UNIVERSITATEA “BOGDAN VODĂ” BAIA MAREFACULTATEA DE MANAGEMENT

SPECIALIZAREA MANAGEMENT CLUJ-NAPOCA

LUCRARE DE LICENŢĂ

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIARLA S.C. ARGOS S.A. CLUJ-NAPOCA

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,Conf. univ. dr. BĂTRÂNCEA MARIA

Absolvent, KOVACS MIHAI ŞTEFAN

- 2003 –

C U P R I N S

Capitolul 1.PREZENTAREA GENERALĂ A SC ARGOS SA Cluj-Napoca1.1. Scurt istoric ..........................................................................................…………..pag. 31.2. Particularităţi privind obiectul principal de activitate.........................…………..pag. 4

1.2.1. Dotarea existentă……………. .........................................…………………..pag. 4 1.2.2 Poziţia pe piaţă… ...........................................................................……….....pag. 5

1.3. Organizarea şi structura funcţională......................................................……….....pag. 7

Capitolul 2. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ GENERALĂ A AGENŢILOR ECONOMICI

2.1. Opinii cu privire la conţinutul analizei economico-financiare…………………..pag. 92.2. Analiza de ansamblu a situaţiei financiar-patrimoniale………………….……...pag. 9

2.2.1. Analiza structurii activului bilanţier…………………………………….…...pag. 10 2.2.2. Analiza structurii pasivului bilanţier………………………...…….………...pag. 16

2.3. Analiza structurii patrimoniale pe baza bilanţului financiar…………………….pag. 182.4. Analiza structurii patrimoniale pe baza bilanţului funcţional…………………...pag. 20

2.4.1. Analiza activului funcţional……………………………………………….…pag. 21 2.4.2. Analiza pasivului funcţional…………………………………………………pag. 21

Capitolul 3. ANALIZA PATRIMONIALĂ CU AJUTORUL RATELOR DE STRUCTURĂ A S.C. ARGOS S.A. ………………….……………………………….pag. 21

3.1. Analiza ratelor de structură a activului bilanţier .................................………………..pag. 21 3.2. Analiza ratelor de structura a pasivului bilanţier ..................................…………….pag. 30

Capitolul 4. ANALIZA RENTABILITĂŢII ACTIVITĂŢII 4.1. Analiza de ansamblu a rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierdere ……….pag. 35 4.2. Analiza ratelor rentabilităţii economice ..............................………………. ……..pag. 41

Capitolul 5. ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITĂŢII FINANCIARE 5.1. Analiza lichidităţii financiare....................................................................……………pag. 43 5.2. Analiza solvabilităţii financiare ................................................................………….pag. 46

Capitolul 6. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR 6.1. Analiza echilibrului financiar..............................................................…………. ……pag. 48 6.2. Analiza echilibrului fluxurilor de trezorerie............................................….. ……pag. 52 6.3. Analiza riscului de faliment.....................................................................……………pag. 53

Capitolul 7. CONCLUZII ŞI PROPUNERI.

7.1. Concluzii privind activitatea desfăşurată de S.C. ARGOS S.A……….……………….pag. 577.2. Propuneri cu privire la activitatea viitoare a S.C. ARGOS S.A……………………….pag. 57

Anexa 1 – Bilanţul contabil pe anii 1999 – 2000 – 2001…………………………..pag.59

Bibliografie.....................................................................................................………pag. 64

2

CAPITOLUL 1PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. ARGOS S.A. CLUJ-NAPOCA

1.1. SCURT ISTORIC

S.C. “Argos” S.A. Cluj-Napoca este unul dintre cei mai mari producători de articole de corsetărie şi

costume de baie din ţară, având o specializare în acest domeniu de peste 50 de ani. S.C “Argos” S.A s-a înfiinţat în martie 1991 în temeiul Legii 15/1990 prin reorganizarea în două societăţi comerciale a fostei întreprinderi de tricotaje “SOMEŞUL” Cluj-Napoca.

Sediul social al societăţii este în Cluj-Napoca, str. Onisifor Ghibu, nr. 20-24, telefon 0040-64-195292, fax 0040-64-196833, web-site: www.argoslingerie.ro.

Capitalul social al societăţii este de 7892900 mii lei, divizat în 315716 de acţiuni cu valoarea nominală de 25000 lei/acţiune. Structura capitalului social este redată în tabelul 1.1. şi figura1.1,Structura capitalului social:

Tabelul 1.1.,Structura Capitalului social

Acţionari % deţinut Număr acţiuniAsociaţia PAS Argos 60% 189429SIF Moldova 9% 29172Acţionar PPM 31% 97115Total 100% 315716

Figura 1.1.,Structura capitalului social

3

1.2. PARTICULARITĂŢI PRIVIND OBIECTUL PRINCIPAL DE ACTIVITATE

După marea schimbare, după 1990 în România au apărut şi s-au dezvoltat noi ramuri industriale şi activităţi comerciale, respectiv prestaţii. Liberalizarea şi stimularea iniţiativei proprii şi deschiderea căilor de comunicare cu exteriorul a deschis o nouă viziune asupra lumii, ceea ce a contribuit la creşterea fără precedent a cerinţelor, a necesităţilor oamenilor şi prin liberalizarea importului s-a asigurat o ofertă din belşug a tuturor produselor din ramurile de vârf şi a serviciilor necunoscute până atunci. Astfel s-a ajuns la posibilitatea asigurării informaţiilor, aducerea din import a software-ului, a unor tehnologii moderne şi eficiente, maşini, unelte etc.

Multe produse româneşti din această ramură a industriei erau necompetitive faţă de produsele existente pe piaţa externă, îndeosebi pe cea vestică. Marile lipsuri erau detectate în domeniul calităţii, în promovarea şi distribuţia produselor, slaba prezentare a produselor, lipsa design-ului.

Societatea dispune de forţă de muncă calificată pentru toate fazele procesului de fabricaţie, inclusiv activitatea de creaţie a produselor vestimentare din tricoturi, având un număr de circa 1000 angajaţi.

Obiectul de activitate de bază al societăţii este producerea şi comercializarea articolelor din tricot:a) articole de corsetărie: sutiene, centuri, corsete, body, suspensoare;b) costume de baie pentru: femei, bărbaţi, fete, băieţi;c) lenjerie: maieuri, chiloţi, cămăşi de noapte, pijamale;d) îmbrăcăminte exterioară: jachete, pulovere, pantaloni, veste canadiene din fâş, fuste, rochii, salopete,

mănuşi;e) articole sportive: treninguri, şorturi, tricouri, hanorace, pantaloni colanţi, brasiere, costume de gimnastică,

costume de ski, echipamente de tenis, scrimă, handbal, ciclism, fotbal;f) ciorapi sport şi medicali Serviciile executate pentru terţi sunt: manopera de tricotare, vopsire, finisare, precum şi transportul produselor finite cu mijloace proprii la beneficiari.

1.2.1. Dotarea existentă

Dotarea societăţii cu utilaje performante permite realizarea de articole din tricot într-o gamă variată de tipuri de fire: bumbac, lână, poliamidă, poliester, lycra. În cadrul atelierului de tricotat se realizează tricoturi cu o mare varietate de structuri şi contexturi, pe următoarele tipuri de maşini de tricotat:

maşini circulare cu diametru mare Mec-Mor, Textima, Multicomet, Multipique; maşini circulare cu diametru mic Scott Williams, DRC, Multimip; maşini de tricotat din urzeală Koket, Raschel maşini rectilinii VKTM maşini de tricotat ciorapi maşini de tricotat bentiţe elastice Comez maşini pentru şnur

Tricoturile obţinute pe aceste maşini sunt supuse diferitelor operaţii de finisare (spălare, albire, vopsire, termofixare) în atelierul de finisaj utilizându-se utilajele existente aici: Haspel, R. Jet, T.I., Rama Brukner.

Croirea componentelor se realizează la maşina de tăiat metalică Bandzeg.În funcţie de cerinţele beneficiarilor pe componentele croite se pot aplica:

imprimeuri cu hârtie termotransferabilă imprimeuri locale cu pastă executarea de broderii (pe maşini de brodat cu dischetă)

4

Confecţionarea produselor se realizează pe o gamă variată de maşini de cusut cu productivitate ridicată (3000 imp/min). Maşinile de cusut sunt organizate în fluxuri tehnologice flexibile specializate pe sortimentele de bază: corsetări, costume de baie, lenjerie, îmbrăcăminte şi articole sportive.

Ambalarea produselor finite se execută conform cerinţelor clientului, respectiv ambalare individuală sau colectivă, pe umeraşe sau fără, în pungi sau cutii.

Expedierea produselor finite se face din depozitele societăţii cu mijloace de transport proprii sau prin unităţile specializate în transporturi pentru piaţa internă, iar pentru beneficiarii externi transportul produselor se asigură de către aceştia.

1.2.2. Poziţia pe piaţă

Întreprinderea pătrunde în cadrul pieţei prin intermediul produselor sale. Identificarea, dimensionarea şi descrierea segmentelor specifice pieţei în cadrul căreia întreprinderea îşi va finaliza activitatea se realizează prin descrierea imaginii globale a pieţei, sarcină ce îi revine specialistului în marketing.

Activitatea de marketing a societăţii constă mai ales în acţiuni publicitare şi promovare a produselor. Societatea nu a întreprins studii de piaţă şi nu are un plan de marketing, bazându-se pe menţinerea în continuare a cererii ridicate care se manifestă pentru produsele societăţii.

Punctele de bază ale strategiei firmei ARGOS pentru consolidarea poziţiei sale pe piaţă sunt: diversificarea gamei de produse şi promovarea unor produse noi pentru cucerirea de noi pieţe extinderea reţelei de desfacere pentru întărirea poziţiei pe pieţele unde are o poziţie slabă promovarea unui raport preţ-calitate deosebit faţă de cel al concurenţilor care fabrică produse similare cu

tehnologie modernă politica de promovare a produselor prin publicitate şi participarea la târguri şi expoziţii, precum şi prin

organizarea de parade a modeiPână în prezent au fost întreprinse diverse acţiuni publicitare şi de promovare a produselor, printre

care: prezentarea produselor la expoziţii şi târguri de profil materiale promoţionale anunţuri în presa locală în judeţele de interes spoturi publicitare prin radio şi TV cablu

Societatea ARGOS S.A. a dobândit şi deţine Certificat de Calitate ISO-9002, conform standardelor internaţionale, prin faptul că ţine cont de calitatea tuturor factorilor de producţie cum ar fi: a materiilor prime, a materialelor consumabile, a maşinilor cu care lucrează, precum şi calitatea muncii depuse. Unitatea pentru menţinerea calităţii a decis să lucreze cu materii prime şi materiale consumabile aduse prin import din Germania, Austria, Ungaria, Marea Britanie etc.

Furnizorii sunt selectaţi după: asigurarea calităţii materiilor prime promptitudinea şi respectarea termenelor contractuale stabilitatea relativă a preţurilor existenţa unui parteneriat pe principii sănătoase

Astfel principalii furnizori sunt: Copyland Cotton Dantex Electrica Etichet Prod. Fidasco

5

Firmelbo SA Botoşani Philadelphia Iluna – Bucureşti Expo-Transilvania – Cluj Groz Beckert – Germania Obernosterer Struckstoffe – Austria Ponderea activităţii de export a crescut de la 3% în 1992 la 80% în 2000. Piaţa externă o reprezintă diversele firme specializate pentru comercializarea produselor societăţii Argos. Acestea sunt : Marea Britanie – firma Playtex Germania – firmele Triumph, Canda Italia – firmele Lotto, Linclalor, Mary Pol Franţa – firmele Goldsoie, Chantalle, Mondexim Olanda – firma Schreuders Belgia – firma Vagotex Ungaria – firma Melinda

Evoluţia vânzărilor poate fi pusă în evidenţă prin intermediul cifrei de afaceri. Astfel cifra de afaceri realizată de către S.C. ARGOS S.A. în perioada 1999-2001 este perezentată în figura 1.1,Evoluţia cifrei de afaceri:

Figura 1.1,Evoluţia cifrei de afaceriPonderea fiecărui sortiment în totalul producţiei realizate este: Articole de corsetărie 50% Costume de baie 20% Lenjerie 15% Îmbrăcăminte exterioară şi articole sportive 15%

6

1.3. ORGANIZAREA ŞI STRUCTURA FUNCŢIONALĂ

Societatea comercială în baza prevederilor Legii nr. 31/1990 şi în baza Statutului este condusă de Adunarea Generală a Asociaţilor. Adunarea generală decide asupra strategiei de dezvoltare economico-financiară a societăţii, aprobă structura organizatorică, decide asupra angajării de credite bancare, asupra garanţiilor constituite, deschiderea de sucursale sau filiale în ţară sau în străinătate.

De asemenea, adunarea generală examinează şi aprobă bilanţul contabil încheiat anual, repartizarea profitului, bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activitatea fiecărui an. Ea hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, a numărului şi valorii părţilor sociale, hotărăşte orice modificare a contractului şi a statutului societăţii.

Adunarea generală este aceea care decide asupra efectuării de investiţii, fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea societăţii.

Structura organizatorică este elaborată în conformitate cu decretul 162 din 1973 şi Legea nr. 31 din 1991. Conducerea operativă S.C. “Argos” S.A. este asigurată prin Consiliul de Administraţie, Comisia de Cenzori şi Directorul General care are în subordine trei directori: director tehnic, director de producţie şi director economic, care conduc şi angajează unitatea în relaţiile cu furnizorii, clienţii, băncile, bugetul statului şi celelalte bugete şi fonduri speciale, în probleme de fiscalitate privind plata obligaţiilor de impozite, taxe şi contribuţii la diverse fonduri. Aceştia la rândul lor au în subordine un număr de compartimente funcţionale.

În cadrul societăţii se desfăşoară următoarele activităţi distincte: Industrie Administraţie şi deservire Informatică Activităţi auxiliareStructura organizatorică are următoarea configuraţie:A. Conducerea societăţii este formată din:

- director general- director tehnic- director de producţie

7

- director economicB. Compartimente funcţionale:a) Subordonaţi directorului general: - compartiment oficiu juridic - compartiment control financiar intern - compartiment protecţia muncii, a mediului şi ecologie - serviciu resurse umane, management - serviciu inginerie tehnologicăb) subordonate directorului tehnic: - birou mecano-energetic - birou aprovizionare-importc) subordonat directorului de vânzări: - serviciu vânzări, export, marketingd) subordonat directorului economic: - serviciu financiar-contabilitateCategoria medie de încadrare a muncitorilor este 4.

Muncitorii direct productivi sunt:- muncitorii care desfăşoară activităţi direct productive în halele de producţie, contribuind nemijlocit la realizarea produselor, fie manual, fie lucrând pe utilaje sau prin intermediul instalaţiilor:- muncitorii care asigură nemijlocit conducerea şi controlul procesului de producţie şi reglarea utilajelor la parametrii proiectaţi.

Muncitorii indirect productivi se ocupă cu:- întreţinerea şi repararea curentă a utilajelor şi instalaţiilor;- întreţinerea S.D.V.-urilor;- controlul tehnic de calitate al materiilor prime şi analize de laborator;- transportul intern, care asigură aprovizionarea locurilor de muncă cu materiale şi S.D.V.-uri;- manipularea materiilor prime, semifabricatelor şi produselor finite în magazii şi depozite.

Muncitorii de deservire sunt:- muncitorii care întreţin clădirile şi instalaţiile aferente;- muncitorii care efectuează şi întreţin curăţenia în spaţiile de producţie;- muncitorii care prestează servicii pe ansamblul unităţii;- personalul operativ din activitatea de informatică.

CAPITOLUL 2

8

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ GENERALĂ A AGENŢILOR ECONOMICI

2.1. OPINII CU PRIVIRE LA CONŢINUTUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Analiza financiară a societăţilor comerciale este o componentă indispensabilă a managementului financiar, care câştigă tot mai mult teren în practica economică. Este tot mai evident faptul că analiza financiară a activităţii agenţilor economici reprezintă o prioritate fundamentală pentru succesul în afaceri al oricărui întreprinzător.

Analiza economică este o componentă a analizei fenomenelor şi proceselor ce se desfăşoară în natură şi societate, care vizează fenomenele ce au loc în mediul economic. Analiza economică cercetează activităţile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse şi al rezultatelor obţinute. Esenţialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relaţiilor structural-funcţionale şi a celor cauză - efect.

Analiza financiară susţine Ioan Mihai ş.a. "constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permite aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi"1

Analiza financiară, este de părere Maria Niculescu ş.a., "În accepţiunea de componentă de bază a diagnosticului global strategic, este orientată spre investigarea unor aspecte complexe, convergente în ultimă instanţă cu obiectivele economico-financiare ale oricărui agent economic".

Analiza financiară, apreciază Ion Stancu că "este activitatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a întreprinderii de performanţă financiară a întreprinderii la încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească punctele tari slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare într-un mediu concurenţial"1.

Analiza financiară ca şi o componentă a analizei fundamentale presupune o examinare a bilanţului, conturilor anuale, a poziţiei pe piaţă şi a perspectivelor unei întreprinderi în contextul macroeconomic, a sectoarelor şi ramurilor economice.

Analiza financiară a bilanţului contabil serveşte reflectării echilibrului financiar scurt şi lung sub două aspecte şi anume: modul cum s-a realizat şi consecinţele în planul solvabilităţii, lichidităţii şi riscul de neplată al întreprinderii.

Profesorul Iacob Petru Pântea, este de părere că " analiza financiară valorifică datele bilanţului contabil sub forma a trei abordări specifice, după cum urmează: analiza bilanţului propriu-zis, analiza pe baza contului de profit şi pierdere şi analiza combinată"2.

