Lacuri de Acumulare-Olt

7/18/2019 Lacuri de Acumulare-Olt

http://slidepdf.com/reader/full/lacuri-de-acumulare-olt 1/16

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

BIODIVERSITATEA ȘI CONSERVAREA ECOSISTEMELOR

Lacuri de acumulare din bazinul

hidrografic Olt

Student Grosan Ovidiu-Mihail

An universitar 2012-2013



Istoricul cecetării lacurilor în România

Pe lângă apele curgătoare, care au constituit căi principale în circulație – atât prin văilelor, ca puncte de trecere în zona muntoasă, cât și ca artere de navigație (cu plută, bărci, saucorăbii) – lacurile au jucat și ele un rol important în viața economică încă din cele mai vechi

timpuri (piscicultură, irigații, tratamente curative etc).

Dacă lacurile din regiunea muntoasă au intrat în atenția populației mult mai târziu, celedin regiunea de deal și podiș au fost amenajate încă de mult timp în scopuri practice.Asigurarea unor rezerve de ape în zonele unde râurile secau în timpul verii a impus cunecesitate crearea lacurilor artificiale (iazuri, eleștee, benturi etc), pentru alimentarea

populației, a vitelor și irigarea suprafețelor arabile riverane.

Informații despre lacuri se găsesc în diferite documente istorice, legate de cedarea unormosii în care erau cuprinse și lacuri. În Țara Românească in perioada de până la anul 1600

sunt amintite foarte multe lacuri, dintre care menționez: Balta Albă (R. Băilești), Balta Albă(R. Cora bia), Balta Bondrei (R. Segarcea), Balta Calului (lângă Dăbuleni), Balta Pârtei (R.Urziceni), lacul Bungițelului (Bucovăț, R. Craiova) etc. Observăm că majoritatea lacurilorsunt din lunca Dunării și în special din Oltenia.

Informații prețioase, în care se dau și unele explicații științifice elementare, apar și încelebra lucrare a lui Dimitrie Cantemir Descriptio Moldavie, scrisă în secolul al XVIII- lea. Elamintește că pe teritoriul Moldovei “Precum râuri, de asemine nu lipsescu lacuri (bălți) înMoldavia. Dintre mai multe lacuri parte naturali, parte artificiali…” Uneori însă, acesteinformații trebuiesc privite si cu o oarecare rezervă deoarece , uneori, domnul Moldovei maidă dovadă și de o anumită naivitate și subiectivism atunci când afirmă despre apa râului Prutcă “apa Prutului este cea mai sănătoasă din câte cunoaștem” și “o măsură de o sută drahme deapă de această, este cu 30 drahme mai usoară decât o cantitate egală de apă luată din alterâuri”.

În ceea ce privește numărul de lacuri din țara noastră, se poate afirma că inventariereagenerală a lacurilor de pe teritoriul țării este destul de dificilă datorită atât neuniformității,neomogenității bazinelor hidrografice, precum și caracterului temporar al unor unitățilacustre. Cu toate acestea, s-a constatat că numărul aproximativ al lacurilor din România este

de 3450, din care cel al celor provenite pe cale natural este de circa 2300 (63%), iar al celor provenite prin intervenția societății omenești, de circa 1150 (27%).

Prezentarea generală a bazinului hidrografic Olt

Situat in partea centrală şi de sud a României, bazinul hidrografic al râului Olt este situat în bazinul inferior al Dunării şi se învecinează cu bazinele Siret, Ialomiţa-Buzău şi Argeş-Vedea la est, Dunărea la sud, Mureş la nord şi Jiu la vest.

Suprafaţa totală a bazinului este de 24.050 km2 şi se desfăşoară din zona centrală până în sudul României.



Fig.1 Bazinul hidrografic Olt

Din punct de vedere administrativ, bazinul hidrografic Olt ocupă integral sau

aproape integral judeţele Vâlcea (100%), Braşov (93%), Covasna (81%) şi parţial judeţele



Harghita (39%), Sibiu (48,4%), Olt (60,3%), Dolj (11,9%), Gorj (1,6%), Argeş (11%) şi Teleorman (0,7 %).

