Kirk Douglas - Dansul Cu Diavolul

KIRK DOUGLAS

DANSUL CU DIAVOLUL

În româneşte de Maria Irimia

- DANSUL CU DIAVOLUL -

Lui Stolz, cu dragoste şi gratitudine

Nota Autorului

Crucifixul pe care l-am descris în paginile acestei c r i, poate fiă ţ g sit la muzeul de la San Sabba, Lag rul de Concentrare, Trieste,ă ă Italia. Povestea pe care am scris-o, este în totalitate imaginar .ă Toate numele, personajele, locurile şi întâmpl rile sunt fic iuni.ă ţ Orice asem nare cu o persoan în via , sau decedat , este înă ă ţă ă întregime întâmpl toare ă

Kirk Douglas

Prolog

1987, Londra, Anglia

Inconfortabil coco ate pe scaunele din lemn şi metal, cele şaseţ tinere femei se agitau cu nervozitate, anxietatea lor fiind m rită ă de pere ii de oglind ai s lii de repeti ii. Nu încetau s arunceţ ă ă ţ ă priviri rapide spre uş , pân când, în sfârşit, el a intrat.ă ă

Danny Dennison era frapant – de şase virgul dou picioareă ă în l ime, musculos, cu un p r cu bucle negre, dese, ici şi colo cuă ţ ă reflexe de o el, fa osoas şi ochi c prui închis. Ochii puteauţ ţă ă ă intimida, îl puteau face s par neînduplecat, mai ales când,ă ă adâncit în gânduri şi-i îngusta, încordând muşchii maxilarelor sale ferme. Dar, când zâmbea, fa a sa se relaxa, f când gropi eţ ă ţ şi proiectând un dezarmant farmec b rb tesc, deşi ochii îiă ă r mâneau mai totdeauna trişti. Cu înf işarea lui pl cut nuă ăţ ă ă ar ta, cu siguran de cincizeci şi cinci de ani şi, deseori, eraă ţă confundat cu actorul vedet şi nu cu regizorul.ă

Danny se sc rpin în cap. Trebuia s aleag una dintre acesteă ă ă ă tinere femei pentru un rol.

Alt regizor ar fi l sat aceast treab pentru şeful cu distribu ia,ă ă ă ţ dar Danny nu l sa deoparte nici m car treburile m runte; aveaă ă ă

2

- KIRK DOUGLAS -

grij de detalii. Acesta era unul dintre motivele pentru care eraă atât de respectat de colegi.

D du fiec reia dintre ele o şans , urm rindu-le cu r bdare înă ă ă ă ă timp ce p şeau, leg nându-şi coapsele, aplecându-se ca s -şiă ă ă arate linia spatelui, împingându-şi sânii înainte. Cu excep iaţ uneia. Calm , aştepta. O chema Luba. Îi d du rolul şi concedieă ă grupul.

În timp ce o privea, ieşind împreun cu celelalte, se auziă strigând:

— Luba. Se, întoarse şi, încet, se apropie. Avea doar dou zeci şi cinciă

de ani şi, stând în fa a lui, ca un elev în fa a unui profesor, p reaţ ţ ă fetişcan , cu obraji rotunzi de copil şi o piele roz, str lucitoare.ă ă Dar gura plin era prea senzual pentru o fat tân r , iar ochii eiă ă ă ă ă mari, foarte întuneca i, erau adul i, siguri, uşor intimida i.ţ ţ ţ

Încerc s fie nonşalant.ă ă— Aş vrea s - i vorbesc. Eşti liber desear ? ă ţ ă ă— Sigur. R spunsul a fost atât de simplu, încât n-a mai ştiut cum să ă

continue. — Ce zici de cin – pe la opt? ă— Nu pot, pân la zece. Ce zici de un pahar, înainte deă

culcare? — În regul . Stau la Dorchester. M g seşti la bar. ă ă ăÎi zâmbi din ochi, apoi plec . ăÎn spatele lui, cineva spuse cu voce tare:— Privi i cum pleac un fund grozav. ţ ăDanny se întoarse s -şi priveasc star-ul în fa . Bruce Ryană ă ţă

avea o privire împ ienjenit , goal , poate de prea mult cocain .ă ă ă ă ă Danny se întreba dac actorul îl auzise când a fixat întâlnirea.ă

— Bruce, îi spuse cu blânde e, gândeşte-te doar la „Londonţ Rock”.

— Mda, mârâi actorul, rimeaz cu „cockă 1”. Întorcându-se la rulot , Danny morm i în sinea sa: ă ă— „London Rock” rimeaz şi cu „crockă 2”. Ce scenariu stupid! Nu-i pl cea deloc, dar avea un contract cu ă Ace Films şi Art

Gunn, şeful studioului, nu-şi f cea griji în privin a criticilor, sau aă ţ

1 cock – cocoş, aici cu referire la sexul b rb tesc (n.tr.)ă ă2 crock – ratat, epav uman (n.tr.)ă ă

3


revistelor.— Vreau un film care s castreze, în elegi? îi spusese luiă ţ

Danny, frecându-şi vârfurile degetelor. Nu- i face griji despreţ nimic altceva.

— Dar sta-i rahat! ăDin spatele biroului s u uriaş de mahon, Art îl privi cu coadaă

ochiului şi mai trase un fum de igar . Apoi se aplec înainte,ţ ă ă l s fumul s -i ias din gur şi-i spuse foarte blând:ă ă ă ă ă

— Vreau un rahat. O s -l aib , cu siguran , se gândea Danny, în timp ce treceaă ă ţă

pe lâng rulota lui Ryan, care era de dou ori mai mare decât aă ă lui, aşa cum îi st tea bine noii şi tinerei vedete a zilei. Bruceă Ryan era în vog .ă

— ine-l pe Bruce fericit, au fost ultimele cuvinte sf tuitoareŢ ă ale lui Art Gunn, înainte s ia zborul în direc ia opus Londrei. ă ţ ă

Danny suspin . N-o s fie uşor.ă ăCând se întoarse la Dorchester, la sfârşitul zilei, portarul îi

înmân dou scrisori odat cu cheia. Urcând în camera lui,ă ă ă arunc o privire pe prima. Recunoscu scrisul de mân al so ieiă ă ţ sale – ştampila poştei, Reno, Nevada, capitala mondial aă divor urilor. Cealalt era de la fiica lui – ştampila, Long Island.ţ ă Aceasta îl enerv . Le puse pe amândou în buzunarul interior. ă ă

Îşi termin repede masa în camer , apoi f cu un duş lung.ă ă ă Ceasul de lâng pat ar ta ora nou .ă ă ă

— Doamne, o or întreag ! ă ăTrase perdelele grele de catifea şi privi atent, dincolo de

strad , spre Hyde Park. În lumina slab a becurilor, copacii careă ă se leg nau, aruncau umbre stranii prin m nunchiurile v luroaseă ă ă ale ce ii. ţ

Încerc s studieze scena pentru ziua urm toare, dar seă ă ă plictisi. Verific înc o dat ceasul: nou patruzeci şi cinci.ă ă ă ă

Înc prea devreme s plece.ă ăLuba îl neliniştea. De ce a ales-o? De ce i-a dat întâlnire? O să

încerce s fie o întâlnire scurt , un singur pahar; în mod sigur n-oă ă s-o invite în camera lui.

Când ajunse la bar, la zece şi un minut, îl aştepta deja într-un separeu, pe col , ar tând foarte dr gu , într-un costum albastruţ ă ă ţă deschis. În timp ce chem chelnerul, încerc s par calm, dară ă ă ă era pu in nervos. În schimb, ea p rea relaxat . Ceva în felul eiţ ă ă calm, în privirea liniştit , îl apropie de ea. Dup câteva pahare,ă ă

4

- KIRK DOUGLAS -

începu s simt o c ldur pl cut . Poate o s-o invite în cameraă ă ă ă ă ă lui.

— M conduci acas ? spuse ea. ă ăUn sentiment de dezam gire îl cuprinse pe Danny, dar spuse:ă— Bineîn eles, ducându-şi imediat mâna la portofel. ţ

Taxiul îi conduse într-o parte a Londrei care îi era nefamiliară şi se opri în dreptul unei cl diri din piatr , de trei etaje.ă ă

Coborî, apoi se întoarse, ochii ei sechestrându-i pe ai lui.— Vino, spuse. Intrigat, o urm pe scara în spiral , pân la ultimul etaj. ă ă ăDescuie uşa şi, f r s aprind lumina, îl conduse de mân de-ă ă ă ă ă

a lungul unui hol. Z ri nişte ochi galbeni de pisic , str lucind înă ă ă întuneric. În interiorul unui dormitor, aprinse o lumânare mic ,ă pe noptier . ă

— Ceva de b ut? întreb şi disp ru, f r s aştepte r spunsul. ă ă ă ă ă ă ăDanny se aşez pe pat. Se întreba dac ar trebui s seă ă ă

dezbrace. Îşi d du jos numai jacheta sport. Ea se întoarse cuă dou pahare umplute cu ghea şi o sticl de vodc , pe care oă ţă ă ă aşez pe birou.ă

O urm ri, turnând b utura. Bruce avea dreptate, se gândi el,ă ă avea un fund frumos.

Mişcându-se înspre el, sorbi lung din b utur . Încet, se aplecă ă ă şi-şi puse gura pe a lui, dând drumul lichidului s se scurg înă ă jos, pe gât.

Pentru Danny era o nou senza ie erotic . Privi în ochii aceiaă ţ ă mari.

— M bucur c m-ai ales. ă ă— Şi eu.Buzele ei pline erau moi, atingerea lor, delicat . Gura eraă

foarte r coroas , poate din cauza ghe ii. Vârful umed al limbii eiă ă ţ îl c uta pe al lui. O trase mai aproape, excitarea lui crescând, dară ea se smulse.

— M întorc imediat, şopti, disp rând din nou. ă ăÎşi d du jos restul hainelor şi aştept pe pat, dar, stând acoloă ă

în pielea goal , nu se sim i în largul lui. Îşi puse c maşa chiar înă ţ ă momentul în care uşa se deschise.

St tea acolo, goal , cu silueta conturat de lumina din hol.ă ă ă P rul castaniu şi moale, lung pân la umeri, pe care îl desf cuse,ă ă ă c dea liber pe amândou p r ile fe ei.ă ă ă ţ ţ

5


Veni înspre pat şi, descheindu-i c maşa, îi mângâie trupul cuă degetele. Apoi se aşez în genunchi şi îi desf cu picioarele. Îiă ă atinse pieptul cu sânii puternici, şi porni s se mişte înainte şiă înapoi, iar el putu s -i simt sfârcurile înt rindu-se. Uşor, îi atinseă ă ă interiorul coapselor. Continua s -l priveasc . Ce era cu ochiiă ă aceia, care-l hipnotizau?

Nu-şi aducea aminte de când n-a mai fost atât de puternic a â at.ţ ţ

Se sim ea ca un adolescent – dornic s intre în ea, incapabil sţ ă ă se ab in . O r sturn încet şi o p trunse privindu-i fa a. Eraţ ă ă ă ă ţ frumoas . La lumina lumân rii, ochii aceia mari p reau abisali.ă ă ă Gura-i era larg deschis , c utându-l. Începu s împing şi maiă ă ă ă tare, şi mai repede. Ochii ei p reau tot mai mari. Privi în adânculă lor şi, deodat , se sim i ame it. Se uit în jur, în camer ,ă ţ ţ ă ă for ându-şi mintea s se limpezeasc , dar totul p rea ciudat. ţ ă ă ă

Era într-o alt camer , care se învârtea încet în jurul lui –ă ă mobile şi ornamente sculptate i se mişcau prin fa a ochilor. V zuţ ă o bibliotec mare, umplut cu c r i legate în piele; putea desluşiă ă ă ţ titlurile în german , gravate cu aur. Lumina palid aluneca peă ă ramele de argint ale tablourilor, care încadrau portrete de solda iţ în uniform , cu fe e înce oşate. ă ţ ţ

Se întoarse spre Luba şi o v zu pe Rachel.ăOchii ei, ochii lui Rachel, erau bulbuca i. Era spânzurat ,ţ ă

atârnat de grinda tavanului, cu o frânghie de satin împletit înă jurul gâtului.

Corpul ei se leg na uşor. Un scaun r sturnat z cea sub ea, peă ă ă podea.

P rul îi atârna în jos, de-o parte şi de alta a fe ei. N-a putută ţ scoate un cuvânt. A ridicat scaunul în picioare şi s-a urcat pe el, dar mâinile lui – ale unui copil de doisprezece ani – erau prea scurte pentru ca s ajung la frânghia strâns în jurul gâtului ei. ă ă ă

Aproape c s-a r sturnat şi a trebuit ca s se aga e de pieptulă ă ă ţ ei ca s se linişteasc . Era surprins s -şi vad mâinile atingându-iă ă ă ă burta, foarte rotund , puternic şi întins sub fust . S-a uitat dină ă ă ă nou în sus, la ochii ficşi. Apoi a sim it ceva. O mişcare lângţ ă mâna lui.

A s rit de pe scaun şi s-a îndep rtat de corpul care se leg na,ă ă ă dându-şi seama, cu oroare, c un copil nen scut era în untru,ă ă ă luptând împotriva mor ii inevitabile.ţ

6

- KIRK DOUGLAS -

Capitolul 1

1944, Lag rul de concentrare San Sabba, Trieste,ă Italia

Cu ochii lui întuneca i, plini de o intens admira ie, Moishe,ţ ă ţ care avea doisprezece ani, privea scânteile zburând din aparatul de sudur al tat lui s u, în timp ce o alt sculptur , din resturi deă ă ă ă ă metal sudate, lua form în fa a lui.ă ţ

G rzile italiene se amuzau de eforturile artistice ale tat luiă ă s u; germanii erau indiferen i. Deseori, Tateh f cea sculpturi înă ţ ă miniatur pentru italieni, iar ei îi d deau voie s lucreze înă ă ă subsolul atelierului, dup ce îşi termina lucrul. Din resturile deă metal, sculpta acum un b ie el în pantaloni scur i, tr gând ună ţ ţ ă c rucior. Pe capul b ie elului sudase bucle delicate din şpan deă ă ţ o el, asemeni p rului cârlion at al lui Moishe.ţ ă ţ

Aparatul de sudur lumina fa a slab şi adânc cutat aă ţ ă ă sculptorului, reflectând argintiul din p rul încre it. Şuvi eleă ţ ţ argintii nu existau în urm cu un an, când au ajuns în acel loc.ă Acum numai barba îi era neagr . Tateh era înalt, bine f cut, ună ă b rbat puternic, cu muşchi care unduiau în timp ce ducea maiă aproape de foc buc ile mari şi grele de fier.ăţ

Dar, dup un timp începu s par mai încovoiat, ceva mai mic,ă ă ă mai slab, nu atât de viu cum fusese odat , şi tuşea mereu.ă

Coco at pe pervazul ferestrei, Moishe era la acelaşi nivel cuţ drumul din pietriş, care ducea spre curtea principal , centrulă activit ilor lag rului. Acolo aveau loc execu ii zilnice. Moishe nuăţ ă ţ putea s vad zidul cicatrizat de gloan e, nici troaca de lemn,ă ă ţ lung şi îndoit , care aduna sângele, nici trupurile care erauă ă transportate cu roabele, la crematoriu.

Dar putea auzi împuşc turile şi ipetele celor care mureau, peă ţ care muzica asurzitoare încerca, f r succes s le acopere.ă ă ă

Îşi ap sa obrajii pe barele de fier şi privea trecând diferiteleă picioare – cizmele înalte, curate, ale SS-iştilor, cizmele pr fuiteă ale g rzilor italiene, care se plimbau agale, pantofii uza i, târşi i,ă ţ ţ ai prizonierilor. Îşi aducea aminte de zgomotul f r de griji peă ă care-l f ceau sabo ii surorii sale, Rachel, t lpile lor de lemnă ţ ă trop ind pe pietrele care pavau curtea fermei, în timp ce seă gr bea spre hambar, în vremea când el abia se trezea. ă

7


Pe acoperişul de stuf al hambarului era o statuie a unei berze, pe care tat l lui o f cuse cu ani în urm . St tea cu un picioră ă ă ă ridicat şi cu aripile întinse. Tateh îi spusese lui Moishe c atunciă când va împlini treisprezece ani şi va deveni b rbat, de ă Bar Mitzvah, pas rea de fier va zbura din nou. ă

Moishe spera ca barza s fie înc acolo. Spera c şi hambarulă ă ă era înc acolo. Şi, oare ce se întâmplase cu toate sculpturile peă care tat l s u la crease?ă ă

Dup ce munca zilnic la câmp se termina, Tateh sculpta oreă ă întregi în timpul nop ii. Moishe obişnuia s se furişeze în atelier şiţ ă s priveasc , fascinat de îndemânarea tat lui s u, nedumerit deă ă ă ă expresia trist pe care o avea în timp ce transforma buc ile deă ăţ metal în opere de art .ă

— Nu veni prea aproape, c te po i arde, îl avertiza Tateh, cuă ţ tor a lui cu acetilen sco ând fl c ri lungi şi albe, şi aruncândţ ă ţ ă ă scântei în întuneric.

Dar, se întreba Moishe, de ce p rea Tateh nefericit, dină moment ce f cea ceea ce-i pl cea. Deseori, lacrimi se scurgeauă ă pe obrajii lui, în timp ce morm ia o rug ciune în ebraic .ă ă ă

Era nemul umit de munca lui? Se ruga pentru succes? Moisheţ nu era sigur, dar îl durea s -l vad pe tat l s u plângând.ă ă ă ă

Sculpturile erau aşezate prin toat ferma. Micul David, cuă spatele arcuit şi praştia în pozi ie de tragere, îl înfrunta pe Goliat,ţ care se ap ra cu un scut mare şi rotund. Cu o curea dintr-un lană ţ rupt peste piept, Goliat îndrepta o suli lung şi ascu it spreţă ă ţ ă micul s u adversar. Moishe ar fi stat ore întregi, captivat,ă aşteptând ca David s arunce piatra. Nu ar fi fost surprins ca,ă într-o diminea , trezindu-se, s -l vad pe uriaş întins laţă ă ă picioarele lui David.

Don Quichote, c lare pe un arm sar cabrat, care lovea aerulă ă cu picioarele din fa , p zea poarta din lemn, încadrat de aluni,ţă ă ă la intrarea în ferm . Moishe îşi amintea cum alegea alunele şiă încerca s le sparg în din i, aşa cum f cea tat l s u. Dar numaiă ă ţ ă ă ă Tateh putea s le sparg astfel.ă ă

P rin ii s i se mutaser la ferm în 1935, când Moishe aveaă ţ ă ă ă trei ani şi Rachel opt. Amândoi profesori la München, Jacob şi Leah Neumann, fuseser tulbura i de un val de antisemitism,ă ţ aprins de Partidul Nazist. S-au hot rât s scape de acea agita ieă ă ţ şi s devin fermieri, nu departe de grani a cu Elve ia, unde seă ă ţ ţ credeau în siguran , pân când pericolul ar fi trecut.ţă ă

8

- KIRK DOUGLAS -

Ferma nu însemna mai mult de o jum tate de duzin deă ă cl diri, v ruite şi acoperite cu paie, toate aranjate în jurul uneiă ă cur i pavat cu pietre de râu; una era locuin a de la ferm ,ţ ă ţ ă celelalte erau pentru pui, oi, vaci şi cei patru cai, folosi i la aratulţ celor dou zeci de hectare de câmpuri cu fân şi grâu, de dincoloă de hambarul mare de lemn.

Dar chiar şi aşa, mica ferm era suficient , ceea ce-i f cea să ă ă ă aib prea pu in nevoie s ia leg tura cu cei din afar .ă ţ ă ă ă ă

Cultivau suficiente legume şi fructe, ca s pun deoparteă ă pentru iarn , iar când aveau nevoie de bunuri pe care ferma nuă le putea furniza, angajatul lor, Hans, singura persoan care ştiaă c sunt evrei, le aducea din or şelul apropiat, Ravensburg.ă ă

Hans, vesel, îndr gostit de cântecele de bere german , cu oă ă burt care demonstra cum le înv ase, locuia la câ iva kilometriă ăţ ţ în josul drumului, şi venea cu bicicleta la ferm , în fiecareă diminea .ţă

Lui Moishe îi pl cea Hans, care îi promisese c -l înva să ă ţă ă mearg pe biciclet , de îndat ce va avea picioarele destul deă ă ă lungi.

Hans f cea munca grea, Tateh şi Mameh f ceau restul; şi peă ă m sur ce creşteau, Rachel şi Moishe trebuiau s -şi fac parteaă ă ă ă lor de munc , mai uşoar . Lui Rachel îi pl ceau tare multă ă ă animalele. Iubea toate viet ile, iar ele p reau s simt acestăţ ă ă ă lucru. Moishe obişnuia s se uite cu team şi de la o oarecareă ă distan cum deschidea stupii, care erau aşeza i între şopron şiţă ţ livad . Cu bra ele şi fa a acoperite de albine, îi pl cea s seă ţ ţ ă ă apropie de Moishe şi s -l nec jeasc , apoi s râd în timp ceă ă ă ă ă acesta o lua la fug , împr ştiind puii.ă ă

Moishe o urma pe Rachel oriunde mergea. Se sim ea înţ siguran al turi de ea. Dar ea îl trata ca pe unul dintre vi eluşiiţă ă ţ de care avea grij . Dac Mameh îl prindea f când n zbâtii, puteaă ă ă ă fi foarte sever , în schimb Rachel doar se uita la el, cu ochii eiă întuneca i şi blânzi, şi-i spunea:ţ

— Moishe, nu trebuie s faci asta, iar buzele ei pline zâmbeau.ă Nu putea rezista s nu se dea pe acoperişul de paie, în pant ,ă ă

al hambarului – ceva strict interzis de Mameh – mai ales pentru c ştia c Rachel ar fi spus c nu l-a v zut.ă ă ă ă

O dat , jucându-se pe acoperiş, a c zut pe pavajul din pietre.ă ăCa de obicei, Rachel era acolo ca s -l salveze. L-a dus în cas ,ă ă

lovit şi urlând, apoi i-a sp lat zgârieturile şi i-a bandajat mâna,ă 9


care sângera. În ziua aceea, a avut grij de el ca un înger peă care el îl v zuse într-o carte cu poze. I-a promis c nu o s -iă ă ă spun lui Mameh.ă

Mama lui era aproape tot timpul t cut . Scund , robust , cu oă ă ă ă fa rotund , mai mult din cauza celor dou cosi e pe care leţă ă ă ţ împletea în jurul capului, Mameh se inea departe de animale,ţ preferând solitudinea gr dinii ei cu flori.ă

Din spatele ochelarilor cu rame metalice, ochii ei priveau deseori undeva, departe, în timp ce mergea s -şi tundă ă trandafirii albi.

Nu se plângea niciodat , dar continua s viseze la vremeaă ă când se va întoarce la München. Îi lipsea marele oraş, muzeele, teatrul, opera, pentru c acum trebuia s se mul umeasc doară ă ţ ă cu c r ile şi discurile.ă ţ

Anii au trecut f r evenimente, rutina liniştit a fermei fiind înă ă ă contrast puternic cu agita ia din afar . Moishe, care avea acumţ ă şapte ani, începea s devin conştient de evenimentele careă ă aveau loc în lumea de dincolo. Mameh şi Tateh ascultau frecvent radioul, care întotdeauna p rea c transmite numai vociă ă furioase. Şi uneori auzea lucruri pe care nu le putea în elege.ţ

„Dac bancherii evrei, ar reuşi s azvârle na iunile într-ună ă ţ r zboi mondial, rezultatul ar fi anihilarea rasei evreieşti, înă întreaga Europ ”, zbiera vocea de la radio. Dar Moishe nu auzeaă întreaga poveste, c ci ori de câte ori intra în camer , Mamehă ă oprea imediat radioul. Odat , în timp pe o ajuta pe Rachel să ă duc laptele în buc t rie, i-a auzit pe p rin i certându-se.ă ă ă ă ţ

— Jacob, prietenul t u, doctorul Goldman, e un alarmist – să ă vrea s plece în America numai pentru c şi-a pierdut dreptul deă ă a practica meseria. De ce nu apeleaz la justi ie? ă ţ

— Leah. — Aceasta este o ar civilizat , continu Mameh, refuzând sţ ă ă ă ă

fie întrerupt , plin de oameni decen i şi care respect legea,ă ă ţ ă oameni buni, cinsti i, muncitori, ca şi Hans. ţ

— Dar Leah, alt fel de oameni conduc acum ara. ţVocea lui Tateh era încordat .ă— Nu poate fi preluat de un grup de huligani, insist ea. Ne-ă ă

am n scut aici, suntem cet eni germani ă ăţ— Ui i c ne-au luat cet enia cu ani în urm ? Isteria a pusţ ă ăţ ă

st pânire peste tot. Cred c Goldman are dreptate. ă ă— Prostii, Jacob. Refuz s cred acest lucru. Totul se va terminaă

10

- KIRK DOUGLAS -

în curând şi ne vom întoarce la München.Moishe o înghionti pe Rachel şi şopti:— Ne întoarcem la München? — Nu imediat, îi şopti, la rândul ei. — Rachel, spune-mi, cum era acolo? Îşi puser g le ile cu lapte pe banca de dup uşa buc t riei şiă ă ţ ă ă ă

ieşir afar .ă ă— Nu-mi amintesc prea mult Moishe. Era foarte pl cut.ă

Locuiam într-o cas mic şi frumoas , galben , cu flori roşii înă ă ă ă fa a ei. ţ

— Unde st teau vacile şi caii? ă— Nu era o ferm . München-ul e un oraş. N-am avut animaleă

pân a ne muta aici. Mameh şi Tateh erau profesori într-o şcoală ă mare.

— Aş vrea s putem merge la o şcoal mare. Pun pariu c n-ă ă ăam avea atâtea teme câte ne pune Mameh s facem aici. ă

— Nu te mai plânge, Moishe. E important s înve i. ă ţ

Orice alte întreb ri pe care Moishe le-ar fi avut, le uit . Cândă ă era în pat lâng sora sa, o asculta citindu-i povestea saă preferat , de Hans Christian Andersen, una despre o oglind peă ă care diavolul o crease ca totul s par urât şi strâmb.ă ă

„Diavolul era atât de încântat de crea ia sa, încât a hot rât sţ ă ă ia oglinda cu el, în cer, şi s râd de Dumnezeu. Dar în timp ceă ă zbura tot mai sus, oglinda i-a alunecat din mân şi s-a zdrobit deă p mânt. Milioane de buc ele, unele mici cât firele de nisip, s-auă ăţ împr ştiat în toat lumea.” Vocea lui Rachel era blând . Muzicaă ă ă de Mozart, de la gramofonul lui Mameh, p trundea uşor înă dormitor. „Dac un ciob î i intra în ochi, te f cea s vezi totul peă ţ ă ă cât de strâmb, pe atât de urât, iar inima i se f cea de ghea .”ţ ă ţă

Deodat , Moishe o întrerupse.ă— Rachel, ai umfl turi pe piept. ăRachel nu-şi ridic privirea de pe pagin .ă ă— Rachel, pot s pip i umfl turile? ă ă ăRachel închise cartea, trântind-o. — N-o s - i mai citesc, dac m tot întrerupi. ă ţ ă ăNedumerit de sup rarea ei, Moishe t cu. ă ăRachel lu din nou cartea, strângându-şi mai mult c maşa deă ă

noapte în jurul ei.Moishe era dezam git. Dac el ar fi avut umfl turi, ar fi l sat-oă ă ă ă

11


pe Rachel s le ating .ă ă

În fiecare sear , dup ce Tateh dezlega caii şi punea c ru a cuă ă ă ţ fân la locul ei, îl l sa pe Moishe s -l ajute, s cure e şi s dea cuă ă ă ţ ă ulei pe multele curele care alc tuiau harnaşamentul. Moisheă întreba mereu.

— Când o s pot şi eu s conduc caii, Tateh? ă ăŞi auzea acelaşi r spuns: ă— Când vei înv a cum s pui harnaşamentul pe un cal. ăţ ăDar Moishe nu putea s fac acest lucru.ă ăDup cin , îl privea pe Tateh cum sculpta. În timp ce o ajutaă ă

pe Mameh la sp latul vaselor, Rachel obişnuia s cânte ună ă cântec frumos, „Struguri şi migdale”, iar vocea ei dulce era umbrit de triste e.ă ţ

Moishe îşi amintea ziua în care Tateh s-a oprit şi-a dat jos ochelarii de protec ie şi şi-a şters lacrimile din ochi. ţ

— Tateh, plângi? Tat l lui şi-a îndep rtat lacrimile. ă ă— De ce, Tateh, de ce? Tateh s-a uitat lung la fiul s u şi i-a zâmbit.ă— În ochii Domnului, ceea ce fac eu e un mare p cat. ă— Un p cat? ă— Într-o zi o s - i explic. ă ţTateh şi-a pus din nou ochelarii de protec ie şi a aprinsţ

arz torul. ăMoishe ar fi vrut s -i pun o sut de întreb ri. S sculptezi eraă ă ă ă ă

un p cat? Cum aşa? Dumnezeu era, cu siguran , ciudat.ă ţă Acceptase ca Avram s -l sacrifice pe Isac, iar acum el nu era deă acord c tat l lui sculpta lucruri frumoase. Dar Moishe şi-aă ă p strat gândurile pentru el. Nu voia ca Tateh s plâng din nou.ă ă ă

În timpul zilei, dup ce-şi termina lec iile pe care Mameh i leă ţ d dea îşi f ceau treburile lor, pe care Moishe le preferaă ă întotdeauna în locul problemelor de matematic . Erau lucruriă m runte: s hr neasc puii, s împr ştie paie curate în grajduri,ă ă ă ă ă ă s -l ajute pe Hans s descarce c ru a cu fân.ă ă ă ţ

Într-o zi, o rug pe Rachel s -l înve e cum s mulg o vac .ă ă ţ ă ă ăŞtia s mulg bine. Aşezat pe un sc unel, storcea laptele înă ă ă ă

g leat , cu precizie. Cum st tea aplecat peste um rul ei, privind,ă ă ă ă putea s vad prin rochie. Umfl turile erau mai mari acum.ă ă ă

12

- KIRK DOUGLAS -

— Rachel, pot s v d umfl turile de pe pieptul t u? ă ă ă ăEa îl împroşc cu lapte, chiar din â a vacii, drept în fa . ă ţ ţ ţăMoishe îşi şterse lichidul cald cu mâneca şi insist . ă— Te rog, Rachel, numai un pic. — Nu, spuse ea, hot rât. Ajut -m la cealalt g leat .ă ă ă ă ă ăÎn timp ce ieşeau, Moishe morm i:ă— Eu î i ar t totul. Când g sesc un şarpe mort… ţ ă ăDeodat se opri, distras de zgomotul agitat al copiteloră

vacilor. Privir peste gardul din ruşi. În spatele livezii, noulă ţă arm sar cenuşiu, cu coada ridicat ca un fanion, se învârtea înă ă jurul iepei maro, cabrându-se de parc ar fi dansat. Iapa aveaă gâtui arcuit. Când şi-a întrerupt dansul şi s-a apropiat, i-a muşcat coama. Apoi ea se întoarse şi-şi ridic coada, îndep rtândă ă picioarele din spate.

Arm sarul se în l , iar Moishe şi Rachel îi v zur sexulă ă ţă ă ă enorm. Arm sarul îşi puse copitele pe coapsele iepei, apoi oă acoperi cu trupul lui. Tot ce puteau s vad , era tremurulă ă împingerilor adânci.

— O loveşte! strig Moishe. ă— Nu, m … Îi place, spuse Rachel încet, cu ochii intui i la ceă ţ ţ

se întâmpla. Îi urm rir în t cere, pân când vocea lui Mameh a rupt vraja.ă ă ă ă— V rog s aduce i laptele, înainte s se acreasc . ă ă ţ ă ă

Într-una din zile, dup ce şi-a terminat treburile, Moishe oă înduplec pe Rachel s se joace de-a v-a i ascunselea. Se pitiă ă ţ dup paltoanele din spatele uşii buc t riei, vesel c ea porniseă ă ă ă s -l caute într-o alt direc ie. Apoi îl auzi pe Tateh, în buc t rie.ă ă ţ ă ă Iscodi prin cr p tura uşii, pu in deschis .ă ă ţ ă

— Draga mea, de ce nu ascul i radioul? ţ— Nu mai vreau s aud nimic, spuse Mameh, în timp ceă

cârpea ciorapii, aşezat la mas . Vreau s - i vorbesc. ă ă ă ţ— Despre ce? Mameh mai împunse cu acul de câteva ori.— Arm sarul şi iapa s-au împreunat în diminea a aceasta. ă ţ— Asta-i bine, spuse Tateh. M bucur s aud c via a încă ă ă ţ ă

merge înainte, în lumea asta nebun . ă— Rachel şi Moishe se uitau. — Şi?— Cu mare curiozitate.

13


Tateh chicoti.— Curiozitate inocent . Copiii trebuie s înve e c via aă ă ţ ă ţ

înseamn mai mult decât a exista şi a muri. Mai este şi sexul –ă orice fel de sex. Nu crezi c ei ar trebui s ştie asta, Leah? ă ă

Mameh nu-şi ridic privirea de pe lucrul ei.ă— Ceea ce cred, este c Moishe e destul de mare acum ca să ă

aib patul lui. Ar trebui s doarm în pod. ă ă ăUn râs puternic, ca un bubuit, izbucni din pieptul lui Tateh.— Da, e şi asta o parte a vie ii. ţMoishe nu a în eles tot ce s-a discutat, dar nu i-a pl cut ce aţ ă

auzit. Nu voia s fie surghiunit în pod, departe de Rachel.ăÎn seara aceea, un Moishe nec jit îşi c r pu inele lucruri peă ă ă ţ

scara de lemn. Podul era o camer întunecoas , muceg it , cu oă ă ă ă fereastr mic , de celul , care d dea înspre curtea fermei şi aă ă ă ă grajdurilor. Putea, la fel de bine, s fie un donjon trist. Grinzileă grele şi grosolan t iate ale acoperişului, p reau s -l amenin e,ă ă ă ţ când st tea în patul lui de campanie, în buşindu-se parc subă ă ă greutatea lor agresiv . Un p ianjen trecu peste mâna lui şiă ă Moishe, c ruia nu-i fusese team pân atunci de p ianjeni,ă ă ă ă tres ri f r s vrea.ă ă ă ă

Dorea aşa de mult s fie jos, din nou, ghemuit în sigurană ţă lâng Rachel, pe salteaua din paie.ă

Cum st tea, încercând s nu plâng , auzi pe cineva urcândă ă ă încet scara. Capul lui Rachel se ivi prin uşa trapei, iar Moishe trebui s -şi pun mâna la gur , ca s nu ipe de bucurie. Ochii luiă ă ă ă ţ nu s-au dezlipit de ea, urm rind-o în timp ce aprindea cu grij oă ă lumânare pe care o ascunsese în buzunarul şor ului. Se aşez peţ ă pat, lâng el şi îi citi povestea lui preferat , aceea cu Diavolul şiă ă cu oglinda spart .ă

„Greta şi micul ei prieten, Kay, erau într-o frumoas gr dină ă ă cu trandafiri, mirosind şi adunând florile. Deodat , o rafal deă ă vânt a zburat ceva în ochii lui Kay. Greta a încercat s scoată ă acel ceva, dar Kay a insistat c ieşise.ă

Privind trandafirii, el s-a uitat chiorâş.— Sunt urâ i, a spus el. A rupt tulpina trandafirului, a lovit cuţ

piciorul în vasul cu flori şi a fugit.”— Rachel, o întrerupse Moishe, ast zi a b tut vântul. Uit -te înă ă ă

ochii mei. Şi îi deschise larg. Rachel se aplec , zâmbi şi îl s rut pe frunte. ă ă ă

14

- KIRK DOUGLAS -

— Tu nu ai cioburi rele. Acum, dormi. Sufl în lumânare.ă

Într-o vineri seara, Tateh nu a mai muncit la sculpturile sale. Membrii familiei se îmb iar cu grij , îşi puser cele mai buneă ă ă ă haine şi se aşezar în jurul mesei din buc t rie, care eraă ă ă acoperit cu o fa de mas aib , pentru ocazii. Mameh d duă ţă ă ă ă binecuvântarea deasupra lumân rilor aprinse, care întâmpinauă Sabatul, în timp ce Rachel repet rug ciunile împreun cu ea.ă ă ă Moishe s-a sim it foarte mare atunci, c ci tat l s u i-a dat voie sţ ă ă ă ă fac semnul binecuvânt rii în timp ce rupea Hallah-ul, pâinea deă ă sabat, f cut de mama sa şi de Rachel. ă ă

— Binecuvântat eşti Tu, o, Doamne, care ne-ai dat nouă fructul p mântului. ă

În timp ce femeile sp lau vasele, dup o mas cu sup , puiă ă ă ă fript, cartofi şi morcovi, Tateh îl lu pe Moishe de mân şi îl duseă ă în curtea fermei. Privind spre cerul de un negru precum cerneala şi plin de stele, Tateh se rug încet. Apoi spuse:ă

— Moishe, nu este uşor s fii evreu. ăMoishe aştept . Nu ştia ce s spun . ă ă ă— Fiul meu, continu Tateh, s faci idoli, chiar şi din resturi deă ă

fier, este un p cat în fa a Domnului nostru. M rog ca Dumnezeuă ţ ă s m ierte şi sa m lase s -mi împlinesc obsesia. ă ă ă ă

— Dar îmi plac statuile pe care le faci, Tateh. — Nu e bine, Moishe, nu e bine. E împotriva Poruncii. „S nuă

faci imagine cioplit .” Sunt un p c tos, Moishe, un p c tos.ă ă ă ă ă„Deci, de asta se plânge tat l meu.”ăTateh se uit în jos, la Moishe, cu un zâmbet trist.ă— Ştiu c nu m în elegi acum. Dar când o s creşti, fiule, veiă ă ţ ă

vedea c a fi evreu înseamn un continuu zbucium sufletesc. ă ă

Hans îl v zu prima dat . Moishe îl ajuta s adune fânul de peă ă ă câmp, când un tân r cu un rucsac ap ru pe culmea dealului.ă ă

— Cine eşti? strig Hans. ă— Un prieten. Îl caut pe domnul Neumann. Hans îl studie b nuitor.ă— I-am fost student, ad ug tân rul, apropiindu-se şiă ă ă

ar tându-şi din ii, într-un zâmbet sincer. Era de în l ime mijlocie,ă ţ ă ţ avea ochii c prui şi o barb îngrijit .ă ă ă

— Domnul Neumann este foarte ocupat, r spunse brusc Hans.ă 15


Moishe fu surprins c Hans se purta atât de brutal.ă— Dar, Hans, noi nu avem niciodat vizitatori. Cred c tatei i-ă ă

ar face pl cere s -l primeasc . ă ă ăHans morm i un r spuns incoerent, aşa încât Moishe continu :ă ă ă— V conduc eu.ăO luar pe drumul spre hambar, iar Hans îi urm f r ună ă ă ă

cuvânt. Tateh repara o potcoav pe care o g urise un cui, cuă ă câteva zile în urm . V zându-i c se apropiau, l s potcoava şiă ă ă ă ă privi intens fa a str inului.ţ ă

— Nu v mai aminti i de mine? David Mayer. Cel mai slabă ţ student al dumneavoastr . ă

Fa a lui Tateh se lumin într-un zâmbet larg. Îl cuprinse peţ ă tân r într-o îmbr işare strâns .ă ăţ ă

— David, David, tu eşti în spatele b rbii? Ultima dat când te-ă ăam v zut, înc nu te b rbiereai. ă ă ă

— Nici acum nu m b rbieresc. ă ăTateh râse din toat inima.ă— Cât timp a trecut, cinci, şase ani? — Poate chiar şapte, sau opt, domnule Neumann. — Ai dreptate. Ne-am mutat aici când Moishe avea trei ani, iar

acum are aproape unsprezece. Cum m-ai g sit?ă— Doctorul Goldman are un mesaj pentru dumneavoastr . ă— Ce mai face? — A p r sit ara. ă ă ţ— E chiar atât de r u? ăDavid, f r s mai zâmbeasc , arunc o privire peste um r,ă ă ă ă ă ă

spre Hans.— Trebuie s v vorbesc în particular. ă ă— Oh, nu- i face griji, spuse Tateh. Aici suntem to i prieteni.ţ ţ

Dar, hai s intr m, s gust m ceva, dup o aşa c l torie. ă ă ă ă ă ă ăHans îi urm în cas , privindu-l în continuare pe str in cuă ă ă

suspiciune, observ Moishe.ăAjunşi în untru, familia se aşez în jurul mesei din buc t rie,ă ă ă ă

ca s -l asculte pe David.ă— To i evreii din oraşe au plecat, iar Eichman are acumţ

„vân tori de evrei”, care cerceteaz oraşele mici şi fermele,ă ă c utând pe oricine a reuşit s se ascund . ă ă ă

În t cerea care urm , David înghi i câteva linguri din supa peă ă ţ care Mameh i-o pusese în fa , din când în când aruncând priviriţă admirative c tre Rachel, care se înroşea de fiecare dat .ă ă

16

- KIRK DOUGLAS -

— Venind încoace, am v zut camioane de-ale Gestapo-ului,ă înc rcate cu oameni – femei, b rba i copii. ă ă ţ

— Unde îi duc? întreb Mameh. ăMoishe se cutremur , auzindu-i tremurul vocii.ă— Nu sunt sigur, r spunse David, uitându-se din nou laă

Rachel. Am auzit c sunt transporta i într-un fel de tabere deă ţ munc , în diverse ri. ă ţă

— Tabere? Ce fel de tabere? întreb Moishe, agitat, gândindu-ăse la corturi şi focuri de tab r . ă ă

To i îşi întoarser privirile spre el, iar Moishe se sim i prost cţ ă ţ ă îi întrerupsese pe cei mari.

— Nu ştiu, Moishe, spuse David, cu un zâmbet abia schi at.ţ – Nu crezi c putem fi în siguran aici, pân se termin totul?ă ţă ă ă

întreb Mameh, cu o voce înc nesigur .ă ă ăMoishe aproape c a s rit în sus, la r spunsul lui David.ă ă ă— Nu. Sunt în drum spre Lacul Constance. Dac pot s trec înă ă

Elve ia, sunt modalit i de a ajunge în Palestina, sau America.ţ ăţ Veni i cu mine! ţ

— Da, a aprobat Tateh. Ai dreptate. Trebuie s plec m. ă ă— Dar când, Jacob? Panica din vocea lui Mameh creştea. — Acum, Leah, acum. Tateh îşi puse bra ul în jurul lui Mameh, iar ea îşi aşez capulţ ă

pe um rul lui. ă— Moishe, spuse Tateh, cu voce r guşit , de ce nu te duci tuă ă

cu Hans, s le da i animalelor fân pentru câteva zile? ă ţMoishe alerg strigând:ă— Hans! Hans! Dar angajatul era de neg sit. Apoi Moishe observ c şiă ă ă

bicicleta a disp rut. Ce l-o fi f cut s plece? Ce s-a întâmplat?ă ă ă Moishe încerca s în eleag , în timp ce alerga spre hambar.ă ţ ă

În seara aceea şi-au împachetat lucrurile în grab . Moishe eraă în pod, punându-şi pu inele lucruri într-un rucsac, când auziţ zgomotul unui camion care se apropia. Se repezi la ferestruic şi,ă prin es tura a trei ramuri, v zu nişte faruri aprinse intrând înţ ă ă curte. Câinii l trau. ă

Îl recunoscu pe Hans, care st tea lâng şofer. Vru s -l strige,ă ă ă dar renun , v zând doi b rba i în uniform şi purtând arme,ţă ă ă ţ ă care tocmai coborau din camion.

N-o s poat uita niciodat zgomotul pumnilor b tând în uş .ă ă ă ă ă

17


Câ iva solda i scotocir casa, în timp ce al ii îi urcar înţ ţ ă ţ ă camion. Moishe îl v zu pe unul dintre solda i luând ceasul luiă ţ Tateh. Altul o apuc pe Mameh de mân , dar ea se d du înapoi,ă ă ă tremurând şi rugându-se.

— Nu, nu, l sa i-m . ă ţ ăÎi smulser brutal verigheta de pe mân . Când Tateh încercă ă ă

s intervin , soldatul îl izbi lateral cu patul puştii. Rachel începuă ă s plâng . David îşi puse bra ul în jurul ei, în timp ce Tateh oă ă ţ inea pe Mameh, mângâind-o şi repetându-i:ţ

— O s fie bine, o s fie bine, Liebche. ă ăMoishe îl trase pe tat l s u de mânec :ă ă ă— De ce e Hans cu ei? Tateh îi mângâie capul cârlion at.ţ— Oamenii fac multe lucruri ciudate, fie din team … Fie dină

l comie. ăMoishe încerc s în eleag ce îi spusese Tateh, în timp ceă ă ţ ă

camionul înainta, leg nându-se.ăLa depou aştepta un tren de marf . Li s-a ordonat s intre înă ă

vagon, împreun cu alte trei familii de evrei. Unul din b rba iă ă ţ spuse c a mai c l torit cu trenul vreo patru zile şi c circulauă ă ă ă zvonuri c se îndreptau spre Italia, unde un nou lag r deă ă concentrare fusese deschis.

Când trenul se oprea, din când în când, s încarce al i evrei,ă ţ ultimii r maşi în Germania şi Austria, printr-o deschiz tură ă ă îngust a uşii le erau înmânate c ni de tabl cu ap şi buc iă ă ă ă ăţ mari de pâine neagr , dup care uşa era strâns z vorât . Nuă ă ă ă aveau voie s se dea jos şi trebuiau s -şi fac nevoile în col ulă ă ă ţ vagonului; unde fuseser îngr m dite nişte paie, femeileă ă ă protejându-se una pe alta pentru pu in intimitate.ţ ă

Vagonul era întotdeauna în semiîntuneric, singura lumină filtrându-se prin micile cr p turi ale acoperişului.ă ă

Dup trei zile de c l torie, David, care se str duia s r mână ă ă ă ă ă ă vesel, încerc s -i angajeze pe ceilal i în conversa ie şi-n jocuriă ă ţ ţ de cuvinte, ca s mai treac timpul. Avea mult grij de Rachel,ă ă ă ă punându-i haina pe umeri când îi era frig, f cându-i loc s seă ă aşeze, când era prea obosit s mai stea în picioare, insistând să ă ă accepte din ra ia lui de mâncare.ţ

Acest chin îi obosi curând, destul de mult, cu excep ia luiţ Mameh, care nu f cea altceva decât s priveasc fix, dreptă ă ă înainte, ca într-un fel de trans . Tateh trebuia s o implore să ă ă

18

- KIRK DOUGLAS -

m nânce, dar p rea c uitase de tot ce era în jurul ei, în timp ceă ă ă fredona o sonat de Chopin şi se leg na înainte şi înapoi ca şiă ă când ar fi fost un metronom care marca timpul.

Moishe îl imita pe Tateh, care p rea calm şi f r team . Tatehă ă ă ă îi împrumutase un briceag şi Moishe îşi ocupa timpul încercând s fac o gaur în peretele gros al vagonului. Nu era uşor şi îşiă ă ă dorea s fie tot atât de puternic ca şi Tateh.ă

Odat ajunşi la Trieste, b rba ii şi femeile fur repartiza i înă ă ţ ă ţ camioane şi duşi din gar pân la cap tul oraşului. Acolo, în fa aă ă ă ţ unei por i mari de fier, fixat într-un perete înalt, v ruit, careţ ă ă împrejmuia mai multe cl diri de c r mid , li se ordon să ă ă ă ă ă coboare.

Pe o pancart , deasupra por ii, se putea citi: LA RISIERA DIă ţ SAN SABBA.

— Ce înseamn asta? întreb Moishe. ă ă— La Risiera, înseamn fabric de orez, spuse David. Poate că ă ă

o s ne dea ceva de mâncare.ăNimeni nu râse.În timp ce se îndreptau spre poart , Moishe v zu un coş înalt,ă ă

care scotea valuri de fum negru înspre cerul senin. Apuc mânaă tat lui s u şi fu surprins s constate c zvâcnea. Se uit în sus,ă ă ă ă ă spre fa a lui, şi îi v zu barba tremurând. Pentru prima dat de laţ ă ă începutul c l toriei lor, Moishe sim i c urma s se întâmple cevaă ă ţ ă ă îngrozitor.

Înaintar pe dou rânduri, de-a lungul unui drum îngust,ă ă acoperit cu pietriş şi li se ordon s se alinieze în curte, pentruă ă inspec ie. Comandantul lag rului, înalt, zvelt, neavând mai multţ ă de patruzeci de ani, se plimb înainte şi înapoi, întorcându-seă gra ios pe c lcâie şi studie colec ia de prizonieri cu nişte ochiţ ă ţ electrizan i.ţ

Mâna lui sub ire şi înm nuşat biciuia nervos cu cravaşa, înţ ă ă timp ce d dea ordine ajutan ilor s i.ă ţ ă

Evreii, prea însp imânta i ca s obiecteze, fur lepedeă ţ ă ă împ r i i în grupuri diferite. T cerea sinistr care plutea în aer fuă ţ ţ ă ă uneori întrerupt de câte un oftat în buşit. Primii fur duşiă ă ă femeile cu copiii, bolnavii şi b trânii. Moishe o v zu pe Mameh înă ă acel grup, târându-se ca o somnambul .ă

— Unde merge? întreb el, dar Tateh o privi pe Mameh şiă murmur o rug ciune ebraic . ă ă ă

Urmar b rba ii care p rea buni de munc . Tateh, Moishe şiă ă ţ ă ă 19


David fur duşi cu ei. Moishe privi locul în care st tea Rachel,ă ă împreun cu alte femei tinere şi îl v zu pe comandant vorbindă ă unuia dintre adjutan ii s i, în timp ce ar ta înspre ea. Ofi erul oţ ă ă ţ lu politicos pe Rachel de bra şi o conduse spre o maşin careă ţ ă aştepta. Surprins, la auzul unui strig t în buşit, care venea deă ă lâng el, Moishe se întoarse şi îl v zu pe David, cu ochii m ri i deă ă ă ţ groaz , muşcându-şi mâna strâns puternic în pumn.ă ă

Din ziua aceea începur o existen de necrezut. Fur caza i înă ţă ă ţ camere strâmte, şase b rba i într-o desp r itur unde, cândva,ă ţ ă ţ ă fusese stocat orezul nealbit. Deseori, noaptea, Moishe se trezea la zgomotul uşilor de fier trântite şi la strig tele prizonieriloră târâ i afar .ţ ă

În timpul zilei, urla muzica – valsurile lui Strauss erau preferatele comandantului. Fumul negru ieşea tot timpul din coşul înalt.

La început, Moishe nu dormi aproape deloc, s rind în sus laă fiecare nou şi îngrozitor sunet, apoi tremurând, pân s se poată ă ă controla, ore întregi. Acum, dup un an, o hain invizibil îiă ă ă acoperea emo iile, şi nici m car nu mai plângea când se gândeaţ ă la Rachel şi la Mameh.

Neîncetatul coşmar p rea o rutin . Cel pu in el şi cu Tatehă ă ţ erau împreun .ă

David fusese cu ei un timp, pân când fu trimis s lucreze într-ă ăun atelier de lemn rie. Tateh suda, iar lui Moishe i se d duseă ă voie s -l ajute, s cure e şi s stocheze materialele. G rzileă ă ţ ă ă italiene le d deau voie s doarm împreun , în atelierele lor, dar,ă ă ă ă pe timp de noapte, trebuiau s se întoarc la celula loră ă aglomerat .ă

Moishe purta numai îmbr c mintea cu care venise, acumă ă zdren uit şi foarte murdar . Pantalonii deveniser prea scur i,ţ ă ă ă ţ iar picioarele erau lungi. Crescuse mult într-un an, dar Tateh p rea s se fi micşorat. Tateh era foarte slab acum; tuşea mereuă ă şi p rea s fi intrat într-o lume a lui, departe de realitate.ă ă

Moishe privea mereu picioarele care treceau, sperând s vadă ă pantofii maro cu şireturi galbene pe care mama sa îi purtase în ziua în care au sosit.