Analiza financiară pe baza bilanţului evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen scurt.

Analiza financiară evidenţiază performanţa agentului economic în termeni de rentabilitate şi risc, performanţe cu care s-a încheiat exerciţiul anterior şi care va începe altul.

Analiza financiară este un sistem complex de tratare a informaţiilor economice trecute şi de perspectivă a societăţii comerciale, sistem bazat pe metode de cercetare ştiinţifică, care vizează în principal următoarele obiective:

- ameliorarea conducerii firmei pornind de la un diagnostic precis;- constituie un element de decizie în contractarea unui împrumut;- asigură baza informaţională pentru cumpărarea sau vânzarea de acţiuni la bursă- asigură stadiul stării unui concurent, client sau furnizor în planul gestiunii, al solvabilităţii sau al

rentabilităţii sale.

1 -I.Stancu- " Finanţe ", Ed.Economică,Bucureşti,1997, p.4412 -I.Pântea "Managementul contabilităţii româneşti", Ed. Intelcredo, Deva,1998, p. 573

9

Analiza economico-financiară este un studiu metodic şi sistematic al situaţiei şi evoluţiei unei firme sub aspectul structurii economice, financiare şi al rentabilităţii pe baza bilanţului şi a anexelor sale, a contului de profit şi pierdere, precum şi a altor informaţii puse la dispoziţia analistului de către sistemul informaţional al firmei.

2.2 ANALIZA DE ANSAMBLU A SITUAŢIEI FINANCIAR-PATRIMONIALEAnaliza financiară se înscrie în problematica analizei pe bază de bilanţ, a contului de profit şi pierdere

a agenţilor economici, evidenţiind în acelaşi timp substările de lichiditate, solvabilitate, echilibru şi faliment ale acestora.

Bilanţul contabil este un tablou sintetic care evidenţiază starea de echilibru între resurse şi utilizarea acestora, într-o perioadă de timp, determinată de obicei de durata exerciţiului financiar.

Activul bilanţier cuprinde averea unei societăţi comerciale care, în funcţie de gradul de lichiditate, se poate descompune în următoarele segmente:

active lichide, formate din sume şi alte valori aflate în casieria unităţii, precum şi din sumele înscrise în conturile bancare

active cu lichiditate parţială, formate din stocuri, creanţe şi titluri de valoare, care pot fi transformate în lichidităţi într-o proporţie de 50-70%

active cu lichiditate redusă, formate din imobilizările corporale, necorporale şi financiare a căror lichiditate este cuprinsă între 20-50%3.

Activele lichide şi cele cu lichiditate parţială reprezintă, din punctul de vedere al ciclului de exploatare, alocări ciclice, care se transformă succesiv pe parcursul unui ciclu de exploatare.

Activele cu lichiditate redusă sunt alocări permanente, întrucât permit recuperarea investiţiei financiare pe parcursul mai multor cicluri de exploatare.

Elementele componente ale pasivului bilanţier, după gradul lor de exigibilitate, se grupează în: pasive exigibile pe termen scurt, formate din datoriile faţă de furnizori, bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale şi diverşi creditori pasive exigibile pe termen lung, formate din împrumuturile pentru investiţii pasive, formate din capitalurile proprii şi din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.Analiza bilanţului contabil vizează cele două componente ale acestuia şi se realizează atât static, cât şi

în dinamică, şi anume: analiza statică care se bazează pe ponderi în care fiecare post se exprimă ca o mărime

procentuală din totalul activului sau a pasivului bilanţier analiza în dinamică care se bazează pe indici în care posturile din bilanţ sunt exprimate sub

formă de modificări procentuale faţă de valoarea aceleiaşi poziţii a unui an de bază considerat egal cu 100% (indici cu bază fixă) sau succesiv faţă de perioada precedentă (indici cu bază în lanţ).

2.2.1. Analiza structurii activului bilanţier

Activul bilanţului cuprinde pe de-o parte, valoarea netă a mijloacelor materiale şi băneşti, iar pe de altă parte, creanţele pe care societatea comercială le are de încasat de la terţi. Valoarea netă a unui activ se obţine deducând din valoarea sa de intrare amortismentele şi provizioanele legal constituite.

În conformitate cu Legea Contabilităţii nr.82/1991, activul bilanţului se structurează în următoarele grupe:

A. active imobilizateB. active circulanteC. conturi de regularizare şi asimilate

3 -R. Higgins “Analysis for Financial Management”, Irwin, Homewood, H. Boston, 1992, p. 54

10

D. prime privind rambursarea obligaţiunilorA) Activele imobilizate sunt formate din bunuri mobile şi imobile, corporale şi necorporale,

achiziţionate de la terţi sau produse în societatea comercială şi care intră în patrimoniul acesteia pe diferite căi: investiţii, donaţii, aport în natură etc. Din punct de vedere financiar, activele imobilizate participă la mai multe cicluri productive, se uzează treptat, investiţia iniţială fiind recuperată în mai multe exerciţii financiare, pe calea amortizării.

Activele imobilizate, din punct de vedere al conţinutului lor material, se grupează în:1) imobilizări necorporale2) imobilizări corporale3) imobilizări financiare

1) Imobilizările necorporale se structurează în următoarele componente: cheltuieli cu constituirea societăţii comerciale cheltuieli de cercetare şi dezvoltare concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabrică şi alte drepturi şi valori similare alte active necorporale

În categoria cheltuielilor cu constituirea societăţii comerciale se includ taxe pentru înmatricularea societăţii comerciale taxe privind modificările intervenite în jurisdicţia societăţii comerciale cheltuieli ocazionate de emiterea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate

În conformitate cu prevederile legale4, aceste cheltuieli se recuperează prin amortizare într-o perioadă de maximum cinci ani.5

Cheltuielile de cercetare şi dezvoltare se referă la valoarea unor lucrări şi obiective de cercetare dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

- proiectele de cercetare să fie bine individualizate- proiectele să aibă şanse de reuşităAceste cheltuieli se recuperează prin amortizare, pe bază de scadenţar pe o perioadă de maximum cinci

ani.6

Concesiunile încorporează valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniul societăţii comerciale, şi anume:

- exploatarea unei părţi a domeniului public- reprezentarea în termeni de unicitate în comercializarea produselor unei firmeCheltuielile ocazionate de această activitate se amortizează pe bază de scadenţar pe o durată egală cu

durata prevăzută în contractul de concesiune.Fondul comercial este o componentă a patrimoniului societăţii comerciale, alta decât partea fixă,

imobilizată, a acestuia. În componenţa fondului comercial intră elemente legate de clientelă, vad comercial, marca fabricii etc. Fondul comercial se pune în evidenţă cu ocazia evaluării societăţii comerciale sau cu ocazia achiziţionării imobilizărilor şi se calculează ca diferenţă între valoarea de achiziţie şi valoarea contabilă a elementelor sale componente.

Alte imobilizări necorporale reprezintă bunuri necorporale, create în cadrul firmei sau achiziţionate de la terţi, şi care se înregistrează în contabilitate la cost de achiziţie, respectiv la nivelul cheltuielilor ocazionate de realizarea acestora. Din punct de vedere financiar, investiţia se recuperează prin amortizare pe o durată de trei ani. Se asimilează altor imobilizări necorporale programele informatice utilizate de agentul economic.

4 -H.G.R. nr. 704 din 22.12.1993, op. cit.,art. 485 -I.P. Pântea ş.c. – Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România, Ed. Intelcredo, Deva, 1999, p. 1146 -Idem

11

În cadrul analizei activelor necorporale se evidenţiază ponderea pe care fiecare componentă o deţine în totalul acestor imobilizări. În acelaşi timp, se remarcă faptul că sumele investite în aceste active se recuperează pe calea amortizării.

În dinamică, de obicei se înregistrează scăderea treptată a valorii acestor imobilizări (IAN100), ca urmare a diminuării valorii de achiziţie sau de producţie, prin amortizare.

În situaţia în care se constată o tendinţă de creştere a valorii activelor necorporale (IAN100), aceasta se explică prin:

- emisiuni de acţiuni şi obligaţiuni noi ca urmare a extinderii portofoliului de afaceri- comercializarea şi contabilizarea corectă a mărcilor, licenţelor etc.- utilizarea pe scară largă a programelor informatice

2) Imobilizările corporale formează componenţa productivă a unei firme şi din care fac parte: terenurile şi amenajările aferente mijloacele fixe, care sunt grupate potrivit prevederilor legale, în următoarele categorii:

construcţii echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare mijloace de transport animale şi plantaţii mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active

corporaleTerenurile nu sunt supuse amortizării, iar din punct de vedere financiar ele îşi modifică valoarea cu

prilejul acţiunii de reevaluare a activelor societăţii comerciale.Valoarea mijloacelor fixe se poate modifica în ambele sensuri, de scădere sau de creştere a acesteia.Creşterea valorii mijloacelor fixe se poate explica prin:

reevaluări prin acte informative achiziţii de mijloace fixe modernizarea mijloacelor fixe existente

Diminuarea valorii mijloacelor fixe se explică prin: scoaterea din funcţiune a unor mijloace fixe prin casare vânzarea unor mijloace fixe conform prevederilor legale recuperarea investiţiei financiare prin amortizarea mijloacelor fixe

Analiza în dinamică a imobilizărilor corporale vizează următoarele aspecte :a) analiza în dinamică a valorii rămase a mijloacelor fixe IMF100, adică ritmul de creştere al valorii mijloacelor fixe fabricate, achiziţionate sau reevaluate

este superior ritmului de creştere al amortizării, casării şi vânzării mijloacelor fixe IMF100, adică se înregistrează o egalizare a ritmului intrărilor şi ieşirilor de mijloace fixe IMF100, adică ritmul de sporire al intrărilor de mijloace fixe este inferior celui aferent ieşirilorb) analiza corelativă dintre dinamica mijloacelor fixe şi dinamica indicatorilor de volum (cifra de

afaceri ICA), producţia vândută (IQV), producţia exerciţiului (IQE) sau venituri din exploatare (IVE). În acest sens deosebim următoarele situaţii:

IMFICA (IQV, IQE, IVE), adică ritmul de dotare cu mijloace fixe este superior veniturilor din exploatare, situaţie care se înregistrează în special în perioadele neinflaţioniste, când rata dobânzii aferentă creditului angajat este relativ redusă

IMF=ICA (IQV, IQE, IVE), adică se înregistrează o egalitate între cele două dinamici, care se realizează pe fondul unui proces investiţional comparabil cu cel precedent şi cu o viteză de rotaţie a mijloacelor fixe situată în parametrii anteriori

IMFICA (IQV, IQE, IVE), adică o sporire a eficienţei folosirii mijloacelor fixe, pe fondul accelerării vitezei de rotaţie a acestora.

3) Imobilizările financiare cuprind valoarea:

12

titlurilor de participare titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu altor titluri şi creanţe imobilizate

Titlurile de participare reprezintă valoarea acţiunilor sau a altor titluri de valoare, pe care societatea comercială le deţine ca parte din capitalul social al altei societăţi comerciale. Participarea la constituirea capitalului altor societăţi se face în condiţiile legii. În general, o sporire a valorii acestor titluri (IP100) semnifică o angajare a patrimoniului firmei în activitatea altei firme.

Titlurile imobilizate ale activităţii de portofoliu sunt achiziţionate de la bursa de valori, prin intermediul unei societăţi de valori mobiliare constituită în condiţiile Legii 31/1990. O sporire a indicelui acestor titluri (ITP100) semnifică o direcţionare a surplusului de lichiditate către piaţa financiară secundară.

Creanţele şi alte titluri imobilizate vizează împrumuturile acordate unităţilor care deţin titluri de participaţii, acordarea de garanţii şi cauţiuni în cazul executării unei obligaţii. În dinamică, o sporire a acestor creanţe (ICRT100) semnifică o creştere a volumului împrumuturilor acordate, cumpărarea de titluri imobilizate sau noi investiţii în titluri de participare. O micşorare a indicelui acestor creanţe (ICRT100) înseamnă vânzarea titlurilor de participare şi a celor imobilizate, restituirea împrumuturilor sau lichidarea creanţelor imobilizate.

Mişcarea imobilizărilor necorporale, corporale şi financiare este reflectată în anexa 6, cod 28, “Situaţia activelor imobilizate”, la bilanţul contabil.

B) Activele circulante constituie o componentă a elementelor patrimoniale, legate nemijlocit de un singur ciclu de exploatare. De aceea şi viteza lor de transformare este mai rapidă decât în cazul imobilizărilor corporale. Din punct de vedere financiar, accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante înseamnă de fapt crearea premiselor necesare sporirii capacităţii de autofinanţare a activităţii productive.

Activele circulante cuprind: stocuri creanţe plasamente şi disponibilităţi băneşti1) Stocurile se referă la : materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi baracamente producţia în curs de execuţie semifabricate, produse finite şi produse reziduale animale mărfuri şi ambalaje

a) Stocurile de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi baracamentele sunt prezentate detaliat în anexa 2, cod 22, a bilanţului contabil, “Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie”.

Analiza în dinamică a stocurilor vizează două aspecte, şi anume:- ritmul modificării stocurilor (IS)- ritmul corelat al stocurilor (IS), consumului de materiale (IM), şi al veniturilor din vânzări (ICA)În privinţa modificării ritmului variaţiei stocurilor pot apărea trei situaţii:

creşterea stocului de materiale comparativ cu perioada precedentă (IS100), care se explică prin: aprovizionare în devans modificări în structura de fabricaţie sporirea consumului specific aprovizionare peste necesar modificarea costului de achiziţie a materialelor de la furnizori evaluarea diferită a stocului potrivit metodelor de evaluare FIFO, LIFO şi costului mediu ponderat

menţinerea ritmului de evoluţie a stocurilor în parametri comparabili cu cei ai perioadei precedente (IS=100) în cazul: unei aprovizionări ritmice

13

unui consum specific constant unor costuri de achiziţie constante menţinerii structurii de fabricaţie în aceiaşi parametri

diminuarea nivelului stocurilor (IS100), prin: ritmul superior al producţiei aprovizionarea neritmică utilizarea stocului de siguranţă în producţie reducerea costului de aprovizionare al materiilor prime şi materialelor

Analiza în dinamică a celor trei indicatori: stocuri (IS), consum de materiale (IM) şi venituri din vânzări (ICA) permite evidenţierea următoarelor aspecte mai importante: IS100, IM100, ICA100 şi ICAIM înseamnă că are loc o creştere a stocurilor ca urmare a unor comenzi

suplimentare în condiţiile în care gradul de valorificare al materiilor prime şi materialelor este în creştere IS100, IM100, ICA100 şi IMICA caz în care stocurile cresc datorită depăşirii normelor de consum, în

condiţiile unui grad scăzut de valorificare al materiilor prime şi materialelor. Această situaţie se mai poate explica şi prin sporirea costului de achiziţie, în condiţiile menţinerii neschimbate a cantităţii aprovizionate şi a preţurilor de vânzare a produselor faţă de perioada precedentă

IS100, Im100, ICA100 şi IM=ICA, adică stocurile înregistrează o sporire exclusiv valorică, prin creşterea costului de achiziţie a materiilor prime şi materialelor

IS100. IM100, ICA100, ceea ce înseamnă că stocurile au crescut pe seama reducerii vânzărilor, normele de consum respectiv costul de achiziţie au înregistrat o creştere faţă de perioada precedentă

IS100, IM100, ICA100, aceasta însemnând o diminuare a stocurilor atât prin reducerea consumului de materii prime şi materiale, cât şi prin sporirea gradului de valorificare al acestora

IS=100, IM=100, ICA=100, adică stocurile se menţin constante în condiţiile aceloraşi vânzări şi consumuri specifice comparabile cu cele ale perioadei precedente

b) Producţia în curs de execuţie este evaluată la cost de producţie şi poate fi diminuată cu provizioanele legal constituite . Producţia în curs de execuţie este influenţată de patru factori: volumul fizic al acesteia durata ciclului de fabricaţie structura sortimentală costul de producţieDin compararea indicelui producţiei în curs de execuţie (IPCE) cu indicele producţiei fizice (IQF) rezultă următoarele concluzii: IPCEIQF, adică are loc o mărire a duratei ciclului de fabricaţie şi o sporire a costului de producţie IPCE=IQF, adică producţia în curs de execuţie se modifică în acelaşi ritm cu cel al produselor finite IPCEIQF, adică are loc o reducere a ciclului de fabricaţie în paralel cu o diminuare a costului de

producţieÎn cazul măririi duratei ciclului de fabricaţie va rezulta o sporire a imobilizărilor financiare în stocuri şi

deci o recuperare mai lentă a investiţiei iniţiale.Dacă durata ciclului de fabricaţie se reduce atunci se va recupera mai rapid investiţia financiară iniţială.Structura sortimentală influenţează nivelul şi dinamica producţiei în curs de execuţie astfel:

dacă structura sortimentală se modifică în favoarea unor produse cu un cost de producţie comparabil mai mic, are loc o diminuare în termeni reali a producţiei în curs de execuţie

dacă structura sortimentală se modifică în favoarea unor produse cu costuri de producţie comparabile mai mari, atunci se va înregistra o sporire a valorii producţiei în curs de execuţie, cu consecinţe negative asupra societăţii comerciale Costul de producţie influenţează nivelul şi dinamica producţiei în curs de execuţie astfel:

în sensul creşterii acesteia, dacă costul de producţie înregistrează o majorare faţă de perioada precedentă în sensul scăderii acesteia, dacă costul de producţie este situat la un nivel inferior celui comparabil

14

c) Semifabricatele, produsele finite şi produsele reziduale semnifică imobilizări financiare temporare, care sunt înregistrate în conturile ce reflectă aceste valori materiale.Factorii de influenţă a nivelului acestor stocuri sunt:- termenele de livrare şi durata ciclului de fabricaţie- volumul fizic- structura sortimentală- costul de producţieÎn situaţia în care termenele de livrare ale produselor finite (semifabricate) şi reziduale sunt respectate,

atunci în dinamică stocul înregistrează o scădere. În cazul în care semifabricatele sunt folosite în procesul productiv, dimensiunea stocului depinde de durata ciclului de fabricaţie.

