TEODOR BACONSCHI HORIA BERNEA

/oo

{*}

t$" BASILICAlLl', eucunr$rtl -r. 201 8

,rlil,'';1ii'

KO MAbIZANTINA

CUPRINS

irusrvruAnr pRELTMTNARE / s

SCENE ROMANE. PLIMBAREA CA INSTRUMENT ANTROPOLOGIC

t/23ill6tilt / 121,

w / 1.63

\t I 193

vt I 221,

vfi I 277

NOTE / 30s

113

td\z--

;

Z\

x

{E

M

351_

SCE N E RO MAN E.

PTIIVI BAREA CA INSTRUMENT ANTROPOLOGIC

'l'n epoca noastrd multimedialS, realitatea culturii devine strSvezie. Ai

impresia ci imaginea lucrului vizut este o,,fereastrS" pe ecranul compute-

rului. O astfel de senzalie devine gi mai pregnantd la Roma, unde monumentele

din primul cerc (de felul Pantheon-ului sau al Colosseumului) par hipersemne

sau cdrli po;tale. Cred cd dialogul la fala locului, conceput ca joc in migcare,

poate remedia aceasti derealizare a c6mpului vizual. Toate elementele inter-

calate - informalia didactrcd, memoria repetitivd a semnalului convenlional, pe

scurt, reflexele culturale obnubilante - care mistifici puritatea privirii - pot fi

transfigurate prin efectul magnifiant al apropierii totale. Pentru a crede iardgi,

pentru a respecta faptul, ai nevoie de empiria contactului, de cufundarea in

porii materialelor, de alipirea fizicd din care izvorS;te certitudinea simplS a

masei. Nu poli redeprinde iubirea trecutului (definit ca spaliu al creativitSlii

<f

t**7I\Trd]t J-*{

a\

=

M

oq

F

u6-Z,Z.(9

f6rD

Roma eternd

Pantheonul lui Agrippa

15

N{

{^

l*x.ff\.l\]i\

*L.r.-J

d1\qry'

>

M

incongfiente) decat daci renunli temporar la aroganla subiectului cunoscdtor.

A vorbi cu cel;lalt, in preajma formelor de dragul cdrora au treit 9i au murit cei

vechi inseamnd a face un exerciliu de reverie integrantd.

Plimbarea ca Instrument antropologic: orlce spaliu este unUl al anchetei,

adicb al ciutdrii. Chiar gi atunci c6nd devii, interog6ndu-te, propriul tJu infor-

mator. Este o nouS figurA in nomenclatorul ahtudinal al unei meserii care,

pretinz6nd globalitatea, variind metodele, legitim6nd pluralitatea punctelor de

vedere, s-a constttuit prin indefinire, am6nare, deschidere sistematicd. Para-

doxul acestui refren variabilse traduce prin ocuparea succesivi a tuturor posi-

bilitSlilor relalionale. Deplasarea 5i contemplalia s-au alternat divers, acope-

rind totalitatea unghiurilor de atac. Misionarii, administratorii coloniali, antro-

pologii din epoca lui Malinowski sau Margaret Mead au fost mereu pe drum,

privind ,,peste umdrul indigenului", cdruia ii deprindeau llmba, ii analizau mitu-

rile, il consemnaU reaCtiile sau ii ardtau, cu suficien!5 paternalist5, calea spre

Revelalia progresului. Allii, antropologii-in-fotoliu, au inventariat imaginarul

speciei umane scriind cu raftul, precum Frazer, sau d6nd lecliiteoretrce despre

tehnicile anchetei, precum Mauss, in al sdu de altfel excelent Manual.

A urmat anabaza, intoarcerea acasd, in vacarmul oraSelor, unde stadionul,

perlferia proletard, ghetto-ul cu imigran!i, spitalul sau comunitSlile stiinlifice

au fost investite ca terenuri, in vreme ce teorettzanlii, academicii incurabili,

au continuat sd desleleneascd noi teritorii cognittve: antropologia maladiei,

a mor!ii, a deriziunii, dar gi etnostiinlele, incep6nd cu perspectlva psihiatricJ

asupra schimbdrii sociale. gocul metadiscursurilor a generat alte gi alte inveli-

9u ri noetrce, riscruci interdiscipli na re, aglomeralii conceptua le, hi nterland u ri

vagi, lSsate intr-o roditoare suspensie...