Populaţia acestui bazin totalizează circa 2.110.507 locuitori din care circa 1.185.643 locuitori (56,2%) în mediu urban şi circa 924.864 locuitori (43,8%) în mediul rural. Densitatea populaţiei este de cca. 88 loc/km2. În bazinul hidrografic Olt sunt 42 de municipii

şi oraşe din care 6 sunt municipii reşedinţă de judeţ şi 314 comune. În ceea ce privește lacurile artificiale în bazinul hidrografic Olt, menționez că, spredeosebire de cele naturale care se găsesc în general în zona muntoasă, în număr relativ redusși de dimensiuni mici, Acumulările permanente din bazin sunt în număr de 62, din care cusuprafaţa mai mare de 0,5 km2 sunt în numar de 33 şi au ca folosinţa principală apărarea deinundaţii şi rol energetic.

Pe râul Olt sunt în funcţiune 25 de acumulări în cascadă, cu scop principal energetic, care pot fi grupate funcţie de amplasament, în cascada Oltului mijlociu (acumularile Voila, Viştea,Scorei, Ar paş, Avrig) şi cascada Oltului inferior (Cornetu, Gura Râului, Turnu, Calimaneşti,Dăeşti, Rm.Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani, Strejesti, Arceşti,Slatina, Ipoteşti, Drăgăneşti Olt, Frunzaru, Rusăneşti, Izbiceni).



Lacurile de acumulare

Lacurile de acumulare a căror suprafaţă este mai mare de 0,5 km2 sunt în număr de 33în Bazinul Hidrografic şi produc, în principal ca presiune hidromorfologică, întrerupereacontinuităţii scurgerii şi regularizarea debitelor.

Acumulările sunt aşezate cu precădere în bazinele hidrografice ale râurilor Olt, Lotru,Frumoasa, Tărlung, Cibin. Ele au fost construite cu scopuri multiple: irigaţii, alimentare cuapă potabilă şi industrială, energetic şi apărare împotriva inundaţiilor.

Acumulările din cascada Oltului mijlociu sunt amplasate între km 325 şi 258 amonte de confluenţă cu Dunărea, barajele au înălţimi cuprinse între 21 şi 22,5 m, lacurile deacumulare au suprafaţa cuprinsă între 1,9 km2 (Scorei) şi 3,32 km2 (Voila) şi volume de 4,25la 12,25 mil. mc, volumul total acumulat este de 39,85 mil. mc şi au fost construite cu scophidroenergetic. Acumulările din cascada Oltului inferior sunt amplasate între km 222 şi 18amonte de confluenţă cu Dunărea.

Barajele au înalţimi cuprinse între 44 m (Gura Lotrului) şi 24 m (Slatina), lacurile deacumulare au suprafaţa cuprinsă între 0,84 km2 (Calimanesti) şi 22 km2 (Strejesti) şi volumede 4,57 mil. mc. (Calimanesti), la 253,9 mil. mc (Strejesti), volumul total acumulat este de1070 mil. Mc şi au fost construite cu scop hidroenergetic.

Acumularea Vidra este principala acumulare a amenajării complexe de pe râul Lotru,având folosinţa energetică. Barajul are o înalţime de 121 m şi poate reţine 340 mil. mc, avândo suprafaţă de 9,4 km2 la nivelul normal de retenţie.

Fig. 3 Vedere generală Vidra

Fig. 4 Barajul Vidra



Lacul de acumulare are următoarele caracteristici: -lungime: cca 8 km-lățime maximă : circa 1,4 km-volum total brut: 340,0 mil mc-volum total (la nivel maxim de exploatare): 370,0 mil mc

-volum mort (la nivel minim de exploatare): 40,0 mil mc

Acumularea Brădişor de pe Râul Lotru se află la 12 km înainte de confluenţa cu râulOlt şi are folosinţa complexă, de alimentare cu apă a municipiului Rm. Vâlcea şi energetică.Barajul are o înălțime de 62 m şi poate reţine 39 mil. m3.

Fig. 5 Harta 3D pentru Lacul Brădișor

Aflat la baza Munților Căpățânii la nord și a Munților Lotru la sud, la doar 15 km destațiunea Voineasa, lacul Brădișor oferă vizitatorilor o priveliște mirifică.

