”La steaua...” O interpretare hermeneutica

220

description

Un eseu despre viziunea, contactele și atitudinea Luceafărului, în raport cu lumea în care a trăit, a creat și a suferit.

Transcript of ”La steaua...” O interpretare hermeneutica

Page 1: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica
Page 2: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica
Page 3: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Dan Toma Dulciu

M. Eminescu

”La steaua...”

O interpretare hermeneutică

București2016

Page 4: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Copyright © 2016 Dan Toma Dulciu

Toate drepturile rezervate.

Ediție Bibliofilă

Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate autorului

București, Iunie 2016

ISBN:

Page 5: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

5

Page 6: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Cuprins

1. Prefață 7 - 82. Eminescu și complexul masoneriei 9-153. O scurtă incursiune în istoria francmasoneriei

românești 16-344. Implicarea lui Eminescu în activitățile

unor organizații militante 35-435. Eminescu și Societatea ”Carpații” 43-456. Debutul lui Eminescu în publicații de

obediență masonică 45-557. Cercul prietenilor masoni din jurul

lui Eminescu 55-728. Pe ultimul drum, însoțit de alai masonic 72-789. Conflictele lui Eminescu cu unii

reprezentanți ai masoneriei 78-9210. Coloratura masonică a ziarelor

din vremea lui Eminescu 93- 9811. Eminescu și ideologia masonică.

Surse documentare 99-10912. Premise masonice în poezia

”La steaua...” 110-12613. O interpretare inedită a poeziei

”La steaua...” 127-14214. ”O scrisoare pierdută”, pamflet politic

sau critică a masoneriei de carnaval ? 143-150

6

Page 7: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Prefață

În peisajul atât de variat și uneori derutant al studiilor dedicate vieții și operei lui Eminescu, orice nouă lucrare este bine-venită.

Tezele și ipotezele enunțate în această carte par fulgurante sclipiri de adevăr, scânteind ca meteorice dâre de lumină, pe cerul înstelat al unui ev încărcat de mister, dezvăluind partea nevăzută a existenței Luceafărului.

Tentantă, generoasă și plină de neprevăzut, ideea analizării implicațiilor și complicațiilor masonice în biografia lui Eminescu, se revendică de la o veche dilemă a istoricilor, nu numai literari: a fost sau nu Eminescu victimă a masoneriei din vremea sa ?

În mod paradoxal, autorul acestei lucrări nu își propune să răspundă acestei nedezlegate șarade biografice, ci să pună în ecuație, într-o inedită paradigmă, raportul dintre aversul și reversul uneia și aceleiași monede eminesciene, definindu-l pe poet, ca într-o monadă chinezească, nu numai beneficiar al sprijinului masonic junimist, dar și victimă a conspirației forțelor oculte.

Dacă este adevărat că țesătura de păianjen a masonilor răspândiți în cele două tabere politice aflate în conflict (conservatorii și liberalii) a izbutit, într-o conjunctură zbuciumată, să zdrobească destinul celui mai

7

Page 8: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

mare geniu al poporului român din toate veacurile, este tot atât de real și faptul că aceleași pânze invizibile l-au alimentat cu seve proteice în vremea studenției sau a persecuțiilor dezlănțuite de adversarii săi politici.

Fără a da verdicte, cartea aceasta propune alte repere axiomatice în evaluarea unor episoade din biografia mai puțin știută a Luceafărului, oferă neașteptate interpretări unor creații literare.

Dacă va reuși să impună măcar o parte din idei în perimetrul exegezei eminesciene, atunci meritul nu va fi doar al autorului, ci, mai ales, al metodei folosite de acesta: un echilibru măsurat între două tendințe ireconciliabile (pro și anti teoria conspirației), o abordare neutră a faptelor și nu o pătimașă și tendențioasă interpretare a lor.

Mihai Costin

8

Page 9: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

1. Eminescu și complexul masoneriei

In manuscrisele eminesciene păstrate la Academia

Română există o însemnare a poetului, care a iscat ample

comentarii1. Se referă la intenția acestuia de a înființa o

societate, asemănătoare celor de sorginte francmasonică.

Pasajul privind proiectul amintit reprezintă un text

la care se face adeseori trimitere, fiind corelat de către

cercetători cu ideile unei scrisori adresate lui T. Maiorescu

(1874), în care Eminescu își dezvăluie un alt plan vizionar,

de ”scoatere a României din subistorie”:

”Aprofundarea studiului filozofilor germani m-a

făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii

practice, vizând scoaterea României din subistorie.

Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în

înlăturarea oricărei îndreptățiri pentru importul necritic

de instituții străine.”

1 Mss. 2257, publicat în volumul Manuscrisele Mihai Eminescu, Vol. IV, Partea a doua, Academia Română, București, 2005, p. 246,

9

Page 10: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În contextul ”importului necritic de instituții

străine”, Eminescu analizează progresul obținut de

Franța, prin promovarea idealurilor revoluției de la 1789

(libertate, egalitate, fraternitate, cu aluzie evidentă la

devizele francmasoneriei), comparându-l cu situația din

țara noastră, ai cărei politicieni sunt incapabili să aplice

corect aceste principii: ”Cu munca românului nu pot face

stat constituțional cu libertate, egalitate, fraternitate și

suveranitate? Franțujii sunt farmazoni 2 (s.n.) de au putut-

o face, — și noi să nu putem? Nu suntem noi oameni și nu

putem să ne luăm după dânșii? Adică ei să fie mai cu cap

decât noi? ”3

Alteori, părerea lui Eminescu despre masonerie este extrem de dură: ”Despreţuind biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta 2 Cuvântul ”farmazon” provine din rusește ”farmazonu” (fr. francmason): sub țarina Ecaterina a II-a și, mai ales, țarul Alexandru I, francmasoneria era foarte răspândită. Introdusă la sfârșitul sec. XVIII în Moldova, cuvântul francmason a căpătat și conotații negative, știute fiind acțiunile misterioase ale membrilor acestei societăți secrete (la care se adaogă asimilarea sensului de farmec); de aci și sensurile vrăjitor (v. farmazoană) și scamator.3 ”Icoane vechi și nouă”,”Timpul” , (11, 13, 14, 18, 21 şi 23 decembrie 1877), M.Eminescu, Opere, Vol. X, Publicistică, Ediția Perpessicius, p.26

10

Page 11: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

naţională ”(Mihai Eminescu, Opere Vol. XIII, pp. 168-169. Timpul, 14 august,1882)

Frazele ”en vogue” ale adepților unor instituții

cosmopolite sunt, de asemenea, luate în zeflemea de

către Eminescu: „Luminează-te și vei fi".4 Poate contrariul

e adevărat. ,,Fii și te vei lumina !". Căci o existență lungă

și sigură va avea drept fruct al ei cunoștința, adică lumina.

Tot așa-i și cu „Voiește și vei putea !". ,,Să poți,

și-atunci vei și voi", căci omul vrea ceea ce poate, iar când

vrea ceea ce nu poate nu-i în toate mințile. Dar, fie cum o

fi, cu vorbe nu-l încălzești pe nimenea și vorbe rămân

toate abstracțiunile și, cu cât mai abstracte sunt, cu atât

sunt curată vorbă de clacă.”5

Pe frontispiciul monumentului dedicat lui C. A.

Rosetti din Capitală, inaugurat în timpul guvernării lui D.A.

Sturza, la 20 aprilie 1903, este fixată o placă de bronz,

frumos ornamentată, având următoarea inscripție:

"C. A. Rosetti. 1816-1885. ”Luminează-te și vei fi.

Voiește și vei avea”4 Un celebru dicton al francmasonului C.A. Rosetti, referitor la educație.5 Idem, p. 33

11

Page 12: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

12

Page 13: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Referindu-ne, de asemenea, la viziunea poetului

privind fenomenul masonic, credem că este necesar să

amintim și conținutul unui manuscris de tinerețe6, în care

Eminescu apără poziția lui T. Maiorescu și a școlii sale.

În acest text, poetul analizează într-o manieră

echilibrată problema apartenenței lui T. Maiorescu la

masonerie. După cum se cunoaște, profesorul ieșean era

acuzat de cosmopolitism de către tinerii studenți români

de la Viena - vină gravă, spuneau ei, dovedită mai ales

prin apartenența criticului junimist la masonerie.

Combătând punctul de vedere al adversarilor săi

de idei, susținători ai lui S. Bărnuțiu (și acesta, la rândul

său, membru al unei loji masonice din Iași), Eminescu

notează o surprinzătoare observație de principiu,

conform căreia masoneria nu exclude naționalismul, dar

un ”naționalism în marginile adevărului.”

În sprijinul acestei aserțiuni, poetul amintește că o

parte dintre cei mai influenți lideri liberali români au fost

6 Mss. 2257, (”Din ședințele Societății România Jună, Naționalii și Cosmopoliții”). M. Eminescu, Opere, Vol.IX, Publicistică 1870-1877, Editura Academiei Române, București, 1980, p. 378

13

Page 14: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

și sunt francmasoni, partida roșie autocaracterizându-se

eminamente naționalistă.

De asemenea, – spune Eminescu – un alt

argument în sprijinul opiniei sale este faptul că ”marele

naționalist” maghiar, D. Pulszky, este mare maestru

mason.

Din păcate, oricât de incitant pare acest subiect,

Eminescu nu adâncește chestiunea apartenenței lui T.

Maiorescu la masonerie, afirmând că, în ciuda acceptării

presupunerii (”posito că este”) că profesorul ieșean ar fi

mason, aceasta nu este o dovadă că ar fi și cosmopolit.

”S-a zis că (T. Maiorescu, n.n.) e francmason și prin

asta cosmopolit. De este, noi nu știm, dar posito că este:

nu este adevărat că masonismul esclude naționalismul.

Unii din cei mai influenți membri ai partidei roșii (care

trece de eminamente naționalistă) au fost și sunt

francmasoni. În Ungaria de es. vom găsi un mare

naționalist în marele maiestru al francmasonilor (D.

Pulszky ).”

14

Page 15: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În continuare, prezentăm un alt text eminescian,

de data aceasta de ordin publicistic, din care reiese că

ziaristul de la ”Timpul” urmărea cu atenție mișcarea

masonică din România, mai ales apartenența unor

politicieni la această formă ocultă de organizare.

”Oamenii politici ai roșilor (reprezentanții

Partidului Liberal, n.n.) nu au nici o pricepere pentru

chestiuni naționale, n-au avut-o înlăuntru, n-o au în afară:

Fraza au repetat-o pururea: vorba naționalitate au fost

înscris-o pe drapelul lor; esența însă n-au înțeles-o

nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în

faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe

nimic din tot ce constituie viața proprie a unei

naționalități. Desprețuind biserica noastră națională și

înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toţi (s.n.), ei ne-

au lipsit de arma cea mai puternică în lupta națională;

disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie

străină, au lovit un al doilea element de unitate;

desprețuind datinele drepte și vechi și introducând la noi

moravurile statelor în decadență, ei au modificat toată

15

Page 16: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

viața noastră publică și privată în așa grad încât românul

ajunge a se simți străin în țara sa proprie.”7

Consecvent în analiza fațetelor ascunse ale

societății în care trăia, Eminescu deconspiră în articolele

sale de presă culoarea masonică a câtorva dintre

personajele politice ale vremii, utilizând formulări

savuroase:

”Vilacrose, înţelepţit (s.n.), precum am zis, în

sacerdoțiul templelor Venerei vulgivage”8; C. A. Rosetti

este ”venerabilul (s.n.) redactor al Românului9”,

”părintele democrației române, un ateu și un cosmopolit

(s.n.)”, ”afiliatul Alianţei izraelite şi al tuturor

internaţionalelor din lume (s.n.)”, s.a.m.d.

7 ”Timpul”, 14 August 1882, ”De câte ori Românul era în opoziție...”8 ”Timpul”, 21 Mai 1883, ”Din cauza unei selecțiuni...”9 C. A. Rosetti a fondat la 1848 loja ”Lumina” (București).

16

Page 17: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

2. O scurtă incursiune în istoria francmasoneriei

românești

În România, mișcarea francmasonică avea, mai

ales la începuturile sale, o existență discretă, aproape

nesemnificativă.

Abia în secolul al XIX-ea, istoria țării noastre va

cunoaște efectele prezenței francmasoneriei în arena

publică, personalitățile care vor avea un cuvânt de spus

în viața politică a țării fiind, în același timp, francmasoni

veritabili.

Având legătură directă cu organizații similare,

localizate pe meleaguri străine, activitatea masonică din

România capătă un nou impuls, în special după ce

Auguste Carrence, negustor francez, înființează la

București loja ”Steaua Dunării” (24 Septembrie 1854),

aflată sub obediența ”Marelui Orient al Franței”10. Printre

fondatori, întâlnim nume cunoscute: Ion Heliade

10 Împreună cu frații reveniți din exil, I.C. Brătianu va înființa în 1857 loja ”Steaua Dunării”, care se va transforma la 1 Iunie 1859 în Mare Lojă, având în frunte ca mare maestru tot pe I.C. Brătianu.

17

Page 18: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Radulescu, Cezar Bolliac, Christian Tell, I.C. Bratianu11, C.A.

Rosetti si Ion Ghica.

În 1859, scriitorul D. Bolintineanu primește gradul

al treilea în loja amintită. Romanul acestuia, ”Doritori

nebuni”, a fost publicat sub formă de foileton în ziarul

bucureștean “Dâmbovița”, între 3/15 iunie-15/27

noiembrie 186412, descriind ritualurile de inițiere într-o

lojă masonică.

Cercetătoarea Cornelia Bodea, specialistă în

istoria organizațiilor oculte din România, afirma că acest

roman este prima creație pe plan european, chiar

anterioară capodoperei lui Tolstoi, ”Război și Pace”, care

dezvlăluie profanilor ritualurile de inițiere masonică.

Facem remarca următoare: eminenta cercetătoare

a istoriei pașoptismului românesc omite faptul că prima

creație dramatică a lui Vasile Alecsandri, ”Farmazonul din

11 După Congresul de la Berlin (1878), Brătianu iese din masonerie, interzicându-le totodată şi fiilor Ionel, Dinu şi Vintilă să facă parte din astfel de organizații oculte. Momentul este, probabil, un efect al eliminării din ritualul ”Marelui Orient al Franţei” a referirilor la creştinism, la 13 septembrie 1877. 12 Vezi D. Bolintineanu, Opere, vol. V - Romane, Ediţie îngrijită, note şi comentarii de Teodor Vârgolici, Bucureşti, Editura Minerva, 1984, p. 329-510, 580-594.

18

Page 19: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Hârlău”, jucată în premieră la Iași, pe scena Teatrului

Național (18 Noiembrie 1840), un vodevil uitat,

însemnând și prima piesă de teatru, scrisă la tinerețe de

bardul de la Mircești, descrie într-un mod evident grotesc

o ceremonie de inițiere într-o lojă masonică din timpul

său. Aceasta înseamnă că Alecsandri, care studiase în

Franța, avea cunoștință de ritualurile de inițiere

francmasonică. De altfel, la 1857, V. Alecsandri era

membru al unei loji masonice din Iași.

Dar, cele mai credibile detalii privind începuturile

mișcării masonice, de la mijlocul veacului al XIX-lea, ni le

oferă I. Ghica, autorul Statutelor Societății ”Frăția”,

împreună cu N. Bălcescu și Ch. Tell (1943):

”Inițiații erau formați în grupuri de câte zece;

fiecare frate cunoscând numai pe șeful său imediat,

diacon, preot sau arhiereu, acel care-l catikisise, îl inițiase;

de la care și prin care, primea ordine și instrucțiuni, și

căruia datora ascultare și supunere cu pericolul vieții și a

averii, păstrând secretul absolut. Deviza era: Dreptate-

Frăție. Statutele, scrise cu cifre cu cheie, erau păstrate la

19

Page 20: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

mine în bibliotecă, în scoarțele Algebrei lui Bourdon. La

Mai 1848, am pus acea carte într-o ladă, în casa

generalului Mavru. Un foc de la 1856 le-a ars.”13

10 ani mai târziu, la 24 martie 1866, principele Gh.

Sutzu fondează la Iași loja "Steaua României" („l’Etoile de

Roumanie”), aflată sub oblăduirea ”Marelui Orient de

Franța”. Trezorierul (finanțatorul) lojii ”Steaua României”

era un om de afaceri evreu, Adolf Hennig.

Partea vizibilă și publică a lojei era Societatea

Literară "Junimea"14, care avea un organ de presă, în sfera

literaturii, înființat în 1867 - ”Convorbiri Literare”.

De altfel, sub umbrela acestei loji apăreau și

câteva ziare subordonate intereselor ei politice:

”Constituțiunea” (1866), ”Gazeta de Iași” (1867) și

”Gazeta națională” (1871).

Banchetele junimiste, desfășurate anual, erau,

putem spune, veritabile întâlniri masonice (forme

13 I. Ghica, Opere Complete, Editura Minerva, București, 1914, Vol.III, p. 386-38714 În”Junimea” erau înscrise aproximativ 150 de personalități culturale ieșene, toți masoni.

20

Page 21: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

specifice de salut, ritualuri de purificare, jurăminte de

credință, etc).

Dintre masonii importanți amintim pe: Titu

Maiorescu, Costache Negruzzi, Iacob Negruzzi, Petre

Carp, Vasile Pogor (inițiat în loja ieșeană ”Steaua

României”, 14 martie 1866, acesta va dobândi gradele

de Companion și Maestru al aceleiași loji, în numai o lună

de zile. Apoi, la data de 5 noiembrie 1866, ”Marele Orient

al Franței” îi eliberează o diplomă, prin care îi recunoaște

gradul 18), Teodor Aslan, Gheorghe Asachi, Constantin

Şuțu, Nicolae Şuțu, Alexandru Balș, Nicolae Cantacuzino,

Grigore Sturdza, Charles Tissot, Petre Palladi și multe alte

personalități culturale.

21

Page 22: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Concomitent cu nașterea unei masonerii autentic

naționale, după intrarea țării noastre în atenția marilor

puteri europene, România va cunoaște o înflorire fără

precedent a confreriilor de obediență străină, aici

activând, printre altele, loja ”Armonia” (1875) - București

(sub obediența ”Marelui Orient al Italiei”), loja ”Zur

Bruderlichkeit” (1865) – București (având în componența

sa, după cum o trădează și numele, francmasoni de

origine germană, aflați sub oblăduirea ”Marii Loje

Simbolice a Sfântului Ioan din Ungaria”), loja ”Estrella de

22

Page 23: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Danubio” – ”Steaua Dunării” 15, înființată în București

(1879), pusă sub obediența ”Marelui Orient Lusitan Unit

din Portugalia”, ș.a.m.d.

În lojile de obediență străină erau acceptați în

special cetățeni de etnii diferite, mulți veniți de pe alte

meleaguri. Un astfel de exemplu este acela al lui Grigore

T. Goilav, publicist, armean de origine, ajutor de primar în

Botoșani (1888), venerabil al lojii ”Viitorul” (1886-1887),

redactor-șef al ”Revistei Masonice” (Botoșani). Între

aceste loje exista o concurență acerbă, deși formal își

declarau ”amiciția”.

Totuși, în mod excepțional, în lojile amintite mai

sus erau înscriși și cetățeni români, valorificând astfel o

tradiție inaugurată de revoluționarii pașoptiști, inițiați

anterior în Franța, în loja „Athénée des Étrangers“ 16

(”Ateneul străinilor”) sau în loja „La Rose du Silence”

(”Trandafirul Tăcerii”): Vasile Alecsandri, Nicolae

Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol Davila, Ion Ghica,

15 Având o denumire identică, loja ”Steaua Dunării” a fost întemeiată la Bruxelles (1850) de către revoluționarii români de la 1848, aflați în exil.16 Cf. I. G. Bibicescu, ”1848 în România”, București, 1898, p. 44

23

Page 24: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Dinicu Golescu, Spiru Haret, Ion Heliade-Rădulescu, Mihail

Kogălniceanu, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Magheru,

Costache Negruzzi, C.A. Rosetti și mulți alții.