DupS toatS aceastS exasperanti dezvirginare a privirii, dupd completa pier-

dere a ingenuitdlii in favoarea complicaliei intelectlve, unii - printre care md

numdr; alSturi de Horia Bernea - au cdutat sd reinventeze diletantismul, oferin-

du-gi luxul promenadei sapientiale, bucuria originard a uitdrii mirate. A strdbate

I

!!

l,

lr

ll

I

lr

I

ll

I

lr

U

I

I

t,

(

I

t

t6

Horia Bernea. Acuarele romane

ri cunoscdtor.

i au murit cei

I al anchetei,

riul tIu infor-

meserii care,

punctelor de

maticS. Para-

tuturor posi-

livers, acope-

loniali, antro-

reu pe drum,

rnalizau mitu-

ttr, calea spre

at imaginarullretice despre,nttol.

rde stadionul,

lf ile gtiin!ifice

ricii incurabili,

rgia maladiei,

lva psihiatricd

' 5i alte inveli-

trinterland uri

..ompleta pier-'intre care mitismul, oferin-

,rte. A strSbate

peisajul memoriei cultuale debarasat de orice echlpament, a zibovi fdrd scop

in preajma unor alcdtuiri celebre p6n5 la opacitate si totugi expresive prin naiva

lor primordialitate, a te lSsa purtat de pagi pentru a reliefa un traseu nevSzut-

iatd cSteva dintre premisele unui demers exegetic a cirei unicd rigoare decurge

din cdldura prieteniei gi prospelimea curiozitdlii.

Poate cd un atare pariu nu poate fi c69tigat. Poate cd nu ajunge sd refuzi

limitdrile specializdrii pentru a recupera sensul prelogic al obiectelor, a9a cum

nu este suficient sd poetizezi pentru a-ti reumaniza relalia cu ele. $i poate

cd umilitatea pe care o revendic - a rdm6ne dincoace de pertinenla limba-

jelor - cuprinde in fond un proiect transgresiv. Este sigur cd discursul mese-

riag produce mai multd cunoagtere cuantificabild decdt izbutesc observa!iile

noastre hedoniste pigtiinlific hazardate. Cu toate acestea, jubilaiia de a genera

un discurs,,inclasabil" ca gi bucuria de a-!i aSUma patosul singularitdtii mi se

par a fi pdcate minore. Fire;te cd nimic nu este nou sub Soare:glosele pe care le

comit acum videsc o rudenie bachelardianS, releta lor fiind lesne analizabilS,

inscriptibilS intr-o genealogie. Dar plScerea de a le scrie, pentru a-mi lSmuri

retroactiv starea din care au purces dialogurile romane cu Horia Bernea, imi

aparline negregit 9i!in sd nu-mi reprim orgoliul unei asemenea paternitdli.

indrSznesc sd atribui acestor peripe!ii nu doar amintitele pdcate veniale,

ci gi o virtute implicitS: aceea de a celebra spiritul de echipS, convivialitatea

lucrdtoare, fr51ia spiritualS. Cred c5 am trecut prea brusc de la colectivism la

individualism gi cd societatea noastrS, atomizatS, anomicS, are nevoie de cultul

public al coresponsabilitSlii. Autoritatea seamdnS, in Rom6nia post-comu-

nist5, cu zborul solitar al liliacului. Se atacS scurt, pe un traiect resentimentar;

se sdrbdtoregte personalitatea izolatS 5i nlmdnui nu-i pasd de nimeni, intr-un

fel de reciprocd anihilare. Atunci c6nd laud coautoratul, nu exalt superstilia

consensului: suslin doar cd suma intdlnirilor reuSite misoard - in definitiv -calitatea oricdrei societSli. Faptul c5, la noi, aceastd sumd este aproape nulS ar

trebui s5 ne dea de 96ndit, inainte ca fenomenul sd se banalizeze.