Volumul fizic al acestor produse influenţează mărimea stocului final astfel: în situaţia sporirii volumului fizic, în condiţiile evaluării acestuia în costuri comparabile (ale

exerciţiului financiar precedent), se va înregistra o creştere a stocului de semifabricate, produse finite şi produse reziduale

în situaţia diminuării volumului fizic, dacă costul de producţie nu se modifică în termeni reali, atunci are loc o diminuare a acestor stocuri

Structura sortimentală are un impact asupra modificării stocurilor în următoarele condiţii:- dacă structura se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost de producţie comparabil mai mare,

se va înregistra o creştere a stocurilor- dacă structura se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost comparabil mai mic, are loc o

diminuare a nivelului acestor stocuri.d) Efectivele de animale se evaluează în contabilitate la costuri producţie efective.e) Mărfurile şi ambalajele vizează aspecte legate de latura comercială a firmei. Modificarea stocului final

de mărfuri şi ambalaje depinde de următorii factori: raportul între ritmul aprovizionărilor şi cel al desfacerilor de mărfuri structura mărfurilor vândute adaosul comercial practicat mărimea provizioanelor constituite regimul circulaţiei ambalajelor: ambalaje refolosibile sau nerefolosibile

Astfel, în cazul în care ritmul desfacerilor este superior ritmului aprovizionărilor, se înregistrează o diminuare a stocului de mărfuri şi de ambalaje. Dacă structura vânzărilor se modifică în favoarea unor grupe de mărfuri cu o cotă de adaos comercial mai mare, atunci se va înregistra o diminuare a acestor stocuri. În situaţia în care adaosul comercial este în scădere, atunci se va înregistra o diminuare a stocului de marfă şi de ambalaje. Diminuarea valorii provizioanelor constituite în acest scop va însemna o reducere a valorii mărfurilor şi ambalajelor aflate în stoc. De asemenea, preluarea operativă de către furnizor a ambalajelor refolosibile (navete cu sticle, ambalaje din lemn sau hârtie), a căror preţ nu a fost inclus în cel al mărfii vândute, va determina scăderea valorii acestor stocuri.2) Creanţele reprezintă sumele băneşti imobilizate temporar la terţi. Factorii de influenţă a creanţelor sunt: cifra de afaceri prevederile contractuale privind termenele de achiziţie garanţiile materiale constituite în cazul insolvabilităţii clienţilor (debitorilor) structura vânzărilor calitatea produselor vândute etc.

În general, sporirea cifrei de afaceri determină o creştere a volumului creanţelor, si care pe termen mediu şi lung poate crea probleme de lichiditate financiară atunci când facturile emise nu sunt încasate la termen. O altă categorie de creanţe o reprezintă debitorii. În situaţia în care aceştia nu sunt urmăriţi operativ în conformitate cu prevederile legale, atunci există riscul nerecuperării sumelor imputate pentru diverse pagube, cu consecinţe nefavorabile asupra lichidităţii financiare a firmei.

15

Dacă structura desfacerilor se modifică în favoarea unor produse cu o valoare mare, atunci are loc o creştere a soldului creanţelor. În fine, în cazul unor produse de calitate inferioară sau cu defecte ascunse, pot apărea probleme de încasare a creanţelor cauzate de remedierea defectelor.3) Trezoreria unităţii cuprinde disponibilităţile băneşti, plasamentele pe termen scurt şi alte valori aflate

temporar în casieria unităţii. În dinamică, o sporire a trezoreriei, determină atât consolidarea stărilor de lichiditate şi solvabilitate financiară, cât şi menţinerea într-un echilibru monetar permanent a firmei şi, pe această bază, are loc întărirea capacităţii de autofinanţare a firmei.

C) Conturile de regularizare şi asimilate cuprind: cheltuieli constatate în avans care urmează să fie incluse în costuri în perioadele următoare diferenţe de conversie activ pentru influenţele nefavorabile rezultate din cursul valutar al creanţelor

externe neîncasate la finele exerciţiului financiar.D) Primele privind rambursarea obligaţiunilor sunt cheltuielile financiare care trebuie amortizate pe durata contractării împrumuturilor aferente obligaţiunilor emise. Aceste prime se calculează ca diferenţă între valoarea de rambursare şi valoarea de emisiune.

2.2.2. Analiza structurii pasivului bilanţier În pasivul bilanţului, resursele societăţii comerciale sunt grupate după gradul lor de exigibilitate.

Pasivul patrimonial cuprinde următoarele grupe:A. Capitaluri propriiB. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieliC. Datorii totaleD. Conturi de regularizareA) Capitalurile proprii (CPR) însumează toate resursele de care dispune o firmă, resurse necesare

finanţării imobilizărilor acesteia, şi anume: capitalul social prime legate de capital diferenţe din reevaluare rezerve rezultatul reportat rezultatul exerciţiului fonduri subvenţii pentru investiţii provizioane reglementatea) Capitalul social (CS) cuprinde aportul pe care acţionarii sau asociaţii l-au adus în societate la

constituirea acesteia. Capitalul social poate fi subscris şi/sau vărsat. Capitalul social subscris este un segment al capitalului social total, care nu s-a materializat în lichidităţi sau în active materiale. Capitalul social subscris şi vărsat reprezintă de fapt materializarea aportului angajat de acţionari sau asociaţi la înfiinţarea societăţii.

Capitalul social al societăţilor comerciale poate fi divizat în părţi sociale sau în acţiuni, în funcţie de forma juridică a societăţii şi de prevederile contractului de societate. Acest capital social poate fi modificat numai prin hotărâri ale adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, modificări care se regăsesc în acte juridice (acte adiţionale).

Analiza în dinamică a capitalului social evidenţiază modificările intervenite în mărimea acestuia astfel:

- ICS100 înseamnă că a avut loc o majorare (sau o menţinere) a capitalului social cu consecinţe favorabile asupra forţei economice a firmei

- ICS100 înseamnă că a avut loc o diminuare a capitalului social

16

b) Primele legate de capital (PC) pot fi de emisiune, de aport şi de fuziune, rezultând din operaţii de majorare a capitalului.

Prima de emisiune se determină ca diferenţă între preţul de emisiune a noilor acţiuni şi valoarea nominală a acţiunilor atribuite investitorilor cu ocazia creşterii capitalului

Prima de aport se calculează ca diferenţă între valoarea activului aportat şi valoarea nominală a acţiunilor atribuite în schimbul acestui aport

Prima de fuziune se înregistrează ca diferenţă între valoarea intrinsecă (matematică) şi valoarea nominală a acţiunilor în cazul fuziunii a două sau mai multe societăţi comerciale.

În dinamică analiza primelor de capital vizează două aspecte şi anume:- IPC100, adică are loc o sporire a capitalului propriu prin majorarea primelor de capital, respectiv

are loc o menţinere a capitalului propriu în aceleaşi coordonate evolutive - IPC100, adică are loc o scădere a primelor şi implicit a capitalurilor proprii.c) Diferenţele din reevaluare (DR) vizează imobilizările corporale şi financiare şi se determină ca

diferenţă între valoarea actualizată şi valoarea înregistrată în contabilitate a acestor imobilizări. De regulă, operaţiunile de reevaluare sunt efectuate prin instituţii specializate şi fac obiectul unor hotărâri de guvern sau a unor hotărâri a adunărilor generale a acţionarilor.

În conformitate cu prevederile legale HGR 983/1998 şi HGR 95/1999, societăţile comerciale pot proceda la reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi a terenurilor, precum şi a imobilizărilor corporale în curs de natura clădirilor şi construcţiilor speciale, existente în patrimoniul lor la 30 iunie 1998. Potrivit aceloraşi reglementări, începând cu anul 1999, diferenţele din reevaluarea imobilizărilor corporale şi a imobilizărilor corporale în curs pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social, respectiv a patrimoniului societăţii comerciale.

În dinamică, o sporire a nivelului diferenţelor din reevaluare înseamnă efectuarea unei operaţiuni de reevaluare (IDR100)

d) Rezervele (R) sunt o parte a capitalurilor proprii constituite din profitul brut sau net repartizat la sfârşitul exerciţiului financiar şi care se împart în rezerve legale, statutare şi alte rezerve.

Rezervele legale sunt constituite din profitul brut, neimpozitat într-o cotă de 5% anual, dar nu mai mult de 20% din capitalul social al unităţilor cu capital autohton şi 25% a unităţilor cu capital mixt

Rezervele statutare se constituie din profitul net conform reglementărilor legale în vigoare Alte rezerve sunt constituite prin hotărâri ale adunărilor generale ale acţionarilor, pentru

acoperirea unor pierderi neprevăzute, din calamităţi, din diferenţe de curs valutar, deprecieri ale stocurilor etc.

O sporire a rezervelor determină o creştere a capitalurilor proprii ale societăţii comerciale (IR100).e) Rezultatul reportat (RRP) se referă fie la pierderea exerciţiului financiar precedent, fie la

profitul amânat la repartizare conform hotărârii adunării generale a acţionarilor. În cazul pierderii reportate, aceasta trebuie acoperită în decursul a cinci exerciţii financiare viitoare. O majorare a nivelului acestui indicator semnifică fie o creştere a pierderii, fie o sporire a profitului nerepartizat comparativ cu exerciţiul precedent.

f) Rezultatul exerciţiului (RNE) poate îmbrăca forma profitului net sau a pierderii totale determinate de efectuarea unor cheltuieli peste nivelul veniturilor totale. În situaţia obţinerii unui profit net, o sporire a acestuia, comparativ cu exerciţiul precedent, reprezintă o cale de autofinanţare a activităţii societăţii comerciale.

g) Fondurile reprezintă surse de autofinanţare a capitalului imobilizat, a premierii salariaţilor (prin fondul de participare la profit) şi a altor activităţi.

h) Subvenţiile pentru investiţii sunt resurse constituite din alocaţiile bugetare sau din alte surse externe, destinate finanţării activităţii de producere sau de achiziţie a unor echipamente, finanţării unor activităţi pe termen lung sau a altor cheltuieli de natură investiţională. În această categorie se includ şi bunurile de natura imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau mijloacele fixe constatate ca plus la inventar. O

17

sporire a acestor subvenţii semnifică o creştere a capacităţii de finanţare a activităţii productive pe termen lung.

i) Provizioanele reglementate se constituie pe seama cheltuielilor aferente exerciţiilor financiare viitoare şi se referă , în principal, la reevaluarea stocurilor şi la amortizarea accelerată a mijloacelor fixe aflate în patrimoniul firmei. În dinamică, sporirea valorii acestor provizioane reprezintă surse suplimentare de autofinanţare, constituite pe seama diminuării profitului impozabil.

B) Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă rezerve care se constituie pentru elemente din activ ori din pasiv incerte sau pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare. În această categorie se au în vedere: provizioanele pentru litigii, amenzi, penalităţi, despăgubiri incerte provizioanele pentru cheltuieli anticipate pe mai multe exerciţii provizioanele pentru pierderi din cursul valutar pentru datorii în devize alte provizioane

C) Datoriile sunt resurse externe atrase pentru finanţarea activităţii curente sau pentru activitatea investiţională şi cuprind: împrumuturile şi datoriile asimilate furnizorii şi conturile asimilate avansurile primite de la clienţi alte datorii

Împrumuturile şi datoriile asimilate reprezintă resurse externe de finanţare a activităţii curente şi investiţionale pe termen scurt, mediu şi lung. O sporire a acestor împrumuturi măreşte serviciul datoriei societăţii comerciale, dar asigură dezvoltarea viitoare a firmei.

Furnizorii şi conturile asimilate cuprind resursele băneşti atrase temporar de la terţi. De regulă, acestea nu sunt purtătoare de dobânzi dacă prin clauzele contractuale nu se prevăd majorări de întârziere pentru amânarea la plată a facturilor scadente. Sporirea valorii acestor pasive contribuie la finanţarea temporară a activităţii curente.

Avansurile primite de la clienţi sunt resurse temporare de finanţare, constituite din sumele avansate de clienţi pentru produsele care se vor livra, lucrările care se vor executa sau serviciile care se vor presta de unitate în perioada următoare. În situaţia în care nivelul acestor sume va creşte, atunci în perioada următoare se vor înregistra sporuri de venituri din exploatare, cu consecinţe benefice asupra echilibrului general al societăţii comerciale analizate.

Alte datorii constituie resurse temporare de finanţare a activităţii firmei, fiind formate din obligaţiile pe care unitatea economică le are faţă de personalul propriu, bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale, creditorii şi asociaţii firmei şi alţii.

D) Conturile de regularizare şi asimilate cuprind veniturile înregistrate în avans şi diferenţele de conversie pasiv.

Veniturile înregistrate în avans sunt asimilate obligaţiilor pe care societatea comercială le are faţă de terţi şi priveşte perioada următoare. În cadrul acestora se includ încasări din chirii, din vânzări de locuinţe cu plata în rate, abonamente, asigurări etc. O creştere a acestor venituri reprezintă resurse suplimentare de finanţare a activităţii.

Diferenţele de conversie pasiv evidenţiază diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la sfârşitul exerciţiului financiar, aferente creanţelor şi obligaţiilor evaluate în devize. În cazul în care aceste diferenţe sunt în creştere, comparativ cu exerciţiul financiar precedent, atunci se va înregistra un surplus de fluxuri monetare externe, cu consecinţe benefice asupra stabilităţii financiare a firmei.

2.3. ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE PE BAZA BILANŢULUI FINANCIAR

18

Bazându-se pe datele din bilanţul contabil şi din anexele sale, bilanţul financiar urmăreşte evidenţierea aspectelor financiare referitoare la derularea unei afaceri. În acest sens, posturile bilanţiere de activ se grupează după criteriul lichidităţii financiare, iar posturile bilanţiere de pasiv sunt grupate după criteriul exigibilităţii ,aşa cum sunt prezentate în Tabelul 2.1 şi Tabelul 2.2:

Tabelul 2.1.,Clasificarea activelor contabile după lichiditate ACTIV CONTABIL ACTIV FINANCIAR

(LICHID)IMOBILIZĂRI Corporale Necorporale

Imobilizări financiare cu o lichiditate redusă (30-40%)

Creanţe din active imobilizate peste 1 anCreanţe din active circulante peste 1 anCheltuieli înregistrate în avans peste 1 anCreanţe: provizioane din active circulante sub 1 anCheltuieli înregistrate în avans sub 1 anStocuri şi provizioane din stocuri

Imobilizări financiare cu o lichiditate medie (50-60%)

Titluri de plasamentProvizioane aferenteConturi la bănciCasa şi acreditive

Active lichide(100%)

Tabelul 2.2.,Clasificarea pasivelor contabile după exigibilitate

PASIVUL CONTABIL PASIVUL FINANCIAR (EXIGIBIL)

Capitaluri proprii Capitaluri propriiProvizioane pentru riscuri şi cheltuieli între 1-5 ani

Datorii pe termen mediu

Datorii între 1-5 aniProvizioane peste 5 ani Datorii pe termen lungDatorii peste 5 aniDatorii sub 1 an Datorii pe termen scurt

Gruparea activelor din bilanţ după criteriul lichidităţii se bazează pe faptul că în orice moment al derulării afacerii, imobilizările corporale, necorporale şi creanţele nerecuperate în interiorul exerciţiului financiar pot fi transformate în lichidităţi numai în proporţie de 30%, creanţele sub un an şi stocurile sunt lichide în proporţie de 50-60%, iar disponibilităţile băneşti şi plasamentele sunt lichide integral.

Analiza pe verticală a activului financiar vizează pe de o parte ponderea fiecărei grupe de active în total, iar pe de altă parte evoluţia fiecărei grupe pe parcursul mai multor exerciţii financiare.

Gruparea pasivului după criteriul exigibilităţii are în vedere modalităţile de finanţare ale investiţiilor în active şi anume: capitalurile proprii, datoriile pe termen mediu şi lung constituie surse de finanţare a investiţiilor

financiare cu o lichiditate redusă datoriile pe termen scurt sunt surse de finanţare a capitalului de lucru sau a necesarului de fond de

rulmentAnaliza pasivului financiar vizează două coordonate:

19

analiza statică – evidenţiază ponderea fiecărei grupe în total analiza în dinamică – reflectă modificările care au avut loc în structura surselor de finanţare pe termen

mediu şi lung, pe de o parte şi pe termen scurt, pe de altă parteAnaliza pe orizontală a bilanţului financiar evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrelor

financiare pe termen scurt, mediu şi lung.

BILANŢ FINANCIAR

ACTIV PASIVIMOBILIZĂRI FINANCIARE CU O LICHIDITATE REDUSĂ

CAPITALURI PROPRII

IMOBILIZĂRI FINANCIARE CU O LICHIDITATE MEDIE

DATORII PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

ACTIVE LICHIDE DATORII PE TERMEN SCURT

2.4. ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE PE BAZA BILANŢULUI FUNCŢIONAL

Bilanţul funcţional este un tablou sintetic în care posturile sunt structurate atât în activul, cât şi în pasivul bilanţului în două grupe, şi anume: grupe de utilizări de resurse pentru posturile de activ grupe de resurse pentru posturile de pasivAcesta este prezentat în tabelul 2.3.,Bilanţul Funcţional.