Acești pașoptiști, educați în sistema de gândire a

lui Jules Michelet, Ed. Quinet, influențați spiritual de

anarhia romanticilor, aflați sub puternica înrăurire a

ideilor politice emanate de cea de a doua republică, în

formație embrionară sub regele cetățean Louis Philippe,

legați de solidaritatea mutuală a lojilor francmasonice, în

care au mustit ideile revoluționare, și înțelegând prin

cosmopolitism o condiție sine qua non a democrației, ei –

toți laolaltă – au transplantat în Țările Române fermenții

unei vieți politice de tip occidental.

Tot sub auspiciile ”Marelui Orient de Franța”

(M.O.F.) vor fi înființate loji masonice în câteva orașe ale

țării noastre, dintre care enumerăm doar câteva mai

cunoscute: ”Farul Ospitalier” (1865) - Brăila, ”Discipolii lui

Pitagora” (26 August 1865) - Galați, ”Steaua României”

(1866) - Iași și ”Egalitatea” (1871) - București.

24

Page 25: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În anul 1871 se constituie loja germană

”Fraternitatea”, care va activa sub oblăduirea ”Marii Loji

din Hamburg”.

Semnificativă ni se pare, însă, istoria lojei

”Înțelepții din Heliopolis”. Astfel, la data de 26 iunie 1863,

cu patenta17 nr. 31.492 din 30 noiembrie 1862, ”Marele

Orient al Franței” consființește aprinderea luminilor Lojei

"Înțelepții din Heliopolis", cu sediul în București, Str.

Teatrului Nr. 6 – situată în spatele Teatrului National.

Ea va activa în condiții normale, până în data de

8 Oct.1864, când un incendiu necruțător distruge templul

acesteia. Unii afirmă că însuși domnitorul Cuza ar fi închis

loja masonică amintită, el dispunând și incendierea

Templului Lojii “Ințelepții lui Heliopolis”, unde se

regrupaseră mulți dintre foștii membri ai Lojei “Steaua

Dunării”, care îi deveniseră acum adversari de temut.

Astfel se explică faptul că membrii Lojei "Înțelepții

din Heliopolis" vor participa activ la actul detronării

domnitorului Al.I. Cuza (petrecut în noaptea de 23

Februarie 1866).17 ”Patenta” reprezintă actul constitutiv al unei loje masonice.

25

Page 26: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Ofițerii care au fost desemnați să îl aresteze pe Al.

I. Cuza: Căpitanul Anton Costiescu, Căpitanul Alexandru

Lipoianu, Căpitanul Constantin Pillat, Locotenentul Anton

Berindei, Locotenentul Manolescu, Locotenentul

Mălinescu, comandantul gărzii palatului, erau membri

activi ai Lojei ”Înțelepții din Heliopolis”.

26

Page 27: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

27

Page 28: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Actul alungării de pe tron a prințului Al.I. Cuza va

fi viu criticat de Eminescu, iar făptuitorii, printre ei și Al.

Candiano-Popescu, vor fi blamați în articolele acestuia.

Considerată o continuatoare a lojei ”Steaua

Dunării”, Loja ”Înțelepții din Heliopolis” număra inițial

doar 25 de membri, având ca Venerabil Maestru pe

August Carrence, Prim Supraveghetor în persoana

actorului Matei Millo18, Orator pe dr. Severin, Păstrătorul

sigiliului pe regizorul Adolph Gattineau19, iar ca membri,

din rândul unor personalități mai cunoscute, amintim pe

Dr. Iacob Felix, ceh naturalizat în țara noastră.

Peste un an, loja va avea 43 de masoni, dintre

care amintim pe G. Filitti (președinte de tribunal),

arhitectul Jules Villacrosse, deputatul I.A. Cantacuzino,

18 Actorul şi directorul de trupă teatrală, Matei Millo, iniţiat la 26 septembrie/8 octombrie 1859 în Loja „Steaua Dunării” din Bucureşti, devine prim-supraveghetor în Loja „Înţelepţii din Heliopolis” (1864), iar din aprilie 1883 capătăt gradul 11 şi funcția de cancelar al Capitolului „Garibaldi” din Dorohoi.19 Adolphe Francois Gattineau, un actor de origine franceză, juca la Iași, în trupa Pellier, la Teatrul Mare de la Copou, fiind primul ”Musiu Șarl” din ”Chirița în provincie”. Devine regizor în 1852, primul său spectacol avându-l în rolul principal pe Matei Millo, în ”Don Quihote de la Mancha”. Datorită faimei dobândite la Iași, Gattineau a fost chemat la Teatrul Național din București.

28

Page 29: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

C.N. Suțu, publicistul Pantazi Ghica20, numărând în 1865

90 de membri. De menționat că, din acest an, loja era

majoritar compusă din români.

La 1866, Pantazi Ghica, un adversar declarat al lui

T. Maiorescu și M. Eminescu, s-a situat de partea

liberalilor anticuziști.

Aceștia au înființat ulterior loja neregulară

”Virtutea”, ca un atelier de lucru al facțiunii liberale

moderate. Pe lângă faptul că a editat ”Desbaterile”, prima

publicație liberală � românească, având ca redactori pe I.

Al. Cantacuzino și Pantazi Ghica, loja amintită mai sus a

încercat să impună Parlamentului, după abdicarea lui

Cuza, candidatura la tronul Principatelor Unite a lui Filip

Eugeniu, conte de Flandra și duce de Saxonia, sub numele

de Filip I, frate al Regelui Leopold al II-lea al Belgiei și

nepot al Regelui Ludovic Filip.

Evident, tentativa nu a reușit, fiindcă acesta era

privit cu neîncredere de Napoleon al III-lea, înrudindu-se

20 Pantazi D. Ghica, fost secretar particular al unui cunoscut mason, N. Bălcescu, a primit lumina la 15 septembrie 1863 în loja ”Înțelepții din Heliopolis”. La 5 octombrie 1863, acesta a fost ridicat la rangul de Maestru Mason.

29

Page 30: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

cu Casa de Orleans, pretendentă pe atunci la tronul

Franței.

Astfel, partida franceză, alcătuită din toți masonii

prezenți în obediențele românești ale ”Marelui Orient de

Franța”, indiferent de culoarea lor politică, s-a îndreptat

către Carol de Hohenzollern21, înrudit cu Napoleon III

Din motive necunoscute, loja ”Înțelepții din

Heliopolis” și-a încetat activitatea, în luna Februarie 1867,

pentru o perioada de câțiva ani, dar va fi scoasă din

adormire, la data de 27 Mai 1873, după unele surse 11

Ianuarie 1872, de același Auguste Carrence, funcționând

acum într-un clădire din Str. Scaune Nr. 23 22.

21 Aceasta, după ce, în prealabil, s-au propus candidaturi provenind din dinastii diverse, precum Jérôme Bonaparte (fratele lui Napoleon I), ducele de Nemours sau prinţul Serge Maximilianovici de Leuchtenberg-Beauharnais, prinţ Romanov, Mare Comandor al ”Supremului Consiliu Masonic al Italiei”. 22 Această lojă edita lunar revista Mistria (începând cu 1874).

30

Page 31: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În perioada 1873-1886, aici a activat Em.

Protopopescu-Pake, cel ce avea să devină viitorul primar

al Bucureștilor.

În luna Iunie 1874, Dr. Carol Davila este ales, cu

unanimitate de voturi, ca Venerabil al acestei loje.

După puțini ani de la înființare, activitatea Lojei

”Înțelepții din Heliopolis” începe să se confunde cu aceea

a ”Marelui Orient al Romaniei” (M.O.R.), apărut în 1879,

Dr. Carol Davila fiind ales Prim Mare Maestru.

Loja era formată atât din lideri liberali radicali sau

moderați, precum și din lideri conservatori, respectiv cei

31

Page 32: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

mai importanți bancheri evrei, implicați în finanțarea

dezvoltării economice a României: Hilel Monoah, Sabatay

Halfon și Jacques Cohen.

Totuși, între anii 1879 și 1883 activitatea lojii

”Înțelepții din Heliopolis se diminuează, fiind ca și

inexistentă, motiv pentru care, la 29 Mai 1886, aceasta a

trecut în adormire, fondurile sale fiind utilizate pentru

acțiuni caritabile.

Un moment semnificativ îl marchează activitatea

unei loje aparținând comuntății evreiești. Astfel, un lider

important al ”Alianței Mondiale Israelite”, Benjamin

Franklin Peixotto, primul consul al SUA la București (1870-

1876), înființează în capitala României loja ”Înfrățirea

Sionului”, formată exclusiv din cetățeni evrei, sub

oblăduirea ordinului ”Bʹ nai Bʹ rith” (”Fiii

Legământului”)23. Printre fondatori amintim pe Adolf

Stern, secretarul lui Piexotto, unul dintre traducătorii

operei lui Shakespeare în limba română (Hamlet, prințul

Danemarcei, în 1877, Iuliu Cezar,1881, Regele Lear, 1881,

23 În 1875 era consemnat ca membru al lojii bucureștene ”Egalitatea”.

32

Page 33: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

aspru criticat de Eminescu, pentru ”păsăreasca” folosită

în tâlmăcirea marelui autor englez: ”Între multele

nenorociri ce le va fi-ntâmpinat vestita lebădă din Avon,

putem număra și traducerea în iambi de cinci picioare pe

care d. Adolf Stern, literat din București, au aplicat-o

melancolicului Hamlet. Cine va traduce păsăreasca d. lui

Stern pe românește - asta-i întrebarea?”24

De asemenea, tot printre personalitățile

aparținând acestui ordin, mintim pe Joseph Bernard

Brociner25, autor a numeroase lucrări despre situația

comunității evreiești din România, fondator al lojii Bien

din Galați (1873-1889), filială a ordinului ”Bʹ nai Bʹ rith”.

Ca un ecou al apariției unor loji și ateliere,

dependente de obediențe străine, la 1 ianuarie 1883

consemnăm organizarea, pe plan național, a ”Ordinului

Masonic Român”, care activa în baza Constituției din 5/17

noiembrie 1880.

24 ”Shakespeare”, în „Curierul de Iaşi”, X, nr. 45, mai 1877, p. 4; M. Eminescu, ”Opere”,vol. IX, p. 373.25 J.B. Brociner, stabilit la Galați. Între 1876-1878, a fost președintele comunității și al "Comitetului Central al Reprezentanței Evreilor Pământeni". A obținut împământenirea în 1906.

33

Page 34: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În obediența sa se aflau lojile: ”Steaua Dunării”,

”Hyram”, ”Cuza Vodă”, ”Progresul”, ”Aurora”, ”Armonia”,

”Traian”, ”Farul”, ”Steaua Sudului”, ”Concordia”,

”Carpatina„ , ”Unire și Fraternitate”, ”Concordia”.

Cum vom vedea mai jos, ”Marea Lojă Națională

din România” (constituită în mod oficial la 8/20

septembrie 1880)26, va constitui o piatră de hotar în

istoria francmasoneriei românești, chiar în perioada în

care Mihai Eminescu era angrenat într-o critică susținută

a acelor întocmiri străine de tradițiile acestui neam, de

scoatere în evidență a ”formelor fără fond”.

26 Pe actul de fundație se află semnăturile lui Constantin C. Moroiu, I.T. Ulic și ale pințului George G. Bibescu (ginerele lui C.C. Moroiu).

34

Page 35: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

3. Implicarea lui Eminescu în activitățile unor

organizații militante

În epoca amintită, pe lângă organizațiile de clară

orientare francmasonică, acționau însă și alte asociații cu

carecter național-patriotic, multe dintre ele aflate în afara

granițelor regatului: “Petru Maior” (la Budapesta),

“România jună” (Viena), “Junimea”, “Dacia”, “Bucovina și

Moldova” (la Cernăuți), “Astra” și ”Carpații” (Transilvania)

“Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în

vechea Românie” (București), care avea filiale inculsiv la

Paris.

Eminescu a cunoscut și a frecventat, încă din

tinerețe, câteva organizații militante sau a luat parte la

programele inițiate de acestea, fără a fi însă un activist în

sensul clasic al cuvântului27.

Una dintre acestea era ”Orientul”. Asociația a fost

înființată la data de 1 Aprilie 1869, după modelul

organizațiilor ”Gorres” și ”Arnim” din Heidelberg. Sediul

27 Amintim participarea lui Eminescu la lucrările adunării generale anuale ale ”ASTREI” de la Alba Iulia, în perioada 27-28 august 1866.

35

Page 36: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

acesteia se afla în Pasajul Român, în apropierea uneia

dintre locuințele lui Eminescu, dar și de templul lojei

”Înțelepții din Heliopolis”.

Liderul grupării literare era poetul macedonean

Grigore H. Grandea, alături de care amintim pe:

I. Scipione-Bădescu, N. Droc Barcianu, Basarab, Gr.

Columbeanu, C. Cârlova, V. D. Păun, Al. Negreni, Miron

Pompiliu, Gr. Pop. Mai târziu, o parte dintre aceștia vor

juca un rol important în biografia lui Eminescu.

Pe lângă funcția de conducere a asociației,

Grigore H. Grandea îndeplinea, în același timp, și pe aceea

de director al Revistei ”Albina Pindului”28, unde se

publicau materiale folcloristice. Ulterior, în 1877, acesta

devine, pentru o scurtă perioadă de timp, chiar redactor-

șef al ziarului ”Timpul”.

O altă organizație din care a făcut parte Eminescu

era ”Românismul”, președintele societății era B.P. Hașdeu

iar secretari G. Dem. Teodorescu și Gr. Tocilescu. 28 Societatea "Orientul" l-a repartizat pe Eminescu în comisia a cincea, cu misiunea să culeagă folclor din Moldova, împreună cu colegii săi Basarab şi V. Dumitrescu. Producțiile astfel obținute urmau să fie publicate în Revista ”Albina Pindului”. Cf. G. Bogdan-Duică în "Buletinul M.E. (II)" din 1931, pp. 116-117.

36

Page 37: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Periodicul acesteia purta numele "Foaia Societății

Românismului".

În perioada Aprilie - Septembrie 1869, în cadrul ei

s-au prezentat șase prelegeri, având ca scop încurajarea

culegerii de literatură populară. Societatea a avut un

caracter antimonarhic.

În sfârșit, poetul a mai făcut parte din ”România

Jună”29, ”Junimea”, ”Societatea Carpații”, ultima dintre

ele desfășurând și veritabile acțiuni conspirative30.

Despre activitatea lui Eminescu în cadrul unor

asociații studențești din capitala Austro-Ungariei ne

vorbesc paginile de amintiri ale lui Slavici și Stefanelli.

În Caietul de Procese Verbale al ”Societății

Literare-Științifice Române din Viena”, printre cererile de

a fi primiți ca membri figurează, la numărul 55, numele

lui Mihai Eminescu, auditor la filosofie, membru activ, ce

29 Societatea academică social-literară ”România Jună" (1870-1911), se reunea în fiecare sâmbătă, la ședințele societății Eminescu fiind nelipsit.30 Circumscrise într-o amplă mișcare de eliberare națională, a românilor de pretutindeni, amintim aici Societatea "Petru Maior", de la Budapesta, "Junimea","Dacia", "Bucovina si Moldova" (Cernăuți), "Astra" (Transilvania) "Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor în vechea Românie" (București).

37

Page 38: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

a plătit taxa de 2fl. pe anul 1869/1870, iar la nr. 56 este

consemnat numele Ioan Slavici, jurist.

După trecerea câtorva luni de noviciat, cei doi vor

fi primiți ca membri plini ai acestei societăți, abia la 23

Octombrie 1869, după ce, cu trei zile înainte, Eminescu se

înscrisese și în Societatea ”România”, rivala ”Societății

Literare-Științifice Române din Viena”.

În acel timp, teoria lingvistică a defunctului

profesor Aron Pumnul era aprig combătută de D. Petrino.

De aceea, unul dintre elevii și apărătorii lui Pumnul,

dr. I. G. Sbierea, care promova curentul pumnulist, este

primit membru de onoare al Societății ”România”31.

Se pare ca Eminescu nu participa cu regularitate la

întâlnirile societății „România", astfel încât Ştefan

Ştefureac, secretarul societății, îi trimite o notificare de

prezență la Adunarea Generală din 15 ianuarie 1870. La

acea dată urma să fie instituită o comisie pentru

completarea statutelor și a regulamentului intern ale

Societății ”România”. Cu acel prilej s-a ales o comisie

formată din 7 membri, printre care Aurel Mureșianu,31 Sbierea este primit mmebru onorific la 6 Noiembrie 1869.

38

Page 39: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

N. Oncu, V. Burlă și M. Eminescu.

Crearea ”Societății România Jună” este strâns

legată de numele lui M. Eminescu32. În anul venirii

poetului la Viena, Societatea ”România”, condusă de

Aurel Mureșianu, propunea unirea tuturor studenților din

Imperiul Habsburgic într-o singură societate, după

modelul societății italiene „La Giovine Italia”, sub

denumirea ”România Jună” (9 Decembrie 1869)33.

Unul dintre prietenii lui Eminescu, T. Stefanelli,

propune înființarea unei asociații ”după prototipul

vechilor așezăminte ale neamului în divan domnesc și în

obștească obicinuită adunare”. După alegerea membrilor

divanului, studenții trebuiau să vorbească în limba veche

a cronicarilor, ceea ce Eminescu făcea cu mare plăcere.

32 „Gândul lui Eminescu era ca la toate universitățile unde și tineri români își urmează studiile să se înființeze asemenea societăți, care să aibă biblioteci și cantine, precum și organul lor de publicitate, să steie în legături strânse și să pună la cale în fiecare an congrese naționale” (Ioan Slavici, Eminescu la Viena, ). 33 Societatea „România Jună” se va înființa în anul 1870, dar aprobarea oficială va fi primită abia în anul următor. La 8 aprilie 1871 este ales un comitet de conducere, avându-l pe Slavici președinte și Eminescu bibliotecar, însă în cadrul adunării ținute la 4 noiembrie 1871, a fost desemnsat președinte Ioniță Bumbac, un bucovinean ambițios (Slavici devenind vicepreședinte iar Eminescu rămănând bibliotecar).

39

Page 40: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

La data de 8 Aprilie 1871, Societatea ”România

Jună” îl alege pe Eminescu bibliotecar (cu 30 de voturi),

iar acesta, în semn de respect, dăruiește societății seria

completă de opere ale lui G. Şincai.

Într-un act păstrat în Arhiva Societății ”România

Jună” (Doc. 279/1871, Inventarul cărților care au fost

transferate de la societatea ”România” la Societatea

”România Jună”) aflăm că Eminescu citea printre primii

cărțile cele mai noi pe cari le cumpara Societatea

„România".34

Tot în această arhivă există și ciorna unei scrisori,

întocmită de Eminescu35, adresată Regelui Carol I, pe

atunci domnitor, prin care suveranul era anunțat că a fost

numit membru al ”României June”, pentru sprijinul

acordat societăților studențești din capitala Austro-

Ungară.

Între grupul format din Eminescu, Slavici, Chibici

Revneanu, Ştefureac (care susținuseră ideea ca V. Pogor

V. Alecsandri, I. Negruzzi și T. Maiorescu să supervizeze 34 La punctul 7 al inventarului se spune: ”cărțile cele nouă se află la bibliotecarul Eminescu".35 Datată 14 Iunie 1871

40

Page 41: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

discursurile delegațiilor studențești participante la

sărbătoarea de la Putna36) și cel situat de partea lui Ioniță

Bumbac (adept al curentului latinist) au intervenit

disensiuni37. Ca urmare, cel din urmă înlătură din funcția

de bibliotecar pe Mihai Eminescu.

În acest fel, prezența lui Eminescu în această

organizație devine inutilă, deși el este acela care s-a

implicat în mod decisiv în organizarea sărbătoririi de la

Putna dedicată memoriei lui Ştefan cel Mare.