1ffi

*{\

;rX\

5N}

{"{f"d.\JMHoria Bernea, Acuarele romlne

17

IEEm

*EBEr

":":-.d

-;"..[..--.

t::-;il

{xt. I

".1,"\.,

ril)

,,,''l*""1.\

-rT,-

"***i

\"*J

Materiaiitats i-omar-r.

Prezentd mihc5, Roma ni s-a inf;tisat ca un teren subiecliv pe care se

poate pune in operi arheologia propriei noastre fundatii imaginare. Desigurcd lectura - spontanA - la care ne-am oprit este una prin excelentd trddatoare:venim dintr-o fosta colonie abandonatd, complexatd de perpetua carent5 a

documentelor; ignoratd de hdrtile medievale sau atribuiti altora, dispdrutiintretimp...Un td16m desenat prin intermediul unei ideologiidefetrste, in care nJvS-

litorul barbar si autohtonul fugitiv isi estompeazd deopotriva chipulintr-un soi

de enigmd 16nd pe 16nd sordidd si miraculoasS.

irretluf,=, 6iae;l€llg4l;C $fl a*l{ f*Ht. alrl vcltlit,=.rF iir E;+

e'leilli ti

, .ir *l Iir rt is

,lr r .lrlq irl

18

Horia Bernea, Pelsr:l, care se

'. Desigur

,itliloa re:

l ,rren!5 a

ir tr!i intre,lre n5v;-rrtr un soi

Spa!iul nostrU identitar, mereu in construc!ie, mereu deconstruit,

isi gdsegte la Roma antipodul ideal. Atunci c6nd nu lipsesc, monumentele

noaStre strdvechi se arat5 intr-o lumind ambiguS, care se preteazA la o frus-

trantd pluralitate de interpretdri. in Cetatea eternS, dlmpotrivS:totul, inclu-

z6nd vestrgiul, este datat, masiv, semnat, recognoscibil. lnteresantd mi se

pare, in economia dialogului nostru, tocmaitelescoparea rolurilor. Eu, naturd

exterior calofild, resimt o energle deprimatS, de ,,barbar" romanizat, pe

c6nd Horia Bernea, cu a Sa fire in aparen!5 frustd, se poartd ca un poet latin

decadent, care percepe fdrd nicio dificultate legdtura subtilS dintre spiritul

rel-\,;{;r^--7d{*

*rf'{t

tqlj\

*;ffii

_4,o

-*#d.*

IJM

19

\<f\x",*t-**7

-\

HN}

{d^

M

mediteranean, solaL al Romei imperiale gi pd96nismul exuberant al creatieit5rSnesti. Unul compard conllnuturile si pStimegte dlsproportia rezultatului,celdlalt proclaml senin triumful formelor...

Se cade sd recunosc ceva: poetica lui Horia Bernea este mult mai profundd

dec6t previzibila mea reaclie de ,,intelectual". Pentru el, doud formidabileintui!ii, formulate in treacit, se dovedesc mai fertile dec6t o mie de adnotdriscolasfice: forma este consubstanliald cu materio 5i gestul instituie valoarea.Acest,,antiplatonism nearistotelic" deschide, parc5, a treia cale: cea a realis-

mului iconic.

Se spune ci punctul de vedere creeazd obiectul.,,Obiectul" Roma poate

fi privitin fel gi chip: turistic, arheologic, istoric, estetic, teologic gi metafizic.Noi am preferat s5 o privim din perspectiva proprieicredinte. Totugi, in carteape care o prezentim acum publicului rom6n, niciunul nu face din aparte-nenla sa confesionalS o matrice activS. Nu a avut loc, evident, niciun acord

explicit, dar, recitind conversatiile noastre, imi dau seama cd nu ne percepemidentitatea ortodoxd ca pe un zdclm6nt absorbant, ci mal cu16nd ca pe un

instrument imponderabil. De obicei, constiinta modelatoare a Ortodoxieifunclioneazd ca marcd a unei sensibilitdti manifestate in orizontul generic

al crestinismului. O dati mai mult, int6lnirea cu Roma sacri ne-a aritat cd

proba alteritSlii nu poate lipsi din cdutarea propriei identitS!|. Confruntalicu expresia majord a principiului petrin, cufundati in morfologia somptuoasS

;i declarativd a Romei pontificale, am realizat cd alternatva refuzlasimilarepoate fi depSgiti numaiin direc!ia unei admira!ii critice. Dar pentru a impdcaluciditatea gi veneratia este intr-adevdr nevoie s5-1i reinventezi c6mpul, adicd

sd aplici obiectelor un tratament deopotrivi tem5tor gi surprins. Atent dozate,

bdnuiala si seduclia participd atunci la dialectica unei cunoasteri precaute.