Tabelul 2.3., Bilanţul Funcţional

ACTIV PASIVUTILIZAREA RESURSELOR RESURSE1. INVESTIŢII PERMANENTE Active nete imobilizate

1. RESURSE PERMANENTE Capital social Rezerve legale Alte rezerve Alte fonduri Provizioane Împrumuturi pe termen mediu şi lung

2. INVESTIŢII TEMPORAREa) Active de exploatare Stocuri Creanţe Diferenţe de conversie-activ Debitorib) Active în afara exploatării TVA de rambursat Impozite achitate în plus Capital subscris şi vărsat

2. RESURSE TEMPORAREa) Pentru exploatare Furnizori Avansuri şi aconturi primite Creditori Diferenţe de conversie-pasivb) În afara exploatării Obligaţii faţă de buget

3. INVESTIŢII ÎN LICHIDITĂŢI Disponibilităţi în lei şi valută Valori mobiliare de plasament

3. RESURSE DE LICHIDITĂŢI Împrumuturi pe termen scurt Soldul creditor al contului de disponibilităţi

20

2.4.1. Analiza activului funcţional

Activul funcţional grupează patrimoniul societăţii comerciale după cele trei componente ale funcţiei de investire, şi anume: investiţia permanentă (neciclică) în imobilizări investiţia temporară (ciclică) în active de exploatare investiţia temporară (ciclică) în lichidităţi

Investiţia permanentă în imobilizări caracterizează strategia pe termen lung a unităţii economice.Investiţia temporară în active de exploatare depinde, pe de o parte de ciclul de fabricaţie (exploatare),

iar pe de altă parte de strategia vânzărilor adoptată de managerii societăţii comerciale. Investiţia temporară în active în afara exploatării reflectă politica fiscală a statului în domeniul rambursării datoriilor faţă de agenţii economici.

Investiţia temporară în lichidităţi semnifică fie angajarea societăţii în afacerile altor firme, fie neangajarea în afaceri a firmei, în cazul constituirii de depozite bancare, sau înseamnă o fluidizare accelerată a afacerilor care asigură firmei o solidă stare de lichiditate.

Analiza se adânceşte la nivelul fiecărei categorii de investiţii pentru a se identifica componentele decisive în mecanismul de funcţionare al firmei

2.4.2 Analiza pasivului funcţional

Pasivul funcţional reflectă modalităţile de finanţare a investiţiilor permanente (neciclice) şi a celorlalte investiţii (ciclice).

Sursele de finanţare a investiţiilor permanente pot fi proprii (capital social, rezerve legale, alte rezerve, alte fonduri, provizioane) şi străine, adică împrumuturile bancare pe termen mediu şi lung.

Sursele de finanţare ale investiţiilor de exploatare sunt constituite atât din credite comerciale, cât şi din obligaţiile pe care agenţii economici le au faţă de angajaţi, acţionari şi diverşi creditori.

Sursele de finanţare ale investiţiilor în afara exploatării sunt formate din obligaţiile agenţilor economici faţă de bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale.

Resursele de lichidităţi sunt constituite din împrumuturile pe termen scurt, precum şi din liniile de credit angajate de unitatea economică faţă de bănci.

CAPITOLUL 3ANALIZA PATRIMONIALĂ CU AJUTORUL RATELOR DE

STRUCTURĂ A S.C. ARGOS S.A.

3.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ A ACTIVULUI BILANŢIER

Analiza structurii patrimoniale sau analiza pe verticală a bilanţului vizează următoarele obiective:7

stabilirea şi evaluarea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale evidenţierea principalelor mutaţii calitative în starea mijloacelor şi a surselor generate de schimbări

interne şi de interacţiunea cu mediul economico-social

7 -I. Mihai, ş.a., Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997, p. 71

21

aprecierea stării patrimoniale şi financiare fundamentarea politicii şi strategiei financiare

Ratele de structură8 se determină fie ca ponderi ale grupelor de activ sau de pasiv în totalul activului sau a pasivului bilanţier, fie ca ponderi ale diferitelor elemente în cadrul fiecărei grupe.

Toate aceste rate specifice se calculează pentru S.C. Argos S.A pe baza datelor din bilanţul contabil pe anii 1999-2001(vezi Anexa 1).

Ratele de structură a activului bilanţier se grupează în: rata generală a imobilizărilor rata generală a activelor circulante, care se descompune în:

rata stocurilor rata creanţelor rata trezoreriei

rata activelor de regularizare rata primelor privind rambursarea obligaţiunilor

a) Rata generală a imobilizărilor (RI) evidenţiază ponderea pe care imobilizările o deţin în totalul patrimoniului unităţii economice. Rata imobilizărilor se determină ca un raport procentual între valoarea net contabilă a imobilizărilor patrimoniale (AI) şi activul bilanţier (AB), astfel:

O sporire a ratei imobilizărilor, comparativ cu începutul exerciţiului financiar, semnifică o consolidare a infrastructurii firmei şi pe această bază are loc sporirea credibilităţii firmei în faţa investitorilor şi a creditorilor. O diminuare a ratei imobilizărilor înseamnă fie o recuperare a investiţiei iniţiale, fie o neangajare a firmei în programe de investiţii.

Analizând situaţia din bilanţul anilor 1999, 2000, 2001, la SC ARGOS SA, rata generală a imobilizărilor este următoarea:

În perioada analizată, rata generală a imobilizărilor înregistrează o tendinţă de diminuare relativ constantă, datorată în cea mai mare parte nerealizării în totalitate a planurilor de investiţii prevăzute a se efectua. Ca valori procentuale, activele imobilizate reprezintă o pondere relativ însemnată din totalul activului bilanţier, ceea ce denotă o consolidare a infrastructurii societăţii comerciale, iar pe de altă parte o neimobilizare însemnată a resurselor firmei.

Rata imobilizărilor se descompune în trei segmente:i. rata imobilizărilor necorporale (RIN)

ii. rata imobilizărilor corporale (RIC)iii. rata imobilizărilor financiare (RIF)

i) Rata imobilizărilor necorporale (RIN) exprimă ponderea pe care această categorie o are în totalul imobilizărilor:

8 -M. Niculescu – Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 355

22

Sporirea valorii acestui indicator semnifică fie o expansiune comercială, fie o perfecţionare a sistemului informaţional economic, fie o consolidare a cercetării ştiinţifice în domeniul în care firma îşi desfăşoară activitatea.

Imobilizările necorporale ale SC ARGOS SA sunt de natura „alte imobilizări necorporale” şi reprezintă soft-ul de reţea achiziţionat conform legislaţiei în vigoare privind drepturile de autor. Rata imobilizărilor necorporale este destul de scăzută şi constantă, agentul economic având o activitate consolidată în timp.

ii) Rata imobilizărilor corporale (RIC) evidenţiază ponderea pe care valoarea net contabilă a acestei categorii o deţine în totalul imobilizărilor:

O sporire a valorii acestei rate constituie calea principală de angajare de noi credite comerciale. Diminuarea valorii indicatorului poate însemna o restrângere a gajului comercial.

În perioada 1999 - 2001, situaţia ratelor imobilizărilor corporale se prezintă astfel:

Imobilizările corporale deţin o pondere ridicată în total active imobilizate, această pondere păstrându-se în limite constante, cu o uşoară tendinţă de reducere a acestora. O rată ridicată a imobilizărilor corporale semnifică principala garanţie de angajare de credite în caz de necesitate.

Mărimea acestui indicator caracterizează natura activităţii societăţii comerciale care necesită clădiri, echipamente tehnologice, terenuri proprii, mijloace de transport pentru o desfăşurare normală a activităţii de producţie.

Rata imobilizărilor corporale măsoară capacitatea agentului economic de a rezista în cazul unor crize şi de a se adapta la schimbări bruşte ale tehnicii. O rată ridicată face dificilă conversia activelor agentului economic în disponibilităţi.

23

iii) Rata imobilizărilor financiare (RIF) pune în evidenţă ponderea relaţiile financiar-patrimoniale externe le au în totalul activelor imobilizate:

O sporire a acestei rate semnifică o expansiune a mecanismelor financiare cu terţe firme. Diminuarea indicatorului înseamnă de fapt neangajarea firmei în operaţiuni de capital.

Având în vedere datele din bilanţul anilor 1999, 2000 şi 2001, ratele imobilizărilor financiare sunt:

Rata imobilizărilor financiare relativ mică (2,34% în 1999, 2,85% în 2000, respectiv 3,75% în 2001) semnifică angajarea într-o mică măsură a firmei în operaţiuni cu capital. În cazul SC ARGOS SA, imobilizările financiare reprezintă aport la capitalul social al altor societăţi.

b) Rata generală a activelor circulante (RAC) evidenţiază ponderea acestor categorii în totalul activului bilanţier:

O creştere a nivelului indicatorului comparativ cu începutul exerciţiului financiar poate însemna fie o încetinire a procesului productiv sau a derulării afacerii (prin sporirea stocurilor), fie o accelerare a vânzărilor prin acordarea unui credit comercial pe o perioadă mai îndelungată sau o consolidare a lichidităţii imediate a agentului economic.

La SC ARGOS SA situaţia ratei pentru anii 1999, 2000, 2001 este:

Rata înregistrează o creştere de la 59,63% în anul 1999 la 62,01% în anul 2000, respectiv 60,30% în 2001, creştere ce se explică prin faptul ca preţurile de achiziţie la stocurile de semifabricate ce provin din import sunt superioare de la an la an, datorită modificărilor de curs valutar.

Pentru identificarea cauzelor care au condus la această situaţie se impune adâncirea analizei acestui indicator pe componentele sale, şi anume:

i. rata stocurilor (RS)ii. rata creanţelor (RCR)

24

iii. rata trezoreriei (RTR)

i) Rata stocurilor (RS) se determină ca un raport procentual între stocurile existente în unitatea economică la un moment dat şi activele circulante ale acesteia

O creştere a acestui indicator determină fie dilatarea ciclului productiv, fie creşterea producţiei pe stoc, fie sporirea stocului de mărfuri şi ambalaje din unitate.

Rata stocurilor pentru anii 1999, 2000, 2001 a avut următoarea evoluţie:

Rata înregistrează o creştere de la 54,53% în anul 1999 la 61,37% în anul 2000 şi din nou o creştere până la valoarea de 62,78% înregistrată în anul 2001, această tendinţă fiind determinată de modificarea preţurilor de achiziţie datorată diferenţei de curs valutar.

Rata stocurilor se analizează pe componente în funcţie de gradul de transformare a acestora, astfel: rata stocului de materii prime (RMP) rata stocurilor aflate la terţi (RSMT) rata stocului de producţie în curs de execuţie (RPCE) rata stocului de produse finite şi semifabricate (RPF) rata efectivelor de animale (REA) rata stocului de mărfuri şi ambalaje (RM)

(a) Rata stocului de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente (RMP) se determină ca un raport procentual între valoarea acestor stocuri şi stocurile totale existente în unitate la finele perioadei analizate:

O sporire a acestui indicator semnifică o aprovizionare peste necesar, o schimbare a structurii de fabricaţie sau chiar o încetinire a rotaţiei stocurilor.

Această rată în anii 1999, 2000, 2001 a fost :

Rata înregistrează o sporire de la 34,83% în anul 1999 la 39,60% în anul 2000 determinată de modificarea preţurilor de achiziţie la materiile prime din import,

25

urmată de o scădere până la valoarea de 30,53% în 2001 explicată prin scăderea ponderii materiilor prime achiziţionate din import.

(b) Rata stocurilor aflate la terţi (RSMT) se determină ca un raport procentual între nivelul acestor stocuri şi totalul stocurilor, astfel:

O sporire a nivelului acestui indicator semnifică creşterea imobilizărilor monetare la terţi.Această rată în anii 1999, 2000, 2001 a fost :

Ponderea acestor stocuri în totalul stocurilor este foarte mică, iar de-a lungul perioadei analizate această rată înregistrează o fluctuaţie de la 0,104% în 1999 la 0,436% în 2000 şi la 0,171% în 2001.

(c) Rata stocului de producţie în curs de execuţie (RPCE) se determină ca un raport procentual între valoarea producţiei în curs de execuţie şi stocurile existente în unitate la un moment dat:

O creştere a nivelului acestui indicator semnifică fie o mărire a duratei ciclului de fabricaţie, fie o creştere a valorii producţiei în curs de execuţie ca urmare a schimbării structurii de fabricaţie.

Această rată în anii 1999, 2000, 2001 a fost :

În perioada analizată, producţia în curs de execuţie nu a înregistrat modificări spectaculoase, ceea ce denotă o stabilitate în cadrul procesului de producţie. Uşoara creştere de până la 11,56% înregistrată în anul 2001 este rezultatul sporirii productivităţii muncii.

(d) Rata stocului de produse finite şi semifabricate (RPF) evidenţiază ponderea acestei categorii de active circulante în totalul stocurilor:

O creştere a nivelului acestui indicator semnalează imobilizări monetare semnificative.Această rată în anii 1999, 2000, 2001 a fost :

26

Rata înregistrează o scădere de la 47,71% în anul 1999 la 43,16% în anul 2000, urmată de o sporire a ratei până la 51,48% în anul 2001. Scăderea înregistrată s-a datorat unei mai bune desfaceri a produselor, iar creşterea destul de accentuată ce s-a înregistrat în 2001 a fost determinată pe de o parte de creşterea preţurilor de achiziţie la semifabricatele achiziţionate din import, iar pe de altă parte datorită unei scăderi a cererii de produse cuprinse în oferta ARGOS.

(e) Rata efectivelor de animale (REA) se calculează ca un raport procentual între efectivele de animale şi totalul stocurilor, adică:

În dinamică, sporirea efectivelor constituie imobilizări monetare în cazul în care cifra de afaceri este în scădere.

Întrucât creşterea animalelor nu intră în cadrul obiectului de activitate a SC ARGOS SA, rata efectivelor de animale nu poate fi calculată.

(f) Rata stocului de mărfuri şi ambalaje (RM) se calculează ca un raport procentual între stocul de mărfuri şi ambalaje, pe de o parte, şi stocurile totale existente în unitate la un moment dat, pe de altă parte:

În cazul în care nivelul indicatorului înregistrează o creştere comparativ cu perioada precedentă, înseamnă că unitatea s-a aprovizionat cu mărfuri greu vandabile sau nu a reuşit să returneze, respectiv să valorifice, ambalajele nereturnabile.

Această rată în anii 1999, 2000, 2001 a fost :

În perioada analizată, rata stocului de mărfuri şi ambalaje a înregistrat diminuări continue, de la 8,16% în 1999, la 6,89% în 2000 şi la 6,26% în 2001, ceea ce înseamnă că societatea are în stoc mărfuri vandabile şi că nu sunt probleme cu circulaţia ambalajelor.

În general rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul în funcţie de natura activităţii, ea fiind mai mare în sfera producţiei de bunuri materiale. La activităţi cu ciclu de producţie lung, rata stocurilor este mare. Intervin şi factori

27

conjuncturali care pot influenţa agentul economic în mărirea stocurilor, un exemplu fiind de natură speculativă.

ii) Rata creanţelor (RCR) se calculează ca un raport procentual între creanţele neîncasate şi activele circulante existente în unitate la un moment dat:

O creştere a valorii acestei rate semnifică pe de o parte o intensificare a relaţiilor comerciale cu clienţii, iar pe de altă parte, o imobilizare de lichidităţi.

Rata creanţelor la SC ARGOS SA în perioada analizată se prezintă astfel:

Rata creanţelor prezintă valori mari şi relativ constante ceea ce semnifică o imobilizare monetară destul de mare datorată unor clienţi rău platnici sau din diferite alte motive. Aprofundarea analizei creanţelor are loc din punct de vedere al naturii creanţelor (clienţi), al certitudinii încasării lor şi al termenului de realizare pe baza datelor prezentate în anexa 3 a bilanţului contabil: „Situaţia creanţelor şi a datoriilor”. La agentul economic analizat creanţele datorate clienţilor sunt certe şi sunt pe termen de 30 de zile.

iii) Rata trezoreriei (RTR) se determină ca un raport procentual între disponibilităţile băneşti, valorile existente în casierie la un moment dat şi plasamentele pe scurtă durată şi activele circulante ale societăţii comerciale:

O sporire a nivelului indicatorului semnifică o întărire a capacităţii de plată a firmei, precum şi a rentabilităţii sale monetare.

Această rată în anii 1999, 2000, 2001 a fost :

În anul 1999, agentul economic analizat prezintă o rată de 9,97% ce semnifică o neutilizare de resurse, în 2000 şi 2001 ratele înregistrate au valorile de 2,53%, respectiv de 1,53%, ceea ce înseamnă o criză de lichidităţi necesare diferitelor plăţi scadente.

c) Rata activelor de regularizare (RAR) se determină ca un raport procentual între soldul conturilor de regularizare şi activul bilanţier de la finele perioadei supuse analizei:

28

O variaţie pozitivă a indicatorului poate însemna fie o creştere a cheltuielilor în avans, fie o sporire a diferenţelor nefavorabile între cursul de schimb de la finele perioadei şi cel înregistrat la constituirea creanţelor şi a datoriilor exprimate în devize convertibile.

