Ministerul Educaţiei al Republicii MoldovaUniversitatea Tehnica a Moldovei

REFERATLa Bazele statului si dreptului.

Tema:Protectia proprietatii intelectuale.

A indeplinit:st.gr.SI-141 Braga Eugen A controlat: prof. Rosca Veronica

Chisinau 2014

Scurt Istoric:

25 noiembrie 1991 Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur

semnează Decretul nr.238 cu privire la Agenția de Stat pentru Drepturile de

Autor a Republicii Moldova (ADA) (reorganizarea

Secției din Moldova a Agenției Unionale pentru Drepturile

de Autor).

25 februarie 1992 Prin Hotărârea nr.113, Guvernul Republicii

Moldova aprobă Regulamentul Agenției de Stat pentru

Drepturile de Autor (Prim- ministru Valeriu

Muravschi).

25 mai 1992 Președintele Republicii Moldova Mircea

Snegur semnează Decretul nr.120 cu privire instituirea

Agenției de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale a

Republicii Moldova (AGEPI), pe lângă Ministerul

Economiei și Finanțelor al Republicii Moldova (în scopul

organizării ºi asigurării protecției proprietății industriale

în Republica Moldova).

8 septembrie 1992 Prin Hotărârea nr.595, Guvernul Republicii

Moldova aprobă Regulamentul și Structura AGEPI –

organ al administrației publice centrale care

elaborează strategia, determină direcțiile și asigură

realizarea politicii Republicii Moldova în domeniul

protecției proprietății industriale.

11 septembrie1996 Guvernul pune în sarcina AGEPI, Ministerului Finanțelor,

Ministerului Economiei și Ministerului Justiției elaborarea și

prezentarea proiectului de hotărâre privind trecerea AGEPI, cu

începere de la 1 ianuarie 1997, la autogestiune ºi

autofinanțare, cu statut de întreprindere de stat.

Proprietatea intelectuală e o formă de titlu legal care permite posesoru-lui

să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii.

Formele comune de proprietate intelectuală includ :

1. Brevet de invenție

2. Drept de autor

3. Mărcile inregistrate

4. Secretul industrial.

5. Denumiri de origine.

Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate ( licențiate), uneori chiar folosie ca

garanție, similar unei proprietăți reale. Aceste drepturi au însă limitări specifice, cum

ar fi limitări în timp. Există diferențe substanțiale față de proprietatea clasică;

consumul proprietății clasice este exclusiv - dacă cineva mănîncă un măr, nimeni

altcineva nu-l mai poate mînca. În cazul intangibilelor acest lucru nu se întîmplă - o

carte poate fi multiplicată în oricîte exemplare fără să afecteze vreun cititor. Drepturile

de propietate intelectuală sînt acordate de stat în scopul încurajării creări de asemenea

intangibile. Aceste drepturi dau propri-etarului dreptul de a acționa în justiție pe cei

care le încalcă.

Starea actuală de lucruri în domeniu e disputată în unele țări în curs de

dezvoltare datorită drenării resurselor interne de către statele industrializate prin

intermediul proprietății intelectuale. Statele Unite și Marea Britanie sînt singurele state

care au venituri nete consistente aferente proprietății intelectuale; ele sînt principalele

promotoare a întăririi acestor drepturi pe plan internațional.

Primele patente au fost acordate în secolul 15 în Anglia și Veneția. Dreptul de

autor nu a fost inventat pînă la apariția tiparului și răspîndirea alfabetizării. Regele

Angliei era îngrijorat de posibilitatea multiplicării cărților și a promulgat Legea

Licențirii în 1662 care a stabilit un registru al cărților licențiate. Statutele reginei Ana a

fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioadă fixă de timp. Pe plan

internațional, Convenția de la Berna stabilea, la sfîrșitul secolului XIX, limitele

protecției dreptului de autor, această convenție e încă în vigoare. Termenul Proprietate

intelectuală apare în Europa tot în secolul XIX, în 1846 e folosit de A. Nion în lucrarea

Droits civils des auteurs, artistes et inventeurs.