Moishe st tea la locul s u obişnuit, privind printre bareleă ă ferestrei de la subsol. Auzea, de departe, zgomotul camioanelor, apoi vedea ro ile motocicletelor trecând în vitez , urmate deţ ă

20

- KIRK DOUGLAS -

multe perechi de picioare obosite. Aceasta însemna c sosise ună nou grup de prizonieri. Tat l s u era indiferent la tot ce seă ă întâmpla afar . Muzica r suna întruna, dar el nu p rea s audă ă ă ă ă nimic. Era absorbit s creeze o nou sculptur .ă ă ă

— Moishe, la ce te ui i? ţ— M uitam la p s ri, Tateh. ă ă ă— Da, p s rile sunt frumoase. Sunt atât de libere. Şi mie îmiă ă

place s le privesc.ăMâinile lui nu încetau niciodat s lucreze buc ile de fier.ă ă ăţ— Î i mai aduci aminte de barza pe care am f cut-o? ţ ă— Da, Tateh, ai pus-o pe acoperişul hambarului. Tat l s u zâmbi trist, apoi se încovoie într-un acces de tuse.ă ă— Te sim i bine, Tateh? ţTat l s u d du din cap, încercând s -şi recapete r suflarea.ă ă ă ă ă— Sunt bine, sunt bine. Şi se întoarse la treab . ăSudase un soclu din piuli e, cuie şi angrenaje. Acesta, spuneaţ

el, reprezenta maşin ria regimului nazist. Din temelie, ieşeaă torsul unui schelet de b rbat. Bra ele îi erau întinse şi b tute înă ţ ă cuie mari pe o cruce din lemn; unul din bra e avea o band deţ ă pânz cu steaua albastr a lui David, capul îi era r sturnat cuă ă ă fa a în sus, m rturisind agonia pe care to i evreii o sufereau înţ ă ţ mâinile naziştilor. Printre coastele întunecate, care formau cutia toracic , putea fi v zut un b nu de aram , sufletul lui.ă ă ă ţ ă

Munca p rea c -l extenueaz pe Tateh. Moishe era îngrijorată ă ă în privin a lui, dar ce putea face? Suspin şi se întoarse înapoi laţ ă fereastr .ă

Deodat , parc de nic ieri, un copilaş care abia înv ase să ă ă ăţ ă mearg veni alergând şi alunec pe pietrişul din fa a ferestrei.ă ă ţ

Instinctiv, întinse mâinile printre bare, ca s -l ajute. Chiară atunci, o cizm neagr , cu inte, izbi ca un ciocan capul copilului.ă ă ţ Mica sc fârlie explod , sânge şi creieri împr ştiindu-se peste tot.ă ă ă

Moishe sim i ace ascu ite alergându-i prin piele. Închise ochii.ţ ţÎncet, îşi d du drumul de la pervaz şi merse în spate, s aduneă ă

resturile care z ceau în jurul sculpturii. Tat l s u, înc tuşind,ă ă ă ă însemna pe scândura de lâng bra ele întinse cuvântul ebraică ţ Adamai (Dumnezeu).

— Tateh, de ce nu-i opreşte Dumnezeu pe oameni, s nu facă ă rele?

Tat l s u puse dalta jos.ă ă21


— Dumnezeu a renun at la puterea sa asupra omului, atunciţ când i-a d ruit libertatea dorin ei. Omul alege binele sau r ul. ă ţ ă

— Dar oamenii buni sunt pedepsi i! ţ— Nu sunt, Moishe. Uneori, ei sufer . ă— Nu suntem noi poporul ales de Dumnezeu? — Ba da, doar tu ştii asta. — Atunci de ce El nu ne protejeaz ? întreb Moishe, ridicândă ă

vocea.Tateh privi fix sculptura sa.— O va face, o va face, spuse el foarte blând. Moishe plec . Pentru prima dat , nu era sigur c Tateh aveaă ă ă

dreptate.

Picioarele unui prizonier se oprir în fa a ferestrei de la subsol.ă ţ Când se l sar în jos, Moishe v zu o fa zâmbitoare.ă ă ă ţă

— David! — Ce mai faci, micu ule Moishe? ţ— Bine.— Şi tat l t u? ă ă— Tuşeşte tot timpul. — Îmi pare r u s aud asta. Ai grij de el, Moishe. Ştii ce seă ă ă

întâmpl cu un om care nu mai poate s lucreze.ă ă— Încerc. — Ascult … David se uit repede în sus. Asta o s -lă ă ă

înveseleasc . I-am auzit pe italieni c alia ii înainteaz . Spune-iă ă ţ ă c r zboiul aproape s-a terminat. Cu voia lui Dumnezeu, o să ă ă ieşim de aici în câteva luni.

Moishe apuc amândou barele şi-şi ap s şi mai mult fa aă ă ă ă ţ curioas .ă

— Eşti sigur? David d du din cap, cu gura pân la urechi. ă ă— Spune-i c … Rachel e bine. ă— Ai v zut-o? ă— Da. S pt mâna aceasta fac rafturi pentru c r i, în casaă ă ă ţ

comandantului. Îi trimite toat dragostea ei.ă— Oh, asta o s -l fac Tateh fericit. ă ă— Şi, Moishe… David ezit . Când totul o s fie gata, vreau caă ă

tu s fii cavalerul meu de onoare. ă— Cavaler de onoare? repet Moishe, nesigur c în elegeaă ă ţ

bine. 22

- KIRK DOUGLAS -

— Da, la nunta mea. Arunc , din nou, o privire rigid pesteă ă um r. O s m însor cu sora ta. ă ă ă

Şi apoi fa a îi disp ru.ţ ăMoishe se repezi în spatele înc perii, ipând. ă ţ— Tateh! Tateh! David tocmai… Amu i.ţDoi gardieni nem i târau afar trupul inert al tat lui s u.ţ ă ă ăTat l s u fusese întotdeauna atât de puternic şi protector. Câtă ă

de sl bit p rea acum, privind neajutorat, ochii lui nedezlipindu-seă ă de fa a lui Moishe.ţ

— Nu! url Moishe, repezindu-se la unul din gardieni care, cu oă lovitur de bra , îl trimise cl tinându-se în sculptura de fier.ă ţ ă

Ame it, Moishe aştept ca cizma cu inte s -i zdrobeascţ ă ţ ă ă sc fârlia. Leşin .ă ă

Când se trezi, Tateh disp ruse. Îşi duse mâna la capul care-lă vâjâia şi sim i ceva lipicios. Z cea într-o balt de sânge. Fa aţ ă ă ţ crucifixului p rea c se uit fix la el.ă ă ă

David potrivea cu grij biblioteca, în nişa din dormitorulă comandantului. Era pentru colec ia de c r i legate în piele ale luiţ ă ţ Goethe, Nietzehe şi Schopenhauer. Camera era spa ioas ,ţ ă mobila german masiv avea ornamente sculptate, iar ferestreleă ă înalte, batante, erau acoperite cu o draperie de catifea, maro-închis, legat cu panglici groase de saten.ă

Când Rachel intr , cu ramele din argint pe care le lustruise înă buc t rie, David puse jos ciocanul. Se duse direct la masa deă ă lâng patul cu baldachin şi începu s aranjeze cu grij pozeleă ă ă ofi erilor în uniform , într-o anumit ordine.ţ ă ă

— Rachel, şopti David. — Şşş. Te-ar putea auzi cineva. David închise uşa şi veni la ea.— David, te rog, este prea periculos.Ignorându-i rug mintea, îi cuprinse fa a cu mâinile şi, o s rut .ă ţ ă ă— Eşti frumoas . ăNervoas , Rachel apuc şor ul care-i acoperea uniforma înă ă ţ

dungi, de camerist . ă— Nu, David, nu… Îi mângâie p rul lung şi negru.ă— I-am spus lui Moishe ce simt pentru tine. E mai uşor s -iă

spun lui decât ie.ţ23


Ochii ei mari şi întuneca i se umplur de lacrimi când îi priviţ ă fata sincer .ă

— Nu plânge, Rachel. Îi lu mâinile într-ale lui şi le inu strâns.ă ţ Te iubesc. O s am grij de tine. Numai s ai încredere c vom fiă ă ă ă împreun . Nu va dura mult.ă

Tocmai atunci uşa se deschise, trântindu-se, iar el se îndep rtar .ă ă

— Ai terminat? Comandantul st tea în cadrul uşii, cu ordonan a în spateleă ţ

s u.ă— Nu, domnule. David travers camera, pân la bibliotec . Oă ă ă

s mai dureze câteva ore. Vocea îi era pu in nesigur . ă ţ ă— Eşti gata acum. David p r si camera f r s se uite înapoi, iar ordonan a îlă ă ă ă ă ţ

urm , închizând uşa dup el. Comandantul şi Rachel r maseră ă ă ă singuri.

Comandantul îşi d du jos chipiul şi mânuşile, le puse pe birou,ă se aşez şi începu s r sfoiasc nişte documente.ă ă ă ă

— Domnule Comandant. Rachel se apropie de el, cu mâinile împreunate ca într-o rug ciune şi tremurând toat . Îmi cer scuzeă ă pentru David.

— Scuzele nu sunt necesare. În eleg. Este greu pentru unţ b rbat s reziste unei femei dr gu e. ă ă ă ţ

— Nu, nu, David îmi spunea numai c l-a v zut pe fratele meu.ă ă — Rachel, dac ai vreo întrebare despre cei din lag r, ar trebuiă ă

s mi-o pui mie. Tonul s u, de comand , f r s fie aspru, eraă ă ă ă ă ă aproape pl cut. ă

— Da, domnule Comandant. — Rachel. Puse deoparte actele. Ochii s i, de un albastruă

intens, p reau mai blânzi. Se l s pe spate în scaun. Nu fi atâtă ă ă de speriat . Nu sunt un monstru. Nu te-am tratat eu bine?ă

— Ba da, domnule Comandant.— Spune-mi, câ i ani are fratele t u? ţ ă— Doisprezece, domnule Comandant.— Suficient de mare ca s lucreze la buc t rie?ă ă ă— Da, da, domnule Comandant.Râdea printre lacrimile care acum îi curgeau pe fa .ţăComandantul zâmbi.

Lui Moishe i se d du o c maş curat , o salopet şi un pat înă ă ă ă ă 24

- KIRK DOUGLAS -

camera mic a lui Rachel, de lâng buc t rie. Îl l sa s seă ă ă ă ă ă strecoare lâng ea, şi atunci erau iar şi împreun , aşa, ca laă ă ă ferm . Îi povesti despre Tateh. Vorbir despre Mameh, pe careă ă nu o mai v zuser din prima zi. Ştiau ce se întâmplase cuă ă amândoi.

— Puteam s -i salvez, şopti Rachel.ă— Tu? Cum? — Puteam s -i aduc s lucreze aici.ă ă— De ce n-ai f cut-o? ă— Pe atunci nu ştiam c pot.ăÎn pat cu Rachel, Moishe observ c doi sâni plini înlocuiseră ă ă

umfl turile. Dar nu spuse nimic, de team s nu fie trimis înă ă ă patul lui.

— Rachel? — Ce mai e Moishe? suspina ea.— Te c s toreşti? ă ăSe întoarse ca s -l priveasc . ă ă— Ce tot vorbeşti? — David mi-a spus c o s -i fiu cavaler de onoare.ă ăRachel râse şi-l s rut pe frunte.ă ă— Da, spuse ea, dac zvonurile sunt adev rate, şi sc p m deă ă ă ă

aici. Vom fi împreun . David şi cu mine vom avea grij de tine,ă ă Moishe.

Deseori, Rachel se scula în timpul nop ii, îşi arunca un şalţ peste c maşa de noapte şi ieşea din camer . Moishe adormea,ă ă de obicei, înainte ca ea s se întoarc . Se întreba ce trebuia să ă ă lucreze atât de târziu, iar când o întreba, nu-i d dea niciodată ă nici un r spuns. ă

În timpul zilei, în timp ce Rachel era sus, f când cur enie înă ăţ camerele comandantului, Moishe lucra la buc t rie. Era oă ă camer mare, pardosit cu c r mid şi avea sobe turnate dină ă ă ă ă fier. El st tea la masa lung , de pin, cur ând cartofi. Mai trebuiaă ă ăţ s cure e oalele şi crati ele şi s frece podeaua. Îi pl cea s steaă ţ ţ ă ă ă în buc t rie. Mirosul mânc rii era liniştitor şi se sim ea înă ă ă ţ siguran .ţă

Rachel îl avertiz s nu treac niciodat de gardul careă ă ă ă înconjura casa comandantului. Dar, ori de câte ori mergea la depozitul de lemne, nu se putea ab ine s nu arunce o privireţ ă printr-o gaur din gard. Îi privea pe evreii sl bi i din lag r, careă ă ţ ă

25


se târau în zdren ele lor. Deseori, le arunca peste gard buc i deţ ăţ pâine pe care le fura de la buc t rie şi apoi, repede, alergaă ă înapoi în cas .ă

Într-o noapte, întreb :ă— Rachel, ce crezi, oare comandantul are un ciob din oglinda

diavolului în inim ? ă— Nu, Moishe, nu cred.Rachel se opri, ca şi când ar fi cânt rit ce-ar fi putut s maiă ă

spun .ă— Este un om bun. Îmi pare r u pentru el. Este soldat, dintr-ună

lung şir de ofi eri de carier . Nu face decât s execute nişteţ ă ă ordine.

— Dar omoar oameni, aici. ă— Acesta este r zboiul, Moishe, asta fac ei când capturează ă

solda i inamici.ţ— Dar noi nu suntem solda i inamici, insist Moishe. Ce au cuţ ă

oameni ca noi?Vocea lui Rachel abia se auzi.— Suntem aici pentru c suntem evrei. ăPentru un timp nu-şi mai spuser nimic, apoi Moishe rupseă

t cerea.ă— Hai s nu mai fim evrei. ă— Ce tot vorbeşti acolo? — Tocmai ai spus c suntem aici pentru c suntem evrei. Aşaă ă

c , hai s nu mai fim evrei. ă ă— Ne-am n scut evrei. ie i s-a dat numele lui Moishe, mareleă Ţ ţ

nostru conduc tor. Întotdeauna o s fim evrei. Acum, culc -te. ă ă ăMoishe se acoperi strâns cu p tura. Privi în întuneric şi seă

gândi c nu mai vrea s fie evreu. Spera ca Rachel s nu-i poată ă ă ă auzi gândurile.

Sim indu-se din ce în ce mai în largul s u, datorit nouluiţ ă ă mediu, Moishe se sim ea în acelaşi timp şi mai îndr zne .ţ ă ţ

Într-o noapte, dup ce Rachel se furiş din camera lor, s ri dină ă ă pat şi o urm ri. O v zu ieşind din buc t rie şi închizând uşa înă ă ă ă urma ei.

Aştept un moment; apoi o deschise pu in. Nu putea s -şiă ţ ă cread ochilor. Rachel urca liniştit pe scara interzis . Moisheă ă ă scoase capul şi v zu un soldat neam stând lâng scar . Rachelă ţ ă ă continua s mearg .ă ă

26

- KIRK DOUGLAS -

Oare nu-l vedea? Se gândi Moishe. Era chiar în fa a ei. Vru sţ ă strige: „Întoarce-te, Rachel”, dar înghe ase de fric .ţ ă

Rachel trecu pe lâng soldat, care nu se mişc şi nici nu spuseă ă nimic.

Moishe se gr bi înapoi în pat, dar nu putu s adoarm . St tuă ă ă ă întins ore întregi, cu inima b tând. Când o auzi pe Rachelă întorcându-se, în linişte, era deja ziu . Moishe nu putea în elege,ă ţ dar ştia c Rachel f cea ceva despre care el nu putea s oă ă ă întrebe.

Apoi ea încet s mai ias din camer noaptea şi nu-i maiă ă ă ă d du voie s se furişeze în pat cu ea. Lui Moishe îi lipsea c lduraă ă ă trupului s u, dar ştia c Rachel nu se sim ea bine. De mai multeă ă ţ ori, diminea a, o v zu repezindu-se în curte, ca s vomeze.ţ ă ă

Era prim vara lui 1945. David avusese dreptate, alia ii erauă ţ aproape. Gardienii italieni erau nervoşi, şuşotind mereu între ei. Tot mai multe fric iuni ap reau între ei şi nem i. Comandantulţ ă ţ gr bea programul execu iilor. Crematoriul func iona acum totă ţ ţ timpul, iar fumul ieşea zi şi noapte.

Munca de rutin a lui Moishe continua. Planta roşii în gr din ,ă ă ă s pând cu r bdare o gaur mic pentru fiecare r sad. La ună ă ă ă ă moment dat, t cerea obişnuit a lag rului fu întrerupt de larmaă ă ă ă unor voci care ipau.ţ

Privi iscoditor prin cr p tura gardului şi v zu prizonieriiă ă ă gr bindu-se dintr-o barac într-alta. Ce se întâmpla?ă ă

Speriat, Moishe apuc coşul cu r saduri şi se gr bi spreă ă ă buc t rie. Fu aproape trântit la p mânt de doi gardieni italieniă ă ă care bolboroseau şi gesticulau, în timp ce mergeau spre un camion oprit la poarta lag rului. Mercedes-ul comandantuluiă aştepta în fa a casei, cu motorul pornit şi şoferul în spateleţ volanului.

Deodat , David ap ru alergând spre Moishe şi strigând:ă ă— Suntem liberi! Suntem vii! Americanii sunt pe drum,

încoace! Se repezi spre Moishe, care înc inea coşul cu r saduri, îl luă ţ ă ă

în bra e şi îl s rut pe amândoi obrajii. ţ ă ă— Suntem liberi, Moishe! Am supravie uit! ţÎi d du drumul, apoi întreb :ă ă— Unde e Rachel? — Trebuie s fie în untru.ă ă

27


David se repezi spre uşa din fa a casei, care tocmai atunci seţ deschise, f când loc comandantului. Rachel era în spatele lui, înă hol. Cei doi b rba i se înfruntar . Moishe r mase intuit. David îiă ţ ă ă ţ spuse ceva lui Rachel, dar Moishe nu putu în elege. Comandantulţ se uita la ea, peste um r. Apoi, întorcându-se ridic bra ul şi seă ă ţ îndrept spre David. O arm explod . David se cl tin peă ă ă ă ă picioare, apoi c zu pe spate. Corpul lui zvâcni, apoi se linişti.ă

Comandantul p şi calm peste David şi urc în maşin .ă ă ăMoishe nu fu în stare s se mişte pân ce zgomotul maşiniiă ă

disp ru. Inima îi b tea puternic. Porni spre cas , apoi se opri,ă ă ă incapabil s treac peste trupul însângerat. Rachel disp ruse.ă ă ă Cuprins de panic , ocoli pe la buc t rie. În untru, prizonierii,ă ă ă ă inându-se în bra e, râdeau şi plângeau. Moishe l s coşul cuţ ţ ă ă

r saduri. ă— Rachel! strig el acoperind zarva. Nu era acolo. C m ru aă ă ă ţ

era şi ea goal . Alerg spre holul principal.ă ă— Rachel! strig el din nou. Nici un r spuns. Partea aceea aă ă

casei era plin de o t cere ap s toare.ă ă ă ăDinspre lag r, putu auzi strig tele de fericire ale evreilor careă ă

sc paser de cuptoare.ă ăLa cap tul sc rii interzise, ezit , apoi o lu la fug în sus,ă ă ă ă ă

p şind din dou în dou trepte. La cap t, ezit din nou. Aveaă ă ă ă ă dou uşi în fa , amândou închise. R suci clan a, încet. Primaă ţă ă ă ţ camer era goal .ă ă

Apoi deschise ce-a doua uş , spre dormitorul comandantului. ăŞi acolo o g si, spânzurat de tavan, cu un şnur de draperie înă ă

jurul gâtului. ip tul lui îngrozitor r sun în casa goal .Ţ ă ă ă ă— Rachel!

Mâna lui Moishe p rea pierdut în cea a soldatului, mareă ă şi negru, cu o fa zâmb rea , care îl scotea afar din lag r.ţă ă ţă ă ă Americanul încerca s comunice cu el, ar tând înspre pieptul luiă ă Moishe.

— Evreu, Jude? — Nu, d du Moishe din cap. ăSoldatul continua s se uite la el, întreb tor. Moishe ar t cuă ă ă ă

degetul spre el însuşi.— igan… Ţ— Nume? întreb soldatul. NUME? ă— Daniel, spuse Moishe, amintindu-şi de unul din iganii dinţ

28

- KIRK DOUGLAS -

lag r. ă— Oh, Danny, b iatule! rânji soldatul. ăMoishe îşi l sa în urm toat familia, moart . Avea aproapeă ă ă ă

treisprezece ani. Era exact vârsta potrivit pentru Bar Mitzvah,ă ceremonia care urma s -l fac b rbat. Dar el nu mai era evreu.ă ă ă

Capitolul 2

1980, Lag rul de refugia i. San Sabba, Trieste,ă ţ Italia

Fata cu un corp sugerând o maturitate cu mult dincolo de cei treisprezece ani ai s i, se îndrepta spre gardul înalt, care-iă desp r ea pe b rba i de femei. Apuc sârma în mâini, ap rându-ă ţ ă ţ ă ăşi fruntea de verigile de o el. Tr s turile erau fragile, senzuale,ţ ă ă ochii, deosebit de mari, p rând îngrijora i. Unde era Valentin?ă ţ

Sc paser împreun din Polonia şi acum, de aproape deă ă ă s pt mân , fuseser desp r i i.ă ă ă ă ă ţ ţ

Valentin era înalt, spera s -i observe capul blond dominându-ăle pe celelalte. Iscodi prin gard şi chem un b rbat care treceaă ă prin apropiere.

— Îl cunoaşte i pe Valentin? ţAcesta d du din umeri, dar se apropie. Îi ar t o schi a luiă ă ă ţă

Valentin, pe care o f cuse în carne elul ei. Acesta d du iar şi dină ţ ă ă umeri. Oft cu triste e. ă ţ

Se plimbase de-a lungul gardului în fiecare zi, de când sosise în acel lag r de refugia i. ă ţ

Unul dintre supraveghetorii italieni o b tu pe um r. ă ă— Andiamo! Hai înspre cl direa ta. ăSe întoarse încet, dându-i ascultare f r voia ei. Drept în fa ,ă ă ţă

amenin ând, se vedeau r m şi ele bizare de crematoriilor careţ ă ă ţ fuseser folosite pentru a-i incinera pe evrei, în urm cuă ă patruzeci de ani.

Se cutremur , gândindu-se la ce se întâmplase odat , aici, şiă ă acum locul acesta straniu era un refugiu pentru oameni ca ea.

Trecu pe lâng o cl dire pe care scria ă ă Dincolo de linia permisă şi observ o uş întredeschis . În untru, un coridor întunecat oă ă ă ă conduse într-o camer plin cu b nci, aşezate cu fa a spre ună ă ă ţ

29


podium pe care era o mas . O sal de judecat ? Tocmai voia să ă ă ă plece, când z ri ceva str lucind într-un col îndep rtat. ă ă ţ ă

Se apropie. Era o bucat de fier, ruginit şi acoperit cu praf;ă ă ă un fel de crucifix. Îi amintea de Christos pe cruce, din biserica de la Brodki. Urât, cu nişte cuie grosolane fixând bra ele alungite peţ scândur . Litere ciudate, pe care nu le putea citi, erau scriseă deasupra unuia dintre bra e şi o stea albastr , decolorat , eraţ ă ă înf şurat în jurul celuilalt.ă ă

Deschise carne elul cu schi e şi începu s deseneze. Eraţ ţ ă absorbit de acest obiect curios, când a auzit o voce strigândă „Luba”.

F r tragere de inim , închise carne elul şi ieşi. Mama ei, oă ă ă ţ femeie tân r , nu mult mai înalt decât ea şi sem nând puternică ă ă ă cu fiica ei, st tea lâng ea, cu mâinile în şolduri. ă ă

— Te-am c utat peste tot. De ce nu po i s stai şi tu într-ună ţ ă loc? Am veşti bune.

Adâncit în propriile gânduri, Luba nu r spunse.ă ă— M-ai auzit? Am aranjat, în sfârşit, s -l contactez pe tat l t uă ă ă

în Australia. Avem o şans s ajungem acolo. ă ă— Nu am tat . ă— Înceteaz s mai vorbeşti aşa. ă ăMergeau înapoi spre cl direa lor, privirea supraveghetoruluiă

urm rindu-le, lipit parc , de silueta voluptoas a mamei.ă ă ă ă— Ce f ceai, tot îl mai c utai pe Valentin? Ah, Luba, uit -l peă ă ă

vagabondul acela de circ. — Niciodat . Îl iubesc. ă— Nu-l iubeşti pe el, ci circul. Te-ai îndr gostit de circ şi deă

carusel de când erai feti . ţăLuba întoarse capul spre mama sa. Apoi spuse foarte blând:— Îmi doresc numai s fi fugit cu circul atunci când am avută

ocazia.

Şansa venise cu patru ani în urm .ăÎn prim vara aceea, caravana unui circ sosise în oraşul Brodki.ă

Locul viran de la periferia micului oraş polonez fusese transformat într-o ar a fanteziei în miniatur , cu vagoaneţ ă ă colorate şi stegule e şi doamne şi domni în costume, muzicaţ vesel a flaşnetei aducând oameni din toate satele din jur.ă Caruselul se învârtea şi copii ipau de încântare.ţ

Luba îşi petrecea tot timpul privind repeti iile trupei pe sârm .ţ ă 30

- KIRK DOUGLAS -

Alergau pe sârm , st teau pe scaune în echilibru, s reau unulă ă ă peste cel lalt. Era fascinant. Iar ei au adoptat-o, încânta i deă ţ entuziasmul ei. Uneori o plimbau cu ei pe sârm , inând-o cuă ţ grij când se cl tina dintr-o parte în alta.ă ă

Era hot rât s încerce singur , dar când se uit în jos, de peă ă ă ă ă platforma aflat la cincisprezece metri deasupra p mântului, îi fuă ă fric . Îşi muşc buza şi apuc strâns bara de balans.ă ă ă

Puse un picior pe sârm , apoi pe cel lalt. Se leg n pu in.ă ă ă ă ţDup pasul urm tor, şov i, alunec şi c zu în bra ele lui Josef,ă ă ă ă ă ţ

tat l trupei. Panica se risipi, în timp ce se ghemuia la pieptul lui.ă— Încearc din nou, îi spuse el cu fermitate. Şi nu te uitaă

niciodat la picioare. ăO ajut s urce pe platform . Unul din membrii trupei îi întinseă ă ă

bara.De data aceasta st tu relaxat . Privi drept înainte, întocmaiă ă

cum i se spusese. Niciodat s nu te ui i la picioare!ă ă ţNu-l putea vedea pe Josef, mergând pe sub ea, privind în sus

cu admira ie. Dar îi putea sim i prezen a, şi o f cea s se simtţ ţ ţ ă ă ă sigur . Ştia c o va prinde, dac se întâmpla s cad .ă ă ă ă ă

Restul familiei privea de pe margine cum, într-un maieu de balerin , prea mare pentru trupul ei de nou ani, cu materialulă ă atârnând în jurul picioarelor, continua s mearg .ă ă

— Relaxeaz -te, spuse Josef cu o voce calm . Nu privi în jos,ă ă ad ug el sever. ă ă

Ajunse la mijlocul sârmei, emo ionat , dar f r s -i mai fieţ ă ă ă ă team . Puse un picior în fa a celuilalt. Când ajunse pe platformaă ţ opus , izbucnir într-un chiot de bucurie.ă ă

Josef lu bara. O ajut s coboare scara şi o s rut .ă ă ă ă ăCeilal i se îngr m dir în jurul ei, felicitând-o şi spunându-i cţ ă ă ă ă

ar trebui s se al ture trupei.ă ăEra atât de fericit .ăLuba iubea circul, sunetul flaşnetei, caii caruselului, cu

salturile lor s lbatice, coamele zburând în sus şi în jos, în cerc,ă mergând nic ieri. Îşi imagina c atunci când caruselul eraă ă încuiat, caii coborau încet de pe el şi alergau în jurul lui, complet liberi. Apoi, chiar înaintea zorilor, ei galopau înapoi la locurile lor. Şi totul f r nici cel mai mic zgomot.ă ă

Îşi imagina c o s -şi adune lucrurile şi c o s mearg cuă ă ă ă ă circul, atunci când acesta va p r si oraşul. Bineîn eles, nu-i vaă ă ţ spune nimic mamei sale.

31


Alerg spre cas , pe cât de repede o putur duce picioarele.ă ă ăEra o sear rece, iar r suflarea ei întret iat scotea aburi. Seă ă ă ă

mira tot timpul c nu erau fierbin i, ca aburul de la ceainic.ă ţAjunse în strada sa şi d du col ul îndreptându-se spre a patraă ţ

c su de la cap t, zugr vit în gri, ca şi celelalte, cu numaiă ţă ă ă ă dou camere, una în fa , cealalt în spate şi o alt c su înă ţă ă ă ă ţă curte. Se repezi în buc t rie şi se opri. O farfurie adânc , cuă ă ă portocale, st tea pe mas . Se uit la fructe cu ochii m ri i.ă ă ă ă ţ

— Portocale! De la pia a neagr ! Trebuie c s-a întâmplatţ ă ă ceva, minunat.

Numai tata aducea acas portocale. ă— Tat ! Mam ! ă ăNici un r spuns. Îşi vârî capul în camera din spate, care eraă

atât sufragerie cât şi dormitor. Mama sa st tea în picioare, lângă ă fereastr , uitându-se fix la o bucat de hârtie. Tata nu era cu ea,ă ă numai unchiul Felix. De fapt, nu îi era chiar unchi, ci doar prieten de-al tat lui s u.ă ă

— Nu plânge Magda, îi spuse Felix, cu bra ul în jurul umerilorţ ei.

Ea continu s priveasc fix bile elul din mâna ei. ă ă ă ţ— Mama, ce s-a întâmplat? Înainte ca mama ei s poat r spunde, se auzi o b taieă ă ă ă

puternic şi uşa din fa fu trântit la perete.ă ţă ăPatru mili ieni, to i cu must i, intrar , masivitatea lorţ ţ ăţ ă

umplând c m ru a.ă ă ţ— Unde este Adam Woda? — So ul meu nu este aici. ţ— Unde este? — E la rude, se bâlbâi Magda, în Varşovia. — O s verific m asta. Tu vii cu noi. ă ă— Ce vre i de la mine? ţMagda se d du înapoi, apucând mâna Lubei. Luba sim iă ţ

bile elul ap sat în palma ei. ţ ă— Vino!Magda se uita la feti a ei. Luba tremura.ţ— V rog, l sa i-m s duc copilul la sora mea. ă ă ţ ă ăUnul dintre mili ieni o înşf c brutal, de bra şi o îmbrânciţ ă ă ţ

afar ; altul lu dou portocale, în mâna lui mare şi p roas ă ă ă ă ă— Magda, strig Felix, o s stau eu cu Luba. ă ăMaşina mili iei porni. Mama ei nu-i spuse un cuvânt. Lubaţ

32

- KIRK DOUGLAS -

deschise mâna încleştat şi privi bucata de hârtie mototolit . ă ă— E de la tat l t u, îi explic Felix. A dezertat din armat şi aă ă ă ă

fugit din Polonia. A pl tit pe cineva s aduc coşul cu portocale şiă ă ă un mesaj.

Luba citi nota scurt .ăV iubesc foarte mult. ă O s fim foarte curând împreun . Vă ă ă

promit. Luba încerca s în eleag ce se întâmplase. Mili ia o luase peă ţ ă ţ

mama. Tata plecase. Totul se întâmplase atât de repede. În urma lor, nu r m seser decât câteva portocale, cump rate deă ă ă ă pe pia a neagr .ţ ă

— Nu fi îngrijorat . Totul va fi bine. Nu o s te las singur . ă ă ăLuba îi zâmbi. Când îi zâmbi şi el, un b de chibrit ap ruăţ ă

dintre din ii lui strâmbi. Îi pl cea de el. Se juca cu el şi o f ceaţ ă ă întotdeauna s râd .ă ă

În noaptea aceea, Luba se r suci în patul ei din ceea ce fuseseă odat c mar pentru buc t rie. Îi rugase pe mama şi tata s -iă ă ă ă ă ă fac din ea o camer a ei, ca s se simt şi ea mare. Acum, după ă ă ă ă tot ce se întâmplase, se sim ea singur şi speriat .ţ ă ă

Era atât de frig.Se scul şi intr în camera p rin ilor. Felix aranjase dormeza şiă ă ă ţ

st tea întins, treaz. O v zu tremurând, în c m şu a ei de noapteă ă ă ă ţ şi ridic un col al p turii. Ea se ghemui lâng el.ă ţ ă ă

— De ce nu dormi? spuse el. — Mi-e fric . Pot s stau aici?ă ă— Sigur, spuse el, zâmbind, şi o trase mai aproape. — Hai s ne juc m, şopti Luba. ă ăEl nu spuse nimic.— Te rog unchiule Felix. — Bine, spuse el somnoros.O gâdil uşor sub bra şi ea începu s chicoteasc . ă ţ ă ă— Acum, gâdil -m tu pe mine, spuse el. ă ăLuba îi gâdil sub iorii.ă ţ— E rândul t u, spuse şi se întinse pe spate. ăFelix îi trase c maşa de noapte şi, încet, începu s -i gâdileă ă

burta. Dup un timp se opri şi se l s pe spate, iar Luba îl gâdilă ă ă ă pe stomac, Felix râse.

— Destul. — E iar şi rândul t u, chicoti Luba. ă ăAcum Felix îi atinse uşor interiorul coapselor. Era o senza ieţ

33


pl cut . Apoi mâna lui Felix se mişc mai sus.ă ă ăNu o f cea s râd , dar îi pl cea şi st tea.ă ă ă ă ă— Acum tu, Luba, spuse Felix, desf cându-şi picioarele. ăEa sim i ceva lung şi tare. ţ— Ce-i asta? întreb . ăFelix respira greu.— Degetul meu, spuse el, în sfârşit. Luba râse. Bineîn eles c ştia c nu era degetul lui, dar îiţ ă ă

pl cea s -l ating . Sim ea cum se m reşte. Îi lu mâna într-a luiă ă ă ţ ă ă şi continu s o plimbe în sus şi în jos.ă ă

— Doare unchiule Felix? — Nu, nu, r spunse el cu r suflarea întret iat . ă ă ă ăÎi sim i degetul înt rit şi pulsând. Şi când Felix gemu, sim i unţ ă ţ

lichid cald şi lipicios pe mâna ei. Apoi el se linişti, iar degetul încet s -i mai pulseze, p rând mai moale. Luba era fascinat .ă ă ă ă

Îi şterse mâna cu cearşaful, o lu în bra e şi o duse înapoi, înă ţ patul ei. Mo ia deja şi adormi imediat.ţă

Dup câteva zile, poli ia o eliber pe Magda. Dar nuă ţ ă renun aser s o h ituiasc , întrebând-o pe unde se afl Adam.ţ ă ă ă ă ă Anul acela fu îngrozitor pentru ea – continue b t i în uş , la oriceă ă ă or din zi şi din noapte, interminabile interogatorii la sediulă poli iei. Îi era recunosc toare lui Felix, c avea grij de Luba oriţ ă ă ă de câte ori o lua poli ia. Micu a Luba, cu ochii ei mari, usca i, nuţ ţ ţ plângea şi nu ipa niciodat . Era pur şi simplu z p cit deţ ă ă ă ă lucrurile ciudate care se tot întâmplau.

Într-o zi, în timp ce se plimba pe strad cu mama ei, un vecin,ă care fusese secretarul celulei de partid din cartier, se îndreptă spre Magda şi o scuip .ă

— So ul t u e un tr d tor. ţ ă ă ăAlta dat , o femeie o p lmui pe Magda peste fa şi-i şuieră ă ţă ă

printre din i:ţ— ine-te departe de b rbatul meu. Ţ ăDup un an, poli ia o l s în sfârşit în pace, dar oraşul nu.ă ţ ă ăCum mai bârfeau! Magda nu f cea nimic s merite toată ă ă

aceast bârf , avea întotdeauna grij s -şi ascund trupulă ă ă ă ă frumos sub o bluz l lâie şi încheiat pân la gât, şi se asiguraă ă ă ă ca picioarele s -i fie acoperite de o fust lung . Nu se machia şi-ă ă ăşi aduna p rul într-un coc mic.ă

Dar fiecare nevast vedea o amenin are într-o femeieă ţ atr g toare şi p r sit de un so tr d tor. Era greu pentruă ă ă ă ă ţ ă ă

34

- KIRK DOUGLAS -

Magda s -şi g seasc de lucru. Nu ar fi avut suficien i bani niciă ă ă ţ pentru mâncare, dac sora Magdei nu le-ar fi trimis câte ceva deă la ar . Nu era mult, fructe şi legume, şi, uneori, o buc ic deţ ă ăţ ă carne, sau un pui slab.

Copiii erau cruzi cu Luba.— Tat l t u o s fie împuşcat, o nec jeau ei. ă ă ă ăÎn sfârşit, sosi o scrisoare de la Adam. Era într-un lag r deă

refugia i, în Turcia, lâng Istanbul.ţ ă— Mul umesc lui Dumnezeu c este viu! ţ ăMagda era emo ionat şi uşurat , în timp ce-i citea bile elulţ ă ă ţ

Lubei. „Draga mea so ie, dragul meu copil, v iubesc pe amândou .ţ ă ă

În curând o s plec în Australia. G si i-v o modalitate s ieşi iă ă ţ ă ă ţ de acolo. O s fim împreun . ă ă O s avem o via mai bun . Vă ţă ă ă iubesc pe amândou şi m gândesc tot timpul la voi.” ă ă

Adam Magda o îmbr iş pe Luba.ăţ ă— Hai s facem planuri. În primul rând, avem nevoie de bani.ă

Dolari americani. Trebuie s mergem într-un oraş mare caă Gdansk, Varşovia sau Cracovia, unde po i g si de lucru, şi undeţ ă sunt turişti str ini. Apoi o s g sim o cale s fugim. ă ă ă ă

Magda se stabili la Cracovia, l sând-o pe Luba la sora ei, laă ar . ţ ă

Îi d du o pereche de pantofi noi, verzi, din piele de antilop ,ă ă ca dar de desp r ire, promi ându-i c va trimite dup ea într-oă ţ ţ ă ă lun .ă

Dar, când veni vremea s se duc la mama ei, Luba se urc înă ă ă tren f r tragere de inim . Circul se întorsese în oraş şi ea îiă ă ă sim ea atrac ia hipnotic . Trenul puf ia, departe de or şelulţ ţ ă ă ă Brodki, unde îşi petrecuse primii nou ani ai vie ii ei. Cu sufletulă ţ plin de triste e, închise ochii în timp ce trenul trecea pe lângţ ă circul cu vagoanele pictate în culori vesele. Voia s fie cu ei, cuă Josef şi familia lui. Dar, în curând, trenul începu s mearg din ceă ă în ce mai repede, iar circul disp ru din vedere.ă

Magda aştepta pe platforma aglomerat din Cracovia. Când oă v zu pe Luba ducându-şi toate lucrurile într-un geamantan mic,ă de carton, înc l at cu pantofii ei verzi, din piele de antilop , seă ţ ă ă repezi la ea şi o îmbr iş .ăţ ă

35


— Micu a mea Luba! Copilaşul meu! ţMagda plângea de fericire. Luba nu plângea. Se holba la cl dirile înalte, atât de înalteă

încât acoperişurile disp reau într-un fel de cea , neputându-şiă ţă imagina cum de nu se pr buşeau. Şi atât de multe maşini! Mamaă ei o tr gea de mân pe lâng o parcare. Luminile str zii seă ă ă ă aprindeau în amurg. La Brodki nu erau lumini pe strad .ă

Magda continua s smiorc ie. Luba nu în elegea. De ce eraă ă ţ mama ei atât de emo ionat ? Nu vedea nici un motiv de plâns.ţ ă

— Draga mea, eşti atât de liniştit . Trebuie c eşti adormit . Oă ă ă s - i dau ceva s m nânci şi apoi, la culcare. ă ţ ă ă

Pentru prima dat , Luba se uit mai bine la mama ei. P reaă ă ă alta, rujat şi dat cu rimel. Decolteul bluzei era mai adânc,ă ă dezvelindu-i o parte din pieptul plin.

— Eşti dr gu , spuse Luba, impresionat . ă ţă ă— Mul umesc, spuse Magda, roşind. Şi tu ar i minunat, Luba.ţ ăţ

Sunt aşa de bucuroas c eşti iar şi cu mine. Ce i-ar place să ă ă ţ ă m nânci? ă

— Nu prea mi-e foame. — Atunci, mai bine te culci. Mâine o s st m mult de vorb şi oă ă ă

s - i ar t Cracovia. ă ţ ăLubei îi pl cea cum îi vorbea mama ei, mai mult ca o prieten .ă ă

Cum îşi croiau drum de-a lungul str zii, Magda f cu semne unuiă ă grup de b rba i. Avea, în mod evident, mul i admiratori. Luba eraă ţ ţ mândr de mama ei. Nu-şi d duse seama cât de dr gu era.ă ă ă ţă

— Nu e departe de aici, spuse Magda. Mergeau de mân , trecând pe lâng blocuri înalte, construiteă ă

dup r zboi, printre cl diri vechi, stil baroc. Ajunser la Rynek, oă ă ă ă pia p trat , pavat cu pietre, închis traficului şi plin cuţă ă ă ă ă ă standuri de-ale negustorilor. În mijloc se afla o cl dire cuă ornamente care, spunea Magda, se numea „Sukiennice” – Hala de Îmbr c minte. De aici şi-a cump rat Copernicus robele, cândă ă ă a locuit în Cracovia, a spus ea. Luba nu era prea atent ; strângeaă mâna mamei sale, se uita la capetele groteşti şi diforme care se iveau deasupra stâlpilor halei.

— Nu te speria, râse Magda. Nu sunt decât ornamente în form de capete de balaur. ă

Agita ia, priveliştile şi sunetele noi o înv luir , de-asemeniţ ă ă zgomotul veseliei de la tavernele cafenelelor, mirosurile espresso-urilor. Muzica de acordeon, vocile oamenilor ferici i,ţ

36

- KIRK DOUGLAS -

p l vr gind în polonez , francez , englez şi multe alte limbi.ă ă ă ă ă ăÎn sfârşit, ajunser la o cl dire d r p nat , cu trei etaje.ă ă ă ă ă ă

Treptele largi, din piatr , erau stricate, iar balustrada de fieră ruginit . La etajul doi intrar într-o înc pere mic . Avea, într-oă ă ă ă parte, un pat demodat, din fier şi unul de campanie de cealaltă parte, iar între ele un birou, cu un reşou aşezat direct pe el şi o chiuvet de buc t rie al turi. Baia comun era la cap tulă ă ă ă ă ă culoarului. Magda puse bagajul Lubei pe patul mic.

— O s dormi aici. Hai s - i aranj m lucrurile. Trebuie s lucreză ă ţ ă ă disear .ă

— Unde lucrezi? întreb Luba. ă— E o camer mic , dar confortabil , ce zici? spuse Magda, caă ă ă

şi când nu ar fi auzit întrebarea Lubei.— Dac întârzii, mam , pot s -mi aranjez eu lucrurile. ă ă ăMagda o privi.— Eşti sigur c o s te descurci? ă ă ă— Da.Iar şi, lacrimi umplur ochii Magdei, iar ea se aplec şi oă ă ă

îmbr iş strâns.ăţ ă— Feti a mea, sunt atât de bucuroas c eşti aici. Mi-a fostţ ă ă

atât de dor de tine.— Şi mie, mam . ă— De îndat ce o s avem suficien i bani, o s g sim o cale să ă ţ ă ă ă

plec m de aici. O s -l g sim pe tata şi o s fim din nou împreun .ă ă ă ă ăLuba ar fi vrut s r spund cu entuziasm, dar ă ă ă ceva o re inea.ţ— N-o s fie minunat, drag ? ă ă— Da, mam .ăMagda o s rut pe obraji.ă ă— Po i s - i pui lucrurile în sertar şi apoi s te culci. ţ ă ţ ăO s rut din nou.ă ăLuba putu auzi paşii mamei, gr bindu-se pe sc ri în jos, apoiă ă

disp rând. Se uit în jur, în camer , pe birou era poza tat lui ei,ă ă ă ă cu o feti pe genunchi. Feti a era Luba. St tu jos, pe pat,ţă ţ ă încercând s -şi aminteasc tot ceea ce se întâmplase. Era oă ă sear cald şi prin fereastra deschis , putea auzi toat agita iaă ă ă ă ţ oraşului. Ascultând toate zgomotele frumoase, îşi inu r suflareaţ ă pentru moment – asta era, o flaşnet . Cum mai iubea acel sunet!ă Îi d dea sentimentul c o s -i plac locul acesta. ă ă ă ă

În timp ce se dezbr ca, îşi z ri trupul în oglinda spart deă ă ă deasupra biroului. Îşi puse mâinile pe piept şi form doi sâniă

37


mici.Da, ceva creştea acolo! Când o s aib şi ea sâni plini, aşa caă ă

mama ei?! Îşi lu c maşa de noapte şi se vârî în pat. St teaă ă ă întins , ascultând sunetele şi gândindu-se la Josef. Îi era dor deă el. Oare lui îi era dor de ea? Se gândi la Felix şi gândul acesta o f cu s zâmbeasc . Deşi, era foarte obosit , nu putea să ă ă ă ă doarm . St tea cu ochii închişi, l sând gândurile s seă ă ă ă rostogoleasc unele peste altele. Era agitat , speriat , dară ă ă bucuroas c era din nou cu mama ei. Începu s viseze. C deaă ă ă ă printr-un cer albastru şi chiar când începu s se team , c zu înă ă ă bra ele lui Josef. Ghemuit strâns la pieptul lui, se sim ea înţ ă ţ siguran .ţă

Auzi uşa deschizându-se. Era cât pe ce s spun : ă ă— Mam , sunt treaz , când v zu, în uşa întredeschis , două ă ă ă ă

siluete, şi nu una. Cealalt siluet era a lui Stash, un ghid careă ă vorbise cu mamei ei în strad . ă

— Şşt, n-o trezi, şopti Magda.În lumina obscur , Luba îi v zu îndreptându-se spre pat. Seă ă

îmbr işar . Putea auzi foşnetul hainelor lor, dar nu în elegea ce-ăţ ă ţşi spuneau. Din când în când, mama ei chicotea. Luba st teaă nemişcat , privind atent .ă ă

Îşi d duser jos hainele, iar mama ei st tea pe spate, peă ă ă marginea patului, sprijinindu-se în bra e, iar Stash în genunchi,ţ cu capul îngropat între picioarele ei.

Luba se for a s vad mai mult prin întuneric.ţ ă ăAcum erau în pat. Asculta zgomotele şi privea ciudatele

mişc ri în umbr , ale trupurilor lor. Auzi un sunet ascu it, ca oă ă ţ palm , apoi abia mai putu distinge silueta lui Stash, acoperind-oă pe cea a mamei sale.

Morm ituri în buşite şi oftaturi veneau dinspre pat. ă ăLuba aproape c nu mai respira. Voia s aud totul.ă ă ăDup un timp, totul fu cuprins de t cere. Apoi auzi un sfor ită ă ă

uşor.Când Luba deschise ochii, razele soarelui umpleau toată

camera. Mama sa dormea singur . N-a fost rostit nici o vorbă ă ă despre vizitatorul nocturn.

Au petrecut dou zile f când turul Cracoviei, mâncând vat deă ă ă zah r. Magda îi cump r Lubei o uniform de şcoal nou , ună ă ă ă ă ă şor negru, str lucitor, cu guler alb, rotund şi un ghiozdan micţ ă

38

- KIRK DOUGLAS -

pentru c r i.ă ţDar scurta vacan se termin în curând. Luba se îmbr cţă ă ă ă

gr bit ; urma s se înscrie la şcoal şi era emo ionat la gândulă ă ă ă ţ ă c o s -şi fac noi prieteni. Magda o ajut s -şi împleteasc p rulă ă ă ă ă ă ă în dou cosi e şi leg o panglic alb la fiecare cap t. Apoiă ţ ă ă ă ă pornir spre şcoala care se afla lâng o veche biseric catolic .ă ă ă ă Un preot tân r, înalt şi slab, îmbr cat într-o hain lung şiă ă ă ă neagr , st tea în picioare, lâng uş , ca o santinel . Fa a luiă ă ă ă ă ţ îngust era palid , iar sprâncenele groase şi negre.ă ă

Cl direa şcolii p rea nou nou şi de patru ori mai mareă ă ă ţă decât şcoala Lubei din Brodki. Curtea era plin cu copii de toateă vârstele, care râdeau, alergau, strigau. În scurt timp, Luba fu înscris . Mama ei o s rut , înainte de a se gr bi s ias în strad .ă ă ă ă ă ă ă Luba se apropie fericit de un grup de copii, din curte. Atunci, oă fat solid şi gras s ri în fa a ei, îşi strâmb nasul a dezgust şi-iă ă ă ă ţ ă strig :ă

— Mama ta e o târf ! ă

Al i b rba i venir în alte nop i. Când Magda aducea un b rbatţ ă ţ ă ţ ă în camer , Luba rareori dormea.ă

G sea acele interludii confuze, dar o excitau mereu. ăUneori, Magda nu venea acas deloc. Plictisit , aşteptându-şiă ă

mama, Luba mâzg lea pe orice fel de hârtie g sea, de cele maiă ă multe ori pe hârtia maro de pungi.

Mâzg lelile ei se transformau în desene elaborate, cu camereă fanteziste şi cai din poveşti, cu stele în loc de ochi şi semilune esute în coamele lor.ţ

Deseori, diminea a, când Luba se trezea, o g sea pe mama eiţ ă înc adormit . Se îmbr ca în linişte şi mergea la şcoal . Uraă ă ă ă şcoala. Istoria era plicticoas . Pu in îi p sa c doamna Curieă ţ ă ă Sklodovska a descoperit radiul şi c tovar şul Yury Gagarin a fostă ă primul om în spa iu. Detesta împ r irile lungi. Ea ştia deja sţ ă ţ ă scrie şi s citeasc în polonez , aşa c la ce îi mai trebuia acumă ă ă ă s înve e şi rusa, şi alfabetul chirilic? Era plictisit şi singur .ă ţ ă ă Odat , o fat a invitat-o la ea acas – numai o singur dat .ă ă ă ă ă P rin ii nu voiau s -şi vad copilul împrietenindu-se cu fata unuiă ţ ă ă tr d tor şi a unei prostituate. ă ă

În cele mai multe dimine i, ca s -i evite pe ceilal i şcolari, Lubaţ ă ţ mergea la biseric . St tea liniştit în ultimul rând, inhalândă ă ă fumul gros de t mâie, pl nuind cum s fug la circ, la Josef. Şiă ă ă ă

39


totuşi, în fiecare zi se for a s mearg pe strada care o ducea laţ ă ă şcoal .ă

Clopotele bisericii b tur . În lumina blând a dimine ii, curteaă ă ă ţ era liniştit . Cât de goal i se p rea! Ultima b taie a clopotului fuă ă ă ă purtat de vânt, în sus, înspre deal. Mai avea o or pân să ă ă ă înceap şcoala. Luba se întoarse spre uşa deschis a bisericii şiă ă intr . Jos, în fa a altarului, tân rul preot se ruga. Luba s-a aşezată ţ ă în rândul din spate şi a încercat şi ea s se roage. Lacrimi mariă începur s -i curg din ochi.ă ă ă

Apoi sim i o mân puternic pe um rul ei şi o voce calmţ ă ă ă ă spunându-i:

— Ce este, copila mea? Luba nu putu s r spund . Se ridic şi se întoarse s plece.ă ă ă ă ă— Vino cu mine, spuse tân rul preot. ăÎşi puse bra ul pe dup umerii ei şi o conduse de-a lungulţ ă

intervalului dintre rânduri. La altar, se înclin , apoi o conduse înă sacristie şi închise uşa.