In mijlocul Lacului Brădișor se afla Complexul Piscicol Brădișor, singurul complex dințară care mai are și crescătorii de lostrițe ( Hucho hucho), cu care se dorește repopularea apelorde munte, cunoscut fiind faptul că această specie de pește la noi in țară este pe cale dedispariție. Acesta reprezintă motivul principal pentru care lostrița a fost declarată monumental naturii. Este unul din lacurile care permite pescuitul, fiind foarte bogat în păstrăv, totodată

permite practicarea sporturilor caiac canoe și înot.



Acumularea Frumoasa, amplasată pe râul Frumoasa, a fost construită cu scopul de aasigura cerinţele de apă ale municipiului Miercurea Ciuc. Barajul cu o înalţime de 38m, poatereţine un volum de 7,6 mil. mc cu o suprafaţa de 62,7 ha.

Lacul de acumulare Frumoasa are o adâncime maximă de 27 m și o capacitate de zecemilioane metri cubi de apă. Barajul de la frumoasa a fost construit între anii 1980-1986.

Lacul reprezintă principala sursă de apă potabilă a municipiului Miercurea Ciuc, fiindsituat la 12 km de acesta.

Fig. 6 Lacul Frumoasa

Fig. 7 Lacul Frumoasa-barajul



Acumularea Săcele de pe râul Târlung are ca scop alimentarea cu apă a municipiuluiBraşov, având un volum total de 18,3 mil. m3, barajul are o înalţime de 45 m. Suprafațalacului este de 148 ha, iar volumul lacului este de 18,3 mil mc.

Lucrările de construcție au început în anul 1971, iar data dării în folosință 1975.

Fig.8 Barajul Săcele (1) Fig. 9 Barajul Săcele (2)

Acumularea Gura Râului amplasată pe râul Cibin, are un volum total de 17,5 mil mc. destinat alimentării cu apă a municipiului Sibiu, precum și comunelor Gura Râului,Cristian, Sura Mare, Ocna Sibiului și Șelimbăr. Barajul are o înalţime de 73,5 m, suprafaţa lanivelul normal de retenţie este 65 ha.

Barajul are și scopul de a atenua viiturile și de a produce energie electrică.

Fig. 10 Lacul de acumulare Fig. 11 Barajul

Acumularea Hamaradia, pe râul Homorod (Ciucaş), are ca destinaţie irigaţii şi

piscicultură, volumul total de 2,15 mil m3 şi o suprafaţă de 121 ha. Înalţimea barajului este de 6,5 m.



Fig. 12 Hamaradia

Lacul de acumulare Scoreiu, situat pe cursul râului Olt, și se întinde din dreptullocalității Scoreiu pe de o parte și Colun pe de cealaltă parte a acestuia, până în dreptullocalităților Carta în partea de sud și Nou Roman la nord.

Înaintea hidrocentralei, urmând traseul digului, la aproximativ 500 de metri de baraj, segăsește un vechi braț al Oltului, izolat odată cu construirea lacului de acumulare. Localnicii au

botezat locul "Balta Scorei", chiar dacă nu este apa cu acelasi regim din zona.Heleșteul se intinde pe o suprafață de 12 hectare si are o formă alungită, asemenea unei

potcoave, cu lățimi care variază între 50 si 150 de metri. Fiind un lac luat în adiminstrare cu 5ani, cu paza permanentă, populatia piscicolă este abundentă. Ciprinidele și, în egală măsură,răpitorii au făcut deliciul mai multor partide de pescuit petrecute aici. Capturile cele maiînsemnate din ultimii ani au fost un crap comun de 11,5kg, clean 2kg.

Fig. 13 Lacul Scoreiu



Lacul de acumulare Avrig este situat pe cursul râului Olt și se întinde din dreptullocalității Avrig, localitate situată în partea de sud a acestuia și Sacadate în cea de nord, pânăîn dreptul localităților Scoreiu la sud și Colun la nord. Pe toată lungimea lacului, drumul ce îl înconjoară mai trece prin Porumbacu de Jos, în partea de sud a lacului și Glamboaca la nord.

Speciile de pești sunt foart diversificate, de la biban și până la somn.