În perioada analizată, la SC ARGOS SA s-au înregistrat cheltuieli în avans şi diferenţe de conversie-activ, astfel:

Rata se menţine la un nivel scăzut în anii 1999 şi 2000 cu valori înregistrate de 1,79% şi respectiv de 1,73% ceea ce caracterizează efectuarea cheltuielilor riguros programate, iar pe de altă parte în anul 2001 are loc o creştere până la valoarea de 5,15% când s-au înregistrat diferenţe de conversie-activ ce reprezintă influenţele nefavorabile rezultate din cursul valutar al creanţelor externe neîncasate la finele exerciţiului financiar.

d) Rata primelor privind rambursarea obligaţiunilor (RPRM) se determină ca un raport procentual între primele achitate la rambursarea obligaţiunilor şi activul bilanţier:

O valoare ridicată a acestui indicator evidenţiază dimensionarea efortului financiar al societăţii comerciale depus pentru atragerea de resurse financiare suplimentare de pe piaţa de capital.

La agentul economic analizat rata are valoarea zero pe întreg intervalul analizat pentru că nu a emis obligaţiuni pentru atragerea de resurse de pe piaţa de capital.

Indicatorii de analiză a activului bilanţier sunt prezentaţi în tabelul 3.1, Indicatorii structurii activului builanţier la SC Argos SA Cluj :

Tabelul 3.1.,Indicatorii structurii activului bilanţier la SC. "ARGOS" S:A. CLUJ

RATELE DE STRUCTURĂ SIMBOL 1999%

2000%

2001%

1.RATA IMOBILIZĂRILOR RI 38,58 36,26 34,541.1.Rata imobilizărilor necorporale RIN 0,66 0,46 0,341.2.Rata imobilizărilor corporale RIF 97,01 96,69 95,911.3. Rata imobilizărilor financiare RIF 2,34 2,85 3,752.RATA ACTIVELOR CIRCULANTE RAC 59,63 62,01 60,302.1. Rata stocurilor RS 54,53 61,37 62,782.2. Rata creanţelor RCR 35,51 36,10 35,69

29

2.3. Rata trezoreriei RTR 9,97 2,53 1,533.RATA ACTIVELOR DE REGULARIZARE RAR 1,79 1,73 5,154.RATA PRIMELOR PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGAŢIUNILOR

RPRM 0 0 0

3.2. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE PASIVULUI BILANŢIER

Ratele de structură ale pasivului bilanţier evidenţiază următoarele două aspecte: ponderea pe care grupele de posturi le deţin în totalul pasivului, pe de o parte, respectiv ponderea fiecărei

subgrupe de pasiv în totalul grupei respective, pe de altă parte raportul în care se află două subgrupe de pasiv

1. În prima categorie de indicatori se evidenţiază:a) rata autonomiei financiare totale (RAFT)b) rata provizioanelor (RPV)c) rata generală a serviciului datoriei (RSD)d) rata pasivelor de regularizare (RPAREG)

a) Rata autonomiei financiare totale (RAFT) sau solvabilitatea patrimonială9 exprimă gradul în care unitatea patrimonială poate face obligaţiilor de plată. Indicatorul se determină ca raport între capitalurile proprii şi pasivul bilanţier:

La SC ARGOS SA, în perioada 1999-2001, solvabilitatea patrimonială s-a prezentat astfel:

La agentul economic analizat se constată că valoarea cea mai ridicată a acestei rate s-a înregistrat în 1999 (50,68%), urmată de o scădere de circa 6% în următorul an şi din nou de o creştere până la valoarea de 48,16% în anul 2001. Deci se constată rate ale autonomiei financiare totale bune, cu fluctuaţii care nu afectează capacitatea de autofinanţare a firmei.

Solvabilitatea patrimonială este considerată bună atunci când valoarea ei depăşeşte 30%10. Se observă ca rata autonomiei financiare totale este peste această limită, având o capacitate de autofinanţare bună.

b) Rata provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli (RPV) evidenţiază în mărime procentuală rezervele create de societate în scopul evitării unor pierderi cauzate de factori exogeni:

La SC ARGOS SA se înregistrează următoarele rate:

9 -Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 596/1995, op. cit., anexa 09, pct. 7 10 -I.P. Pântea ş.c., op. cit., p. 481

30

În anul 1999 firma nu a constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, dar începând din 2000 a constituit asemenea provizioane care însă au o pondere relativ neînsemnată (0,82% în 2000, respectiv 1,12% în 2001) şi reprezintă provizioane pentru diferenţe de curs valutar.

c) Rata generală a serviciului datoriei (RSD) evidenţiază ponderea datoriilor societăţii faţă de terţi, în totalul pasivului bilanţier:

În literatura economică, acest indicator este denumit rata de îndatorare globală.11 Cu cât această rată se îndepărtează de 100%, cu atât sporeşte independenţa financiară a societăţii comerciale.

Observăm că la nivelul firmei analizate, rata generală a serviciului datoriei înregistrează o uşoară creştere de la 48,63% în 1999 la 54,33% în anul 2000, urmată de o uşoară reducere a datoriilor totale în 2001 până la valoarea de 50,81%.

Menţinerea acestei rate în jurul valorii de 50% semnifică faptul că firma îşi achită obligaţiile faţă de terţi şi a redus termenul de plată a obligaţiilor către furnizori, uşoare întârzieri apărând doar la obligaţiilor fiscale datorită lipsei de lichidităţi.

d) Rata pasivelor de regularizare (RPAREG) se determină ca un raport procentual între veniturile înregistrate în avans, decontările din operaţii în curs de clarificare, diferenţele de conversie-pasiv şi pasivul bilanţier.

La SC ARGOS SA se înregistrează următoarele rate:

Această rată înregistrează valori destul de scăzute la nivelul firmei analizate, menţinându-se în jurul valorii de 1% şi reprezintă venituri înregistrate în avans şi diferenţe favorabile de curs valutar.

11 -I. Mihai, op. cit., p. 81

31

2. În a doua categorie de rate de structură ale pasivului bilanţier evidenţiem:a) rata stabilităţii financiare (RSF)b) rata autonomiei financiare la termen (RAFTM)c) rata autonomiei financiare (rata generală a solvabilităţii) (TATF)d) rata îndatorării la termen (RDTL)e) rata securităţii financiare (RSFIN)f) gradul de dependenţă financiară (GDF)

a) Rata stabilităţii financiare (RSF) pune în evidenţă capacitatea investiţională a unei societăţi comerciale. Se determină ca un raport procentual între capitalurile permanente (CPM) şi pasivul bilanţier:

La SC ARGOS SA se înregistrează următoarele rate:

Această rată înregistrează valori destul de bune pe toată perioada, cu creşteri de la un an la altul, caracterizând o capacitate investiţională relativ bună. Cea mai spectaculoasă creştere se înregistrează în anul 2001 când se atinge valoarea de 69,02% comparativ cu 56,69% înregistrată în 2000, situaţia explicată prin sporirea creditelor pe termen scurt contractate.

b) Rata autonomiei financiare la termen (RAFTM)12 evidenţiază raportul procentual între capitalul propriu şi capitalul permanent:

În vederea asigurării autonomiei financiare, ponderea capitalului propriu trebuie sa reprezinte minimum 50% din capitalul permanent.

La SC ARGOS SA se înregistrează următoarele rate:

Rata autonomiei financiare la termen înregistrează valori ridicate pe intervalul analizat, atingând valoarea cea mai mare la sfârşitul anului 1999, scăzând în anii următori datorită faptului că SC ARGOS SA a beneficiat de o linie de credit cu un plafon maxim de 409.000 EURO contractată de la BRD (Groupe Société Genérale).

O valoare ridicată a RAFTM semnifică faptul că firma are o autonomie financiară totală consolidată, intervalul de siguranţă fiind între 50-100%.

c) Rata autonomiei financiare (RATF) sau rata solvabilităţii generale13 evidenţiază proporţia între capitalurile străine (împrumutate) şi capitalurile proprii:

12 -I. Mihai, op. cit., p. 8013 -Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 596/1995, op. cit., anexa 09, pct. 7

32

La SC ARGOS SA se înregistrează următoarele rate:

Această rată înregistrează o creştere pe intervalul analizat, ajungând de la 18,02% (la sfârşitul anului 1999) la 40,98% (la sfârşitul anului 2001). Se observă că această rată este invers proporţională cu rata autonomiei financiare la termen, creşterea sa reflectând o diminuare a independenţei financiare a firmei analizate.

d) Rata îndatorării la termen (RDTL) se determină ca un raport procentual între împrumuturile financiare pe termen mediu şi lung (CTL) şi capitalurile proprii (CPR), adică:

În conformitate cu ordinul MF nr. 94/29.01.2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu direcţia 4 a CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate, acest indicator se mai numeşte şi grad de îndatorare şi face parte din grupa indicatorilor de risc.

Întrucât SC ARGOS SA nu a contractat în perioada analizată nici un împrumut pe termen mediu şi lung, nu am putut calcula rata îndatorării la termen (RDTL) în nici un an dintre cei analizaţi.

e) Rata securităţii financiare (RSFIN) reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanţarea activităţii. Indicatorul se determină ca un raport procentual între capitalurile proprii (CPR) şi datoriile pe termen mediu şi lung (CTL):

Întrucât SC ARGOS SA nu a contractat în perioada analizată nici un împrumut pe termen mediu şi lung, nu am putut calcula rata securităţii financiare (RSFIN) în nici un an dintre cei analizaţi.

f) Gradul de dependenţă financiară (GDF) evidenţiază proporţia finanţării datoriilor totale ale firmei din capitalurilor proprii:

La SC ARGOS SA se înregistrează următoarele rate:

Nivelul optim al acestui indicator trebuie să fie sub 200 %, adică limita superioară acceptabilă este ca mărimea datoriilor totale să fie de cel mult două ori mai mare decât capitalul propriu

Gradul de dependenţă financiară înregistrează valori sub 100% doar în anul 1999 (95,96%), iar în ceilalţi ani valorile depăşesc limita de 100% în primul rând datorită contractării unui credit la BRD. În 2001 nivelul indicatorului scade până la valoarea de 105,52% şi se apropie de pragul de 100%, reflectând o uşoară întărire a capacităţii de autofinanţare a firmei pe termen scurt, mediu şi lung.

Indicatorii de analiză a activului bilanţier sunt prezentaţi în tabelul 3.2, Indicatorii structurii pasivului builanţier la S.C Argos S.A. Cluj :

33

Tabelul 3.2.,Indicatorii structurii pasivului bilanţier la S.C “ARGOS” S.A. CLUJ

INDICATORI SIMBOL

1999%

2000%

2001%

A. GRUPA RATELOR DE STRUCTURĂ a. Rata autonomiei financiare totale RAFT 50,68 44,60 48,16b. Rata provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli

RPV 0 0,82 1,12

c. Rata generală a serviciului datoriei RSD 48,63 54,33 50,81d) Rata pasivelor de regularizare RPAREG 0,69 1,07 1,03 B.GRUPA RATELOR DE STRUCTURĂ COMBINATEa. Rata stabilităţii financiare RSF 59,81 56,69 69,02b. Rata autonomiei financiare la termen.

RAFTM 84,73 78,67 69,77

c. Rata autonomiei financiare RATF 18,02 25,28 40,98d. Rata îndatoririi la termen RDTL 18,02 27,11 43,32e. Rata securităţii financiare RSFIN 555,02 368,8

8230,85

f. Gradul de dependenţă financiară RDF 95,96 121,82

105,52

34

CAPITOLUL 4ANALIZA RENTABILITĂŢII ACTIVITĂŢII

Menţinerea în afaceri a societăţilor comerciale este condiţionată de desfăşurarea de către acestea a unei activităţi raţionale, eficiente. În economia de piaţă, activitatea economică raţională este activitatea care generează profit. Profitul sau beneficiul este expresia bănească a câştigului obţinut în urma unei operaţiuni, acţiuni sau activităţi.

Condiţia generală a obţinerii profitului este activitatea economică. Rezultatul acesteia se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare şi costul de obţinere al produsului sau prestării serviciului către terţi.

4.1. ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

Analiza rentabilităţii se realizează pe baza contului de profit şi pierdere care grupează veniturile şi cheltuielile unei societăţi comerciale pe tipuri de activităţi şi anume: Activitatea de exploatare Activitatea financiară Activitatea excepţională

Contul de profit şi pierdere este un document de sinteză contabilă14 care permite determinarea rezultatelor parţiale ale celor trei activităţi şi anume. rezultatul exploatării rezultatul financiar rezultatul excepţional

Prin însumarea acestor rezultate se obţine rezultatul brut al exerciţiului.Un prim aspect al analizei de ansamblu a rentabilităţii este acela de identificare a ponderii fiecărei

categorii de rezultate în rezultatul brut al exerciţiului şi anume: ponderea rezultatului exploatării (GE):

ponderea rezultatului financiar (GF):

ponderea rezultatului excepţional (GEX):

Din evaluarea acestor indicatori rezultă contribuţia subactivităţii la eficienţa (sau ineficienţa) generală a societăţii comerciale pe de o parte, respectiv importanţa fiecărei subactivităţi în totalul activităţii desfăşurate într-un exerciţiu financiar de către unitatea economică, pe de altă parte.

Un alt aspect urmărit în cadrul analizei de ansamblu vizează modul de formare al fiecărui indicator în parte şi anume: Rezultatul exploatării (RE) se calculează ca diferenţă între veniturile din exploatare (VE) şi cheltuielile

pentru exploatare (CE), adică:

RE=VE – CE

14 -Formularul F20 a contului de profit şi pierdere pe anul 1998

35

Rezultatul financiar (RF) se determină ca diferenţă între veniturile financiare (VF) şi cheltuielile financiare (CF), adică:

RF=VF – CF

Rezultatul excepţional (REX) se calculează ca diferenţă între veniturile excepţionale (VEX) şi cheltuielile excepţionale (CEX), adică:

REX=VEX – CEX

Prin compunerea rezultatelor activităţii de exploatare şi financiare se obţine rezultatul curent al exerciţiului (RCE), adică:

Un alt indicator de rezultate este rezultatul brut al exerciţiului (RBE), care rezultă din compunerea rezultatului curent al exerciţiului cu rezultatul excepţional astfel:

Din documentul de sinteză contabilă „Contul de profit şi pierdere” al societăţii analizate SC ARGOS SA Cluj pe anii 1999, 2000, 2001 vom obţine următoarele rezultate:1. Rezultatul exploatării (RE):

RE1999=VE-CE=29.513.943 – 24.459.948= 5.053.995 mii leiRE2000=VE-CE=50.047.334 – 41.075.974= 8.971.360 mii leiRE2001=VE-CE=72.532.798 – 62.761.236= 9.771.562 mii lei

2. Rezultatul financiar (RF):RF1999=VF-CF=750.071 – 1.274.631= - 524.560 mii leiRF2000=VF-CF=954.030 – 2.728.137= - 1.774.107 mii leiRF2001=VF-CF=985.791 – 2.188.388= - 1.202.597 mii lei

3. Rezultatul excepţional (REX):REX1999=VEX-CEX=12.783 – 792.132= - 779.349 mii leiREX2000=VEX-CEX=339.462 – 1.348.084= - 1.008.622 mii leiREX2001=VEX-CEX=286.609 – 833.470= - 546.861 mii lei

4. Rezultatul curent al exerciţiului (RCE):RCE1999=RE+RF=5.053.995 – 524.560= 4.529.435 mii leiRCE2000=RE+RF=8.971.360 – 1.774.107= 7.197.253 mii leiRCE2001=RE+RF=9.771.562 – 1.202.597= 8.568.965 mii lei

5. Rezultatul brut al exerciţiului (RBE):RBE1999=RCE+REX=4.529.435 – 779.349= 3.750.086 mii leiRBE2000=RCE+REX=7.197.253 – 1.008.622= 6.188.631 mii leiRBE2001=RCE+REX=8.568.965 – 546.861= 8.022.104 mii lei

6. Ponderea rezultatului exploatării (GE):

36

7. Ponderea rezultatului financiar (GF):

8. Ponderea rezultatului excepţional (GEX):

În urma rezultatelor obţinute prin analiză efectuate asupra contului de profit şi pierdere a societăţii analizate, se constată următoarele: ponderea principală în totalul veniturilor o deţin veniturile din exploatare, fapt ce evidenţiază activitatea

productivă a firmei. În aceste condiţii rata exploatării evidenţiază evoluţia profitului din exploatare peste 100%

rezultatele financiare şi excepţionale sunt negative, acestea diminuând într-o măsură rezultatul brut al exerciţiuluiCentralizarea rezultatelor este prezentată în tabelul 4.1, Rezultatele economico-financiare pe anii 1999-2001 la S.C. “ARGOS” S.A. CLUJ

Tabelul 4.1., Rezultatele economico-financiare în perioada 1999-2001 la S.C. “ARGOS” S.A. CLUJ

INDICATORI SIMBOL 1999 2000 20011.Rezultatul exploatării RE 5.053.995 8.971.360 9.771.5622.Rezultatul financiar RF -524.560 -1.774.107 -1.202.5973.Rezultatul excepţional REX -779.349 -1.008.622 -546.8614.Rezultatul curent al exerciţiului RCE 4.529.435 7.197.253 8.568.9655.Rezultatul brut al exerciţiului RBE 3.750.086 6.188.631 8.022.1046.Ponderea rezultatului exploatării GE 134,77% 144,97% 121,81%7.Ponderea rezultatului financiar GF -13,99% -28,67% -14,99%8.Ponderea rezultatului excepţional GEX -20,78% -16,30% -6,82%

Evoluţia rezultatului brut al exerciţiului este prezentată în figura 4.1,Rezultatul brut al exerciţiului în perioada 1999-2001.

37

Figura 4.1,Rezultatul brut al exerciţiului în perioada 1999-2001.9. Cifra de afaceri este un alt indicator construit pe baza contului de profit şi pierdere. Fiind un indicator de volum, ea reflectă atât latura comercială a unei firme producătoare (prin producţia vândută), cât şi volumul activităţii desfăşurate de o firmă axată pe vânzări (prin vânzările de mărfuri).