Camera era mic , mobilat doar cu o mas , dou scaune şiă ă ă ă mult c r i. Se îndrept spre un scaun şi se aşez cu fa a spre ea.ă ţ ă ă ţ

— Dumnezeu s te ajute, spuse el cu o voce blând .ă ăSuspine violente îi scuturar trupul ce îşi v rsa, în sfârşit, totă ă

amarul.— Vreau s fug Nu-mi place aici. Vreau s merg cu circul.ă ă

Vreau s fiu cu Josef! ăTân rul preot o ascult , calm.ă ăLuba îngenunche cu mâinile în poala lui. Îi netezea p rul, iară

ea se sim ea în siguran , protejat . ţ ţă ă— Este dorin a Domnului, copila mea. ţVocea îi era foarte blând . ăEa nu mai plângea. Nu mai era furioas , nu mai era am rât .ă ă ă

Îşi l s capul în poala lui şi se sim i complet relaxat şiă ă ţ ă recunosc toare.ă

Preotul continu s mângâie capul Lubei, iar ea sim i cevaă ă ţ tare lâng obrazul ei. Zâmbi – degetul unchiului Felix. Îşi mişcă ă încet capul dintr-o parte într-alta. Un geam t uşor sc p de peă ă ă buzele lui.

Deodat , s ri în picioare, cu fa a arzând.ă ă ţ— Du-te cu Dumnezeu, spuse el f când semnul crucii peă

fruntea ei. 40

- KIRK DOUGLAS -

Nu în elegea. De ce o concediase atât de brusc? Dar deşi dinţ biseric şi se îndrept spre şcoal .ă ă ă

În diminea a urm toare, în timp ce clopotele b teau ora şapte,ţ ă ă intr din nou în biseric . Era goal . Soarele dimine ii arunca razeă ă ă ţ lungi de lumin pr fuit de-a lungul bol i lor înalte şi înguste.ă ă ă ţ Luba r mase acolo, aşteptând. Era dornic s -i ă ă ă vorbească din nou preotului. O ajutase atât de mult. Aştept pân când sună ă ă clopo elul şcolii, dar preotul nu ap ru. Alerg afar , şi nu-i lipsiţ ă ă ă mult ca s întârzie.ă

În ziua urm toare, ă veni mai devreme şi, de data aceasta, îl g si pe preot rugându-se intens lâng altar. Merse încet spre el.ă ă Când o v zu,ă se ridic în picioare, îşi f cu semnul crucii şi intră ă ă gr bit în sacristie. ă

Luba înm rmuri. Cu ce greşise? De pe crucifixul înalt, dină naos, Christos p rea c o ă ă priveşte fix. Trase adânc aer în piept şi se apropie de uşa sacristiei.

— P rinte, spuse ea încet. ăNu primi nici un r spuns. B tu. Ştia c era acolo. B tu din nou.ă ă ă ă

T cere. Ap s pe clan . Uşa era încuiat .ă ă ă ţă ăRespins înc o dat , Luba refuz s plâng . Ieşi din biseric şiă ă ă ă ă ă ă

se îndrept spre şcoal .ă ă

Magda era îngrijorat s-o lase pe Luba singur atât de multă ă timp; se sim ea tot mai prost când trebuia s aduc clien i acas ,ţ ă ă ţ ă dar nu exista alt ă alternativ .ă

Autorit ile o înregistraser ca so ie de tr d tor. Acest lucru oăţ ă ţ ă ă f cea de neacceptat pentru o slujb la o întreprindere de stat,ă ă care de inea nou zeci şi opt la sut din locurile de munc dinţ ă ă ă Polonia. Pu inele restaurante şi magazine privatizate angajauţ rude şi prieteni. Mai exista doar o singur modalitate de a-şiă câştiga traiul. Şi competi ia era dur ; multe femei voiau s -şiţ ă ă vândă trupul pentru bunuri str ine şi dolari americani. ă

Via a f r prieteni era îngrozitoare pentru Luba. O tot nec jeaţ ă ă ă pe mama ei, s-o ia la Rynek. Pân la urm , Magda ced . Luba seă ă ă bucur din plin – muzic , ă ă veselie, str ini. ă

Magda încerc s o protejeze. La început, îi îndep rt ,ă ă ă ă p lmuindu-i, pe b rba ii care puneau mâna peă ă ţ corpul Lubei. Dar, dup aceea îşi d du seama, clien ii erau încânta i deă ă ţ ţ proximitatea unei fete tinere şi dr gu e, fiind dispuşi să ţ ă pl teasc mai mult. Luba nu se sup ra c îl atingeau pu in; îiă ă ă ă ţ

41


pl cea s i se acorde aten ie, iar Magda îşi d du seama c eraă ă ţ ă ă din ce în ce mai greu s-o in pe Luba, acum de aproapeţ ă doisprezece ani, într-un rol pasiv.

Magda era întotdeauna fericit când autocarul lui Stashă poposea în oraş. Turiştii lui pl teau în dolari americani, şiă aceasta însemna c nu trebuia s mai cheltuiasc s -şi maiă ă ă ă caute clien i, sau s se fereasc de poli ie. De data aceasta, ţ ă ă ţ vor sta cel pu in zece zile. O s fie mâncare bun , poate chiar şiţ ă ă ceva îmbr c minte nou . Şi distrac ie! ă ă ă ţ

În prima sear , se duse la cel mai bun restaurant din Cracovia,ă Kon Morski – Calul de Mare – chiar lâng Rynek. Luba nu maiă v zuse niciodat aşa un loc; nu mai fusese niciodat la ună ă ă restaurant adev rat. ă

Tavanul era acoperit cu n voade de care atârnau stele deă mare str lucitoare, iar pere ii aspri erau v rui i. La intrare, eraă ţ ă ţ un bar vechi, din lemn de mahon, bogat ornamentat şi, deasupra, un ceas de perete, decorat cu însemnele zodiacului. Mesele erau acoperite cu fe e de mas albe, f r nici cea maiţ ă ă ă mic pat . Un b rbat în costum ig nesc st tea într-un col şiă ă ă ţ ă ă ţ cânta la mandolin cântece de dragoste. ă

Mâncar por ii uriaşe de crap proasp t şi Luba încerc primaă ţ ă ă ei sorbitur de ă votc .ă

— E cea mai bun , spuse Stash. Wyborowa. O s te îmbe i. ă ă ţRâse, v zându-i expresia fe ei în timp ce lichidul îi curgea peă ţ

gât în jos.În cea de-a doua noapte, Magda şi Stash ieşir f r Luba.ă ă ă

Înainte de a pleca, Stash îi f cu cadou o pereche de blugiă americani. Luba chiui de încântare. O lu în bra e şi o vârî în pat,ă ţ dar ea continu s in strâns blugii la piept.ă ă ţ ă

Luba nu putu s doarm – trebuia s -i probeze. Erau pu ină ă ă ţ mari, dar se puteau aranja. Se plimb prin fa a oglinzii, admirândă ţ broderia stil cow-boy, de pe fund. Ce p cat c nu era nimeniă ă acolo s o vad . Se întoarse în patul ei. Magda şi Stash se distrauă ă la restaurant. Era geloas . Era pl cut s fii cu Stash. Cum st teaă ă ă ă aşa, f r s poat adormi, îi veni în minte o idee. Orele trecură ă ă ă ă greu.

— În sfârşit, auzi vocea Magdei, de dincolo de uş . Uşurel,ă doarme. Mâine trebuie s mearg la şcoal .ă ă ă

Luba fu încântat s -l aud pe Stash spunând: ă ă ă42

- KIRK DOUGLAS -

— Îmi place mititica asta! Acum erau în pat. Îi putea auzi s rutându-se. Se strecur dină ă

patul ei şi s ri într-al lor. ă— Mam , mi-e frig… ă— Ce faci aici?! strig Magda speriat . ă ăTrase repede cearşaful, ca s acopere trupurile lor goale.ă— Vreau s stau cu voi. ă— Nu, te întorci imediat în patul t u. ă— Stash, îl rug Luba, punându-şi bra ele pe dup gâtul lui,ă ţ ă

vreau s stau aici, n-o l sa s m alunge. ă ă ă ă— Las-o s stea. Hai, Magda, putem s st m cu to ii. ă ă ă ţMagda ştia c pierduse b t lia.ă ă ă

Cea de-a doua iarn în Cracovia, fusese una foarte friguroas ,ă ă cu z pad pân la genunchii Lubei şi un vânt puternic, care suflaă ă ă dinspre nord. Nici un autocar cu excursionişti. Nici Stash. Magda st tea la cozi lungi la brut rie şi la m cel rie şi, deseori, după ă ă ă ă ore de aşteptare, i se spunea s plece, totul fusese vândut. Ca să ă fac rost de o mâncare decent , trebuia s mituiasc , şi to iă ă ă ă ţ voiau dolari, franci, sau m rci, orice în afar de zlo ii polonezi,ă ă ţ f r nici o valoare. Dar Magda nu putea s -şi iroseasc dolariiă ă ă ă americani, pe care îi adunase şi îi ascunsese în salteaua patului. Pentru fuga lor, avea nevoie de fiecare dolar. Magda visa cu ochii deschişi s fug din Polonia şi s -l g seasc pe Adam. Era sigură ă ă ă ă ă c acest lucru se va întâmpla şi c vor fi din nou împreun .ă ă ă

Apoi Magda fu prins pe când încerca s vând nişte ciorapiă ă ă pe pia a neagr . O femeie, f r doar şi poate din team deţ ă ă ă ă competi ie, o turn la mili ie. Peste noapte o inur la închisoare.ţ ă ţ ţ ă

Luba era speriat şi fl mând . Când Magda se întoarse, f cură ă ă ă ă o sup din nişte cartofi, pe care Luba îi „împrumutase” de laă b can. Nu mai era nimic altceva în cas . Mili ia luase ciorapii peă ă ţ care Magda încercase s -i vând precum şi pu inii bani pe care îiă ă ţ mai avea.

Mama şi fiica nu-şi spuser mult una alteia. Îşi mâncar supaă ă în linişte şi se b gar în paturi, ca s se înc lzeasc .ă ă ă ă ă

— Mam , mi-e frig, spuse Luba, prin întuneric.ă— Bine, morm i Magda, în timp ce-i f cu loc Lubei lâng ea.ă ă ăLuba se cuib ri lâng trupul cald al mamei sale, gândindu-seă ă

cât era de ciudat c înc se mai sim ea ca o feti , deşiă ă ţ ţă împ rt şiser nişte secrete atât de femeieşti. Vântul urla afar ,ă ă ă ă

43


lovind obloanele înghe ate.ţLuba rupse t cerea.ă— Nu mai e mult pân la prim var . ă ă ă— Slav Domnului, spuse Magda. ă— Şi atunci Stash o s se întoarc , nu-i aşa?ă ă— Sper. — Îmi place Stash. Şi ie, nu? Magda nu r spunse. ţ ă— Ştii c te-am privit, continu Luba. De multe ori. Credeai că ă ă

dorm.— Luba! — Oh, da. Puteam s jur. Cel mai mult î i pl cea de Stash.ă ţ ă— Luba, nu vreau s mai vorbesc despre asta. E suficient că ă

trebuie s fac lucrurile astea, ca s putem tr i. ă ă ă— Nu-i r u s tr ieşti aşa. Şi e distractiv. Aminteşte- i deă ă ă ţ

noaptea în care eram to i trei în pat.ţ— Luba, ce-i cu tine?— Ei, hai, mam – începu s chicoteasc . Orice ai spune, î iă ă ă ţ

pl cea.ă— Înceteaz , spuse slab Magda.ă— Erai aşa de excitat . La fel eram şi eu. ăCând Luba deschise ochii, Magda f cea cafea pe reşou. Îi d duă ă

Lubei o ceaşc şi se aşez pe pat. Se uitar una la alta şi Lubaă ă ă v zu c ochii mamei sale erau umezi.ă ă

— Ce i-am putut face? Trebuia s te fi l sat la Brodki.ţ ă ăLuba f cu o grimas . ă ă— Înceteaz , Magda. ăA fost prima dat când îi spuse mamei sale Magda. Niciodată ă

n-avea s -i mai spun mam .ă ă ă

Cum st teau aşa, liniştite, sorbindu-şi cafeaua, fiecare cuă gândurile ei, se auzi o b taie în uş . Era poştaşul.ă ă

Magda sfâşie plicul, o scrisoare de la Felix. Dar în untru era oă a doua scrisoare. Tres ri.ă

— E de la tat l t u! ă ăCiti biletul, îl puse jos şi se duse s -şi umple din nou ceaşca cuă

cafea. Fa a îi radia de fericire. Luba aştepta.ţ— Adam e în Australia. În Brisbane. Începe s se descurce.ă

Vrea s fim cu el şi o s ne trimit bani de îndat ce ieşim deă ă ă ă aici.

Lubei îi p rea r u c sosise scrisoarea. Nu mai primiser vreoă ă ă ă 44

- KIRK DOUGLAS -

veste de la el de atâta timp. Nu se mai gândea la Adam ca la tat l ei. Era, deja, prea târziu. ă

— Acum e momentul. O s fugim, spuse Magda. ăFlutur scrisoarea. ă— Asta am aşteptat. Cu o agita ie crescând , bolborosi ceva despre un b rbat careţ ă ă

le-ar putea ajuta s ias din ar . Ridic salteaua şi scoaseă ă ţ ă ă dolarii, înveli i într-un ziar vechi, şi desf cu pachetul pe somier .ţ ă ă Începu s -i numere. ă

— Avem destui. O s sc p m! ă ă ăSorbindu-şi cafeaua, Luba îşi privea pasiv mama. Magda îşiă

puse basmaua pe cap şi ieşi afar , în frig.ăO or mai târziu se întoarse, înc agitat . ă ă ă— L-am g sit. O s ne treac grani a. ă ă ă ţ— Care grani ? A Rusiei? A Germaniei de Est? Aţă

Cehoslovaciei? Sau, poate c o s p şim peste Marea Baltic ,ă ă ă ă pân în Suedia, ca Isus? o ironiz Luba.ă ă

— Nu f pe deşteapta. Omul sta este şansa noastr să ă ă ă ajungem în Australia. Ştie cum s fac rost de paşapoarte false şiă ă de vize.

— De ce ar risca pentru noi? — Pentru c l-am pl tit. A f cut-o de destule ori. ă ă ă— L-ai pl tit? întreb Luba. ă ă— Jum tate din bani. Nu fi b nuitoare. Hai, ajut -m să ă ă ă ă

adun m lucrurile. Ne întâlnim cu el la ora cinci.ăF r tragere de inim , Luba o ajut pe Magda s adune ceă ă ă ă ă

aveau. P r sir apartamentul, fiecare ducând un sul legat ca oă ă ă boccea şi îşi croir drum prin strada b tut de vânt, pân laă ă ă ă punctul de întâlnire – o cafenea mic . În untru, un tip ursuză ă sorbea un pahar cu coniac. Printre sorbituri, întreb :ă

— Unde e restul banilor? Magda îi d du, f r un cuvânt. Doi mili ieni cu mustaă ă ă ţ ţă

ap rur la mas . Totul se termin cât ai bate din palme.ă ă ă ă

Castanii erau în floare. Prim vara sosise în Cracovia şiă împreun cu ea o trup de circ. De îndat ce auzi sunetulă ă ă flaşnetei, Luba alerg cu r suflarea t iat pân la râul Wisla,ă ă ă ă ă unde se instalase caravana. Dar nu era circul lui Josef, ci doar o trup am rât , cu câ iva clowni, jongleri, acroba i şi un carusel;ă ă ă ţ ţ nici vorb de mers pe sârm . Era dezam git . Apoi l-a întâlnit peă ă ă ă

45


Valentin.Valentin era şocant. Îi amintea de Josef, doar c era mult maiă

tân r, de vreo dou zeci şi unu de ani. Avea grij de carusel.ă ă ă Când Luba îl v zu prima dat , st tea rezemat, nonşalant, deă ă ă stâlpul de sus inere, în timp ce caruselul se învârtea. Pe capul cuţ p r blond, avea o şapc dat pe spate. Îşi dorea s -şi fi desf cută ă ă ă ă codi ele şi s -şi fi dat cu nişte fard de-al mamei sale. O privea,ţ ă era sigur de asta. Luba era acum o fat frumoas , cu nişte sâniă ă ă mici, care împungeau bluza şi cu ochi mari, negri, privind calm, drept în fa . Era încântat , mereu aşteptând s -l z reasc încţă ă ă ă ă ă o dat , ori de câte ori caruselul îl aducea în dreptul ei.ă

Nu avea bani s se plimbe. Celelalte fete se urcau, chicotind şiă aruncând priviri spre Valentin, în timp ce ea sta liniştit ,ă deoparte, ascultând muzica flaşnetei, care încerca s fie vesel ,ă ă dar avea întotdeauna ceva trist, ca o chemare, ca un strig tă dup ceva care urma s se întâmple. Şi ceva se întâmpl .ă ă ă

Valentin coborî de pe carusel şi se îndrept spre ea, cu mâinileă la spate. O privi în fa şi-i f cu cu ochiul. Inima Lubei începu sţă ă ă bat tare. Nu mai sim ise înc aşa ceva. Flutur o mân prin fa aă ţ ă ă ă ţ ei, ar tându-i un inel de aram . ă ă

— L-ai câştigat, spuse el. Ai un tur gratuit. Luând-o de încheietura mâinii, o urc , cu blânde e, pe unul dină ţ

cai.— D -i drumul, încearc s câştigi alt inel de aram , oă ă ă ă

îndemn el. Asta e ziua ta norocoas .ă ăMerse în cerc, leg nându-se odat cu mişcarea sus-jos aă ă

calului. Încerc s prind inelul auriu, deşi nu cont c nu-lă ă ă ă ă prindea, c ci Valentin o l sa, oricum, în carusel.ă ă

Acum, când Magda avea nevoie de ajutorul ei, Luba era tot timpul la carusel. Competi ia era din ce în ce mai dur , cu totţ ă mai multe fete în fiecare an. Magda fusese de acord, pân laă urm , cu rolul mai activ al Lubei, pentru c aveau nevoie să ă ă recupereze banii pierdu i în încercarea eronat de a fugi. Darţ ă Luba o l sase balt pe mama ei. Noapte de noapte îi promiteaă ă Magdei c o s-o întâlneasc la Rynek şi noapte de noapte seă ă ducea la carusel, s se plimbe, cu p rul s u negru şi lungă ă ă fluturând şi privirea lipit de Valentin. Uneori, el disp rea, iară ă Luba num ra fetele r mase s se plimbe cu caruselul. Atunci ştiaă ă ă care era în c m ru a lui, nu departe de râu. Îl aştepta cu r bdareă ă ţ ă

46

- KIRK DOUGLAS -

s se întoarc şi, când se întorcea, era întotdeauna încântat s oă ă ă vad . O va lua vreodat şi pe ea în c m ru a lui?ă ă ă ă ţ

Într-o zi, i-a spus, simplu: — Vino, şi a plecat. Luba îl urm , gr bindu-se s in pasul cu el. În sfârşit, o s seă ă ă ţ ă ă

întâmple. Ştia c , dac era suficient de r bd toare, o să ă ă ă ă sfârşeasc în bra ele lui, în camera lui. Era bucuroas c aă ţ ă ă aşteptat.

Îi era greu s se in dup paşii lui, mari. Şi era surprins să ţ ă ă ă ă vad c se îndreptau spre Wawel, castelul regilor polonezi.ă ă

— Unde mergem? întreb ea. ă— Ai încredere în mine, spuse şi m ri paşii. ăUrcar treptele vechi, din piatr , pân la statuia generaluluiă ă ă

Ko ciuszko, apoi se c rar de-a lungul zidului lung, deś ăţă ă fortifica ie, pân la castelul gotic, construit de regele Cazimir celţ ă Mare. Prin crenelurile zidului castelului se vedeau turnurile. Privir în jos, spre aceeaşi privelişte pe care o v zuse şi regele.ă ă Scânteietorul râu Wisla înconjura oraşul, iar turlele catedralelor se în l au caă ţ nişte inte negre spre cerul str lucitor. Luba încercţ ă ă s vad caruselul, dar acesta r mase ascuns, de-a lungul maluluiă ă ă râului, printre castani. Dar în liniştea aceea, putu auzi, slab, sunetele flaşnetei.

Îl studie pe Valentin, b rbia lui ferm , pome ii proeminen i,ă ă ţ ţ gura totdeauna gata s se deschid într-un zâmbet şmecheresc.ă ă Cu bra ele încrucişate, st tea în picioare, privind peste oraş,ţ ă pierdut în propriile-i gânduri. Aştept destul de mult timp şi,ă pân la urm , tot ea rupse t cerea. ă ă ă

— Ce loc frumos! — Vin aici, din când în când, ca s m reculeg. ă ă— Te-am v zut plecând de la carusel cu unele din fete. ă— Alea sunt curve, târfe! râse el.Auzind cuvântul, Luba se cutremur . Oare cât de mult ştia elă

despre Magda? se întreb . Cât de mult despre ea? ă— Nu le aduc niciodat aici, continu el. Aici e locul în careă ă

visez.Luba ezit , speriat s -l întrerup . ă ă ă ă— La ce visezi? întreb ea, timid. ă— La San Francisco. — San Francisco? Unde-i sta? ă— California. În America. Acolo vreau s merg. ă

47


— De ce acolo? — Am auzit un cântec.Şi-i cânt :ă— San Francisco, open your golden gates3. L-ai auzit? D du din cap, semn c nu, iar Valentin continu :ă ă ă— Vreau s plec din locul sta de rahat. E o blestemat deă ă ă

închisoare comunist . Şi grevele stea f r nici un rost aleă ă ă ă Solidarit ii, nu fac decât s înr ut easc lucrurile.ăţ ă ă ăţ ă

Se urc pe parapet.ă— Vreau s trec prin por ile lea aurii. ă ţ ăŞi, cu o voce tare, care se reverber într-un ecou, izbindu-seă

de zidurile castelului, cânt :ă— San Francisco, open your golden gates… la, la, la, la…Erau singurele versuri pe care le ştia.— Când o s am destui dolari, o s merg la Viena şi de acolo laă ă

San Francisco. S ri jos de pe parapet.ă— Sunt o groaz de ri între noi şi Viena, remarc Luba.ă ţă ă— Prietenul meu, Zbig, lucreaz la depoul de m rfuri deă ă

export pentru Austria şi alte ri. O s m ajute. ţă ă ăValentin îi f cu cu ochiul.ăLuba îl v zuse pe Zbig, un b iat scund, slab, cam deă ă

optsprezece ani. Vorbise, odat , cu Valentin, lâng carusel. Zbigă ă fura întotdeauna câte ceva, ciocolat , vodc , conserve de carne,ă ă iar Valentin îl ajuta s -şi vând prada pe pia a neagr .ă ă ţ ă

Se mai plimbar pu in, apoi se oprir într-un loc umbros, cuă ţ ă mult iarb . Inima Lubei b tea mai repede. Acum o s facă ă ă ă ă dragoste cu ea, era sigur de asta. Dar el îi lu mâna şi-i spuse:ă ă

— Hai s ne întoarcem la carusel. ăEra dezam git . Nu o voia? Cu mintea aiurea, Valentină ă

fredona. Lumina soarelui care apunea str lucea pe cupola aurieă a Catedralei Regelui. Dezam girea Lubei se risipi. Înc o maiă ă inea de mân . Fredon împreun cu el.ţ ă ă ă

A doua zi, orele de şcoal trecur greu. În sfârşit, veni şi oraă ă trei! Luba alerg pân la râu.ă ă

D du ocol caruselului, dar nu-l z ri pe Valentin. Nu îndr zni s -ă ă ă ăl întrebe pe asistentul s u, ci se mul umi s -l aştepte.ă ţ ă

3 San Francisco, deschide- i por ile de aur (n.tr.) ţ ţ

48

- KIRK DOUGLAS -

În sfârşit, îl v zu venind cu Zbig. Vorbeau atât de intens, încâtă nu-i sim ir prezen a.ţ ă ţ

— Aceasta este şansa noastr , spunea Zbig. Nimeni nuă p zeşte depoul. Armata e sus, în nord, la Gdansk, mobilizată ă datorit grevei Solidarit ii şi…ă ăţ

Dintr-o dat , se opri.ăValentin se întoarse spre Luba. Nu-l v zuse niciodat atât deă ă

agitat. Fa a îi era cenuşie. ţ— Ia-m cu tine, spuse ea.ă— Ce tot vorbeşti? — O s fugi, ştiu. ăSe holbar la ea. ă— Te rog…— E prea riscant, se repezi Zbig. — O s ne asum m şi noi riscul. ă ă— Care… noi? întreb Zbig. ă— Mama o s vin cu noi. ă ă— Ai înnebunit? — O femeie mai în vârst o s fie o bun acoperire, spuse ea,ă ă ă

uitându-se cu ochi imploratori la Valentin. Te rog, vreau s fiu cuă tine.

F r s -i r spund , Valentin îl lu pe Zbig deoparte. Luba nuă ă ă ă ă ă putea s le aud conversa ia, dar era evident c Zbig nu eraă ă ţ ă încântat; d dea violent din cap. Pân la urm , Valentin seă ă ă îndrept spre Luba. Clopotele bisericii b teau ora cinci.ă ă

— Ne întâlnim la Rondo, peste dou ore. ă— Nu o s pleca i f r mine. ă ţ ă ă— Ba da, dac nu o s fii acolo. ă ăVocea îi era aspr .ă— Lua i autobuzul de la ora 7, pân la depourile de la Novaţ ă

Huta. Şi aduce i dolari, nu zlo i. ţ ţLuba alerg acas , se repezi pe sc ri şi n v li în camer .ă ă ă ă ă ă

Magda se machia în fa a oglinzii sparte, care atârna deasupraţ biroului.

Luba îi expuse planul.— Imposibil! Nu o s mearg , fu prima reac ie a Magdei. ă ă ţ— Te înşeli. Ştiu ce fac.— E prea periculos! Dac m prind înc o dat , voi face cinciă ă ă ă

ani de închisoare. Şi mili ia o s mi te ia… ţ ăLuba îşi împachet lucrurile într-un şal. ă

49


— O s reuşeasc . ă ă— Opreşte-te! spuse Magda, smulgând leg tura din mâinile ei.ă Luba o ridic şi arunc o privire aspr mamei sale.ă ă ă— Dac nu o facem acum, nu o s o mai facem niciodat . Laă ă ă

ora şapte, lu m autobuzul de la Rondo. ă— Luba, te rog, nu putem risca. — Ei, bine, eu o s risc, cu sau f r tine. ă ă ăŞi se întoarse spre uş . Magda suspin .ă ă— Trebuia s te fi l sat la Brodki! ă ăLuba îi arunc mamei sale o privire plin de reproş. ă ă— De ce dracu’ nu m-ai l sat?ăŞi se repezi afar .ăMagda se întinse peste birou şi-şi ap s fruntea de oglind .ă ă ă

Putea fata ei s o p r seasc , s-o abandoneze? ă ă ă ăLacrimi îi br zdau acum fa a, întinzându-i rimelul. Ceasul ar taă ţ ă

şase, o or înainte de plecarea autobuzului.ăRevenindu-şi, îşi ref cu repede machiajul şi se gr bi spreă ă

Rynek. Acolo, se apropie de un turist singuratic şi-i şopti ceva la ureche. El d du din cap şi o conduse pe o alee. Vor avea nevoieă de bani.

P şi, nervoas , în sta ia aglomerat de la Rondo. Unde eraă ă ţ ă Luba? Se anun plecarea autobuzului. O cuprinse panica.ţă Disperat , cump r un bilet pentru Nova Huta şi urc în autobuză ă ă ă în momentul în care acesta se preg tea de plecare, c lcândă ă peste boccelele pasagerilor, în timp ce-şi croia drum pe intervalul dintre scaune. Apoi sim i c i se taie respira ia. Înţ ă ţ spate st tea Luba, singur . În fa a ei erau Valentin şi Zbig, cuă ă ţ ochii închişi, pretinzând c erau obosi i. Magda se aşez lângă ţ ă ă fiica ei, dar Luba o ignor . Uimit , Magda vru s spun ceva, dară ă ă ă îşi d du seama c Luba privea drept înainte, la un mili ian careă ă ţ traversa autobuzul. În cele din urm , mili ianul se aşez . Lubaă ţ ă prinse mâna mamei sale.

Autobuzul ajunse la Nova Huta în mai pu in de o or . În timpţ ă ce se apropiau de sta ie, auzea oameni strigând, dar nu puteauţ în elege cuvintele. Cu o oarecare team , se gr bir s ias dintreţ ă ă ă ă ă ceilal i pasageri. Apoi v zur sursa agita iei. Un grup mare deţ ă ă ţ o elari m rş luiau spre pia a central , demonstrându-şi simpatiaţ ă ă ţ ă fa de greviştii de la Gdansk. ZOMO, mili ienii anti-revolte, cuţă ţ coifuri, bastoane şi scuturi încercuiser grupul.ă

— Asta o s ne ajute, şopti Zbig. Urma i-m . ă ţ ă50

- KIRK DOUGLAS -

În timp ce ocoleau pia a, ca s -i evite pe demonstran i, Lubaţ ă ţ se uit la statuia din granit negru a lui Lenin, înalt cât o cl direă ă ă de şase etaje. P rea c le face cu ochiul, ca şi când le-ar fi ştiută ă secretul.

Valentin o înghionti.— Adio, tovar şe, chicoti el. ăLuba îşi puse bra ul pe dup mijlocul lui.ţ ăPe m sur ce se apropiau de depou, strig teleă ă ă

demonstran ilor se pierdeau, acoperite de zgomotul puternic alţ trenurilor, de scrâşnetul ro ilor pe şine. Locomotive cu faruriţ aprinse p reau c se mişc în toate direc iile, într-un labirint deă ă ă ţ o el scânteietor. Zbig îi conduse spre o por iune în pant ,ţ ţ ă acoperit cu iarb .ă ă

— S vedem banii, spuse el. ăTo i c utar în leg turile lor şi scoaser pre ioşii dolariţ ă ă ă ă ţ

americani, tot ce aveau, pentru libertate.Dup ce Zbig disp ru în întuneric, Magda întreb : ă ă ă— Putem avea încredere în el? — O s afl m în curând, spuse Valentin dând din umeri. ă ăAşteptar în linişte, privind mişc rile hipnotice ale monştriloră ă

de fier. Vocea lui Zbig îi f cu s tresar .ă ă ă— S-a aranjat. Se aşez , ar tând spre un b rbat mergând pe lâng un şir deă ă ă ă

vagoane şi inând în mân o lantern . B rbatul se opri, deschiseţ ă ă ă larg o uş , flutur lanterna, apoi continu s mearg .ă ă ă ă ă

— Acela e vagonul nostru. Se urcar cu to ii, iar Zbig închise uşa glisant . În întuneric, seă ţ ă

ghemuir printre l zi şi cutii, nesiguri, aşteptând.ă ă— Ce se întâmpl ? întreb Luba. ă ă— Şşş… Vorbeşte încet, pân pleac trenul, şopti Zbig.ă ăDeodat , auzi o lovitur şi uşa zorn i. Magda şi Luba seă ă ă

ag ar una de alta, împietrite. Zgomotul încet . ăţ ă ă— Este prietenul meu, care sigileaz uşa, îi linişti Zbig.ă— Ne sigileaz ? De ce? întreb Luba. Vocea îi sunaă ă

dispre uitor. ţ— Toate vagoanele sunt controlate la grani . Dac sigiliulţă ă

este spart, vagonul este îndep rtat. ă— Dar cum ieşim afar ? întreb Magda. ă ă— Asta e treaba mea. Cu o puternic zmucitur , care-i arunc pe to i printre cutii,ă ă ă ţ

51


trenul porni, câştigând foarte încet vitez .ăValentin lumin cu lanterna sa printre l zi.ă ă— S vedem cine c l toreşte cu noi. Fir-aş… ă ă ăÎncepu s râd . ă ă— Cea mai bun carne de porc polonez , conserve Krakus. Eă ă

momentul s celebr m.ă ăSpunând asta, scoase una din conserve, desf cu capaculă

sub ire şi începu s taie carnea, buc ele, cu briceagul.ţ ă ăţ— Acum ştim ce se întâmpl cu şunca, pe care nu le g simă ă

niciodat pe pia , glumi Luba. Evadeaz în lumea liber . ă ţă ă ăRâser cu to ii.ă ţZbig scoase şi o sticl de vodc , din buzunarul hainei. Înainteă ă

s guste, toast :ă ă— Pentru noua noastr cas , Viena. ă ăValentin lu sticla. ă— Pentru San Francisco. Lu o înghi itur bun şi trecu sticla Magdei.ă ţ ă ă— Pentru Australia, toast ea, destinzându-se şi revenindu-iă

buna dispozi ie. ţLuba duse sticla la buze şi, uitându-se în ochii lui Valentin,

spuse încet:— Pentru San Francisco. Golind sticla, cântar cu to ii tare, acoperind zgomotulă ţ

trenului. — Sto letl Sto let! Fie s tr ieşti o sut de ani! îi urar lui Zbig,ă ă ă ă

care-i condusese afar din captivitate. ă— Cât dureaz s ajungem la grani a austriac ? întreb Luba.ă ă ţ ă ă— Cam zece ore. Linişteşte-te, ai destul timp, spuse Zbig,

aşezându-se pe nişte l zi şi f cându-şi pern din jachet .ă ă ă ăLuba se îndep rt de mama ei şi se duse în fata uşii acoloă ă

unde se întinsese Valentin. Îi f cu loc pe perna din jacheta lui şiă se întinser obraz lâng obraz.ă ă

În întuneric, Magda putea s vad fe ele înl n uite ale Lubei şiă ă ţ ă ţ ale lui Valentin, în timp ce ea, singur , se ghemuise într-un col ,ă ţ învelit în propriile-i sentimente de respingere. Acum ştia de ceă Luba încetase s o mai ajute la Rynek.ă

— Î i pare r u c ai venit? o întreb Valentin pe Luba.ţ ă ă ă— Nu, r spunse ea simplu.ă— i-e team ? Ţ ăMâna Lubei se apropie şi-i mângâie fa a.ţ

52

- KIRK DOUGLAS -

— Te iubesc. Cuvintele sunar atât de ciudat pentru ea. Nu le mai spuseseă

niciodat înainte. Erau cuvinte pe care le auzise în filme, rostiteă de o femeie str lucitoare, cu o manichiur îngrijit şi cu o rochieă ă ă diafan , unui b rbat chipeş, care-şi sorbea coniacul, îmbr cat înă ă ă frac. Aici, ei st teau întinşi pe o duşumea tare, printre l zi cuă ă conserve de carne. Leg natul trenului le zdruncina oaseleă obosite. Sim i buzele lui Valentin pe frunte, pe sprâncene, peţ ochi, pe nas, pân când buzele li se întâlnir . S rutul lui Valentină ă ă fu mai dulce decât oricare altul pe care îl v zuse vreodat peă ă ecran.

Fur trezi i de o smucitur . Ro ile scrâşnir şi tampoanele seă ţ ă ţ ă lovir ; trenul se oprea. Dâre sub iri de lumin p trundeau prină ţ ă ă cr p turile vagonului.ă ă

Toat lumea se ridic în picioare.ă ă— Şşş, le atrase Zbig aten ia, când auzir voci de afar .ţ ă ă

Trebuie s fie controlul de la grani a austro-ungar . ă ţ ăValentin îşi ap s urechea de cr p tura uşii, încercând să ă ă ă ă

în eleag cuvintele. ţ ă— Ungureşte? şopti Zbig. Valentin d du din umeri. Nu putea în elege.ă ţ— German ? spuse Zbig. ă— Nu în eleg. ţTrenul plec din nou, iar ei r suflar uşura i. Zbig îşi priviă ă ă ţ

ceasul.— Înc dou ore şi ar trebui s ajungem la Viena. ă ă ă— Ce facem acolo? întreb Luba.ă— Deschidem uşa şi cerem azil politic. — Atâta tot? — Da, am auzit c sunt foarte dr gu i. ă ă ţ

Trecur înc şase ore. Urme de lumin înc se mai filtrau înă ă ă ă vagon. Trenul p rea c merge mai repede decât înainte. Când seă ă vor opri? To i aruncau priviri c tre Zbig, care continua s -şiţ ă ă consulte ceasul.

— Zbig, unde suntem? întreb Luba. ă— Nu ştiu. Trebuia s fi ajuns în Viena acum câteva ore. Poateă

c trenul a întârziat. ăPentru prima dat , Zbig p rea speriat.ă ă

53


— Sau poate c mergem în direc ie greşit , îl provoc ea. ă ţ ă ă— Dac e aşa, înseamn c suntem deja la Moscova, spuseă ă ă

Valentin glumind. — F r glume, bomb ni Zbig. ă ă ă— Sunte i to i nervoşi pentru c v e foame, spuse Magda,ţ ţ ă ă

încercând s risipeasc tensiunea. Hai s mai deschidem oă ă ă conserv .ă

Luba îşi d du ochii peste cap. ă— Nu mai vreau s m nânc carne din asta, cât o s tr iesc. ă ă ă ăValentin se uit prin cr p tur , încercând s afle în ce direc ieă ă ă ă ă ţ

apunea soarele.— Cred c mergem spre sud.ă— Spre Iugoslavia? Nu se poate, morm i Zbig.ă— De ce nu deschizi uşa, s afl m unde suntem, înainte de aă ă

se întuneca? încerc Luba s -şi în buşe exasperarea.ă ă ă— Da, râse Valentin. Dac vedem z pad , suntem în Siberia.ă ă ă— Las-o balt , strig Zbig disperat, e o nebunie s deschidemă ă ă

uşa.Luba se ridic în picioare şi-l înfrunt .ă ă— Ascult , tu eşti cel nebun. Tu ai aranjat totul, ne-ai luată

banii şi vrem s ştim unde dracu’ suntem.ă — Şi dac nu am ieşit înc din Blocul Comunist? E preaă ă

periculos s deschidem uşa şi s rupem sigiliul, insist , Zbig,ă ă ă ridicând tonul vocii tot mai agitate.

— Linişteşte-te, spuse Valentin împ ciuitor. Nimeni nu teă învinov eşte, Zbig. Ai f cut tot ce-ai putut, dar cred c Luba areăţ ă ă dreptate.

— Dreptate?— Da, suntem încuia i aici de mult timp. Spui c am dep şitţ ă ă

termenul cu şase ore, şi trenul sta nu s-a târât. Hai să ă deschidem afurisita asta de uş . ă

— Î i spun c e o greşeal . ţ ă ă— Hai s vedem ce e, apoi ne gândim ce e de f cut. ă ăF r s mai aştepte un r spuns, Valentin se îndrept spre uş .ă ă ă ă ă ă

Cu prea putin tragere de inim , Zbig i se al tur şi împreun seă ă ă ă ă izbir de ea, rupând sigiliul. Uşa alunec , deschizându-se. ă ă

Vântul se n pusti peste ei. Dup atâtea ore petrecute într-ună ă vagon îmbâcsit, era chiar foarte bine. Trenul trecea peste pajişti înverzite, cu oi şi vaci care p şteau liniştite. V zur indicatoareă ă ă rutiere - prea îndep rtate ca s disting scrisul – o maşin mică ă ă ă ă

54

- KIRK DOUGLAS -

la o ramifica ie, un b iat mânând vacile, care le f cu semn cuţ ă ă mâna.

— Îmi place aici, spuse Luba. Hai s s rim. ă ă— Eşti prea tân r s mori. Trenul merge cu aproximativă ă ă

optzeci de kilometri pe or , spuse Valentin. ăSe aşezar în uş şi privir afar , l sând briza r coroas s leă ă ă ă ă ă ă ă

biciuie fe ele, c utând un semn al speran ei. Fiind deja la amurg,ţ ă ţ lumini începur s pâlpâie în dep rtare. Deodat , trenul încetini.ă ă ă ă

— Acum, strig Luba. ă— Înc nu, e înc prea devreme, o avertiz Valentin. O s vă ă ă ă ă

spun eu când.Se îngr m dir cu to ii lâng uşa deschis .ă ă ă ţ ă ă— Preg ti i-v şi s ri i în direc ia în care merge trenul. Eu o să ţ ă ă ţ ţ ă

sar primul, apoi tu, Zbig. Noi o s o ajut m pe Luba şi pe mamaă ă ei.

Se inu de marginea uşii deschise, îi f cu Lubei cu ochiul,ţ ă încurajator, apoi s ri şi, aterizând pe picioare, alerg de-a lungulă ă trenului, care se mişca încet. Zbig îl urm , se împiedic , dar nuă ă c zu. Urmar Luba şi Magda. Se ascunser în iarba înalt , privindă ă ă ă ro ile care huruiau. Când luminile din coada trenului disp rur înţ ă ă dep rtare, traversar pajiştea, îndreptându-se spre o ferm , deă ă ă pe un deal apropiat. Un câine l tra.ă

— Nu arat ca Parisul şi nu miroase ca Rusia, spuse Valentin,ă nu prea vesel.

To i erau încorda i.ţ ţ— R mâne i aici. Eu m duc s v d unde dracu’ suntem. ă ţ ă ă ă— Ai grij , îl rug Luba. ă ă— ine asta, îi oferi Magda. Ţ— Carne? Pentru ce?— Oric rui câine, din oricare ar , îi va place conserva deă ţ ă

carne polonez .ăAşteptar cu team ca Valentin s se întoarc . P ru s treacă ă ă ă ă ă ă

o veşnicie. Apoi îl v zur alergând, împiedicându-se prin pajişte.ă ă Când ajunse, o lu pe Luba în bra e.ă ţ

— Aleluia! Suntem în Italia! — Ce?— M-am uitat pe fereastra casei, erau la mas , beau vin roşuă

şi mâncau spaghetti din farfurii uriaşe. Şi — s rut obrajii Magdeiă ă — câinelui i-a pl cut conserva.ă

55


Pe la miezul nop ii, ajunser la un post de poli ie unde cerurţ ă ţ ă azil. Aflar c erau în oraşul Trieste, dincolo de grani a iugoslav .ă ă ţ ă Poli iştii, obişnui i cu refugia ii, care treceau grani a, au fost buni.ţ ţ ţ ţ Le d dur voie s doarm în celule închisorii, Luba şi Magda într-ă ă ă ăuna, Valentin şi Zbig într-alta.

Luba se arunc într-un pat, lâng celula lui Valentin. Îşi uguieă ă ţ buzele printre bare, iar Valentin i le s rut . Se s rutar multă ă ă ă timp, uitând de tot ce era în jurul lor.

De pe cel lalt pat, Magda privea. Lacrimi se ivir în ochii ei, înă ă timp ce şoptea, încet:

— La mul i ani, copila mea. ţEra diminea a celei de-a treisprezecea anivers ri a Lubei, darţ ă

ea uitase.

Mai târziu, în ziua aceea, fur urca i într-un autobuz.ă ţŞoferul le spuse c destina ia lor era un lag r de refugia i, Sană ţ ă ţ

Sabba, folosit cândva ca loc de exterminare a evreilor şi partizanilor italieni. Acum era un adev rat rai pentru cei sc pa iă ă ţ de opresiunea comunist .ă

În lag r, noii sosi i fur desp r i i. Luba putea vedea capulă ţ ă ă ţ ţ blond al lui Valentin, deasupra celorlalte, în timp ce b rba iiă ţ treceau printr-o uş , aflat la o oarecare distan . P rea c oă ă ţă ă ă caut .ă

Când grupul ei intr , un supraveghetor italian le spuse s seă ă dezbrace şi s mearg la duşuri. Cât timp s-au dezbr cat, el nu aă ă ă p r sit înc perea. Multe femei se jenau, dar nu îndr zneau s seă ă ă ă ă plâng – teama c puteau fi trimise înapoi era înc prezent .ă ă ă ă Goale, pornir pe un coridor. ă

Oare Valentin trece prin acelaşi ritual? Se întreba Luba. Oare au şi femei gardian în sectorul b rba ilor?ă ţ

Odat sp late şi îmbr cate din nou, fur duse în cl direaă ă ă ă ă pentru carantin , spre a fi chestionate de oficialii italieni care seă ocupau de emigr ri.ă

— De ce a i p r sit ara? Ave i cazier? Ave i vreo boal ? ţ ă ă ţ ţ ţ ăLuba se întreba în ce fel r spundea Valentin la acesteă

întreb ri.ăLubei şi Magdei li se d du o camer la cel de-al treilea nivel.ă ă

Fereastra lor d dea înspre o curte desp r it de un gard din lan .ă ă ţ ă ţ De partea cealalt se afla cl direa care-i g zduia pe b rba i. Dară ă ă ă ţ Luba nu-l putea vedea pe Valentin.

56

- KIRK DOUGLAS -

În noaptea aceea, în timp ce Luba şi Magda st teau una lângă ă alta, în paturile lor, Luba se gândea cât de ciudat era c au cazată refugia i într-un lag r în care, cândva, oamenii aşteptau sţ ă ă moar . Ea aştepta s tr iasc , sperând s sfârşeasc în bra eleă ă ă ă ă ă ţ lui Valentin. Gândurile îi fur întrerupte de vocea Magdei.ă

— Iart -m … ă ă— Ce?— Iart -m pentru tot ce i-am f cut. Am fost o mam rea. ă ă ţ ă ă— Înceteaz , spuse Luba. ă— Nu, n-ai avut niciodat şansa s fii o feti . Dar totul se vaă ă ţă

schimba acum, o s vezi. O s avem alt fel de via , o viaă ă ţă ţă bun , împreun . ă ă

Împreun ? Se gândi Luba. Ea voia s fie împreun cu Valentin,ă ă ă nu cu mama ei. Nu voia s fie o feti . Voia s fie femeie, femeiaă ţă ă lui Valentin. S ri din pat şi se duse la fereastra mic , cu gratii.ă ă Privi peste curtea liniştit şi, cu voce tare, cânt :ă ă

— San Francisco, open your golden gates!… — Ce-i sta? zise Magda. ă— Un cântec, spuse Luba, s rind înapoi în patul ei. ăMagda nu putu s -i vad zâmbetul fericit de pe chip, c ci Lubaă ă ă

îşi trase p tura peste ea.ă

Magda se întâlni cu reprezentantul Crucii Roşii. I s-a spus că emigrarea în Australia nu era o problem , din moment ce Adamă îi aştepta la Brisbane. Singurul lucru de care aveau nevoie era o declara ie din partea lui, prin care s confirme c le va garantaţ ă ă trecerea. Magda oftase uşurat ; nu avea s mai dureze multă ă timp. Dar Luba n-avea stare, plimbându-se pe lâng gardulă desp r itor şi uitându-se dup Valentin.ă ţ ă

O s pt mân mai târziu, li s-a spus s coboare lucrurile lor înă ă ă ă hol. Când sosir , au mai g sit înc vreo şaizeci de refugia i, dejaă ă ă ţ alinia i. Luba privi în jur, neliniştit . Îl z ri pe Valentin, zâmbindu-ţ ă ăi, de cealalt parte a holului. În fiecare noapte se rugase s -lă ă vad . Acum credea în Dumnezeu.ă

Fur conduşi afar din cl dire, spre dou autobuze. Spera că ă ă ă ă or s fie în acelaşi autobuz, dar nu mai avu timp pentru înc oă ă rug ciune. Controlul oficial al v milor îlă ă trimise pe Valentin şi pe Zbig în cel de-al doilea autobuz. Nu primir nici o explica ie, niciă ţ o informa ie. Se zvonea despre un transfer, într-un lag r deţ ă lâng Milano. Poate c asta era, poate c , în sfârşit, vor fiă ă ă

57


împreun .ăAutobuzele pornir . Luba se foia pe locul ei, încercând s -lă ă

z reasc pe Valentin, în cel de-al doilea vehicol.ă ăC l torir pe un drum lung şi noroios, pân la autostrad . Înă ă ă ă ă

intersec ie, autobuzul ei o lu la stânga şi se îndep rt spre sud.ţ ă ă ă Privind pe fereastra din spate, v zu c al doilea autobuz porniseă ă în direc ie opus .ţ ă

Oft . Oare unde îl duceau? Înapoi în Polonia? Autobuzul eiă prinse vitez . Ce se va întâmpla cu el? Va trece vreodat prină ă acele por i aurite? Privi din nou. Autobuzul lui Valentin disp ruseţ ă din vedere, în spatele unui deal.

Luba se ghemui pe locul ei. Inima i se strânse. Era ame it . Îiţ ă era grea . Un glas pe care încerc s -l în buşe îi spuse:ţă ă ă ă

— N-o s -l mai vezi niciodat pe Valentin.ă ă

Capitolul 3

1945, Syracusa, New York

Tot timpul zborului de la Trieste la Syracusa, „Danny” a fost uluit. Cu pumnii strânşi, st tea încordat la bordul avionuluiă militar, înghesuit în Tyrone, soldatul negru care-l scosese afară din San Sabba. Detaşamentul de paraşutişti, to i negri, cântau şiţ glumeau, ferici i c se întorc acas , dar Danny nu era sigur de ceţ ă ă înseamn „acas ”. Ştia un singur lucru, c el şi Tyrone urmau să ă ă ă se despart .ă

Fuseser împreun din ziua în care, cu trei luni în urm ,ă ă ă Tyrone îl luase de la San Sabba. La început, voise s -l urce înă camionul mare al armatei, împreun cu ceilal i evrei elibera i,ă ţ ţ dar Danny s-a ag at cu disperare de gâtul negrului.ăţ

— O s mergi într-un loc frumos, nu- i fie team , încerca s -lă ţ ă ă linişteasc . ă

Dar Danny, amintindu-şi de camionul care îl luase pe el şi toat familia lui de la ferm , strângea şi mai tare. Soldatul l-aă ă pus jos şi s-a aplecat s discute cu el, dar ochii lui Dannyă exprimau teroare.

— La dracu’! a spus Tyrone, apucându-l pe b iat de um r şiă ă s rind în jeepul s u verde.ă ă

Îl lu pa Danny cu el, într-un hotel mic şi abandonat, undeă 58

- KIRK DOUGLAS -

detaşamentul de paraşutişti îşi stabilise cartierul general. Locotenentul care-i comanda se f cea c nu-l vede pe acest mică ă mesager clandestin, alb, care ieşea în eviden a printre oameniiţ lui negri.

Danny deveni mascota detaşamentului. Solda ii râdeau deţ pofta lui de mâncare, ca de lup, înghi ind por ii uriaşe de fripturţ ţ ă de vit . Îl înv aser o spoial de englez , „Geronimo” şi „car -ă ăţ ă ă ă ăte” fiind primele cuvinte asimilate.

Apoi detaşamentului i s-a ordona s se întoarc acas , la bazaă ă ă de la Syracusa.

— Nu fii îngrijorat, Danny, b iatule, vii cu noi, a insistată Tyrone.

Avionul militar a m rit tura ia motoarelor, iar Danny a fostă ţ scuturat ca o frunz . Unde mergea? Ce o s se întâmple?ă ă

Când în sfârşit, au aterizat, solda ii au scos strig te deţ ă bucurie.

Tyrone l-a luat pe Danny pe sus şi l-a dus dincolo de aerodrom, la o sta ie pentru depozite de marf , pe a c rei uşţ ă ă ă erau scrise cuvintele: „Orfelinatul Sf. Ioan”. Din interior, a ieşit o piramid de haine negre.ă

— Sunt sora Maria Tereza, a spus ea.Danny s-a uitat la fa a scurt şi îndesat , ieşind din glugaţ ă ă

neagr şi rev rsându-se peste şor ul alb, scrobit. ă ă ţTyrone a spus:— O s aib grij de tine.ă ă ăL-a îmbr işat pe Danny şi i-a strigat peste um r, în timp ceăţ ă

alerga s se al ture detaşamentului s u.ă ă ă— Salutare, paraşutistule.

Orfelinatul Sfântul Ioan nu era altceva decât o magazie adaptat , iar eforturile c lug ri elor de a o decora cu pozeă ă ă ţ colorate ale sfin ilor şi martirilor suferinzi, reuşeau prea pu in sţ ţ ă schimbe aspectul sinistru. Era casa a o sut dou zeci de b ie iă ă ă ţ între şase şi zece ani. Mul i dintre ei fuseser p r si i pentru a fiţ ă ă ă ţ adopta i ca bebeluşi şi, dup ce au tr it în creşe pân la vârstaţ ă ă ă de şcoal , au fost transfera i la institu ie.ă ţ ţ

Danny a fost condus în camera sa, o celul curat , zugr vită ă ă ă în alb, cu şase paturi de campanie, aşezate de-a lungul peretelui. Ferestrele erau ca nişte cr p turi înguste, încât trebuia s stai înă ă ă picioare pe un scaun ca s vezi afar . Ceva de-aici îi amintea luiă ă

59


Danny de San Sabba. Se întreba ce ar putea s vad prină ă fereastr .ă

Sora Maria Tereza i-a spus c , din moment ce era mai mareă decât ceilal i, va trebui s aib grij s fie curat în camer şiţ ă ă ă ă ă paturile f cute.ă

— N-o s m car, a r spuns Danny.ă ă ă— Sfânt Fecioar , a oftat sora Maria Tereza, f cându-şi cruce.ă ă ă

S nu mai foloseşti vreodat cuvinte ca acestea.ă ăDe atunci, Danny d dea doar din cap atunci când primeaă

instruc iuni. Sora şi-a exprimat dispre ul atunci când i s-a spus cţ ţ ă iganii nu aveau nici o practic religioas . Ochii ei mici, vârâ iţ ă ă ţ

adânc în fa a-i ciupit , l-au studiat din spatele ochelarilor cuţ ă rame groase, metalice.