Deși inițiativa serbării de la Putna nu i-a aparținut

lui Eminescu, iar pregătirile începuseră încă în prima parte 36 Iată cum descrie A.D.Xenopol acest episod în ”Istoria ideilor mele” (I. E. Torouțiu, Studii și documente literare. Vol. IV. ”Junimea”. București: Inst. Arte grafice Bucovina, 1933, pp. 368-428 Note de Torouțiu ): ”Hotărându-se lucrul, se publică un concurs pentru cea mai bună cuvântare de ținut pe mormântul eroului. Comisia ce trebuia să judece lucrările trimise era alcătuită din Cogălniceanu, Maiorescu și Alecsandri, și ea hotârî ca să mă însărcineze pe mine cu ținerea cuvântărei, ceea ce făcui în mijlocul unei mulțimi nesfârșite de Români adunați din toate părțile locuite de ei, spre marea mulțumire a tuturor. Cuvântarea fu tipărită în mii de exemplare și răspândită în toate țările române, contribuind la înviorarea simțimântului național și la rădicarea conștiinței neamului. Înțelege ori cine cât de mult a trebuit să contribue această izbândă a mea la întârirea îndreptării naționaliste a cugetului meu”.37 În urma unor asemenea disensiuni o altă societate românească de la Viena a dispărut. Chiar Eminescu dezvăluie că ”Societatea academică română din Viena” s-a despărțit ”în două castre”, una având pe stindard înscris numele ,,Bariţ", iar alta ,,Şaguna".

41

Page 42: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

a anului 1870, poetul vedea însă în această manifestare

posibilitatea creării unei mișcări studențești unite, a

tututor tinerilor din Imperiul Austro-Ungar. El va fi ales în

Comitetul Central38, în funcția de secretar cu sarcini de

pregătire și organizare a evenimentului.

Din nefericire, intervenind un fapt neprevăzut:

pierderea banilor depuși la o bancă din Viena, pe numele

firmei Zehetbauer si a bancherului Mureșanu, care a

delapidat banii strânși, fugind în America, dar și ca urmare

a războiul franco-prusian, serbarea se va amâna.39

Eminescu va continua să creadă însă în această idee.

Inițiativa sa va fi apreciată și de D. Brătianu, care o

va sprijini în ziarul ”Românul”. De aceea, M. Eminescu îi

va trimite din Cernăuți o scrisoare de mulțumire,

compusă de el, dar semnată de Pamfil Dan, casierul

comitetului filial Bucovina.

38 Așa cum dovedește o chitanță, datată 14 Aprilie 1870, semnată de Eminescu, în calitate de secretar.39 Eminescu va trimite ”Convorbirilor Literare” o informare pentru cititori, intitulată ” Notiță asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ștefan cel Mare la Putna”, explicând importanța acțiunii dar și cauzele amânării.

42

Page 43: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Printre prietenii din perioada studiilor la Viena, cu

care Eminescu se întâlnea adeseori, amintim pe: Vasile

Bumbac și Grigorovița din Bucovina, Stamati din

Basarabia, T. Nica de la Brașov, dr. Maier, D. Bâreianu și

I. Behnitz de la Sibiu, Tancu și Ciocanu de la Năsaud,

V. Lucaciu din părțile Sătmarului, N. Oncu din Zarand,

I. Hosanu de pe Mureș, I. Neagoie de la Blaj și Caragiani

din Macedonia.

4. Eminescu și Societatea ”Carpații”

Eminescu a făcut parte, după cum se cunoaște,

dintr-o organizație mult mai obscură, cu carcter secret:

”Carpații”.

Inițial, ”Societatea Carpații”, înființată la

24.01.1882, s-a numit ”Iredenta Română”, dar

autoritățile, temându-se de conotațiile acestei denumiri,

au făcut presiuni pentru schimbarea numelui. Ea avea

filiale în marile orașe ale țării, inclusiv în Brăila, Galați,

Ploiești.

43

Page 44: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Sfințirea steagului acestei organizații s-a făcut în

sala ”Orfeu”, sub președinția avocatului și publicistului

bănățean, Vasile Maniu, conform unor ritualuri specifice

unor organizații de tip inițiatic.

La activitățile secrete ale societății luau parte atât

membri ai ”Clubului Conservator”, redactori ai ziarului

opoziției ”România”, inclusiv directorul ziarului

”Românul”, Vintilă Rosetti, care găzduia în propia casă

activitățile subversive ale acestei organizații.

Din lista membrilor ”Societății Carpații”40

desprindem câteva nume: Nicolae Ciurcu (originar din

Brașov, în tinerețe participant la mișcarea revoluționară

de la 1848), Alexandru Ciurcu (fiul primului, director și

proprietar al ziarului ”L'Indépendance roumaine”),

Gh. Secășeanu (președinte al ”Soc. Carpații”, colaborator

al ziarului ”România Liberă”, de care se desparte, în 1884,

înființând ziarul ”Unitatea Națională”41), G. Ocășeanu

(originar din Brașov, colaborator al ”României Libere”, 40 Lista persoanelor membre ale ”Societății Carpații”, expulzate în 1885, este publicată de ziarul ”Națiunea”, 6 Septembrie 1885.41 Peste ani, Gh. Secășeanu va funcționa ca profesor secundar la Severin, Tulcea și Măgurele, murind în anonimat, în 1930, la vârsta de 72 de ani.

44

Page 45: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

încă de la începuturile ziarului, iar apoi la ”Unitatea

Națională”), I. Droc-Bănciulescu (secretar al ”Societății

Carpații”, contabil la Căile Ferate Române), I. Corneanu,

(funcționar la CFR), I. Slavici, ing. C. Simțion, Gr. Ventura,

etc. Observăm că o parte dintre membri ”Societății

Carpați” erau masoni.

5. Debutul lui Eminescu în publicații de obediență

masonică !

La începutul anului 1870, Eminescu publică primul

său material - un foileton, în calitate de jurnalist, apărut în

numerele 3 si 4 ale ziarului ”Albina” din Pesta (7/19 si 9/2

ianuarie 1870), cu titlul:”O scriere critică”. Materialul

reprezintă o recenzie a lucrării lui D. Petrino – ”Puține

cuvinte despre coruperea limbii române în Bucovina”

(Cernăuți 1869); acest articol al lui Eminescu a generat

virulenta antipatie a lui D. Petrino, manifestată mai ales

după 1874.

45

Page 46: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”Albina”, revistă politică și cultural-literară, care a

apărut la Viena, în perioada 27 martie 1866 - iulie 1869,

apoi la Pesta (ulterior Budapesta), între 16 iulie 1869 - 31

decembrie 1876 (2-3 numere, săptămânal), avea printre

finanțatori pe Frații Mocioni: Andrei, Anton, Alexandru și

George, care semnează și articolul program al acestei

reviste.

Dintre susținătorii acestei reviste sponsorizată de

cercuri masonice 42amintim pe Visarion Roman (1833-

1885), publicist, om politic, membru corespondent al

Academiei Române, fondator al Băncii ”Albina” din Sibiu,

pe care a condus-o până în 1884 și Simion Bărnuțiu

(mason, membru al unei loji de la Iași, din anul 1856, aflat

în evidentă confruntare cu membrii lojii ieșene ”Steaua

României”).

La data de 5 aprilie 1870, Eminescu publică în

ziarul ”Federațiunea” de la Pesta articolele ”Să facem un

42 ”Este cunoscută apartenența la francmasonerie a inițiatorilor și susținătorilor foii” (cf. Constantin Nemeș, ”B.Petriceicu Haşdeu - În reviste din Budapesta”, http://scriitoriclasici.blogspot.ro/2014/07/bpetriceicu-hasdeu-in-reviste-din.html . De altfel, în ”Albina”, anul 7 (1872), nr.38, pagina 2, publcică articol “Pentru cunoscinti`a zidariloru liberi. (Francmason, Freimanrer)”.

46

Page 47: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

congres„, ”În unire e tăria” și ”Echilibrul”, sub

pseudonimul ”Varro”. Este cunoscută represiunea

declanșată împotriva conducătorilor acestei din urmă

reviste (Alexandru Roman și Ioan Poruțiu) din partea

autorităților de la Pesta, inclusiv anchetarea presupusului

autor al acestor articole.

”Junimea” și ”Convorbiri Literare” reprezintă o altă

etapă a participării lui Eminescu la societățile de tip

inițiatic (masonic).

Începutul acestei societăți este plasat în ziua de

10/22 Februarie 1864, când cinci intelectuali școliți în

Germania (T. Maiorescu, I. Negruzzi, P. P.Carp, N.

Burghele și T. Rosetti) decid inițierea unui grup de lectură

și discuții.

La propunerea lui T. Rosetti, gruparea se va numi

”Junimea”, ea reunindu-se în casa lui V. Pogor sau T.

Maiorescu, rareori, doar în cazuri excepționale, la

I. Negruzzi, de obicei vinerea seara.

Inițial, nu participau mai mult de 10 persoane,

dar, cu timpul, numărul acestora s-a mărit. Printre cei

47

Page 48: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

evocați de George Panu în cartea de ”Amintiri de la

Junimea” amintim pe: N. Scheletti, S. Bodnărescu,

M. Eminescu, Gh. Racoviță, D. Rosetti, V. Burlă, T. Nica,

N. Mandrea, M. Pompiliu, I. Slavici, Gr Buicliu, P. Paicu,

C. Meissner: scriitori, politicieni, dascăli, doctori, juriști,

istorici, economiști etc.

La data de 01.03.1867 se tipărește primul număr

din ”Convorbiri Literare” (redactor șef I. Negruzzi), unde

apăreau exclusiv materiale prezentate în ședințele de la

”Junimea”. Această revistă va fi editată, până în anul

1885, la Iași iar după angajarea lui I. Negruzzi în calitate

de profesor universitar în Capitala României, redacția se

mută și ea la București.

Primul contact43 direct al lui Eminescu cu

societatea ”Junimea” are loc în anul 1871, când Poetul

vine la Iași pentru pregătirea serbării de la Putna, așa cum

43 În 1870, pe când era la Viena, Eminescu trimite redacției ”Convorbirilor Literare” poezia ,,Venere şi Madonă”, determinând reacția pozitivă a lui Maiorescu, astfel încât criticul nu pregetă să îl clasează pe Poet imediat după V. Alecsandri, în celebrul articol ,,Direcţia nouă”.

48

Page 49: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

dovedește și însemnarea olografă a lui Eminescu din

Registrul ”Junimii” (poz.49).

În Septembrie 1872 poetul este din nou prezent în

capitala Moldovei, citind în fața lui T. Maiorescu din

creațiile sale.

La 14 Septembrie, ”Junimea” decide să

sponsorizeze, prin contribuții benevole, două burse de

studii, pentru Eminescu44 și Slavici, astfel încât poetul

poate să continue pregătirea universitară la Berlin (unde

ajunge în luna Noiembrie a aceluiași an).

Considerată una dintre cele mai longevive

societăți culturale ale vremii, ”Junimea” avea însă și o altă

fațetă, specifică societăților de tip ezoteric: un ritual

propriu, întâlniri periodice, celebrele banchete (agape

masonice?), ce se desfășurau în fiecare an, între 20

44 Era în obiceiul ”Junimii” să sprijine studiile tinerilor geniali. Astfel, în 1867, după trminarea Bacalaureatului, A.D. Xenopol primește din partea acestei societăți o bursă de 150 de galbeni pe lună, timp de patru ani, pentru a urma cursuri în Germania. Ca urmare, în 1871, Xenopol obține două doctorate strălucite, în drept și istorie, ambele trecute cu calificativul ”Magna cum laude”. Și nu a fost singurul. Mai târziu impostorul A.Vizanti va cere judecarea lui T. Maiorescu pentru risipirea banului public, oferind burse de studii în străinătate.

49

Page 50: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Octombrie și 20 Noiembrie45, o ierarhie specială (”novicii”

erau introduși în”Junimii” la recomandarea și sub

oblăduirea unui unui ”senior”) și, mai ales, diferențierea

valorică pe categorii de inițiere.

Sorin Lavric, într-un recent studiu dedicat

”Societății Junimea” 46, evocă atmosfera cultică, prezentă

în sânul acestei confrerii literare, ”grupul de la Iași fiind

altceva, dar nu un cenaclu literar.”

Autorul crede că ”Junimea” era o ”oficină, în care

exercițiul culturii atinge pragul ritualului propriu-zis”,

unde domnea o ”dispoziție orfică”, marcând ”tiparul

spiritual” imprimat acestei oficine de către fondatori.

Aici se desfășurau ”misterii diurne”, în care actorii

jucau rolul de ”prelați, corifei, enoriași”, liantul unificator

fiind ”ritualul”.

Titu Maiorescu, acest ”spiritus rector”, creator al

45 ”Hanul Binder” (Hotelul Binder), aflat pe strada Lăpuşneanu, era locul de întâlnire al membrilor societății ,,Junimea”. Agapa reunea pe toţi membrii societății, la convocarea lui I. Negruzzi. Acesta întocmea invitaţii hazlii, sub forma unor citaţii juridice, pe care le trimitea membrilor ”Junimii”. 46 Sorin Lavric, ” Protocolul Junimist”, în România Literară, nr. 10/2014

50

Page 51: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”dogmei”, este prelatul în fața căruia se desfășura

întreaga ceremonie a ”Junimei”, lui supunîndu-i-se

chiar și trufașul P.P. Carp, ”cel având veleități de lider

absolut”.

Zeus ”vine mereu îmbrăcat de gală și nu are

simțul umorului, neamestecîndu-se în altercațiile celor

mai colerici dintre junimiști. El este preotul ”de a cărui

prezență depinde tensiunea ritului”.

Corifeii acestei oficine sunt cei patru întemeietori

ai ”Junimii”: indolentul Pogor, malițiosul Negruzzi,

ambițiosul Carp și inspiratul Th. Rosseti.

Lor le urmează, într-o ierarhie inițiatică, ”cele trei

falange”, care dau ferment fiecărei ședințe: falanga

celor „care niciodată nu pricep și nu înțeleg nimic“,

având în frunte pe Nicu Gane, urmat de grupul

„caracudei“, a celor care nu iau niciodată cuvîntul,

condus de Miron Pompiliu, și, în fine, grupul celor „trei

români“ (Lambrior, Tasu și însuși Panu).

Dar, adevărații actori, ”simpli enoriași”, care duc

greul, citind propriile texte sunt: Xenopol47, Eminescu,

51

Page 52: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Creangă, Alecsandri, Conta, filologul Burlă, Bodnărescu

etc. ”Ei sunt soliștii interpretîndu-și rolul într-un decor

format din prelat, corifei și falangele însoțitoare. ”

Deviza acestei oficine era ”entre qui veut, reste

qui peut”, ceea ce face din ”Junimea” o adevărată

”matrice elitistă”, un ”cerc închis”, în care

ceremonialul îmbracă două forme: conferințele și

întrunirile.

Autorul spune că aceste ”conferințe

(„prelecțiunile populare“) sunt de un protocol atât de

rigid că senzația de punere în scenă cu tentă ritualică e

evidentă”, fiindcă oratorul ”nu are voie să intre în

contact cu publicul, apariția lui trebuie să fie

neașteptată, el trebuie să vorbească liber, fără hîrtii

ajutătoare, și nu trebuie să depășească un interval

47 ”... în 1871 cu prilejul reînturnării mele în Iași, fui introdus în societatea ”Junimea” de la care spiritul meu primi multe și folositoare imboldiri. Era o societate care cu nedreptul a fost numită societate de admirare mutuală, fiind că societate în care membrii să se sfâșie mai mult unii pe alții prin critica lucrărilor lor, decât ”Junimea” nu cred ca să fi fost pe lume, dar critica era suportabilă, fiind că nici odată nu era făcută cu amărăciune, ci tot deauna din glumă și cu voie bună. De aceea și fie care membru primea observările, dacă nu cu plăcere, cel puțin fără revoltă.” (cf. A.D.Xenopol, op. cit.)

52

Page 53: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

dat”.

Cînd lectura plictisește, auditoriul poate protesta

prin „faul!, faul!” (expresie care, în limba germană,

desemnează lenevia în intonație și idei). Dar, dacă

lectorul este întrerupt de larma dezordonată sau de

insolența sălii, unul din corifei intervine cu formula

imnică ”porco!, porco!”, (modificare a latinescului

”porro, porro”, adică „mai departe, mai departe“),

îndemn ca lectura să fie reluată. Toate aceste formule,

și multe altele, ”sunt formule de jargon ezoteric,

impenetrabil pentru novici”.

Eminescu, însă, tratează cu sarcasm caracterul

uneori îndoielnic al membrilor ”Junimii”, unde numai

câțiva îi sunt prieteni de încredere: I. Creangă,

M. Pompiliu, S. Bodnărăscu, V. Conta, A. Lambrior, Missir,

așa cum rezultă și din scrisoarea adresată lui Titu

Maiorescu, în care Poetul iși exprimă dorința de a pleca

din Iași:

,,…O scăpare din Iași mi-ar fi fost cât se poate de

plăcută. Căci nimic nu întrece mahalagismul ieșean, nici

vorbăria goală înrădăcinată la «Junimea», nici discuția

53

Page 54: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

cam trivială pe care onorabila societate, de câtăva vreme,

o face să înflorească față de toate producțiile literare”.

( 15 octombrie 1877).

54

Page 55: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Aceeași părere plină de reproș o are Eminescu și în

legătură cu revista ”Convorbiri Literare” , descrisă ca o

”moară de palavre” 48.

6. Cercul prietenilor masoni din jurul Eminescu

Se știe că, în anul 1876, Societatea ”Junimea” a oferit

lui Eminescu un obiect cu simboluri masonice.49 Să fi fost

o recunoaștere a apartenenței sau doar a adeziunii sale la

idealurile masonice promovate de ”Junimea” ?

48 ,,Tu revistă ageamie, Convorbiri mult lăudate,O, tu moară de palavre, ce lucrezi atât de harnicContra oamenilor vrednici al tău glas este zadarnic;Asmuţind a tale javre tu la capăt n-o vei scoate.”

49 Este un baston realizat din materiale exotice (fildeş, bambus), metal preţios (argint) şi piele, având un decor floral, precum și monograma poetului M.E., în basorelief.

55

Page 56: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Bastonul oferit în dar lui Eminescu de ”Junimea”

Eminescologii apreciază în unanimitate că poetul

nu a primit inițiere ezoterică în masonerie, dar cunoștea

limbajul și semnele de recunoaștere masonică.

Așa se explică faptul că, atunci când editorul

”Ediției Princeps” (1883) a imprimat subtile amprente

masonice, de recunoaștere ocultă, în conținutul și pe

coperta acestei cărți de poezie 50, Eminescu a repudiat

50 A se vedea Dan Toma Dulciu, Misterele gravurilor ediției Maiorescu. Simboluri criptice, Editura Universitară, București, 2008. Copera I a lucrării demonstrează, prin scrierea steganografică, această caracteristică.

56

Page 57: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

aspectul tipografic al volumului de poezii (ar fi aruncat

ostentativ cartea), astfel încât celelalte ediții, tipărite în

timpul vieții (ediția a II-a și a III-a), nu au mai păstrat

coperta ediției princeps (bănuită, probabil, de Eminescu

ca având semne masonice).

Desigur, Eminescu observase o ciudățenie

tipografică. Anumite poezii au titlul însemnat cu un

număr de puncte, de obicei trei (ex: ”O rămîi...”,

”Noaptea...”, ”Ce e amorul...”, ”Se bate miezul nopții...”,

”Pe lângă plopii fără soț...”, ”Luceafărul...”, ”De ce nu-mi

vii...”, ”La steaua...”), mai rar apar poezii marcate cu

patru puncte (”Pajul Cupidon....”) sau chiar cinci puncte

(”O mamă.....”, ”De câte ori iubito.....”).

De ce a simțit nevoia Maiorescu sau Socec (ambii

masoni) să lase trei puncte ici și colo. Erau ele și în

manuscrisele originale ale lui Eminescu ?

De asemenea, se știe că Eminescu s-a aflat, o bună

perioadă de timp, în preajma unor masoni notorii, cum ar

fi, de exemplu, Gh. G. Cantacuzino (”Nababul”),

proprietarul ziarului ”Timpul” (fondat în Martie 1876),

57

Page 58: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

membru al lojei masonice ”Înțelepții din Heliopolis” (din

anul 1865), unul dintre liderii marcanți ai Partidului

Conservator.