Dreptul proprietății intelectuale a primit o consacrare definitivă și oficială o data

cu încheierea convenției instituind Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale

(OMPI) care a fost semnată la 14 iulie 1967 la Stockholm, ea cuprinzând patru mari

domenii :

1. Drepturi de autor pentru operele literare și artistice

2. Drepturile conexe dreptului de autor - Sunt protejate ca drepturi conexe

interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți sau executanți, înregistrările

sonore sau fonogramele producătorilor de astfel de înregistrări sau

fonograme, emisiunile organismelor de radio și televiziune.

3. Dreptul de proprietate industrială

4. Alte drepturi de proprietate intelectuală neincluse în primele categorii.

Tendința actuală e ca aceste drepturi să fie extinse, încît să acopere domenii noi

cum ar fi bazele de date, să extindă durata acestor drepturi sau să înlăture restricții și

limitări ale acestor drepturi.

Există opinia că această extindere dăunează exact scopului pentru care aceste

drepturi au fost introduse, anume creșterea creației intelectuale. Dat fiind că marea

majoritate a ideilor noi sînt clădite pe idei mai vechi, blocarea posibilității de a folosi

idei vechi va duce la reducerea producției creative a societății. O manifestare a acestei

deformări a utilizării acestor drepturi e apariția de firme care nu creează nimic original,

dar obțin profitul în urma proceselor intentate altor firme pe teme de proprietate

intelectuală.

1. Dreptul de autor și drepturile de conexe:

Drepturile de autor sau copyright reprezintă ansamblul prerogativelor de care

se bucură autorii cu referire la operele create; instituția dreptului de autor este

instrumentul de protecție a creatorilor și operelor lor.

Operele literare și artistice sunt protejate de „Convenția de la Berna pentru

protecția Operelor Literare și Artistice”, care datează din 1886, fiind revizuită în 1971.

După Convenția de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă

este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere

literare, artistice sau științifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o”

și „sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare,

artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau

intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.

În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor

de autor ca și pentru toate celelalte creații originale.

În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor

(WCT) și în mai Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT).

Ambele „Tratate ale Internetului” (cum sunt cunoscute) au fost realizate în 1996

de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Astfel este actualizată și

completată Convenția de la Berna și se introduc elementele societății digitale. Într-o

perioadă de 6 ani (1996 - 2002), se realizează ratificarea acestor noi tratate de 30 de

țări, minimul cerut de Organizația Națiunilor Unite, pentru punerea sa în aplicare.

Opere protejate de dreptul de autor:

    (1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice și științifice

exprimate în următoarele forme:

    a) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură etc.);

    b) orală (interpretare publică etc.);

    c) imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.);

    d) de imagine (desen, schiță, pictură, plan, fot cadru etc.);

    e) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcție etc.);

    f) în alte forme.

    (2) Obiecte ale dreptului de autor sunt:

    a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);

    b) programele pentru calculator care se protejează ca și operele literare;

    c) operele științifice;

    d) operele dramatice și dramatico-muzicale, scenariile și proiectele de scenarii,

libretele, sinopsisul filmului;

    e) operele muzicale cu sau fără text;

    f) operele coregrafice și pantomimele;

    g) operele audiovizuale;

    h) operele de pictură, sculptură, grafică și alte opere de artă plastică;

    i) operele de arhitectură, urbanistică și de artă horticolă;

    j) operele de artă aplicată;

    k) operele fotografice și operele obținute printr-un procedeu analog fotografiei;

    l) hârțile, planșele, schițele și lucrările tridimensionale din domeniul geografiei,

topografiei, arhitecturii și din alte domenii ale științei;

    m) bazele de date;

    n) alte opere.

Termenele de protecție a dreptului de autor:

 1.  Drepturile patrimoniale exclusive și dreptul la remunerație, prevăzute de

prezenta lege în privința operelor (în continuare în prezentul articol – drepturi

patrimoniale), cu excepția unor drepturi similare prevăzute în privința operelor de artă

aplicată, se protejează pe tot timpul vieții autorului și timp de 70 de ani după deces,

începând cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului autorului, dacă prezentul

articol nu prevede altfel.