— Trebuie s îndrept m acest lucru, a spus ea şi imediat i-aă ă programat ore de catehism, pentru a-l preg ti pe Danny să ă primeasc împ rt şania, botezul şi Sfânta Cuminec tur .ă ă ă ă ă

Danny nu s-a opus direct, dar a frunz rit lec iile, pretinzând că ţ ă nu în elegea suficient de bine engleza. Maica Superioar aţ ă acceptat, pân la urm , s amâne materia cu un an. Între timp, aă ă ă fost înscris la un liceu din apropiere.

Danny ştia c era un ciudat. La orfelinat, b ie ii îl evitau,ă ă ţ imitându-i pe la spate accentul puternic german. La şcoal , copiiiă erau mai cruzi, râzând deschis ori de câte ori, în clas , seă împiedica în propriile cuvinte.

Profesoara de englez , doamna Margaret Dennison, eraă extrem de în eleg toare fa de problemele sale. Îi privea aspruţ ă ţă pe elevii care îndr zneau s se distreze pe seama lui. Era oă ă femeie de vârst mijlocie, înalt şi atr g toare, cu un aeră ă ă ă aristocratic. Purta întotdeauna gulere de dantel şi mirosea uşoră a lavand .ă În prima lui zi, l-a inu dup program, i-a dat unţ ă manual de englez pentru clasele elementare şi i-a ar tat cumă ă s -l foloseasc . Înv tura p rea mai pu in chinuitoare cuă ă ăţă ă ţ ajutorul ei.

Ea era primul lui prieten în America. Cel de-al doilea era Roy, un b ie el de şase ani, care dormea în camer cu el.ă ţ ă

Roy era slab şi fragil, cu şuvi e roşii în p r, ochi negri,ţ ă scânteietori şi pistrui pe nas. Zâmbea tot timpul, dezvelind doi din i din fa , cu o mic strung între ei. Danny a ţ ţă ă ă observat că ceilal i copii îl ciupeau pe Roy şi deseori îl puneau s le fac şiţ ă ă treburile lor, ca frecatul duşumelei, sau sp latul vaselor, înă

60

- KIRK DOUGLAS -

schimbul unei mici şanse de a juca în echipa de baseball. Danny nu în elegea jocul, dar putea vedea c micu ul Roy nuţ ă ţ

prea era un atlet, oricât de mult ar fi încercat Într-o zi, la duşuri, a â at de ceilal i b ie i, Roy a început s seţ ţ ţ ă ţ ă

distreze pe seama sexului lui Danny. — Ai un clopo el caraghios, a chicotit el, ar tând spre penisulţ ă

circumcis al lui Danny. Pot s -l v d? ă ăCum b ie elul se apropia, Danny a sim it c se înfurie. L-aă ţ ţ ă

înghiontit şi Roy a alunecat şi a c zut, lovindu-se de pereteleă acoperit cu faian . Sângele i-a âşnit imediat din nas.ţă ţ

Danny nu voise s -l împing atât de tare, dar Roy era atât deă ă fragil, atât de uşor, încât, pur şi simplu, a zburat. Ceilal i b ie i s-ţ ă ţau împr ştiat repede, dar Danny, v zându-l pe b ie el pr buşită ă ă ţ ă lâng perete, s-a repezit şi a încercat s -i opreasc sângele cuă ă ă prosopul.

Sora Maica Tereza era afar , împ r ind prosoape şi verificândă ă ţ dac b ie ii se sp laser cum trebuie pe urechi. Când Roy a ieşit,ă ă ţ ă ă înc sângerând şi cu lacrimi curgându-i pe obraji, a exclamat cuă groază:

— Roy, ce s-a întâmplat?— Nimic, a murmurat Roy.A aruncat o privire amenin toare spre fa a vinovat a luiţă ţ ă

Danny şi a insistat:— Te-a lovit cineva? Te-a împins cineva?— Nu, nu, a spus Roy. Am alunecat şi am c zut.ăÎn noaptea aceea, dup ce luminile s-au stins, Danny s-a dusă

lâng patul lui Roy.ă— Î i mul umesc mult, a şoptit el.ţ ţ— Vrei s m înve i s fiu prinz tor? a şoptit Roy.ă ă ţ ă ă— Nu ştiu s joc baseball, a r spuns Danny.ă ă— Atunci îmi citeşti o poveste? a insistat Roy.— Nu prea sunt bun nici la asta, dar o s încerc, a spus Danny,ă

amintindu-şi cât de mult îi pl ceau poveştile ascultate în pat.ăDin ziua aceea au fost, practic, de nedesp r it. St teauă ţ ă

împreun la mas , Danny protejându-l pe Roy de cei care îlă ă ciupeau. Roy a mituit un alt b iat, dându-i o piele de broască ă uscat , cel mai pre ios lucru care îi apar inea, p strat într-oă ţ ţ ă ă cutie de ig ri, pe care şi-o imagina drept cutie pentru comori, caţ ă s poat dormi în patul de lâng Danny. A şterpelit o mingeă ă ă veche de baseball, pe care au început s-o arunce de la un pat la

61


altul, înv ându-l pe Danny regulile jocului.ăţApoi a reuşit s fac rost de o lantern , aşa încât Danny îiă ă ă

putea citi poveştile în pat, dup ce sora Maria Tereza stingeaă luminile. Roy adormea întotdeauna înainte ca Danny s termineă de citit povestea.

Danny petrecea ore în şir în biblioteca s rac a orfelinatului,ă ă încercând s g seasc poveşti interesante pentru Roy. Când aă ă ă g sit o traducere a poveştilor lui Hans Christian Andersen, a luată cartea bogat ilustrat şi a început s o r sfoiasc emo ionat. Laă ă ă ă ţ un moment dat s-a oprit. Privea un desen cu Diavolul şi discipolii s i zburând prin nori cu oglinda.ă

A strâns tare din pleoape şi a închis cartea cu zgomot. Apoi a zvârlit-o înapoi în raft, atât de tare încât a c zut în spateleă c r ilor.ă ţ

Danny f cea progrese rapide la şcoal şi doamna Dennisonă ă era mândr de el. Într-o zi, i-a sugerat s mearg la filme maiă ă ă des; era o metod bun de a înv a, ajutându-l la intona ie şi la aă ă ăţ ţ gândi repede în limba englez ă

Danny s-a sim it jenat.ţ— N-am v zut niciodat un film. ă ă— Niciodat ? Da, bineîn eles, trebuia s -mi fi dat seama, eştiă ţ ă

în ara asta abia de şase luni. Trebuie s îndrept m acest lucru.ţ ă ă Una dintre cele mai frumoase amintiri ale tinere ii era mersul laţ un matineu, sâmb ta. ă

Weekend-ul urm tor, amândoi au luat autobuzul spre oraş.ă Danny era aproape ame it din cauza emo iei. Nu mai v zuseţ ţ ă niciodat atât de mul i oameni, to i gr bi i, c rând bagaje,ă ţ ţ ă ţ ă agitându-se. Maşinile vâjâiau, împr ştiind nori grei, claxoaneleă iuiau, clopo eii troleelor sunau, luminile str luceau, roşu, verde,ţ ţ ă

galben, reclamele colorate ridicând în sl vi virtu ile b uturiloră ţ ă r coritoare, a detergen ilor, a maşinilor, ademenind din toateă ţ p r ile. Au trecut pe lâng vânz tori ambulan i care vindeauă ţ ă ă ţ castane pr jite şi nişte pl cinte r sucite c rora, i-a spus doamnaă ă ă ă Dennison, li se spunea pretzel4 şi, deşi era iarn , a v zut copiiă ă mâncând cornuri cu înghe at . To i p reau s aib o int precisţ ă ţ ă ă ă ţ ă ă şi nu erau deloc încurca i de cacofonia sunetelor, sau deţ labirintul str zilor, c rora le apar ineau. ă ă ţ

4 pretzel – covrig62

- KIRK DOUGLAS -

Doamna Dennison l-a condus dup un col , şi atunci Danny aă ţ v zut cinematograful. Reclama f cea s str luceasc un RIALTOă ă ă ă ă de un albastru str lucitor în lumina dup -amiezii. Au stat la oă ă coad lung , apropiindu-se încet de cabina pentru bilete, careă ă sem na cu o Taj Mahal în miniatur . Cu un zâmbet, doamnaă ă Dennison i-a înmânat lui Danny un sfert de dolar, s -şi cumpereă biletul lui. Când au intrat în rotond , era aproape z p cit. Oă ă ă artezian multicolor dansa în fa a lor – ap roşie, verde şiă ă ţ ă albastr , oare cum o f ceau? ă ă

Doamna Dennison l-a condus peste un covor imens şi rotund, spre o scar în spiral , cu o balustrad grea, din marmur .ă ă ă ă Danny nu vedea cr p turile, capetele roase ale covorului, sauă ă vopseaua cojit . Tot ceea ce vedea era magie ă

Au intrat în balcon. În fa a lui se desf şura un palat, ca oţ ă peşter . Coloane uriaşe, pictate în filigran auriu, se în l au spreă ă ţ firmamentul albastru al tavanului, unde str lucea o galaxie deă stele. Cu gura larg deschis , încerca s absoarb puzderia deă ă ă imagini.

A fost condus spre un loc acoperit cu catifea roşie. Într-un col , o structur mare de evi înalte şi aurii a izbucnitţ ă ţ

deodat într-un sunet maiestuos. Un tremur l-a str b tut prin totă ă ă corpul. Uitase complet de doamna Dennison. Drept în fa , oţă cortin de m tase s-a ridicat uşor, în timp ce muzica se auzi dină ă ce în ce mai încet, iar luminile se stinser . În spatele cortinei, eraă expus un ecran mare şi alb. Înc perea s-a întunecat de tot, iară Danny s-a speriat.

— Sper c - i place, a auzit-o pe doamna Dennison, dar nu aă ţ fost în stare s r spund . ă ă ă

Apoi o raz de lumin a str puns întunericul, luminând ecranulă ă ă cu imaginile unei alte lumi. Trompete sunau şi cavaleri în armuri c l reau peste dealuri. Regele, Henric al V-lea, interpretat deă ă Laurence Olivier, galopa înspre castelul s u. Aceasta a fostă introducerea lui Danny în Shakespeare.

A devenit un ritual s pt mânal. În fiecare sâmb t dup -ă ă ă ă ăamiaz , Danny şi doamna Dennison st teau unul lâng altul,ă ă ă ron ind floricele, într-un cinematograf pe jum tate plin, cu ochiiţă ă lipi i de ecran.ţ

Danny nu se mişca de pe locul s u pân când nu disp rea şiă ă ă ultima imagine; ura momentul în care ecranul se f cea alb şiă

63


luminile se aprindeau. Acum ştia totul despre filme, staruri, regizori, scriitori, cinematografe. Nu ştia câte „baze furate” avea Jackie Robinson în 1947 (ceva ce to i b ie ii de orfelinat, inclusivţ ă ţ Roy, ştiau pe de rost), dar ştia cu siguran c Ronald Colmanţă ă ob inuse un Oscar în anul acela pentru ţ Via dubl . ţă ă

Danny iubea umbrele acelea proiectate de o raz de lumin .ă ăL-a privit cu admira ie pe Harold Russell, în ţ Cei mai buni ani ai

vie ii mele, ţ cum îşi turna cu îndemânare o ceaşc cu cafea cuă cârjele de o el care îi înlocuiser mâinile. Când luminile s-auţ ă aprins, Danny şi-a şters pe ascuns lacrimile şi fu surprins s vadă ă cum unii dintre b rba i plângeau f r s se jeneze. ă ţ ă ă ă

Când au ieşit în lumea realit ii, Danny a putut s vad c şiăţ ă ă ă doamna Dennison era emo ionat .ţ ă

— Filmele îi emo ioneaz pe oamenii din întreaga lume, a spusţ ă dup ce s-a mai liniştit. Sunt o form foarte important de art ,ă ă ă ă tot atât de important ca şi literatura şi, poate, mai puternic . ă ă

Da, s-a gândit Danny, simt aceast putere.ăS pt mâna urm toare a muncit mai mult decât oricând pentruă ă ă

şcoal şi şi-a îndeplinit toate obliga iunile de la orfelinat visând laă ţ ziua de sâmb t , anticipând urm toarea aventur , Fred Astaireă ă ă ă în Parad de Paşti. ă Dar doamna Dennison nu a putut s vin . ă ă

A fost zdrobit. Şi-a petrecut diminea a plimbându-se singurţ prin camer , agitat. Roy era afar – echipa de baseball îlă ă admisese, în sfârşit, ca rezerv . Danny îi putea auzi strigând unulă la altul. S-a ridicat în picioare pe un scaun şi a privit prin fereastra îngust la jocul care era în plin desf şurare. Roy, cu eă ă ă expresie dureroas pe fa , st tea singur pe o banc , inând ună ţă ă ă ţ b în mân , care p rea tot atât de mare ca şi el. Danny nu eraăţ ă ă singurul care s -şi plâng de mil . ă ă ă

A aruncat o privire spre ceasul de pe perete. Era aproape doisprezece şi jum tate. Peste o jum tate de or , Fred Astaireă ă ă urma s danseze la ă Rialto. Trebuia s vad . Punându-şi pe capă ă şapca de la „Sf. Ioan”, pe care to i b ie ii trebuiau s o poarte, aţ ă ţ ă trecut în vârful picioarelor pe lâng biroul maicii superioare. ă

— Unde mergi, Daniel? Vocea surorii Maria Tereza l-a f cut s tresar . Tocmaiă ă ă

ajunsese la uşa din fa . ţă— Doamna Dennison m aşteapt , s-a bâlbâit el. ă ăA dat din cap şi s-a întors în birou. Cu picioarele t iate deă

emo ie, Danny a alergat în strad .ţ ă64

- KIRK DOUGLAS -

Nu avea bani, dar avea un plan. Când a ajuns la cinema, şi-a b gat şapca în buzunarul pantalonilor şi s-a aşezat la rând lângă ă o doamn impozant . Când aceasta s-a apropiat de ghişeu, el s-aă ă îndreptat agale, pe ramp , spre plasatoare.ă

— Mama cump r biletele, a spus el, ar tând în spatele lui. ă ă ăAdmis în untru, Danny a alergat pe sc ri spre balcon şi s-aă ă

furişat într-un col . Nu s-a liniştit pân când luminile nu s-auţ ă stins. Dar de îndat ce a început muzica, a uitat totul, dansândă step cu Fred Astaire, cu aşa un entuziasm c femeia de lâng elă ă l-a lovit cu piciorul peste tibie.

Înaintea genericului final s-a strecurat afar pe o uş laterală ă ă şi s-a gr bit s se întoarc . Dansa în sus şi-n jos pe treptele deă ă ă piatr peste care trecea, imitându-l pe Astaire, r sucind oă ă creang rupt de copac şi cântându-şi sieşi.ă ă

— Dansând cu iubita mea… nu pot s nu m simt bine… Nuă ă m-am sim it niciodat aşa… De aceea bat mereu în lemn… ţ ă

Când a deschis uşa a v zut c sora Maria Tereza era înc laă ă ă orfelinat..

— Mul umesc doamn Dennison, a strigat el înspre strad . ţ ă ăA salutat-o politicos pe c lug ri şi a mers repede în cameraă ă ţă

lui.S-a hot rât s nu-i spun doamnei Dennison ce f cuse; nu i-aă ă ă ă

spus nici m car lui Roy.ăSâmbetele erau cele mai rele zile de la orfelinat. To i b ie iiţ ă ţ

trebuiau s se scoale foarte devreme, pentru slujba religioas deă ă la şase diminea a, de la biserica din apropiere; pastor-ului nu-iţ pl cea s -i vad intrând în timpul celei mai populare slujbe. Cândă ă ă se întorceau, trebuiau s se preg teasc pentru micul dejun, înă ă ă comun cu posibilii p rin i. Maica Superioar se adresaă ţ ă întotdeauna cuplurilor, l udând fapta de a d rui un c min unuiă ă ă orfan nefericit, dramatizând recompensa pe care un fapt atât de generos ar aduce-o în rai. Apoi b ie ii intrau, aliniindu-se câteă ţ patru pe platform , ca o marf la vedere. Cântau imnuri în timpă ă ce adul ii mestecau ou şi pâine pr jit , studiindu-i cu interes.ţ ă ă ă Dup ce micul dejun se termina, cel pu in unul din b ie i seă ţ ă ţ alegea cu noi p rin i.ă ţ

Cât a fost la „Sf. Ioan”, Danny i-a auzit deseori pe oameni spunând c era prea mare ca s mai fie adoptat. Se bucura,ă ă auzind aceasta. Se obişnuise cu o anumit rutin , nu vroia caă ă lucrurile s se schimbe din nou. Se descurca bine la şcoal , seă ă

65


debarasase de accent şi era acum acceptat de ceilal i. Singurulţ lucru care îl îngrijora era s nu fie luat micu ul Roy. Ca mul iă ţ ţ dintre b ie i, Roy urm rea cuplurile cu ochi dispera i, sperândă ţ ă ţ într-o zi norocoas . Îi pl cea s -şi imagineze cum va ar ta nouaă ă ă ă lui cas . I-a spus lui Danny c a fost abandonat de mic copil şi că ă ă nu-şi cunoscuse niciodat p rin ii.ă ă ţ

— Î i aminteşti de m mica şi t ticul t u, Danny? l-a întrebatţ ă ă ă odat .ă

Dar Danny a evitat întrebarea cu un r spuns bruscă :— Nu vreau s vorbesc despre asta.ăÎn nop ile de duminic , dup înc o respingere, Roy aveaţ ă ă ă

coşmaruri şi uneori se sc pa în pat. Acest lucru îl jena cumplit.ă Pedeapsa pentru f cut în pat era sever . ă ă

Dac vreun b iat era prins, nu primea masa de diminea şiă ă ţă trebuia s stea în hol, cu o t bli de gât, pe care scria: „Amă ă ţă f cut în pat”.ă

De mai multe ori Danny a şterpelit cearşafuri din camera de lenjerie, în timp ce ceilal i dormeau, ajutându-l pe Roy s -şi facţ ă ă patul, înainte ca sora Maria Tereza s -i descopere. Cearşaful udă era b gat în saltea pân la urm toarea ridicare a lenjerieiă ă ă murdar .ă

Într-o noapte, Danny a fost trezit de o şoapt : ă— Am f cut pipi în pat.ă— Uf, nu, Roy. Iar şi?ăSomnoros, Danny s-a dat jos din pat şi s-a îndreptat spre

camera de lenjerie. Dar în untru, raftul era gol. Pe moment, aă intrat în panic . Apoi, liniştit, s-a întors în dormitor.ă

— Numai s - i ii gura, i-a spus lui Roy în timp ce a smulsă ţ ţ cearşaful ud şi l-a schimbat cu al lui.

— Dar o s fii pedepsit, a morm it Roy. ă ă— Culc -te, a ordonat Danny, aspru, strecurându-se în patulă

umed. Eşti prea sl b nog s mai pierzi o mas .ă ă ă ăMo ind, a auzit vocea moale a lui Roy:ţă— Danny… — Ce mai e?— Poate c o s fim adopta i împreun . ă ă ţ ă— Poate. Cel mai greu moment la orfelinat a fost diminea a în care aţ

trebuit s stea în picioare, în sala de mese, cu t bli a aceeaă ă ţ îngrozitoare pe dup gât.ă

66

- KIRK DOUGLAS -

La sfârşitul anului şcolar, a avut loc un recital de poezie în auditorium, iar doamna Dennison l-a pus pe Danny s memorezeă un poem.

— Nu- i fie team , Daniel, engleza ta este foarte bun acum. Oţ ă ă s stau în primul rând. Dac te sperii, uit -te la mine. O să ă ă ă şoptesc cuvintele împreun cu tine. ă

Dar nu avu nevoie s se uite la ea, în timp ce recit , f r nici oă ă ă ă urm de accent:ă

Dac po i s visezi şi s nu-ti faci din vise nici un st pân; ă ţ ă ă ăDac po i s gândeşti şi s nu- i faci gândurile un scop; ă ţ ă ă ţDac po i s cunoşti triumful şi dezastrul ă ţ ăŞi s -i tratezi pe aceşti doi uzurpatori la fel… ăSpectatorii aplaudar . Îi pl cu. În noaptea aceea, îi spuse luiă ă

Roy totul despre poem. Roy îl memor şi el; nu prea avusese deă ales, din moment ce aceasta fusese tot ceea ce Danny îi citise în ultimele s pt mâni – pân când amândoi îl ştiur perfect. ă ă ă ă

Danny îl îndemn pe Roy s recite poemul la urm torul mică ă ă dejun comun. Roy îl recit şi avu o primire entuziast ; chiar şiă ă Maica Superioar zâmbi. Un cuplu buc lat aplaud mai puternică ă ă decât al ii. Danny fu primul care-i v zu stând de vorb cu Maicaţ ă ă Superioar , în timp ce b ie ii sp lau vasele: ghici. Voiau s -iă ă ţ ă ă adopte prietenul.

Danny trebui s -şi ascund sentimentul de triste e, în timp ceă ă ţ privea chipul fericit al lui Roy. Trebui, de asemenea, s admită ă c -i pl cea cum ar tau p rin ii lui – aveau zâmbete largi, peă ă ă ă ţ fe ele lor rotunde şi roze. O s fie nişte p rin i buni pentruţ ă ă ţ sl bu ul Roy: o s -l îngraşe, cu siguran . Îi spuse toate acestea,ă ţ ă ţă în timp ce îl ajut s împacheteze. Nu le lu mult timp; tot ceeaă ă ă ce avea Roy intra într-o cutie de ig ri, în plus nu i se d du voieţ ă ă s ia decât hainele ce erau pe el. Noii lui p rin i aşteptau jos.ă ă ţ

Roy n v li pe uş afar . Danny nu putu s se mişte. Sim i că ă ă ă ă ţ ă se sufoc şi fu n p dit de o senza ie de scufundare, ca şi când s-ă ă ă ţar fi afundat tot mai mult într-o ap adânc şi n-ar fi avută ă puterea s ias la suprafa , la aer. Deodat , Roy se întoarse,ă ă ţă ă afişând o expresie îngrijorat .ă

— Danny, crezi c am putea şterpeli un cearşaf din camera cuă lenjerie? Numai unul, şi s -l împ turim mic de tot, ca s încap înă ă ă ă cutia de ig ri, ştii, pentru orice eventualitate… ţ ă

— Nu- i f griji, îl linişti Danny: n-o s se mai întâmple. O s aiţ ă ă ă 67


un nou tat , o mam , o cas frumoas şi o camer a ta. N-o să ă ă ă ă ă mai ai coşmaruri. O s dormi bine. ă

— Dar, ce fac dac … îl rug Roy. ă ă— Îi spui mamei tale s - i citeasc o poveste. ă ţ ăApoi îi porunci, aspru: — Haide! Duse cutia de ig ri jos, unde p rin ii care aşteptau erau la felţ ă ă ţ

de surâz tori. În timp ce-l conducea spre maşina lor, Roy seă întoarse brusc şi se repezi spre Danny. Îşi arunc bra ele peă ţ dup gâtui lui, într-o îmbr işare strâns . Trupul s u pl pând seă ăţ ă ă ă cutremura de suspine puternice.

— Te iubesc, Danny. N-o s te uit niciodat . ă ăDanny r mase în acelaşi loc, de parc ar fi prins r d cini.ă ă ă ă

Dup ce maşina disp ru din vedere, el înc mai era acolo. Şiă ă ă nodul din gât r mase mult vreme.ă ă

Acum, mai mult decât oricând, îi era recunosc tor doamneiă Dennison pentru prietenia ei. Îi spuse c micu ul Roy avea ună ţ c min adev rat acum, şi cât de mult îi sim ea lipsa.ă ă ţ

— Poate c nişte oameni buni o s vin s te adopte şi pe tine,ă ă ă ă spuse doamna Dennison.

Danny d du din cap.ă— Nu, sunt prea mare. Am cincisprezece ani. Duminica urm toare, în timp ce Danny cânta în cor, fuă

surprins s o vad de doamna Dennison stând la mas , al turiă ă ă ă de un b rbat înalt şi slab, cu şuvi e de p r lungi, c runte,ă ţ ă ă acoperindu-i o por iune cheal . Danny se gândi c era tat l ei,ţ ă ă ă dar, mai târziu, afl c era so ul ei. Domnul Dennison eraă ă ţ directorul pensionat al liceului şi se c s toriser cu zece ani înă ă ă urm , când o angajase pentru prima dat , ca profesoar deă ă ă englez . Era prima c s torie pentru amândoi. ă ă ă

Dup micul dejun, Danny fu chemat în biroul Maiciiă Superioare, unde familia Dennison aştepta. Ştia c o s seă ă întâmple ceva important – fe ele lor tr dau acest lucru. ţ ă

Maica Superioar îl salut din spatele ochelarilor. ă ă— Stai jos, Daniel. Avem s - i spunem ceva. ă ţDanny se aşez şi privi întreb tor spre doamna Dennison.ă ă— Daniel, spuse ea, n-am fost binecuvânta i, pân acum, cuţ ă

un copil şi am dori s te adopt m. ă ă— Da, b iatul meu. ă

68

- KIRK DOUGLAS -

Domnul Dennison schi un zâmbet slab şi-şi limpezi glasul.ţăDanny era copleşit. — M adopta i? ă ţ— Te adopt m.ăDoamna Dennison se aplec şi-l s rut pe frunte.ă ă ă

Înainte de a p r si orfelinatul Sfântul Ioan, îi ceru surorii Mariaă ă Tereza adresa lui Roy, dar ea îl refuz .ă

— Nu d m niciodat astfel de informa ii, doar ştii asta. ă ă ţ— Dar era cel mai bun prieten al meu.— Ştiu. Dar, deseori, în via trebuie s punem deoparte astfelţă ă

de ataşamente vremelnice şi s mergem înainte cu ceea ce esteă important. Î i aminteşti care este rostul nostru pe p mânt, s -lţ ă ă iubim şi s -l slujim pe Dumnezeu. ă

Danny sim i cum i se întoarce nodul în gât. N-o s -l mai vadţ ă ă vreodat pe Roy. N-o s -i mai poat spune niciodat despreă ă ă ă ferm , despre Mameh şi Tateh şi Rachel. Cât îşi dorea s fiă ă împ rt şit secretul cu singura persoan în care avea încredere c-ă ă ăo s -l p streze. Se apropiase de acest moment, dar, întotdeauna,ă ă ceva îl oprise.

Acum avea o nou via şi un nou nume. Era Daniel Dennison,ă ţă fiul domnului şi doamnei Dennison. Avea camera lui, la al doilea nivel al casei familiei Dennison, foarte asem n toare cu celelalteă ă case de pe strada îngust şi m rginit de copaci. Patul lui, vârâtă ă ă într-o niş , sub tavanul înclinat, era lâng fereastra care da înă ă strad . Acolo aranjase doamna Dennison un loc de stat, din nişteă perini înflorate, una peste alta. În sertarul de lâng acel loc,ă Danny p stra aripile de paraşutist pe care Tyrone i le d duse şiă ă mingea de baseball, pe care el şi cu Roy şi-o aruncaser unulă altuia de atâtea ori.

Întreaga cas mirosea a s pun de lavand şi oglindeaă ă ă gusturile victoriene ale doamnei Dennison sofaua acoperit cuă un creton având un model supraînc rcat, l mpile cu franjuri,ă ă fe ele de mas croşetate, despre care Danny aflase c li seţ ă ă spunea şerve ele.ţ

Domnul Dennison adusese de mai multe ori vorba despre originea lui Danny dar întotdeauna el d dea un r spuns scurtă ă : fusese desp r it de familia sa la San Sabba, în timpul r zboiului,ă ţ ă unde aceasta murise. Doamna Dennison schimba, de obicei, subiectul; nu-l presa niciodat . Dar, în momentele de afec iuneă ţ

69


dintre ei, îi spunea „micul meu igan”. Asemenea apropieri erau,ţ totuşi rare, iar ea nu-i spunea nici m car Danny. Numai Daniel,ă ca şi când ar fi fost mai mare decât vârsta pe care o avea.

Deoarece domnul Dennison, c ruia Danny nu putuse niciodată ă s -i spun „tat ”, era deseori bolnav, petrecea mai mult timp cuă ă ă noua lui mam . În fiecare diminea mergeau la şcoală ţă ă împreun , iar ea continua s -l ajute la englez acas , seara. Înă ă ă ă fiecare sâmb t mergeau la film.ă ă

Domnul Dennison insista ca duminica diminea a Danny sţ ă mearg la slujba de la biseric . Apar ineau Primei Bisericiă ă ţ Episcopoliene şi, mai târziu, Danny afl c doamna Dennison oă ă convinsese foarte greu pe Maica Superioar s -i dea voie s fieă ă ă adoptat de o familie necatolic . Danny nu g si slujba diferit deă ă ă cea catolic . Amândou erau plictisitoare.ă ă

Din fericire, fu în curând scutit de aceast plictiseal . Cândă ă domnul Dennison deveni din ce în ce mai infirm şi începu s -şiă petreac mare parte din timp în pat, slujbele de la biseric fură ă ă uitate.

Interesul lui Danny pentru filme crescu. Din când în când, trecea pe la biblioteca Universit ii din Syracusa, s citeascăţ ă ă despre cinematografie. Acum, când mergea la film cu doamna Dennison, era atent la cum a fost realizat iluzia realit ii, la cumă ăţ anume lumina şi umbra creau atmosfera.

Într-o sâmb t , doamna Dennison îl duse s vad ă ă ă ă White Heat. Danny st tea pe marginea scaunului s u, hipnotizat, în timp ceă ă gangsterul Jimmy Cagney, urm rit de poli ie, alerg pe o scar ,ă ţ ă ă pân în vârful unui rezervor uriaş de petrol. Cu focul în jurul lui,ă Cagney ip : ţ ă

— Uit -te la mine, Ma, sunt în vârful lumii. ăÎnghi it de fl c ri, rezervorul explod . Danny tres ri, iarţ ă ă ă ă

doamna Dennison îi apuc mâna.ăÎn timp ce se îndreptau spre cas , doamna Dennison fuă

sup rat ă ă— Îmi pare r u, Danny. Nu trebuia s te fi dus la un film atâtă ă

de violent.— Dar a fost bine f cut. Nu i se p rea real? ă ţ ă— Prea real… A fost însp imânt tor. ă ăDanny nu r spunse, deşi ar fi vrut s spun : „Mi-aş dori s potă ă ă ă

face un astfel de film”.

70

- KIRK DOUGLAS -

La a şaisprezecea aniversare a lui Danny, familia a servit un tort cu ciocolat şi o sticl mic de şampanie. Domnul Dennison,ă ă ă în halat, st tea eap n la mas . N-a b u şampanie, deşi a inută ţ ă ă ă ţ un toast:

— La mul i ani fiului nostru! ţCuprins imediat de un spasm în piept, n-a mai putut continua.

Doamna Dennison îi d du o pilul . Ea şi cu Danny îşi sorbiră ă ă şampania, dup care ea aduse un pachet mic, frumosă împachetat. Îl deschise. În untru se afla un ceas de mân , dină ă o el inoxidabil, cu o curea din piele neagr . Danny fu atât deţ ă emo ionat, încât nu putu închide catarama, iar doamna Dennisonţ trebui s -l ajute. Le mul umi amândorura, din tot sufletul.ă ţ

— Destul cu atâtea emo ii, pentru toat lumea, spuse doamnaţ ă Dennison. John, te duci s te culci, îi porunci ea, întinzându-i ună somnifer, împreun cu un pahar cu ap . ă ă

— Tocmai mi-ai dat unul, spuse domnul Dennison. — John, începi s fii atât de uituc. ăZâmbi, punându-i somniferul în gur şi paharul cu ap laă ă

buze..Cât timp o ajut s duc vasele la buc t rie, Danny nu ziseă ă ă ă ă

nimic.— Gata, s rb toritule, preg teşte-te pentru culcare, dar nuă ă ă

uita s - i termini temele. ă ţ— N-o s uit, Margaret.ăÎi pl cea ca el s -i spun Margaret, când nu era nimeni prină ă ă

preajm .ăÎl s rut uşor pe obraz.ă ă— Vin s te controlez, pu in mai târziu. ă ţDup duş, Danny îmbr c pijamaua curat , care st tea pe pată ă ă ă ă

şi se uit peste teme. Îi pl cea s citeasc poemele pe care leă ă ă ă studia la orele doamnei Dennison. Deseori, îl punea s leă citeasc cu voce tare. Engleza lui era acum f r greşeal ; nimeniă ă ă ă nu i-ar fi ghicit originea.

Uşa se deschise încet şi ea intr . Fu surprins s vad c aveaă ă ă ă o c maş de noapte mulat pe corp şi scurt , în locul celei lungi,ă ă ă ă pân la p mânt, pe care o purta de obicei.ă ă

Cum st tea pe pat, lâng el, Danny nu-şi putu lua ochii de laă ă sânii ale c ror sfârcuri împungeau materialul sub ire.ă ţ

— La mul i ani, Daniel! spuse ea, întinzându-se s -lţ ă îmbr işeze. Ai fost aşa o bucurie, pentru amândoi.ăţ

71


— Mul umesc înc o dat pentru ceas, se bâlbâi Danny,ţ ă ă hipnotizat de prezen a ei.ţ

Vocea ei era ca dintr-un vis, vorbind ca şi când nu l-ar fi auzit.— N-o s uit niciodat când ai recitat poemul lui Kipling înă ă

auditorium. N-a trebuit s te ui i la mine nici m car o dat .ă ţ ă ă St teai în picioare, sigur de tine, înalt şi chipeş.ă

Dac po i s umpli minutul care nu iart ă ţ ă ăCu valoarea distan ei pe care o alergi în şaizeci de secunde ţAl t u este p mântul şi tot ce este în el ă ăŞi ceea ce-i mai mult – vei fi B rbat, fiul meu! ăÎn timp ce ea îi mângâia buclele de pe cap, el îi putea sim iţ

sânii lâng obraji. Inima îi b tea şi nu ştia ce s fac cu mâinile-iă ă ă ă neîndemânatice.

— Priveşte razele lunii, spuse ea, ar tând spre fereastr . Cuă ă cealalt mân stinse lampa. Nu e mult mai frumos aşa?ă ă

— Da, îng im el, cu trupul cuprins de furnic turi. ă ă ăEa se întinse lâng el.ăPentru o frântur de secund , vru s sar din pat şi s fug ,ă ă ă ă ă ă

dar atunci ea-l s rut pe buzele strâns închise, încercând, uşor,ă ă s le deschid cu vârful limbii. Sim i ceva fierbinte între picioare.ă ă ţ

— Ai şaisprezece ani, te sim i ca un b rbat? îl întreb ea, cuţ ă ă un chicotit blând.

Înainte s fie în stare s -i r spund , îl s rut din nou. De dataă ă ă ă ă ă aceasta îşi deschise gura şi limba ei i-o s rut pe a lui. Mâna îiă ă alunec sub pijama şi îi mângâie burta.ă

Danny o cuprinse cu bra ele şi o inu strâns. Mâna i se mişcţ ţ ă mai jos.

— Da, şopti ea, eşti b rbat.ă

De atunci, a face dragoste cu Margaret Dennison deveni o parte a ritualului de sâmb t , care completa matineul de laă ă cinematograf. Danny se întreba deseori dac domnul Dennisonă primea o pilul în plus în acele nop i.ă ţ

Acum era mai conştient de fetele din clasa sa, cu sânii lor, care îmboboceau. O fat dr gu , Peggy, care st tea lâng el laă ă ţă ă ă biologie, îl invit la aniversarea ei de şaisprezece ani. Dup masaă ă din sâmb ta aceea, se repezi în camera lui, unde îşi alesese dejaă cea mai frumoas c maş albastr , un costum bleumarin şi oă ă ă ă cravat castanie. În timp ce-şi peria pantofii fredon ă ă Steppin’ Out With My Baby, dup care coborî treptele în pas de step.ă

72

- KIRK DOUGLAS -

Doamna Dennison îl aştepta cu un zâmbet înghe at. ţ— Sper s te distrezi bine la petrecere, Daniel.ăTonul ei îl dezechilibr .ă— N-o s stau târziu, mam … . Margaret.ă ă ăăăOchii ei p reau c -l str pung.ă ă ă— De ce, Daniel, stai cât de mult î i place. Este sâmb t . Şi nuţ ă ă

fi îngrijorat pentru mine.— Ai prefera s nu merg?ă— Eşti destul de mare ca s iei singur o hot râre. F ce creziă ă ă

c e mai bine.ăSe întoarse şi plec .ăDanny r mase acolo, jucându-se cu ceasul. Încet, cu capulă

plecat, urc sc rile înapoi.ă ă

Pe m sur ce absolvirea se apropia, doamna Dennison îl presaă ă s stea acas şi s urmeze Universitatea din Syracusa, dară ă ă Danny ştia c trebuie s plece. În ultimul s u an de liceu seă ă ă sim ea sufocat. Incapabil s -şi fac vreo prieten , luptând în fa aţ ă ă ă ţ resentimentului doamnei Dennison chiar şi atunci când ieşea cu al i b ie i.ţ ă ţ

Dar nu mai putu s fac mare lucru dup ce primi o burs laă ă ă ă Institutul de Arte de la Universitatea din California.

Era în 1950. Al ii îşi aminteau de anul acesta drept anul înţ care preşedintele Truman a sc pat unei tentative de asasinat,ă sau drept anul în care Joseph McCarthy a pornit isteria anticomunist , în timp ce Danny şi-l amintea ca anul lui ă Totul despre Eva cu Anne Baxter şi Bette Davis, care a câştigat Oscarul. A fost ultimul film pe care el şi doamna Dennison l-au v zut împreun , cu o zi înainte ca el s plece pe coasta de vest. ă ă ă

Fu surprins s constate cât de c lduroas era California înă ă ă luna septembrie. În Syracusa, frunzele îşi schimbau culoarea şi începeau s cad din copaci, dar aici florile erau înflorite, iară ă palmierii, care se avântau spre un cer de un albastru curat, erau atât de înal i, încât se întreba ce-i inea s nu cad .ţ ţ ă ă

Se plimb plin aglomeratul campus U.S.C., privindu-i peă ceilal i studen i, care p reau complet în largul lor, umblând agaleţ ţ ă în jersee brodate cu litere greceşti, care le desemna organiza ia.ţ Ezit s se apropie de vreunul şi, când o f cu, avu limba legat .ă ă ă ă Avea optsprezece ani, dar se sim ea ca b ie elul care intrase înţ ă ţ

73


orfelinatul „Sfântul Ioan”.Îi era dor de cas . Îi lipsea securitatea pe care doamnaă

Dennison i-o oferise. În prima s pt mân , îi scrise în fiecare zi.ă ă ă Dar, în curând, deveni conştient de faptul c multe colegeă dr gu e şopteau: ă ţ

— E aşa de chipeş. Fu invitat la multe petreceri şi constat c avea mai pu ină ă ţ

timp, sau mai pu in nevoie s scrie acas atât de des.ţ ă ă ă Dependen a sa de doamna Dennison se rupse complet înţ momentul în care se angaj chelner într-un mic restaurant şi nuă mai avu nevoie de mica sum s pt mânal pe care i-o trimitea.ă ă ă ă

Ca student de vârf, primea invita ii s se înscrie în mai multeţ ă organiza ii, iar în momentul în care primi o invita ie de la oţ ţ organiza ie evreiasc fu de-a dreptul buim cit.ţ ă ă

— Trebuie s fie o greşeal . Nu sunt evreu, îng im el unuiă ă ă ă coleg, care se apropiase de el.

— N-are importan . Nu suntem restrictivi, primi r spuns.ţă ăDanny era copleşit. De ce îl invitaser pe el? Ce b nuiau?ă ă

Întorcându-se în dormitor, încuie uşa şi se privi în oglinda de deasupra chiuvetei. Îşi studie p rul negru, cârlion at şi îşiă ţ întoarse fa a în aşa fel încât s -şi vad nasul drept. Nu ar ta aţ ă ă ă evreu. Doamna Dennison spusese o dat c sem na cu Robertă ă ă Taylor, actorul. Şi Robert Taylor nu era evreu. Sau era?

Danny profit de şansa de a se al tura Societ ii Sigma Alfaă ă ăţ Epsilon – SAE – considerat ca având cel mai sofisticat grup dină campus. To i membrii erau foarte elegant îmbr ca i, aveauţ ă ţ prietene cu picioare lungi şi bronzate şi p rul decolorat de soare.ă Cartierul general al SAE-ului era cea mai impozant cas dină ă campus, mare, alb , cu dou etaje, cu ferestre arcuite şi coloaneă ă dorice, înalte, încadrând o verand lung . ă ă

Nervos, datorit interesului, Danny sosi devreme la casaă organiza iei. Fu întâmpinat de un membru senior, care purta unţ blazer de un albastru închis, cu emblema SAE brodat în auriu peă buzunarul de la piept, şi fu condus într-o camer care sem na cuă ă o bibliotec , de-a lungul pere ilor fiind numai c r i. Aşeza i înă ţ ă ţ ţ jurul unei mese mari, de mahon, se aflau patru seniori, îmbr ca iă ţ în blazere albastre identice. Danny era dureros de conştient că haina sa sport, cafenie, era complet demodat .ă

Preşedintele organiza iei, care vorbea cu un accent aproapeţ britanic şi care puf ia dintr-o pip , îi puse întreb ri politicoase,ă ă ă

74

- KIRK DOUGLAS -

iar Danny se gândi c totul mergea bine. Apoi preşedintele seă l s pe spate şi ar t spre o hârtie.ă ă ă ă

— Exist un raport aici, c ai fost rugat s intri în organiza iaă ă ă ţ Alfa Beta Gama.

— Da, dar… — Da, domnule, interveni prompt unul dintre seniori. — Da, domnule. Vreau s spun. Încercam s explic c … Auă ă ă

f cu o greşeal .ă ă— Deci, nu eşti evreu. — Nu, domnule. Familia mea este episcopolian . ăPreşedintele schimb priviri cu unul dintre seniori, apoi i seă

adres c lduros lui Danny:ă ă— Doar câteva întreb ri, pe care le punem viitorilor membri.ă

Sper c nu te superi. ăDanny intr în SAE f r alte probleme. Acum şi el purta ună ă ă

blazer albastru, brodat cu litere greceşti, aurii. Se plimba agale prin campus, la bra cu o prieten blond şi sexy, cea maiţ ă ă dr gu fat din clas ; sosise dintr-o şcoal sever , un internată ţă ă ă ă ă pentru fete şi era mai mult decât dornic de libertate.ă

Deşi avea întotdeauna multe invita ii şi era consideratţ popular, nu era fericit. Întâlnirile sexuale erau pe moment incitante, dar niciuna nu a dus spre o prietenie durabil . Cu câtă mai mult disperare încerca s -şi aib locul lui, cu atât se sim eaă ă ă ţ mai singur. În camera sa, noaptea, în timp ce studia, îşi imagina deseori c ap rea Roy, s -i in companie. Roy i-ar fi în elesă ă ă ţ ă ţ singur tatea. Cu Roy n-ar fi trebuit s se prefac . I-ar fi spusă ă ă prietenului s u totul, chiar şi cele mai adânci secrete. Scrise oă scrisoare la orfelinat, dar r spunsul scurt îi spunea numai că ă „furnizarea de informa ii privind adop iunea este împotrivaţ ţ legilor statului”.

La începutul celui de-al doilea semestru, avu loc o întâlnire a membrilor organiza iei, pentru a lua în discu ie noile solicit ri.ţ ţ ă Joseph McDermott, un roşcat scurt şi îndesat, f cu o numireă surprinz toare: Zac Abrams, o vedet a baschetului.ă ă

— Dar este evreu! exclam , peste murmurul iscat, cel careă prezida.

— Şi ce dac , spuse McDermott. Zac Abrams este vedetaă baschetului. Din USC. E un tip grozav şi ar fi o achizi ieţ nemaipomenit pentru fraternitatea noastr . Regulile asteaă ă

75


arhaice sunt pline de prostii. Hai s fim primii care s facem ună ă pas înainte. Îl propun pe Zac Abrams ca membru al SAE.

Camera r mase t cut . Nu se auzi decât un zgomot de târşită ă ă de picioare, iar McDermott privi în jur cu dispre .ţ

Danny începu s transpire, amintindu-şi de inchizi ia pe care oă ţ suportase doar cu câteva luni în urm . Sim i c mul i ochi îlă ţ ă ţ priveau. Se ridic în picioare şi, de îndat ce ob inu aten iaă ă ţ ţ tuturor, regret gestul.ă

— Voiam doar s spun c … începu el, apoi îşi muşc buzele.ă ă ă C … to i am depus un jur mânt când am intrat în această ţ ă ă organiza ie. Am jurat s sus inem tradi ia Sigmei Alfa Epsilon. Euţ ă ţ ţ unul… … Cred c ar trebui s continu m o nobil … tradi ie,ăăă ă ă ă ă ţ care dureaz de mult timp. ă

Se opri şi se aşez repede.ăCând s-a supus la vot, numai McDermott a ridicat mâna în

favoarea admiterii lui Zac Abrams. În h rm laia care urm , înă ă ă timp ce unii îl b teau pe spate şi îl felicitau, Danny r mase peă ă scaun, cu ochii în jos.

Deodat , vocea lui McDermott opri zarva.ă— Nu sunte i cu to ii decât o gr mad de m gari, care vţ ţ ă ă ă ă

merita i unul pe altul. Demisionez din aceast organiza ie. ţ ă ţÎn timp ce ieşi afar din înc pere, trecu pe lâng Danny şi-iă ă ă

strig :ă— Duşman al evreilor… Danny îşi fix privirea în duşumea; nu voia s -şi dezv luieă ă ă

admira ia pentru McDermott, nici dispre ul pe care îl sim eaţ ţ ţ pentru el însuşi.

Sentimentul acela de autodetestare r mase în el tot timpulă semestrului şi fu uşurat când anul şcolar se sfârşi, odat cuă începerea vacan ei de var .ţ ă

Când Danny sosi acas , doamna Dennison era în buc t rie,ă ă ă preg tindu-i felul de mâncare preferat. Nu se v zuser timp deă ă ă aproape un an. O s rut pe amândoi obrajii şi îng im cevaă ă ă ă despre activit ile sale de la şcoal , despre lucrurile presanteăţ ă care l-au împiedicat s -i scrie atât de des cât ar fi dorit.ă

Cu un gest, ea opri scuzele.— Primul an este unul greu, pentru toat lumea, Daniel. ă— Eşti atât de în eleg toare mam … , Margaret, bâigui el. ţ ă ă ăăă— Amândoi suntem foarte mândri de tine, deşi n-am putut s -iă

76

- KIRK DOUGLAS -

ar t tat lui t u ultimul raport, c ci starea lui s-a înr ut it. ă ă ă ă ă ăţDanny tres ri. Uitase s întrebe de domnul Dennison, careă ă

plecase la un sanatoriu, cu câteva luni în urm .ă— Îmi pare r u s aud acest lucru. Trebuie s merg s -l viziteză ă ă ă

imediat.— Bineîn eles… Dar nu te gr bi acum. L-am v zut înţ ă ă

diminea a asta, mai devreme. Hai s mergem mâine, împreun .ţ ă ă— Nu, nu, m-aş sim i mai bine dac aş merge ast zi.ţ ă ăCând sora îl conduse în salon, Danny fu şocat de figura

scheletic a domnului Dennison. Un labirint de tuburi verzi îiă împungea capul. Ochii b trânului erau deschişi, deşi p reaă ă adormit.

Danny se aşez pe pat, al turi de el, studiindu-i fa aă ă ţ schimonosit şi privindu-i saliva care i se scurgea pe la col urileă ţ gurii.

Omul acesta m-a adoptat, se gândi el. Mi-a dat numele. Voia s -mi fie tat . Nici m car nu i-am mul umit vreodat . Danny îşiă ă ă ţ ă d du seama cât de pu in comunicare existase între ei. Acumă ţ ă voia s -i vorbeasc , acum voia s -i cear iertare pentru c -lă ă ă ă ă tr dase. Dar r mase liniştit. Nu mai putea face nimic. ă ă

Acas , doamna Dennison îl aştepta, îmbr cat într-o fust dină ă ă ă catifea neagr şi o bluz roz, din dantel . Cea mai bun veselă ă ă ă ă de por elan şi tacâmurile din argint erau aşezate la mas . Înţ ă timpul mesei, au mâncat foarte pu in, vorbind întruna, ca şi cândţ le-ar fi fost team de pauze.ă

La sfârşit, ea spuse:— Trebuie s fii foarte obosit, dup ce ai traversat ara cuă ă ţ

autobuzul. De ce nu te preg teşti de culcare, în timp ce euă strâng masa? O s vin s - i spun noapte bun .ă ă ţ ă

Danny îşi studie ceaşca cu cafea, apoi lu o sorbitur lung .ă ă ă— Da. Sunt pu in obosit, spuse.ţCamera era exact cum o l sase. Deschise sertarul careă

ad postea aripile lui Tyrone şi mingea de baseball a Roy. Şi-oă arunc dintr-o mân într-alta, în timp ce tot. Felul de gânduri îiă ă n v leau în minte.ă ă

Prin uşa întredeschis o auzi pe doamna Dennison urcândă sc rile. Urma s apar într-o clip . Ar fi vrut, mai mult decâtă ă ă ă orice, s nu fie acolo Se îndrept spre uş , dar fu prea târziu; eaă ă ă era deja pe hol. Închise uşa şi r suci cheile.ă

P şi înapoi, inându-şi r suflarea. Privi clan a mişcându-seă ţ ă ţ 77


încet. Îi putea sim i prezen a, de cealalt parte a uşii. Clan a seţ ţ ă ţ mişc din nou. I se p ru c trece un secol pân când îi auzi dină ă ă ă nou paşii, r sunând pe hol.ă

Cu un suspin de uşurare, se aşez pe pat. Cât de speriată fusese când a început leg tura; acum se terminase şi era şi maiă însp imântat.ă

Diminea a, nu f cur nici o aluzie la noaptea dinainte.ţ ă ă Doamna Dennison accept , foarte îng duitoare, scuza lui Danny,ă ă c trebuie s se întoarc la şcoal pentru un seminar special, deă ă ă ă var .ă

Data urm toare, când Danny veni acas , a fost laă ă înmormântarea domnului Dennison, dar locui la un motel. După aceea, nu se mai întoarse niciodat .ă

Capitolul 4

1982, Milano, Italia

Lubei nu-i p sa unde mergea. Valentin era la sute de mileă dep rtare. Privea pe geamul autobuzului, peisajul de ar .ă ţ ă Departe, caii galopau pe o culme, iar copitele lor, pierdute într-un strat sub ire de cea nu p reau s ating vreodat p mântul.ţ ţă ă ă ă ă ă În mintea ei deveniser cai de carusel, cu coame fluturând,ă disp rând dincolo de deal cu Valentin.ă

Inima îi era goal .ăAutobuzul ajunse într-un lag r de refugia i mult mai mare, deă ţ

lâng Milano, care g zduia sute de oameni sc pa i din toateă ă ă ţ rile blocului comunist: Iugoslavia, Cehoslovacia, România,ţă

Ungaria şi, bineîn eles, Polonia. To i ştiau c dac reuşeai sţ ţ ă ă ă treci grani a în lumea liber , Crucea Roşie urma s încerce s - iţ ă ă ă ţ g seasc un alt c min, într-o alt ar . Dar aşteptarea în bar cileă ă ă ă ţ ă ă de genul celor din armat , cu şiruri de paturi de campanieă înghesuite unul într-altul, putea s fie extrem de lung .ă ă

Cu sufletul înc r scolit, Luba g si locul de nesuportat, deşiă ă ă Magda îl p c lise pe superintendentul lag rului ca s le dea oă ă ă ă camer mic , rezervat în mod normal femeilor cu copii mici.ă ă ă

Listele lag rului o înregistraser , poate, pe Luba drept ună ă copil, dar faptul c era aproape matur nu sc p b rba ilor dină ă ă ă ă ţ jurul ei. Doi tineri iugoslavi, Mirek şi Franek, unul sârb şi cel laltă

78

- KIRK DOUGLAS -

croat, o urm reau cu deosebit insisten . Mirek, înalt şi deşirat,ă ă ţă Franek, scund şi musculos, erau exterminatorii lag rului.ă Totdeauna uşor be i, adulmecau împrejurimile în c utare deţ ă şobolani şi alte animale care se hr neau pe gr mada de gunoi.ă ă

Râdeau de fiecare dat când o vedeau pe Luba şi f ceauă ă glume obscene într-o polonez vulgar , invitând-o s -l încerce peă ă ă unul dintre ei, în locul de sub buc t rie. Scârbit , Luba alerga înă ă ă partea opus , ori de câte ori îi vedea venind.ă

Magda se angaj la un restaurant în Milano, ca buc t reas .ă ă ă ă Avea voie s aduc acas mâncarea care r mânea, aşa că ă ă ă ă amândou se hr neau bine, iar cu salariul ei puteau s -şiă ă ă cumpere nişte haine în plus. Când Luba o ironiz , spunându-i că ă puteau s câştige de dou ori mai mult decât într-o singură ă ă noapte la Ryneb, Magda se înfurie. Partea aceea a vie ii lor seţ încheiase, insist ea, erau în lumea liber acum, şi nu trebuiauă ă s fac nimic care s le pun în pericol ob inerea vizelor. ă ă ă ă ţ

Dou luni mai târziu, înc mai aşteptau. Cererile lor nu puteauă ă fi solu ionate f r un document de la Adam, prin care acesta sţ ă ă ă garanteze trecerea şi s -şi asume responsabilit ile pentru ele, oă ăţ dat ajunse în Australia.ă

Magda îi scrisese de dou ori, explicând ceea ce i se cerea. Oă scrisoare o trimisese de la San Sabba, iar alta din Milano.