Un alt politician mason, ce a condus chiar Partidul

Conservator (în 1880), era Manolache (Emanoil) Costache

Epureanu (1824-1880), prim-ministru în câteva rânduri,

atât în vremea lui Al. I. Cuza, cât și a prințului Carol.

Emanoil Costache Epureanu51, lider de mare

autoritate al conservatorilor, autorul programului politic

al acestui partid, este cel ce l-a propus pe Mihai Eminescu

în funcția de redactor-șef al ziarului ”Timpul”.

Eminescu, care deține această importantă poziție

în ierarhiea elitei conservatoare, în perioada Februarie

1880 - Decembrie 1881, la moartea sprijinitorului său

politic, va suporta consecințe neașteptate, respectiv

pierderea funcției de redactor - șef la ”Timpul” și

51 La începutul anului 1880, conservatorii înfiinţează un Club Politic, având în frunte un Comitet de Conducere (E.C. Epureanu președinte) , proclamându-se partid politic constituţional. Până atunci, conservatorii activau în chip de formaţiune politică, în cadrul acesteia existând câteva aripi, mai importantă fiind gruparea junimistă (T. Maiorescu, P.P. Carp, Th. Rosetti).

58

Page 59: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

exercitarea de presiuni accentuate, îndreptate împotriva

sa, venite din partea unor tabere conservatoare ostile.

Părerea lui Eminescu despre ocrotitorul său politic

este redată în necrologul publicat în ”Timpul” (10

Septembrie 1880):

” O învățătură vastă, un spirit de o libertate

genială, o onestitate superioară până și umbrei vreunei

îndoieli, un nume vechi, înrădăcinat în tradițiile unui curat

patriotism și, cu toate nesfîrșitele necazuri ale vieții sale,

totdeauna vesel, amabil, îndatoritor, oricât de obosit, de

bolnav sau de supărat ar fi fost: astfel era omul, făcut

pentru a împăca urele și prevențiunile dintre oameni.”

Am arătat mai sus că proprietarul ziarului

”Timpul” era un cunoscut membru al masoneriei

românești. De aceea, considerăm că este necesar să

cunoaștem identitatea fondatorilor, colaboratorilor sau a

redactorilor acestei publicații, precum și raporturile

acestora cu mișcarea masonică.

59

Page 60: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Între manuscrisele lui Eminescu (Mss. 2264,

partea a doua) se păstrează o foaie tipărită, conținând

numele membrilor fondatori ai ziarului ”Timpul”.

În această listă întâlnim și numele unor membri ai

masoneriei: C. Suțu, A. Lahovari, T. Maiorescu, T. Rosetti,

V. Pogor, A. Catargiu, A. Stirbei etc.

Dar, printre cei ce se aflau în bune relații cu

Eminescu amintim câțiva inițiați masoni, care activau în

cadrul lojelor cosmopolite, unii chiar evrei, precum:

Moses Gaster (1856 – 1939), Heimann Tiktin (1850-1936)

Lazăr Şăineanu (1859 – 1934), Moses Schwartzfeld (1857-

1943), ori Th. D. Speranția (1856-1929), Zamfir C. Arbore,

(Mare Maestru al MLNR - expulzat în 1885 din România,

la cererea Rusiei)52.

Prezent la Iași (1875 – 1876), Gaster l-a cunoscut

pe poet, pe când acesta strângea vechi cărți sau

manuscrise, multe fiind împrumutate viitorului cercetător

al folclorului românesc. Apreciindu-i vastele cunoștințe,

erudiția și preocupările savante, Eminescu l-a introdus în

cercul ”Junimii”, acolo unde Gaster va citi mare parte din 52 Cunoscut și sub numele de Zamfir Ralli –Arbore.

60

Page 61: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

studiul său, dedicat ”Literaturii populare române”, pe care

îl va publica însă în 1883.

Mai târziu, Moses Gaster povestește despre

prietenia sa cu Eminescu, pe care îl vizita în București, la

domiciliul acestuia, aflat la etajul doi, într-un hotel sau

han de peste Grădina Episcopiei, unde este acum Ateneul

Român.

Întâlnirile aveau loc duminica, atunci când Poetul

era mai liber. Gaster spune că a văzut pe un raft opt sau

nouă manuscrise vechi, Eminescu rugându-l pe viitorul

mare cărturar să îi deslușească înțelesul textelor chirilice

(”slova veche”), notând cuvinte sau expresii care îl

impresionau. Poetului îi plăcea foarte mult să lectureze

manuscriptele cele vechi și letopiseții, câteodată și

”Viețile Sfinților”.

”Am fost uniți amândoi mai ales în dragostea

pentru limba veche” și ”Aș spune că diata (testamentul,

n.n.) lui Eminescu a fost: Scrieți românește”, recunoaște

cărturarul evreu. Drept mulțumire Eminescu îi dăruie lui

61

Page 62: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Gaster manuscrisul conținând ”Vedenia lui Vasile cel

Nou”.

62

Page 63: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Exegeții au stabilit că nuvela ”Cezara” redă o

formă adaptată a unui mit, pe care Moses Gaster l-a

discutat cu Eminescu în întâlnirile avute cu acesta.

De altfel, basmul eminescian ”Făt-Frumos din

lacrimă” va fi tradus de M. Gaster și publicat în

”Bukarester Salon”, în perioada oct.1883 – februarie

1884, în semn de solidaritate cu prietenul său, aflat pe un

pat de spital la Oberdöbling.

Biografii marelui lingvist au atestat că, în casa sa

din București, situată pe Str. Sticlari, M.Gaster era vizitat,

la rândul său, de elita intelectualității române din acea

vreme: T. Maiorescu, M.Eminescu, Al.Odobescu,

B.P.Hașdeu etc.

Din păcate, în anul 1885, guvernul liberal condus

de Ion C. Brătianu a adoptat măsura expulzării din țară a

lui M. Gaster, inclusiv a altor lideri de opinie ai presei de

origine evreiască.

Cât privește apartenența lui M. Gaster la

masonerie, documentele aflate la Biblioteca ”University

63

Page 64: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

College” din Londra, în fondul Moses Gaster, ne aduc

dovezi revelatorii.

Între hârtii se păstrează patenta acordată acestui

cărturar de ”Marele Orient de Franța”, pentru Loja

”Egalitatea” din București, eliberată la data de 24 iunie

1878, inclusiv Diploma de Maestru Mason.

Loja ”Egalitatea” a fost întemeiată la 10 Martie

1871, în ritul de Memphis sau oriental, având sediul în

Pasajul Român nr. 14.

Idealul lojei ”Egalitatea”, potrivit declarațiilor

venerabilului Ioan M. Râmniceanu, nu era egalitarismul

social, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci unul de

ordin umanist, tratând egalitatea și toleranța între

popoare, considerate adevăratele fundamente ale

masoneriei moderne.

Ca urmare a acestei politici, în Loja ”Egalitatea”

puteau fi văzuți, laolaltă, atât bancheri, negustori, sau

reprezentanți ai păturilor avute, români cât și evrei, de

naționalități diverse, precum Filip Focșăneanu, Menahem

64

Page 65: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Cohen sau consulul general al SUA la București, Benjamin

Franklin Peixotto.

Moses Gaster a primit, la 18 septembrie 1876,

primul său grad masonic - companion - pe când avea

vârsta de 20 de ani (primit cu dispensă), fiind recomandat

de Abraham Emanuel Gaster (tatăl), îndeplinind în acea

epocă, pe lângă funcția de atașat al legației Țărilor de Jos

la București, și pe aceea de ”orator” al acestei loje.

H. H. Tiktin, unul dintre cei mai buni traducători ai

operei lui Eminescu și Ion Creangă în limba germană, s-a

creștinat în rit ortodox, adăugând la nume prenumele

românesc Hariton. Acesta declara mai târziu, în discursul

cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani (”Festrede zum

80...”) că studiile aprofundate de limbă română, precum

și amiciția cu Eminescu, care l-a călăuzit în culegerea și

studierea literaturii și istoriei poporului român, precum și

a folclorului, regionalismelor și lexicografiei acestuia, i-au

dat posibilitatea să publice ”Gramatica română”, în 1883:

„Am petrecut cu Eminescu ore minunate în discuții

filologice și filosofice, și a fost o mare pierdere pentru

65

Page 66: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

mine când el a părăsit Iașul pentru a intra în redacția unui

jurnal din București. El m-a inițiat în literatura română, de

la începuturile ei, și prin el am cunoscut limba poporului,

limbă a cărei importanță nu era apreciată pe atunci decât

de puțini. Lecturile făcute împreună cu Eminescu și

explicațiile pe care mi le-a dat cu această ocazie acest

cunoscător excelent al limbii sale materne mi-au prilejuit

o mulțime de constatări lexicografice, gramaticale,

literare și istorice, pe care le-am înregistrat pe fișe, la care

s-au adăugat apoi extrase din gazete și figuri executate de

desenatori pentru mine, astfel că am ajuns la o bogată

colecție de fișe. În modul acesta am ajuns la convingerea

că limba și literatura română reprezintă un câmp pentru a

cărui desțelenire se făcuseră abia primele încercări

modeste, așa că aveam în fața mea un teren vast, pe care

puteam desfășura o activitate rodnică”53.

Ca o dovadă a prieteniei ce îi lega pe cei doi, în

perioada 1884-1886, Eminescu vizita adesea magazinul de

53 G. Mihăilă, ”Locul lui H. Tiktin în lingvistica românească”, în ”Dacoromanica”, serie nouă, IX–X, 2004–2005, Cluj-Napoca, p. 17-28.

66

Page 67: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

muzică ”La Cosma”, aflat în casele Tiktin, din Iași (azi Str.

Lăpușneanu nr. 32).

Horia Nestorescu Bălcești crede că marele filolog

evreu a fost, de asemenea, membru al masoneriei, într-o

lojă din Galați.54

În perioada premergătoare creării ”Marelui Orient

de România”, se poate spune că, prin potențialul

economic al membrilor săi, această lojă a fost, ca putere

și influență, printre primele trei puteri masonice ale

acelor vremuri.

Loja a editat o publicație proprie, ”Egalitatea”

(1890-1916 și 1919-1940), fondată și condusă de

prietenul lui Moses Gaster, folcloristul Moses

Schwartzfeld (elev al lui Ion Creangă).

Totodată, Eminescu avea prieteni sau cunoștințe și

din rândul masoneriei naționale, ai cărei reprezentanți se

confruntau în mod evident cu obediențele masonice

aparținând curentului cosmopolit.

54 Horia Nestorescu Bălcești, op. cit. p. 562

67

Page 68: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Printre amicii lui Eminescu, amintim aici pe

B.P.Hașdeu (gr.3), considerat unul dintre redutabilii

adversari autohtoni ai acestui curent masonic cosmopolit.

Lui i se atribuie aceste cuvinte:

«Ce este Românismul?55 El este pentru noi prima

condiţiune ca să putem iubi Umanitatea. El este pentru

noi prima condiţiune ca să putem iubi Libertatea. El este

pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Adevărul.

Românismul este Umanitate, Libertate şi Adevăr».

B.P. Hașdeu (un apropiat al liberalilor, fiica sa, Iulia

fiind botezată de Ion C. Brătianu) a fost ales, în 1883,

președinte al ”Societății Presei Române”, la propunerea

lui Eminescu, la concurență cu un alt cunoscut mason,

C.A. Rosetti.

Desigur, în planul ideilor politice, existau evidente

deosebiri, marcând orientări diferite. Astfel, aflat la Iași,

Hașdeu rostește în Iunie 1883 un entuziast discurs, în fața

55 Pe 15 Noiembrie 1869, B.P. Hașdeu este ales președinte al Societății ”Românismul”, rostind la această societate un răsunător discurs, în 1870, cu titlul ”Cosmopolitism și naționalism.”

68

Page 69: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

regelui56, la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, acțiune

la care Eminescu nu va fi prezent.

Ceea ce îi unea însă pe acești titani era însă iubirea

pentru istoria poporului român. De altfel, părerea lui

Eminescu despre B.P.Hașdeu este sugestiv sintetizată în

aceste câteva rânduri:

”Ceea ce dezgroapă (Hașdeu, n.n.) prin aceste

documente istorice şi lingvistice nu sunt doar materialuri

de interes arheologic, ci e România însăşi, e geniul

poporului românesc de pe care se înlătură păturile

suprapuse de ruine şi barbarie” 57

Tot Eminescu recunoaște în aceste mărturii

calităție de cărturar ale lui Hașdeu:

„Fără îndoială, unul din meritele domnului B.P.

Hașdeu este de a fi introdus un nou metod pozitivist

oarecum, în cercetarea istoriei naţionale. Întrunind cele

două calităţi ce caracterizează inteligenţele geniale:

memoria şi judecata – cunoscând o sumă de limbi vii, 56 Culmea ironiei: cu aproape 12 ani înainte, B.P. Hașdeu a făcut câteva zile de arest, la închisoarea Văcărești, fiind suspect că ar fi fost implicat în mișcarea antidinastică de la Ploiești, condusă de Candiano-Popescu.57 DANIC, f. Aurelian Sacerdoţeanu, dosar 52b, f.62

69

Page 70: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

istoria noastră se reconstruieşte piatră cu piatră,

manifestare uniformă a unui singur geniuna ţional, al

geniului poporului românesc”.

În luna Octombrie 1884, după însănătoșirea

Poetului, B. P. Hașdeu propune ca Eminescu să fie numit

la conducerea Arhivelor Statului din Iași, ca fiind un foarte

„bun cunoscător al scrierilor românești vechi, după cum

subsemnatul însuși a avut ocaziunea a se încredința în

mai multe rânduri" 58.

În același registru de confraternă solidaritate,

Hașdeu sugerează ca Academia Română să acorde

acestuia un premiu, care să onoreze singurul volum

antum de Poezii, în locul dezgustătoarelor colecte

publice.

În aceeași ordine de idei, amintim că, sub forma

unui ultim omagiu adus Luceafărului spiritualității

românești, după trecerea în eternitate a lui Eminescu,

Hașdeu scrie în publicația sa aceste vibrante cuvinte:

58 N. Georgescu, ”Cercul strâmt”, Bucureşti, Edit. Floare Albastră, 1995, p. 41.

70

Page 71: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

„La 15 iulie când trebuia să apară acest număr al

„Revistei Noue", am aflat că Eminescu nu mai este. Am

oprit aparițiunea, preferînd să întârzie mai bine câteva

zile, decât să nu cuprinză o pagină în onoarea aceluia care

face onoare țărei sale. El a lăsat multe versuri admirabile;

însă meritul lui cel covârșitor, un merit de principiu este

acela de a fi voit să introducă și de a fi introdus în poezia

românească adevărata cugetare ca fond și adevărata artă

ca formă, în locul acelei ușoare ciripiri de mai-nainte, care

era foarte igienică pentru poet și pentru cititor, scutindu-i

d-o potrivă, pe unul și pe celălalt, de orice bătaie de cap și

de orice bătaie de inimă 59.

Să remarcăm faptul că aceste elogii aparțin celui

ce a fost considerat un adversar de temut chiar și pentru

”Junimea”, nutrind o aversiune clară împotriva lui T.

Maiorescu60.

59 B.P. Hasdeu, Eminescu, în „Revista Nouă", nr. 6, Iunie 188960 B.P. Hașdeu publică în revista proprie "Lumina" nuvela ”Duduca Mamuca”, scriere acuzată de imoralitate, fapt care atrage suprimarea revistei, inclusiv destituirea din postul de profesor de istorie si bibliotecar. Face față unui proces de presă (3-4 Iunie 1862), sfârșit cu achitarea lui B.P. Hasdeu. Toată viața nu-i va uita pe cei care l-au atacat: Titu Maiorescu si V. A. Urechia. Printre personalitățile cu care va purta polemici susținute amintim și pe Al. Vlahula, C. Dobrogeanu-

71

Page 72: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Avem, așadar, un triunghi masonic virulent

(Maiorescu, Hașdeu, C.A. Rosetti), ascunzând o stare de

adversitate evidentă, care își făcea remarcată prezența în

viața publicistică a țării noastre, tocmai în perioada în

care Eminescu pătrundea, cu voie sau fără voie, în culisele

acestor tenebroase confruntări…. Deh, amiciție

masonică…..

Din păcate, la câțiva ani după moartea lui

Eminescu, B.P. Hașdeu va contesta meritele Luceafărului,

mai ales titlul de poet național.61

Un alt personaj cu inițiere masonică a fost A. D.

Xenopol, cunoscut de M. Eminescu, respectat și

menționat în articolele de presă ale acestuia.

Iată o scurtă notă, semnată de Eminescu la data

de 18 Mai 1880, din care aflăm că fragmente întregi din

articolul publicat de A.D. Xenopol în ”Steaua României”

au fost utilizate de redactorul șef de la ”Timpul”:

”Dl. A.D. Xenopol publică în „Steaua României” din

Iași o serie de reflexiuni interesante asupra situațiunei

Gherea, Al. Philippide.61 I. L. Caragiale, ”O vizită la castelul Iulia Hașdeu”, în ”Epoca” din 27 iunie-1 iulie 1897.

72

Page 73: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

exterioare a țărei noastre. Împrumutînd și noi de la ziarul

ieșean aceste reflexiuni, dăm astăzi cititorilor noștri o

parte din ele.”

La rândul său, I. Slavici, despre care se poate

afirma cu certitudine că nu a fost mason, dezvăluia

prietenilor săi că Eminescu se bucura de simpatia unor

marcanți membri ai masoneriei (”oameni însemnați”):

”Era foarte iubit nu numai de junimiști, ci de toți

cei ce-l cunoșteau personal, îndeosebi de Lascăr Catargiu,

de prințul Știrbei, de Mihail Kogălniceanu, de Manolache

Costachi și de alți oameni însemnați” 62.

De altfel, chiar și directorul ziarului ”Timpul”, Zizin

Cantacuzino63 sau Grigore Păucescu, magistrat, gazetar,

avocat, ministru, fondatorul Opoziției Unite (1887-1888),

director politic și fondator al ziarului ”Epoca”, făceau

parte, de asemenea, din rândul membrilor lojilor

62 I. Slavici, ”Amintiri” I, 2. De observat că Slavici enumeră numai masoni.63 I. A. Cantacuzino - Zizin (1829-1897). Fiind redactorul șef al ziarului ”Timpul”, acesta îi cere lui Maiorescu, într-o scrisoare din 19 Octombrie 1879, să intervină pe lângă Eminescu, să nu transforme ziarul în tribună a propriilor opinii. Inițiat în anul 1864 în loja ”Înțelepții din Heliopolis”.

73

Page 74: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

masonice64.

Gr. Păucescu va edita, postum, la scurt timp după

dispariția Luceafărului, o selecție de texte politice

eminesciene, în care sunt reunite pagini de critică

profundă a oamenilor politici adversari ai conservatorilor.

Un alt editor al operei eminesciene a fost

tipograful craiovean Ralian Samitca, membru al

masoneriei, păstrător al sigiliului în loja ”Basarab” din

capitala Olteniei, în perioada 1887-1888.

De altfel, se știe că, de-a lungul timpului, și alți

masoni de prestigiu vor dedica studii importante lui

Eminescu, îi vor edita manuscrisele, în fine, vor contribui

la mitul Luceafărului.

Lista este foarte lungă, de aceea nu vom aminti

nici un nume, pentru că nu vrem să îndreptățim pe

nimeni.

Animozitățile dintre diversele obediențe erau

prezente atât în timpul vieții poetului cât și după moartea

lui Eminescu, iar opera acestuia va fi folosită ca

64 La 1875 era orator al lojii bucureștene ”Armonia”.

74

Page 75: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

instrument ideologic de atac asupra unor adversari mai

mult sau mai puțin cunoscuți.

După cum spune Slavici, Eminescu nu manifesta

indulgență nici față de membrii propriului său partid,

intrând în conflict cu Alex. Lahovary, dar Lascăr Catagiu i-a

dat dreptate rebelului redactor șef de la ”Timpul”.

Gr. Păucescu spune că”nimeni nu l-ar fi putut

convinge pe Eminescu să susțină o idea care nu era a lui.”

