Încă din antichitate, s-a observat că unele stele de pe bolta cerească au mişcări proprii vizibile printre celelalte stele. Ele au fost numite planete.

La început se cunoşteau numai cinci planete: Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn.

Astăzi cunoaştem în total nouă planete, in ordinea distanţelor de la Soare acestea sunt: Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluton.

MERCUR este cea mai mică dintre planete şi nici in condiţiile cele mai favorabile nu observam pe ea,prin telescop, mai mult decât unele pete luminoase şi întunecate foarte puţin vizibile.

Din compararea petelor se deduce că Mercur se roteşte în jurul axei sale foarte lent. S-a dovedit că, în timpul mişcării sale de revoluţie în jurul Soarelui, se comporta la fel ca şi Luna, adică întoarce spre Soare mereu aceeaşi jumătate din suprafaţa sa.Această jumătate are de fapt ziuă veşnică în timp ce cealaltă emisferă a planetei – noapte eternă.

Mercur nu are atmosferă şi pe partea sa vizibilă, temperatura ajunge până la 400 grade C, în timp ce pe partea opusă este ger veşnic foarte aproape de zero absolut(-273 grade C).Astronomii presupun că suprafaţa lui Mercur arată aproape la fel ca suprafaţa Lunii.

VENUS poate fi văzută deseori fie la apus(ca Luceafărul de seară), fie la răsărit( ca Luceafărul de dimineaţă).

Suprafaţa planetei Venus reflectă foarte puternic lumina solară, datorită faptului că ea este înconjurată de o atmosferă foarte densă, supraîncărcată de nori, care în acelaşi timp constituie cauza, pentru care nu putem să vedem de fapt niciodată suprafaţa solidă a planetei.

Venus este, fără îndoială, una dintre cele mai interesante planete din sistemul nostru solar, fiind totodată şi una din planetele cele mai puţin cunoscute.

PÂMANTUL, numit şi TERRA sau PLANETA ALBASTRĂ este a treia planetă ca distanţă faţă de Soare în sistemul nostru solar, şi in funcţie de mărime este pe locul cinci.

Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, şi singura din Univers care adăposteşte viaţa.

Pământul s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57×109) de ani, iar singurul satelit natural Luna, a început să-l orbiteze puţin timp după aceea, cu 4,533 miliarde de ani în urmă.

Suprafaţa Pământului este acoperită în proporţie de 70,8% apă, restul de 29,2% fiind solid şi uscat. Zona acoperită de apă este împărţită în oceane, iar uscatul este împărţit in continente.

Astronomii cred că cea mai mare parte a suprafeţei lui Marte este un pustiu rece şi arid, acoperit cu un praf fin. Temperatura pe Marte este foarte joasă. În locurile cele mai calde ale planetei(la ecuatorul său), temperatura se ridică la amiază până la 30 grade C, dar noapte de noapte ea scade până la -50 grade C. La poli, temperatura scade până la -100 grade C.

JUPITER Diametrul acestei planete este de 143.000 km; deci diametrul lui Jupiter este de peste 11 ori mai mare decât diametrul Pământului. Din această cauză, cu toată depărtarea mare, discul lui Jupiter poate fi văzut clar şi cu un telescop mic.

La prima vedere, aspectul planetei Jupiter pare întotdeauna absolut neschimbat, benzile luminoase alternând cu benzile întunecate.Pe Jupiter temperatura este într-adevăr extraordinar de scăzută. Jupiter fiind de peste 5 ori mai departe de Soare decât Pământul rezultă că fluxul de radiaţie solară este de 27 de ori mai mic. Din aceasta cauză, pe această planetă a putut fi măsurată şi o temperatură de aproape -140 grade C, deci ger în toată regula.

SATURN se aseamănă în multe privinţe, cu Jupiter. Şi el este o planetă mare – diametrul său este de 115 000 km – şi este mai turtit decât Jupiter.

Privit global, Saturn singur nu este un corp prea interesant, deoarece constituţia sa este aceeaşi ca a lui Jupiter, pe care putem să-l observăm mult mai bine. O particularitate deosebită la Saturn o reprezintă inelul său.

Această podoabă a lui Saturn este atât de izbitoare, încât se vede şi cu un telescop mic cu o putere de mărire de aproximativ de 30 de până la 40 ori, dacă focalizarea este fină.

URANUS a fost descoperită în perioada dezvoltării astronomiei moderne de către englezul William Herschel. În data de 13 martie 1781, el a găsit în Constelaţia Gemeni, un corp care spre deosebire de celelalte stele, prezenta un mic disc bine vizibil. După o observaţie de câteva luni, s-a dovedit că este vorba de o nouă planetă.

Uranus este de două ori mai depărtat de Soare decât Saturn, deci el se găseşte la aproape trei miliarde km.

Uranus se învârte repede in jurul axei sale, perioada de rotaţie fiind de 10h şi 48 min.

NEPTUN a fost descoperit în anul 1846, pe baza acţiunii sale gravitaţionale, care se manifestă prin perturbaţii produse în mişcarea lui Uranus.

Uranus şi Neptun sunt ca un fel de gemeni. Neptun este cu puţin mai mic, diametrul său având 45 000 km, şi deoarece este mult mai departe (4,5 miliarde km de Soare); trebuie să dispunem de un binoclu bun pentru a-l vedea. Numai cu un telescop mare putem observa discul sau, însă fără a vedea vreun detaliu.

Pe drumul său in jurul Soarelui, Neptun este însoţit de doi sateliţi, dintre care Triton este mai mare ca Luna şi numai puţin mai mic decât Mercur. În sfârşit, în privinţa greutăţii, Triton este satelitul cel mai greu din sistemul solar.

Mult mai departe de Soare, la limitele nopţii eterne, se mişcă ultima planetă cunoscută, PLUTON, descoperită abia în anul 1930.

Această planetă este depărtată de Soare cu aproape 6 miliarde de km, în medie, dar traiectoria sa este o eclipsă destul de diferită de un cerc, astfel că timp de câteva zeci de ani ea se află mai aproape de Soare decât Neptun. Însă nici atunci strălucirea ei nu va fi egală cu a acestuia, întrucât ea este mult mai mică.

Temperatura superficială se evaluează la aproximativ -230 grade C, la care numai hidrogenul şi heliul ar putea să rămână în stare gazoasă.