Pân la urm , sosi şi r spunsul din Australia. Magda sfâşieă ă ă plicul mare, cu mâini ner bd toare. În untru era un documentă ă ă gros, cu o mul ime de ştampile şi sigilii pe el. Magda o lu înţ ă bra e şi o s rut pe Luba: apoi o târî dup ea pân la biroulţ ă ă ă ă Crucii Roşii.

Func ionarul în vârst lu documentul.ţ ă ă— E neobişnuit, spuse el, ridicându-şi ochelarii, care atârnau

pe dup gât, lega i cu o panglic neagr . N-am mai v zut ună ţ ă ă ă astfel de document.

— Ce scrie? întreb Magda cu team .ă ă— Ştiu engleza, dar sunt atât de mul i termeni legali… Da i-miţ ţ

voie s -l studiez un minut.ăMagda se aşez . Luba îl privi âfnoas pe func ionar.ă ţ ă ţDup o perioad de timp, care p ru s nu se mai termine,ă ă ă ă

acesta se întoarse spre Magda cu o privire plin de comp timire.ă ă— Aceste hârtii spun c dumneata şi cu Adam Moda sunte iă ţ

divor a i.ţ ţ— Ce? Cum aşa?

79


— So ul dumitale a divor at de dumneata. Voceaţ ţ func ionarului era blând ; era obişnuit s dea oamenilor veştiţ ă ă proaste. În Australia, aceste lucruri se aranjeaz uşor.ă

Magda izbucnit în plâns.— Oh, Magda, spuse Luba, la ce te aşteptai, dup atâta timp?ăSe întoarse spre b rbatul de la Crucea Roşie.ă— Ce facem acum? — Tot ce pute i face este s aştepta i. O s v trecem pe oţ ă ţ ă ă

list pentru mai multe ri. Va trebui s ave i r bdare.ă ţă ă ţ ăMagda luptase atât de mult, îndurase atâta suferin , totulţă

pentru ca s -şi g seasc so ul, ca, în final, s stea şi s asculte înă ă ă ţ ă ă linişte vestea pe care nu se aşteptase niciodat s o aud . Adamă ă ă nu o voia. Era distrus .ă

Din ziua aceea, nu mai discutar niciodat despre Adam, deşi,ă ă noaptea, Luba auzea oftaturi în buşite venind dinspre patulă mamei sale. Nu ştia cum s-o consoleze; ea îns şi îl mai jelea peă Valentin. Pierderea lor ar fi trebuit s le apropie mai mult, dar, înă loc s se întâmple asta, ele se îndep rtar . Fiecare se ascundeaă ă ă în spatele propriului zid de am r ciune.ă ă

Magda se mişca tot timpul zilei ca o somnambul , o parte dină ea p rând învins , moart . G tea toat ziua la restaurantul dină ă ă ă ă Milano şi, când se întorcea în lag r, trebuia s se ocupe deă ă treburile din buc t rie, care tot ei îi erau rezervate.ă ă

Starea ei de spirit se îmbun t i când întâlni un alt refugiată ăţ polonez, un b rbat îndesat, de vreo cincizeci de ani, cu ună molipsitor sim al umorului.ţ

În timp ce cur au cartofi împreun , în buc t rie, îi spuse cumăţ ă ă ă a sc pat din Polonia. Fusese membru activ al Solidarit ii şiă ăţ tocmai trecea Marea Baltic pe o nav de transport când a fostă ă declarat legea mar ial . Ceruse azil în Neapole şi fusese trimisă ţ ă la Milano, s aştepte viza pentru America, unde avea nişte rudeă îndep rtate.ă

Magda îl privi cum muncea, fredonând.— Şi de unde ai asta? întreb ea, ar tând num rul tatuat deă ă ă

pe bra ul lui. ţ— Oh, sta e de la Auschwitz. Nu eram decât un b iat atunci. ă ă— Doamne, Auschwitz! Continu s fredoneze, ca şi când numele nu mai însemnaă ă

altceva decât amintiri pl cute. Avea o fa mare rotund , m rită ţă ă ă ă şi mai mult de o chelie în dezvoltare.

80

- KIRK DOUGLAS -

— Nu ar i a evreu, spuse ea. ăţ— Ba da. Uit -te la ochii mei. Un nazist a spus c poate s -iă ă ă

recunoasc pe evrei dup ochii lor negri şi trişti. ă ă— Sunt trişti? — Nu, nu erau trişti. Erau plini de veselie şi de bun tate. Râse.ă— Dar cum ai supravie uit? a întrebat ea.ţ— Am fost sortit s tr iesc. M cheam Chaim, înseamnă ă ă ă ă

„via ”. Îi zâmbi cu c ldur , de parc ar fi vrut s i se vâre peţă ă ă ă ă sub piele. În plus, aveam o voce bun .ă

— Poftim? — Naziştii erau foarte sentimentali. Dup o zi de omorât evrei,ă

le pl cea la nebunie s asculte un b ie el cântându-le roman e.ă ă ă ţ ţŞi, cu o voce cald , melodioas , începu s cânte.ă ă ă— Auf der Donau, wenn der Wein blüht, fliegt der Vogel von

Haus zu Haus…Magda nu în elegea cuvintele, dar îi pl cea cum sun .ţ ă ăDe atunci, devenir prieteni buni. Abia aştepta s lucreze înă ă

buc t rie, dup o zi de munc grea la Milano. Chaim ştiaă ă ă ă întotdeauna cum s-o înveseleasc – jongla cu cartofii, f ceaă ă scamatorii, sco ând o ceap din urechea ei. Exemplul s u plin deţ ă ă optimism o f cu s -i fie ruşine de ea. ă ă

Odat , îi atinse uşor bra ul şi-i mângâie cu degetele numereleă ţ tatuate.

— Chaim, cum po i s fii tot timpul atât de fericit?ţ ă— Sunt în via , spuse el cu un zâmbet.ţă— Dar ai trecut prin atâtea… Un lag r al mor ii, apoi s faciă ţ ă

fa antisemitismului, sindicatul vostru distrus… ţă— Da, lucruri groaznice. — Dar nu ai deloc am r ciune în tine.ă ă— Magda, dac o aveam, aş fi fost demult mort. Îşi şterseă

mâinile cu un prosop. Am r ciunea te m nânc . Oh, nu uit; nu-ă ă ă ămi îngrop niciodat amintirile, bune sau rele, sunt parte dină via . Trebuie s accept m acest lucru.ţă ă ă

Apoi lu mâinile ei într-ale sale şi i le şterse. Magda era caă hipnotizat .ă

— Dac nu, continu el, fixându-i ochii, te predai diavolului şiă ă joci cum î i cânt el. ţ ă

Apoi râse, aşa cum râdea el, din tot sufletul şi, luând-o pe Magda pe dup umeri, spuse încet, abia şoptit: ă

— Nu vreau s dansez cu diavolul, mai degrab aş dansa cuă ă 81


tine. Magda îşi ascunse în um rul lui fa a care i se înroşise.ă ţFilosofia lui simpl o influen profund. Se surprindeaă ţă

fredonându-i cântecele şi chiar îl înv balada ei preferat , ăţă ă Moje Seree.

Când prima oar ai venit în via a mea/ i-am d ruit inima… ă ţ Ţ ă În timp ce îi spunea cuvintele se înroşea.

Începu s se intereseze din nou de înf işarea sa, fardându-seă ăţ cu gust şi având mult grij de p r.ă ă ă

Îşi cump r pân şi o fust nou , cu floarea soarelui pictat peă ă ă ă ă ă ea şi o bluz galben , brodat , ca s se asorteze. Complet şi oă ă ă ă ă cerere de viz pentru America cine ştie ce s-ar putea întâmplaă într-o alt ar ?ă ţ ă

Magda avea mult lucruri pe care le aştepta acum cu ner bdare, dar pentru Luba situa ia era mai grea ca oricând. Eraă ţ tot timpul singur . Seara, Chaim mergea la pescuit, pasiunea lui,ă şi o lua şi pe Magda cu el. Luba îi privea îndep rtându-se ferici iă ţ spre râu – Chaim ducând undi a şi cutia cu momeal , Magda cu oţ ă p tur sub bra . ă ă ţ

Singura recreere a Lubei era s se plimbe prin lag r şi s deaă ă ă resturi de mâncare numeroşilor câini vagabonzi care se învârteau pe acolo, numai piele şi os, subnutri i, speria i. Aveaţ ţ unul preferat, deosebit de restul. Cineva îi spusese c era peă jum tate lup, iar ea fusese atras de felul lui provocator de fi şiă ă de s lbaticii lui ochi albaştri, care-i priveau pe oameni f ră ă ă team . Îi d duse numele Blue Boy.ă ă

În afar de asta, nu trebuia s fac nimic, decât s mearg laă ă ă ă ă şcoal . O italianc îi înv a engleza pe refugia i, într-o poloneză ă ăţ ţ ă stricat . Era greu s-o în elegi.ă ţ

Luba abia aştepta s-o zbugheasc de la şcoal , cu carne elulă ă ţ ei de schi e şi s -l g seasc pe Blue Boy. St tea liniştit, în timpţ ă ă ă ă ce ea îi vorbea, desenând.

Într-o dup -amiaz , când Luba încerca s surprind calitateaă ă ă ă aproape uman a ochilor s i, ap rur Mirek şi Franek, be i, ca deă ă ă ă ţ obicei. D deau târcoale câinilor vagabonzi. Purtau mânuşi, aveauă frânghii şi de centurile lor atârnau cu ite lungi, cu care s taieţ ă gâtul animalelor. Înainte ca Luba s -i poat opri, îşi aruncară ă ă lasourile pe dup gâtui câinelui şi începur s trag în sensuriă ă ă ă opuse.

— Da i-i drumul! ip ea. ţ ţ ă82

- KIRK DOUGLAS -

Blue Boy era şocat. B rba ii râdeau.ă ţ— Dr gu o, zise Franek, leg nându-se pe picioare, trebuie să ţ ă ă

ne facem treaba. — Nu cu el! Strig ea, b tându-l pe Mirek cu pumnii. ă ăMirek o înşf c de talie cu bra ul liber, mâna-i larg apucându-ă ă ţ ă

i sânii, şi îi lipi un s rutat umed pe buze. ă— Eşti beat, spuse Luba, încercând s se desprind . ă ă— Şi eu vreau un s rut, spuse Franek. ăLuba încet s se mai lupte, fiind atent acum la câine, careă ă ă

scotea nişte horc ituri nefireşti, în timp ce frânghiile seă strângeau.

— Asculta i, spuse ea cu un calm neaşteptat şi cu o voceţ provocatoare. Da i drumul câinelui şi v dau fiec ruia câte unţ ă ă s rut.ă

— Asta valoreaz mai mult decât un s rut, rânji Mirek.ă ă— O.K. Îl iau pe unul din voi dup buc t rie. ă ă ăAmândoi o privir fix. ă— Pe care? întrebar aproape la unison. ă— Trebuie s v lupta i, rânji ea. ă ă ţL sar frânghiile şi Luba alerg s înl ture la urile de pe gâtulă ă ă ă ă ţ

câinelui. Îl s rut pe bot, iar el îi linse fa a şi d du din coad .ă ă ţ ă ăUn strig t o f cu s se uite în spate. Mirek şi Franek se luaseră ă ă ă

la b taie. Cu itele lungi le str luceau în mâini.ă ţ ăinându-l strâns pe câine, Luba nu-şi credea ochilor. Cum seŢ

învârteau, be i, unul în jurul celuilalt, Franek se împiedic de unţ ă lemn, iar Mirek îi înfipse cu itul în stomac. Cu un strig t sfâşietor,ţ ă Franek se ag de Mirek, ca într-o îmbr işare de urs şi-lăţă ăţ înjunghie în gât. Amândoi, ag a i unul de cel lalt, mişcându-seăţ ţ ă încet, îmbr işa i, cu sângele şiroind din r ni, alunecar peăţ ţ ă ă p mânt.ă

Oamenii din lag r venir fugind. Ceva excitant se întâmplaseă ă pân la urm . Luba plec repede şi Blue Boy o urm . Nu-i p saă ă ă ă ă decât c a reuşit s -l salveze pe câine.ă ă

Înapoi în c m ru a ei, desf cu una din conservele de somonă ă ţ ă afumat, pe care Magda le p stra sub o scândur din duşumea,ă ă împreun cu alte delicatesuri pe care le şterpelise din restaurant.ă Apoi începu s -l înve e pe Blue Boy s se rostogoleasc ,ă ţ ă ă r spl tindu-i eforturile stângace cu buc ele de somon.ă ă ăţ

În momentul în care Magda intr , conserva era goal , iar Blueă ă Boy putea s stea rostogolit şi s -i dea Lubei una din labe.ă ă

83


— Scoate afar câinele sta, porunci Magda. ă ăP rea extenuat . ă ă— Nu încurc pe nimeni. ă— M încurc pe mine. Locul sta abia dac e destul de mareă ă ă ă

pentru noi dou .ă— Oricum nu eşti aici niciodat . ă— Sunt plecat toat ziua s muncesc, ca tu s ai mâncareă ă ă ă

bun . O fac pentru tine. ă— Cu Chaim te fu i tot pentru mine? ţO palm izbi obrazul Lubei. Magda respira greu.ă— Chaim e singurul lucru bun care mi s-a întâmplat. Adam m-

a tr dat. Şi nici ie nu- i pas mai mult. Nu i-a mai p sat de cândă ţ ţ ă ţ ă l-ai cunoscut pe Valentin. M-ai fi p r sit, numai ca s pleci cu el.ă ă ă

Luba îşi duse mâna la obrazul care-i ardea.— Nu-l mai am pe Valentin şi, dac nu te superi, mi-ar placeă

s am cel pu in un câine. ă ţDeschise uşa şi-l v zu pe Chaim apropiindu-se. ă— Hai Blue Boy. Nu suntem dori i aici. ţÎncepu s plimbe de-a lungul aleilor pr fuite ale lag rului,ă ă ă

bomb nind, autocomp timindu-se, vorbind cu Blue Boy.ă ă— Magda e cu iubitul ei. Bravo ei… Dar o s fiu chit cu ea. Staiă

numai şi te uit , Blue Boy. ă

Uneori, când Magda era în oraş, Chaim mergea s pescuiască ă pentru cina lor, singur. Într-o zi, Luba şi Blue Boy alergar , după ă el.

— Putem veni cu tine? îl rug Luba. ăEl râse. — Bineîn eles, haide i. Du p tura. ţ ţ ăChaim o asigur c o s aib peşte proasp t pe mas , când oă ă ă ă ă ă

s se întoarc Magda. În timp ce el pescuia, Luba îşi d du josă ă ă pantofii şi ciorapii şi trecu prin vad. Nu dup mult timp, Chaimă prinse un peşte. Blue Boy l tr agitat şi Luba alerg spre ei, prină ă ă apa pu in adânc . C zu şi se ridic , ud şi râzând.ţ ă ă ă ă

— S nu r ceşti. Înveleşte-te în p tur . ă ă ă ăLuba îl ascult . Chaim scoase peştele din cârlig. Îl desprinse caă

un expert şi, inându-l de sub branhii cu degetele, îl sp l deţ ă ă sânge în râu. Mândru, i-l prezent Lubei.ă

— Ia priveşte-l – cel mai mare pe care l-am prins vreodat . Îmiă aduci noroc.

84

- KIRK DOUGLAS -

— Atunci d -mi un s rut noroc, spuse Luba. ă ăRidicându-se în picioare, l s p tura s cad . Se holb la ea.ă ă ă ă ă ă

Era goal . ă— S rutul meu norocos, repet ea. ă ăChaim r mase cu gura c scat . Zâmbind, Luba îl cuprinse cuă ă ă

bra ele şi-i s rut gura deschis .ţ ă ă ăPeştele îi c zu din mân .ă ăTriumf toare, Luba f cu dragoste cu iubitul mamei ei, peă ă

malul râului, lâng un peşte mort, cu Blue Boy l trând.ă ăÎnc mai st teau întinşi, unul în bra ele celuilalt, când îi g siă ă ţ ă

Magda. inea în mân un bile el pe care i-l l sase Luba:Ţ ă ţ ăChaim şi cu mine te aştept m la râu.ăCând Chaim încerc s se ridice, Luba îl prinse repede. O priviă ă

sfid toare pe Magda, care se întoarse şi se îndep rt .ă ă ă— Oh, Dumnezeule! Chaim îşi trase repede pantalonii. Cum

am putut s fac aşa ceva? Cum am putut s fac aşa ceva?ă ă Continua el s murmure. ă

Alerg dup Magda.ă ăLuba se întinse pe malul râului şi-şi plimb mâinile încet, pesteă

sâni – sfârcurile erau înc tari – peste burta plat , în josulă ă coapselor. Se sim ea ca o femeie, o femeie matur . Câinele seţ ă întinsese lâng ea, dând din coad şi lingându-i picioarele. ă ă

— Da, Blue Boy, acum sunt femeie, şopti ea. Doi b rba i s-auă ţ omorât între ei pentru mine, iar b rbatul Magdei este acum ală meu.

Sentimentul ei de triumf se risipi repede, dup ce se întoarseă în camera lor şi v zu fa a r v şit a mamei ei. Magda nu spuseă ţ ă ă ă nimic despre incident.

Chaim parc îşi ieşise din min i; încercase s implore iertare,ă ţ ă dar Magda nu voise s -l asculte.ă

O s pt mân mai târziu, Magda aduse vestea c primiseră ă ă ă ă viz pentru Anglia.ă

— Anglia? E cea , umezeal … Credeam c vrei America, sţă ă ă ă fim împreun cu Chaim, spuse Luba.ă

Magda se întoarse şi-i arunc o privire t ioas .ă ă ă— Nu mai are nici o importan acum. Vreau numai s ies deţă ă

aici. Am aşteptat mai mult de un an. Avem noroc c suntemă acceptate.

— Dar, Anglia? Nu vreau… — Luba… E prea târziu.

85


Trecur interminabilele teste fizice. Urmau s plece în scurtă ă timp. Dar niciuna nu sim ea nici o emo ie.ţ ţ

Plimbându-se prin lag rul prost luminat, cu Blue Boy peă urmele ei, pe Luba o rodea vinov ia. În câteva zile vor pleca înăţ Anglia şi Chaim va fi ieşit din via a lor. Fusese prea crud . Magdaţ ă avea nevoie de afec iunea lui Chaim. A ajutat-o s fac faţ ă ă ţă p r sirii lui Adam. „De ce am f cut-o?” se întreba mereu. „Amă ă ă umilit-o pe mama.” Se aşez pe un bolovan şi se uit în ochiiă ă adoratori ai credinciosului ei prieten. Îl b tu cu palma pe cap.ă

— Blue Boy, b rba ii sunt proşti, iar femeile sunt crude. ă ţTrebuia s se împace cu mama ei şi cu Chaim, înainte deă

plecare.

Blue Boy nu voia s fie p r sit. Urla şi s rea pe portieraă ă ă ă autobuzului, în timp ce o spum alb îi curgea din gur . Luba şiă ă ă Magda st teau epene pe locurile lor.ă ţ

Magda se gândea la Chaim, iar Luba la Blue Boy. Nu era în stare s se uite la câine, la prietenul ei credincios. Ea îi salvaseă via a. Poate ar fi fost mai bine s fi l sat s fie omorât. Fusese unţ ă ă ă independent, un câine cutez tor, care nu avea nevoie deă oameni. Schimbase acum totul.

Cu coada ochiului, îl putea vedea pe Chaim tr gându-l cuă disperare pe Blue Boy. Promisese c va avea grij de el, dar câtă ă timp va mai sta Chaim în lag r? ă

Autobuzul plec . Chaim, inându-l pe câine, f cea cu mâna ună ţ ă ultim r mas bun. Luba îşi pusese mâinile la urechi, ca s nu maiă ă aud schel l iturile lui Blue Boy. Magda, plângând, se întinse şi oă ă ă lu de mân . Atingerea acesta afectuoas strecur fiori în trupulă ă ă ă Lubei. Îşi muşc buzele şi strânse pleoapele, ca s -şi oprească ă ă lacrimile. Deodat , Luba îşi d du seama c nu era o femeie – eraă ă ă o feti , o feti care-şi pierduse câinele credincios. Vru s -şiţă ţă ă îngroape capul în pieptul mamei şi s plâng . Dar n-o f cu. ă ă ă

1984, Weymouth, Anglia

Când ro ile trenului lor scâr âir pe unul din peroanele G riiţ ţ ă ă Victoria din Londra, Luba şi Magda aproape nu îndr znir s seă ă ă dea jos, z p cite de forfota din jur şi de accentele ciudate aleă ă unei alte limbi. Îi fur recunosc toare unei impun toare doamneă ă ă poloneze, Doamna Kulik, o reprezentant a Funda iei deă ţ

86

- KIRK DOUGLAS -

Ajutorare a Refugia ilor, care le conduse la un alt tren, cuţ direc ia Weymouth, un oraş mic, la malul m rii.ţ ă

Acolo, li se d du un apartament la etajul de jos al uneiă modeste case cu dou etaje şi cu o gr din mic în fa . Acumă ă ă ă ţă Luba avea camera ei; putea s închid uşa şi s fie singur , iar eiă ă ă ă îi pl cu acest lux. În schimb, alte lucruri nu erau aşa de pl cute.ă ă Trebuiau s se adapteze unei vie i normale, ceea ce p reaă ţ ă anormal. Dup ce au fost, atâta timp în lag re, trebuiau s seă ă ă îngrijeasc singure de plata chiriei, curentului electric, gazelor,ă impozitelor. Era important ca Magda s -şi g seasc o slujb , iară ă ă ă Luba s mearg la şcoal .ă ă ă

Perechea din apartamentul de deasupra erau refugia i unguri,ţ sosi i cu doi ani mai devreme. Lucrau într-o fabric de confec ii,ţ ă ţ ea fiind cus toreas , el realizator de tipare. Ginga avea în jur deă ă patruzeci de ani, dolofan, dar nu gras; Yanak era mult mai tân r , în jur de dou zeci şi cinci de ani, pu in mai aspr . Dară ă ă ţ ă pl cut . Vorbeau deja engleza şi le-au fost de mare ajutor; eraă ă bine s ai pe cineva al turi, care a împ rt şit aceeaşi experien .ă ă ă ă ţă

Dup câteva zile, cu ajutorul doamnei Kulik, Magda g si deă ă lucru ca chelneri într-un hotel-restaurant, pe plaj .ţă ă

Luba se învoi câteva ore, s o conduc pân acolo şi s-a ajuteă ă ă s completeze formularele de angajare.ă

Mochete roşii se întindeau de la intrare. Magda se d du înapoi.ă— Nu putem intra! Nu putem p şi pe astea! ă— Bineîn eles c putem, spuse Luba, încrez toare şi merserţ ă ă ă

înainte. Magda era sigur c o s le înha e cineva şi o s le dea afar ,ă ă ă ţ ă ă

pentru c au p şit peste mocheta pus pentru nişte oaspe iă ă ă ţ regali.

Luba o instal pe Magda şi se întoarse la şcoal .ă ăEra singura str in . Nu se sim ea în largul ei, deşi accentul eiă ă ţ

puternic disp rea repede. Toate colegele ei p reau atât deă ă tinere. Le asculta chicotind c fuseser s rutate în spateleă ă ă vreunui cinematograf. Luba ar fi vrut s se întoarc şi s leă ă ă întrebe:

— Te-a şi futut? Râdea de b ie ii excita i, care o urm reau, ca nişte ogari.ă ţ ţ ă

Avansurile lor erau atât de stângace, în timp ce, neîndemânatici, încercau s -şi bage mâna în chilo ii ei. Se amuza excitându-iă ţ pân la orgasm, înainte ca ei s -i poat da jos chilo ii.ă ă ă ţ

87


La şaptesprezece ani, Luba p r si şcoala şi ob inu o slujb laă ă ţ ă Hoolworth nu ca vânz toare – directorului nu-i pl cea caă ă str inele s trateze cu clien ii – ci în magazie, un loc întunecos,ă ă ţ plicticos, cu o mul ime de rafturi, unde îşi petrecea timpulţ mutând l zi şi cutii. Nu-i p rea r u c trebuia s lucreze mult,ă ă ă ă ă dar nu putea suporta plictiseala.

Pân la urm , o înfrunt pe Magda:ă ă ă— Am cunoscut o femeie pe plaj care lucreaz doamn deă ă ă

companie, în Londra. O cheam Lois. Mi-a spus c poate s neă ă ă fac rost de slujbe bune dac … ă ă

— S facem, ce? Ştii ce înseamn , în realitate, serviciileă ă pentru o…

— Mda. Sun a distrac ie, cu bani buni. ă ţ— Luba, i-am spus acum mult timp… ţ— Şi i-am spus c nu reuşim nimic. Am început s fac muşchiţ ă ă

tot ridicând la cutii în timp ce tu ştergi mesele în tot locul laă nenorocit de pe plaj . ă

— Avem tot ce ne trebuie. — N-avem nimic. — Ai r bdare. În câteva luni o s avem destui bani s neă ă ă

cump r m un televizor. ă ă— Las-o balt , Magda. Nu vreau s stau şi s privesc vie ileă ă ă ţ

altora. Vreau s tr iesc. ă ă— Şi eu vreau s tr iesc. Visez c într-o zi o s avem oă ă ă ă

pr v lioar a noastr , unde o s servim sandviciuri. ă ă ă ă ă— Pr v lioar cu sandviciuri? E plictisitor. Nu- i mai aduciă ă ă ţ

aminte de Cracovia? Eram bune împreun şi ne distram.ă— Termin ! Suntem într-o ar nou . Avem un nou început. Nuă ţ ă ă

mai vreau s aud de aşa ceva. ăŞi ieşi din camer .ăLuba era convins c Magda terminase pentru totdeauna cuă ă

via a lor trecut . De câte ori Luba aducea vorba despre Cracovia,ţ ă Magda se purta ca şi când nu auzise niciodat de locul acela. Nu-ăl pomenea niciodat , nici m car pe Chaim, deşi uneori îi fredonaă ă cântecele în timp ce se preg tea s plece la lucru. Magda purtaă ă acum o îmbr c minte foarte conservatoare şi abia de se maiă ă machia. P rea o cu totul alt persoan .ă ă ă

Apoi Magda îl cunoscu pe colonelul Stanley Johnson.Colonelul Johnson – Infanteria Regal African , pensionar – eraă ă

întotdeauna îmbr cat imaculat, costumele f cute de un croitoră ă 88

- KIRK DOUGLAS -

expert, în aşa fel încât s cad bine pe statura lui scund şiă ă ă osoas , f r nici o încre itur , dunga pantalonului ascu it ca oă ă ă ţ ă ţ ă lam de cu it, pantofi str lucitori, o batist îndoit cu grij înă ţ ă ă ă ă buzunarul de la piept.

Purta cu mândrie dou medalii câştigate în rebeliunea de laă Man Man.

Avea o musta sub ire deasupra unor buze sub iri. Era greuţă ţ ţ s -i dai o vârst – fa a lui îngust nu avea riduri, deşi trebuia să ă ţ ă ă aib aproape cincizeci de ani, dac nu ceva mai mult. Îşi f cuseă ă ă obiceiul de a veni în restaurantul Magdei în fiecare sear , seă aşeza la o mas cu vederea spre mare şi comanda cafea. ă

Era extrem de politicos, abia din când în când, Magda îl surprindea privind-o. Îi zâmbea pl cut, apoi se întorcea laă cafeaua lui. Pleca întotdeauna cu o remarc amabil .ă ă

Într-o noapte aştept pân când Magda termin şi apoi oă ă ă conduse acas . Era v duv, îi spuse Magda Lubei, un erou militară ă care, dup ce s-a retras din for ele armate şi-a petrecut mul i aniă ţ ţ în nişte locuri foarte exotice! Magda nu şi le putea aminti pe toate – Uganda, Kenya. Dar politica din Africa se schimbase prea mult pentru a-i mai fi pe plac şi se întorsese de curând în Anglia. Acum voia s cumpere un hotel sau o cas pentru închiriat lângă ă ă Brighton.

— N-ai întâlnit niciodat un b rbat ca sta. Cred c e serios. ă ă ă ăMagda se uit câtva timp fix la Luba.ă— Nu vreau s se întâmple nimic r u, spuse ea. ă ă

P reau atât de ferici i. Se gândea Luba, privind pe fereastr .ă ţ ă Colonelul Stanley Johnson se plimba foarte, eap n, cu Magda laţ ă bra ul s u, zâmbind. Cum intrar în cas , Magda se repezi laţ ă ă ă Luba şi-i întinse mâna – pe degetul ei inelar purta un foarte mic diamant.

— Colonelul Johnson şi cu mine ne c s torim, şoptiă ă ea cu lacrimi în ochi.

Luba nu se mişc . Arunc o privire înghe at spre statuiaă ă ţ ă zâmbitoare a colonelului Johnson, apoi spre Magda. N-o mai v zuse niciodat pe mama ei atât de vesel , dar era ceva ciudată ă ă – Magda îl numise colonelul Johnson. Aşa o s -i spun mereu? ă ă

— Mam , sunt fericit pentru tine, spuse Luba, în timp ce oă ă îmbr iş pe mama ei. ăţ ă

Era prima oar , dup ani le zile, când îi spunea „mam ”. ă ă ă89


Colonelul Johnson st tea, atent, în spate. Neliniştit , Luba nuă ă ştia dac s -i strâng mâna, sau s -l s rute pe obraz. Ca să ă ă ă ă ă sparg aceast t cere jenant , o lu la fug pe sc ri şi ip : ă ă ă ă ă ă ă ţ ă

— Ginga! Yanek! Magda se m rit ! ă ăCoborâr alergând, copleşind cuplul cu felicit ri. Yanek insistă ă ă

ca to i s bea.ţ ă— Hai s s rb torim! Veni i sus, cu to ii! ă ă ă ţ ţ— Magda, drag , mergi tu sus, spuse colonelul Johnson. Vreauă

s stau pu in de vorb cu Luba.ă ţ ăYanek o lu înainte şi marele, puternicul Ginga o trase peă

Magda dup el. Luba r mase cu colonelul Johnson, care încă ă ă zâmbea. Se sim ea stânjenit şi pu in nervoas .ţ ă ţ ă

— Hai s st m jos, spuse el, în timp ce-o conduse spre o sofa. ă ăNu se putea uita la el; îşi inea capul în jos, cu ochii pe dungaţ

ascu it a pantalonilor.ţ ă— O iubesc pe mama ta şi aş vrea s fiu un so bun, începu el,ă ţ

cu accentul lui britanic. Te iubesc şi pe tine şi aş vrea s - i fiu ună ţ tat bun. Am cump rat un mic hotel, lâng Brighton. Sunt sigură ă ă c dac to i trei muncim împreun , poate deveni un succes. ă ă ţ ă

Felul în care vorbea, o f cea pe Luba s -l în eleag destul deă ă ţ ă greu. Se întreba cât de mult îl în elegea Magda, care ştia pu inţ ţ ă englez .ă

— Ştiu c tu şi cu mama ta, a i avut o via grea, continu el.ă ţ ţă ă Vreau ca ea s fie acum mai fericit , mai uşoar . Trebuie s aiă ă ă ă copil ria pe care nu ai avut-o niciodat . Mama ta mi-a spus c aiă ă ă un talent deosebit pentru desen, acest talent ar trebui încurajat. Ce altceva î i place? Dansul? Te trimit la o şcoal de balet.ţ ă Înotul? O s fie suficiente posibilit i pentru acestea în Brighton,ă ăţ spuse el cu un zâmbet strâns. Vreau s - i petreci mult timpă ţ f când lucruri care î i plac, şi nu s stai într-o magazie. ă ţ ă

Lacrimile îi întunecar privirea.ă— Când ai probleme, vino la mine, continu el, s vorbimă ă

despre ele. S fim prieteni. Vreau s te ajut. Şi vreau s mă ă ă ă aju i… ţ

Ea îşi ridic pentru prima dat privirea ă ă— …s o fac pe mama ta fericit . ă ăLuba îşi îngrop capul în um rul lui.ă ă— Mul umesc. Mul umesc. Vreau s te ajut. Promit c te voiţ ţ ă ă

ajuta. Cum de s-a putut îndoi de acest ciudat, şi zâmbitor om? O

90

- KIRK DOUGLAS -

iubea pe Magda. Fericirea ei era principala lui grij . Sim i un vală ţ copleşitor de afec iune pentru el. Va avea, în sfârşit, un tat . Vorţ ă fi o adev rat familie. Va fi „tata” şi nu „colonelul Johnson”. Da,ă ă îl va ajuta. Îl va face s fie mândru de ea.ă

C s toria a avut loc la prim ria Weymouth. Doamna Kulikă ă ă fusese şi ea prezent , împreun cu Ginga, care cu statura lui, oă ă domina pe Yanek. Ziarul local trimise un fotoreporter. Era o poveste romantic : ă

Un erou de r zboi, englez, se c s toreşte cu o refugiată ă ă ă polonez . ă O nou via începe. Sfârşitul fericit al unei lungiă ţă b t lii. ă ă

Dup recep ie, mirele plec la Brighton, s semneze noteleă ţ ă ă pentru achizi ionarea micului hotel.ţ

Pe Luba o fr mânta faptul c Magda nu şi-a avut noapteaă ă nun ii. Se întreba dac au fost vreodat în pat împreun .ţ ă ă ă

Luba o privise pe mama ei. Magda str lucea, pur şi simplu.ă Tocmai se c s torise cu un gentleman englez, încânt tor,ă ă ă politicos, inteligent, cu maniere impecabile. Se înroşea când cineva îi spunea „doamna Johnson”. Apoi, un gând o fulger peă Luba: „E o târf !”. O şoc s constate c gândea în felul acesta;ă ă ă ă totuşi, era adev rat. Amândou deveniser târfe, ca să ă ă ă supravie uiasc . Dar acum vor deveni o familie normal , fericit :ţ ă ă ă colonelul şi doamna Johnson şi fiica lor, Luba Johnson.

Capitolul 5

1954, Hollywood, California

Pentru cursul de cinematografie din anul al patrulea i se ceruse fiec rui student s fac un film de zece minute care s fieă ă ă ă ar tat unui grup de profesionişti din industria filmului. Cândă Danny afl c tema impus era „Poveşti de r zboi” se sim iă ă ă ă ţ paralizat. To i colegii lui de clas studiau documente din Procesulţ ă de la Nürenberg şi colec ionau jurnale de actualit i din lag releţ ăţ ă de eliberare, dar Danny încercase prea mult s înmormântezeă toate amintirile vremii în care el era Moishe.

Nu putea s le reînvie acum. Se gândea s se retrag de laă ă ă curs, dar aceasta ar fi însemnat o amânare a absolvirii cu un an.

91


Deodat tres ri: S fac filmul despre Tyrone? O s fieă ă ă ă ă povestea unui infanterist negru care se întoarce acas la el, înă sud, cu o fat alb , orfan de r zboi. O s -l intituleze „Salvat ”.ă ă ă ă ă ă

Danny nu avu nici o problem s -şi fac o distribu ie dină ă ă ţ chelneri, to i actori aspiran i, care lucrau cu el la o gustare; erauţ ţ încânta i s joace în fa a unei camere de luat vederi, pl ti i deţ ă ţ ă ţ Universitate. Avea greut i în a g si pe cineva în rolul principal,ăţ ă deoarece actorii negrii erau pu ini, aşa încât buc tarul juc rolul,ţ ă ă şi înc perfect. ă

Folosi locul în care casele începeau s fie demolate pentru aă face loc Stadionului Dodger.

Printre d râm turi, focurile de artificii din 4 Iulie simulau oă ă scen de r zboi. În prima zi st tu în fa a actorilor, explicândă ă ă ţ scena pe care o scrisese. Ştia c într-o zi va deveni regizor.ă

Filmul câştig premiul întâi.ă

Pu in dup aceea Milton Schultz, un cunoscut tân r agent deţ ă ă la „Artiştii Faimoşi” îl chem pentru un interviu. Danny eraă încântat – Schultz fusese unul dintre judec torii filmeloră studen eşti. ţ

St tea în camera de aşteptare de la etajul şase al cl diriiă ă Artiştilor Faimoşi col cu bulevardul ţ Wilshire şi Beverly Drive. În jurul lui erau şi al ii care aşteptau, tineri actori frumoşi, ingenueţ sexy, şi câ iva tipi b rboşi care, presupuse Danny, erau scriitori.ţ ă To i ochii se întoarser la unison când domnul Charlesţ ă Grosseman trecu. Pe strad nu te-ai fi uitat de dou ori la el – deă ă în l ime medie, p r negru, fa neted , rotund – numai dac aiă ţ ă ţă ă ă ă fi ştiut, aşa cum to i cei de aici ştiau, c era unul din cei maiţ ă puternici, agen i din Hollywood. ţ

Neatent la privirile celor care aşteptaser ore, sau poate zile,ă sperând s -l vad , închise uşa în urma sa.ă ă

Recep ionera ciripi:ţ— Domnul Denisson, ultimul birou pe stânga. Milton Schultz avea o fa rotund , zâmbitoare şi o barbţă ă ă

frumos tuns care nu reuşea s -i ascund privirea de b ie andru;ă ă ă ă ţ nu putea avea mai mult de cinci ani în plus decât Danny. Ochelarii cu ram de baga încadrau nişte ochi gri, scânteietori,ă care p reau c ascund un mic secret nostim.ă ă

Când Schultz se ridic de la birou, Danny observ c purtaă ă ă pantofi cu toc, dar chiar şi aşa Danny îl domina.

92

- KIRK DOUGLAS -

— Mi-a pl cut filmul t u, spuse el. Tu l-ai scris? ă ă— Da.— L-ai regizat şi l-ai produs? — Da. — Excelent… f cut cu talent. Arat o sensibilitate adânc . ă ă ă— Mul umesc, r spunse Danny cu modestie. ţ ă— Scena aceea cu fetita – ca evreu am fost cu adev rată

emo ionat. Mi-a amintit de toate acele victime inocente aleţ Holocaustului. Eşti evreu?

Danny sim i acea strângere cunoscut a stomacului. ţ ă— Nu, dar admir poporul evreu. Ca mul i al ii, simt o profundţ ţ ă

compasiune pentru suferin a lor..ţ— Nu mul i ţ goyim simt aşa, morm i Schultz. ă— Poftim? — Goyim. Oameni. Nici o ofens , ad ug agentul cu ună ă ă

zâmbet. Danny inspir adânc şi reuşi un zâmbet slab.ă— Dar în Hollywood, temele cu evrei nu se vând, spuse

Schultz. Nu e decât opinia unui om. Apoi f cu cu ochiul şi ar t spre fotografia unei starlete.ă ă ă— Una din cele mai bune cliente ale mele – nu are nici o

opinie. Râser amândoi şi Schultz îl pofti pe Danny pe o canapea dină

piele, în fa a c reia erau aşezate o m su de cafea, cu un joc deţ ă ă ţă şah pe ea.

— Joci şah? întreb agentul. ă— Nu, nu am jucat niciodat .ă— P cat, e un joc grozav. Dar acum, spune-mi. Ce vrei s faci?ă ă Danny îşi avea r spunsul preg tit:ă ă— Vreau s regizez filme de lung metraj. ăSprâncenele negre ale lui Schultz devenir dou unghiuri. ă ă— Oh, vrei s începi de la vârf, hm? ă— P i, eu…ă— Î i trebuie mai mult decât acel filmule , ca s - i aşezi fundulţ ţ ă ţ

în scaunul unui regizor. Surprins nepl cut, Danny se înroşi.ă— Hai s încerc m s începi cu televiziunea, continu Schultz. ă ă ă ă— S m mut în New York? ă ă— Nu, televiziunea se mut aici. Te pun în leg tur cu unii dină ă ă

regizorii C.B.S i-ar place? Ţ93


— Da, domnule Schultz. — Spune-mi Milt. — Da, domnule Milt. Agentul scrise un nume şi o adres . ă— Tipul sta e un client. ăCoborî vocea:— Bea prea mult… e din timpurile mai vechi… începe s seă

pr buşeasc . Are nevoă ă ie de tot ajutorul pe care-l poate ob ine.ţ În elegi? ţ

Danny d du ă afirmativ din cap. — Împuşc doi iepuri dintr-o lovitur . Îi salvez lui slujba şi- i dauă ţ

ie una. ţMilt izbucni într-un chicot zgomotos.— Şi iau un comision de 10% de la amândoi. Danny râse şi el. Ştia c e pe mâini bune. Era deja la uş .ă ăEra o uş mare, grea. Deasupra lic rea o lumin roşie şi seă ă ă

putea citi: „Nu intra i când lumina e aprins .” Danny aştept cuţ ă ă mâna pe clan şi, când lumina se stinse, intr repede în untru.ţă ă ă Era în studioul de sunet Paramount, destul de mare ca s poată ă fi folosit ca hangar de avioane, care fusese închiriat pentru filmarea unei drame TV. Cum st tea acolo, încercând să ă absoarb vârtejul activit ilor, un tip tân r, cu p r blond,ă ăţ ă ă dezordonat, se apropie de el.

— Danny Dennison? — Da, domnule. Tân rul râse. ă— Spune-mi Slim. Sunt regizorul asistent – un cuvânt superior

pentru foarfece. Avea un zâmbet calm, care îl relax imediat pe Danny.ă— Urmeaz -m , spuse el, fluturând mâna. ă ăÎşi croir drum peste dispozitivele de prindere, care sus ineauă ţ

p r i uriaşe de decor, printre actori care-şi repetau scenele,ă ţ dansatori care-şi întindeau picioarele pe bârne de exerci iu,ţ membrii ai echipei care bârfeau în jurul unei cafele, pân la ună b rbat aplecat peste o ceaşc cu ceai, într-un scaun înalt deă ă regizor, cu DOMNUL ANDREWS scris pe sp tar.ă

— Acesta este Danny Dennison, spuse Slim, când ajunser înă spatele lui.

Tres rind, b trânul se întoarse. Îşi d du jos ochelarii negri peă ă ă care-i purta şi se uit la Danny cu nişte ochi cu pleoapele l sate,ă ă

94

- KIRK DOUGLAS -

ca şi când ar fi încercat s -şi aminteasc unde îl v zuse înainte.ă ă ă Îşi sc rpin coama încâlcit de p r c runt şi des. Într-un sfârşit,ă ă ă ă ă vorbi:

— Ah, da… Fl c ul pe care mi l-a trimis Milt. ă ă— Sunt fericit s lucrez pentru dumneavoastr , domnuleă ă

Andrews. — Nu fi atât de sigur, veni r spunsul pe o voce joas , grav . ă ă ăDanny se întreb dac ar trebui s râd .ă ă ă ăDomnul Andrews se aplec s -şi umple ceaşca cu ceai, dintr-ă ă

un termos. — Vorbim mai târziu. Pentru moment, stai cu Slim. În timp ce se îndep rtau, Slim îi zâmbi lui Danny.ă— E cu adev rat un tip mare. Cu ani în urm a fost un mareă ă

regizor al vremurilor sale. A venit de la London Films. — B nuiesc c de asta bea atât de mult ceai. ă ă— Ceai? chicoti Slim. Oh, da. Îi place la nebunie. Apoi, dintr-o dat , strig cu voce puternic :ă ă ă— Atmosfera – la locuri. Muzica, da i-i drumul. ţUn val de oameni g l gioşi se îndreptar spre platoul deă ă ă

filmare. O scen de bar de noapte se lumin strident. Slim seă ă uit la domnul Andrews, care d du din cap, în timp ce sorbea.ă ă

— Motor! strig Slim. ăCamerele de luat vederi începuser s filmeze.ă ă— Ac iune.ţSe auzi, dintr-o dat , pin megafoane, o muzic de dansă ă

puternic , în timp ce to i începur s danseze şi orchestra porniă ţ ă ă s se mişte în ritm. Deodat , muzica fu oprit , dar to iă ă ă ţ continuar s se învârt , ca şi cum ar mai fi cântat.ă ă ă

Cei doi actori principali, dansând cu mare anima i, începur oţ ă conversa ie cu voce ridicat , peste nivelul unei muziciţ ă inexistente. Danny era intrigat. La un semnal al lui Slim, muzica se puse din nou pe urlat. Slim îi arunc o privire lui Andrews şiă ip :ţ ă

— T iat! ăMuzica şi dansul se oprir brusc: ă— Lua i cinci! ţŞi figuran ii, to i g l gioşi, p r sir platoul. ţ ţ ă ă ă ă ăSlim se apropie, conspirativ, de Danny.— D -mi voie s - i spun ceva important. În televiziune, nuă ă ţ

trebuie s fii bun, trebuie s fii doar iute. ă ă95


Apoi îşi mişc uşor capul în direc ia domnului Andrews,ă ţ pr buşit, în continuare, în scaunul s u.ă ă

— E foarte bun, dar nu e rapid. De-asta eşti aici. Dup ziua de filmare, Danny îl urm de domnul Andrews până ă ă

sus, în biroul s u, ascultând boc nitul regulat pe care îl f ceaă ă ă bastonul b trânului, în timp ce mergea târându-şi picioarele peă alee. Se aşezar , iar domnul Andrews îi oferi nişte scotch, peă care el îl turn şi nu încerc deloc s ascund faptul c eraă ă ă ă ă ingredientul principal al ceaiului s u. În timp ce amândoiă sorbeau, domnul Andrews îl întreb : ă

— Fl c ule, ce vrei s faci? ă ă ă— Filme, domnule, filme de lung metraj. Domnul Andrews forn i.ă— Mai întâi înva meserie. Regizorii şi scriitorii buni aiţă

televiziunii de azi vor fi cei care vor face filmele de lunge metraj de mâine.

— Crede i, domnule? ţ— Ştiu.Îşi d du jos ochelarii şi-i şterse cu mâneca de la c maş .ă ă ă— Capetele stea de m gari de la conducerea studiourilor şi-ă ă

au b tut joc de televiziune, atunci când a ap rut, pân când şi-ă ă ăau dat seama c în fiecare mar i seara str zile erau goale şiă ţ ă oamenii nu erau în cinematografe.

— Dar unde erau? întreb Danny, naiv. ă— Acas , fl c ule, uitându-se la ă ă ă Unchiul Miltie. Domnul Bearle,

fl c ule, a zguduit industria asta. Înainte, Jack Warner a dat ună ă ordin, ca niciuna din vedetele sale s nu apar în cutiu a aiaă ă ţ mic . Acu’, uit -te, Warner face nu unul, ci trei seriale TV.ă ă Televiziunea este excitant . Singurul lucru r u pe care-l are, suntă ă oamenii care o conduc.

— V referi i la re ele? ă ţ ţ— Nu, nu, ele nu conduc. — Cine, atunci? — Sponsorii… Uite, fl c ule, sponsorul nostru e o companie deă ă

ig ri. Î i vine s crezi c am ordine ca to i eroii din serial s leţ ă ţ ă ă ţ ă fumeze ig rile, iar celor ce interpreteaz rolurile tic loşilor s nuţ ă ă ă ă li se dea voie s fumeze?ă

Danny îl privi stupefiat.— E-adev rat, fl c ule. Tic loşii trebuie doar s rânjeasc , cuă ă ă ă ă ă

un râs aspru. Vrei s ştii ceva şi mai r u? Când am dramatizată ă 96

- KIRK DOUGLAS -

„Procesul de la Nürenberg”, sponsorul, o companie de gaze, nu le-a dat voie s spun „gaz”. ă ă

Criza de râs a domnului Andrews se înte i.ţ— Pricepi, fl c ule? Toat treaba era despre gazarea evreilor,ă ă ă

iar ei nu au spus niciodat „gaz”. ăRâsul îi muri.— Acum în elegi ce nu e bine cu aceast industrie? ţ ăDanny îşi sorbi b utura în linişte. ă— Înc mai vrei s fii în şantajul sta? ă ă ă— Da, domnule. — Ce greşeal . ăDomnul Andrews lu o înghi itur .ă ţ ă— Presupun c e prea târziu s corectez aceast greşeal .ă ă ă ă

Poftim scenariul urm torului episod. Studiaz -l cu aten ie şi,ă ă ţ dup aceea, începe s lucrezi cu actorii. ă ă

— Ce dori i s fac? ţ ă— Orice po i. Ajut -i s -şi înve e rolurile – poate o s ai oţ ă ă ţ ă

sugestie, sau dou . Crezi c te po i descurca? ă ă ţ— Da, domnule, Andrews.— Atunci, gr beşte-te, fl c ule, n-o l sa pe mândra ta să ă ă ă ă

aştepte. — Nu, nu m aşteapt nimeni. Îmi place s stau de vorb cuă ă ă ă

dumneavoastr . ăDomnul Andrews se uit cu coada ochiului la Danny. ă— Câ i ani ai? ţ— Dou zeci şi doi, domnule. ă— Când eram de vârsta ta…D du din cap, cu o grimas pe fa . ă ă ţă— Acu’, pleac naibii de aici. ăLui Danny îi pl cea s lucreze cu actorii. La început, nu l-auă ă

putut suporta, dar, încetul cu încetul, imitând felul t cut de aă comunica al domnului Andrews îi câştig pe to i. Putur s vadă ţ ă ă ă c e talentat şi îi fur recunosc tori pentru ajutor.ă ă ă

Şi, cu cât îl observa mai mult pe domnul Andrews lucrând, cu atât îl respecta mai mult. Îl iubea pe b trân şi nu oboseaă niciodat ascultându-l divagând despre zilele sale din teatru,ă despre marea literatur ă

— Fl c ule, ă ă to thine own self be true/And it must follow, as the night the day, /The caust not then be false to any man.

— Hamlet. 97


— Da, fl c ule, ă ă Hamlet. Clasicii. Toate subiectele bune din literatura englez au fost f cute cu mult timp în urm . ă ă ă

Când domnul Andrews începea o nou sticl , Danny punea, deă ă obicei, cap t discu iei lor. B trânul îl îngrijora. Ştia c b utura îlă ţ ă ă ă f cea s nu se mai controleze. În unele zile, domnul Andrews niciă ă nu se mai sinchisea de termos, ci turna, ostentativ, scotch dintr-o sticl împachetat într-o pung de hârtie maronie.ă ă ă

Danny lucra bine şi cu Slim; deveniser o echip şi deseoriă ă luau prânzul împreun . Domnul Andrews îşi bea prânzul, rareoriă p r sind scaunul de regizor. Dar; într-o dup -mas , întorcându-ă ă ă ăse de la administra ie, g sir scaunul gol.ţ ă ă

— Vezi unde e; eu o s preg tesc actorii, îi spuse Danny luiă ă Slim.