Senzalia care ne-a insolit negregit a fost aceea cd Roma este,,ortodox5",put6ndu-se prin urmare lipsi de anexdri fantasmatice, proiec!ii abuzive sau

reverii protocroniste. in unele pdrli ale dialogului nostru persistS, totugi,

20

*5tfr*-"*.-

uberant al crea!iei

lorlia rezultatului,

mult maiprofundddoud formidabileo mie de adnotirilnstituie voloorea.

r cale: cea a realis-

Pctul" Roma poate

ologic Ai metafizic.

;e, Totu$i, in cartea

u face din aparte-

dent, niciun acord

:tr nu ne percepem

ri cur6nd ca pe un

oare a Ortodoxiei

r orizontul generic

rcrl ne-a ardtat cd

ntitlti, Confrunta!illogia som ptuoasS

tva refuz/asimilare

,tr pentru a impEca

rtezicAmpul, adicd

rrllrs, Atent dozate,

ragteri precaute.

trl ESt€ ,,ortodox5",rrlnr f ii abuzive sau

rr;rt'rsisttr, totugi,

filigranat, o intrebare: Ortodoxia este o epocd de our (ilustratd de civili-

zafia bizantind) sau un adevdr structurol, care mdsoard adecvarea oricdrei

crealii omenepti? Cu alte cuvinte, am cdutat,,Roma ortodoxS" (a bisericilor

vechi, cu ale lor mirabile mozaicuri absidiale) pentru a recupera o sincronie,

sau pentru a verlfica un principiu? A reduce Ortodoxia la registrul nostalgic

al lui hos been este desigur incomod pentru un fiu al Bisericii ortodoxe

contemporane.

Vegetatie romani

{f\-;v;

x<{.\

H

{ryd*

*M

oqu

F

0d-oIJ(,oo

2t

Asaltatd de secularism, de istoria politicd a unei ltalll laice, modelatd de

prestiglul - din pdcate erodat - al cregtin-democra!iei peninsulare, Cetatea lui

Petru str6nge la s6n, cu un exemplar patos scenografic, toate scdderile, trium-

furile, indrdznelile gi lagitS!ile oricdrui grup uman creativ;ivital. Mllioanele de

ma;ini, de motorete (incep6nd cu miticele Vespa), miile de comercianli-arti-

zani gi sutele de biserici pe suprafala cdrora stilurile se incaierd intr-o palpitantd

bitdlie a consacrdrii - iat5, cu o primS aproximafie, sinteza pe care Urbea o

ddrule;te ochiului 16nd pe 16nd zdpdcit ;i fermecat.

DupS cum se gtie, ltalia a avut, p6ni la 1,870, o mullime de capitale: Milano,

Ravenna,.Napoli, San Leo, Torino, Florenla gi at6tea alte, vremelnice, locuri ale

puterii statale. Acest policentrism administrativ si politic a avut, printre altele,

doud urmiri: peninsula beneficiazd de o identitate culturalS pluralS, iar Roma

a rdmas pe seama Popilor: ce vedem astdzi, in centrul istoric articulat pe

ruinele arhitecturii imperiale, nu este decAt expresia milenarei teocralii ponti-

ficale, manifestarea unul regim supranaturol, mdrturia unei continue stdri de

grafie. Roma pontificalS, pe drept cuvdnt sacr5, este gi ea policentricS: urmagli Roma, vedere generalS

i<f

x"L*I

Z""'{\

HEJ

{'<.4"

25

,11','r lV

l'. r, lt lt',r'llfrrt)

ilr' t.rltIt'rltllil

., i

riillilil'

lr r'r llt".r' rl lllr

I.ll' r.

ll,,,l,,l,r ritl

rl rll '

ttl

llIll !ril

iliiir,l

Ili "i i

I il rl.