Fig. 14 Baraj Avrig

Lacul de acumulare Drăgășani, este unul dintre cele 9 lacuri de acumulare de pe râulOlt, aflate pe raza județului Olt, fiind situat la limita dintre județul Olt și județul Vâlcea. Laculse află în partea de vest a localităților Dumitrești, Valea lui Alb, Vulturești, Batia, CîmpuMare, localități aflate pe raza județului Olt.

Prezinta un mare interes pentru pescuit, locuri foarte bune pentru pescuit gasindu-se printre zonele de stuf.

Fig. 15 Pescuit pe lacul Drăgășani



Lacul de acumulare Zăvideni este situat pe râul Olt în județul Vâlcea., la vest decomuna Drăgoești (partea de sud-est a județului Vâlcea).

Locuri bune pentru pescuit se află spr e coada lacului unde s-a format o mică deltădatorită aluviunilor aduse de Olt.

Fig. 16 Pescuit pe lacul Zăvideni

În cazul acestor lacuri de acumulare prezentate, întinderea și adâncimea lor le conferăun oarecare grad de dezvoltare de sine stătător. Din punct de vedere biologic, într -un lac deacumulare se disting două zone, și anume:-zona litorală, acoperită de vegetație de mal și subacvatică, denumită și zona trofogenă saufotică – epilimnion.-zona profundă, lipsită de lumină, acoperită de mâl la fund, în care trăiesc numeroase bacterii,numită deseori și zonă trofolitică sau afolitică, populată cu animale care consumă materiaorganică produsă în zona superioară – hipolimnion.

Între aceste două zone există o pătură de apă de o grosime mai mică (metalimnion) încare saltul termic este foarte brusc și care dă zonei de adâncime (hipolimnion) o constanță a

condițiilor de mediu destul de mare. Asupra regiunii de țărm (faleza și malul) apa lacului exercită o acțiune de măcinarecontinuă. Ca urmare, țărmul nu este fix. Prin acțiuni mecanice apa poate disloca din țărm oserie de materiale pe care le poate depozita mai apoi înspre adânc. De asemeni, variațiiletermice (călduri excesive și înghețuri periodice) pot măcina rocile de țărm.

Asociațiile de organisme din lacurile prezentate

Lacul este un ecosistem cu un mare grad de autonomie și complexitate, cu organismedin foarte multe grupe sistematice care se găsesc în asociații caracteristice și dependente unelede altele. Rolul principal în viața lacurilor îl joacă aceste asociații (biocenoze) și numai în

mod excepțional prezența unor indivizi (de o anumită specie și talie) poate influențaansamblul fenomenelor biologice din lac.



Viața în aceste lacuri de acumulare este reprezentată de specii ca:

-Cyprinus carpio (crapul), originar din Asia, care la noi trăiește în toate lacurile și râurile dedeal și de șes. În funcție de mediul în care trăiește, colorația crapului diferă de la argintiu-auriu în ape limpezi, curate, până la verzui negricios în lacurile invadate de vegetație.

Dimensiunile obișnuite sunt între 50-100cm și 6-20 kg, rar ajungând și la 140 cm și 45 kg, iardurata de viață este lungă, de 15-20 de ani.

Fig. 17 Cypri nus carpio (crapul)

-Silurus glanis (somnul): poate ajunge la 4-5 m lungime șipeste 300 kg. Îl găsim in diferitelocuri unde are posibilitate de pândă, adăpost şi atac - în gropi, sub copaci căzuţi, bolovani, înzone unde curenţii sunt slabi, în zone nisipoase, mâloase, accidentate, în cavernele de submaluri, în zone cu lumina difuza, sub ramurii inundate. Este un peşte greoi şi leneş, rareori

părăseşte "culcuşul" in care stă pentru hrană, deplasându-se pe distante mici. Vânează în

special noaptea, rareori la suprafaţă.

Fig.18 Sil urus glanis (somnul)

-Carassius carassius (carasul): poate ajunge la 15-35 cm, rar 50 cm și o greutate de 1,5-3 kg,

rar 4-5 kg. Este un pește pașnic, tipic de apă stătătoare de șes, trăind împreună cu crapul în



bălțile puțin adânci și cu funduri mâloase. Se hrănește cu resturi organice și viermișori dinmâl. Rezistă mai bine decât crapul la lipsa de oxigen.