Câteva minute mai târziu, Slim reap ru, ab tut. ă ă— Nu pot s -l mişc. E mort de beat. ăRegizorul era r sturnat peste birou, practic inconştient, şiă

nimic din ceea ce f cur nu-l puse pe picioare. Slim renun . ă ă ţă— Nu avem decât o singur solu ie. Trebuie s -i preiei locul,ă ţ ă

Danny, pân când îşi revine. ă— Nu pot s fac asta. ă— Trebuie. N-o s ni se mai accepte nici o întârziere.ă— Slim, dar el este regizorul. — Este? Uit -te la el. ăDanny se uit la omul pe care reuşise s -l îndr geasc .ă ă ă ă— Slim, ajut -m s -l ridic. ă ă ă— Pentru ce. — Odat ce reuşim s -l mişc m şi s -l punem în scaunul lui, oă ă ă ă

s fie totul în regul . ă ăCodindu-se, Slim îl ajut pe Danny s -l ridice pe domnulă ă

Andrews de sub iori şi reuşir s -l târasc pe uşa lateral , pânţ ă ă ă ă ă la scaunul de regizor. Acolo st tu în pozi ia lui obişnuit , p rândă ţ ă ă c priveşte prin ochelarii lui întuneca i. Danny îl scutur .ă ţ ă

— Domnule Andrews. Bâlbâieli incoerente ieşir de pe buzele b trânului. Actoriiă ă

aşteptau.— Linişte, v rog! ăSlim ipase în mijlocul unei t ceri absolute.ţ ă— Da, domnule, spuse Danny, cu voce tare, domnului

Andrews, dup care se întoarse spre actori, cu un zâmbet cald.ă Inspir adânc. Doamnelor şi domnilor… … Domnul Andrewsă ăăă

98

- KIRK DOUGLAS -

are, pe moment, laringit … Şi m-a rugat… … S transmită ăăă ă indica iile pe care o s mi le şopteasc la ureche. ţ ă ă

Slim îl privea uimit.Vocea lui Danny deveni mai puternic .ă— Domnul Andrews ar dori s începem de la intrare, Joe – seă

întoarse spre actor – când o g seşti pe so ia ta plângând. Să ţ ă începem de acolo.

Slim, înc cu ochii cât cepele, strig instruc iunile, iar echipa îiă ă ţ r spunse:ă

— Camera, gata? — Gata. — Motor. — Motor. B rbatul cu t bli a veni în fa a camerei: ă ă ţ ţ— Scena şapte, turnat unu. Slim îi f cu cu ochiul lui Danny, care încerca s pară ă ă

încrez tor, în timp ce st tea lâng scaunul domnului Andrews, cuă ă ă bra ele încrucişate pe piept.ţ

Şarada merse bine. Abia la ultima filmare, domnul Andrews se mişc , în sfârşit.ă

Danny se aplec :ă— V sim i i bine, domnule? ă ţ ţB trânul bâlbâi ceva. ă— Ce este? Danny se aplec mai mult spre fa a lui. ă ţ— Treab bun , fl c ule. ă ă ă ă

La sfârşitul zilei, Danny era absolut extenuat. Slim veni şi-l îmbr iş .ăţ ă

— Nu ştiu cum de-am descurcat-o – sunt un tip nervos – dar tu ai f cut un lucru grozav, Danny. ă

— S-a trezit, pân la urm . ă ă— Sigur, când ziua de lucru s-a dus. I-ai salvat spinarea, râse

Slim, în timp ce se îndrepta spre ieşire. Danny se aşez , obosit dar fericit. În t cerea platoului pustiu,ă ă

sunetul ascu it al telefonului îl f cu s sar în sus. Era Milt.ţ ă ă ă— O s -l dea la o parte pe b trân, îi spuse lui Danny.ă ă— Ce? Despre ce vorbeşti? — Ştii despre ce vorbesc. — Domnul Andrews nu s-a simit bine câteva ore. Acum e bine.

99


— Rahat! Voiau de mult s scape de el. Ştiu ce s-a întâmplat.ă Ai f cut o treab bun şi te vor pe tine. ă ă ă

— Pe mine? — De ce crezi c i-am dat şansa asta? ă ţ— Nu e posibil s -şi piard slujba din cauza mea, protestă ă ă

Danny. N-o s ob in niciodat alta. Asta o s -l omoare. ă ţ ă ă ă— Danny, fii tare. Pari mare şi puternic, dar eşti moale.

Înt reşte-te! ă— Presupune c nu mai bea. ă— N-o s se opreasc niciodat din b ut. ă ă ă ă— Ascult , las -m s încerc.ă ă ă ă— Rahat! Nu te în eleg. Vrei, sau nu, s fii regizor? Hot r şte-ţ ă ă ă

te.Şi Milt închise.Palid, Danny se gr bi spre biroul domnului Andrews.ăIntr f r s bat .ă ă ă ă ă— Te aşteptam, fl c ule. Poftim b utura. ă ă ă— Nu vreau s beau, domnule Andrews. ăTonul s u îl f cu pe regizor s se opreasc din turnat. Se uită ă ă ă ă

la Danny apoi, calm, umplu paharul. În timp ce-l ducea la buze, Danny îi apuc mâna.ă

— V rog. V rog! Trebuie s înceta i s mai be i. ă ă ă ţ ă ţB trânul izbucni într-un râs amar. ă— Nu mai be i! îi strig Danny în fa . ţ ă ţăDomnul Andrews se l s pe spate, în scaunul s u şi se uit înă ă ă ă

sus, la Danny, care-l domina.— Eşti un fl c u bun, spuse el blând. Dar du-te la ocean şiă ă

comand -i fluxului s nu mai vin . O s ai mai mult succes. ă ă ă ăÎnghi i b utura.ţ ăDanny st tea acolo, neajutorat, încercând s se gândeasc laă ă ă

noi argumente. Când regizorul îşi mai turn o dat , Danny ieşiă ă uşor din birou.

A fost ultima dat când l-a v zut pe domnul Andrews viu. Înă ă diminea a urm toare, poli ia g si trupul ciopâr it al regizorului înţ ă ţ ă ţ maşina sa, care se izbise de o cabin telefonic de pe Bulevardulă ă Sunset.

Mult timp dup aceea, Danny nu putu regiza o scen , dacă ă ă scaunul gol al domnului Andrews nu era lâng el. Nimeni nu s-aă mai aşezat niciodat pe acel scaun.ă

100

- KIRK DOUGLAS -

Danny era recunosc tor c îl avea pe Slim lâng el. Aproapeă ă ă c -şi puteau ghici gândurile unul altuia. Când deveneauă încorda i, glumeau unul cu altul.ţ

— Î i spun, Danny, s muncesc cu tine înseamn s -mi cadţ ă ă ă ă tot p rul de pe cap. ă

— Regeneratorul de p r nu-şi mai face efectul? îl tachinaă Danny.

— Uit -te la mine, deocamdat tu î i faci efectul. ă ă ţApoi, Danny îşi punea bra ul pe dup umerii lui Slim. ţ ă— Nu- i f griji, înainte s termin, o s - i cad tot. ţ ă ă ă ţ ăŞi râdeau.Slim era un bun coleg de echip , dar cel mai bun prieten al luiă

era Milt. Era opusul lui Danny; nimic nu-l fr mânta. Era uneoriă crud, dar întotdeauna onest şi direct. În ceea ce-l privea, Milt era foarte mândru c tân rul s u client devenea cunoscut şiă ă ă respectat în lumea televiziunii. Îl invitase, uneori, pe Danny la o cin pe care s-o g teasc împreun , acas , dar el încerca să ă ă ă ă ă evite acest fel de seri cât mai mult posibil; îi trezeau nişte amintiri pe care le îngropase de mult.

În timp ce suna, Danny o putea auzi pe Kathy, feti a de opt aniţ a lui Milt, f cându-şi lec ia de pian. Tenacitatea ei era deă ţ admirat, se gândi el.

Sarah, cu fa a ei durdulie, înroşit de g tit, îşi şterse mâinileţ ă ă de un şor sub ire, pus peste şoldurile ei m rimea zece,ţ ţ ă inconfortabil înghesuite în nişte pantaloni m rimea opt.ă

Îi s rut pe obraji şi repet ceea ce-i spunea întotdeauna:ă ă ă— Intr , Danny. În seara asta o s m nânci bine nimic dină ă ă

mâncarea goyishe. O s te îngr ş m pu in. Scuz -m , şi disp ruă ă ă ţ ă ă ă înapoi în buc t ria din care emanau mirosurile obişnuite deă ă cl tite cu cartofi, sup cu g luşte şi ficat de pas re. ă ă ă ă

Milt studia intens tabla de şah.— La timp, spuse f r s -şi ridice privirea. ă ă ăFiul s u, Jonathan, de şapte ani, st tea în fa a lui cu expresiaă ă ţ

plictisit a unui juc tor care ştie foarte bine rezultatul jocului. ă ă— Şah mat, spuse Jonathan, sfid tor, în timp ce-i d du la oă ă

parte nebunul.— Dumnezeule, iar mi-a f cut-o, spuse Milt ridicându-se şiă

strângând mâna lui Danny. Încearc -l. ă— Nu, nu, spuse Danny. Abia dac ştiu mut rile.ă ă

101


— Jonathan o s te ajute, spuse Milt aranjând tabla de şah. ăDanny se aşez , hot rât s fac din asta o experien pl cut .ă ă ă ă ţă ă ă

Dup câteva mut ri cu pionii, înaint nebunul şi-i zâmbi luiă ă ă Jonathan.

— Cum e? — Stupid. — Nu e frumos, îl admonest nu prea ă sever Milt. Lui Danny îi pl ceau copiii, dar era ă ceva cu Jonathan, nu prea

ştia ce anume. Nu-i pl cea puştiul. ăO auzi pe Kathy cântând mereu aceeaşi pies muzical . Milt îlă ă

înghionti, mândru.— Ascult , Danny. ăDanny încerc s nu asculte. Dar spuse:ă ă— E grozav ,ă în timp ce mut piesele la întâmplare, sperândă

s termine jocul repede. Reuşi. ăCând masa se termin , Danny nu îndr zni s cear ună ă ă ă

bicarbonat – şi puştii fur , ă slavă Domnului, trimişi în camera lor, Milt îi şopti lui Danny:

— Nu-mi place mâncarea evreiască. Mul umesc lui Dumnezeuţ c am oprit-o s fac toate felurile.ă ă ă

— Am o fat pentru tine, Danny! strig Sarah din buc t rie. ă ă ă ăMilt şi Danny schimbar repede priviri între ei, în timp ce eaă

intr cu tava cu desert.ă— E o bijuterie, nu crezi, Milt? Sarah se entuziasm . ă— Şi e bogat , complet ea, în timp ce turna cafeaua. ă ă— Mul umesc, Sarah, dar acum, cu ajutorul lui Milt, ţ vreau să

m concentrez asupra carierei. ă— Femeia potrivit poate s te ajute în carier mai mult decâtă ă ă

Milt, spuse peste um r, în timp ce se îndrepta spre buc t rie, să ă ă ă cure e. ţ

Ultima remarc veni prin uşa închis : ă ă— Milt, de ce nu o invi i într-o sear ? ţ ă— O s-o invit, drag , strig el, dând din cap a „nu” c treă ă ă

Danny.Amândoi râser .ă— Danny, nu mi-ai v zut biroul. ă— L-am v zut, ultimul de la cap tul holului. ă ă— Greşit, al doilea de la cel al domnului Grossman. — Felicit ri. Se vede c te descurci. ă ă— Cu clien i ca tine, cum m-aş putea pierde? Fiecare dinţ

102

- KIRK DOUGLAS -

spectacolele tale de televiziune a fost un succes. Eşti str lucitor,ă Danny.

— Dac sunt atât de str lucit, de ce nu-mi dai s regizez ună ă ă film de lung metraj?

— Oh, iar vorbim despre asta. — Acum, c eşti la dou uşi distan de domnul Grossman, aiă ă ţă

mai mult influen , deci po i s -i propui. ă ţă ţ ă— Da, poate c am. Las -m s m gândesc. ă ă ă ă ă— Ai tot timpul. N-am aşteptat decât cinci ani.

Era în 1960, John Kennedy tocmai fusese ales, iar Chubby Checker şi twistul erau în mare vog , dar lui Danny, cel deă dou zeci şi opt de ani, nu-i p sa decât de întâlnirea pe care Miltă ă o aranjase cu Art Gunn.

Art Gunn îşi croise drumul spre vârful piramidei f când o serieă de filme de groaz cu un buget mic, care au f cut în modă ă constant bani pentru studio; era acum la rând s fie urm torulă ă şef de la ACE FILMS. Gunn era dur, îl avertizase Milt. Era f cută din acelaşi aluat ca şi evreii ruşi, care veniser din cartiereleă evreieşti ale New-York-ului la Hollywood, s fac fanteziile loră ă despre America reale. Fanteziile lui Gunn erau mai ieftine, cu mai pu in poleial , cu mai pu in str lucire – nu-i p sa decât deţ ă ă ţ ă ă ă ideea de baz .ă

Milt, îmbr cat în cel mai ip tor sacou al s u în carouri şiă ţ ă ă Danny în obişnuitul s u bluzon albastru-închis şi pantaloni largiă din flanel gri, serveau masa la restaurantul studioului înainte de întâlnire. Ron ind o friptur „Humphrey Bogart”, Milt morm i?ţă ă ă

— S ă mai zici c nu te-am adus într-un studio. ăÎntre dou înghi ituri de salat de ton „Greta Garbo”, îi urm riă ţ ă ă

pe marii regizori Willie Wyler şi Howard Hawks intrând în sufrageria special . ă

— M-ai adus, Milt. Acum, cum intru acolo? Întâlnirea cu Art Gunn dur cinci minute.ăDin spatele biroului supradimensionat, punctându-şi cuvintele

cu o igar groas , Gunn îi spuse lui Danny:ţ ă ă— Adu-mi un scenariu din care s câştig un milion şi dină

partea mea poate s -l regizeze şi câinele t u.ă ăDanny îşi pierdu orice interes pentru televiziune, preocupat de

c utarea lui pentru un scenariu care s satisfac gusturileă ă ă nepreten ioase ale lui Art Gunn.ţ

103


Îi era uşor, dar cuvintele lui domnului Andrews „la clasici g seşti totul” îl trimiser în direc ia bun .ă ă ţ ă

Primul s u proiect fu un western bazat pe „Regele Lear”,ă exceptând faptul c personajul principal era un b trân fermieră ă care încerca s -şi împart domeniul la cele trei fiice ale sale.ă ă Danny îns şi scrisese scenariul. Sim i c i se face r u şi-l rug peă ţ ă ă ă Milt s se uite la film, în timp ce el se îndrept spre toaletaă ă b rba ilor, de partea cealalt a holului. Art Gunn se aşezase elă ţ ă însuşi lâng masa unde erau puse cartonaşele pentru însemn riă ă şi creioanele scurte. În untru, audien a format din studen i, eraă ţ ă ţ t cut . Danny nu ştia cum s interpreteze acest lucru. Cândă ă ă ipând şi împingându-se şi f când baloane de gum , se retraserţ ă ă ă

s -şi noteze impresiile, îi privi cu o disperare crescut . Cum Miltă ă se apropia, Danny schi un zâmbet slab.ţă

— Oare viitorul meu depinde de ce cred idio ii ştia? ţ ă— Şi-au pl tit biletele, chicoti Milt. ăPe m sur ce audien a se împu ina, Danny îl urm rea pe Artă ă ţ ţ ă

Gunn scotocind prin cartonaşe.Din ii încleşta i pe igara-i groas erau dezveli i într-un rânjetţ ţ ţ ă ţ

larg.

Milt negociase un contract bun cu ACE FILMS, care-i permise lui Danny s se mute din modestul apartament care d dea înă ă Sunset Street şi s -şi cumpere o cas despre care se obişnuiseă ă s considere c niciodat nu-şi va putea permite s o cumpere.ă ă ă ă

Chiar dincolo de Tover Road la cinci minute de Hotelul Beverly Hills, era o caban elve ian , construit lâng o vale. Garajul eraă ţ ă ă ă sub cas . Parterul spa ios, camera de zi avea şemineu, buc t riaă ţ ă ă era mare şi avea şi o camer de oaspe i. În plus avea o privelişteă ţ minunat asupra dealurilor. Din camera de zi, o scar ducea spreă ă dormitorul principal, care avea ieşire spre un platou cu iarb , dină spatele cabanei. Danny se gândea c într-o zi o s construiască ă ă acolo o piscin şi un teren de tenis. Dormitorul ă era partea preferat din cas a lui Danny. Îşi pusese biroul acolo, şi-i pl cea,ă ă ă în timp ce lucra la scenarii, s se plimbe pe iarb şi s privească ă ă ă dealurile brune.

Clasicii adapta i la western-uri erau capitolul s u de bazţ ă ă Filmele sale nu erau din cele care s câştige un Oscar.ă Intelectualii se zburleau la ele, spunând c a corupt mari opereă ale literaturii pentru a le închina gustului de mas . Dar al ii,ă ţ

104

- KIRK DOUGLAS -

spuneau c a adus omului obişnuit marele mesaj al clasicilor într-ăo form de spectacol. ă

Controversa îl f cu s câştige mult aten ie şi chiar cei maiă ă ă ţ aspri critici trebuiau s admit c filmele sale erau inteligente.ă ă ă Nu era de neglijat faptul c aduceau bani.ă

Citind articolele despre el însuşi, avea sentimentul c descriauă o persoan diferit . Succesul s u îi p rea ireal. Via a sa, îi p reaă ă ă ă ţ ă ireal . Era ca şi când ar fi fost un personaj al filmelor sale.ă

Numele s u era frecvent men ionat în coloanele de bârf caă ţ ă unul dintre cei mai demni de ales celibatari din oraş – treizeci şi trei de ani, talentat şi în ascensiune.

Era considerat un tip bine, fiind comparat cu actorii frumoşi, ca Cliff Robertson sau Robert Taylor. Avea deseori leg turi cu oă starlet sau alta, dar nu putea s fac nici o rela ie s durezeă ă ă ţ ă mai mult de câteva luni.

Bineîn eles, Sarah era neînfricat în eforturile ei de a-l însura.ţ ă Alegerile ei erau întotdeauna descrise ca „decent ” şi „so ie şiă ţ mam perfect ”, ceea ce se traducea prin „supraponderal ” şiă ă ă „în c utare disperat de so ”.ă ă ţ

Pe la spatele ei, Milt mergea în direc ie opus , datele subţ ă form de pretext pe care i le trimitea lui Danny fiind de genulă „fete voluptoase care sper s joace în filme”.ă ă

Într-o sear , dup cin , în timp ce Sarah era în buc t rie,ă ă ă ă ă preg tind cafeaua, Milt şopti:ă

– Cum a fost Money, noaptea trecut ?ă— Nu a fost rea deloc, spuse Danny, cu un zâmbet. — Te invidiez, ce dracu’… Oh, s fiu iar şi burlac. ă ă— Dar Sarah e o fat grozav , încerc Danny s pară ă ă ă ă

conving tor. ă— Mda, este, fu Milt de acord, pu in entuziasmat. Dar suntemţ

împreun din studen ie, ne-am schimbat. Îmi place meseria astaă ţ la nebunie, dar Sarah ar fi mai fericit dac ar tr i şi acum înă ă ă Bronx.

— De ce nu o duci acolo, într-o vizit ? ă— Sigur, râse Milt, aruncând o privire rapid spre buc t rie,ă ă ă

dar nu în weekend-ul sta. De data asta, hai s mergem amândoiă ă în Vegas.

— Vegas? De ce? — S ieşim. Haide, ai putea avea noroc. ăEra ceva insistent în vocea lui Mii!

105


— Aş vrea s pot merge, dar am de lucru.ă— Lucrezi prea mult şi nu faci destul dragoste.ăCând Sarah intr , Danny râdea.ă— Drag , spune-i lui Danny despre fermec toarea Rosalind,ă ă

pe care am cunoscut-o la familia Rosenberg, seara trecut .ă— Mda, e o idee bun , spuse Milt dându-şi ochii peste cap.ăCând Sarah ieşi din nou din camer , Milt se aşez pe bra ulă ă ţ

fotoliului lui Danny.— Sunt, eu, prietenul t u?ă— Da, Milt, zâmbi Danny. Cam singurul pe care îl am.— Atunci trebuie s vii cu mine la Vegas.ă— Dar, Milt…Punându-şi mâna pe bra ul lui Danny, Milt arunc o alt privireţ ă ă

spre buc t rie, unde Sarah f cea mult zgomot, b tând frişcaă ă ă ă pentru tarta cu c pşuni.ă

— Am nevoie de un alibi. Sarah devine b nuitoare.ă— Ce e în Vegas?— Darlene. — Cine? — Hai, doar i-o aminteşti pe Darlene, dansatoarea blond dinţ ă

ultimul t u film.ă— Da, vag… — Danny, e grozav . Lucreaz acum în Vegas. Am fixat oă ă

întâlnire cu ea, dup spectacolul de sâmb t seara.ă ă ăDanny ezit .ă— O s -i spun s aduc o fat cu ea, pled Milt.ă ă ă ă ă— Nu trebuie s faci asta. Uite, dac înseamn atât de multă ă ă

pentru tine, o s merg.ăMilt îl privi, parc gata s izbucneasc în plâns.ă ă ă— Eşti un adev rat prieten, Danny. Nu o s uit asta.ă ăSt teau împreun , privind spectacolul ă ă Caesars Palace. — Iat-o, şopti Milt, înghiontindu-l pe Danny şi aproape

doborându-i paharul din mân . A treia din stânga… Şi am veştiă bune pentru tine, puştiule: Darlene o aduce cu ea pe Tina, cea mai bun prieten a ei.ă ă

Se aplec mai mult spre urechea lui Danny: ă— Bruneta de la cap t. ăAvea cu siguran , un corp grozav. S-ar putea s fie o searţă ă ă

pl cut , se gândea Danny.ă ăDup spectacol, se desp r ir , Milt neirosindu-şi timpul şiă ă ţ ă

106

- KIRK DOUGLAS -

ducând-o pe Darlene în camera lui. Danny se întoarse spre Tina. — Ai dori s serveşti cina?ă— Cina?— Presupun c i-e foame, dup spectacol.ă ţ ă— Sigur c îmi este, spuse ea cu recunoştin .ă ţăO duse într-un restaurant luxos. Tina privi f r o vorb meniulă ă ă

fran uzesc, bogat.ţ— Îmi dai voie s comand pentru amândoi? ă— Te rog, spuse ea, cu o uşurare evident .ăO studie. Fusese probabil regina frumuse ii dintr-un or şel dinţ ă

vest acum gata s fac orice ca un regizor al Hollywood-ului s -şiă ă ă aminteasc de ea. Era tentant , dar atât de vulnerabil . Nu maiă ă ă putea trece iar şi prin acea rutin .ă ă

Dup mas , spre marea ei surprindere, Danny o conduseă ă acas şi lu urm torul avion, înapoi la L.A.ă ă ă

Luni, Milt veni la studiou.— Ai plecat în grab , puştiule. Nu i-a trebuit mult, ca s oă ţ ă

treci pe r boj. ă— Am dus-o doar la mas , apoi am venit acas . ă ă— Nu te cred. — Ba da, asta este ce am f cut. ăMilt îşi sc rpin barba şi se uit fix la Danny. ă ă ă— Ştii, cred c eşti cam indiferent fa de sex. ă ţă— Sunt? — Da, ar i al naibi de bine, toate se dau în vânt dup tine şiăţ ă

tu nici m car nu le bagi în seam . ă ă— Fii serios, Milt. — Nu-ti faci norma. Danny râse de modul în care argumenta Milt.— Vorbesc serios – alege orice vedet vrei, sun-o, fixeaz oă ă

întâlnire. Ai s vezi, multe din ele stau acas majoritatea serilor,ă ă pentru c to i cred c sunt ocupate şi nu le invit . Ai putea s teă ţ ă ă ă culci în fiecare sear cu alt vedet . ă ă ă

— Milt, tu ai vrea s te culci cu orice fat pe care o vezi? ă ă— Ascult , cineva m-a întrebat odat „Ai avut vreodat vreună ă ă

futai nenorocit?”. Am spus „Mda”. „Şi cum a fost?” R spunsulă meu: „Grozav”.

Şi, cu un chicot, Milt îl lu pe Danny pe dup umeri. ă ă— Eşti nebun, dar eşti prietenul meu. M-ai acoperit şi î i suntţ

dator. 107


— Bine. Atunci ia-l pe Art Gunn din spinarea mea la urm torulă film.

— Ah, m bucur c ai adus vorba. ă ă— Ce mai e? — Când începi Buffalo Land? — S pt mâna viitoare. ă ă— D -i şi lui Darlene un rol. ă— Dar s-a distribuit tot. În afar de cireada de vite. ă— Mai bag ceva, dac nu vrei s o ii tot într-un zburat la Lasă ă ă ţ

Vegas. Danny râse.— Şi eu care credeam c norma mea e cea care teă

îngrijoreaz . ă— Ascult , vocea lui Milt era neobişnuit de serioas . Dup cumă ă ă

ar t, fetele stea nu se dau în vânt dup mine. Aşa cum îmiă ă ă aminteşte mereu Sarah, nu sunt Clark Gable, aşa c , puştiule,ă trebuie s oferi rolul. ă

Danny în elese şi-l oblig pe prietenul s u, ad ugând rolulţ ă ă ă unei dansatoare de salon pentru Darlene. Era cel de-al cincelea film de lung metraj, o adaptare dup Macbeth, povestea unuiă fermier lacom şi a so iei sale, care încerca s pun mâna peţ ă ă p şunile vecine. ă

Danny parc noul s u Porsche 1967 şi, cu un scenariuă ă adnotat, merse direct spre platou. O salut pe Matildaă scenarista, cu un s rut pe obraz, şi-i înmân ultimele schimb ri.ă ă ă Electricienii erau ocupa i s fixeze luminile pentru scena pe careţ ă o preg tise cu o zi înainte. Îl v zu pe Slim zâmbindu-i.ă ă

— Zâmbetul sta al t u nu m p c leşte, de-asta- i smulgi tuă ă ă ă ă ţ p rul de pe cap.ă

Slim îşi duse instinctiv mâna la pata de chelie, care se tot m rea. ă

— Am o surpriz pentru tine, şopti el. ă— E tocmai ce-mi lipsea, alt surpriz . ă ăŞi atunci o z ri, stând în picioare, la marginea platoului deă

filmare. În timp ce o privea, Slim spuse:— Danny, vreau s i-o prezint pe mama ta. ă ţMargaret Dennison înaint , cu ochii str lucind. O îmbr iş . Seă ă ăţ ă

sim i atât de pl pând şi de fragil în bra ele lui. Pe fa a ei erauţ ă ă ă ţ ţ desenate linii adânci.

108

- KIRK DOUGLAS -

Nu o mai v zuse de ani de zile. Îi telefona doar de s rb tori şi,ă ă ă uneori, îi trimitea câteva rânduri, odat cu cecul lunar. Laă acestea, primea întotdeauna un r spuns cald, recunosc tor.ă ă Acum se sim ea atât de vinovat. Pân la urm , rosti cu greu:ţ ă ă

— M bucur foarte mult s te v d. De fiecare dat când îmiă ă ă ă f ceam planuri s te vizitez, m înglodam într-un alt film.ă ă ă

— În eleg, Daniel. Le-am v zut pe toate. ţ ă— La Rialto. — Bineîn eles. ţ— Da, acolo a început totul, spuse Danny, în timp ce o aşeza

în scaunul lui de regizor. Rochia p rea prea mare pentru structura ei fragil şi i seă ă

vedea combinezonul. Se l s în jos, lâng ea.ă ă ă— Nu o s uit niciodat acele matinee de sâmb ta. ă ă ă— Nici eu. — Şi acum Priveşte-m Ma, sunt în vârful lumii, ă rosti vorbele

lui Cogney. Margaret îi apuc mâna.ă— Suntem gata, şefule, îi întrerupse Slim. — Nu vreau s te re in, Daniel. ă ţ— Nu- i f probleme. Vedetele nu se gr besc niciodat peţ ă ă ă

platou… Ai grij de mama, Slim, în timp ce eu o s creez o operă ă ă de art chiar în fa a ochilor ei, chicoti el. ă ţ

— V sim i i bine, doamn Dennison? S v aduc ceva… Oă ţ ţ ă ă ă cafea?

Slim era foarte atent.— Nu, nu, mul umesc. Dar poate îmi spui ce se întâmpl . Nuţ ă

am v zut niciodat cum se face un film. Pare un saloon… ă ăÎncepu s -i explice, dar nu p rea s -l asculte. Privea fascinată ă ă ă

cum Danny vorbea încet, dar intens, actorilor care jucau scena lacomului fermier MacMurtry şi a so iei sale.ţ

— Linişte, toat lumea! ip Slim, peste capul’ doamneiă ţ ă Dennison. Repet m! ă

MacMurtry: „M-am s turat – s ne oprim acum.” ă ăDoamna MacMurtry: "Nu putem da înapoi. Gândeşte-te, te

rog! Trebuie s mergem pân la cap t, Mac."ă ă ăMacMurtry: „Ai dreptate, am mers prea departe. Nu mai e cale

de întors.”Fa a doamnei Dennison învie parc .ţ ă— I’am în blood/ Stopp’d în so far, that, should I made no

109


more/Returning were as tedious as go o’r. Slim o privi ciudat, neîn elegând.ţ— Este tema din Macbeth, explic ea, ca de la profesor laă

student. Dilema unui om care a trecut pragul de la care nu mai este putin de întoarcere. Nu se poate retrage. Trebuie sţă ă continue s se îndrepte spre un dezastru sigur.ă

— Hm, în eleg, spuse Slim, privindu-şi ceasul. Gata pentru oţ pauz ? ă

Danny se întoarse cu dou ceşti de cafea.ă— Daniel, eşti un şef atât de dur, exclam doamna Dennison,ă

în timp ce el îi înmâna ceaşca cu cafea, s -i faci pe actori să ă repete aceleaşi replici iar şi iar. Trebuie s fie extenuant pentruă ei.

— De aceea şi câştig o mul ime de bani. ă ţRâse. — Şi cine sunt oamenii aceia, de pe platou, acum? — Înlocuitorii. Stau în fa a reflectoarelor, ca electricienii sţ ă

poat potrivi lumina cum trebuie.ă— De ce nu stau actorii? — Tocmai spuneai c trebuie s fie extenua i. ă ă ţRâse din nou, prinzându-l de bra . Se purta ca o şcol riţ ă ţă

fericit . Danny era încântat c o vedea bucurându-se.ă ăLa plecare, d dur peste Milt, care avea o întâlnire cu Darlene,ă ă

în biroul lui Danny. Într-o manier continental , pe care o p straă ă ă pentru doamnele mai în vârst , Milt îi s rut mâna doamneiă ă ă Dennison.

— Acum v d de unde are Danny tr s turile frumoase.ă ă ăEa se înroşi.— Milt este cel mai bun prieten al meu, spuse Danny.— Da, spuse Milt, inexpresiv, de aceea îl las s p strezeă ă

nou zeci la sut din banii mei. ă ăDanny râse, v zând expresia încurcat a doamnei Dennison.ă ă— Glumeşte, dar unii agen i o iau în serios. ţ

În seara aceea, o invit la mas , la ă ă Chasen în Beverly Hills. — Pentru femeia care a jucat cel mai important rol din via aţ

mea, toast el cu şampanie. ă— Mi-ai d ruit o zi atât de minunat , Daniel. ă ăOchii ei erau înce oşa i. ţ ţLui Danny îi era greu s vad cât de mult a îmb trânit. Rujulă ă ă

110

- KIRK DOUGLAS -

nu mai urma linia buzelor şi-şi pierduse înf işarea de patricianăţ ă rafinat .ă

Comand o friptur ă ă Hobo pentru amândoi, una din specialit ile casei. ăţ

— Medium rare? — Ar fi minunat, spuse ea dând din cap Pe deasupra paharului cu şampanie o studie pe femeia care

f cuse atât de multe pentru el. P rea trist . Pe platou râsese, iară ă ă acum era atât de solemn . Pupilele ei erau dou pete negre,ă ă fierbin i, iar mâna îi tremura când ducea paharul la buzeleţ mânjite.

— Te sim i bine, Margaret? ţG sea ciudat, s -i rosteasc numele dup atât de mul i ani.ă ă ă ă ţ Îl privi şi, cu voce slab , pe care Daniel abia o auzi în larmaă

restaurantului, spuse:— Dac am comis vreun p cat împotriva ta, Daniel, te rog să ă ă

m ier i.ă ţDanny tres ri.ă— Cum po i s spui aşa ceva? Ai f cut pentru mine mai multţ ă ă

decât oricare alt persoan . ă ăZâmbi uşor, în timp ce mai lu o sorbitur .ă ă— Sper. Mi-ar place s - i aminteşti faptele bune pe care le-amă ţ

putut face. Vorbeşte atât de ciudat, se gândea Danny. Poate din cauza

şampaniei.— S-a întâmplat ceva, Margaret? întreb din nou. ă— Nimic, spuse ea, cu un zâmbet istovit. Sunt atât de mândră

de tine, atât de mândr de succesul t u. Dar m simt pu ină ă ă ţ obosit şi trebuie s prind un avion mâine, devreme, s mă ă ă ă întorc acas . ă

— Dar, Margaret, abia ai ajuns aici! Înc nici nu mi-ai ă v zută casa. Are o frumoas camer de oaspe i, care o s - i plac . ă ă ţ ă ţ ă

— Mul umesc, Daniel, dar trebuie s m întorc. ţ ă ă— De ce nu stai pu in, s te odihneşti? Pari obosit . ţ ă ăZâmbi trist. Din poşeta ei turtit , scoase un pachet mic, învelită

într-o hârtie de un albastru-închis şi legat cu o panglic deă dantel .ă

— Vreau s ai aceasta, Daniel. Este o c r ulie pe care ă ă ţ cineva mi-a dat-o, când eram tân r . Nu i-am acordat prea multă ă ă aten ie atunci, dar în ultima vreme m-am întors la ea, iar şi şiţ ă

111


iar şi. Vrei, te rog s-o citeşti şi s te gândeşti la ceea ce scrie înă ă ea?

Se uit din nou la el, cu ochii aceia intenşi; p reau c seă ă ă roag .ă

— Consider-o ca pe o tem din partea b trânei taleă ă profesoare.

Danny lu pachetul, neştiind ce s r spund . Când îşi luă ă ă ă ă r mas bun, î promise c o s-o viziteze curând. Dar nu ă ă avu ocazia. O s pt mân mai târziu, primi un telefon de la preotul ei, care îiă ă ă spuse c doamna Dennison a murit; ă avea cancer şi f cuse vizitaă în California împotriva prescrip iilor doctorului, ştiind c eraţ ă ultima şans de a-l mai vedea.ă

Abia atunci, luptând cu durerea şi vinov ia, deschiseăţ pachetul. Mirosea a lavand . Aşa cum mirosise ea întotdeauna.ă Cartea, o pies moralist a secolului al XVI-lea, era o edi ieă ă ţ bilingv , în german şi englez arhaic . G si engleza arhaică ă ă ă ă ă dificil de citit; îi era mult mai uşor în german . ă

„Dumnezeu vorbi: Chema i toate creaturile s vin şi s deaţ ă ă ă socoteal de vie ile lor.” Aşa începea cartea. Protagonistul.ă ţ Everyman, este înfruntat cu ultima înf işare. Ca Mesager alăţ Domnului, Moartea aşteapt , în timp ce el îşi cheam cuă ă disperare prietenii s depun m rturie în favoarea sa dar to i –ă ă ă ţ Pl cerea, Frumuse ea, Puterea – îl p r sesc. Îşi deschide sertarulă ţ ă ă cu comori, dar bog ia acumulat e f r valoare. Singura luiăţ ă ă ă salvare e prietenul s u Fapte Bune, dar Fapte Bune are pu ine deă ţ spus în favoarea lui Everyman. Morala piesei: F - i inventarulă ţ vie ii tale acum, fii sigur c ai f cut suficiente fapte bune,ţ ă ă confruntarea final vine întotdeauna mai repede decât teă aştep i. ţ

Danny l s cartea jos şi cu mintea aiurea b tu cu degetele înă ă ă pagini. Era tulburat, dar nu ştia de ce.

„F - i inventarul vie ii tale…”?ă ţ ţAsta oare voia s -i spun Margaret Dennison? Asta era oareă ă

moştenirea pe care i-o l sa? Era o carte pentru o femeie b trână ă ă care avea cancer şi care ştia c va muri. Voia ceva care să ă ştearg nefericirea ce p rea s ating totul în via , chiar şiă ă ă ă ţă momentele bune. Ar putea afla cheia în aceast carte? Se îndoia.ă Totuşi, Everyman îi r mase în minte.ă

112

- KIRK DOUGLAS -

Capitolul 6

1986, Brighton, Anglia

Colonelul Johnson, stând drept şi zâmbind, le aştepta la gar .ă— În scurt timp o s cunoaşte i marea cas , declar el, inândă ţ ă ă ţ

uşa maşinii deschis , în timp ce cele dou femei înc rcauă ă ă bagajele grele, punându-le în portbagaj.

Greenfieds Inn, se numea firma. Ce frumos sun numele, seă gândea Luba pe m sur ce se apropiau. Atât de liniştit. Era oă ă cl dire în stil victorian cu patru nivele, optsprezece camere deă oaspe i şi multe terase. ţ

Colonelul Johnson îi explic Magdei c datorit vastei saleă ă ă experien e în g tit, va fi responsabila buc t riei şi aţ ă ă ă aprovizion rii. El pl nuia s r spund de partea cu rela iileă ă ă ă ă ţ publice. Erau multe de f cut, sezonul abia începuse.ă

În a doua s pt mân , hotelul era deja plin. Magda muncea dină ă ă greu la buc t rie, preg tind micul dejun pentru trei duzini deă ă ă oameni. Majoritatea oaspe ilor erau la plaj în timpul prânzului,ţ ă dar mul i doreau s ia sandvişuri cu ei. Apoi, trebuia s înceapţ ă ă ă s g teasc masa de sear .ă ă ă ă

În timpul zilei, toate camerele trebuiau cur ate şi paturileăţ f cute. Asta era îndatorirea Lubei. Îi promisese c va angaja oă ă ajutoare, dar înc nu g sise persoana potrivit . Între timp, insistaă ă ă pentru precizie, pentru perfec iunea militar . Critica totul, caţ ă nefiind suficient de bun, sau de repede f cut.ă

Putea s devin destul de nepl cut, atunci când eraă ă ă nemul umit. Dar, în fa a invita ilor, purta întotdeauna masca saţ ţ ţ zâmbitoare, referindu-se constant la „minunata sa so ie” şi laţ „frumoasa sa fiic ”.ă

Luba era bucuroas de un lucru: avea camera ei. Era la ală patrulea etaj, acolo unde se aflau camerele cele mai mici şi mai ieftine, iar a ei era cea mai mic dintre toate. Nu era cu adev rată ă o camer , ci o baie de serviciu transformat , dar era a ei.ă ă

La sfârşitul celei de-a treia s pt mâni, i-o lu . Era sâmb tă ă ă ă ă seara, iar Luba era foarte obosit ; nu se sim i în stare s -şiă ţ ă termine treaba şi se întinse pu in în c m ru a ei. Tocmai o ajutaţ ă ă ţ pe mama sa s spele ultimele vase de la cin , când colonelulă ă Johnson intr în buc t rie.ă ă ă

— Luba. Ia- i lucrurile, ordon el. ţ ă113


Îl privi, perplex .ă— Şi repede. Avem un oaspete pentru camera ta. Pune- iţ

hainele în dulapul din dormitorul nostru. Po i s dormi pe sofauaţ ă din biroul meu.

Şi plec , arborând acelaşi zâmbet binevoitor.ă— De ce nu a spus c hotelul e plin? explod Luba. ă ăMagda continua s spele vasele, în t cere.ă ă— Nu putea s spun „Nu dau camera fiicei mele”? Nu lec iiă ă ţ

de balet, nu înot. Şi acum, nici camer ! Ce mai urmeaz , înă ă programul lui blestemat?

— E sezon, spuse Magda, în final. E nervos. Se str duieşte să ă reuşeasc Luba, drag , te rog, ai r bdare. ă ă ă

— R bdare? Slug rim aici de o lun . Vorbeşte întruna deă ă ă ajutor – unde e? E uşor pentru el. Îşi pune jacheta alb şi stă ă acolo, rânjind. E bun s fac pe gazda şi s numere banii. ă ă ă

Magda sc p o oal pe jos.ă ă ă— Opreşte-te! Nu mai vreau s aud nimic! Suntem într-un oraşă

str in. Vreau s ne facem o via mai bun , aşa încât… ă ă ţă ăSe opri. Colonelul Johnson st tea în cadrul uşii. Nu-l auziseă

venind, datorit pantofilor cu talp de cauciuc.ă ă— E interzis s se mai vorbeasc vreodat limbi str ine aici!ă ă ă ă

se r sti el. Aici vorbim engleza. Şi sta-i un ordin! ă ăSe uit la ele lung şi urât, ca pentru a-şi sublinia cuvintele, seă

întoarse iute şi plec .ăLuba încerc s -şi st pâneasc mânia. Cum de s-a înşelat,ă ă ă ă

atât de mult, mama ei în leg tur cu acest om? Cum? Bineîn elesă ă ţ c Magda voia cu disperare ca lucrurile s mearg bine; nu maiă ă ă putea admite înc un eşec.ă

Bine, o s o ajut cât pot, decise Luba. Oricât ar fi de greu.ă Ascult toare, plec s -şi mute lucrurile.ă ă ă

Biroul avea o mas de lucru mare, demodat – era domeniulă ă colonelului Johnson. Lucra acolo în fiecare zi, revizuind notele de plat şi registrele. Le inea sub lac t. Iar cheia st tea ascuns înă ţ ă ă ă buzunarul de la vest , pe care întotdeauna avea grij s -lă ă ă încheie.

Luba îl vedea deseori b tându-se peste buzunar, ca şi când s-ăar fi asigurat c mai era cheia acolo.ă

În cea de-a doua noapte de când Luba dormea pe canapeaua tare, fu trezit deodat de nişte lumini orbitoare. Deschise ochiiă ă

114

- KIRK DOUGLAS -

şi-l v zu pe colonelul Johnson lucrând la birou.ă— Ce se întâmpl ? întreb adormit . ă ă ăLuba îl privi num rând banii, o gr mad mare de bani, pe careă ă ă

el p rea c -i num r iar şi şi iar şi, în timp ce morm ia întrunaă ă ă ă ă ă ă despre „lene” şi „incompeten ”.ţă

Colonelul Johnson nu credea în economii, sau depozite la banc , pentru c -şi pierduse o dat averea, când britaniciiă ă ă oferiser independen a coloniilor, iar africanii na ionalizaseră ţ ţ ă b ncile.ă

Aceasta a fost prima, dar în nici un caz ultima, dintre vizitele nocturne.

Odat , a n v lit în birou, îmbr cat în hain militar regal ,ă ă ă ă ă ă ă ipând:ţ

— Deşteptarea! Deşteptarea! E Ziua Reginei – deşteptarea! Ne adun m la orele zero cinci sute. ă

Complet ame it , Luba coborî şi o g si pe Magda luptându-seţ ă ă s ataşeze drapelul britanic de odgonul catargului. Le ordon să ă ă stea drep i, în timp ce el ridic drapelul.ţ ă

— Onor m steagul la fiecare zi na ional , declar el, după ţ ă ă ă ceremonie, urmându-le în buc t rie.ă ă

„Rahat!” se gândi Luba. „Trebuie s o fac neap rat când seă ă ă crap de ziu ?”. Se uit la ceasul de perete. Era pu in dup oraă ă ă ţ ă cinci, cu dou ore mai devreme decât trebuiau s fie acolo, şiă ă munceau deja – voia un mic dejun special, pentru a comemora evenimentul.

Colonelul Johnson p şi în buc t rie, observându-le cuă ă ă ner bdare. Deodat , lovi cu pumnul în movila din rondele de unt.ă ă

— S fie f cute cum trebuie! ip el. ă ă ţ ăÎncepur , repede, s refac untul, în timp ce el continu s leă ă ă ă ă

oc rasc . Magda nu o privea pe Luba.ă ăTrei ore mai târziu, era în sufragerie, îmbr cat în uniform , cuă ă

medaliile rânduite proeminent, cu pantalonii c lca i la dung şiă ţ ă pantofii str lucind.ă

— Bun diminea a. Cum a i dormit? Iubita mea so ie, n-aiă ţ ţ ţ preg tit ceva special în diminea a asta? ă ţ

Le zâmbi, cu zâmbetul lui îndatoritor.În dup -masa aceea, hot rî c toate stocurile trebuie mutateă ă ă

de la parter în pod, de unde, spunea el, nimeni nu le putea fura. Cine dracu’ ar fi vrut s fure hârtie igienic ? Luba îşi puneaă ă

întrebarea asta în timp ce urca pentru a zecea oar trepteleă 115


sc rii de fier, care ducea de la etajul patru în pod. Dară credincioas hot rârii ei de a fi t cut , nu zise nimic.ă ă ă ă

Când se târî sus extenuat , pentru ultima oar îl g si acolo,ă ă ă punându-şi cu grij uniforma în cuf rul mare, în care p stra toateă ă ă lucrurile militare memorabile. Trânti şi încuie capacul sculptat, salut cuf rul şi ieşi, ca şi când ea nu ar fi fost acolo.ă ă

Pân la urm , sezonul se sfârşi. Un vânt rece, de septembrieă ă sufla dinspre mare, alungând c ldura verii. Hotelul era aproapeă gol.

Lucrurile se vor schimba acum, îşi spuse Magda. Colonelul Johnson se va linişti. Hotelul fusese plin toat vara, aşa că ă trebuie c s-au descurcat bine, deşi el nu a zis un cuvânt – nuă discuta niciodat despre bani cu ele. ă

Da, lucrurile se schimbar . Se înr ut ir .ă ă ăţ ăInsista s conduc hotelul în acelaşi mod. Deşi erau multeă ă

camere libere, Luba trebuia s doarm înc pe canapea.ă ă ă Pretindea ca lenjeria din camerele goale s fie schimbat , chiară ă dac nu dormea nimeni în ele şi duşumelele lustruite, chiar dacă ă nu le p tase nimeni.ă

— Trebuie s fim preg ti i în orice moment pentru oaspe i,ă ă ţ ţ spunea el.

E nebun, se gândea Luba. Precis, e nebun. Ca şi când i-ar fi r spuns gândurilor ei, Magda spuse:ă

— Sper s primeasc un grup mare de distribuitori de bere. Oă ă ă conven ie.ţ

Privi repede spre uş . De câte ori vorbeau în polonez , le eraă ă team c le-ar putea auzi şi ar izbucni din nou.ă ă

Vizitele sale nocturne în birou erau acum mai frecvente. Intra, aprindea lumina şi se plimba zgomotos prin camer , morm indă ă nemul umit. Luba se hot rî s discute cu Magda despre acestţ ă ă lucru, dar, deodat , vizitele încetar . Luba era recunosc toare.ă ă ă

Apoi, într-o noapte, dezbr cându-se s se culce, avuă ă sentimentul ciudat c e privit . Se îndrept repede spre uş şi oă ă ă ă deschise larg. Colonelul Johnson, într-o pozi ie ghemuit , se uitaţ ă prin gaura cheii.

— Verific clan ele, spuse el, îndreptându-se repede şi plecând.ţ

Luba se întinse pe canapea, ascultând ploaia toren ial . De laţ ă incidentul din urm cu o s pt mân , pusese un prosop pe clan ,ă ă ă ă ţă

116

- KIRK DOUGLAS -

care s acopere gaura cheii. Se sim ea mizerabil. Mânia care seă ţ adunase în ea era greu de potolit. Fredon ceva pl cut, în gând.ă ă Încerc s -şi imagineze un carusel şi caii care alergau în cerc.ă ă Sunetul flaşnetei acoperea ropotul ploii şi aproape c ap ruse şiă ă Valentin când, deodat , auzi o bufnitur şi ceva care hârşâia peă ă duşumea, ca şi când ar fi mutat mobila. Clar, auzi strig te deă ă durere. Era mama ei.

Luba s ri din pat, arunc pe ea nişte haine, şi alerg peă ă ă coridor. Ajunse la uşa dormitorului lor. Era încuiat .ă

— Curvo, te omor! Impecabilul colonel Johnson vorbea aşa? Nu-l auzise niciodată

rostind vreun cuvânt vulgar.— Te rog, te rog, opreşte-te! îl implora Magda. O b tea. Luba lovi în uş .ă ă— Magda! Magda!Se f cu, dintr-o dat , t cere. Apoi auzi un mârâit:ă ă ă— Întoarce-te în camera ta.B taia reîncepu. Luba putea auzi sunetul curelei de pieleă

lovind peste carne şi scâncetul mamei sale. B tu iar şi în uş .ă ă ă— S pleci, c ea! ip el. O omor, dac intri.ă ăţ Ţ ă ăAlerg în ploaie. Picioarele ei goale împroşcau b l ile, în timpă ă ţ

ce se îndrepta spre cl direa poli iei. Când ajunse, era ud până ţ ă ă la piele, iar p rul, de asemenea ud, îi atârna în şuvi e. Se repeziă ţ în untru.ă

— Îmi omoar mama! O omoar ! V rog!ă ă ă— Oh, calmeaz -te, feti o, spuse un poli ist, din spatele unuiă ţ ţ

birou înalt de pe un podium. Era gras şi chel, cu o mustaţă groas , l sat ca s compenseze p rul lips .ă ă ă ă ă ă

— Ajuta i-o! Tat l meu vitreg o omoar !ţ ă ă— Îmi pare r u, spuse poli istul, r sfoind calm nişte hârtii. Nuă ţ ă

putem interveni.— Nu în elege i? spuse Luba, c utând din ochi, un alt poli ist,ţ ţ ă ţ

care ar putea-o asculta. O omoar !ă— Nu avem dreptul juridic de a interveni în disputele familiale.Luba r mase f r grai. Chiar şi în Polonia, poli ia ar fi venit să ă ă ţ ă

investigheze.Observându-i accentul, ad ug : ă ă— Aceasta este legea englez .ăUn sergent tân r, înalt, se apropie. P rea bun şi, pentruă ă

moment, Luba se gândi c s-ar putea s-o ajute.ă117


— Vrei nişte ceai? o întreb cu o voce politicoas .ă ăSe uit fix la el. P rea încurcat; fa a îi era roşie, deasupraă ă ţ

must ii abia mijite de b ie andru.ăţ ă ţ— Nişte ceai? insist el. ăNu-i venea s cread : un b rbat îi omora mama, cerea ajutoră ă ă

şi i se oferea ceai.— E bun şi cald, spuse el. Dând din cap, ieşi din cl dire şi, încet, se întoarse.ăCând ajunse la hotel, tremurând de frig, g si uşa din faă ţă

încuiat . Din fericire, cu câtva timp în urm , ascunsese o cheieă ă de rezerv într-un ghiveci cu flori. O dat în untru, îşi inuă ă ă ţ r suflarea şi ascult . Casa era într-o t cere de mormânt.ă ă ă

Diminea a, Luba o lu la întreb ri pe Magda, care era singurţ ă ă ă în c mar .ă ă

— De când dureaz asta? o întreb cu voce înceat .ă ă ăOchii Magdei erau plini de team .ă— Hai s nu vorbim despre asta, Luba. Sunt bine. ă— Bine? exclam Luba, cu un râs sarcastic. E nebun. Hai să ă

plec m de aici. ă— Şi unde s mergem? ă— Oriunde. — E so ul meu, lucrurile vor merge mai bine, o s vezi.ţ ăMagda insist şi, v zându-l pe colonelul Johnson apropiindu-ă ă

se, se întoarse repede la oalele şi crati ele ei. ţColonelul intr încet, uitându-se la amândou , în timp ceă ă

înconjura masa de buc t rie. Se opri, privi în jos şi scoase oă ă batist din buzunarul vestei, ca s ştearg nişte praf de peă ă ă pantofi. Împ turi batista cu grij şi o puse la loc. Îşi aşeză ă ă amândou mâinile pe mas , cu degetele r sfirate, se aplec şi oă ă ă ă privi int pe Magda. ţ ă

— Noi, aici, vorbim engleza, ii minte? Numai engleza. În elegi,ţ ţ Magda?