7. Pe ultimul drum, însoțit de alai masonic

Așadar, reamintim că, printre membrii masoneriei,

care s-au aflat în cercurile frecventate de Eminescu, fie în

calitate de prieteni, fie de adversari65, îl putem menționa

pe prof. Ştefan C. Michăilescu66 (1846-1899), publicist,

funcționar superior.

65 Unul dintre adversarii săi declarați a fost P.P. Carp, iniţiat la 21 octombrie 1867 în Loja ”Steaua României” din Iaşi, la 19 noiembrie, acelaşi an, primind gradul de Companion. De asemenea, un alt adversar de temut, mason notoriu, a fost C.A. Rosetti. Acesta a fost admis în Loja ”Trandafirul Perfectei Tăceri” din Paris (1844), primind în 1847 toate gradele (până la gradul 18), tot în această lojă. În 1848 ia parte la înfiinţarea Lojii bucureştene ”Lumina”.66 Profesor la Lic. ”Gh. Lazăr”, ”Școala de Arte și Meserii”.

75

Page 76: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În ciuda divergențelor de idei politice, între cei doi

a existat o relație apropiată, după venirea lui Eminescu la

București.

Astfel, într-unul dintre manuscrisele eminesciene,

autorul, inspirându-se din lucrarea profesorului Ştefan C.

Michăilescu, intitulată ”Influiența”, analizeză problema

energiei soarelui și efectele acesteia asupra vieții și

atmosferei terestre.

76

Page 77: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Răsfoind documentele vremii aflăm că, la data de

18/30 aprilie 1874, cu prilejul inaugurării noului templu al

lojii ”Înțelepții din Heliopolis”, situat în Pasajul Român, la

nr. 7 (Calea Mogoșoaiei), printre cei care au luat parte,

77

Page 78: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

rostind discursuri, se numără și profesorul Ştefan C.

Michăilescu, care a pledat pentru acordarea ”Dreptului

la cetățenie” (adică naturalizare) pentru evreii din

România. Așadar, anul inițierii sale masonice este 1874.

În anul 1875, prof. Ştefan C. Michăilescu (care

funcționa la ”Școala Normală de Institutori”, fiind amic,

încă de pe băncile ”Facultății de Litere”, cu D. A. Laurian67)

este ales Secretar al lojii bucureștene ”Înțelepții din

Heliopolis” , devenind în anul 1876 Orator al aceleiași loji.

Această funcție de conducere era considerată ca fiind una

importantă, cu toate că, în majoritatea funcțiilor de prim

rang figurau cetățeni străini.

Mai târziu, profesorul Ştefan C. Michăilescu va fi

inclus în ”Consiliul de Familie”, constituit în anul 1889, în

cadrul interdicției judecătorești a lui Eminescu.

De asemenea, după cum aflăm din ”Jurnalul” lui

67 Prim redactor la ”România Liberă” (1876-1884). A mai condus și revista ”Transacțiuni Literare și Științifice”.

78

Page 79: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

T. Maiorescu, Ştefan C. Michăilescu68 (pseudonim literar

Stemill), director în ”Ministerul Învățământului”, este cel

care aduce criticului vestea încetării din viață a lui

Eminescu, în data de 15 iunie 1889.

Tot acest membru al masoneriei va organiza

funeraliile lui Eminescu.

”După dispoziția ministerului intrucțiunii publice,

din inițiativa lui Ștefan C. Michăilescu, fost, pe atunci,

secretar general al departamentului, a fost transportat în

aceeași zi, de la casa de sănătate, la Biserica Sf.

Gheorghe, unde i se ridică un catafalc”69.

Cu alte cuvinte, prof. Ştefan C. Michăilescu

propunea Ministerului Învățământului organizarea

ritualului funerar al Poetului70, pe cheltuiala acestui 68 La 6 după-amiaza, Ştefan C. Michăilescu, însoțit de Vitzu, profesor de fiziologie la Facultatea de Știinţe, sosesc în casa din strada Mercur nr. 1, cu vestea morţii lui Eminescu, "astăzi pe la 3 ore" în Institutul D-rului Şuţu.69 Cf. „Ultimele zile ale lui Eminescu. Moartea şi înmormântarea. Însemnările unui contimporan“ în ”Adevărul”, 15 iunie 1933, într-un articol comemorativ dedicat lui Eminescu, semnat de C.A.N, probabil publicistul și folcloristul Mihail Canianu ( 1867 -1933).70 Idem, ”Înmormântarea s-a făcut abia în ziua de 17 iunie, într-o Sâmbătă, pe la orele 4 după amiază, din cauza marei şi sufocantei arşiţe, ce se lăsase asupra oraşului. Cheltuielile le-a suportat ministerul instrucţiunii publice, după stăruinţa fostului secretar

79

Page 80: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

minister, participând, alături de alți masoni, la

ceremonialul organizat cu acest prilej.

Tot profesorul Ştefan C. Michăilescu este cel care a

ales locul înhumării lui Eminescu din ”Cimitirul Bellu”

(parcela 9) ,,pentru ca frunzele teiului să tot bată, iar

poetul să doarmă mereu…dar trăind în nesfârșit în sufletul

tinerimii, prin calda lui inspirare poetică, simplă și

luminoasă uneori, plină de doruri vii și patimi multe mai

întotdeauna…”71

Ca urmare, ne putem întreba: Cine erau, așadar,

cei aflați în preajma catafalcului poetului Eminescu ?

Desigur, în primul rând prieteni, cunoscuți, elevi

și studenți, oficialități, curioși și....se pare, Veronica Micle.

Majoritatea celor prezenți erau însă și membrii de

frunte ai masoneriei, unii dintre ei, reprezentanți

marcanți ai Lojei ”Steaua României”: Mihail Kogălniceanu

(președintele Academiei Române, în 1844 venerabil al

unei loji), Titu Maiorescu (inițiat, la 26 noiembrie 1866,

general Profesorul Ştefan C. Michăilescu, bun prieten şi mare admirator al defunctului.”71 G. D. Scraba, ”Amintirea lui Mihai Eminescu”, 1932

80

Page 81: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

asemenea majorității junimiștilor, în loja ieșeană ”Steaua

României”. După câteva luni, la 11 februarie 1867,

primește gradele de Companion și Maestru, tot în această

lojă), Teodor Rosetti (Mare maestru comandor al ”Marelui

Orient al României”, în perioada 1879-1880, inițiat în loja

”Steaua României”, la 1866), Gr. Ventura (Prim redactor

la ziarul ”Adevărul”, care rostește un discurs. Ventura

făcea parte din loja ”Discipolii lui Pitagora” din Galați,

corespondenta locală a lojii ”Steaua României”), D. A.

Laurian (director al ”României Libere”), St. C. Michăilescu

(loja ”Înțelepții din Heliopolis”), profesori universitari,

studenți (Gh. Calmuschi, student, care rostește un

discurs), elevi de la ”Școala Normală”, un cor de tineri,

condus de preotul Bărcănescu, de la Patriarhie, prieten cu

Eminescu, care interpretează o romanță sfâșietoare pe

versurile Poetului, cunoscuți din lumea literară și

publicistică în care se învârtise Eminescu (cum ar fi N.

Mandrea, H. și Gh. Cerchez, Lahovari, Bianu, Prâncu ș.a )

curioși, gură - cască...

81

Page 82: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Pe bună dreptate, știind că la această ceremonie

au participat numeroși membri ai masoneriei, putem să

punem următoarea întrebare: ce fel de tradiție s-a

respectat însă la ceremonia funebră prilejuită de moartea

lui Eminescu?

”...... rămâne o taină de ce slujba Pogribaniei s-a

oficiat spre seară, situație neobișnuită în tradiția noastră

ortodoxă” (cf. Arhim. Mihail Daniliuc72. )

8. Confictele lui Eminescu cu unii reprezentanți ai

masoneriei

Criticând atâtea proaste întocmiri, nelegiuiri și

ticăloșii, Eminescu nu a ținut cont de apartenența

francmasonică a celor supuși tirurilor sale necruțătoare.

Era însă conștient că a deranjat persoane influente, dar și

confreriile din care acestea făceau parte.

Iată ce scrie el, în anul 1882, Veronicăi Micle:

72 Mihail Daniliuc, ”Acum 126 ani – Înmormântarea lui Mihai Eminescu (17 iunie 1889)”, în, Timpul, 17 iunie 2015.

82

Page 83: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

„Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată

lumea, sunt un om urât și temut, fără nici un folos…, unul

din oamenii cei mai urâți din România… Naturi ca ale

noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară,

nu să li se plece lor”.

Această ”ceartă” cu toată lumea era reală: o

dovedește și misiva trimisă de P.P. Carp lui Eminescu, la

15 martie 1879, reproșându-i atitudinea politică

exprimată în paginile ziarului”Timpul”:

„Domnule redactor, în timpurile din urmă ați

crezut că este oportun de-a da sprijinul importantului ziar

ce redactați, unor idei atât de opuse convicțiunilor a căror

organ m-am făcut în Senat, încât mă văd cu părere de rău

silit de-a afirma pe calea publicității adânca divergența de

păreri ce ne desparte.”

Eminescu îi răspune însă cu curaj:

„In altă țară de am trăi, în care mai e credință,

onestitate, respect ca bunuri obștești ale spiritului public,

relele ni s-ar părea trecătoare și nicicând condeiul nostru

nu ar fi înmuiat în fiere; dar aici, unde, dacă-i vizita

83

Page 84: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

ministeriile sau [închisoarea] Văcărești, aceleași fizionomii

și caractere întâlnești, aici unde un parvenit bulgar ca d.

I.C. Brătianu și un grec parvenit ca d. C.A. Rosetti conduc

destinele acestei nefericite țări, aici unde oameni ca

aceștia, fără pic de patriotism, radicali cosmopoliți,

stăteau ieri la învoială cu Warszazvsky ca să-i vânză

sufletele din opt ținuturi, stau azi la învoială cu Alianța

Izraelită ca să-i vânză țara toată și să desființeze printr-un

trafic mârșav o nație și un stat pe care zeci de popoare

barbare nu le-au putut desființa, aici nici un cuvânt nu e

destul de aspru…”

Un alt reprezentant al masoneriei, aflat în vârful

peniței lui Eminescu, este celebrul Pantazi Ghica (1831-

1882)73 de care am mai vorbit, zugrăvit de poet astfel:

”Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele,/

Ce își râde de-aste vorbe, îngânându-le pe ele./ Vezi colo

pe urâciunea fără suflet, fără cuget,/ Cu privirea-

mpăroșată și la fălci umflat și buget,/ Negru, cocoșat și 73 Pantazi Ghica (înmormântat la Ghergani-Dâmbovița), frate cu un alt mason celebru, Ion Ghica, beyul de Samos, este, alături de Al. Macedonski, fondatorul ”Literatorului”. Să fie astfel, oare, vre-o legătură între celebra Epigramă a lui Macedonski, din vara anului 1883, și apartenența masonică a acestor fondatori ai ”Literatorului” ?

84

Page 85: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

lacom, un izvor de șiretlicuri,/ La tovarășii săi spune

veninoasele-i nimicuri;/ Toți pe buze-având virtute, iar în

ei monedă calpă,/ Quintesență de mizerii de la creștet

până-n talpă./ Și deasupra tuturora, oastea să și-o

recunoască,/ Își aruncă pocitura, bulbucații ochi de

broască...” (Scrisoarea I).

Într-o altă șarjă satirică, Eminescu ia în vizor doi

masoni, dintr-o dată: V. A. Urechea și Pantazi Ghica:

”Pișcată-ți este mâna ta de streche,

De miști în veci condeiul pe hârtie

Durează-un șir sau fabrică o mie:

Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche.

Ce are-n gând un om, aceea scrie,

Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,

Cu Pantazi fiind pe veci păreche,

Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe.

Ți-asămăn fruntea unei vii paragini

Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri,

De zei lipsite, vai! a tale pagini.

85

Page 86: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Zadarnic paiul sec al minții-l trieri,

Drapându-i golul ei cu reci imagini:

Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.”

(M.Eminescu – ”Sonet Satiric”)

Același personaj este descris astfel de Eminescu

într-un fulminant articol din ”Timpul”:

”E curios asemenea a vedea pe-un plagiator de-o

rară și demult dovedită ignoranță administrând

instrucțiunea și biserica națională. De aci se văzu

bunăoară trimițându-se un Pantazi Ghica, acea

chintesenţă de crapulozitate și de neștiinţă,(s.n.) să

viziteze mănăstirile pentru a face dări de seamă asupra

istoriei și asupra valorii arhitectonice a monumentelor și

cu aceasta s-a început misiunile științifice și literare,

continuate de d-alde Fundescu, Macedonski,

Pătărlăgeanu (s.n.) ș.a. Se pare deci că ministrul acesta al

imoralității publice a însărcinat anume tot ce era mai

ignorant și mai pornograf în țară cu cercetarea

monumentelor bisericești, cu vizitarea congreselor literare

și institutelor școlare”.74

74 ”Timpul”, 8 Iulie 1882, ( De mai mult timp...).

86

Page 87: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Pe de altă parte, afinitățile masonice se

deconspiră, revelându-și reciproca amiciție, după cum se

observă și din simplul fapt că Macedonski dedică lui V.A.

Urechea ”Noaptea de noiembrie”: ”Domnului V.A.Ureche,

autorul inchină ca dovadă de admirațiune pentru ilustrul

autor al Vornicului Busuoic și al altor scrieri de înaltă

valoare literară.”

Pe lângă solidarități discrete existau în masonerie

și dezacorduri sau divergențe de opinii ce priveau nu

mărunte chestiuni ci probleme esențiale și grave. Printre

ele și atitudinea față de credință a francmasonilor care, la

data de 3 Mai 1877, l-au scos pe Dumnezeu din Templu.

Astfel, la venirea lui Eminescu în București, o

importantă lojă din capitala țării adoptase o decize

definitorie privind o chestiune vitală: raportarea

masonilor la divinitate.

Membrii lojei ”Înțelepții din Heliopolis”, analizând

chestiunea modificării Art. 1, alin. 2 din ”Constituția

Masonică” care, inițial, prevedea că „Masoneria are de

principiu existența lui Dumnezeu și nemurirea sufletului”,

87

Page 88: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

au votat suprimarea acestui principiu, pe considerentul

„proclamării principiului libertății conștiinței, al toleranței

și al caracterului progresist al masoneriei, care urmărește

cu stăruință căutarea adevărului ce nu poate fi stabilit

decât prin știință”.

În acest context istoric, putem da crezare ipotezei

conform căreia recentul document intrat în posesia

Muzeului Literaturii Române din Iași, având pe I. Creangă

printre semnatari, este legat de reacția societății civile

față de scoaterea religiei din templele masonice.

” Jur pe onoare și conștiință. Mă leg pe suflet și pe

Dumnezeu (s.n.)/

Să lucrez din toată inima pentru ridicarea

neamului românesc/

Să respect și să execut toate hotărârile luate de

comitetul din care fac parte. Și să păzesc secret absolut./

Așa să-mi ajute Dumnezeu și sfânta Cruce (s.n.)”.

Obervăm 12 semnatari: I.Creangă (membru al

Societății ”Junimea”), N. Culianu (profesor universitar,

membru al ”Junimii”, făcând parte din loja ”Steaua

88

Page 89: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

României”), N. Gane (scriitor, membru al ”Junimii”, loja

”Steaua României”, membru marcant al Partidului

Național Liberal) A. Lambrior (filolog, venerabil al unei loje

masonice din Iași, la 1881), A.C. Şendrea (profesor

universitar, autor de manuale de drept civil, membru al

”Junimii”), I. A. Dârzeu (autor de manuale școlare,

membru al ”Junimii”), Costache Corjescu (”Domeniile

Statului”), D.A. Anghel și alți trei semnatari, a căror

identitate nu a putut fi stabilită.

Acest text, oarecum mistic și revoluționar, dar în

realitate o profesiune de credință, ne amintește de

scrisoarea trimisă ”maestrului” Edgar Quinet, la 17

Ianuarie 1847, cu ocazia inaugurării cursului său de la

”Collège de France”, de către tânărul student D.

Brătianu.

”Ei bine, în fața lui Dumnezeu și înaintea voastră,

și noi jurăm pe altarul patriei, de a muri cu toții pentru

doctrinele ”Maestrului”.

Şi, în continuare:

89

Page 90: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”Invățăturile voastre au luat o prea mare

extindere pentru a fi multă vreme închisă între zidurile

unui templu, fie el chiar ”Collège de France” . Ne trebuie

ca templu lumea, iar ca altar inima fiecăruia dintre

noi....”75

Credem că documentul aflat la Muzeul Literaturii

de la Iași, care a suscitat atâtea discuții, nu este un

document masonic, ci mai degrabă un angajament de

natură revoluționară, de a lupta pentru o organizație

politică militantă, căreia să îi ”păzească secret absolut”.

Într-un articol scris în urmă cu câțiva ani76, intitulat

”Un episod din biografia lui Ion Creangă-“Mișcarea

antidinastică de la Iași din Aprilie 1866”, arătam că

I. Creangă a cochetat și cu politica, așa cum rezultă dintr-

un fragment autobiografic.

Iată ce declară marele povestitor humuleștean:”De la 1866 la 1872 am făcut și ceva politicale. În

întrunirile de la Primărie cine era mai guraliv decât mine, Buta, Damaschin și Corduneneau ?

75 Vezi ”Anul 1848 în Principatele Române”, vol.1 p. 41-42.76 http://dulciu.blogspot.ro/2008_09_02_archive.html

90

Page 91: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Alegeam și culegeam la deputați și la membri comunali, tot ce era mai bunișor în FRACȚIUNE.”

Sunt semnalări demne de crezare că I. Creangă era

adept al ideologiei “Fracțiunii Libere și Independente”

(care s-a unit ulterior cu Partidul Liberal), curent politic

având numeroși adepți la Iași, în toate straturile societății,

chiar și în rândul clerului.

”Fracțiunea liberă și independentă” de la Iași,

având ca lideri pe Nicolae Ionescu (1820-1905)77, profesor

de istorie la Universitatea din Iași (1860-1891), ajuns chiar

ministru de externe al României, în perioada iulie 1876 -

aprilie 1877, unul dintre marii oratori politici ai acelor

vremi, Al. Gheorghiu, Tacu, Lateș etc se situa atunci la

stânga eșichierului politic, fiind un curent la modă, cu

rădacini ideologice în doctrina națională a lui Simion

Bărnuțiu. Ei promovau concepții republicane, un

patriotism local, idealizau clasa țărănească, dar

manifestau o intoleranță agresivă față de alogeni, acuzați

că eliminau în mod malonest burghezia națională.

77 Fratele mai cunoscutului Ion Ionescu de la Brad.

91

Page 92: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

La început, însuși Calinic Miclescu era atras de

această mișcare, născută din ideile lui Simion Bărnuțiu,

expuse în cursul ținut de acesta la Universitatea din Iași,

intitulat “ Dreptul public al românilor”.

“Școala lui Bărnuțiu” și ideile sale, care puneau

interesele țărănimii mai presus de orice interes imediat,

erau pe placul lui I. Creangă.

Simion Bărnuțiu (1808-1864), originar din Bocșa-

Sălaj, deci transilvănean ca și T. Maiorescu, profesor

universitar la Iași (1860-1864), unul dintre conducătorii

Revoluției de la 1848, susținea necesitatea împărțirii

întregii proprietăți rurale către țărani, în părți egale, dar

numai către cei de origine pur românească, deoarece

numai aceștia sunt singuruii titulari ai dreptului de a

moșteni “ vechiul ager publicus” roman.

Ideile cele mai radicale ale lui Simion Bărnuțiu

erau cele referitoare la poziția ce trebuie adoptată față de

străini, care nu au ce căuta în România, mai ales la tronul

acesteia:

92

Page 93: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

“Principele străin este așa de periculos și de

împotriva statului român, încât votul dat împotriva lui de

un singur român este de ajuns a-l declara anulat de

drept.”

Critica acestor teorii promovate de ”fracționalism”

vine din partea altui mason, Titu Maiorescu, care acuză

caracterul xenofob și șovin al ideilor lui Simion Bărnuțiu78,

în special în studiul “ Contra Școlii lui Bărnuțiu”.