  2. Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70

de ani, începând cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului dintre

următorii coautori:

    a) realizatorul principal (regizorul-scenograf);

    b) autorul scenariului (scenaristul);

    c) autorul dialogului;

    d) compozitorul – autorul operei muzicale (cu sau fără text) special create pentru

această operă audiovizuală.

3. Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub

pseudonim, cu excepția celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani,

începând cu 1 ianuarie al anului următor celui al publicării legale a operei. Dacă

autorul unei opere anonime sau apărute sub pseudonim își dezvăluie identitatea sau

dacă identitatea lui, în decursul acestei perioade, devine cunoscută, se aplică

prevederile alin. 1 și 2.

4. Drepturile patrimoniale asupra operei create în paternitate, cu excepția

operei de artă aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieți a fiecăruia dintre

coautori și timp de 70 de ani, începând cu 1 ianuarie al anului următor celui al

decesului ultimului coautor supraviețuitor.

5. Termenele de protecție a drepturilor patrimoniale asupra operelor colective

se stabilesc în conformitate cu prevederile alin. Totuși, în cazul în care contribuțiile

coautorilor la opera colectivă sunt determinate, durata protecției drepturilor

patrimoniale ale fiecăruia dintre aceștia se stabilește în conformitate cu prevederile

alin. 1 și 3.

6. Dacă opera a fost publicată în volume, serii, ediții sau episoade și termenul

de protecție a dreptului de autor începe din momentul cînd opera a fost adusă legal la

cunoștința publicului, termenul de protecție va fi calculat pentru fiecare dintre aceste

componente.

    7. Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25

de ani de la data creării ei, cu excepția desenelor și modelelor industriale

neînregistrate conform Legii privind protecția desenelor și modelelor industriale,

create în scop industrial de reproducere, care se protejează timp de 3 ani de la data

creării lor.

   

8. Dacă termenul de protecție a drepturilor patrimoniale asupra operei în tara

de origine este mai mare decît termenele de protecție prevăzute de prezenta lege, se

aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele

legislației tarii de origine.

    9. La expirarea termenului de protecție a drepturilor patrimoniale, opera intră în

domeniul public. Operele intrate în domeniul public pot fi valorificate liber, cu

condiția de respectare a drepturilor morale ale autorilor și ale altor titulari de drepturi,

precum și de achitare a remunerației în conformitate cu art. 47.

    10. Drepturile morale ale autorului sînt protejate pe un termen nelimitat. După

decesul autorului, protecția drepturilor sale morale este exercitată de către moștenitori

și de organizațiile abilitate în modul corespunzător să asigure protecția drepturilor

autorilor. Astfel de organizații asigură protecția drepturilor morale ale autorilor și în

cazul cînd aceștia nu au moștenitori sau în cazul de stingere a dreptului lor de autor.

Condițiile de protecție:

1. În conformitate cu prezenta lege, beneficiază de protecție toate operele

exprimate într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic și științific,

indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoștința publicului.

2. Autorul beneficiază de protecția dreptului de autor asupra operei sale prin

însuși faptul de creare a ei. Pentru apariția și exercitarea dreptului de autor nu este

necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalități.

  3.  Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale și drepturi morale.

    4. Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului

material în care și-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect

nu conferă proprietarului acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de

prezenta lege.

5. Drepturile patrimoniale pot aparține autorului ori altei persoane fizice sau

juridice care deține, în mod legal, drepturile respective (titularul de drepturi).

6. Protecția dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, dar nu se

extinde asupra ideilor, teoriilor, descoperirilor științifice, procedeelor, metodelor de

funcționare sau asupra conceptelor matematice ca atare și nici asupra invențiilor

cuprinse într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, explicare sau de exprimare.

