seringi sterile de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris;- comprese sau tampoane cu alcool;- mănuşi de unică folosinţă;- materiale pentru puncţia venoasă.

c) Pregătirea pacientului:- psihică:

- se informează pacientul despre procedură;- i se explică scopul injecţiei precum şi efectele dorite şi nedorite;- se obţine consimţământul informat.

- fizică:- se asigură intimitatea pacientului;- se verifică locurile de elecţie, evitănd zonele cu echimoze, cu pilozitate

accentuată sau cu infecţie;

- se stabileşte locul pentru injecţie: venele de la plica cotului-bazilică sau cefalică, venele de pe partea dorsală a mâinii, venele de pe partea posterioară a gambei, venele epicraniene la copii, venele jugulare;

- se poziţionează pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa: decubit dorsal, poziţie semişezândă

d) Efectuarea procedurii:- se verifică prescripţia medicală;- ne spălăm pe mâini şi se pot folosi, opţional, mănuşi de unică folosinţă;- se aspiră soluţia din fiolă sau din flacon conform procedurii standard;- se elimină bulele de aer din seringă iar apoi se schimbă acul cu altul capişonat;- se leagă garoul, se palpează traiectul venei şi se dezinfectează larg zona aleasă

pentru injecţii;- se îndepărtează capacul de la ac şi se efectuează puncţia venoasă conform

procedurii;- se verifică poziţia acului, prin aspirare iar dacă acul este în venă, se desface

garoul;- se injectează lent soluţia medicamentoasă, observănd locul puncţionat şi reacţiile

pacientului;- se extrage repede acul şi se comprimă locul injecţiei cu un tampon cu alcool, 3-5

minute pentru hemostază completă.- se notează procedura, menţionându-se numele şi prenumele, tipul soluţiei

administrate şi doza precum şi data şi ora administrării.