Titu Maiorescu, spunea, dealtminteri, și mai

direct: „cei mai mulți dintre fracționiști, pe lângă caietul

lor de curs, nu mai citeau decât poate ”Tribuna” lui

Ionescu și ”Dreptul public al românilor” al lui Simion

Bărnuțiu, o carte ce impresionează prin lipsa totală de

știință juridică”. 79

La rândul ea, ”fracțiunea” ataca pe conservatorii

junimiști, ori de câte ori avea ocazia: „Duceau o campanie

78 Despre apartenența lui S. Bărnuțiu la masonerie, I.T. Ulic aduce dovezile necesare, publicând în numărul 9-10 din 1923 al revistei ”Paza” ”Tabela de onoare a Suveranului Sanctuar Român din Memphis-Misraim”, în care Simion Bărnuțiu este menționat în calitatea de membru al unei loji masonice la Iași (1856).79 Titu Maiorescu, ”Istoria politică a României sub domnia lui Carol I” , ediţie îngrijită de Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994, p. 35.

93

Page 94: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

teribilă contra junimiștilor, pe care îi arătau alegătorilor și

țărei ca francmasoni, ca vânduți străinilor, ca dușmani ai

religiei și ai țărei”.80

Așadar, I. Creangă, ca și M. Eminescu, nu puteau fi

de acord cu atacul masoneriei la adresa religiei

strămoșești.

Documentul este, credem noi, o dovadă că o parte

a societății ieșene, având aliat de partea lor pe Dumnezeu

și Sfânta Cruce, înțelegea să reacționeze împotriva

laicismului francmason, de tip ateu.

Să fie documentul de mai sus actul de constituire

a unei cruciade creștine, antimasonice ?

De altfel, dacă analizăm în profunzime

manuscrisele lui Eminescu, vom constata numeroasele

întrebări existențiale pe care și le pune Poetul: ce este

credința adevărată, unde este adevărul, care este

rațiunea de a fi a omului, ce înseamnă cunoașterea

universului, cum se raportează omul la divinitate ?

80 G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iaşi , ediţie îngrijită de Z. Ornea, Bucureşti 1998, Editura Minerva, p. 216.

94

Page 95: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Credem însă că Eminescu, cel care iubea din tot

sufletul acest popor, o seminție blândă și supusă, care

conviețuia cu ale noroade în ”Grădina Maicii Domnului”,

care se jertfea pentru biserica străbună, nu putea fi de

acord cu ideile ateiste ale masoneriei.

9. Coloratura masonică a ziarelor din vremea lui

Eminescu

Pentru a înțelege lupta surdă dintre curentul

politic reprezentat de ziarul ”Timpul” și cel exprimat de

ziarele ”Românul” sau ”Telegraful”, materializat sub

forma unor polemici de presă, ar trebui să identificăm în

ce tabără masonică se situau redacțiile acestor ziare,

precum și colaboratorii lor. De asemenea, ar trebui să

stabilim ce legături absconse existau între exponenții

curentului masonic cosmopolit, grupați în lojile ”Înțelepții

din Heliopolis”81, din care făceau parte și cei mai

importanți bancheri evrei (Hilel Monoah, Sabatay Halfon 81 În această lojă se reuneau însă atât lideri liberali radicali ori moderaţi, cât și lideri conservatori ( G. Gr. Cantacuzino – ”Nababul”, patronul ziarului ”Timpul”).

95

Page 96: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

și Jacques Cohen), ori reuniți în lojile ”Steaua României” -

al cărei membru era T. Maiorescu, aflată sub obediența

MOF Marele Orient de Franța, ”Lumina” (din care făcea

parte C.A. Rosetti), ”Înfrățirea Sionului” (cu masoni din

rândul oamenilor de afaceri sau diplomaților străini), și

personajele politice, grupate în lojile curentul masonic

național, amintit mai sus.

Uneori, aceste conflicte îmbrăcau, din nefericire, o

formă tragică. Astfel, la 29.11.1897, francmasonul

Nicolae Filipescu, viitor mare om politic, care s-a alăturt

tinerilor conservatori de pe lângă revista ”Epoca”, în

campania antiliberală din 1883, va ucide în duel pe

ziaristul George Em. Lahovary, redactorul ziarului liberal

”LʻIndépendence Roumaine”, rivalul ziarului ”Epoca”.

Victima aparținea unei ramuri a familiei Lahovary, care

număra cunoscuți masoni (George I. și Grigore Lahovary).

Un Alex. Lahovary, deși conservator, devenise inamic al

lui Eminescu.

În orice caz, aceste conflicte latente sau vizibile, în

care s-au angajat lojile francmasonice ”Steaua Dunării” și

96

Page 97: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”Înțelepții din Heliopolis”, le șterg aura de modele ale unei

francmasonerii autentice, dându-le, din păcate, alura

unor organizații oculte.

În polemicile de presă declanșate de articolele

scrise de Eminescu la ”Timpul”, mai ales în perioada 1882-

1883, întâlnim ținte predilecte, precum Emil Costinescu,

de la ,,Românul”, având ”patru clase primare şi un curs de

violoncel”, I. C. Fundescu, de la ,,Telegraful”, care publica

în ziarul său pamflete triviale, N. Basarabescu, de la

,,Poporul”, colaborator clandestin la „Timpul” cu articole

antimaioresciene, Al. Candiano-Popescu şi N. T. Orăşanu,

antimonarhici transformați subit în sprijinitori ai

monarhiei, iată doar o mică parte din galeria acelora cu

care s-a pus rău Eminescu.

Așadar, pentru a desluși din ce tabără se situau

unii sau alții dintre membrii masoneriei din vremea lui

Eminescu: I. C. Bibicescu (Românul), N. Bordeanu

(Naţiunea), D. A. Laurian (România liberă), Gr. Ventura şi

Al. Ciurcu (L’independance Roumaine), I. C. Fundescu

(Telegraphul), M. Minovici (Curierul Financiar), C.

97

Page 98: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Ştefănescu (Resboiul – Weis), S. Secăşeanu (Unitatea

Naţională), G. O. Gârbea (Binele Public), G. Păucescu

(Timpul), B. P. Hașdeu (Columna lui Traian), Al. Steriade

(La Gazette de Roumanie), C. Missail (Binele Public) etc

este de ajuns să observăm cum s-au poziționat acești

ziariști, în 1883, după infama epigramă a lui Macedonski,

aprobând sau blamând nefericita scriere a mentorului de

la ”Literatorul”.

Astfel, ca să dăm doar câteva exemple, A.C. Cuza -

colaborator la ”Contemporanul”, C. Mille, V.G. Morțun,

redactori ai ”Daciei Viitoare”, s-au situat în apărarea lui

Eminescu, în schimb C. Bacalbașa, redactor la

”Telegraful”, adept al curentului liberal, îl atacă pe

Eminescu în cunoscuta sa lucrare ”Bucureștii de

altădată”:

”Eminescu era un om mare căci era un poet genial,

dar în politică vedea strâmt, n-avea lărgimea de orizont a

lui Rosetti, era pătimaş, nu erta lui Rosetti cele două mari

păcate, întâiul că era liberal, al doilea că avea şi sânge

grecesc în vine“ sau ”Eminescu nu admitea să existe în

98

Page 99: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

România un ziarist politic deasupra lui. Încă un motiv ca

să înlăture pe Rosetti şi să se puie sub preşedinţia lui

Hasdeu care nu-i subordona întâietatea lui ca ziarist

politic“.

10. Eminescu și ideologia masonică. Surse de

documentare

Revenind la subiectul acestui studiu, ne punem o

întrebare pur retorică: Cunoștea Eminescu ideologia și

obiectivele masoneriei ? Suntem convinși că acesta, o

minte strălucită, având o cultură impresionantă, era

capabil să descifreze dedesubturile și ascunzișurile

acestei mișcări.

Ziarist versat, Eminescu înțelegea și interpreta în

mod corect semnele, parolele și tâlcurile ascunse ale unor

misterioase mesaje masonice, pe care chiar le dezvăluie

în articolele din ”Timpul” (17 Decembrie 1880):

”Există, se vede, între radicalii din România un fel

de dicționar secret de locuțiuni, de parole, ce au valoarea

99

Page 100: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

unor ordine de zi, cari ne rămân necunoscute nouă

profanilor, precum ”Vegheați ! Ora a sosit” și altele de

acestea. ”

Eminescu susține că deviza biblică ”Ale tale dintru

ale tale”, vehiculată în paginile anumitor ziare, are

pentru inițiați un alt înțeles, pricepută corect de către

reprezentanții masoneriei, fiind o locuțiune mistică, un

”triangul cabalistic din marea carte secretă a partidului

roșu.” (idem, op. cit.), cu semnificația: asasinatul politic

este justificat !

De unde știa și cum aflase Eminescu aceste taine ?

Putem să presupunem că, la Viena, la Berlin, sau în

vremea cât a fost bibliotecar, când achiziționa manuscrise

și cărți vechi, acesta a lecturat, fără îndoială, literatura

ezoterică a timpului, a citit cărțile sapiențiale, cele de

inițiere în sisteme oculte sau filosofice orientale (Vedele,

Bhagavad Gita, Kabala, Pytagora, Cartea egipteană a

morților ș.a), înțelegând cum funcționează și ce înseamnă

o organizație ocultă.

100

Page 101: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Mai mult, așa cum vom vedea, Eminescu chiar a

folosit mijloace de comunicare (cuvinte sau fraze cu

înțeles criptic, alfabete rare, în care își cifra unele idei,

etc) ce nu erau apanajul profanilor.

Astfel, amintim aici cunoștințele lui Eminescu

privind scrierea cifrată, dobândite în perioada cât a lucrat

în cancelaria Agenției Diplomatice a României de la Berlin

(cifra și descifra corespondența diplomatică), dar este

posibil ca aceste deprinderi poetul să le fi exersat mai

devreme.

Astfel, într-o scrisoare adresată în 1870 lui Iacob

Negruzzi, redactor al ”Convorbirilor Literare”, Eminescu îi

solicită un răspuns confidențial privind poezia sa

”Epigonii”.

Prin urmare, pentru a afla opinia revistei, poetul

roagă redacția: ”In caz de a-mi răspunde la

corespondența redacțiunii, veți binevoi a o face fără loc și

nume, sub cifra Y.Z.” 82 (cifra=cifru, n.n.).

82 Cf. Iacob Negruzzi, ”Amintiri din Junimea”, în Scrieri Alese, ediție îngrijită de Corneliu Simionescu, Editura Minerva, București, 1970, p. 214-216

101

Page 102: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Răspunsul masonului Iacob Negruzzi (inițiat în Loja

”Steaua României”, la 1866, și venerabil al acesteia la

1886) vine imediat și este categoric: ”Y.Z. Meritul poetic

este incontestabil, chiar când nu ne-am uni cu totul în idei.

Mulțămiri sincere.”

Revenind, așadar, la cunoașterea de către poet a

fenomenului francmasonic, ne punem întrebarea: care

erau sursele de informare privind programul și filosofia

acestor organizații, avute la dispoziție de Eminescu ?

În epoca de avânt a masoneriei, se tipăriseră

câteva cărți de vulgarizare, cu privire la ritualurile de

inițiere, precum și materiale documentare, mai ales în

revistele masonice ale vremii.

În perioada 1882-1883, când presupunem că a

gestat în mintea poetului textul poeziei ”La steaua...”, se

editaseră câteva volume de literatură francmasonică, de

inițiere, sub semnătura unuia dintre fondatorii masoneriei

de sorginte românească, Constantin C. Moroiu (1839-

1918), dintre care menționăm:

102

Page 103: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

-”Instrucțiune pentru gradul simbolic de discipol”,

de Constantin M. Moroiu. Mare Maestru al Ordinei din

România. Hilariopolis [pe cop.: Bucuresci] (Tip. Modernă,

Gregorie Luis), 1883. (15,5 x 11,5) 33 p.

-”Instrucțiune și ritual de recepțiune pentru Gradul

de Maestru Secret”, de C. M. Moroiu, Mare Maestru al

Ordinei în România. Bucuresci (Tip. Thiel & Weiss), 1882.

-”Rituale pentru Inaugurarea unui Templu Masonic

pentru instalarea unei logi. Instalarea Demnitarilor,

Affilier și regulari și adopțiunea Sowthonilor”. Arangiată și

puse în concordanță cu riturile urmate de Atelierile

Române, de C. Moroiu. Mare Maestru al Masonerii

Române. Venerabil ad vitam al L. Steaua Dunărei din

Bucuresci. Bucuresci (Tip. Thiel & Weiss), 1882(14,5 x

9,5).

-”Rituaru de recepțiune la gradul de Cavaler Rosa

Conce”, de C. M. Moroiu. Mare Maestru al ordinei în

România. Hilariopolis [București], A.D. 1882. (16 x 11,5).

20 p.

-”Rituar de recepțiuni la gradurile symbolice de

103

Page 104: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

discipol, companion și maestru”. Prelucrate și Arangiate

de C. M. Moroiu. Mare Maestru al Ordinei în România.

Bucuresci (Tip. Thiel & Weiss), 1882. (14,5 x 9,5). 74 p.

(Marea Logie Naționale Suv. Sanct. al Ritului Antic Primitiv

al Massoneriei în România) .

Cine era acest personaj și ce rol a avut el în

perioada în care Eminescu se afla în preajma sau în

mijlocul unor masoni de rang înalt ?

Constantin C. Moroiu (13 februarie 1837 - 27

aprilie 1918), ofițer (cu gradul de căpitan), a participat la

Războiul din 1877.

A avut și preocupări de ordin filatelic (unele cam

dubioase, potrivit anumitor surse). Constantin C. Moroiu

este considerat părintele primei ”Mari Loje Naționale”

românești (8/20 Septembrie 1880), creând astfel curentul

național în cadrul masoneriei, de multe ori aflat în conflict

vizibil cu reprezentanții curentului masonic cosmopolit.

Se știe că, până atunci, în țara noastră funcționau

numeroase loje, aflate în obediențe străine: franceză,

italiană, germană, portugheză etc.

104

Page 105: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Constantin C. Moroiu a fost inițiat, la 1 iunie 1859,

în Loja ”Steaua Dunării” – București, primind în Iunie 1875

Gradul de Mare Maestru. După puțin timp, adică la 1

februarie 1877, părăsește loja ”Învățații din Heliopolis”,

pentru a reactiva Loja ”Steaua Dunării” – 11 oct. 1878

(sub jurisdicția ”Marelui Orient Lusitan”), al cărei Maestru

Venerabil va fi, în perioada 1878-1880.

În 1880 primește Gradul 31, iar în luna Mai a

aceluiași an este ales Mare Sapient al Capitolului ”Steaua

Dunării.” Un an mai târziu, în 1881, a fondat ”Supremul

Consiliu de Rit Antic Primitiv Orient de Memphis”. În

același an fondează ”Supremul Consiliu pentru România.”

În luna noiembrie 1884, C.M. Moroiu înființează

ziarul ”Imparțialul”, care apare de trei ori pe săptămână,

până în noiembrie 1885, urmat de ”Veteranul” (Iunie

1885 – Octombrie 1888).

În perioada 1880 - 1911 este Mare Maestru și

Suveran Mare Comandor.

Istoria francmasoneriei românești consemnează

faptul că, la data de 1 Mai 1879, s-a încearcat crearea

105

Page 106: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”Marelui Orient al României”, format din loje de

obediență cosmopolită.

Astfel, col. Anton Costiescu (participant la

conspirația care l-a detronat pe Al. I. Cuza) și Vasile-

Constatin Livianu83 promulgă ”Constituția Masonica

Română”, prin unirea a șapte loji cosmopolite: o fracțiune

din ”Înțelepții din Heliopolis ”, ”Egalitatea”, de sub

obediența ”Marelui Orient al Italiei”, ”Zur Bruderlichkeit”,

din obediența ”Marii Loji Simbolice din Ungaria”, și o lojă

din Bârlad. Acțiunea eșuează, după un an de zile, fiindcă

lojile românești rămăseseră pe dinafară.

În perioada 1882-1883, asistăm la un fenomen de

recrudescență a luptei pentru întâietate în lumea

masonică românească. Astfel, o parte dintre lojile cu

nuanță cosmopolită, îndeosebi cele evreiești, neafiliate ca

obediență „Marii Loji Naționale din România”, conduse

de Constantin C. Moroiu, încearcă din nou, tot fără

succes, dar acum cu ajutorul”Marelui Orient al Franței”,

83 Jurist, la 1879 făcea parte din organul de conducere (Comitetul Central) al masoneriei române; la 1882 venerabil al lojii ”Steaua României” și, în 1883, pentru o perioadă foarte scurtă, a fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.

106

Page 107: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

cu aportul lojei ”Discipolii lui Pitagora”, să formeze o așa-

zisă ”Confederație Masonică Română”, arogându-și

dreptul de a fi considerată ”putere masonică națională.”

Imediat după înființare, vor exista vii dispute între

Marele Maestru Constantin C. Moroiu și unii francmasoni

aparținând lojilor din Moldova, care nu recunoscuseră

obediența ”Marii Loji Naționale” și continuau să se

subordoneze Marilor Orienturi din străinatate.

107

Page 108: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Cauza acestei dispute o constituia faptul că Marea

Lojă și atelierele sale refuzau să admită evrei, așa cum

reiese din scrisoarea lui R. E. Scrib către Gremiaux,

publicată în revista ” Le Monde Maçonnique” din Paris.

În urma acestui scandal, Anton Costiescu este ales

Mare Maestru.

La finele lui 1882, câteva loji, precum ”Steaua

Dunării„ , ”Steaua Moldovei ” etc se aliază împotriva lui

Moroiu. Ca urmare, acesta suspendă loja ”Steaua

Dunării” (14 Februarie 1883), și o pune în adormire (18

Martie 1883).

Tot în acest context, începând cu 1 Ianuarie 1883,

are loc organizarea pe plan național a ”Ordinului Masonic

Român”, activitatea acestuia desfășurându-se în baza

Constituției Masonice, adoptate la 5/17 Noiembrie 1880.

Acest ordin avea în obediență lojile: ”Hyram”,

”Cuza” ”Vodă”, ”Progresul”, „Aurora”, ”Armonia„,

„Traian”, „Farul„, ”Steaua Sudului”, ”Concordia”, ”Unire și

Fraterniate” și ”Concordia Română”.

108

Page 109: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În raport cu această diversitate de orientări

masonice dar și de obediențe de toate culorile, în mod

paradoxal, ziarul guvernamental „Românul”, cu care

Eminescu ducea o luptă la baionetă, lansează grave acuze

la adresa francmasoneriei, afirmând că aceasta ar fi o

organizație secretă, dirijată de puterile vecine și că ar

avea drept scop „distrugerea naționalității române” și

„vânzarea țării evreilor și străinilor”.

11. Premise masonice în poezia ”La steaua...”

Părăsind metoda descrierii trecutului istoric al

francmasoneriei și implicațiile acesteia în biografa lui

Eminescu, ne-am propus, folosind un demers

hermeneutic, să analizăm câteva mărturii documentare,

privite dintr-o nouă perspectivă, ce ar putea să clarifice

atitudinea Poetului vis-à-vis de francmasonerie.

Prin urmare, vom analiza mesajele subliminale ale

poeziei ”La steaua...”, inclusiv unele caracteristici mai

109

Page 110: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

puțin cunoscute ale celebrei însemnări de la pagina 246 a

Mss. 2257 (în care Eminescu face aluzie la masonerie).

Înainte de a analiza sensul ascuns al versurilor,

vom face următoarele precizări privind geneza acestei

cunoscute poezii.

D. Murărașu consideră că, încă din perioada 1882-

188384, poetul a început redactarea amintitei creații

literare, prezente în câteva variante, așa cum dovedesc

câteva manuscrise eminesciene. În chip surprinzător,

poezia face parte din mss. 2257, care reunește însă

diverse scrieri, aparținând perioadei 1866-1877. Trebuie

făcută observația că modul în care au fost grupate

manuscrisele lui Eminescu în caietele de la Academie nu

este relevant, datarea și apoi clasificarea lor după criterii

cronologice nefiind întotdeauna sigură.