Termenele de protecție a drepturilor conexe:

1. Drepturile interpretului prevăzute la art. 33 și la art. 37 se protejează timp de

50 de ani de la data interpretării. Totuși, dacă în această perioadă, imprimarea

interpretării a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se

protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor

acțiuni. Drepturile interpretului la paternitate, nume și la respectarea integrității

interpretării se protejează pe un termen nelimitat.

    2. Drepturile producătorului de fonograme, prevăzute la art. 34 și la art. 37, se

protejează timp de 50 de ani de la data imprimării fonogramei. Totuși, dacă în această

perioadă fonograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile

menționate se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a

respectivelor acțiuni.

    3. Drepturile producătorului de videograme, prevăzute la art. 35, se protejează

timp de 50 de ani de la data imprimării videogramei. Totuși, dacă în această perioadă

videograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile producătorului de

videograme se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a

respectivelor acțiuni.

4. Drepturile organizației de difuziune prin eter sau prin cablu, prevăzute la

art. 36, se protejează timp de 50 de ani de la prima difuzare a emisiunii de către

asemenea organizație.

    5. Termenele de protecție, prevăzute la alin. (1)–(4), încep să curgă de la 1

ianuarie al anului următor celui în care a avut loc acțiunea cu semnificație juridică, în

temeiul căreia se calculează termenul.

    6. Dacă termenul de protecție a drepturilor patrimoniale asupra unui obiect al

drepturilor conexe în tara de origine este mai mare decît termenele de protecție

prevăzute de prezenta lege, se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este

mai mic, se aplică normele legislației tarii de origine.

    7. Drepturile conexe trec, în limitele părții rămase a termenelor de protecție

prevăzute la succesorii în drepturi ai interpretului, producătorului de fonograme,

producătorului de videograme și ai organizației de difuziune prin eter sau prin cablu.

2. Brevetul de invenție

Invenție – este un produs sau un procedeu care oferă o noua modalitate de a

realiza ceva, sau oferă o noua soluție tehnica pentru o problema.

Invenție – este un produs sau un procedeu care oferă o noua modalitate de a

realiza ceva, sau oferă o noua soluție tehnica pentru o problema.

Brevetul de invenție este un un document prin care se acordă un set de drepturi

exclusive de către o țară unui inventator sau unui împuternicit ales de inventator pentru

o perioadă fixă de timp în schimbul divulgării invenției. Procedura pentru acordarea

brevetului de invenție, condițiile ce trebuiesc îndeplinite și perioada pentru care sunt

acordate drepturile exclusive variază în limite largi de la o țară la alta conform cu

legislația națională și acorduri internaționale. O cerere de brevet trebuie să includă una

sau mai multe revendicări care definesc invenția ca ceva nou, ceva care necesita

creativitate și se poate aplica industrial. În cele mai multe țări sunt excluse de la

brevetare programele de calculator și metodele de afaceri, ambele acceptate în SUA.

Drepturile exclusive acordate prin brevetul de invenție în cele mai multe țări sunt să

prevină sau să-i excludă pe alții de la a fabrica, a folosi, a vinde, a importa produsul

conform brevetului.

Aspectele comerciale legate de proprietatea intelectuală au fost stabilite prin

TRIPS "Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights" care este un acord

internațional administrat de WTO "World Trade Organization". Acordul stabilește un

standard minimal pentru multe forme de proprietate intelectuală și a fost negociat la

sfârșitul rundei de negocieri GATT din Uruguay 1994.

Invențiile sunt protejate in Republica Moldova prin următoarele titluri de protecție, in

continuare brevete (in paranteze - durata maxima):

brevet de invenție (20 ani);

brevet de invenție de scurta durata (6+4 ani);

Dreptul la brevet aparține inventatorului (inventatorilor) sau succesorului sau in

drepturi. Nu exista discriminare in ceea ce privește acordarea brevetelor in funcție de

locul creării invenției, domeniul tehnologic, de faptul ca produsele sunt importate sau

sunt de origine autohtona. Dreptul la brevet pentru invenția creata de salariat aparține

unității, daca contractul încheiat intre ei nu prevede altfel.