Cifra de afaceri evidenţiază dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o societate comercială în relaţiile cu diferiţi parteneri.

CA=VM+Qvunde:

VM – reprezintă vânzările de mărfuriQv – reprezintă producţia vândutăLa SC ARGOS SA Cluj se înregistrează următoarele valori ale cifrei de afaceri în anii 1999, 2000 şi

2001:CA1999=VM+Qv=1.266.142+26.154.696=27.420.838 mii leiCA2000=VM+Qv=1.977.266+44.987.698=46.964.964 mii leiCA2001=VM+Qv=2.489.435+65.322.911=67.812.346 mii lei

9.Producţia exerciţiului este un alt indicator care evidenţiază dimensiunea activităţii comerciale a unei firme productive, atât în relaţia cu clienţii prin producţia vândută şi variaţia producţiei stocate (Qs) pe de o parte, cât şi în relaţia cu sine însăşi prin producţia de imobilizări (Qi) pe de altă parte:

QE=Qv+Qs+Qiunde: QE – reprezintă producţia exerciţiului

Qv – reprezintă producţia vândutăQs – reprezintă producţia stocatăQi – reprezintă producţia de imobilizăriLa SC ARGOS SA Cluj vom avea următoarele rezultate:QE1999=26.154.696+(2.955.696 – 934.186)+40.614=28.216.820 mii lei

38

QE2000=44.987.698+(5.288.047 – 2.608.703)=47.667.042 mii leiQE2001=65.322.911+(6.180.534 – 2.326.272)+11.893=69.189.066 mii leiEvoluţia comparativă a cifrei de afaceri şi a producţiei exerciţiului este prezentată în figura

4.2,Evoluţia cifrei de afaceri şi a producţiei exerciţiului în perioada 1999-2001.

Figura 4.2,Evoluţia cifrei de afaceri şi a producţiei exerciţiului în perioada 1999-2001.

11. Marja comercială (MC) reprezintă valoarea nou creată în sfera comerţului atât de societăţile de profit, cât şi de societăţile comerciale care îşi desfăşoară activitatea de comerţ prin magazinele proprii. Indicatorul se determină ca diferenţă între veniturile rezultate din vânzarea mărfurilor (VM) şi cheltuielile privind mărfurile (CD), adică:

MC=VM – CDMC1999=1.266.142 – 1.092.834=173.308 mii leiMC2000=1.977.266 – 1.443.129=534.137 mii leiMC2001=2.489.435 – 1.637.142=852.293 mii lei

12. Marja industrială (MI) reprezintă valoarea nou creată în activitatea productivă desfăşurată de o societate comercială într-o perioadă determinată de timp, respectiv durata exerciţiului financiar. Marja industrială se determină ca diferenţă între producţia exerciţiului (QE) pe de o parte şi cheltuielile cu materiile prime: materiale, energie etc. (CM) şi lucrările executate de terţi (Lt) pe de altă parte, astfel:

MI=QE – (CM+Lt)MI1999=28.216.820 – (6.592.336+1.561.531)=20.062.953 mii leiMI2000=47.667.042 – (10.812.204+2.649.223)=34.205.615 mii leiMI2001=69.189.066 – (17.352.158+4.963.953)=46.872.955 mii lei

39

13. Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o societate comercială în decursul unei perioade de timp determinate, de obicei durata exerciţiului financiar. Valoarea adăugată se determină prin însumarea marjei comerciale şi a celei industriale.

VA=MC+MIVA1999=173.308+20.062.953=20.236.261 mii leiVA2000=534.137+34.205.615=34.739.752 mii leiVA2001=852.293+46.872.955=47.725.248 mii leiEvoluţia valorii adăugate este prezentată în figura 4.3, Evoluţia valorii adăugate în perioada 1999-

2001.

Figura 4.3, Evoluţia valorii adăugate în perioada 1999-2001.

Valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a rezultatului din exploatare şi a rezultatului net al exerciţiului

Valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a activităţii agenţilor economici. Ea exprimă gradul de integrare economică a unei societăţi comerciale.

Valoarea adăugată reprezintă sursa de remunerare a personalului şi de finanţare a obligaţiilor bugetare.

Valoarea adăugată măsoară contribuţia firmei la obţinerea produsului intern brut al unei ţări.14. Rezultatul net al exerciţiului (RNE) reprezintă un indicator care evidenţiază rezultatul final al activităţii unei firme după plata impozitului pe profit:

RNE=RBE – IPunde: IP – reprezintă impozitul pe profit

RNE1999=3.750.086 – 1.523.214=2.226.872 mii leiRNE2000=6.188.631 – 2.352.234=3.836.397 mii leiRNE2001=8.022.104 – 1.006.630=7.015.474 mii lei

Rezultatul net al exerciţiului pe perioada analizată a înregistrat creşteri de la un an la altul, ajungând de la 2.226.872 mii lei în anul 1999 la 7.015.474 mii lei în anul 2001.

40

4.2. ANALIZA RATELOR RENTABILITĂŢII ECONOMICE

Starea de eficienţă a unei firme poate fi evidenţiată cu ajutorul ratelor rentabilităţii, astfel:1. Rata rentabilităţii economice (RBE) se determină ca un raport procentual între rezultatul brut al

exerciţiului (RBE) şi activele totale (AB) ale firmei, adică:

Indicatorul pune în evidenţă contribuţia elementelor la obţinerea rezultatelor finale ale societăţii comerciale.

2. Rata rentabilităţii exploatării (RREXP) se calculează ca un raport procentual între rezultatul din exploatare (REXP) şi activele totale (AB), adică.

Indicatorul pune în evidenţă contribuţia activelor la obţinerea rezultatului exploatării.

3. Rata rentabilităţii capitalului propriu (RRCPR) se calculează ca un raport procentual între rezultatul brut al exerciţiului şi capitalurile proprii ale firmei, adică:

4. Rata rentabilităţii (RR) se determină ca un raport procentual între rezultatul net al exerciţiului şi cifra de afaceri, adică:

Indicatorul relevă contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de autofinanţare a societăţii comerciale:

41

5. Rata rentabilităţii financiare (RRF) se determină ca un raport procentual între profitul net (RNE) şi capitalul social al societăţii comerciale, adică:

Evoluţia ratelor de rentabilitate este prezentată în figura 4.4,Evoluţia ratelor de rentabilitate în perioada 1999-2001.

Figura 4.4,Evoluţia ratelor de rentabilitate în perioada 1999-2001.

Toate ratele de rentabilitate din grafic înregistrează o evoluţie asemănătoare, cu evoluţii favorabile ale indicatorilor analizaţi şi cu creşteri ale nivelurilor lor de la un an la altul.

Anul cel mai bun din punct de vedere al rentabilităţii a fost 2001, an în care se înregistrează valorile cele mai ridicate.

Rata rentabilităţii economice reprezintă contribuţia elementelor patrimoniale la obţinerea rezultatelor finale ale activităţii societăţii, iar rata rentabilităţii exploatării reflectă contribuţia activelor la obţinerea rezultatului din activitatea de exploatare. Pe baza valorilor din grafic se poate condiţiona că rentabilitatea elementelor patrimoniale şi a activelor societăţii este foarte eficientă în anul 2001, după creşteri însemnate înregistrate în 1999 şi în 2000. Cu toate acestea, această creştere va trebui să fie menţinută şi în anii următori pentru sporirea eficienţei utilizării activelor unităţii.

Rata rentabilităţii capitalului propriu evidenţiază rentabilitatea capitalului învestit într-o afacere. Din graficul de mai sus se poate observa că acesta are o eficienţă mare în anul 2000.

Rata rentabilităţii şi a rentabilităţii financiare au aceeaşi evoluţie ca şi celelalte rate, adică eficienţa capitalului social pentru obţinerea rezultatului net al exerciţiului este cea mai mare în anul 2001, după creşteri susţinute înregistrate în anii 1999 şi în 2000.

42

CAPITOLUL 5ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITĂŢII FINANCIARE

Lichiditatea şi solvabilitatea financiară exprimă capacitatea unei societăţi comerciale de a face faţă plăţilor scadente la termen. În timp ce lichiditatea financiară reflectă capacitatea de plată pe termen scurt (de obicei, durata exerciţiului financiar) a unei firme, solvabilitatea vizează coordonatele pe termen mediu şi lung ale plăţilor unei firme.15

5.1. ANALIZA LICHIDITĂŢII FINANCIARELichiditatea financiară este o stare a echilibrului financiar care exprimă capacitatea de plată, pe

termen scurt, a unei societăţi comerciale, de obicei durata exerciţiului financiar.16

Starea de lichiditate financiară este proprie circuitului financiar al agentului economic, stare care depinde de următorii factori: raportul dintre viteza de rotaţie a creanţelor şi viteza de rotaţie a obligaţiilor. Astfel, cu cât timpul între

două încasări succesive se diminuează, iar timpul între două plăţi succesive creşte, cu atât se consolidează starea de lichiditate

o trezorerie netă pozitivă consolidează starea de lichiditate o amortizare accelerată consolidează rezervele monetare necesare plăţilor scadente sporirea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli poate reprezenta o sursă reală de lichiditate starea de profitabilitate reală (bancară) este o componentă fundamentală a lichidităţii financiare

Există trei forme ale lichidităţii, fiecare dintre ele putând fi calculate în formă absolută şi în formă relativă. 1. Lichiditatea generală reflectă capacitatea activelor circulante disponibile (stocuri, facturi neîncasate,

plasamente pe termen scurt) de a se transforma în disponibilităţi băneşti care să acopere datoriile scadente. Lichiditatea generală îmbracă două forme şi anume:a) forma absolută, calculată ca diferenţă între activele circulante (AC*) şi datoriile scadente (DTS):

AC* - reprezintă activele circulante + conturi de regularizare + prime privind rambursarea obligaţiunilor

b) forma relativă, calculată ca rată a lichidităţii generale (RLG):

Se apreciază că firma are o lichiditate favorabilă în cazul în care rata lichidităţii este cuprinsă între 200% şi 250%.17

2. Lichiditatea intermediară evidenţiază capacitatea activelor circulante (altele decât stocurile) de a participa la finanţarea datoriilor scadente. Lichiditatea intermediară îmbracă două forme:

15 -I. Bătrâncea, „Analiza financiară”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 15616 -Idem, p. 15717 -Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 596 din 28.03.1995, op. cit., p. 15

43

a) forma absolută care este calculată ca diferenţă între activele circulante rămase (după deducerea stocurilor) şi datoriile scadente, astfel:

b) forma relativă care este calculată ca şi un raport procentual între activele circulante rămase (după deducerea stocurilor) şi datoriile scadente, adică:

Normele legale prevăd ca valoarea indicatorului să fie cuprinsă între 50% şi 100%.18

3. Lichiditatea efectivă măsoară gradul în care disponibilităţile băneşti acoperă plăţile scadente. Lichiditatea efectivă îmbracă două forme şi anume:a) forma absolută, calculată ca diferenţă între titlurile de plasament, disponibilităţile băneşti şi valorile

existente în casierie (TR), pe de o parte, şi plăţile scadente, pe de altă parte, adică:

b) forma relativă, calculată ca un raport procentual între disponibilităţile băneşti şi datoriile pe termen scurt, adică:

Se recomandă ca rata lichidităţii efective să depăşească 100%.19 În cazul în care rata lichidităţii efective este mai mică de 50%, riscul pe care şi-l asumă creditorii firmei este mai mare decât riscul pe care şi-l asumă proprietarii.

Calculul lichidităţii presupune calcularea datoriilor pe termen scurt. Pentru a putea calcula aceste datorii folosim datele din Anexa nr. 4 din Bilanţul contabil, “Situaţia datoriilor”.

DTS=Total datorii financiare şi asimilate<1 an+(alte datorii – total<1 an)Pentru anul 1999 vom avea următoarele rezultate:

DTS=1.919.495+8.303.226=10.222.721 mii leiLG=AC* - DTS=12.911.623 – 10.222.721=2.688.902 mii lei

LI=(AC* - S) – DTS=10.531.045 – 10.222.721=308.324 mii lei

LE=TR – DTS=1.248.549 – 10.222.721= - 8.974.172 mii lei

Pentru anul 2000 vom avea următoarele rezultate:DTS=2.870.477+10.962.566=13.833.043 mii leiLG=AC* - DTS=16.228.845 – 13.833.043=2.395.802 mii lei

18 -Idem19 -I.P. Pântea, Managementul contabilităţii româneşti, vol. II, op. cit., p. 594

44

LI=(AC* - S) – DTS=12.392.023 – 13.833.043= - 1.441.020 mii lei

LE=TR – DTS=399.303 – 13.833.043= - 13.433.740 mii lei

Pentru anul 2001 vom avea următoarele rezultate:DTS=6.169.768+9.715.533=15.885.301 mii leiLG=AC* - DTS=20.463.029 – 15.885.301=4.577.728 mii lei

LI=(AC* - S) – DTS=16.849.410 – 15.885.301=964.109 mii lei

LE=TR – DTS=288.969 – 15.885.301= - 15.596.332 mii lei

Evolutia stării de lichiditate a SC ARGOS SA Cluj în perioada 1999-2001 este prezentată în tabelul 5.1,Evoluţia stării de lichiditate:

Tabelul 5.1,Evoluţia stării de lichiditate:INDICATORI SIMBOL 1999 2000 2001Lichiditatea generală LG 2.688.902 2.395.802 4.577.728Rata lichidităţii generale RLG 126,30% 117,32% 128,82%Lichiditatea intermediară LI 308.324 -1.441.020 964.109Rata lichidităţii intermediare RLI 103,02% 89,58% 106,10%Lichiditatea efectivă LE -8.974.172 -13.433.740 -15.596.332Rata lichidităţii efective RLE 12,21% 2,89% 1,82%

Evoluţia comparativă a diferitelor tipuri de lichidităţi este prezentată în Figura 5.1,Evoluţia lichidităţii în perioada 1999-2001.

45

Figura 5.1,Evoluţia lichidităţii în perioada 1999-2001.

Din tabelul de mai sus referitor la analiza lichidităţii se evidenţiază următoarele: rata lichidităţii generale nu se încadrează în intervalul de siguranţă stabilit de normele Ministerului de

Finanţe. Acest lucru înseamnă că starea de lichiditate a societăţii comerciale înregistrează deficienţe. Valoarea ratei lichidităţii generale este insuficientă, deoarece nu toate activele circulante pot fi transformate rapid în lichidităţi în cazul unei situaţii de criză, când societatea trebuie să facă faţă rapid plăţilor datoriilor

rata lichidităţii intermediare se încadrează în intervalul de siguranţă [50%, 100%] stabilit de Ministerul de Finanţe în toţi anii analizaţi. Acest lucru înseamnă că firma poate să-şi acopere într-o proporţie satisfăcătoare datoriile pe termen scurt pe baza trezoreriei şi a creanţelor

rata lichidităţii efective este extrem de mică, ceea ce înseamnă că firma realizează o acoperire extrem de redusă a datoriilor pe termen scurt pe baza disponibilităţilor băneşti; practic firma nu dispune de lichidităţi necesare într-o situaţie de criză pentru plata datoriilor pe termen scurt

rata lichidităţii efective este mult sub limita stabilită de Ministerul Finanţelor, deci situaţia lichidităţii este îngrijorătoare şi societatea trebuie să ia măsuri pentru a-şi redresa situaţia trezoreriei.

5.2. ANALIZA SOLVABILITĂŢII FINANCIARE

Solvabilitatea vizează capacitatea de rambursare a ratelor curente angajate cu băncile şi instituţiile financiare. Solvabilitatea este influenţată de viteza de rotaţie a mijloacelor fixe. Ea depinde de politica

46

monetară a creditorilor agenţilor economici, de stabilitatea economică şi politică dintr-o ţară.20 Solvabilitatea îmbracă trei forme: solvabilitatea financiară generală solvabilitatea financiară pe termen mediu solvabilitatea financiară pe termen lung

a) Solvabilitatea financiară generală exprimă capacitatea unei firme de a rambursa la scadenţă ratele curente pentru creditele pe termen mediu şi lung rămase de achitat. Solvabilitatea financiară se exprimă în mărimi absolute şi relative.

Forma absolută se determină ca diferenţă între activele rămase (după deducerea obligaţiilor curente) şi ratele curente, adică:

unde: Forma relativă se determină ca raport procentual între cele două mărimi menţionate anterior:

Normele legale prevăd un interval de siguranţă financiară cuprins între 80% şi 100%.b) Solvabilitatea financiară pe termen mediu măsoară capacitatea unei firme de a acoperi pe termen

mediu ratele curente. Formele solvabilităţii financiare pe termen mediu sunt:Forma absolută se calculează ca diferenţă între activele rămase (după deducerea obligaţiilor curente şi

ratelor la creditele pe termen lung) (ABr*) şi ratele scadente medii (RCM), adică:

Forma relativă se determină ca raport procentual între cele două mărimi precizate mai sus, adică:

Rata gradului de siguranţă financiară este prevăzută tot între 80% şi 180%.c) Solvabilitatea financiară pe termen lung măsoară capacitatea unei firme de a rambursa la scadenţă

ratele curente aferente împrumuturilor pe termen lung. Formele de exprimare ale solvabilităţii pe termen lung sunt:

Forma absolută se determină ca diferenţă între solvabilitatea medie (SM) şi ratele curente pe termen lung (RCL), adică:

Forma relativă se calculează ca un raport procentual între cele două mărimi precizate mai sus, adică:

Intervalul de siguranţă financiară este cuprins între 80% şi 180%.Întrucât SC ARGOS SA nu a contractat în perioada analizată nici un credit pe termen mediu şi lung, nu

am putut calcula solvabilitatea şi ratele solvabilităţii în nici una din cele trei forme.