Pe de altă parte, istoria literară amintește că, în

vara anului 1886, pe când se afla la Repedea, lângă Iași,

unde a petrecut două luni în casa familiei Biberi,

Eminescu a copiat această poezie în albumul tinerei 84 Adăugăm aici și argumentul solid, oferit de T. Maiorescu, conform căruia poezia preia idei cuprinse în comunicarea de la Ateneu (”Despre hipnotism”), ținută de critic la 11 Aprilie 1882.

110

Page 111: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Coralia Biberi85 (cunoscută mai ales sub numele Riria

Xenopol86).

Legenda privind o presupusă relație afectivă între

Coralia, o adolescentă de 17 ani, și Eminescu a fost

lansată chiar de aceea care, mai târziu, semna cu

pseudonimul ”Riria” o serie de scrisori romanțate despre

geniul eminescian, publicate în revista ”Arhiva” din Iași

(nr. 1-2)87.

85 Coralia Xenopol (1869-1951).86 Înainte de a se mărita cu Xenopol, aceasta mai fusese căsătorită de două ori: cu Vasile Burlă și V. Gatowsky.87 Adunate apoi într-un volum, intitulat ”Ultima rază din viața lui Eminescu”, Dialog dramatic în 5 scene, Iaşi, Editura Librăriei Nouă P. Iliescu & D. Grossu, 1902; 73 p.

111

Page 112: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

De altfel, ”Riria” și A.D. Xenopol vor dovedi

iubirea pentru opera Luceafărului, trimițând articole, în

aceeași tonalitate caldă, de admirație față de

personalitatea celui omagiat, pentru a fi publicate în

numerele 1-2/1905 ale ”Revistei Eminescu” de la Botoșani

(revista apăruse inițial la Iași).

Textul poeziei ”La steaua...” a fost tipărit în

premieră în ediția ziarului ”România Liberă”, din 25

112

Page 113: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Octombrie 188688, fiind republicat apoi în ”Convorbiri

Literare” ( XX, 9, 1 Dec. 1886).

Ulterior, poezia amintită, având subtile modificări

față de varianta inițială, a fost inclusă de T. Maiorescu în

cuprinsul celei de a IV-a ediții de Poezii de M. Eminescu

(Socec, Octombrie 1889).

Trebuie să precizăm că un număr de variante ale

poeziei ”La steaua...”, unele foarte diferite, sunt

răspândite în următoarele manuscrise eminesciene89:

mss. 2279: p.28 (1878-1879); mss. 2270: p.68v, p.69,

p.70, p.72v., p.73, p.162, p.163 (1882-1883); mss. 2275B:

p.72 (aprox. 1883).

Varianta aflată în mss. 2275B, p.72, având 8

strofe, este cea mai aproape de forma binecunoscută din

zilele noastre:

88 ”La Steaua” apare în pagina a 3-a a ”României Libere”, (nr. 2764, din 25 oct/6 nov. 1886) fără titlu. Poezia este însoțită de această notiță: ”Primim de la un prietin din Iași următoarele versuri, ca find ale lui Eminescu și indicând reînceperea activității sale literare.” 89 Prezența acestor variante în manuscrise anterioare anului 1886 contravine părerilor unor comentatori din zilele noastre, care afirmă că acestă poezie este o creație eminescină nouă, dovedind că Poetul avea o putere creativă, neatinsă de nici o maladie.

113

Page 114: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să m'ajungă

Poate s'a stins de mult în drum

În sferele acele

Iar raza ei abia acum

Luci vederii mele

Și pe când astrul a murit

Icoana-i se mai sue

Era când nu l-am fost zărit

Iar azi 'l văd și nu e

Astfel și tu peste trecut

Răsai duioasă foarte

Ca steaua dulce de văzut

Ca dânsa de departe

114

Page 115: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Oricâte par a se fi șters,

Oricâte se mai curmă;

Nimic din ce-i în univers

Nu piere făr' de urmă.

Și dacă nu mai e la loc

Și nu ne mai răsfață...

O raz' a stinsului noroc

Mă urmărește 'n viață.

Coboară, 'ncet, încetișor

Oricâte ni se 'ntâmple

Iar ochii cei umbriți de dor

Cu luciul ei ni-i împle.

Privește zarea din trecut

Care pe veci te-ascunde...

Astfel acum mi-ai apărut

Dar unde ești tu? unde?”

115

Page 116: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Poezia notată de Eminescu în ”Albumul Ririei”,

respectiv varianta tipărită în ziarul ”România Liberă”,

conține numai primele trei strofe din mss. 2275B, p.72, cu

mici modificări, la care se adaugă această strofă:

”Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă

Lumina stinsului amor

Ne urmărește încă.”

După cum se observă, ideea ”vieții fără noroc”

este preluată din strofa a șasea a mss. 2275 B, p.72

” O raz' a stinsului noroc

Mă urmărește 'n viață.”

care, în ”Albumul Ririei”, în ”România Liberă” și în ediția a

IV-a devine:

”Lumina stinsului amor

Ne urmărește încă.”

116

Page 117: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

La rândul lui, Perpessicius tipărește varianta

clasică, de 4 strofe, în primul volum al monumentalei sale

ediții de ”Opere” eminesciene (p. 234), notele explicative

fiind prezente în vol. 3 (p. 310 și urm.).

În contextul explicațiilor ce vor urma, este

important să reținem reperele temporale 1882-1883, așa

cum au fost precizate de T. Maiorescu, în scrisoarea

adresată sorei sale, Emilia (4/16 noiembrie 1886), prin

care îi destăinuie acesteia că noua creație lirică a lui

Eminescu a preluat o idee din discursul său din anul

188290, ”dar ce formă frumoasă”91.

De asemenea, scrisoarea amintită este relevantă

fiindcă, pe baza acestei mărturisiri, D. Murărașu92

90 ”Despre hipnotism”, prelegere ținută la Ateneu la data de 11 Aprilie 1882.91 Vezi Gh. T. Kirileanu, ”Maiorescu despre Eminescu”, în  Mihai Eminescu, XII, 1941.92 D. Murărașu, ”Eminescu Poezii ”, Editura Minerva, București, 1982, vol 3, p. 354, crede că sursa inspirației este poezia lui Gottfried

117

Page 118: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

identifică în persoana lui T. Maiorescu numele celui care

a comunicat ”României Libere”, în luna Octombrie 1886,

textul poeziei ”La steaua...” .

Ca urmare, dacă această presupunere este

valabilă, putem concluziona, mai departe, că același

T. Maiorescu este cel care a ”cenzurat” textul original al

poeziei lui Eminescu, trimițând spre publicare ceea ce a

crezut criticul că trebuie să vadă lumina tiparului.

Apreciem că sunt suficiente indicii, care dovedesc

faptul că poezia ”La steaua...” nu este o creație inedită a

lui Eminescu, născută în 1886, ci reprezintă o idee

recursivă a Poetului, pe care acesta a prezentat-o inclusiv

în articole de presă, anterioare anului 1886.

Drept argument, evocăm aici editorialul lui

Eminescu, din 1882, publicat în ”Timpul”93, în care acesta

precizează:

Keller, Siehst du den Stern? (Vedeți steaua ?) (Neuere Gedichte, 1851). Aceeași părere o exprimă și Leca Morariu în Buletinul ”Mihai Eminescu”, 1932, p. 182. În schimb, I.M. Rașcu crede că izvoarele de inspirație trebuie căutate și în alte literaturi, cum ar fi cea franceză.93 ”Observăm că unirea....”, Timpul, 9 decembrie 1882.

118

Page 119: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”Precum lumina unor stele ce s-au stins de mult

călătorește încă în univers, încât raza ajunge ochiului

nostru într-un timp în care steaua ce a revărsat-o nu mai

există, astfel din zarea trecutului mai ajunge o rază de

glorie până la noi, pe când cauza acestei străluciri, tăria

sufletească, credința, abnegațiunea nu mai sunt. Degeaba

piticii moderni ar îmbrăca zalele lor mâncate de rugină

dacă nu pot umplea sufletele cu smerenia și credința celor

vechi.”94

De asemenea, într-unul dintre ultimele articole ale

lui Eminescu, publicat tot în ziarul ”Timpul95, poetul se

adresează retoric lui Ştefan cel Mare cu aceste cuvinte:

”Tu, ale cărui raze ajung până la noi ca și acelea

ale unui soare ce de mult s-a stins, dar a cărui lumină

călătorește încă mii de ani în univers după stingerea lui...

tu, care însuți nemuritor, ai crezut în nemurire și lumină

din lumină, ai crezut în Dumnezeul luminii, s-asculți pe

94 Apud Mihai Eminescu, ”Opere”, Vol XIII, p. 237. Însă, Ion Crețu, Mihai Eminescu Opera etico-socială, Vol II, p. 532, consideră că textul citat face referire la vechii domni români. 95 ”Serbarea guvernamentală...”, ”Timpul”, 18 iunie 1883.

119

Page 120: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

acești oameni incapabili de adevăr și de dreptate, pe

acești traficanți de credințe și de simțiri?”96

În articolele de presă Eminescu face trimitere in

extenso la statutul moral al adevăraților reprezentanți ai

luminii, adică a celora care au crezut cu adevărat în

”nemurire”, în ”lumină din lumină” dar și în ”Dumnezeul

luminii”, comparativ cu ifosele acestor ”pitici moderni”,

îmbrăcați în ”zalele lor mâncate de rugină”, ”traficanți de

credințe și simțiri”, cărora le lipsește ”tăria sufletească,

credința, abnegațiunea”.

Așadar, în perioada 1882-1883 Eminescu

abordează parabola ”luminii stelei ce-a murit”, atât în

poeziile aflate în manuscris, cât și în presă, lăsând pentru

inițiați descifrarea sensului real al unor alegorii subtile.

În registrul liric, această idee este redată în mod

alegoric, cu subtile mijloace artistice.

Pentru a înțelege sensul profund al ideilor poeziei

”La steaua...” este necesar, mai întâi, să dezvăluim

cititorilor faptul că mesajul operei lui Eminescu este

96 Mihai Eminescu, ”Opere”, Vol XIII, p. 317

120

Page 121: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

circumscris unor împrejurări și întâmplări reale97, care se

petreceau în culisele societății românești, ai căror actori

erau ....francmasonii !

Luptele de pe scena politică românească, pe care

Eminescu le urmărea în articolele sale din ”Timpul”, au

avut ca protagoniști o mulțime de francmasoni, a căror

coloratură liberală era de netăgăduit.

Aceștia au reușit să creeze adevărate sciziuni în

sânul Partidului Liberal (al brătienilor): Astfel, în 20

Ianuarie 1878 se înființează la Iași ”Partidul Liberal

Moderat”, condus de Vasile Conta, Grigore Cobălcescu, G.

Mârzescu, Gr. Buicliu, D. Brândză ș.a., având ca purtător

de cuvânt ziarul “Steaua Romaniei”98, iar ca mentor

spiritual, din umbră, pe M. Kogălniceanu (mason cu

notorietate de necontestat, ale cărui colan și șorț de

97 În acest sens, cunoscuta poezie ”Doina”, citită de Eminescu la Iași, la data de 6 Iunie 1883, în casa lui Iacob Negruzzi, într-o reuniune a ”Junimii”, conține referiri subtile la veroasa afacere Strousberg, motiv pentru care T. Maiorescu va cenzura textul poeziei, în ediția primă a poeziilor lui Eminescu (scoasă la Editura Librăriei Soccec în Decembrie 1883), eliminind versurile ”Și cum vin pe drum de fier”...98 În numărul din 25 mai 1877 al ziarului ” Curierul de Iași”, Eminescu salută apariția acestui cotidian liberal, dar reproșează faptul că, încă din primul număr, ziarul aducea osanale primarului Iașului, Pastia.

121

Page 122: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

mason sunt expuse la muzeul memorial din Iași.

Kogălniceanu fondase în anul 1855 ziarul unionist ”Steaua

Dunării”).

Doi ani mai târziu, în 1880, se formează”Fracțiunea

Liberală și Independentă”, și tot în același an, Partidul

Național Liberal este părăsit de Grigore Vernescu,

împreună cu « Liberalii Sinceri », care formează, alături de

”Fracțiunea Liberală și Independentă”, Partidul Liberal

Conservator, având drept stindard de presă ziarul

« Românul».

În sfârșit, la 1886, « Tinerii Liberali », conduși de

Nicolae Fleva, se desprind din Partidul Liberal.

Purtător de cuvânt al liberalilor moderați99 era

ziarul ...... ”Steaua României” !

Unde mai găsim aceste ziare ? D. Vatamaniuc

atrage atenția că bibliotecile publice din țara noastră, deși

sunt importante pentru cunoașterea biografiei lui

Eminescu, au lacune evidente, din colecțiile lor lipsind

exemplare dinunele ziare importante: ”Timpul”, „Steaua 99 Partid politic activând în Moldova, începând cu 20 Ianuarie 1878, vezi Gheorghe-Florin Știrbăț, „Partidul Liberalilor Moderați” din Iași la 1878. Unele considerații, în Carpica, XLI, p.102-128,

122

Page 123: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

României", „Bacăul", „Independența

română", ,,Războiul", „Ștafeta", „Suceava",

„Unirea", ,,Vocea Covurluiului".

Într-un articol din ”Timpul”100, dedicat lui M.

Kogălniceanu și mișcării politice de opoziție din Moldova,

Eminescu caracterizează ziarul ”Steaua României” drept

”organul tuturor oamenilor onești din Iași, pe cari

gospodăria bandei fracționiste i-a înspăimîntat și i-a

îngrămădit la un loc spre comună apărare.”

Partidul Liberal, forță politică aflată o bună

perioadă la putere (12 ani), precum și alți politicieni

contemporani cu Eminescu, acceptă și negociază

compromisul, sub presiunea făcută asupra Constituției, în

urma prevederilor ”Tratatului de la Berlin” (1878), care

cerea împământenirea în masă a evreilor.

O parte dintre conducătorii ”Junimii”: Carp, Pogor

Maiorescu și alți câțiva opinau să se accepte aceste

condiții, oferindu-ni-se în schimb neatârnarea. Singur

100 ”Este mișcarea din Moldova factice....”, în ”Timpul”, 20 Ianuarie, 1879

123

Page 124: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Iacob Negruzzi, în conformitate cu antisemitismul său

cunoscut, nu admitea să cedeze.

Totuși, el rămăsese în ”Junimea”, spre deosebire

de un grup format din Vasile Conta101, Gr. Buicliu, A.D.

Zenopol ș.a., care au părăsit linia politică adoptată de

”Junimea”, dar au rămas în societatea literară.

”Junimea” se văzu astfel sfâșiată de dezbinarea

politică, la care se mai adaugă și desființarea activității

acesteia, prin strămutarea lui Iacob Negruzzi la București,

unde a transferat și ”Convorbirile Literare” (1881).

Eminescu a fost un apropiat al lui V. Conta, la

moartea căruia, în Aprilie 1880, scrie un articol elogios în

”Timpul”, dar neuitând să aducă un reproș ilustrului

dispărut, față de compromisul pactizant cu liberalii.

Prietenia celor doi s-a născut în vremea când

Eminescu se afla la Viena, iar V. Conta culegea din

Basarabia diverse poezii populare și materiale

folcloristice, pe care le-a trimis acestuia:

101 V. Conta, precum și A. D. Xenopol, vor fi atrași de I.C. Brătianu să treacă cu arme și bagaje în Partidul Liberal, Conta primind chiar un minister, spre deosebire de T. Maiorescu, ce va milita pentru ideile sale conservatoare.

124

Page 125: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

„Te rog, d[omnu]le Fătu, să fii așa de bun de a

trimite d[omnu]lui Eminescu, caietul ce cuprinde

culegerile mele populare, caci am aflat că are o mare

dragoste pentru acest gen de poezie. L-aș fi trimis direct

dar nu-i cunosc adresa...... Cred ca-i face mare placere”

Eminescu îi răspunde, după cum se observă dintr-un

pasaj memorialistic:

„Am primit azi o scrisoare foarte măgulitoare de la

d[omnu]l Eminescu din Viena, în care îmi scrie că poeziile

trimise i-au procurat o mare plăcere, după cum

prevăzusem; - Ie-a citit pe nerăsuflate căci era si dânsul

însetat de graiul dulce, nespus de dulce al țării sale.

«Mi—ai trimis, d[omnu]le Conta, un prietin sincer ca să

mă iau in ceasurile lungi și plicticoase. A fost o revelație

pentru mine „cântecele basarabene" — multe din ele se

aseamănă cu cele din Moldova de Sus, ah, cum aș dori

sa ... această parte înstrăinată. Cu acest prilej îți trimit

fotografia mea, rugându-te să mi-o trimiți pe a

d[urni]tale»"

125

Page 126: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Eminescu este destituit de la ziarul ”Curierul de Iași”

(foaia ”vitelor de pripas” ), fiindcă nu a răspuns comenzii

patronilor acestei publicații, în sensul de a ataca ziarul

”Steaua României”, unde edilul Iașilor, Pastia, fusese grav

atacat.

Subiectul acordării împământenirii în masă tuturor

alogenilor a fost principala direcție de acțiune a mișcării

francmasonice românești.

12. O interpretare inedită a poeziei ”La steaua...”

Pe lângă aceste evidente implicații avute de

masonerie în biografia Poetului, dorim să prezentăm în

continuare o analiză a acestei creații lirice eminesciene, în

care vom identifica semne și simboluri masonice.

”La steaua...”

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

126

Page 127: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem, și nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,

Lumina stinsului amor

Ne urmărește încă.”

127

Page 128: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În analiza conținutului poeziei ”La steaua..” vom

folosi textul publicat de Maiorescu, în ediția din 1889 a

Poeziilor lui Eminescu, subliniind câteva cuvinte cheie.

În această poezie există un cod inițiatic, redat

prin formule alegorice, cu trimiteri voalate la o

terminologie ocultă, care vor deschide o altă perspectivă

de interpretare, diferită de explicația clasică, conform

căreia Eminescu ar fi un precursor al teoriilor moderne

ale fizicii și astrofizicii102.

102 Eminescu a cunoscut, încă de pe băncile facultății, teoriile privind existența unor stele stinse, dispărute, dar a căror lumină putea fi văzută de pe Pământ. În prima serie enciclopedică, în 15 volume, editată între 1865-1876 de editorul francez P. Larousse și intitulată Dictionnaire universel du XIXe siècle, plasată de Vatican în lista cărților interzise- Index librorum prohibitorum- se precizează: ”Une etoile peut donc s'eteindre et disparaitre totalement aujourd'hui et, pendant 2700 ans, les hommes continueront a la voir au bout de leurs instruments et a la compter dans leur catalogues".

128

Page 129: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Limbajul inițiatic al acestei poezii este exprimat

prin termeni și cuvinte care au o precisă semnificație

pentru cunoscători, termeni pe care i-am scos în evidență

cu litere îngroșate.

Poezia are două orizonturi de înțelegere. Primul

este facil și ușor recognoscibil. Astfel, în prima strofă apar

elemente de bază în masonerie, al căror sens este

explicitat în dicționarele de inițiere masonică: stea,

răsărit, cale, lumină. Nu este în intenția noastră să

129

Page 130: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

repetăm semnificațiile oferite de aceste dicționare, ci

doar să subliniem gruparea intenționată a acestor

termeni în doar patru versuri.

A doua și a treia strofă ne oferă explicații cu privire

la personajul principal al poeziei: steaua (masonică) s-a

stins în depărtări albastre, a cărei rază abia acum luci

vederii poetului.

În strofa a treia, apare concluzia autorului poeziei:

Icoana stelei moarte, din cer, /era pe când nu s-a zărit, /

azi o vedem și nu e.

A patra strofă, cu referire la situația personală,

mai precis viața sentimentală a Poetului, reprezintă

factorul de comparație, aflat în antiteză cu primele trei

strofe.