Conditiile de brevetare a inventiei:

O inventie din orice domeniu tehnologic poate fi brevetata sub rezerva ca aceasta sa

corespunda urmatoarelor cerinte de baza pentru brevetabilitate:

inventia trebuie sa fie„susceptibila de aplicare industriala”;

inventia trebuie sa fie„noua”;

inventia trebuie sa implice o„activitate inventiva”.

Noutatea. O inventie este noua daca nu este continuta in stadiul tehnicii, care

include cunostintele ce au devenit accesibile publicului oriunde in lume pana la data

prioritatii inventiei in cauza.

Activitatea inventiva.O inventie trebuie sa implice o activitate inventiva,

adica sa nu rezulte in mod evident din stadiul tehnicii.

In cazul brevetelor de inventie de scurta durata se considera ca o inventie implica o

activitate inventiva, daca ea prezinta un avantaj tehnic sau practic.

Aplicarea industriala.O inventie este susceptibila de aplicare industriala daca

obiectul ei poate fi folosit in domeniul industriei, agriculturii sau in orice alt domeniu

de activitate umana.

Pot fi brevetate urmatoarele tipuri de obiecte:

Produs- masini, aparate, scule, dispozitive, mecanisme, organe de masini,

agregate, instalatii, circuite, elemente de constructie, mobilier, articole de uz

casnic, jucarii, instrumente, calculatoare, programe pentru calculator, baze de

date electronice etc.; substante chimice si biologice, cu exceptia celor care

exista in natura si asupra carora nu s-a actionat prin efort creativ; amestecuri

fizice sau fizico-chimice.

Procedeu- activitati care au ca rezultat obtinerea sau modificarea unui produs

(inclusiv produsele biologice sau genetice) sau programe pentru calculator ca

un mod de transformare si transmitere a semnalului electronic.

Metoda- activitati care au rezultate de natura calitativa (masurare, analiza,

reglare, control, diagnosticare sau tratament medical uman sau veterinar).

Microorganisme- microorganisme create sau izolate prin selectie cu efecte

mutante, tulpini de cultura celulara de plante si animale.

Aplicarea unui produs sau procedeu- aplicarea unui produs, procedeu sau unei

metode conform altei destinatii si in alte conditii. Utilizarea pentru prima data

a substantei sau compozitiei si utilizarile lor ulterioare.

Cererea de brevet trebuie sa se refere numai la o singura inventie sau la un grup de

inventii astfel legate, incat sa formeze un singur concept inventiv general. Ea contine:

formularul de cerere de brevet completat

descrierea inventiei

revendicarile

desene si alte documente explicative, daca acestea sunt necesare pentru a

intelege esenta inventiei.

Aceste documente constituie depozitul national reglementar, se intocmesc si se

depun la Agentie in limba de stat, redactandu-se in corespundere cu cerintele

Regulamentului privid procedura de depunere si examinare a cererii de brevet de

inventie si de eliberare a brevetului, aprobat prin Hotararea Guvernului Republicii

Moldova nr. 528 din 1 septembrie 2009.

Clasificarea internațională a brevetelor:

A. Necesități curente ale vieții

B. Tehnici industriale divers; transporturi

C. Chimie; metalurgie

D. Textile. Hîrtie

E. Construcție

F. Mecanica: iluminat; încălzire; armament; explozibil

G. Fizica

H. Electricitate

Marcă înregistrată

Marca – orice semn sau orice combinație de semne susceptibile de reprezentare

grafica, care servesc la deosebirea produselor sau a serviciilor anumitor persoane fizice

/juridice de ale altor persoane.

Tipuri de mărci:

verbale

figurative

combinate

tridimensionale

de alt tip

Marca înregistrată sau marca comercială, identificată prin simbolul ®,

reprezintă un însemn distinctiv utilizat de un individ, organizație comercială sau altă

persoană juridică pentru a identifica un produs sau serviciu în fața potențialilor

consumatori, și pentru a arăta că toate produsele ce o poartă provin dintr-o sursă unică,

pentru a face distincția între produsele sau serviciile proprii și cele ale altor entități. O

marcă comercială este o formă de proprietate intelectuală, de regulă un nume, un

cuvânt, o frază, un logo, un simbol, o imagine, sau o combinație a acestor elemente.