— Da, spuse Magda, blând. — Vorbeşte! În- e-legi? accentu cu precizie fiecare silab . ţ ă ă— Da, da, spuse Magda, mai clar. Luba se întoarse, ca s nu i se poat vedea lacrimile de furieă ă

din ochi.

Cu un creion roşu, Luba mâzg lea pe caietul de schi e, pe careă ţ 118

- KIRK DOUGLAS -

îl sprijinise pe masa de lucru. În furia ei, desenase o caricatur satanic a coloneluluiă ă

Johnson. Strânse din din i. Era prins într-un vârtej, învârtindu-seţ ă neajutorat , împreun cu Magda. Trebuia s scape. Amândouă ă ă ă trebuiau s scape.ă

Era o zi neobişnuit de c lduroas , pentru sfârşitul luiă ă septembrie, iar Luba transpira – din cauza c ldurii sau a urii, nuă ştia. Puse jos caietul şi îşi d du jos bluza. Merse dup paravanulă ă din fa a chiuvetei, deschise robinetul şi începu s se r coreascţ ă ă ă cu ap rece. Apoi auzi uşa deschizându-se. El intrase în camer . ă ă

St tea acolo f r s spun nimic, sperând c o s plece. Nuă ă ă ă ă ă ă putea s -şi dea seama ce f cea, de cealalt parte a paravanului.ă ă ă Se aplec , s aud mai bine; poate c plecase. Deodat , dină ă ă ă ă spatele ei, o mân îi apuc unul din sâni.ă ă

— S te ajut, îi spuse el. ăSe smulse. Era gol şi penisul îi era în erec ie. Începu s -şiţ ă

plimbe mâinile pe trupul ei, gol.— Nu m atinge! ăÎl împinse şi-şi lu repede bluza. Rupse pagina din caiet, cuă

înf işarea lui deloc flatant şi i-o flutur , în timp ce dansa,ăţ ă ă scrâşnind din din i. ţ

— Fat împu it ! Curv împu it ! ă ţ ă ă ţ ăRupse hârtia m runt, aruncând-o în aer, ca pe nişte confeti. ăSe învârtea din ce în ce mai ce mai repede, masturbându-se şi

dând drumul unui şuvoi de insulte.— Curv , c ea, c cat, pişat, împu it …ă ăţ ă ţ ăCând el ajunse la punctul culminant, alerg afar din camer .ă ă ăZ p cit de ceea ce se întâmplase, Luba încerc s-o evite peă ă ă ă

Magda. Cum putea s -i spun ? Magda şi-ar aminti de Chaim şi ară ă crede c Luba o tr da din nou.ă ă

Luba aranj masa pentru cin , trântind tacâmurile de argint.ă ă Nu cu mult timp în urm , intrase în buc t rie, îmbr cat în hainaă ă ă ă lui aib .ă

Se uit la ea, întreb tor.ă ă— De ce eşti aşa de sup rat ? ă ăIeşi, f r s mai aştepte vreun r spuns.ă ă ă ă

În timpul toamnei şi al iernii, a fost cam la fel – o perioad deă calm, urmat de mult violen . Magda încerca s -şi ascundă ă ţă ă ă noile vân t i, iar Luba se pref cea c nu le vede. Fa a Magdei n-ă ă ă ă ţ

119


avea niciodat vân t i; într-un fel, în furiile lui nebune, colonelulă ă ă Johnson nu l sa niciodat urme care ar fi putut fi v zute deă ă ă oaspe ii s i. ţ ă

Ca s -l evite cât mai mult posibil, Luba îşi petreceaă majoritatea timpului în pod, devenit sanctuarul ei. Acolo, ghemuit pe cuf rul militar al colonelului Johnson şi cu caietul deă ă schi e în poal , încerca s zugr veasc ce se întâmpla înţ ă ă ă ă camerele de mai jos. Dar desenele fanteziste de caruselurilor şi cailor care o ajutaser întotdeauna s -şi umple timpul laă ă Cracovia, f ceau loc acum unor imagini mai aspre – siluete deă umbre se strecurau prin gardul de lan uri de la San Sabba, peţ mal se aflau peşti mor i, iar imaginea oceanului era estompatţ ă de înl n uiri grosolane de sc ri de incendiu. ă ţ ă

Absen ele Lubei p reau c trec neobservate; colonelul Johnsonţ ă ă o ignora pur şi simplu. Apoi se întâmpl din nou.ă

Luba era în birou, stând în genunchi pe un scaun şi smulgându-şi sprâncenele într-o oglind mic , când auzi cheia înă ă uş . Privi în oglind . Îl v zu cum intr , încet, îmbr cat înă ă ă ă ă uniforma militar . Începu s se mângâie.ă ă

Continu s -i priveasc imaginea din oglind .ă ă ă ăCând se apropie de ea, se întoarse şi-i apuc sexul. ăS ri înapoi, ca şi când ar fi fost înjunghiat.ăinându-i în continuare penisul, îl lipi de perete. Ţ

— Hai, vino s facem dragoste. ăÎmpietrit, alunec pe lâng perete, bâlbâind: ă ă— Fat împu it , curv ! ă ţ ă ăŞi atunci, mânia re inut se rev rs şi-l lovi cu pumnii.ţ ă ă ă— Şobolan netrebnic! S nu te mai atingi de mama.ăContinu s -l loveasc .ă ă ă— Rahatule! O s te omor!ăEra uimit de propria ei violen . Nu-i r spunse la lovituri.ă ţă ă

Extenuat , se opri, l sându-l acolo, gr mad , lâng perete,ă ă ă ă ă morm ind obscenit i.ă ăţ

Îşi lu haina şi ieşi din hotel. Afar , cerul era proasp t şiă ă ă r coros. Inspir adânc, dar ap sarea din pieptul ei, ca ună ă ă bolovan, n-o p r sea. Privi în jur. Brânduşele înfloriser deja.ă ă ă Prim vara o s vin devreme anul acesta. Era prima ziă ă ă c lduroas de martie, iar locuitorii din Brighton erau ferici i să ă ţ ă profite de aceast zi minunat .ă ă

Plimbându-se pe promenad , trecu pe lâng tân rul sergentă ă ă 120

- KIRK DOUGLAS -

care insistase s serveasc o ceaşc de ceai. Atinse chipiul cuă ă ă mâna şi o salut , vesel.ă

— Bun ziua! Cum mai merg lucrurile?ăNu-i r spunse. Îşi continu plimbarea, pe lâng mameleă ă ă

fericite, care împingeau c rucioare. Pe o banc , nişte îndr gosti iă ă ă ţ nes ioşi, st teau unul în altul, lâng valurile blânde, crestate cuăţ ă ă argint. Merita şi ea s fie iubit astfel, nu s se lupte cu ună ă ă pervers dezgust tor. Magda merita şi ea s fie iubit . Înduraseă ă ă atâtea, ca s poat pleca din Cracovia.ă ă

Fusese atât de mândr de colonelul Johnson, sigur c el eraă ă ă r spunsul la rug ciunile ei, pentru un viitor fericit. Ce glumă ă ă crud ! ă

Era nebun de-a binelea. Şi unde o s duc nebunia asta a lui?ă ă Magda muncea într-o stare de amor eal . Când Luba încercase s-ţ ăo conving s plece, Magda d duse din cap: ă ă ă

— Nici m car n-avem bani de bilet. ă— Am eu.— Ai bani? Doar nu i-ai furat din biroul lui, nu-i aşa? — Aş fi f cut-o, dac l-aş fi putut deschide, dar tic losul nuă ă ă

las niciodat cheia. Pur şi simplu, nu-i dau toate bacşişurile peă ă care le primesc.

— Dar, Luba, chiar dac plec m, unde am putea merge?ă ă Înapoi în Cracovia?

— Da, era al dracului de bine, fa de cum e aici. ţăMagda se cutremur . ă— Magda, am putea merge la Londra. Î i aminteşti de femeiaţ

pe care am întâlnit-o la Weymouth? Lois, de la serviciul de companie? Înc îi mai am adresa şi num rul de telefon. ă ă

— Un serviciu de companie, e ca şi când ai face trotuarul.— Şi, ce-i r u în asta? ă Se pl teşte bine. ă— Niciodat ! Niciodat . ă ăPrivind acum oceanul, Luba se întreba dac era vina ei. Poateă

c via a ar fi mai bun pentru Magda, dac ea ar pleca.ă ţ ă ăGândurile sale fur întrerupte de un sunet slab, cunoscut.ă

Alerg de-a lungul promenadei, spre surs şi, iat -l, un carusel înă ă ă miniatur , pe plaj . Caruselul învârtea copiii în cerc, înă ă acompaniamentul unei mici flaşnete. Râsul lor acoperea muzica.

Valentin, unde eşti? Era singurul gând luminos din via a eiţ întunecoas , ascuns cu grij în col ul viselor sale.ă ă ţ

Noaptea, când se întindea pe canapea, Valentin ap reaă 121


zâmbind, liniştind-o, leg nând-o cu caruselul, ochii luiă nedezlipindu-se de ai ei, în timp ce ea urca şi cobora, urca şi cobora, pân la extaz, cântecul flaşnetei r sunând în mintea ei.ă ă

Alearg , alearg carusel şi prinde inelul de aur… ă ăS nu sfârşeşti niciodat , daă ă r s începi mereu, ăVia a se învârte mereu… ţSe întoarse şi se îndrept spre hotel.ă

Prim vara câştig b t lia şi înl tur ultimele vestigii ale iernii,ă ă ă ă ă ă cu un strig t de victorie a tunetului şi fulgerului.ă

Ploua tare în noaptea aceea. Luba, întins pe canapeaua dină birou, trase p tura peste ea şi-l aştept pe Valentin, s vin dină ă ă ă nou în orizontul ei mental.

Reveria îi fu întrerupt de ipete violente. Nici m car zgomotulă ţ ă furtunii nu le putea în buşi.ă

Luba s ri de pe canapea şi alerg pe coridor. ip tul atinse ună ă Ţ ă crescendo chiar în momentul în care ap s clan a. Uşa nu eraă ă ţ încuiat . O v zu pe Magda, trântit pe podea. Colonelul Johnson,ă ă ă peste ea, o b tea cu cureaua. Amândoi erau goi. El ipa:ă ţ

— Femeie împu it ! Curv ordinar ! Târf ! ţ ă ă ă ăLuba se arunc în spinarea lui şi încerc s -l trag de peă ă ă ă

mama ei. O arunc , cu o putere uluitoare, cu fa a contorsionată ţ ă de furie.

— Ieşi de aici! strig .ăSe repezi la dulap şi lu hainele Lubei.ă— Ieşi! şuier din nou, apucând pantofii, valiza şi aruncândă

totul prin uşa deschis . Pleac de tot! ă ăLuba r mase ca paralizat . Îşi apropie fa a de a ei şi ip :ă ă ţ ţ ă— M auzi, curvo?! ăCalm, Luba îi vorbi mamei sale. — Vino, Magda, vino cu mine. Magda încerc , cu greu, s se ridice, dar colonelul Johnson oă ă

apuc de gât. Cu cealalt mân , lu o pereche de foarfece mari,ă ă ă ă de pe mas , şi le îndrept spre pieptul Magdei. R maser cu to iiă ă ă ă ţ nemişca i, ca într-o scen criminal sculptat în cear în muzeulţ ă ă ă ă doamnei Tussaud.

Apoi, distinct, cu o voce hot rât , îi spuse Magdei: ă ă— Te omor, dac mişti. ă— Pleac , te rog, şopti Magda. ăLuba se uit la cele dou trupuri goale, care str luceau deă ă ă

122

- KIRK DOUGLAS -

transpira ie. Cel al Magdei era acoperit cu dungi, o şuvi micţ ţă ă de sânge curgându-i pe picior.

V zu lama foarfecelor, în parte ascuns de sânii mamei sale.ă ăÎncerc s par calm . ă ă ă ă— Dac o pui jos, plec. ăÎncet, îndep rt foarfeca şi o puse pe pat. Lacrimi curgeau peă ă

obrajii Magdei.— Te rog… Te rog, pleac . ăLuba lu foarfeca şi ieşi. Uşa se trânti în urma ei şi apoi fuă

încuiat . Nu se mai auzi nici un alt sunet, în afar de curgereaă ă ploii. Îşi adun lucrurile şi le puse în valiz .ă ă

Ame it , merse pe coridor. „I-am spus de mult s plece”, îşiţ ă ă spuse în gând. „Am f cut tot ce am putut s-o ajut. Ce altcevaă mai pot s fac?” Lupta Împotriva lacrimilor. „Dar am încercat, laă naiba, am încercat. Am şi eu o via de tr it. Am nou sprezeceţă ă ă ani, via a mea nu se poate opri aici.”ţ

Ieşi în noapte. De data asta, nu se mai întoarse. Lu primulă tren spre Londra.

Capitolul 7

1968, Beverly Hills, California

Danny lucra împreun cu Milt la ă Famous Artists Agency de aproape cincisprezece ani, dar nu fusese niciodat invitat laă petrecerea anual , dat de Charlie Grossman, şeful agen iei. Niciă ă ţ chiar Milt, într-un birou la dou uşi dep rtare de Grossman, nuă ă fusese invitat. Lista exclusiv , de aproximativ şaizeci deă persoane, era circulat în coloanele de bârf , care defineau înă ă acest fel personalit ile Hollywood-ului. Era prima dat când Miltăţ ă şi Danny erau pe list . Milt era superîncântat, îşi cump raseă ă chiar un smoching nou, iar Danny era enervat c numele de peă invita ie îi fusese scris greşit „Denison”. ţ

Cu Milt la volan, Danny lâng el şi Sarah pe locul din spate,ă desf şurându-şi metri de tafta, ca s nu se şifoneze, opri în faă ă ţă la Coldwater Canyon 2000. Un valet le lu maşina şi urcară ă treptele de piatr , care duceau la uşa din fa , Sarahă ţă admonestându-l mereu pe Milt, s nu-i calce pe rochie.ă

Danny fu surprins de modestia casei. Culori discrete, în 123


majoritate tonuri de bej, d deau camerelor simplu decorate oă elegan t cut , accentuat de o magnific colec ie deţă ă ă ă ă ţ impresionişti, Monet, Vlaminck, Matisse, Chagall şi mul i al ii, peţ ţ care Danny nu-i putu identifica.

Charlie Grossman veni înspre ei şi, pentru prima dat , Danny îiă vorbi omului a c rui agen ie încasa zece la sut din câştigurileă ţ ă lui. Ca s evite orice greşeal , Milt spuse repede:ă ă

— Charlie, acesta este Danny Dennison, unul dintre clien iiţ noştri cu adev rat importan i. ă ţ

Grossman îl b tu pe Danny pe spate, ca şi când l-ar fiă cunoscut de ani de zile.

— Ia- i ceva de b ut, Danny, zise el. Simte-te ca acas .ţ ă ăŞi s ri s -l întâmpine pe Jack Warner şi Darryl Zanuck, doiă ă

dintre moguli, care se urau unul pe altul în particular dar, în public, ap reau ca fiind cei mai buni prieteni. Ca şi cei treiă muşchetari, Danny, Milt şi Sarah se plimbar agale de-a lungulă holului, aruncându-şi privirile în fiecare camer , plin cuă ă celebrit i. Era o adev rat adunare – Joan Crawford, Ritaăţ ă ă Hayworth, Katharine Hepburn, toate capetele de afiş ale studioului. Shirley MacLaine, în fust scurt , râdea tare de cevaă ă ce fratele ei, Warren Beatty, îi spusese, din cealalt parte aă camerei. Jane Fonda; indiferent fa de to i ceilal i, îi inea deă ţă ţ ţ ţ mân pe so ul s u francez, Roger Vadim. Dar, oricât de multeă ţ ă stele ar fi fost în camer , toate privirile convergeau spreă Elizabeth Taylor, care tocmai luase hot rârea de a-l ignora peă Richard Burton.

Cum masa fu anun at , toat lumea ieşi afar , în gr dinaţ ă ă ă ă luminat , urmându-l pe guvernatorul Ronald Reagan şi so ia sa,ă ţ Nancy.

P unii, care mergeau an oşi prin gr din , rivalizau cu p uniiă ţ ţ ă ă ă de pe mesele din jurul piscinei. Fiecare mas era ornat cuă ă orhidee. Un frumos por elan de China era aranjat pe fiecareţ mas . Danny îşi g si numele pe cartonaşul care-i indica locul, totă ă cu un „n” lips . La dreapta sa, st tea doamna Chandler, „Buff”ă ă pentru prieteni, fondatoarea Centrului Muzical, casa operei din Los Angeles, a baletului şi a teatrului. Scaunul din stânga sa era gol; pe cartonaş era scris domnişoara Stephanie Stoneham. Grozav, se gândi el – nimic mai bun decât s stau înghesuit toată ă seara între o v duv şi o celibatar . ă ă ă

De cealalt parte a scaunului gol st tea Adolph Burns, un fostă ă 124

- KIRK DOUGLAS -

optician şi actualul şef al M.T.T.-ului. P l vr gea cu doamnaă ă ă Chandler, peste farfuria lui Danny, ca şi când ar fi fost invizibil. Purta ochelari cu rame metalice şi Danny se întreba dac -şiă prescrisese el însuşi re eta. O foial întrerupse deodatţ ă ă conversa ia; Burns privi peste capul doamnei Chandler şi zâmbi.ţ Danny se r suci în scaun, s le urm reasc privirea.ă ă ă ă

O femeie venea pe poteca de piatr . Capetele se întorceauă dup ea, în timp ce trecea şi, nici nu era de mirare – era cea maiă frumoas creştin pe care o v zuse Danny vreodat . Înalt şiă ă ă ă ă sub ire, cu un p r blond-auriu, pân la umeri, p rea c pluteşteţ ă ă ă ă gra ios printre mese, şi venea direct spre el. Adolph s ri s-oţ ă întâmpine, s rutând-o pe amândoi obrajii. ă

— Stephanie, draga mea, mi-era team c te-ai hot rât s nuă ă ă ă apari în seara asta.

— Bineîn eles c nu. Se aşez cu gra ie pe scaun. ţ ă ă ţDanny privea umerii goi, impecabili, care urmau dup un gâtă

lung şi alb ca laptele, pân la un nor albastru de şifon, careă acoperea nişte sâni plini.

ÎI privi cu nişte ochi gri, umezi şi lu cartonaşul.ă— Denison?— Da, dar cu doi „n”.Zâmbi. — Iar tu eşti Stephanie Stoneham, spuse el, citindu-i

cartonaşul. — Cât eşti de inteligent. — Eşti actri ? continu el. ţă ă— Oh, Doamne, nu! spuse ea, cu un zâmbet aspru. E ultimul

lucru din lume pe care l-aş dori.Atât de frumoas şi s nu vrea s fie actri ? Danny credea că ă ă ţă ă

orice fat frumoas din Hollywood era acolo ca s devin un star.ă ă ă ă Cu col ul ochiului îl v zu pe majordom stând de vorb cu Adolphţ ă ă Burns, care, dup aceea, se ridic imediat. Stephanie seă ă întoarse:

— M p r seşti? ă ă ă— Draga mea, mi se spune c trebuie s-o duc pe Agnes acas .ă ă

Cura cu coctailuri a fost pu in cam lung pentru ea. Iar şi,ţ ă ă ad ug el cu o strâmb tur .ă ă ă ă

— Oh, îmi pare r u. Transmite-i un s rut din partea mea. ă ă— Îi voi transmite. Şi nu uita, vineri seara, la noi acas .ă— Nu pot s vin, Adolph. Trebuie s fiu în Long Island. ă ă

125


— P cat, o s - i sim im lipsa. Dar spune-i lui J.L. c abiaă ă ţ ţ ă aştept m s fim împreun în sudul Fran ei. ă ă ă ţ

Plec f r s -l mai vad pe Danny.ă ă ă ă ăÎn timp ce Stephanie îşi sorbea vinul, ignorând supa, Danny

încerc s înceap conversa ia.ă ă ă ţ— Locuieşti În Long Island? — Nu, nu. Tat l meu d o petrecere pentru prin esa Margaretaă ă ţ

– insist s fiu acolo. ă ăF cea pe grozava fa de el? Putea s fie frumoas , dar era cuă ţă ă ă

siguran o puşlama.ţăCând sosi principalul fel, somn cu orez şi asparagus, nu mâncă

nimic, concentrându-se s împart orezul în gr m joare mici.ă ă ă ă Cânt rind ce s mai spun , Danny urm ri degetele ei nervoase,ă ă ă ă lungi şi delicate, jucându-se cu furculi a. Apoi se ridic dintr-oţ ă dat .ă

— Trebuie s m amestec pu in şi s -mi g sesc o maşin să ă ţ ă ă ă ă m duc acas , spuse ea. ă ă ă

— Amestec -te cu mine şi te duc eu acas , spuse Dannyă ă repede.

Ochii ei îi întâlnir pe ai lui. Sim ea cum îl înv luie cu privireaă ţ ă şi c , în acelaşi timp, îi pl cea ce vedea.ă ă

— De ce, nu? spuse ea. O s fiu gata în curând. ăŞi plec . ăApoi Danny îşi aduse aminte c nu avea maşin , venise cu Miltă ă

şi Sarah. Unde erau? Doamna Chandler, neadresându-se cuiva în mod deosebit, tocmai se lansase într-o descriere a recentei produc ii a Centrului de Muzic . Cercet , gr bit, gr dina dinţ ă ă ă ă priviri, pân când îl z ri pe Milt f cându-i semn cu mâna. Cândă ă ă doamna Chandler se opri din monolog, ca s respire, o şterse.ă

— Milt, cine e Stephanie Stoneham? Stau lâng ea. ă— Nu ştii cine e? — Ştiu c e plin de bani, dar e frumoas , îmi place. ă ă ă— E fiica lui J.L. Stoneham. — J. L. Stoneham? — Da, unul din cei mai boga i oameni din ar . ţ ţ ăDanny încremeni.— Chiar merge în Long Island? — Nu ştiu, dar cred c acolo locuieşte tat l s u. ă ă ă— Şi ia masa cu Prin esa Margareta? ţ— Dac aşa spune ea. ă

126

- KIRK DOUGLAS -

Danny se l uda întotdeauna în sinea sa c -i putea detecta peă ă oamenii care-şi d deau aere. Totuşi, ea-i spusese adev rul şi elă ă n-o crezuse.

Privi în jur, dar nu era nic ieri. Oamenii începeau s plece şi seă ă gândi c poate o condusese cineva acas . Apoi sim i c îl trageă ă ţ ă cineva de mân .ă

— Te gândeşti s pleci f r mine? Ochii ei zâmbeau şi p reaă ă ă ă mai frumoas decât înainte.ă

— Bineîn eles c nu, aranjam doar cu şoferul.ţ ăÎi f cu semn lui Milt.ă— Hello, spuse Milt, luându-i mâna. Sunt agentul acestui

str lucit tân r regizor, atât de str lucit încât trebuie s -i lumineză ă ă ă drumul ca şofer.

Şi Milt izbucni în chicotitul lui obişnuit. Intrând în maşin , Danny surprinse privirea lui Sarahă

admirând perfec iunea clasic , discret , a rochiei elegante deţ ă ă şifon a Stephaniei. În contrast, Sarah era o apari ie ip toare, înţ ţ ă rochia ei de tafta încre it ,cu panglici care îi s ltau pe pieptul eiţ ă ă generos.

Milt era vesel şi Danny uşurat c -l avea pe el să ă p l vr geasc ; nu se sim ea în largul lui, încercând s vorbească ă ă ă ţ ă ă cu Stephanie, de pe locul din fa .ţă

P r sir ă ă ă Coldwater Canyon şi coborau Rodeo Drive, spre Beverly Wilshire Hotel, unde locuia Stephanie.

— Ai auzit-o pe aia – Milt râdea chiar înainte s înceap – cuă ă be ivanul care mergea s pescuiasc la copc ? ţ ă ă ă

F r s aştepte un r spuns, continu .ă ă ă ă ă— T ie o gaur în ghea , b g undi a şi aştept . Apoi auzi oă ă ţă ă ă ţ ă

voce puternic , de tunet, deasupra. „Nu sunt peşti acolo.” ăMilt se întoarse s vad reac ia din spate.ă ă ţ— Milt, ai grij cum conduci. ăPlictisit , Sarah auzise gluma de mai multe ori.ăNetulburat, Milt continu .ă— Aşa c tipul se ridic , se d du mai încolo şi mai t ie oă ă ă ă

gaur . Auzi iar şi vocea. „Nu sunt peşti acolo.” Se uit în sus şiă ă ă întreb . „Cine vorbeşte?” Şi vocea îi r spunse. „Managerulă ă patinoarului.”

Milt izbucni într-un râs convulsiv şi Sarah se întinse s apuceă volanul, în cazul în care ar fi pierdut controlul.

— Nu eşti Bob Hope, şopti ea. 127


Stephanie râdea la fel de tare ca şi Milt. Lui Danny îi pl cea că ă nu p rea inhibat . Înainte de a ajunge la intrarea hotelului, îşi luă ă ă curajul de a-i atinge piciorul cu al lui. Nu-i r spunse, dar nici nuă şi-l îndep rt . La uş , îi ur noapte bun , într-un fel galant,ă ă ă ă ă s rutându-i mâna.ă

În maşin , Milt râdea. ă— Înva de la mine, puştiule. ţăSarah suspin din nou.ă— Milt, nu eşti nici Casanova.

A doua zi, Danny se gr bi la flor rie şi alese un buchet deă ă trandafiri albi, pe care s -i trimit Stephaniei. Pe bile el scrise.ă ă ţ

Sun -m , înainte s se ofileasc .ă ă ă ăDanny Dennison (cu doi de „n”)

Apoi se duse în biroul lui Milt, pe care Sarah îl decorase de curând cu motive orientale; chiar şi tabla de şah p reaă chinezeasc şi ultima fotografie de starlet avea o nou ram deă ă ă ă bambus.

— Nu pot s mi-o scot din minte, se confes Danny lui Milt,ă ă privind la traficul de pe Wilshire Boulevard.

— Ar fi bine s încerci, spuse Milt, pentru c J.L. Stoneham n-oă ă s te lase s te apropii de ea, şi e un pui de c ea.ă ă ăţ

— Ce tot spui? Milt îşi sc rpin barba frumos aranjat şi se îndrept spre el.ă ă ă ă— Danny, toat lumea ştie povestea. Propriul lui tat era înă ă

spital, pe moarte. I-a l sat întreaga avere lui J.L. Dar, n-o să ă crezi, tat l îşi revine. I-a dat banii înapoi? Nici gând! B trânul aă ă murit de inim rea, abandonat f r nici un ban. Acum te întreb, eă ă ă sta un pui de c ea, sau nu?ă ăţ

— Nu m intereseaz J.L. M intereseaz Stephanie. Când seă ă ă ă întoarce?

— De unde dracu’ s ştiu? ăTocmai atunci, secretara lui Milt îl întrerupse.— Domnule Schultz… Ace Films tocmai a trimis hârtiile astea

pentru Dennison. Milt înşf c documentele cu un rânjet şi b tu canapeaua cuă ă ă

mâna, f cându-i loc lui Danny s stea lâng el. Împreun seă ă ă ă uitar repede peste contractele pentru urm torul film al luiă ă Danny, al şaselea, bazat pe Mult zgomot pentru nimic şi intitulat Ceva pentru nimic.

128

- KIRK DOUGLAS -

Degetele durdulii ale lui Milt ar tar o clauz care garanta oă ă ă mare creştere a salariului. Îi spuse:

— Acum po i s - i construieşti terenul acela de tenis şi piscinaţ ă ţ din spatele casei.

Întoarse regina.— Şi uit -te la asta – pentru prima dat primeşti credit pentruă ă

titlu Un film de Daniel Dennison. Se întoarse spre secretar .ă— F nişte copii. Domnul Dennison o s vrea s-o înr meze peă ă ă

asta.Danny d du doar din cap. Când secretara plec , îşi lu fa a înă ă ă ţ

mâini.— Danny, sunt mândru de ceea ce am negociat. Nu eşti

fericit? Danny nu-şi putea ascunde nemul umirea din voce. ţ— Ai f cut ceva grozav, Milt. Doar c ă ă Ceva pentru nimic e

povestea vie ii mele. Am luat nişte bani buni pentru nişte filmeţ care nu spun nimic. Dar cui îi pas ? ă

— Greşeşti, Danny. Oamenilor le pas . Le plac filmele tale.ă Timp de dou ore îşi uit problemele lor. E important.ă ă

— Milt, nu în elegi. ţ— Puştiule – Milt îşi puse bra ul pe dup umerii lui. Danny –ţ ă

sunt o mul ime de tipi care ar fi al naibii de ferici i s fie în loculţ ţ ă t u, s - i aib slujba, talentul. ă ă ţ ă

Danny îşi d du ochii peste cap.ă— Da, exclam el. Mi-ar place s v d ce ar face Kazan, sauă ă ă

Wilder cu scenariile pe care trebuie s lucrezi. ă— Tocmai asta e, Milt, sunt fleacuri. Vreau s fac un film careă

s însemne ceva. ă— Iar începem? — Da! Nu ceva pentru nimic; ceva care s constituie oă

deosebire. — Am priceput, puştiule Ala-bala. Ce mi-ai citit tu Fellowman?— Everyman.— Mda. E ceva? Nu e nimic. F r personaje. Fapte Bune staă ă ă

poate fi un personaj? F r ac iune. Nu e decât o predic lung .ă ă ţ ă ă— Ştiu c înc nu o judec aşa cum trebuie, Milt. Dar, crede-ă ă

m , am sentimentul c are un mesaj universal.ă ăMilt se l s pe spate şi-l privi pe Danny cu exasperare.ă ă— Iar şi, Kafka.ă

129


— Poftim? — Ascult , am avut un client. ăSe aşez din nou.ă— Un tip foarte talentat. Mi-a dat aceeaşi „bombonier ”. Voiaă

s fac un film bazat pe scrierile lui Kafka. Tocmai îmi începeamă ă cariera, aşa c l-am l sat. S-a f cut – şi ştii ceva, a fost ună ă ă dezastru.

— Ce fel de povestire era? — Era despre un evreu. Aminteşte- i ce i-am spus. „Nu fţ ţ ă

poveşti cu evrei; nimeni nu d o ceap degerat pe ele.” Ah, dară ă ă şi el avea un mesaj universal. Şi, cu toate astea, tot s-a terminat ca un rahat. Vreau s te scutesc de aşa ceva.ă

— Dar ceea ce fac eu acum e un rahat. Vreau s fac ceva bun.ă Nu vorbesc neap rat despre o poveste cu evrei. ă

— Uite, nu vreau s m cert cu tine, Danny. Te rog, hai s-oă ă l s m balt , pe moment, OK? ă ă ă

Singurul fel în care Danny putea s-o lase balt , era gândindu-ăse la Stephanie. Se gândea la gâtul ei lung, la p rul ei auriu, careă c dea pe umeri; relu momentul în care ochii ei umezi îiă ă cuprinser pe ai lui. O s pt mân mai târziu, avu veşti de la ea.ă ă ă ă

Era aproape ora dou zeci şi trei când ajunse acas de laă ă studio şi g si un mesaj sub uş .ă ă

Eu vin, tu pleci. Sun -m . Şi mul umesc pentru flori. ă ă ţ Trimisese bile elul printr-un mesager, sau era posibil s fi venit chiar ea?ţ ă Lui Danny nu-i venea s cread . Îşi privi ceasul. Era oare preaă ă târziu s -i dea un telefon? Risc . ă ă

— Alo? Vocea aceea era de neconfundat. — Scuz -m c telefonez atât de târziu… începu el, dar ea îlă ă ă

întrerupse. — Nu, nu, nu e prea târziu. Vino s bem un p h rel, înainte deă ă ă

culcare. Pu in surprins de invita ia ei, f cu repede un duş, se aruncţ ţ ă ă

într-o pereche de pantaloni şi o c maş oxford şi plec în viteză ă ă ă spre Beverly Wilshire.

Îl aştepta într-o rochie de satin, culoarea şampaniei, care se asorta perfect cu p rul ei auriu. Nu putea s nu se întrebe dacă ă ă purta ceva pe dedesubt.

— Tocmai m-am întors, şi am nevoie de o b utur puternic ,ă ă ă 130

- KIRK DOUGLAS -

s -mi scot Long Island din cap. ă— M al tur şi eu.ă ăTurn fiec ruia un scotch dublu, apoi se aşez lâng el.ă ă ă ă— Deci, nu te-ai distrat? — Ca de obicei, am stat în pat, bolnav . Ah, cât îl ur sc.ă ă— Pe cine. — Pe tat l meu. De câte ori îl v d, mi se face r u. ă ă ă— Dar de ce, nu e bun cu tine? — Ba da. Dac fac ce vrea el, ob in totul. Vezi apartamentulă ţ

sta frumos? ăPentru prima dat , Danny privi în jur, camera uşor luminat ,ă ă

mobila modern , toat din piele alb şi cristal. ă ă ă— Este al lui. Dac nu ascult. M d afar . ă ă ă ă— Vorbeşti serios? — Am mai f cut-o şi înainte. Nu pot niciodat s atingă ă ă

standardele lui. Orice aş îmbr ca e greşit, orice aş spune e oă prostie. Nu pot s fiu niciodat ceea ce vrea el s fiu… Îl ur sc. ă ă ă ă

Lacrimi începur s se formeze în ochii ei. Danny o lu peă ă ă dup umeri.ă

— Nu fii trist , hai s -l uit m. Îmi place de tine, aşa cum eşti,ă ă ă Stephanie.

Fa a ei înl crimat se lumin deodat .ţ ă ă ă ă— Nimeni nu mi-a mai spus asta, şopti ea, şi, cu un zâmbet

cochet, se apropie de el. M bucur aşa de mult c eşti aici,ă ă Danny.

Îl s rut pe urechi. Atingerea a fost m t soas şi îi transmise,ă ă ă ă ă parc , un val de electricitate.ă

Îşi întoarse fa a, iar buzele lor se întâlnir . Ner bd tor, limba îiţ ă ă ă explor fiecare parte a gurii, în timp ce ea îi descheia c maş .ă ă ă Degetele acelea lungi şi nervoase, care îl hipnotizaser la mas ,ă ă se plimbau acum pe pieptul lui, desf cându-i cureaua,ă mângâindu-i erec ia.ţ

Apoi stinse lumina şi alunec de pe divan. Camera mai eraă luminat doar de o dâr ce trecea printr-o uş întredeschis . Înă ă ă ă str lucirea ei blând , o privi întinzându-se pe covor şi,ă ă languroas , cu amândou mâinile, îşi dezbr c rochia. Corpul eiă ă ă ă gol era devastator de frumos.

Se aplec şi îşi l s mâna s -i mângâie p rul m t sos, gâtul,ă ă ă ă ă ă ă întârziind peste sânii tari, cu sfârcurile care parc îi în epauă ţ palma. Se întinse lâng ea şi-i g si pata moale şi umed dintreă ă ă

131


picioare. În timp ce o mângâia uşor, ea îşi muşc buza de jos.ă— Ah, Danny… gemu ea, întorcându-şi capul dintr-o parte într-

alta. Ia-m , ia-m …ă ăSe r suci peste ea şi ea-şi îndep rt picioarele ca s -lă ă ă ă

cuprind , încleştându-l cu amândou bra ele. Danny îşi sim iă ă ţ ţ pieptul zdrobindu-i sânii, dar ea îl inea şi mai strâns.ţ

— Acum, Danny… Acum… Se sim i puternic. Un torent ieşi din el.ţRespirând greu, se întinse pe trupul ei tremurând. Bra ele eiţ

înc îl mai ineau strâns.ă ţ

A doua zi diminea a, îşi arunc câteva lucruri într-un,ţ ă geamantan şi se întoarse cu el, în c su a de pe ă ţ Tower Road. Danny plutea într-un sentiment ireal – aceast frumoas fat deă ă ă societate, se muta cu el.

Fu uimit s constate c şi ea era un buc tar fin. Când seă ă ă întoarse acas de la studio, arome exotice, minunate, emanauă din buc t rie. Comand flori, proaspete, cump r l mpi şiă ă ă ă ă ă covoare noi. Apoi îl surprinse cu acvariul umplut cu peşti tropicali, în culori str lucitoare. Nu mai p rea aceeaşi cas .ă ă ă

Dimine ile se trezea şi se întorcea s o priveasc , adormit , cuţ ă ă ă p rul ca un v l auriu acoperindu-i fa a angelic . Deseori, venindă ă ţ ă acas de la studio, o auzea strigându-l. Alerga la etaj, unde oă g sea întins în cad , rugându-l din ochi, de sub spumaă ă ă îngr m dit , în timp ce-i întindea s punul. Sexul era minunat cuă ă ă ă ea; era atât de supus , copil roas , îl f cea s se simtă ă ă ă ă ă omnipotent. Atunci, de ce ezita, atunci când ea îi sugera s seă c s toreasc ? Danny nu-şi putea în elege nehot rârea. Aveaă ă ă ţ ă treizeci şi şase de ani, nu mai fusese niciodat atât de puternică atras de o femeie. Acesta era, cu siguran , adev rul. De ce sţă ă ă nu se c s toreasc ?ă ă ă

Dar totul se întâmpla prea repede pentru el. Şi, între momentele frumoase, erau episoade când starea ei devenea violent , pân în punctul de a izbucni în lacrimi, şi apoi, brusc,ă ă într-un râs isteric. Era imprevizibil . Îl ruga s se c s toreasc cuă ă ă ă ă ea, dar el amâna.

O lun mai târziu, când primi un telefon din partea lui J.L.ă Stoneham, o voce nepoliticoas îi spuse:ă

— Sunt total împotriv . ă— Despre ce vorbeşti, domnule Stoneham?

132

- KIRK DOUGLAS -

— Fiica mea e foarte impulsiv , şi nu ştie ce face. Nu vreau să ă se m rite cu un actor.ă

— Nu sunt actor, domnule Stoneham. Sunt regizor. — Nu conteaz – faci parte din industria evreiasc . ă ă— Nu sunt evreu, spuse el prea repede. — Dar eşti contaminat. — Ce spune i? ţ— N-o s te c s toreşti niciodat cu fiica mea. ă ă ă ăÎnlemnit, Danny r spunse:ă— Nu crede i c e un lucru care ne priveşte pe Stephanie şi peţ ă

mine? — Nu! ip J.L. Am mai avut de-a face cu vân tori de zestre,Ţ ă ă

ca tine. — Ascult , domnule Stoneham… ăDanny fierbea, dar nici nu i se d dea voie s vorbeasc .ă ă ă— D -mi voie s te avertizez c , dac te c s toreşti cu ea, niciă ă ă ă ă ă

unul din voi nu va primi o para chioar . ă— Domnule Stoneham, nu pot s cred… ă— … Dar dac stai departe de ea, o s am grij s primeştiă ă ă ă

mai mult decât o para. — Încerca i s m mitui i? ţ ă ă ţ— Totul îşi are pre ul s u, fiule. Accept târgul. ţ ă ă— N-ave i suficien i bani s cump ra i totul. ţ ţ ă ă ţDanny trânti receptorul.În noaptea urm toare, el şi cu Stephanie se c s torir în Lasă ă ă ă

Vegas.

Nu a fost nici o reac ie din partea lui J.L. Stoneham; T cereaţ ă lui era aproape amenin toare. Dac o sup ra pe Stephanie, eaţă ă ă nu spunea nimic. Erau ferici i, cel pu in aşa p reau. De câte oriţ ţ ă intrau în restaurantul Bistro, to i ochii erau pe ei. Frumosul cupluţ – Danny înalt, energic, un brunet frumos, Stephanie o coloană sub ire, blând , al turi de el. ţ ă ă

Lui Stephanie îi pl cea s fie v zut cu Danny în locuriă ă ă ă frecventate de spuma societ ii. Chiar aranjase ca el s fieăţ ă sponsorizat în clubul exclusivist Westside Country aşa încât să poat juca golf cu prietenii s i. ă ă

Singura parte negativ , era c mariajul lui Stephanie r riseă ă ă pu in prietenia lui Milt şi Sarah. Dup prima mas cu ţ ă ă peşte şi borş, nu mai era nici o îndoial c cele dou so ii nu erauă ă ă ţ

133


destinate s se împrieteneasc . Dar Danny şi Milt compensauă ă acest lucru, întâlnindu-se mai des, doar ei doi.

Domnul Stoneham doreşte s v informeze c de acum încoloă ă ă înceteaz s v mai recunoasc drept fiica saă ă ă ă .

Acest, anun o puse pe Stephanie într-o stare îngrozitore.ţ Danny veni acas , de la film ri ale exterioarelor şi o g si, practic,ă ă ă inconştient ; dup toate aparen ele, b use într-una de câtevaă ă ţ ă zile.

Când deveni coerent , Danny încerc s vorbeasc cu ea.ă ă ă ă— Stephanie, ştiam c aşa o s se întâmple. De ce eşti atât deă ă

sup rat ? ă ă— Dar, mi-a luat totul. — Şi ce dac ? N-avem nevoie de banii lui. Avem destui. ă— Nu în elegi? Nu e vorba de bani, e ca şi când, n-aş fi avutţ

niciodat un tat , e ca şi când aş fi o bastard . ă ă ă— Stephanie, n-are nici un rost. Dar n-o putu face s judece; insista c fusese abandonat şiă ă ă

c nu o s fac fa acestui lucru.ă ă ă ţăPe cât de repede ap ru, pe atât de repede depresiunea eiă

psihic disp ru, p rând iar şi vesel . Urm toarea c dere veni laă ă ă ă ă ă ă o lun mai târziu.ă

Stephanie suger s dea o mic petrecere. Danny fu încântat.ă ă ă Se va l uda cu frumosul lor c min. Stephaniei îi va face pl cereă ă ă s preg teasc masa, lucru pe care îl f cea cu atâta pricepere. Îlă ă ă ă invit pe Art Gunn şi câ iva al i oameni importan i dină ţ ţ ţ cinematografie.

În diminea a petrecerii, descoperi c nimic nu fusese încţ ă ă aranjat. Stephanie era complet f r vlag . Era la al doilea pahar.ă ă ă

Furios, o scutur de umeri. ă— Adun -te! ă— Nu pot, nu pot, suspin ea. ă— Ce-i atât de greu la o cin . O faci atât de bine. ă— Nu pot! repet ea, smulgându-se din mâinile lui, şi alergă ă

sus. Uşa dormitorului se trânti. Se învârti, furios, prin cas . Foarte jenat, trebui s-o roage peă

secretar s telefoneze tuturor invita ilor şi s le cear scuze, peă ă ţ ă ă motiv c so ia sa era bolnav .ă ţ ă

Se întoarse acas seara, hot rât s aib o discu ie cu ea. Dară ă ă ă ţ ea disp ruse, f r s lase nici un bilet. Dou zile întregi fuă ă ă ă ă înnebunit de îngrijorare. Apoi ea reap ru.ă

134

- KIRK DOUGLAS -

— Stephanie, unde dracu’ ai fost? — Long Island. — L-ai v zut pe tat l t u? ă ă ă— Nu. Începu s plâng . Nu m-a l sat s intru. N-am avut niciă ă ă ă

un loc unde s merg.ăDanny o îmbr iş .ăţ ă— Stephanie, bineîn eles c aveai unde s mergi. Locul t uţ ă ă ă

este aici. Aceasta este casa ta. Am fost atât de îngrijorat în ultimele dou zile. Mi-a fost dor de tine.ă

— Serios? se lumin , ghemuindu-se lâng el. ă ăNiciodat n-au f cut dragoste mai bine ca în noaptea aceea.ă ăDanny se hot rî s fie mai r bd tor cu ea, s încerce s fieă ă ă ă ă ă

mai mult timp împreun . Jucau tenis, mergeau la mai multeă petreceri. Un timp p ru c merge, pân când sosi o scrisoare deă ă ă la J.L., care o invita pe Stephanie la Long Island, f r so ul ei.ă ă ţ Foarte fericit c tat l s u nu o abandonase, pân la urm ,ă ă ă ă ă ă Stephanie plec imediat. Danny îşi ascunse durerea, s nuă ă umbreasc fericirea ei; poate o întâlnire cu tat l s u o vaă ă ă echilibra.. Dar Stephanie se întoarse mai tulburat decât înainte,ă deşi înc rcat de bijuterii scumpe. Danny se cutremur la gândulă ă ă cât de scump pl tise ea pentru el. ă

Acum bea mai mult decât oricând. Într-o sear , când veniă acas de la studio, o g si pe jum tate îmbr cat , cu p rul înă ă ă ă ă ă dezordine, cu fa a ei frumoas mânjit de fard, b tând câmpii cuţ ă ă ă copil ria ei nefericit .ă ă

Pentru prima dat , Danny auzi povestea – un coşmar viu.ă Stephanie nu-i spusese niciodat c mama ei se sinucisese. Deă ă atunci tat l s u a devenit un stâlp de granit şi a luat total înă ă st pânire via a Stephaniei; cerând supunere total . Dac ar ta oă ţ ă ă ă urm de sl biciune omeneasc , o înjosea, spunându-i c e lipsită ă ă ă ă de caracter, slab , ca şi mama ei, bun de nimic. Folosea baniiă ă ca s-o pedepseasc , sau s-o r spl teasc .ă ă ă ă

Danny ascult cu r bdare, l sând-o s -şi descarce sufletul,ă ă ă ă pân când, extenuat , se pr buşi într-un scaun. Veni şiă ă ă îngenunche lâng ea.ă

— Drag , aş vrea s te pot ajuta, dar nu am cum. Ai nevoie deă ă un psihiatru.

Îl împinse şi merse, împiedicându-se, spre bar.— Am v zut prea mul i, spuse ea, turnându-şi restul dintr-oă ţ

sticl într-un pahar. To i vor s m închid .ă ţ ă ă ă135


— Dar eşti nefericit . Ai nevoie s alegi lucrurile. ă ă— Nu! Înghi i scotch-ul. ţ— Ai nevoie de ajutor, Stephanie. Te rog. F -o pentru mine.ăMerse la ea şi o lu de mân . ă ă— Las -m în pace! ă ăÎşi smulse mâna dintr-a lui, p trunzându-l cu privirea.ă— Tu ai nevoie de ajutor. — Ascult -m , Stephanie… ă ă— Nu, nu, tu s m ascul i, tu eşti cel nefericit, tu alegiă ă ţ

lucrurile mereu, plângându-te despre cum s faci un film bun şiă sfârşind prin a face înc o porc rie. ă ă

Ieşi afar din camer .ă ăÎl r nise profund. Era mult prea adev rat.ă ăTimp de câteva zile, n-au mai vorbit unul cu altul.Danny dormea în camera de oaspe i. Ştia c f cuse tot ce aţ ă ă

putut. Nu era vina ei şi nici a lui. Pur şi simplu, n-o s meargă ă niciodat . Trebuia s -i pun cap t.ă ă ă ă

Întorcându-se acas de la studio, fu hot rât s -i spun c nuă ă ă ă ă mai era alt solu ie. Putea sta în cas ; o s plece el. Va acceptaă ţ ă ă el vina în divor . Intr în untru şi o g si stând cu spatele la el şiţ ă ă ă hr nind peştii. Când se întoarse înm rmuri. P rul îi era frumosă ă ă piept nat, machiajul imaculat, şi radia.ă

Danny nu ştia cum s înceap . Începu ea. ă ă— Sunt îns rcinat , spuse. ă ă

Totul era paşnic, acum. Încetase s mai bea. Era fericit să ă ă transforme camera de oaspe i pentru copil.ţ

Într-o zi, când veni acas , şoseaua era blocat de un camionă ă gigant. Doi muncitori se luptau cu un ceas de perete imens. Trebui s aştepte s -l bage în untru, ca s poat intra şi el înă ă ă ă ă cas . ă

— Acolo, în col , le ar ta Stephanie. ţ ăDanny îi privea cu uimire. Ceasul aproape c ajungea pân înă ă

tavan.— Îmi explici şi mie? întreb Danny, dup ce muncitoriiă ă

plecar .ă— E pentru copil! — Ce tot vorbeşti? Era emo ionat , în timp ce flutura cheile ceasului.ţ ă— Am citit într-o revist , izbucni ea, abia respirând de efort,ă

136

- KIRK DOUGLAS -

copiilor le place tic itul ceasului. Îi face s se gândeasc la inimaă ă ă m micii lor. ă

— N-ar fi suficient un ceas deştept tor? ă— Oh, nu.Fa a îi str lucea. Sarcina f cea minuni pentru înf işarea ei, seţ ă ă ăţ

gândi el.— Tot ce-i mai bun, pentru copilul nostru. Danny zâmbi. În cartea Stephaniei, cei mai bun însemna cel

mai mare şi mai scump. Dar ce naiba!

Bing, bang! Bing, bang! Ceasul b tea fiecare or .ă ăDanny îl ura.Încerca s se concentreze asupra scenariului, în timp ceă

Stephanie se uita la televizorul din dormitor. Deodat o auziă strigându-i numele. Se repezi pe sc ri, speriat. ă

— Ce e?Zâmbea.— D -mi mâna.ăPerplex, se apropie de pat, întinzând mâna. I-o aşez pesteă

burta ei şi putu sim i copilul lovind, încercând s ias afar .ţ ă ă ă Danny începu s transpire.ă

Zâmbetul Stephaniei disp ru când v zu fa a lui palid .ă ă ţ ă— Ce s-a întâmplat?Îşi lu repede mâna, se gr bi în baie şi vomit . ă ă ă— Te sim i bine? strig eaţ ă— Bine… sunt bine.Ieşi ştergându-şi fa a cu un prosop. ţ— Ce i-a f cut r u?ţ ă ă— Nimic… nimic… Copilul m face atât de fericit. ă— Nu eşti. E ceva legat de mine. M consideri dezgust toare.ă ă— Nu te prosti.— Sunt gras , sunt urât , te fac s vomi i.ă ă ă ţ— Bineîn eles c nu, draga mea. Situa ia studioului seţ ă ţ

înr ut eşte, încerc el s-o linişteasc , în timp ce o îmbr işa,ă ăţ ă ă ăţ luptându-se împotriva unui al doilea val de grea . Dar nu-iţă putea spune c sim ind mişc rile copilului în pântecul ei s-aă ţ ă sim it transportat la San Sabba. Cum s înceap o astfel deţ ă ă poveste? Dar dac-o iubea, de ce nu putea avea încredere în ea, s -i spun secretul?ă ă

Dragostea nu însemna oare şi încredere? Poate nu o iubea.137


Toate aceste lucruri care-l tulburau, disp rur când se n scuă ă ă feti a. Danny avea acum un nou scop – s protejeze micu aţ ă ţ via , atât de pur , atât de inocent , s-o ajute s creasc , s fieţă ă ă ă ă ă mereu în preajma ei. Uitându-se la mogâldea a mic , cu falduriţ ă roz, prin fereastra salonului de copii, îşi jur lui însuşi c nici oă ă tragedie nu se va abate asupra ei. Voia ca ea s aib tot ceea ceă ă via a i-ar putea oferi. ţ

Abia aştepta s -şi vad copilul acas . Fur amândoi de acordă ă ă ă s nu angajeze o doic ; o s se scoale cu rândul în mijloculă ă ă nop ii, ca s -i schimbe scutecele.ţ ă

Micu a Patricia – fusese numele mamei Stephaniei – p reaţ ă perfect mul umit când o puser în noul ei p tu . Adormiţ ă ă ă ţ imediat.