Însă, în plan secund, există un sens ascuns al

acestei poezii: Eminescu a cunoscut cu multă vreme în

urmă, în tinerețe, mirajul masoneriei (probabil a acelei

masonerii practicate de pașoptiști, de primii inițiați în Loja

”Steaua României”), a înțeles eforturile masonilor de a-l

atrage pe calea inițierii (strofa I), dar acum, când scopurile

130

Page 131: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

și intențiile lor au fost în sfârșit înțelese de către Poet,

pentru el masoneria nu mai are nici o strălucire, este

moartă, a dispărut (strofa a II-a). Deși, formal, este

prezentă în societatea în care trăia Eminescu, nu este

acea masonerie inițială, discretă și secretă. Din păcate,

masoneria deceniului IX nu mai este masoneria autentică

pe care o cunoscuse odinioară poetul.

Acum, deși regretă iluziile de tinerețe, pierite în

noapte adâncă, Poetul știe că masoneria este încă în

străfundurile subconștientului său (”lumina” stinsului

amor ne urmărește încă), ori, la fel de bine, ne putem

gândi că ar putea fi vorba de loja ”Lumina”, fondată cum

am arătat, de adversarul său notoriu, C. A. Rosetti încă

din anul 1848.)

După cum știm, poetul a gustat aura notorietății,

activând în cercul ”Junimii” și publicând în ”Convorbiri

Literare” majoritatea capodoperelor sale. Ambele repere

culturale și literare aveau însă conotații francmasonice.

De aceea, ne putem întreba dacă Eminescu cunoștea

131

Page 132: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

aceste trăsături ascunse ale celor două instituții culturale,

care l-au ajutat să devină celebru ?

Revenind la manuscrisul lui Eminescu, pe care

l-am evocat la începutul acestui studiu, acesta a fost

analizat din perspectiva unor eventuale conexiuni între

Eminescu și francmasonerie.

Manuscrisul aparține perioadei 1866 – 1877, dar

poate fi datat, cel mai probabil, în partea a doua a

intervalului.

În anul 1889, la moartea Poetului, Alexandru

Vlahuță, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Eminescu,

scrie un articol evocator al chinurilor prin care a trecut

bietul poet în ultimii săi ani de viață.103 Prima întâlnire a

celor doi poeți avusese loc în 1879. Vlahuță își aduce

aminte că a asistat timp de o oră la o discuție între

Eminescu și un prieten de-al lui, având ca subiect

telepatia. Tot Al. Vlahuță îl revede pe Eminescu în 1885,

la Spitalul Sf. Spirdidon, unde era internat, găsindu-l

extrem de demoralizat.

103 Al. Vlahuță, ”Din goana vieții. Amintiri despre Eminescu”, în ”Versuri şi proză”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1986 p. 284.

132

Page 133: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

În martie 1889, Vlahuță îl caută pe M. Eminescu,

internat la spitalul dr. Suțu, din str. Plantelor, găsindu-l

preocupat de un plan colosal de organizare socială.

”Îmi spuse cu un aer important despre un plan al

lui de reorganizare socială, la care se gândește demult, -

lucrare colosală care îl muncește și-i dă nopți de insomnie

și dureri de cap ucigașe ”104.

Pentru că am evocat persoana lui Al. Vlahuță, în

calitate de confesor al lui Eminescu, amintim o legendă

apocrifă, menționată de Theodor Codreanu (Eminescu,

”Drama Sacrificării”): Petru Creția devoala în 1992 o

informație, ce îi parvenise de la o fostă studentă a

profesorului cernăuțean I. D. Ştefănescu. Acesta din urmă

fusese în tinerețea sa un apropiat al poetului Al. Vlahuță,

care i-a confiat o prețioasă dezvăluire: în zilele

premergătoare ultimei internări în stabilimentul dr. Şutu,

Eminescu s-a întâlnit cu Al. Vlahuță, pe Calea Victoriei,

încredințându-i un caiet mare, cu coperte roșii, unde se

aflau poezii în varianta ”ne varietur”. Caietul cu pricina 104 Idem, ”Eminescu bolnav”, în ”Curentul Eminescu și o poezie nouă”, Tip. ”Lupta”, 1892, retipărit în ”Flacăra”, anul III, nr. 35, 14 iunie, 1914.

133

Page 134: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

avea închizători de metal. Eminesu a înmânat lui Vlahuță

comoara sa, sub jurământ, cu dorința că se va deschide la

o sută de ani după moartea sa. Din păcate, casa din

București a lui Al. Vlahuță a fost jefuită, în anul 1916, în

perioada refugiului din Moldova, atunci dispărând și

caietul. Profesorul I.D. Ştefãnescu a depus mărturie că a

văzut el însuși caietul lui Vlahuță. După o sută de ani

apare însă, parcă din neant, epistolarul eminescian, la

cumpăna dintre milenii, tipărit în capitala Moldovei

(”Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”).

Cele istorisite de Vlahuță, privind planul

eminescian de reorganizare socială, precum și

manuscrisul prezentat în acest studiu al nostru, dovedesc

faptul că Eminescu era un erudit, dar și un bun

cunoscător al mesajelor secrete. Le folosea cu

îndemânare, arătând astfel lumii întregi că mintea sa era

capabilă să apeleze la anumite limbaje de comunicare

sofisticate, putând să transmită informații doar celor care

aveau un nivel de inteligență ridicat.

134

Page 135: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Putem să ne punem întrebarea dacă însuși

scriitorul Al. Vlahuță a fost inițiat în francmasonerie. În

lucrarea lui Horia Nestorescu Bălcești, dedicată istoriei

francmasoneriei românești105 numele acestui poet nu este

amintit ca făcând parte dintr-un ordin inițiatic. Totuși,

știm că Alexandru Vlahuță a fost nașul de cununie al lui O.

Goga, mason celebru, în prima sa căsătorie cu Hortensia

Cosma, fiica cea mică a lui Partenie Cosma, director

executiv al Băncii ”Albina” (1885-1915), unul dintre cei

mai bogați români din Transilvania.

Acest pasaj demonstrează că ideea creării unei noi

întocmiri sociale, evocată în manuscrisul găsit printre

hârtiile sale, era un proiect serios, care putea periclita

ordinea socială a vremii, devenind prin aceasta un plan

subversiv în ochii autorităților.

Eminescu se temea că va fi descoperit de către

inamicii săi, astfel încât putea folosi un limbaj criptic,

recognoscibil doar inițiaților.

Textul este următorul:

105 Horia Nestorescu Bălcești, ”Ordinul Masonic Român”, București, 1993,

135

Page 136: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

1.„ O organizare între Români asemenea societăţii

francmasonilor şi a

2. Iezuiţilor – ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni

3. omenoşi, care să ţie registru de tot sufletul românesc.

4. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentruca

5. să devie bun; trebuie trezită deşteptăciunea lui,

6. decorat la nevoie; termite mii de speranţe

7. în el, în caz de enormă nevoie (semn indescifrabil)

ajutat

8. chiar. Să se (semn indescifrabil) simtă că Soc. Matei

Bassarab

9. reprezintă o putere enormă”

(B.A.R., mss 2257, p.246)

Observații:

- Textul este format din 9 rânduri.

- Fiecare rând, cu excepția ultimului, este alcătuit din

9 sau 7 cuvinte, în mod egal;

- Sunt 4 rânduri, având 9 cuvinte și 4 rânduri, având 7

cuvinte;

136

Page 137: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

- Sunt 4 cuvinte subliniate cu două linii (în total 8 linii)

și 1 cuvânt subliniat cu o linie (în total 9 linii);

- Al 9-lea rând are 4 cuvinte !

Iată distribuția numărului de cuvinte:

R1 9 cuvinte

R2 7 cuvinte

R3 9 cuvinte

R4 7 cuvinte

R5 7 cuvinte

R6 7 cuvinte

R7 9 cuvinte

R 8 9 cuvinte

R 9 4 cuvinte

Pentru cei initiați în domeniul mesajelor cu cheie,

aceste semne de recunoaștere nu sunt deloc

întâmplătoare: cuvinte subliniate prin linii, a căror sumă

este 9, o folosire de loc aleatoare a unor numere cu

semnificație masonică, 7 sau 9.

Se cunoaște că, încă din Antichitate, numărul

şapte era un simbol al perfecțiunii: avem 7 zile ale

137

Page 138: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

săptămânii, Carul Mare, Carul Mic, Pleiadele sunt formate

din 7 stele, construcția Templului lui Solomon a durat 7

ani, candelabrul biblic are 7 brațe, 7 făclii de foc vor vesti

Apocalipsa, gama muzicală are 7 note, tot atâtea fiind și

culorile curcubeului. Dar, pentru masonerie, cifra șapte

este asociată gradului de maestru !

La rândul lui, numărul nouă simbolizează

finalizarea cu succes a eforturilor, desăvârșirea unei

creații, aceasta deoarece numărul nouă este ultimul din

seria de cifre. El anunță, deopotrivă, un sfârșit (al unui

ciclu, finalul unei curse, închiderea unei verigi) dar și un

alt început, adică o transgresie pe un plan superior. El

deschide, așadar, faza transmutațiilor.

Numărul Nouă semnifică totalitatea celor trei

lumi, fiecare lume fiind reprezentată de un triunghi (cerul,

pământul și infernul). De asemenea, numărul nouă este

unul din numerele sferelor cerești, și – simetric - tot

numărul nouă este și numărul cerurilor din Infern.

138

Page 139: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Egiptenii identificau în numărul nouă ”Muntele

Soarelui”, marea eneadă, fiind rezultatul evoluției celor

trei lumi (divină, naturală și intelectuală)

Pentru egipteni, arhetipul trinitar ”Osiris - Isis –

Horus” reprezintă ”Esența, Substanța și Viața.”

Pentru platonicienii din Alexandria, Trinitatea

divină primordială era multiplicată cu trei, astfel apărând

cele nouă principii.

Dupa Dionisie Areopagitul, îngerii sunt răspândiți

în nouă triade. In scrierile homerice, numărul nouă are o

semnificație de ordin ritual. Astfel, Demetra parcurge

universul timp de nouă zile, căutând-o pe Persefona, fiica

sa. La rândul ei, Leto pătimește timp de nouă zile și nouă

nopți în durerile facerii iar Zeus este tatăl a nouă muze,

după nouă nopți de dragoste.

Conform celor scrise în Evanghelii, Iisus a fost

răstignit în ceasul al treilea, își începe calvarul expierii în

ceasul al șaselea (când lumea a fost cuprinsă de

întuneric), și pășește pe tărâmul de dincolo, în glorie, în

139

Page 140: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

ceasul al nouălea. Pe plan liturgic, ”novena”semnifică

desăvârșirea, timpul complet.

În concepția lui Dante, nouă reprezintă cifra

cerului, fiind simbol al dragostei.

În domeniul științelor și al artelor, cele noua

muze simbolizează totalitatea cunoștințelor geniului

uman.

"Un număr, oricare ar fi el, spune Avicena, nu este

altul decât nouă sau multiplul său și un prisos, deoarece

semnele numerelor au numai nouă caractere și valori

împreună cu zero."

Distribuind cuvintele după această ordonare

simetică, de loc întâmplătoare, ca ipoteză rezonabilă,

putem să afirmăm că Eminescu atrăgea în acest fel

atenția că este capabil să înțeleagă și să folosească

asemenea mesaje criptate.

El comunica astfel intenția de a înființa o

organizație (”Soc. Matei Basarab”), cu o filosofie

existențială asemănătoare aceleia a francmasoneriei, a

iezuiților sau a bisericii catolice, dar cu o finalitate diferită.

140

Page 141: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Membrii acestei organizații trebuiau să fie ființe

generoase, ”oameni omenoși”, Eminescu dând ”omeniei”

o semnificație autentic românească, de ”cumsecădenie”

(blândețe, bunătate, cumințenie, înțelegere, bună

cuviință, respect pentru semenii nostri și ospitalitate. )

De asemenea, membrii ”Soc. Matei Basarab”

trebuiau să dea dovadă de iubire a sufletului românesc

(spre deosebire de francmasonerie, unde predomină

spiritul de cosmopolitism, de confraternitate universală).

Chiar dacă nu făceau parte din rândul elitelor, fiind

mai slabi, cei acceptați în ”Soc. Matei Basarab” urmau să

fie ajutați ca, prin educație morală, să devină mai buni,

mai bine instruiți, pentru a deveni mai capabil și,

recompensați după merit, încurajați să aibă speranțe.

Ajutorarea celor mai slabi să se facă nu prin simpla

calitate de a fi membri ai aceleași organizații, ci numai în

caz de strictă necesitate.

Dorința lui Eminescu este aceea ca o asemenea

formațiune de organizare socială, total diferită de

tipologia partidelor politice din vremea sa, să devină, prin

141

Page 142: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

calitatea membrilor săi, prin principiile morale ce îi stau la

bază, o forță enormă, de care să se țină cont.

Iată, în numai 9 rânduri, un program politic

constitutiv, adresat ca un semnal celor ce s-ar fi putut

ridica la nivelul său de înțelegere și ar fi agreat și aderat la

viziunea sa asupra societății în care trăia.

13. ”O scrisoare pierdută”, pamflet politic sau critică a

masoneriei de carnaval ?

Spre deosebire de M. Eminescu, I.L. Caragiale,

coleg de redacție cu acesta la ziarul conservator ”Timpul”,

lansează o critică mult mai directă la adresa politicienilor

făcând parte din masonerie:

142

Page 143: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”Iată urmașii voștri liberali. Iată haitele catilinare

de politicieni liberali, de diplomați de mahala, de vânători

de slujbe și de mici gheșeftari: avocăței lătrători,

samsarași dibaci, toate lichelele și drojdiile sociale,

tinzând să suie sus, cât mai sus, - distincție fără merit,

avere fără muncă, pofte fără sațiu - roade minunate ale

unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase,

pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi

pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând

meritul și talentul deosebit ca pe niște vrăjmași de

moarte.

Așa sunt toți câtă vreme soarta îi ține jos în masa

cea mare, cufundați în valurile neastâmpărate ale

semenilor lor. Dar când norocul, voind să tachineze pe

ceilalți, ridică pe unul sus, încununându-i agitațiile

neomenoase cu un succes de avere și de situație, atunci e

un spectacol, care mă umple pe mine de respect și de

stimă pentru liberali.

143

Page 144: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Iată-l pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea

ieri în noroiu, cât e de mare acuma, cât e de arătos și de

senin.

Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Privește

emfaza desgustătoare a parvenitului! Vezi ce indiferență

crudă pentru suferințele semenilor și tovarășilor lui de

adineaori!

Vezi această mândră lipsă de liberalitate, de

generozitate, de orice avânt nobil. El n'are înțelegere, ba

simte chiar repulsiune pentru tot ce e frumos, pentru tot

ce face mulțumire umană fără imediată utilitate practică.

Stropește cu noroiu și pe mamă-sa.

Nesăturat cu milioane, e'n stare să-și mânjească

mâinile în gheșefturi spurcate.

Credință, talent, merit, onoare, sentiment? - Ți le

cumpăr pe toate - am cu ce! Fraternitate? - gheșeft și

chiverniseală! Egalitate? - impertinenţă faţă cu

distincţiunea, cu meritul și cu talentul! Libertate? - bani,

insultă și reteveiu! Iată marele partid colectivist,

urmașul partidului liberal clasic! (s.n.)

144

Page 145: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

Iată continuatorii patrioților vizionari de odinioară

- toxice partide ale unor bătrâne idei generoase.” 106

Pornind de la această viziune a lui Caragiale

asupra masoneriei, analizăm în cheie hermeneutică o

cunoscută creație a marelui dramaturg român, comedia

”O scrisoare pierdută”107, a cărei acțiune se petrece în

106 I.L. Caragiale, ”Toxin și Toxice”107 În comedia ” O Noapte Furtunoasă” , personajul Rică Venturiano este alter-egoul masonului Gr. Ventura.

145

Page 146: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

1883. În textul capodoperei lui Caragiale, genialul autor

devoalează, sub mantia unor aluzive subtilități de lexic,

veritabile semne de atenționare masonică, recognoscibile

pentru inițiați.

Astfel, faimoasa adunare electorală (Actul III,

scena I), plasată de scriitor în ”sala cea mare a pretoriului

Primăriei”, are ca fundal un decor ce evocă atmosfera

unui templu masonic, (locul de desfășurare al unei

”ținute”): ”sala este un fel de hexagon, din care se văd

trei laturi. Trei uși în fundal...... Pe masă sunt două

candelabre, hârtie, călimară și un clopoțel”.

În acest alegoric ”tablou de lojă”, distingem câteva

obiecte cu semnificație masonică: ”masa și jețul

prezidențial” (corespunzând mesei Maestrului Venerabil și

jilțului acestuia), pe care se află, culmea umorului, trei

obiecte profane (hârtie, călimară și un clopoțel),

substituindu-se echerului, compasului, ciocanului, două

candelabre (simbolice reprezentări ale coloanelor Iachin

și Boaz108), precum și ușile pe care sunt afișate gradele 108 Numele stâlpilor sau coloanelor de bronz care flancau intrarea în Templul lui Solomon din Ierusalim (1 Împăraţi 7:21; 2 Cronici 3:15-17).

146

Page 147: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

funcționarilor (pe ușa din dreapta se citește: „Ofițer țivil";

pe cea din stânga: „Arfiva". În stânga la planul al doilea, o

ușă cu inscripția „Cabinetul Primarelui"), respectiv aluzii la

denumirile principalilor ofițeri masoni din cadrul unei

”ținute”.

În actul al IV-lea, primul tablou, acțiunea se

desfășoară în aer liber, în grădină, dar și aici autorul

adaugă un detaliu de decor masonic: o scară cu trei trepte

(”în grădină, pe planul întâi și al doilea, intrarea, cu trei

trepte de piatră”)

În piesă Caragiale folosește, de asemenea, un

subtil limbaj, diferit de cel profan, cum ar fi apelativele

sugerând o ierarhie de tip ezoteric, precum ”Venerabilul

domn.....”, ”Onorabilul domn....”,” Stimabilul domn...”,

”Respectabilul domn...” sau folosirea intenționată a

expresiei ”Fraților!..” (termen de apelare masonică), rostit

de Cațavencu, când se adresează mulțimii, devenită un

veritabil ”egregor” electoral.

Într-un monolog devenit antologic, Nae Cațavencu

pronunță în discursul său o formulă cu caracter persuasiv:

147

Page 148: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

”Da, Da, Da. De trei ori Da” iar, în finalul piesei, conchide:

” Ieri obscuritate, azi Lumină.....”, aluzie clară la

masonerie.....

În sfârșit, aceleași sugestii subliminale, de sorginte

masonică, nasc în mintea spectatorilor piesei și

denumirile unor asociații având o titulatură cosmopolită:

Societatea Enciclopedică – Cooperativă ”Aurora

Economică Română” (aluzie la titulatura pompoasă,

uneori exotică, a unor organizații masonice.)

În final, reamintim că anii 1882-1883109, perioadă

indicată de către unii cercetători ca fiind momentul de

naștere al poeziei ”La steaua...”, contextul politic și

social, a influențat, putem spune, inspirația lui Eminescu

precum și scrisul sarcastic al lui Caragiale.

În deceniul nouă al secolului XIX, asistăm în

societatea românească la un fenomen de efervescență,

caracterizat prin mișcări turbionare, uneori chiar de tip

brownian, efect al prezenței conflictelor masonice,

109 Pentru perioada analizată, de mare interes documentar este lucrarea Mihai Sorin Rădulescu, ”Lojii masonice bucureștene din perioada domniei lui Carol I. Documente pariziene inedite”, în București, Materiale de istorie și muzeografie, nr. 13/1999;

148

Page 149: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

localizate mai ales în partea umbrită a scenei politice, mai

degrabă în spatele cortinei.

Totuși, raportarea lui Eminescu însuși la

francmasonerie, în termeni direcți, nu alegorici, este

destul de riscantă, atâta vreme cât, cu excepția textelor

evocate mai sus, se pare că nu avem alte dovezi palpabile

ale unei atitudini - neechivoce, tranșante - care să

demonstreze fără dubii opinia sa privind principiile și

idealurile promovate de organizațiile francmasonice.

Sfârșit

Colofon

Această carte a fost tipărită pentru a marca aniversarea a 150 de ani de la debutul literar al poetului

național - Mihai Eminescu - în Revista „Familia“

( 1866 – 2016)

149

Page 150: ”La steaua...”  O interpretare hermeneutica

150