Proprietarul unei mărci înregistrate poate iniția proces pentru a preveni

utilizarea neautorizată a mărcii pe care o deține. Înregistrarea unei mărci nu este

întotdeauna obligatorie. Proprietarul unei mărci neînregistrate poate și el să inițieze

proces, dar o marcă neînregistrată poate fi protejată doar în aria geografică în care este

folosită sau în regiuni în care ar fi de așteptat să se extindă.

Pentru a înregistra o marca este necesar de a prezenta la AGEPI o cerere de

înregistrare a mărcii, întocmită pe un formular-tip. Procedura de înregistrare a mărcilor

prevede următoarele etape succesive:

depunerea cererii;

examinarea respectării condițiilor de depunere a cererii de înregistrare a mărcii;

publicarea datelor cererii depuse;

examinarea in fond a cererii;

înregistrarea mărcii si eliberarea titlului de protecție.

Fiecare etapă se efectuează în decursul unei anumite perioade de timp. Orice

persoana fizică sau juridică este în drept să depună cerere de înregistrare a mărcilor atît

pe teritoriul Republicii Moldova, cît și în străinătate. Titularul mărcii înregistrate are

dreptul exclusiv de a dispune de marca, de a o folosi și de a interzice folosirea ei

neautorizata. Durata de valabilitate a certificatului de înregistrare a mărcii este de 10

ani cu posibilitatea reînnoirii pe o perioada de 10 ani ori de cate ori este necesar.

Desene / Modele industriale

Protectia juridica a modelelor si desenelor industriale este reglementata

de Legea nr. 161 /2007 privind protectia desenelor si modelelor industriale.

Protectia juridica a desenelor si a modelelor industriale intruneste aspectele

referitoare la existenta, dobindirea, aria de aplicare, mentinerea in vigoare a

drepturilor si la mijloacele de respectare a acestora, precum si la exercitarea

drepturilor dobindite.

Poate fi protejat in calitate de desen sau de model industrial aspectul

exterior al unui produs sau al unei parti a acestuia, rezultat in special din

caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii si/sau ale

materialelor si/sau ale ornamentatiei produsului in sine.

Obiectul protectiei poate fi bidimensional (desen industrial) sau

tridimensional (model industrial), precum si o combinatie a acestora.

Se asigura protectie pentru desenul sau modelul industrial numai daca

acesta este nou si are un caracter individual.

Pe teritoriul Republicii Moldova sint recunoscute si protejate:

desenele sau modelele industriale inregistrate (cu depunerea cererii de

inregistrare) si confirmate prin certificatul de inregistrare a desenului

sau modelului industrial in conditiile Legii nr. 161/2007;

desenele sau modelele industriale internationale inregistrate conform

Aranjamentului de la Haga privind inregistrarea internationala a

desenelor si modelelor industriale;

desenele sau modelele industriale neinregistrate (fara depunerea cererii

de inregistrare) in cazul in care au fost facute publice in conformitate

cu Legea nr. 161/2007.

Un desen sau un model industrial inregistrat este protejat pe parcursul

unei perioade de 5 ani, incepind cu data de depozit. Certificatul de

inregistrare poate fi reinnoit pentru mai multe perioade de cite 5 ani, pina la

maximum 25 de ani de la data de depozit.

Un desen sau un model industrial neinregistrat este protejat pe parcursul

unei perioade de 3 ani de la data la care a fost facut public in conformitate cu

Legea nr. 161/2007.

Desenul sau modelul industrial determinat exclusiv de o functie tehnica nu

poate fi protejat.

De asemenea, nu poate fi protejat un desen sau un model industrial care

trebuie reprodus in mod necesar in forma si la dimensiunile exacte pentru a

permite ca produsul in care este incorporat sau la care este aplicat sa fie

conectat mecanic ori amplasat in interiorul, in jurul unui alt produs sau pe el

astfel incit fiecare dintre produse sa isi poata indeplini functia.