Fig 19 Carassius carassius (carasul)

-Stizostedion lucioperca (șalăul): are de regulă o lungime de 30-60 cm, rar ajungând la 1 m șio greutate de 1-4 kg, excepțional 8-10 kg. Forma de apă dulce și usor salmastră, traiește în apelimpezi, cu curent domol și fundul tare, pietros și în special cu fund nisipos, întins sau formatdin scrădiș cu adâncimi variabile.Își alege locurile de pândă în preajma obstacolelor naturale, printre răgălii, sub sălciilescufundate, în apropierea digurilor de baraj, picioarelor de pod sau epavelor, uneori chiar submaluri, urcând spre suprafață numai în urmărirea prăzii.

Fig. 20 Stizostedion lucioperca (șalăul)

- Perca fluviatilis (bibanul): are o lungime de 20-30 cm, rar ajungând și la 50-60. Pește răpitor,se hranește cu pești mici, raci, viermi, scoici și melci de apă, larve de insecte, icre, broaște.Spatele verde-întunecat, laturile verzui-arămii și cu mai multe dungi transversale (5-9) negre-verzui, abdomenul alburiu.



Fig. 21 Perca fluviatili s (bibanul)

- Leusciscus cephalus (clean): de regulă are o lungime de 25-40 cm, rar 50-75 cm, greutateamedie fiind de 200-250 grame, exemplarele mari putând ajunge la 3-4 kg. În popor estecunoscut și sub numele de cecan vânăt sau porcul apelor. Preferă apa limpede și rece, cu fundnisipos pietros sau argilos trăind solitar sau in grupuri mici, în locuri întunecoase.Este răpitor, hrănindu-se destul de variat cu insecte, pești, broaște, șoareci, raci, viermi,cărăbuși, vegetale. Dă hibrizi cu obletele, obletele mare și scobarul.

Fig. 22 Leusciscus cephalus (clean)



- Abramis brama (plătică) : are o lungime de 30-50 cm, rar ajungând la 60-65 cm și o greutatede 0,5-1 kg, rar ajungând la 1,5-3 kg. Corpul înalt, având solzi tari cu puncte negre, iar guraeste mică și nu are mustăți. Se întâlnește în lacurile adânci și în râurile lente. Se hrănește cuseminte, râme, melci, raci și scoici. Se pescuiește primăvara și vara.Carnea este plină de oase, albă, dar foarte gustoasă.

Fig. 23 Abramis brama (plătică)

- Rutilus rutilus (babușca): Babușca se regăsește în Dunare și în balțile ei, în lacuri, bălți șiiazuri; este rară în râuri. Are o lungime cuprinsă între 20 și 30 cm. Exemplarele tinere staumai mult lângă maluri,printre ierburi și păpurișuri,pe întinsuri cu adâncimi mici și mijlocii,unde găsesc hrană mai bogată și un bun adăpost contra dușmanilor (știuca și bibanul) .Exemplarele mari trăiesc mai spre funduri. Pe vreme călduroasă, babușca se ține în straturilesuperioare ale apei,coborând pe măsură ce apa se răcește.

Fig. 24 Rutilus ruti lus (babușca)



BIBLIOGRAFIE

-GÎȘTESCU, P., 1963: Lacurile din Republica Populară Română-geneză și regim hidrologic.

Editura Academiei Republicii Populare Române, București. -PORA, E., A., OROȘ, L., 1974: Limnologie și oceanologie. Editura Didactică și pedagogică,București.

-SUCIU, M., POPESCU, A., 1981: Lucrări practice de zoologie. Editura Didactică și pedagogică, București.

- http://www.topbalti.ro

- http://www.panoramio.com

- http://www.pescuitmania.ro

- http://www.inromania.info

- http://www.turismland.ro

-www.rowater.ro - planul de management al bazinului hidrografic Olt

http://www.topbalti.ro/


http://www.panoramio.com/


http://www.pescuitmania.ro/


http://www.inromania.info/


http://www.turismland.ro/







Lacuri de Acumulare-Olt

Documents

Transcript of Lacuri de Acumulare-Olt