20 -I. Bătrâncea, Analiză financiară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 165,166

47

CAPITOLUL 6ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

6.1. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

Noţiunea de echilibru în teoria economică are semnificaţii multiple. Într-o formulă generală, echilibrul economico-financiar la nivelul firmei se realizează atunci când se recuperează integral mijloacele consumate, respectiv când veniturile sunt egale cu cheltuielile. O asemenea înţelegere are un caracter reducţionist pentru că nu pune în evidenţă legătura ansamblului cu componentele echilibrului general, cu stările parţiale ale lui. Astfel în cadrul egalităţii generale dintre venituri şi cheltuieli, trebuie avut în vedere că, în fapt, aceasta înseamnă recuperarea mijloacelor consumate, dar şi realizarea unui profit, care să permită constituirea surselor necesare finanţării unor activităţi sau stingerii unor obligaţii.21

Echilibrul financiar este o formă de manifestare a echilibrului microeconomic şi presupune asigurarea unei permanente corelaţii între încasări şi plăţi. Instrumentul principal de realizare a echilibrului financiar este bugetul de venituri şi cheltuieli.

Echilibrul financiar este o stare economică a unei întreprinderi, care exprimă egalitatea sau coincidenţa dintre resursele financiare necesare pentru îndeplinirea activelor şi acţiunilor din plan şi posibilităţile de constituire a acestor resurse din rezultatele economice proprii şi din resursele financiare centralizate.22

Echilibrul financiar este o componentă a echilibrului general al firmei şi care îmbracă două forme: echilibrul financiar al activităţii echilibrul investiţional, adică între resursele financiare şi utilizările acestora

a) Echilibrul financiar al activităţii vizează două coordonate şi anume: în faza planificării financiare, echilibrul se reflectă în anexa 01 - „Bugetul activităţii generale”, a

bugetului de venituri şi cheltuieli în faza de execuţie financiară, echilibrul este evidenţiat în contul de profit şi pierdere şi se poate

descompune în trei componente astfel: echilibrul activităţii de exploatare privit ca egalitate între veniturile (VE) şi cheltuielile de exploatare

(CE):VE = CE

• echilibrul activităţii financiare pus în evidenţă de egalitatea între veniturile financiare (VF) şi cheltuielile financiare (CF):VF = CF

• echilibrul activităţii excepţionale, reflectat de egalitatea între veniturile excepţionale (VEX) şi cheltuielile excepţionale (CEX):VEX = CEX

Echilibrul financiar al activităţii unei firme poate fi evidenţiat cu ajutorul unei matrici a rezultatelor, prezentată în figura 6.1,Matricea rezultatelor, astfel:

- elementele situate pe diagonala principală reprezintă rezultatele intermediare. Ecuaţiile echilibrului financiar sunt următoarele:

(a) RE = 0 ↔ VE – CE = 0(b) RF = 0 ↔ VF – CF = 0(c) RCE = 0 ↔ VCR – CCR = 0(d) REX = 0 ↔ VEX – CEX = 0

21 -D. Mărgulescu ş.c., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 1994, p. 266-26822 -P. Mâlcomete ş.a., Concepte, metode şi tehnici în microeconomie, Ed. Junimea, Iaşi, 1994, p. 132

48

(e) RBE = 0 ↔ VT – CT = 0în care:

VT = VE+VF+VEX sau VCR+VEX = VTCT = CE+CF+CEX sau CCR+CEX = CT

VT – veniturile totale CT – cheltuielile totaleVenituri

Cheltuieli

Venituri din exploatare

Venituri financiare

Venituri curente

Venituri excepţionale

CHELTUIELI TOTALE

Cheltuieli pentru exploatare

RE X x x CE

Cheltuieli financiare

x RF x x CF

Cheltuieli curente

x X RCE x CCR

Cheltuieli excepţionale

x X x REX CEX

VENITURI TOTALE

VE VF VCR VEX RBE

Figura 6.1,Matricea rezultatelorTot în faza de execuţie financiară, echilibrul financiar poate fi pus în evidenţă prin:

pragul de rentabilitate fizic pragul de rentabilitate valoric

Pragul de rentabilitate fizic reflectă cantitatea de produse fabricate şi vândute, astfel încât cheltuielile să fie acoperite integral din venituri.

În acest caz, evaluarea se face la nivel de sortiment, în următoarele condiţii:i. preţul de vânzare al sortimentului este constant

ii. se stabileşte costul variabil pe fiecare unitate de produsiii. se determină suma cheltuielilor fixe totale, necesare derulării afacerilor

Aflarea stării de echilibru presupune parcurgerea următorilor paşi: calcularea contribuţiei marginale (cm):cm = p - cv

unde: p – reprezintă preţul de vânzare pe unitatea de produscv – reprezintă cheltuieli variabile pe unitatea de produs

determinarea punctului de echilibru:

unde: CF – reprezintă cheltuieli fixe totaleQ0 – reprezintă volumul fizic de echilibruGraficul punctului de echilibru este redat în figura 6.2:

49

cheltuielivenituri

Punctul de Profit echilibru valoric Venituri Cheltuieli totale Cheltuieli variabile Cheltuieli fixe

0 Q0 Q (volum fizic)

Pierderi Punctul de echilibru fizic Figura 6.2,Punctul de echilibru

Pragul de rentabilitate valoric sau „prin vânzări” se utilizează în cazul producţiei eterogene; este acel nivel al cazurilor care acoperă integral cheltuielile fixe şi o parte a cheltuielilor variabile.

În cele mai multe cazuri, datorită volumului diversificat de mărfuri oferit clientelei, este aproape imposibilă estimarea volumului fizic pe sortimente şi de aceea se utilizează a doua modalitate de determinare a stării generale de echilibru la nivelul firmei şi anume prin nivelul valoric al vânzărilor.

Analiza stării de echilibru presupune clasificarea cheltuielilor firmei în două categorii: cheltuieli fixe cheltuieli variabileCheltuielile fixe reprezintă o componentă a cheltuielilor totale care nu depind de volumul vânzărilor. În

această categorie intră cheltuielile de administraţie, chiriile pentru spaţiile comerciale, amortizările etc.Cheltuielile variabile constituie a doua componentă a cheltuielilor totale a căror evoluţie este dependentă

de variaţia volumului desfacerilor. În această categorie includem: salariile personalului operativ, costul mărfurilor etc.

Pragul de rentabilitate valoric sau punctul de echilibru presupune parcurgerea următoarelor etape:1. Stabilirea contribuţiei marginale totale (CM), ca diferenţă între cifra de afaceri (CA) şi cheltuielile

variabile totale (CV), astfel:CM = CA – CV2. Calcularea contribuţiei marginale la un leu vânzări (CMV):

3. Determinarea punctului de echilibru (CA0):

Un volum al desfacerilor (vânzărilor) situat sub punctul de echilibru nu va acoperi integral cheltuielile perioadei de gestiune şi va genera pierderi.

La S.C. ARGOS S.A. vom avea următoarele rezultate:1. Contribuţia marginală:

CM1999=CA – CV=27.420.838 – 23.824.816=3.596.022 mii leiCM2000=CA – CV=46.964.964 – 42.401.758=4.563.206 mii leiCM2001=CA – CV=67.812.346 – 59.587.241=8.225.105 mii lei

2.Contribuţia marginală la un leu vânzare:

50

2.Punctul de echilibru:

Din rezultatele obţinute pe perioada analizată se observă că SC ARGOS SA Cluj s-a situat deasupra punctului de echilibru, dar cu o valoare destul de redusă, situaţie reflectată şi prin nivelul profitului obţinut.

b) Echilibrul investiţional reflectă cu ajutorul bilanţului contabil şi al contului de profit şi pierdere, pe de o parte modul de asigurare cu resurse financiare, iar pe de altă parte modul de utilizare a resurselor financiare.

Echilibrul investiţional are două componente, şi anume: echilibrul investiţiei temporare în active circulante (investiţie ciclică) echilibrul investiţiei în active imobilizate (investiţie aciclică)

Echilibrul investiţiilor ciclice şi aciclice poate fi evidenţiat cu ajutorul matricei alocărilor de resurse (Matricea „I”),prezentată în figura 6.3, astfel:

UTILIZĂRI

RESURSE

Finanţarea investiţiilorActive imobilizate

Finanţarea afacerilor curente

TOTAL RESURSE(R)Stocuri Creanţe

Capitaluri proprii i11 i12 i12 R1

Patrimoniul public i21 i22 i23 R2

Împrumuturi pe termen lung i31 i32 i33 R3

Obligaţii curente nebancare i41 i42 i43 R4

TOTAL UTILIZĂRI (U) U1 U2 U3 RFIN(rezultatul finanţării)

Figura 6.3,Matricea „I” a investiţiilor cicliceîn care:

FR = (R1 – i11) + (R2 – i21) + (R3 – i31)NFR = (U2 – i42) + (U3 – i43)

Ecuaţiile echilibrului financiar vor fi în acest caz următoarele:i) Echilibrul investiţional ciclicFR = NFRadică fondul de rulment este egal cu nevoia de fond de rulment.ii) Echilibrul investiţional aciclicU1=[R1 – (i12 + i13)] + [R2 – (i22 + i23)] + [R3 – (i32 + i33)] + [R4 – (i42 + i43)]

adică resursele alocate pentru finanţarea investiţiilor în imobilizări sunt egale cu utilizările.

51

6.2. ANALIZA ECHILIBRULUI FLUXURILOR DE TREZORERIE

Echilibrul financiar exprimă egalitatea dintre sursele financiare şi mijloacele economice de exploatare şi comercializare pe termen lung şi scurt.

Echilibrul financiar depinde de principala sa componentă: nevoia de fond de rulment, indicator a cărei mărime este dependentă în mod direct proporţional de cifra de afaceri şi poate fi previzionată în funcţie de politica viitoare a conducerii întreprinderii privind vânzările.

Echilibrul fluxurilor monetare sau a fluxurilor de trezorerie evidenţiază modul de transformare permanentă a activelor circulante în lichidităţi care să fie utilizate în onorarea obligaţiilor faţă de terţi.

a) o modalitate de evidenţiere a fluxurilor monetare sau de numerar este prezentată în anexa 1 la H.G.R. 203/1997, în care fluxul de numerar este descompus pe următoarele segmente: flux de numerar din activitatea de exploatare flux de numerar din activitatea de investiţii flux de numerar din activitatea financiară flux de numerar din alte activităţi

b) o altă modalitate de evaluare a echilibrului fluxurilor de trezorerie este abaterea trezoreriei nete.Trezoreria netă (TN) se determină ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de

rulment, adică:TN = FR – NFRFondul de rulment (FR) reprezintă partea de resurse financiare permanente a activelor de exploatare

şi se determină în două moduri, şi anume: FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate FR = Active circulante – Datorii pe termen scurtCreşterea fondului de rulment se datorează creşterii volumului activelor circulante, respectiv reducerii

datoriilor pe termen scurt.Necesarul de fond de rulment (NFR) se calculează ca diferenţă între stocuri (S), creanţe (CR) şi titluri

de plasament (TP) pe de o parte şi datoriile totale (DT), pe de altă parte, adică:NFR = S + CR + TP – DTNevoia de fond de rulment depinde de variaţia stocurilor şi creanţelor pe de o parte şi variaţia

datoriilor nebancare pe termen scurt pe de altă parte. O sporire a nivelului indicatorului poate fi determinată de o creştere a stocurilor, respectiv a creanţelor sau de o scădere a obligaţiilor nebancare ale agentului economic.

Trezoreria netă îmbracă trei forme şi anume: TN > 0, adică avem un excedent de trezorerie dacă fondul de rulment este superior nevoii de finanţat TN = 0, adică avem un echilibru de trezorerie atunci când fondul de rulment este egal cu nevoia de fond

de rulment TN < 0, adică avem un deficit de trezorerie, concretizat într-un sold creditor al contului de bancă,

împrumuturi pe termen scurt, mediu sau lung, în situaţia în care fondul de rulment este inferior nevoii de fond de rulment

Fondul de rulment este un senzor al activităţii financiare menit să certifice existenţa şi să reflecte maniera în care managementul firmei înfăptuieşte echilibrul pe termen scurt.

Analiza trezoreriei în cazul S.C. ARGOS S.A. a dus la obţinerea următoarelor rezultate:Necesarul de fond de rulment

NFR1999=6.835.393+5.699.523 – 10.222.721=2.312.195 mii leiNFR2000=9.689.899+6.098.442 – 13.833.043=1.955.298 mii leiNFR2001=11.834.673+7.017.243 – 15.885.301=2.966.615 mii lei

52

Fondul de rulment

FR1999=CP – AI=10.653.630 – 8.110.256=2.543.374 mii leiFR2000=CP – AI=11.355.049 – 9.231.433=2.123.616 mii leiFR2001=CP – AI=15.054.484 – 10.798.577=4.255.907 mii leiTrezoreria netă

TN1999=FR – NFR=2.543.374 – 2.312.195=231.179 mii leiTN2000=FR – NFR=2.123.616 – 1.955.298=168.318 mii leiTN2001=FR – NFR=4.255.907 – 2.966.615=1.289.292 mii leiDin rezultatele obţinute la SC ARGOS SA Cluj pe parcursul perioadei analizate, rezultă următoarele:

excedente monetare în toţi anii analizaţi, când fondul de rulment este superior nevoii de finanţare, datorită unui surplus de numerar din activitatea de exploatare care a finanţat insuficienţa monetară din alte activităţi

rezultatul acestor excedente poate fi explicat şi printr-o activitate de investiţii mai mică

6.3. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Evaluarea riscului intrării şi menţinerii în afaceri a firmei pe o piaţă concurenţială presupune utilizarea unor metode statistice între care pe termen scurt menţionăm metoda scorurilor sau „credit-scoring”. Ţinta acestei metode este de a stabili pentru fiecare firmă un indicator de sinteză denumit „scor”, care să permită estimarea stării de faliment a firmei.

Unul dintre modelele de analiză al stării de faliment este modelul Altman, denumit şi modelul „Z”.Modelul Altman este un model statistico-matematic de prognoză a stării de faliment a firmelor, fiind

dezvoltat în S.U.A., în anul 1968, de profesorul Altman.23 Modelul „Z” cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative substări financiare ale unei companii. Cu ajutorul acestui model, profesorul Altman a reuşit să prevadă aproximativ 75% din falimentele unor firme cu aproximativ doi ani înaintea producerii acestora.24

Coeficienţii variabilelor selectate au fost stabiliţi în urma analizei stării economice şi financiare a unui număr mare de firme, dintre care unele au dat faliment.

Modelul „Z” se prezintă astfel:Z = 1,2X1 + 1,4X2 + 3,3X3 + 0,6X4 + 1,0X5

unde: variabila X1 este măsura flexibilităţii firmei şi se determină ca raport între capitalul circulant (active

circulante de exploatare – pasive circulante de exploatare) (KC) sau fond de rulment (FR), şi activul bilanţier (AB):

variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport între profitul reinvestit (PRI) şi activul bilanţier:

Profitul reinvestit se determină ca diferenţă între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi dividendele acordate acţionarilor (DIV), adică:

23 -A. Neagoe, „Metode de evaluare a riscurilor de faliment”, Tribuna Economică nr. 47, Bucureşti, 199224 -G. Vintilă, „Evaluarea statistică a riscului de faliment”, Tribuna Economică nr. 8, Bucureşti, 1996, p. 43

53

PRI = RNE – DIV variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice şi se calculează ca raport între rezultatul brut al

exerciţiului şi activul bilanţier:

variabila X4 pune în evidenţă capacitatea de îndatorare a firmei şi se calculează ca raport între valoarea de piaţă a acţiunilor (CSVP) şi datoriile pe termen mediu şi lung (DTML) ale firmei:

Pentru firmele necotate la bursă, valoarea de piaţă a acţiunilor va fi egală cu capitalul social. variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri (CA) şi activul

bilanţier (AB):

În funcţie de scorul realizat, firmele se ierarhizează pe trei nivele, şi anume: nivelul I: firme solvabile pentru nivelul II: firme cu dificultăţi financiare temporare pentru nivelul III: firme falimentare pentru

Între dezavantajele aplicării acestei metode amintim: utilizarea unor informaţii „istorice” contabilizarea diferită a mişcării patrimoniului contabilitate „creativă” evaluări contabile depăşite

Modelul profesorului Altman poate fi aplicat cu bune rezultate pentru firmele cotate la bursa de valori. La S.C. ARGOS S.A. vom avea următoarele rezultate ale variabilelor pentru determinarea modelului „Z”:1. Flexibilitatea firmei:

2. Rata autofinanţării activelor totale:

3. Rata rentabilităţii economice:

54

4. Capacitatea de îndatorare:

Întrucât firma nu a contractat în perioada analizată nici un credit pe termen mediu sau lung, nu am putut calcula valorile pentru variabila X4 din modelul Altman. Prin urmare, variabila X4 va lua valoarea 0.5. Randamentul activelor:

Variabila „Z” din modelul Altman va avea următoarele valori:

Aceste date sunt centralizate în tabelul 6.1, Modelul de analiză a riscului “Altman”

Tabelul 6.1, Modelul de analiză a riscului “Altman”

DENUMIRE INDICATORI SIMBOL 1998 1999 2000Flexibilitatea firmei X1 0,1099 0,0768 0,0949Rata autofinanţării activelor totale X2 0,0089 0,0273 0,1588Rata rentabilităţii economice X3 0,1784 0,2431 0,2566Capacitatea de îndatorare X4 0 0 0Randamentul activelor X5 1,3044 1,8446 2,1692Variabila “Z” 2,0375 2,7772 3,3522

55

Figura 6.4, Evoluţia variabilei Z din modelul AltmanDupă cum se observă şi din grafic, în anii 1999 şi 2000 valoarea variabilei “Z” s-a situat în intervalul

de siguranţă [1,8 ; 3], firma având în aceşti ani uşoare dificultăţi financiare, dar adoptând o strategie corespunzătoare pentru relansarea activităţii, în anul următor, 2001, a înregistrat o creştere depăşind valoarea de 3, ajungând la 3,3522, ceea ce înseamnă că firma are un risc redus de faliment în perioada următoare.