Sint neprotejabile desenele sau modelele industriale care contravin ordinii

publice sau bunelor moravuri.

Protectia obtinuta de desenul sau modelul industrial se extinde la orice

desen sau model industrial care nu produce asupra utilizatorului avizat o

impresie vizuala globala diferita si este determinata de ansamblul elementelor

reproduse in reprezentarile grafice incluse in Registrul de desene si modele

industriale inregistrate si publicate in BOPI. O descriere care explica

reprezentarile grafice nu afecteaza intinderea protectiei desenului sau

modelului industrial in sine.

Dreptul asupra desenului sau modelului industrial apartine autorului si/sau

succesorului lui in drepturi.

Este considerata autor al desenului sau al modelului industrial persoana

fizica ce le-a realizat prin munca sa creatoare.

Dreptul asupra desenului sau modelului industrial creat de salariat in

exercitarea atributiilor de serviciu sau in exercitarea unei sarcini incredintata

in scris de patron (desen sau model industrial de serviciu) apartine patronului

daca contractul incheiat intre ei nu prevede altfel.

Desenul sau modelul industrial inregistrat confera titularului dreptul

exclusiv de a-l utiliza si de a interzice oricarui tert utilizarea sa fara acordul

titularului. Prin utilizare se intelege, in special, fabricarea, includerea intr-o

oferta, introducerea pe piata, importul, exportul sau utilizarea propriu-zisa a

unui produs in care a fost integrat ori caruia i s-a aplicat desenul sau modelul

industrial in cauza, precum si depozitarea produsului respectiv in scopurile

mentionate anterior.

Desenul sau modelul industrial neinregistrat nu confera titularului dreptul

de a interzice activitatile susmentionate decit daca utilizarea contestata

rezulta din copierea desenului sau modelului industrial protejat. Utilizarea

contestata nu se considera ca provenind din copierea desenului sau modelului

industrial protejat daca rezulta dintr-o munca de creatie independenta

realizata de un autor despre care se poate afirma in mod justificat ca nu

cunostea desenul sau modelul industrial dezvaluit de titular.

Titularul certificatului poate aplica pe produs un marcaj de avertizare

constind din litera D, inscrisa intr-un cerc, insotita de numele titularului sau

de numarul certificatului.

Dreptul la certificat, dreptul asupra certificatului, drepturile care decurg

din inregistrarea cererii si drepturile conferite de certificat pot fi transmise in

tot sau in parte, prin contract de cesiune sau de licenta, precum si prin

mostenire legala sau testamentara.

In decursul termenului de valabilitate, certificatul poate fi contestat si

anulat, in tot sau in parte, in cazurile stipulate de Legea nr. 161/2007.

Litigiile persoanelor fizice si juridice legate de aplicarea prezentei legi se

solutioneaza de Comisia de Contestatie a AGEPI, de Curtea de Apel

Chisinau sau de un arbitraj specializat.

Comisia de Contestatie solutioneaza contestatiile privind:

inregistrarea desenului sau modelului industrial ori respingerea cererii

de inregistrare;

stabilirea prioritatii sau nerecunoasterea unei prioritati;

reinnoirea certificatului de inregistrare;

divizarea cererii de inregistrare;

caducitatea;

retragerea cererii de inregistrare sau renuntarea;

restabilirea in drepturi.

Curtea de Apel Chisinau examineaza contestatiile depuse impotriva

deciziilor Comisiei de contestatie si solutioneaza litigiile privind:

calitatea de autor al desenului sau al modelului industrial;

determinarea persoanei indreptatite la revendicarea dreptului asupra

desenului sau modelului industrial;

incheierea si executarea contractelor de licenta;

dreptul de utilizare anterioara;

plata remuneratiei datorate autorului de catre patron;

incalcarea dreptului exclusiv (actiuni in contrafacere);

nulitatea;

alte incalcari ale drepturilor asupra desenului sau modelulu

Denumiri de origine.