,iat. r r' I

il\,lrllir.

'rlrllil

l r il

lril ir.l,

t'1.il

t ,l j

', j' , :

9Z

- prn]salrqJe ap rnlnleleJ] ezeq ad'puruoal ealelal ]eJnSuuolar e-s rs (rur;orc

-lerB'ellBn'ollalll) LlsrueL!n riueuodLUrlrPJ] ne es eaunl el'tsrl el PSUr-]s auq

-uezrq ilJn]lnl eJpleu ]uapDlo ul eraJd PS ea^e'sa;e reuu 'rs aJalseuau rs nrpan

ln^l arluJ erurl p3erl es eane:(6srl) azuarj el ap lsruorun InrlDuol el pugdrr

-LUed'euSoloB ap leurpJeJ rS arSoloa] ap JosaloJd !gluJ reur asasnJ pded ]sale'(uearru-r nes alaLirnu ad) r1;aoniuaJed oseurLU oI (SSVI-LffI) tslueu;n pded

lnLUud 'oarA lo aopstN aJdsap eqJoA alsa :eal-nx le lnlolas ul erqe PJede PS

ea^e Jelrlrpa ueld ad pluepodur alelrleuosrad eaJeole[rJn 'eaa3e ac 'aLUsrr.l]s

nes aujnrf 'apueuu.lou ilpuafur 3p puoJ ad'(euuolo] ildl]urJd ap Psnpuol)plelol erJoruas r6 g+uod aJJUr nes'tlr-]uod r( riergduul ar]ul a]dnl ]eurJn nv

'!allell e aJrJafn3 ap aqeJe

ala^qelua] llllerd pugdols '(org) eqso el ap errollr^ ul aueLlor alllilllLU snpuole eal-nl le uoal'ola3uv,]ues lalsel lnlen]3e uJ',aJelrlrLu a]laJa a^rsDap nl r(

alolas allnul nlluad 'PLlrJoJsueJ] as arel'ueupy rnl lnalosneur rs oJlald ues alluJ

aJeJpde ap rJnprz roun eaJelrprJ sndslp e Jl.}uod lsa)e'outuoal pws ra]rLUnu le

JOllnJlSUOl :ele^arpaur raurou erJolsr urp alqsrueqrn iliua^ralur raurJd InJolnead la uJ elnles e nrluad'plqrlod nes pleJolsed es ea1e1r;rqe alsad alarl uralnd'(onnpo) pleluaur eaLrrinr nl plriosuJ auq (utruadnod rclulnu) ealelrzoJaua8

16 rep'(!iu11s arluud ]nlar] alsa) ealelnrldurs ppnel !l stloJ{nuod Jaqn'gi7urp purzeJes aunrsJnf,ur eaJeolelsenap qdnp ue un el arr[n;s euuardns el apa]learec'epreqo8uo; aur8uo ap ueLuor '(SSA-ttg) oafN lo uoal lso1 e ro]lnJlsuolpded lnuru6'aiequr;d eJlseou ea;eolrn ul aznplpJ alsru ad el'uorlepaur ul

undord al rn'rrlrqeJouraur ll!pa ap unBu alrunue gzeas;nd.,ro;rde6 eua;eB u;

' Eploluat)o a;er(tuu rep'tcap arecSt6l'lllne tnlnursl-1

-eJarr.l e eaale ap ]glap pugJn3 reur rn;n[eur:alad eorSolap pug]lnlse';erluancas

gze1e"t?1et as plelopJares earalnd ernJpl plr;olep araundsuer] prluSaA ap ueld

un'crpoxa rop un'raiue;aut]r e aqsa8ns o g]srxa !o;urpglr ezeJu.ra ap ololurp'aJeurJn uud "'eal-ll le lned ueol nl'rLunl alrJprpc ad'uecqen el ap'uecqelel olole ap',a1eur;rnD el roueJalel lnleled el ap'naiauj ]elnur ne-s nJlad rnl

iln3tfitow'eauraB EUoi-1

t r I !rrU

pffi

5*)*

I }J

ft"L.p"

;dI

Xjlr