56

CAPITOLUL 7CONCLUZII ŞI PROPUNERI

7.1 Concluzii privind activitatea desfăşurată de SC ARGOS SA

În perioada analizată 1999 – 2001 activitatea desfăşurată de SC ARGOS SA Cluj-Napoca a înregistrat unele fluctuaţii atât crescătoare, cât şi descrescătoare datorită factorilor interni şi externi care au avut influenţă asupra activităţii întreprinderii.

Datorită competitivităţii şi experienţei în domeniu a echipei manageriale, societatea comercială a înregistrat un proces continuu de dezvoltare şi modernizare. Aceasta se observă prin diversificarea sortimentelor de produse finite, prin capacitatea de producţie tot mai mare a produselor şi nu în ultimul rând, prin calitatea produselor tot mai bună.

Astfel s-a realizat modernizarea structurii organizatorice şi de producţie în vederea creşterii eficienţei economice, prin amenajarea unor spaţii noi de producţie, extinderea capacităţii de producţie şi realizarea unei noi structuri organizatorice a Departamentului de Asigurare a Calităţii. Aceasta din urmă se datorează şi faptului că SC ARGOS SA a reuşit obţinerea certificării Sistemului de Asigurare a Calităţii ISO – 9001 în luna mai 2000.

În urma obţinerii certificatului de calitate ISO – 9001 se aşteaptă şi o îmbunătăţire majoră a imaginii firmei care şi până acum s-a bucurat de o bună apreciere în rândul consumatorilor.

Extinderea volumului de desfacere pe piaţa internă s-a realizat prin diversificarea modurilor de distribuţie şi îmbunătăţirea clauzelor din contractele de vânzare-cumpărare şi adaptarea colecţiei proprii la cerinţele pieţei.

Extinderea capacităţii de producţie pentru export s-a realizat prin dezvoltarea unei grupe existente la zona Triumph şi crearea unei grupe noi la zona Playtex.

Activitatea de investiţii a înregistrat o creştere continuă de la înfiinţarea societăţii şi până în prezent. Aceste investiţii nu au putut fi acoperite în întregime de lichidităţile obţinute din vânzarea produselor, fiind necesară obţinerea unor contracte de împrumuturi de la bancă pe termen scurt.

Contractele de împrumuturi de la bancă au avut o influenţă negativă asupra activităţii financiare datorită dobânzilor mari percepute la creditele acordate.

Pe toată perioada analizată, SC ARGOS SA a înregistrat performanţe economico-financiare notabile, încheind activitatea în fiecare an cu profit, lucru ce a permis şi repartizarea unor dividende la acţionari.

În concluzie, putem afirma că SC ARGOS SA este o firmă profitabilă, rentabilă şi competitivă atât pe piaţa naţională, cât şi pe cea externă.

7.2 Propuneri cu privire la activitatea viitoare a SC ARGOS SA

Poziţia actuală pe piaţă a societăţii comerciale este câştigată de raportul atractiv preţ – calitate al produselor, dar ea va putea fi menţinută şi consolidată doar dacă se va extinde activitatea şi se vor pune bazele unei reţele eficiente de desfacere. Lipsa reţelei proprii de desfacere şi lipsa unei activităţi susţinute de marketing poate duce la scăderea cotei de piaţă a societăţii.

Promovarea unor tineri specialişti în profilul marketing – desfacere ar putea îmbunătăţi acest compartiment, obţinând rezultate care să ducă la creşterea lichidităţilor şi la scăderea împrumuturilor pe termen scurt.

Analiza financiară a echilibrului financiar, precum şi a celei pe bază de bilanţ, a devenit în prezent o necesitate stringentă pentru orice întreprinzător care doreşte să cunoască în profunzime mecanismul cash-flow-ului afacerilor sale.

57

În economia de piaţă, analiza economico-financiară ocupă un loc deosebit de important, fiind metoda obiectivă de evaluare şi prezentare a societăţilor comerciale din punct de vedere economic şi financiar în scopul identificării punctelor forte şi a celor slabe ale respectivelor societăţi.

În al doilea rând, analiza economico-financiară prin metodele sale practice constituie un instrument al managementului firmelor întrucât oferă soluţii practice în prevenirea şi rezolvarea problemelor în domeniile cu lipsuri şi, în acelaşi timp, oferă posibilităţi de manifestare a acţiunilor pozitive în cadrul firmelor.

În acest scop se propune înfiinţarea unui compartiment de analiză economico-financiară, care să colaboreze în condiţii de eficienţă cu compartimentul de contabilitate şi să pregătească periodic rapoarte cu privire la evaluarea activităţii productive desfăşurate de firmă.

Acest compartiment de analiză ar trebui să urmărească în mod operativ şi sistematic nivelul indicatorilor ce relevă eficienţa, calitatea, profitabilitatea şi rentabilitatea activităţii firmei, să pregătească rapoarte trimestriale sau semestriale de evaluare a acestor indicatori şi să raporteze rezultatele obţinute managerului firmei.

În concluzie, putem afirma că SC ARGOS SA are toate resursele necesare pentru a se dezvolta şi a deveni o firmă puternică şi competitivă.

58

ANEXA 1:Bilantul contabil pe anii 1999-2001JUDEŢUL: CLUJ FORMA DE PROPRIETATE: PRIVATĂUNITATEA: SC ARGOS SA ACTIVITATEA PREPONDERENTĂ:ADRESA: loc. Cluj-Napoca, str. O. Ghibu nr. 20-24 INDUSTRIE 01TELEFON: 064-195292, FAX: 064-196833 COD GRUPĂ CAEN: 175NR. REGISTRUL COMERŢULUI: J/12/154/1991 CODUL FISCAL: R 201454

BILANŢÎncheiat la 31.XII.1999, 2000 şi 2001

- mii lei -

ACTIVNr.rd.

Sold la:31.12.1999 31.12.2000 31.12.2001

A B 1 2 3

AC

TIV

E IM

OB

ILIZ

AT

E

IMOBILIZĂRI NECORPORALECheltuieli de constituire şi de cercetare -Dezvoltare (ct. 201+203-2801-2803-290*)

01 - - -

Alte imobilizări (ct. 205+207+208-2805-2807-2808-209*) 02 53.386 42.592 37.042

Imobilizări necorporale în curs (ct. 230-293*) 03 - - -TOTAL (rd. 01 la 03) 04 53.386 42.592 37.042IMOBILIZĂRI CORPORALETerenuri (ct. 211-2810-291*)

05 678.427 678.427 678.427

Clădiri (ct. 2121-2811-291*)1 06 2.684.206 2.703.013 3.413.338Echipamente tehnologice(ct. 2122-2812-291*)

07 3.966.510 4.391.870 4.784.990

Mijloace de transport(ct. 2124-2814-291*)

08 116.440 76.218 78.043

Alte mijloace fixe(ct. 2123+2125+2126-2813-2815-2816-291*)

09 225.022 431.799 703.801

Imobilizări corporale în curs(ct. 231-293*)

10 196.763 644.257 697.843

TOTAL (rd. 05 la 10) 11 7.867.368 8.925.584 10.356.442IMOBILIZĂRI FINANCIARE-TOTAL(ct. 261+262+263+267+269*-296*)

12 189.502 263.257 405.093

I. ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd. 04 + 11 + 12)

13 8.110.256 9.231.433 10.798.577

AC

TIV

E C

IRC

UL

AN

TE

STOCURIStocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente (ct. 300+301308+321+323-322328-390—391-392)

14 2.380.578 3.836.822 3.613.619

StocSStocuri aflate la terţi(ct. 351+352+354+356+357+358-395)

15 7.126 42.263 20.257

Producţie în curs de execuţie (ct. 331+332-393) 16 629.198 961.378 1.367.752Semifabricate, produse finite, produse reziduale (ct. 341+345+346348-394) 17 3.260.910 4.181.962 6.092.449

Animale (ct. 361368-396) 18 - - -Mărfuri (ct. 371378-4428*** -397) 19 529.384 615.711 700.575Ambalaje (ct. 381388-398) 20 28.197 51.763 40.021

TOTAL (rd. 14 la 20) 21 6.835.393 9.689.899 11.834.673

59

AC

TIV

E C

IRC

UL

AN

TE

ALTE ACTIVE CIRCULANTEFurnizori – debitori (ct. 409)

22 15.562 18.966 255.948

Clienţi şi conturi asimilate(ct. 411+413+416+418-491)

23 2.679.751 3.755.315 4.988.794

Alte creanţe(ct. 4111****+425+431+431**+437**+4282++4382+441**+4424+4428**+444**+445++446**+447**+4482+4484+451**+4581++461+461+463-495-496)

24 1.755.661 1.924.858 1.483.532

Decontări cu asociaţii privind capitalul(ct. 456)

25 - - -

Titluri de plasament(ct. 502+503+505+506+508-590*)

26 - - -

Conturi la bănci în lei (ct. 5121) 27 - - 202.868

Conturi la bănci în devize, în ţară (din ct. 5124)

28 1.215.294 271.308 -

Conturi la bănci în devize, în străinătate(din ct. 5124)

29 - - -

Casa în lei (ct. 5311) 30 1.066 3.026 1.991Casa în devize (ct. 5314) 31 14 - -

Acreditive în lei (ct. 5411) 32 - - -Acreditive în devize (ct. 5412) 33 - - -

Valori de încasat (ct. 511) 34 5.085 8.187 -Alte valori (ct. 5125+5126+5187+532+542) 35 27.090 116.782 84.110

TOTAL (rd. 22 la 35)36 5.699.523 6.098.442 7.017.243

II. ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd. 21 + 36) 37 12.534.916 15.788.341 18.851.916CONTURI DE REGULARIZAREŞI ASIMILATECheltuieli înregistrate în avans (ct. 471)

38 72.438 137.658 89.904

Decontări din operaţii în curs de clarificare (ct. 473**) 39 - - -Diferenţe de conversie – activ (ct. 476) 40 304.269 302.846 1.521.209

III. CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE – TOTAL (rd. 38 la 40) 41 376.707 440.504 1.611.113

IV. PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGAŢIUNILOR (ct. 169) 42 - - -

TOTAL ACTIV (rd. 13+37+41+42) 43 21.021.879 25.460.278 31.261.278

60

-mii lei-PASIV Nr.

rd.Sold la:

31.12.1999 31.12.2000 31.12.2001A B 1 2 3

CA

PIT

AL

UR

I PR

OPR

II

Capital social, din care: 52 7.892.900 7.892.900 7.892.900- capital subscris vărsat (ct. 1012) 53 7.892.900 7.892.900 7.892.900Patrimoniul regiei (ct. 1015.01 54 - - -Contul întreprinzătorului individual (ct. 108) 55 - - -Prime legate de capital (ct. 104) 56 - - -Diferenţe din reevaluare(ct. 105)

Sold creditor 57 - - -Sold debitor 58 - - -

Rezerve (ct. 106) 59 600.352 909.783 1.262.864REZULTATUL REPORTATProfitul nerepartizat (ct. 107) 60 - - -

Pierderea neacoperită (ct. 107) 61 - - -REZULTATUL EXERCIŢIULUIProfit (ct. 121) 62 2.226.875 3.836.394 7.015.477

Pierdere (ct. 121) 63 - - -Repartizarea profitului (ct. 129) 64 2.226.875 3.836.394 7.015.477Alte fonduri (ct.118) 65 2.127.745 2.520.542 5.875.786Subvenţii pentru investiţii (ct. 131) 66 32.633 31.824 22.934Provizioane reglementate (ct. 141) 67 - - -

I. CAPITALURI PROPRII – TOTAL

(rd. 52+54 la 57-58+59+60-61+62-63-64+65 la 67) 68 10.653.630 11.355.049 15.054.484

Patrimoniul public (ct. 1015.02) 69 - - -CAPITALURI – TOTAL (rd. 68 + 69) 70 10.653.630 11.355.049 15.054.484

II. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI

ŞI CHELTUIELI (ct. 151) 71 - 207.772 351.542

DA

TO

RII

Împrumuturi şi datorii asimilate (ct. 161+162+166+

167+168+ +512***+ 5129****+ 5186+ 519) 72 1.919.495 2.870.477 6.169.768

Furnizori şi conturi asimilate

(ct. 401+403+404+405+408) 73 796.365 3.035.847 2.212.256

Clienţi – creditori (ct. 419) 74 1.714.247 13.226 44.676Alte datorii (ct.112+421+423 +424+426 ++427+4281

+431+437+4381+441***+

+4423+4428***+444***+446***+

+447***+4481+4483+4485+451***+

+455***+457+4582+462+509)

75 5.792.614 7.913.493 7.458.601

III. DATORII – TOTAL (rd. 72 la 75) 76 10.222.721 13.833.043 15.885.301

CONTURI DE REGULARIZAREŞI ASIMILATEVenituri înregistrate în avans (ct. 472)

77 21.764 177.112 121.705

Decontări din operaţii în curs de clarificare(ct. 473***) 78 - - -

Diferenţe de conversie – pasiv (ct. 477) 79 123.764 95.074 200.116IV. CONTURI DE REGULARIZAREŞI ASIMILATE – TOTAL (rd. 77 la 79) 80 145.528 272.186 321.821

61

TOTAL PASIV (rd. 70 + 71 + 76 + 80) 81 21.021.879 25.460.278 31.261.606

*)**)

***)****)

Conturi de repartizat după natura elementelor respectiveSolduri debitoare ale conturilor respectiveSolduri creditoare ale conturilor respectiveConturile respective se utilizează numai de cooperativele de credit

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

62

BIBLIOGRAFIE

1. Bătrâncea I., Bătrâncea M., Barb A., Todea N. - „Analiza-diagnostic şi evaluarea societăţii comerciale”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998.

2. Bătrâncea I. - „Analiza economică şi financiară a societăţilor comerciale”, Editura ETA, Cluj-Napoca, 1996.

3. Bătrâncea I. - „Analiză financiară”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.4. Bătrâncea M. - „Analiza financiar-monetară”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 20005. Bătrâncea M., Bătrâncea I., Barb A., Todea N. - „Diagnosticul economic al firmei”, Revista Tribuna

Economică nr. 15, Bucureşti, 19996. Căinap I., Bătrâncea I. - „Analiza economică şi financiară a firmelor industriale”, Universitatea “Babeş-

Bolyai”, Cluj-Napoca, 1993.7. Deacanu A. - „Bilanţul contabil – modele de analiză”, Editura Intelcredo, Deva, 20008. Georgescu N. - „Analiza bilanţului contabil”, Editura Economică, Bucureşti, 19999. Giurgiu A. - „Mecanismul financiar al întreprinzătorului”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 199510. Higgins R.C. – „Analysis for Financial Management”, Irwin, Homewood, H. Boston, MA., USA, 1992 11. Işfănescu A., Ţuţu A. - „Practica evaluării economice a întreprinderii”, Buletin economic legislativ,

Tribuna Economică nr. 2, Bucureşti, 199512. Lazăr I., Bătrâncea I. - „Analiza economico-financiară a întreprinderilor”, Editura Intelcredo, Deva,

199713. Mărgulescu D. ş.c. - „Analiza economico-financiară a întreprinderii”, Supliment la revista „Tribuna

Economică”, Bucureşti, 199414. Mâlcomete P. ş.a. - „Concepte, metode şi tehnici de microeconomie”, Editura Junimea, Iaşi, 198415. Mihai I. ş.a. - „Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici”, Editura Mirton, Timişoara, 1997 16. Neagoe A. - „Metode de evaluare a riscurilor de faliment”, Tribuna Economică nr. 47, Bucureşti, 199217. Oprean I. - „Bazele contabilităţii”, Editura Intelcredo, Deva, 199818. Pântea I.P. ş.a. - „Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România” Editura Intelcredo,

Deva, 199919. Stancu I. - „Finanţe”, Editura Economică, Bucureşti, 199720. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A. - „Analiza economico-financiară”, Editura Economică, Bucureşti,

199621. Toma M., Chivulescu M. - „Ghid pentru diagnostic şi evaluare a întreprinderii”, Editura CECCAR,

Bucureşti, 199322. Vintilă G. - „Evaluarea sintetică a riscului de faliment”, Tribuna Economică nr. 8, Bucureşti, 199623. Formularul bilanţului contabil aferent exerciţiilor financiare 1998, 1999, 200024. H.G.R. nr. 704 din 22.12.1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilităţii nr.

82/1991, publicată în M.O. nr. 303 din 22.12.199325. H.G.R. nr. 403 din 19.05.2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale, publicată în M.O. nr. 252

din 07.06.200026. Legea nr. 31 din 16.11.1990 privind societăţile comerciale, publicată în M.O. nr. 126-127 din

17.11.1990, republicată în M.O. nr. 33 din 29.01.199827. Legea contabilităţii nr. 82 din 24.12.1991, republicată în M.O. nr. 20 din 20.01.200028. Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 596 din 28.03.1995, de aprobare a Normelor Metodologice nr.

181061 din 28.03.1995 privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat, publicat în M.O. nr. 70, partea I, din 18.04.1995

63

29. Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 94 din 29.01.2001, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, publicată în M.O. nr. 85 din20.02.2001

64