Denumirea de origine (DO) este denumirea geografica a unei regiuni sau

localitati, a unui loc determinat sau, in cazuri exceptionale, a unei tari, care serveste la

desemnarea unui produs originar din aceasta regiune, localitate, loc determinat sau

tara si a carui calitate sau caracteristici sint, in mod esential sau exclusiv, datorate

mediului geografic, cuprinzind factorii naturali si umani, si a carui producere,

prelucrare si preparare au loc in aria geografica delimitata.

Denumiri de origine (DO) protejate pe teritoriul Republicii Moldova

în conformitate cu Legea nr. 66-XVI din 27.03.2008 privind protecţia

indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale

garantate:

a) în temeiul înregistrării la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

Republicii Moldova (AGEPI) se protejează următoarele DO:

1. ROMĂNEŞTI/РОМЭНЕШТЬ, (MD)

2. CIUMAI/ЧУМАЙ, (MD)

- pentru vinuri;

3. ČESKOBUDĚJOVICKÉ PIVO/BUDWEISER BIER/BIERE DE

ČESKÉ BUDĚJOVICE/BUDWEIS BEER, (CZ)

4. BUDĚJOVICKÉ PIVO - BUDVAR/BUDWEISER BIER –

BUDVAR/BIERE DE BUDWEIS – BUDVAR/BUDWEIS BEER –

BUDVAR, (CZ)

5. BUDĚJOVICKÝ BUDVAR/BUDWEISER BUDVAR, (CZ)

6. BUDĚJOVICKÉ PIVO/BUDWEISER BIER/BIERE DE

BUDWEIS/BUDWEIS BEER, (CZ)

7. KARLOVARSKÁ HOŘKÁ/KARLSBADER BITTER, (CZ)

- pentru bere.

b) în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona privind protecţia

denumirilor de origine şi înregistrarea internaţională a acestora, din 31

octombrie

1958, sunt protejate 803 DO din cele 810 care se conţin în Baza de Date

Internaţională (situaţia la data de 6.11.2008)

http://www.wipo.int/ipdl/en/search/lisbon/search-struct.jsp. O denumire

de origine (ROMĂNEŞTI) provine din Republica Moldova, iar pentru

următoarele 6 DO nu a fost acordată protecţie din diferite motive.

Concluzie:

Proprietatea intelectuală este intangibilă chiar dacă manifestarea saexterioară este una vizibilă sau exprimată material.

Astfel, o pictură este un obiect tangibil, dar obiect al proprietăţii intelectuale îl reprezintă creativitatea autorului.

Proprietatea intelectuală este rezultatul unei activităţi umane chiardacă în timpul creaţiei intervine şi un aparat, precum computerul în cazulpersoanei care realizează un program pentru calculator. Titularul dreptului intelectual are capacitatea legal recunoscută de a autoriza sau interzice accesul anumitor persoane la creaţia sa în sens de utilizare, reproducere, etc. Separarea dreptului intelectual de obiectul fizic în care creaţiaintelectuală se regăseşte este uneori greu de imaginat şi înţeles.

De exemplu,este posibilă fotocopierea unei cărţi în scop de revânzare sau creşterea unei plante pentru a vinde seminţele, atât timp cât aceste obiecte materiale se află în proprietatea celui care doreşte să facă aceste lucruri? Răspunsul este negativ având în vedere intangibilitatea dreptului intelectual, care limitează ceea ce dreptul de proprietate permite.

Creaţiile ce ţin de proprietatea industrială şi fac un obiectal protecţiei sunt în marea majoritate tot rezultat al creaţiei intelectuale.

Deosebirea ar rezulta în aceea că dreptul de autor protejează creaţiile de formă, iar dreptul de proprietate industrială protejează creaţiile utilitare,de fond cu aplicaţie industrială.

Bibliografie:

1. http://agepi.gov.md/2. http://www.patent.md/rom/cepi.shtml3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Proprietate_intelectual%C4%83