Danny o s rut uşor pe Stephanie pe gur .ă ă ă— Acum întinde-te şi odihneşte-te; ai avut o, dimineaţă

agitat , o îndemn el, în rolul s u perfect de tat şi so . ă ă ă ă ţ— Nu sunt obosit , drag . ă ă— Te rog, Stephanie, odihneşte-te. Pentru mine. O conduse spre pat.— Bine, aprob ea, dac stai şi tu cu mine. Îi f cu cu ochiul.ă ă ă

Eşti în siguran , drag ; doctorul spune c nu ne putem juca vreoţă ă ă s pt mân . ă ă ă

Amândoi râser şi se întinser pe pat.ă ă— N-am fost niciodat atât de fericit , murmur Stephanie, înă ă ă

bra ele lui. ţ— Nici eu. — Uh! se ridic deodat . Pe cine ar trebui s rug m s fie naşiiă ă ă ă ă

Patriciei?— Nu m-am gândit la asta. — Mi-ar place s-o rog pe Beatrice. N-am mai v zut-o de mult,ă

dar a fost aşa de dr gu cu mine la Foxcroft… Tu hot r şti cineă ţă ă ă s fie naşul. ă

— E simplu. Trebuie s fie Milt. ă— Dar nu poate s fie Milt. ă— De ce, nu? Este cel mai bun prieten al meu. — E evreu. Danny strânse din din i.ţ— Ce ai împotriva evreilor? — Nimic. Dar noi suntem episcopolieni. Naşul trebuie s fie deă

credin a noastr . Doar ştii asta, Danny. ţ ă138

- KIRK DOUGLAS -

— Da, bineîn eles, spuse el, în timp ce strângea puternic ochii.ţ Stephanie sporov ia ceva despre un anume Ted Rosemont dină

Westside Club. — Da; e o idee bun , spuse Danny, cu o voce stins .ă ă

Dup ce botezul se termin , nu mai avea decât o vagă ă ă amintire a unui preot înalt şi corpolent, îmbr cat în alb, careă turna ap peste o Patricie în urlete. Trebui s -şi re in îndemnulă ă ţ ă de a lua copilul şi de a alerga cu el afar din biseric . Mai târziu,ă ă la recep ie, Ted Rosemont îl lu deoparte.ţ ă

— F tot posibilul şi vino la întâlnirea de la club de s pt mânaă ă ă viitoare.

Se aplec spre Danny.ă— Câ iva radicali încearc s schimbe legile. Ştii cum e, cui îiţ ă ă

dai un deget, î i ia toat mâna. ţ ăDanny trebui s -şi dea capul într-o parte, pentru c râsul luiă ă

Ted îi împroşca saliv în ureche. Se uit la din ii îmbr ca i ai luiă ă ţ ă ţ Ted. Nu se putu ab ine.ţ

— Nu cumva, Ted, eşti membru al S.A.E.? Râsul lui Ted stropi din nou. Apuc mâna lui Danny, într-oă

strânsoare prin care îi m rturisea un secret.ăÎn momentul în care recep ia se termin , Danny sim ea c -iţ ă ţ ă

pocneşte capul de durere.

Fiecare zi era însemnat de lucrurile m runte pe care le f ceaă ă ă Patricia – primul ei zâmbet, gânguritul ei care sem naă cu tati, felul strâns în care inea degetul în mânu a ei. ţ ţ

Când ajungea acas , mergea drept în camera ei. Într-o sear ,ă ă intrând, d du peste o triciclet nou . O triciclet pentru un copilă ă ă ă atât de mic? Stephanie înnebunise, oare? Intr în cameraă copilului şi fu uimit s-o vad plin cu alte juc rii şi jocuri, la fel deă ă ă nepotrivite. Fu şi mai uimit s vad o doic stând lâng feti a luiă ă ă ă ţ adormit . O doic ? Stephaniei îi pl cea aşa de mult s aib eaă ă ă ă ă îns şi grij de copil. ă ă

— Unde este doamna Dennison? întreb el. ăR spunsul îl f cu s tresar . ă ă ă ă— Este cu domnul Stoneham, la piscin . ăUn sentiment de rea presim ire îl n p di. Inima îi b tea tare.ţ ă ă ă

Urc sc rile spre piscin . ă ă ăSe opri în uş . Stephanie era cu spatele la el; era pu ină ţ

139


aplecat şi-l asculta pe un b rbat cu p rul argintiu, care st teaă ă ă ă foarte drept.

Deci sta era el.ăNu-l observar pe Danny. O auzi pe Stephanie spunând:ă— Dar, Tati, de ce s se ocupe Ted Rosemont de avereaă

Patriciei şi nu tat l ei? ă— Pentru c Ted este un bun om de afaceri, un preşedinte deă

banc şi pentru c , draga mea, am prea multe întreb ri despreă ă ă so ul t u şi prea pu ine r spunsuri. ţ ă ţ ă

Danny tuşi. Stoneham se întoarse.— Ah, domnule Dennison, spuse el, veni i şi sta i jos.ţ ţDanny se sim i ca şi când ar fi fost oaspete în propria lui cas .ţ ă

Merse şi o s rut pe Stephanie. Ea nu, spuse nimic. Stonehamă ă continu :ă

— Tocmai îi explicam despre proviziile pe care le-am f cută pentru nepoata mea.

— Domnule Stoneham, pot s fac şi eu destule provizii pentruă fiica mea.

— Sunt sigur c po i, domnule Dennison – buzele-i sub iri abiaă ţ ţ dac se mişcar . Dar trebuie s în elegi, şi Stephanie în elege,ă ă ă ţ ţ c din moment ce va fi moştenitoarea averii Stoneham, Patriciaă va trebui s aib toate avantajele pe care i le putem da. ă ă

— Da, dar… Danny se pierduse. — Am aranjat un fond pentru educa ia ei, pentru îngrijirea ei,ţ

pentru asisten a medical … Şi alte lucruri care pot surveni. ţ ă— Sunte i foarte generos, domnule Stoneham, dar aşţ

prefera… — Nu e nevoie s -mi mul umeşti, i-o retez din nou J.L. ă ţ ăDanny se sim ea ca şi când tocmai ar fi trecut peste el unţ

buldozer.— Şi, bineîn eles; cred ţ că nu ai nici o obiec ie s -mi v dţ ă ă

nepoata. — Nu, în privin a asta, nu am nici o obiec ie.ţ ţ— Am angajat o doic special preg tit , ca s -i uşurezeă ă ă ă

c l toriile la Long Island. ă ăSe întoarse spre Stephanie.— Deci, ne vedem s pt mâna viitoare. ă ă— Da, Tati, spuse ea slab. — O s trimit avionul. ăÎşi consult ceasurile, unul la fiecare mân şi, înainte caă ă

140

- KIRK DOUGLAS -

Danny s poat scoate un cuvânt, ieşi afar .ă ă ăStephanie st tea nemişcat , ca şi când ar fi încercat s eviteă ă ă

privirea lui Danny.— Asta vrei? spuse el, pân la urm . ă ăD du din cap, cu ochii plini de lacrimi. ăDanny era furios pe el însuşi. De ce nu vorbise? De ce a

trebuit s -l lase pe J.L. s -l manipuleze?ă ăDar nu era prea târziu. O s stabileasc propriile lui reguli. J. L.ă ă

era binevenit s-o viziteze pe Patricia, oricând, în propria ei cas .ă Dar vizitele Patriciei la Long Island vor fi limitate la aniversarea lui J.L. şi la Ziua Recunoştin ei.ţ

Cât de mult ura acele s rb tori. Îi lipsea fiica foarte mult şi eraă ă întotdeauna încântat s le aib pe amândou , din nou, acas . Elă ă ă ă şi Stephanie erau ferici i s fie împreun cu Patricia. Ziua lorţ ă ă preferat era miercurea, ziua liber a doicii.ă ă

Într-o miercuri, aduse acas un urs de pluş. Intr şi strig :ă ă ă— Patricia, unde eşti? Micu a Patricia, acum de patru ani, veni alergând pe sc ri, înţ ă

jos.— Aici sunt, tati! Danny se pref cu c n-o vede. Se plimba prin camer ,ă ă ă

strigând:— Patricia! Feti a lui, cu p rul auriu, ca al mamei ei, alerg dup el şi-iţ ă ă ă

apuc un picior, chicotind.ă— Aici sunt. Cu Patricia ag at de picior, Danny continua s strige.ăţ ă ă

Stephanie st tea în picioare, pe coridor şi privea zâmbind. ă— Tati! ipa ea, plin de voioşie, în timp ce piciorul lui lung oţ ă

leg na prin camer . ă ă— B nuiesc c nu e acas . Va trebui s duc ursule ul sta deă ă ă ă ţ ă

pluş înapoi la magazin, spuse Danny, îndreptându-se spre uşa din fa .ţă

Când o deschise, îşi opri strig tele şi râsul, pref cându-se că ă ă abia atunci o descoper .ă

— Uh, aici erai! O ridic mult deasupra capului şi-i privi fa aă ţ roşie de fericire, ochii albaştri, str lucitori, plini cu lacrimi deă atâta râs.

Îi apropie trupul mic de pieptul s u. ă141


— Credeam c m-ai p r sit. ă ă ă— Nu, nu, nu! chiui Patricia. Îşi puse bra ele strâns pe dup gâtul lui şi-şi ap s obr jorul eiţ ă ă ă ă

moale de fa a lui.ţO inu strâns şi o duse afar , lâng piscin . Cerul era de unţ ă ă ă

albastru frumos, specific Californiei, stropit cu pete albe, frumoase şi moi. Era mul umit, în timp ce mergea cu Patriciaţ ag at de el şi de ursule .ăţ ă ţ

— Te iubesc, tati, îi şopti ea la ureche. — Şi eu te iubesc, spuse Danny, s rutând n sucul cârn. Îmiă ă

promi i c-o s fii întotdeauna feti a mea? ţ ă ţ— Promit, tati. — Mereu? — Mereu.

Insatisfac ia continu a lui Danny, legat de munca sa, eraţ ă ă ştears de fericirea de acas ; era învelişul lui protector, sc pareaă ă ă sa împotriva evenimentelor zgomotoase ale lumii – r zboiul dină Vietnam, Watergate, faptul c omul pe care l-a admirat cel maiă pu in a câştigat un Oscar. ţ

Nu se punea problema c el ar fi fost un eşec. De fapt, carieraă lui s-a în l at ca o rachet . Datorit Patriciei, se hot rî s fac ună ţ ă ă ă ă ă film care s plac copiilor. Visa la o comedie bazat pe ă ă ă Prin şiţ cerşetor. Personajele principale erau dou adolescente, unaă s rac , alta bogat , care-şi inversau situa iile timp de oă ă ă ţ s pt mân . A fost un succes şi a declanşat un nou val înă ă ă industria filmelor – filme orientate spre adolescen i. ţ

Devenise unul dintre regizorii de frunte la Ace Films. Filmele sale aduceau întotdeauna bani. De mult, abandonase speran aţ c va veni momentul potrivit, când va face din ă Everyman un film. Dar n-avea importan . O avea pe Patricia. ţă

Savura momentele când o ducea la şcoal , în drumul s u spreă ă studio. J.L. o convinsese pe Stephanie c Patricia ar trebui să ă urmeze o şcoal particular , ă ă John Thomas Dye School, împreună cu al i copii privilegia i; Danny voise s-o înscrie la ţ ţ Hawthorne School, împreun cu copii din vecini. Prima dat când o duse laă ă şcoal , plânse, şi, toat ziua, lui Danny îi fu greu s seă ă ă concentreze în timp ce muncea, re inându-şi impulsul de aţ telefona profesorilor. Fu liniştit când, în curând, se adapt . ă

În fiecare diminea , aveau un ritual special. În timp ceţă 142

- KIRK DOUGLAS -

Stephanie o ajuta s se preg teasc pentru şcoal , Patricia cântaă ă ă ă cântecul pe care o înv ase Danny:ăţ

Stepping out with my honey…… Never felt quite so sunny… Se pierdea în chicoteli când intra Danny şi o lua sub bra ,ţ

zbierând:Steppin’ out with my baby… it’s for sure, nor for maybe that I’m all dressed tonight…În maşin , Patricia se strecura lâng el şi-şi freca obr jorul deă ă ă

al lui, s vad dac se b rbierise. Torcea ca o pisicu , dac fa aă ă ă ă ţă ă ţ lui era moale, sau se plângea:

— Ah, Daddy, fa a i-e aspr … ţ ţ ăMomentele acelea erau foarte pre ioase pentru el.ţ

Într-o dup -amiaz , Danny primi un telefon la studio. Patriciaă ă avusese un accident. Îngrozit, se îndrept spre cas cu vitez , laă ă ă timp ca s -l întâlneasc pe medicul care pleca. Patricia c zuseă ă ă din maşin , în timp ce Stephanie o conducea acas de la şcoal .ă ă ă Dar a fost asigurat c r nile erau superficiale. ă ă

Se repezi în dormitorul fetei şi o g si dormind liniştit , cuă ă fruntea bandajat . Un ursule care avea şi el fruntea bandajat ,ă ţ ă se odihnea ghemuit sub bra ele ei.ţ

În camera de zi, Stephanie st tea pe un divan.ăLâng ea, se afla o sticl de scotch pe jum tate goal , iar înă ă ă ă

mâini inea un pahar plin.ţ— Nu cred c e un motiv de s rb torire, spuse Danny, printreă ă ă

din ii încleşta i. ţ ţ— Sunt ab tut . ă ă Daddy a sunat şi el… — Nu dau o ceap degerat pe ă ă Daddy. Cum a c zut Patriciaă

din maşin ?ă— S-a rezemat de uş , dar nu mergeam repede, tocmaiă

încetineam la un stop.— Nu cazi când uşile sunt închise. — Se pare c nu era închis , îi r spunse.ă ă ă— Poate dac n-ai bea de fiecare dat când î i telefonează ă ţ ă

Daddy, ţi-ai putea aminti s apeşi butonul care închide uşa. ă— Nu-mi vorbi ca şi când aş fi o imbecil . ă— Dar eşti o imbecil , dac nu po i…ă ă ţFu întrerupt de un suspin care venea din camera Patriciei.

143


Merse şi îngenunche lâng patul ei.ă— Nu plânge, draga mea. Îi şterse fa a înl crimat cu batista lui. ţ ă ă— T ticul te iubeşte. ă— O iubeşti şi pe mami? — Sigur c da, draga mea. ă— Atunci de ce ipi? ţ— Suntem amândoi pu in sup ra i de ce i s-a întâmplat ie. ţ ă ţ ţ ţ— N-a fost vina ei, tati.

Dup accident, Stephanie şi Danny au început s seă ă îndep rteze unul de altul. De câte ori Danny era plecat să ă filmeze, Stephanie o lua pe Patricia în vizit la J.L., în Long Island.ă Danny nu mergea niciodat acolo, iar acest aranjament îiă mul umea pe amândoi. Tiparul continua. Danny petrecea tot maiţ mult timp cu munca sa, tendin a în cinematografie fiind acumţ spre un mai mare realism; se cereau tot mai multe exterioare, iar Danny filma deseori departe de studio, Stephanie şi Patricia petrecându-şi tot mai mult timp în Long Island. J.L. a angajat chiar şi un meditator particular pentru Patricia.

Danny îşi va aminti mai târziu cât de goal i se p ruse casa deă ă Ziua Recunoştin ei, în 1980, când se întoarse de la film ri.ţ ă Aproape c-a plâns când a v zut ursule ul, zdren uit acum, cu oă ţ ţ ureche sfâşiat şi cu un ochi lips . Era pentru prima dat cândă ă ă Patricia nu-l lua cu ea.

Dar Danny nu şi-a dat seama cu adev rat cât de mult s-aă îndep rtat Patricia de el, pân în diminea a celei de-aă ă ţ dou sprezecea anivers ri a ei. N v li în biroul lui, îmbr cat înă ă ă ă ă ă haine de c l rie.ă ă

— Am un cal! Un cal, Daddy! Al meu! — Ce tot spui? Danny puse scenariul deoparte şi o aşez pe genunchi. ă— J.L. îmi d un cal de ziua mea – o iap gri. ă ăÎl inea strâns îmbr işat. ţ ăţ— E minunat, Patricia, dar unde o s -l ii? ă ţ— La Long Island. — Long Island? Atunci n-o s -l po i c l ri prea des. ă ţ ă ă— Oh, ba da. În fiecare weekend. J.L. aranjeaz s m duc laă ă ă

şcoal în partea de Est.ăDanny îşi sim i gura uscat . Nu putu s r spund .ţ ă ă ă ă

144

- KIRK DOUGLAS -

Ochii Patriciei str luceau de atâta fericire. ă— Şi uit -te la asta, ă Daddy! Îşi ridic mâna spre fa a lui.ă ţ— Nu e frumoas ? ăDanny se uit la br ara groas de aur masiv, care-i încercuiaă ăţ ă

încheietura sub ire. Evident, costase mii de dolari. Cadoul peţ care i-l d duse el, un ceas de feti , cu un ursule desenat peă ţă ţ cadran, p rea insignifiant, în compara ie.ă ţ

— Vreau s i-o ar t lui mami!ă ăCând îi alunec din bra e, Danny sim i c -i alunec pentruă ţ ţ ă ă

totdeauna.

Era trist, dar inevitabil. Pân la urm , el şi cu Stephanie fură ă ă de acord s se despart legal. Orologiul mare era acum t cut,ă ă ă nemaifiind Stephanie, s -l întoarc . Ea şi cu Patricia îşi petreceauă ă cea mai mare parte a timpului pe coasta de est. Nu prea îi era dor de Stephanie, dar dorul pentru feti a lui era uneori deţ nesuportat.

Num ra zilele pân la sfârşitul anului şcolar, dou zeci şi patruă ă ă iunie, data la care Patricia venea s -şi petreac trei s pt mâniă ă ă ă cu el, numai cu el.

Cât surprins şi de încântat a fost când, curând dup ce a sosit,ă îl rug :ă

— Daddy, pot s vin cu tine la studio? Vreau s v d cumă ă ă lucrezi.

Fu fascinat de felul în care se f cea un film. Citi toateă ă scenariile lui. Puse întreb ri şi f cu sugestii, unele foarteă ă inteligente Danny era mândru de ea.

În ultima zi a vizitei ei, în timp ce mergeau acas de la studio,ă p ru gânditoare.ă

— La ce te gândeşti? o întreb Danny. ăPrivind pe fereastr , r spunse:ă ă— Vreau s fiu ca tine. Vreau s fac filme.ă ăDanny nu-i putu r spunde, atât era de copleşit de emo ii.ă ţ— Eşti, într-adev r, feti a mea, nu-i aşa?ă ţ— Totdeauna, tati. Îl s rut .ă ăAceast fat frumoas , de paisprezece ani, n-a spus. „Vreauă ă ă

s fiu actri ”. A spus „Vreau s fiu regizoare”. Avea talent laă ţă ă scris, o sensibilitate creatoare deosebit , dar avea şi o delicate eă ţ

145


care friza fragilitatea şi care, uneori, îl îngrijora.— Tati, spuse ea trezindu-l din visare, vreau s merg cu tine laă

film ri, în seara asta, pot? ă— Bineîn eles c po i. ţ ă ţÎncerca s ascund sentimentul de extaz care creştea în el.ă ăDar, de îndat ce se întoarse la Long Island, îi telefon :ă ă— Tati. Sunt atât de trist … ă— De ce, draga mea?— P i… Eu… eu abia aşteptam s fiu cu tine la film ri… Voceaă ă ă

îi ezita.— Ce s-a întâmplat?— Nu e vina lui J.L, tati, z u…ăDanny asculta cu inima strâns . Trebuia s -şi fi imaginat.ă ă— Dar a angajat deja acest safari în Africa.— Africa?— Da, anul acesta studiem gorilele la şcoal …ă— Deci, n-o s po i veni cu mine.ă ţ— A aranjat totul.. Ca o surpriz … A invitat întreaga clas …ă ă— În eleg, draga mea, spuse Danny, sim ind cum i se strângeţ ţ

inima.Bineîn eles, se gândi el, J.L. n-ar fi vrut s-o piard în „industriaţ ă

american ”.ă— S-o amân m pentru vara viitoare, tati. ă— Bineîn eles, draga mea.ţDar aceast întâlnire nu a mai avut loc niciodat . ă ă

Capitolul 8

1987, Brighton, Anglia

Magda îşi arcui spinarea şi-şi mas şoldurile cu palmele, ca s -ă ăşi mai linişteasc durerea. Alinarea a fost de scurt durat ;ă ă ă durerea reveni de îndat ce privi cutiile cu s pun, îngr m diteă ă ă ă dincolo de uşa buc t riei. C rase deja şase, câte una de fiecareă ă ă dat , sus, pe trei rânduri de sc ri, pe cele mai lungi şi mai dificilă ă de urcat. Colonelul Johnson nu voia s care lucruri prin hol.ă

Era treaba pe care, de obicei, o f cea Luba. Unde era Lubaă acum? Ce mai f cea? De şase luni, de când plecase, Magda nuă primise decât o scrisoare de la fiica ei. Cât a fost de fericită

146

- KIRK DOUGLAS -

atunci.Poştaşul întârziase în ziua aceea, iar colonelul Johnson

dormea, ca de obicei, dup -mas . Magda duse teancul deă ă scrisori pe biroul lui, cu inten ia s -l lase acolo. Când recunoscuţ ă scrisul, cu mâini nesigure, sfâşie scrisoarea şi devor fiecareă cuvânt.

Drag mam , ă ăÎmi este foarte dor de tine. i-ar place Londra. Lois este foarteŢ

dr gu . St m împreun într-un apartament şi e minunat. Ceaă ţă ă ă mai bun veste e c am primit un rol de figurant într-un film şi,ă ă ă dac lucrurile merg bine, aş putea deveni chiar actri .ă ţă

Deodat , scrisoarea îi fu smuls din mân .ă ă ă— Nu i-am interzis s ai vrei contact cu ea? ţ ăColonelul Johnson strânse scrisoarea în pumn. — Luba a plecat. Nu exist . ăO împinse pe canapeaua care fusese patul Lubei.Magda tremura. Din birou, lu un stilou şi hârtie şi le trânti înă

fata ei.— Scrie exact ce- i spun. Şi în englez . ţ ăTrebui s îngenuncheze lâng m su a de cafea, ca s scrie ce-ă ă ă ţ ă

i dicta el.Drag fiic , ă ăTotul e bine şi sunt foarte ocupat . N-am timp pentru scrisori.ă

Ar fi mai bine dac nu mi-ai mai scrie.ăCând termin , îi lu hârtia.ă ă— O s-o trimit eu, în locul t u, spuse el şi ieşi. ăMagda se ridic , obosit , şi lu scrisoarea şifonat a Lubei, dină ă ă ă

scrumier . Cu grij , o netezi şi o ascunse în buzunarul şor ului.ă ă ţLuni de zile, singura ei leg tur cu Luba fu scrisoarea pe careă ă

o citise de sute de ori. Ieri, dep şindu-şi teama, îi scrise, pân laă ă urm , Lubei. Îi spuse toate umilin ele pe care le îndurase,ă ţ implorând-o s o ajute. Ce s fac ? S mearg la un avocat? Să ă ă ă ă ă fug ? Luba o s ştie ce trebuie s fac . Fur un timbru de laă ă ă ă ă recep ie şi rug un oaspete al hotelului, care tocmai pleca, sţ ă ă pun scrisoarea la poşt , în drum spre oraş. ă ă Era sigur c Luba oă ă s-o primeasc ; Luba o s g seasc o modalitate de a-i r spunde. ă ă ă ă ă

Acum nu-i mai p sa de durerea din spate, aşa c se aplec să ă ă ă ridice urm toarea cutie. Drumul pân în pod p rea mai lung deă ă ă fiecare dat . Era dup -masa, târziu şi în curând trebuia să ă ă înceap s preg teasc cina pentru cei câ iva oaspe i care erauă ă ă ă ţ ţ

147


în hotel, r maşi datorit taxelor mici, pe timp de toamn ; trebuiaă ă ă s se gr beasc , cutia p rea insuportabil de grea. Poateă ă ă ă colonelul Johnson înc mai dormea.ă

Trase aer în piept – o s-o ia pe drumul mai scurt, pe scara principal . Porni prin hol. În momentul în care îl v zu, frumosă ă îmbr cat, ca de obicei, cu o batist împ turit , aşezat cuă ă ă ă ă precizie în buzunarul de la piept, vorbind liniştit cu nişte oaspe i,ţ într-un col al holului, fu prea târziu s se mai întoarc . Înghe .ţ ă ă ţă

Cu un zâmbet pl cut, se apropie de ea. ă— Drag , îi spuse cu o voce cântat , de ce cari cutia asta atâtă ă

de grea? D -mi voie mie. ăLuând cutia, se aplec cu gra ie spre oaspe i. ă ţ ţ— V rog s m scuza i o clip , ă ă ă ţ ăMagda îl urm în t cere. De îndat ce ajunser la al doileaă ă ă ă

etaj, feri i de privirile oaspe ilor, îi arunc cutia, cu aşa o for ,ţ ţ ă ţă încât se îndoi peste ea, şi o p lmui. ă

— C ea, şuier printre din ii încleşta i. i-am spus s foloseştiăţ ă ţ ţ Ţ ă scara de serviciu. Termin şi treci la buc t rie. Şi s nu întârziiă ă ă ă cu cina, curvo!

Magda se mişc cum putu de repede. Urcarea pe scara de fieră era cea mai grea, treptele fiind înalte, înguste şi alunecoase. Ajuns în pod, se pr buşi pe cutie şi plânse. Curv , târf – cât deă ă ă ă mult r neau cuvintele acestea. Nu o s scape niciodat de ele? Oă ă ă obligase s -i traduc în polonez toate epitetele pe care i le urlaă ă ă în englez , iar acum se delecta scuipându-i cuvintele vulgareă într-o succesiune rapid , accentul lui britanic dându-le un sunetă rece, metalic. „Curv ” era unul dintre cuvintele lui preferate.ă Dac -ar fi ştiut cât de aproape era de sensul lui, se gândi Magda,ă cu am r ciune. Îşi l s capul în jos. P c tuise în Cracovia. Dară ă ă ă ă ă cât mai trebuia s îndure pedeapsa?ă

Vocea din spatele ei o f cu s sar în sus. ă ă ă— Asta î i apar ine. ţ ţinea scrisoarea destinat Lubei între degetul mare şiŢ ă

ar t tor, ca şi când ar fi fost lenjerie murdar .ă ă ă— Insuficiente timbre, zâmbi el îngâmfat. Poate, desear , o să ă

mi-o traduci şi mie. Un fior începu s r scoleasc stomacul Magdei. ă ă ă— Se pare c ai probleme în executarea ordinelor. ăPuse scrisoarea în buzunar. — i-am spus. Fiica ta nu exist . Luba este moart . Ţ ă ă

148

- KIRK DOUGLAS -

Se aplec şi-i şuier : ă ă— În elegi? Moart . Moart . Moart ! ţ ă ă ăDurerea din stomac era dincolo de limitele suportabilului. F cuă

un efort şi, abia respirând, îl privi pe acest str in şi crud b rbat,ă ă so ul ei. St tea în capul sc rii, inându-şi echilibrul într-un singurţ ă ă ţ picior şi ştergându-şi cu grij un fir de praf de pe pantoful foarteă lustruit.

Atunci, fiorul din ea o r scoli puternic. Ca un animal înnebunit,ă âşni şi-l izbi cu tot corpul. Bra ele lui se b l b nir s lbatic, înţ ţ ă ă ă ă ă

timp ce c zu pe spate. Închise ochii şi auzi zgomotul f cut deă ă capul care se izbea de trepte. Când privi din nou, nu era decât o gr m joar , z când pe duşumea.ă ă ă ă

Aştept . Nu se mişca. Încet, coborî treptele. Îi curgea sângeleă dintr-o sp rtur puternic în cap. P rea o p puş rupt ,ă ă ă ă ă ă ă inofensiv . Cum de i-a putut fi team de el?ă ă

Magda era surprins de calmul care puse st pânire pe ea.ă ă Durerea din stomac îi disp ruse. Privi în jur. Nici una dină camerele mici de la etajul de sus nu erau ocupate în acea perioad a anului.ă

Lu repede scrisoarea p tat de sânge, apoi descheieă ă ă buzunarul de la vest şi scoase cheia. Se gr bi pe sc ri în josă ă ă spre biroul lui şi descuie masa de lucru. Bâjbâi, pân când g siă ă ceea ce c uta, un fişic de bani, lega i cu o panglic elastic . Maiă ţ ă ă era şi o leg tur mic de scrisori nedeschise, toate de la Luba.ă ă ă Strecur banii şi scrisorile în buzunarul şor ului şi se gr bi spreă ţ ă buc t rie.ă ă

Ridic alt l di şi merse prin hol, salutând câ iva oaspe i peă ă ă ţă ţ ţ lâng care trecu.ă

Când ajunse lâng corpul inert al colonelului Johnson, l să ă ă cutia jos şi puse cheia înapoi, în buzunarul vestei, pe care îl încheie, la loc. Apoi d du drumul celui mai puternic urlet de careă era în stare.

Londra

Torcând mul umit , pisica persan gri, se întindea la bazaţ ă ă suportului de partituri, pe care-l folosea drept şevalet. Îi zâmbi animalului; era incapabil s se in de hot rârea de a nu se maiă ă ţ ă ă ataşa vreodat de vreun animal. Când colega ei de apartament,ă Lois, se mut , Luba o rug s -i lase micu a creatur , careă ă ă ţ ă

149


devenise compania ei constant .ăAtent s nu d râme scaunul din metal, pe care-l foloseaă ă ă

pentru amestecat culorile, Luba se d du înapoi şi-şi încruntă ă sprâncenele. Asem narea nu era prea bun . Picta rareori în ulei.ă ă Spera s -l vad curând şi s -i studieze fa a mai de aproape.ă ă ă ţ Danny era un om aşa de ciudat.

Când o alesese, dintr-o duzin de fete, pentru rol şi apoi îiă ceruse o întâlnire, presupusese c acesta era pre ul; nu o noapteă ţ în pat era ceea ce aşteptau to i regizorii? Dar îşi d du seama cţ ă ă Danny era un om deosebit. Era ceva cu el, o durere, o ran , careă ajungea pân în sufletul ei. Faptul c s-a culcat cu ea, l-a f cută ă ă nefericit, ştia acest lucru. Şi totuşi, ea voia s -l mai vad .ă ă

Acum se concentra asupra ochilor lui Danny, încercând să prind privirea aceea trist pe care o g sise în ei. Se d du iar şiă ă ă ă ă înapoi. Forma fe ei era corect , dar ceea ce nu mergea era cumţ ă îi pictase p rul negru, cârlion at. Îi f cuse numai fa a, punând-oă ţ ă ţ pe trupul unui cal de carusel, care alerga liber pe iarba deas –ă v zuse odat o pictur greceasc a unui animal asem n tor, cuă ă ă ă ă ă un cap de om. Deodat , îşi d du seama ce o preocupa, agitată ă ă de aceast idee, schimb repede p rul scurt şi cârlion at al luiă ă ă ţ Danny cu o coam lung , unduitoare. Acum îi reuşi. ă ă

Luba abia aştepta ziua de luni, când urma s -l vad din nou.ă ă Era şi prima ei zi mare, primul ei rol vorbit. Spera c -i va oferiă şansa s lucreze în mai multe filme. Era excitant şi mai bineă pl tit decât s distreze oamenii de afaceri din afara oraşului,ă ă lucru pe care-l f cuse de când venise în Londra, în urm cu şaseă ă luni.

Luba n-o s uite niciodat ziua aceea, foarte important .ă ă ă Când, singur pentru prima dat , coborî din trenul de Brighton –ă ă practic, fu rev rsat afar , împreun cu valul de pasageri, înă ă ă ă agita ia Londrei. Era atât de bucuroas c p strase buc ica deţ ă ă ă ăţ hârtie cu numele şi num rul de telefon al lui Lois. Se îndreptă ă imediat spre un telefon, dar nu-i r spunse decât robotul. L s ună ă ă mesaj: „Sunt Luba, fata pe care ai cunoscut-o la Weymouth. Sper s - i aminteşti. Sunt în Londra, în c utarea unei slujbe. O s sună ţ ă ă mai târziu”.

Îşi num r banii. Biletul de tren îi consumase un sfert dină ă slabele economii, pe care le acumulase din bacşişuri. Ceea ce îi r m sese, i-ar fi fost de ajuns doar pentru câteva zile. Ştia ce să ă ă fac , şi n-avea de gând s piard timpul. Îşi lu valiza şi începuă ă ă ă

150

- KIRK DOUGLAS -

s se plimbe de-a lungul fluviului.ăPe m sur ce se apropie de port, gr bi pasul. Se opri în fa aă ă ă ţ

unui vapor mare, de m rfuri. Doi marinari se îndreptau spre ea.ă Le zâmbi, şi un sentiment familiar de fericire o copleşi.

Deodat sim i un junghi ascu it în coaste. Se întoarse şi v zuă ţ ţ ă dou femei în fuste scurte, negre şi cizme înalte, strâmte.ă

— Ia-o din loc, dr gu o, spuse cea mai înalt , rujat cu un rujă ţ ă ă purpuriu, în timp ce cea scund bloc trecerea marinarilor.ă ă

Luba îşi ridic valijoara şi se preg ti s treac strada, cândă ă ă ă v zu alte dou femei, la fel de exagerat fardate, care o priveauă ă urât. N-o s fie uşor.ă

Intr într-un bar şi se îndrept spre un telefon. O sun din nouă ă ă pe Lois. De data asta îi r spunse.ă

— Bineîn eles c te in minte, Luba. Unde eşti? ţ ă ţ— La Battersea. — Ce faci colo? — Am nevoie de bani şi m-am gândit… — Ai înnebunit? Uite, ai adresa mea? — Da.— Urc într-un taxi şi vino aici. ăLois o Întâmpin pe Luba în apartamentul ei cu două ă

dormitoare ca şi când ar fi fost o veche prieten . Curând, Luba îşiă sorbea ceaiul fierbinte, aşezat confortabil pe una din perinileă mari şi colorate, împr ştiate pe un frumos covor Kirman.ă

— Daruri de la unul din clien ii mei turci, râse ea, în timp ceţ Luba studia camera pl cut .ă ă

— Am un dormitor în plus, dac ai nevoie de un loc, unde să ă stai… Abia dac stau pe acas şi, în plus, ai putea avea grij deă ă ă pisica mea.

Pisica persan se aşezase imediat de parc ar fi ştiut-o deă ă când lumea, în poala Lubei.

Dup ce umplu din nou ceaşca Lubei, Lois deveni serioas .ă ă— Ascult cu aten ie, Luba. Portul este interzis. E periculos.ă ţ— Da. Ştiu, am dat peste nişte tipe cu adev rat dure.ă— Nu asta e periculos. — Despre ce vorbeşti? — SIDA. Luba o privi..— Dar numai homosexualii o pot lua. Lois f cu ochii mari de uimire. ă

151


— Nu-mi vine s cred. Unde ai fost pân acum? ă ăCu r bdare, începu o lung explica ie. Luba o asculta,ă ă ţ

însp imântat .ă ă— ine minte, Luba, încheie ea, trebuie s fii foarte selectivŢ ă ă

în privin a clien ilor. Eu aşa v d lucrurile, cu cât e mai bogat, cuţ ţ ă atât e mai sigur. De aceea lucrez cu agen ia asta, singura careţ aduce cei mai buni clien i. To i oameni de afaceri boga i. ţ ţ ţ

Plin de gratitudine, Luba se mut cu Lois şi începu s lucrezeă ă ă pentru agen ie. Prin unul din noii clien i, un membru executiv alţ ţ Studiourilor Pinewood, ob inu primul rol de figurant . Îi pl ceaţ ă ă mult lumea filmului. Bineîn eles, nu-şi putea câştiga existen aţ ţ numai din a fi figurant – ca s faci bani buni trebuia s ai roluriă ă ă în care s vorbeşti. ă

Curând avu nevoie de mai mul i bani. Lois plec s tr iasc cuţ ă ă ă ă un industriaş japonez, iar greutatea de a pl ti chiria r mase peă ă seama Lubei. Dar îi pl cea s aib tot apartamentul numai al ei;ă ă ă începu chiar s -şi numeasc cel de-al doilea dormitor, atelierulă ă ei.

Sunetul telefonului îi întrerupse gândurile. Poate c era Dannyă – îi l sase dou mesaje la hotel, în timpul weekend-ului. Îşi şterseă ă vopseaua de pe mâini cu o cârp şi merse în sufragerie, să ă r spund . ă ă

Era Dorothy, de la agen ie.ţ— Disear , domnul Brauner, afacerist din München. Cameraă

25, Savoy, ora 9 P.M. M nânc înainte. ă ăLuba nu prea îşi dorea „întâlnirea”. Nu era ca în Cracovia, nu

mai era distractiv. Nu- i mai puteai alege tu clien ii; trebuia sţ ţ ă mergi la consulta ii medicale. S joace în filme ar putea fi oţ ă schimbare pl cut şi o ieşire din aceast situa ie.ă ă ă ţ

Închise telefonul şi-şi potrivi ceasul; era ora cinci.Picta deja de câteva ore, atât de absorbit încât uitase deă

mas . Mai bine s-ar opri şi ar mânca ceva.ăPuse la loc, cu grij , capacele tuburilor de vopsea şi aşeză ă

fiecare tub în spa iul lui, din cutia cu vopsele. Uleiurile erauţ scumpe. Puse cutia pe raftul de sus al debaralei de pe hol, unde-şi p stra şi alte picturi, unele înr mate, altele nu, dar toateă ă frumos încadrate. Desene cu caruseluri. Peisaje, pisici, câini, cai s lbatici. Nu erau decât câteva portrete: Magda stând şi zâmbindă la o mas , Josef mergând sigur pe el, pe o sârm şi Valentină ă rezemându-se de stâlpul caruselului.

152

- KIRK DOUGLAS -

Merse în buc t rie, puse nişte resturi în cuptor şi-şi f cu oă ă ă ceaşc cu ceai, apoi se aşez pe pervazul ferestrei. Afar , oă ă ă burni constant f cea trotuarele s str luceasc sub becurileţă ă ă ă ă ă str zii. Se uit la oamenii gr bi i, de sub umbrele, cum se fereauă ă ă ţ de împroşc turile de ap de la ro ile maşinilor care treceau. Seă ă ţ sim ea bine, fericit , ca pisoiaşul care-i inea companie, cu toateţ ă ţ c vremea p rea atât de mohorât . Ce lux, s aib întregul,ă ă ă ă ă apartament numai pentru ea.

Se gândi la Magda. Era prima dat când erau desp r ite şi nuă ă ţ putea spune c îi era cu adev rat dor de ea. Pân la urm ,ă ă ă ă renun ase la ea. Imediat se sim i Vinovat . Cum se descurcaţ ţ ă Magda la Brighton, f r ea? Luba îi scrisese de mai multe ori, dară ă Magda îi r spunsese numai odat – un bilet scurt în englez .ă ă ă Evident, colonelul Johnson i-l dictase.

Ar trebui s mearg la Brighton şi s vad ce se întâmpl . Oă ă ă ă ă dat sunase şi închisese când ă i-a r spuns colonelul Johnson.ă Acum, dintr-un impuls, ridic receptorul – o s cear să ă ă ă vorbeasc cu Magda. ă

O telefonist îi r spunse:ă ă— Num rul pe care l-a i format a fost deconectat. ă ţ

Sabzburg, Austria

Danny îşi g si o pozi ie în care s poat sta şi îşi scutur cuă ţ ă ă ă violen capul ca pentru a sc pa de un coşmar. Vârfurileţă ă picioarelor atingeau alama rece de la cap tul patului. Toateă paturile p reau prea scurte pentru în l imea lui de şase picioareă ă ţ şi şase inci. Deschise ochii mari şi se uit prin camera uşoră luminat de dârele de lumin care p trundeau pe lângă ă ă ă marginile perdelelor trase.

Pe m sur ce ochii i se obişnuiau cu semiîntunericul, se opriră ă ă pe o broşur de pe noptiera patului. ă Hotel Schloss – Fuschel – Das Schloss von Herr von Ribbentrop. Ce l-o fi f cut oare să ă zboare ieri de la Londra şi s vin în Austria, la Salzburg, la fostaă ă cas a celui mai bun prieten al lui Hitler? Închise ochii. Amintireaă de acum dou nop i se strecurau prin gândurile lui. O relu ca peă ţ ă un rolfilm şi o derul din nou.ă

Dup ce imaginea lui Rachel se pierdu într-un timp t cut, seă ă pr buşi lâng Luba, plin de transpira ie rece. Capul îi plesnea şi îiă ă ţ tremura.

153


— i-a pl cut? îl întreb Luba încet, odihnindu-şi capul peŢ ă ă bra ul lui. ţ

— Da, spuse el, mângâindu-i uşor p rul. Ai fost minunat . Dară ă nu m simt eu însumi. Poate am b ut prea mult.ă ă

Se ridic sprijinindu-se pe coate, apoi, îngrijorat c ar puteaă ă ame i din nou, se îndrept cu aten ie spre baie. Se sim i mai bineţ ă ţ ţ dup ce arunc cu nişte ap rece pe fa şi îşi şterse corpul cuă ă ă ţă un burete umed. Leşin în hol. Se rezem de un zid înă ă semiîntuneric şi aproape c doborî un tablou atârnat acolo. Înă timp ce îl îndrepta un sentiment de irealitate îl înh din nou.ăţă Privea fix la un desen în peni , atât de frumos detaliat încât ar fiţă putut fi o fotografie a crucifixului tat lui s u. Un sunet ascu it îiă ă ţ pocni în urechi.

— De unde îl ai? întreb el cu o voce r guşit . ă ă ă— Ce? strig din pat.ă— Tabloul sta.ă— Oh, e ceva ce am desenat când am fost la San Sabba.iuitul din urechi era atât de puternic încât abia se mai auzeaŢ

pe el însuşi. Sângele îi pulsa în întreg corpul. Se rezem deă perete, înc inând tabloul în mân .ă ţ ă

— Ai fost în lag r? ă— Nu, nu, spuse ea râzând. Am doar dou zeci de ani. ăSe d du jos din pat şi îşi puse rochia pe ea.ă— Am fost acolo pe vremea când devenise un lag r deă

refugia i – ani de zile dup r zboi. ţ ă ă— Ce are asta de-a face cu desenul? — Am v zut crucifixul f cut de vreun evreu care a murit acolo.ă ă Danny se ag de un scaun ca s se linişteasc , luptându-seăţă ă ă

împotriva unei senza ii de grea , în timp ce o priveaţ ţă piept nându-şi p rul în oglind . Fa a pe care oglinda o reflectaă ă ă ţ era a lui Rachel. Trebuia s plece. ă

— Sunt obosit, spuse încet. Trebuie s plec. ă— Vrei s m vezi mâine noapte? ă ăSe apropie şi îşi puse mâna moale pe um rul lui.ă— S-ar putea s plec din oraş, spuse el sec. O s - i telefonez.ă ă ţ— Te rog. Ochii ei zâmbeau.Înapoi la Dorchester, se întinse şi st tu aşa mult timp. Ceă

drept avea s invadeze cea mai intim parte a vie ii lui? Sană ă ţ Sabba! Pentru el, însemnase sfârşitul, moartea. Bineîn eles,ţ

154

- KIRK DOUGLAS -

pentru Luba însemnase un început, via a.ţSe sim ea obligat s pun o distan între el şi aceast fatţ ă ă ţă ă ă

ciudat . Se întâmpl când ridic receptorul şi sun s re in ună ă ă ă ă ţ ă bilet la avion pentru Salzburg; cu o zi înainte, v zuse un posteră care f cea reclam pentru produc ia lui ă ă ţ Everyman în Klaus Maria Brandauer.

Şi iat -l aici. Un cioc nit puternic în uş îl f cu s tresar .ă ă ă ă ă ă— Gutten Morgen, Herr Dennison. Un chelner b trân intr cu micul dejun. Aburii ieşeau dină ă

cafetier , de pe masa cu rotile aşezat în mijlocul camerei. Cu oă ă eficien teutonic , chelnerul aşez un scaun la mas şi cu oţă ă ă ă mişcare uşoar trase draperiile. Lumina dimine ii – reflectată ţ ă într-un lac mic deja punctat n ambarca iuni albe – luminaă ţ camera.

Chelnerul se îndrept spre uş , se întoarse şi p ru c aproapeă ă ă ă îşi bate c lcâiele în timp ce spuse: ă

— Ist ales in Ordnung? Pe Danny îl deranj faptul c chelnerul presupunea c elă ă ă

în elege germana. „Unde ai fost în timpul r zboiului?” se gândiţ ă el. „Ai împins evrei b trâni de la spate în camerele de gazare?ă Sau ai pus la punct detaliile crematoriului?”

Uşa se închise peste întreb rile sale f r r spuns şi, dându-seă ă ă ă jos din pat, îşi întinse trupul gol. Se îndrept spre fereastr şiă ă privi liniştitul lac Fuschel. Priveliştea frumoas îl înfurie. Probabilă c von Ribbentrop a fost foarte fericit aici. ă

Se aşez la mas şi îşi turn cafea. Ridic delicata ceaşc deă ă ă ă ă por elan spre buzele lui, apoi o puse jos, repede. De ce veniseţ aici?

Bineîn eles. Fusese întotdeauna curios s vad ţ ă ă Everyman. De când i-o d duse doamna Dennison, citise piesa de multe ori. Încă ă mai p stra viu visul de a g si o modalitate s fac un film după ă ă ă ă ea. Dar ce moment îşi alesese s vin – tocmai când toateă ă preg tirile pentru ă London Rock erau gata, cel de-al cincisprezecelea film al lui. Fusese un impuls. Luba îl tulburase.

Jederman nu începea pân la ora cinci, în pia a din oraşulă ţ medieval Salzburg, la cincisprezece kilometri dep rtare. Aveaă destul timp. O s ia masa târziu, la ă Der Goldene Hirsch, un restaurant bine cotat.

Îi telefon lui Milt. Dup câtva timp, auzi vocea prietenuluiă ă s u, înregistrat : „Numai munca, f r nici o distrac ie, îl poateă ă ă ă ţ

155


face pe Milt un b iat plictisitor. Dup şase zile, chiar şiă ă Dumnezeu a trebuit s se odihneasc . Aşa c , l sa i un mesaj şi,ă ă ă ă ţ ori Dumnezeu, ori Milt v va r spunde.”ă ă

— Milt, nu încerca s m aduci în Londra weekend-ul sta.ă ă ă Sunt în Salzburg, s v d ă ă Everyman. Î i aminteşti? Da, ţ Everyman.

Înc agitat, se hot rî s se plimbe. În timp ce cotrob ia prină ă ă ă valiz dup o c maş , lu cele dou scrisori pe care i leă ă ă ă ă ă înmânase port reasa în seara în care avusese întâlnire cu Luba.ă Înc nu le deschisese.ă

Se plimb în jurul lacului, degetele pip ind nervos scrisorileă ă din buzunar. Continua s amâne citirea lor.ă

Privea ambarca iunile care alunecau pe lac şi asculta vocileţ fericite din dep rtare. Copiii se jucau pe mal, feti ele chicoteau.ă ţ Fugind una dup alta, b ie ii aruncau pietre în ap .ă ă ţ ă

Danny se aşez pe o por iune acoperit cu iarb . Sim ea cumă ţ ă ă ţ scrisorile îi în epau pielea. Pân la urm , le scoase din buzunar,ţ ă ă se aşez mai comod şi privi cele dou plicuri. Putea ghiciă ă con inutul celei de la Stephanie. În mod sigur, hot râse s steaţ ă ă şase s pt mâni la Reno, ca s ob in divor ul. Dar înc îi eraă ă ă ţ ă ţ ă team s afle ce-i spunea Patricia. Brusc, rupse plicul.ă ă

Începea atât de pl cut, spunându-i despre panglica albastră ă pe care o câştigase la o întrecere cu cai. Apoi citi paragraful de la sfârşit, partea cu adev rat important a scrisorii. Cuvinteleă ă reci p reau c vin de pe buzele lui J. L. Stoneham.ă ă

Dup divor , o s locuim la J.L., la Long Island. A fost foarteă ţ ă bun s m roage s m adopte. Aceasta va face ca totul s fieă ă ă ă ă mult mai simplu pentru noi to i, şi nu va micşora în nici un felţ afec iunea pe care i-o port.ţ ţ

Danny citi aceste rânduri iar şi şi iar şi, pân când ochii îiă ă ă obosir şi nu mai putu desluşi deloc literele. Fusese greşeala lui,ă ştia acest lucru destul de bine. Se l sase cuprins de munc şi, înă ă acest timp, îşi pierduse familia. O neglijase pe Stephanie dar, ce era şi mai important, o neglijase pe Patricia. Îi deschisese uşa lui J.L., ca s le ia. ă

Dar de ce ar vrea J.L. s-o adopte pe Patricia? S-o schimbe din nepoat în fiic ? N-avea nici un sens. Era, deja, moştenitoareaă ă lui, locuia în casa lui, era sub influen a şi sub controlul lui.ţ Adop iunea ar fi îndeplinit un singur lucru: ar distruge şi ultimaţ leg tur , fragil , dintre el şi Patricia.ă ă ă

Se gândi la ea, o frumoas tân r de şaptesprezece ani. Îlă ă ă 156

- KIRK DOUGLAS -

iubise, se ag ase de piciorul lui, ipând printre râsete în timp ceăţ ţ se plimba prin camer , pretinzând c n-o vedea. A fost ună ă moment de aur, un timp al inocen ei, înainte ca lumea sţ ă n v leasc între ei, cu şcoal , reguli şi decizii, cu influen aă ă ă ă ţ corup toare a bogatului bunic. Se întinse pe spate, pe iarb şiă ă privi cerul f r nori. Momentele acelea cu Patricia au fost atât deă ă pre ioase. Era dureros s şi le reaminteasc . Era atât de tân r ,ţ ă ă ă ă atât de plin de via şi dragoste, atât de încrez toare. Existase,ă ţă ă oare, un astfel de timp în copil ria lui?ă

Oh, da, la ferm , când mulgea vacile cu Rachel, când o priveaă pe Mameh în buc t rie, când se inea dup Tateh. Când aveaă ă ţ ă vârsta b ie ilor care se jucau pe malul lacului, Tateh îl înv aseă ţ ăţ cum s arunce pietre late pe suprafa a apei.ă ţ

Ridic o pietricic şi o arunc . Pleosc i, la suprafa a apei. G siă ă ă ă ţ ă o piatr mai plat şi-o azvârli cu mai mult putere. Acesta seă ă ă învârti deasupra apei. Cinci s rituri! Semn bun!ă

Se uit la ceas şi fu surprins s constate c era trei şi zece.ă ă ă Prea târziu pentru prânz. Se întoarse în camera lui, f cu un duş,ă se schimb şi comand o limuzin .ă ă ă

Mergând în vitez prin peisajul Salzburgului, Danny se uita fixă la ceafa gras şi roşie a şoferului. Era acoperit cu nişte fire albeă ă de p r, epoase şi se rev rsa peste guler.ă ţ ă

— Unde ai fost în timpul r zboiului? se auzi întrebând, şocat că ă nu-şi putea re ine furia din el. ţ

Şoferul întoarse spre el nişte ochi albaştri, apoşi şi zâmbi.— Nu vorbesc englezeşte. — Sunt sigur c nu, câine nazist! ăV zu cum spinarea şoferului se încordeaz , dar omul nu spuseă ă

nimic.Danny ajunse în inima oraşului.Maşina se opri brusc, prea brusc. Şoferul deschise portiera cu

o expresie întunecat pe chip. Apoi o trânti foarte tare, în urmaă lui Danny, în timp ce acesta se îndrepta spre pia a oraşului.ţ

Era în amurg, momentul în care Dumnezeu îşi ine respira ia.ţ ţ Soarele care apunea, sc lda într-o lumin aurie coloratele cl diri,ă ă ă în stil gotic, acoperişurile lor cu vârfuri ascu ite, desenând linii peţ cerul purpuriu şi aruncând umbre întunecate pe cornişe, unde porumbeii îşi f cuser cuib. În pia a pavat cu pietre fuseseă ă ţ ă construit o scen provizorie. Lu loc. Scaunele din jurul lui seă ă ă umplur repede cu turişti care vorbeau diferite limbi, dară

157


germana le acoperea pe toate. Acest lucru îl irit , pân cândă ă spectacolul începu. Apoi, dintr-o dat , germana sun frumos şiă ă Danny fu surprins s constate cât de uşor putea s în eleag oă ă ţ ă limb pe care încercase s o scoat din mintea lui atâta amar deă ă ă ani.

Dumnezeu îi vorbea Mor ii, mesagerul Lui:ţ— M doare c lui Everyman îi pas doar de bog iile lumeşti,ă ă ă ăţ

şi tr ieşte doar pentru propriile-i pl ceri. Du-te tu la Everyman şiă ă porunceşte-i în numele Meu s chibzuiasc . ă ă

Amurgul se adânci, dând o realitate magic decorului. Dannyă era emo ionat de adâncimile sufleteşti ale protagonistului, un omţ care Îşi d seama cu disperare c via a lui fusese frivol şi f ră ă ţ ă ă ă valoare. Cu cât umilin Everyman se duse la to i cei din jurulă ţă ţ lui, încercând s se r scumpere. Când trânti capacul scrinului cuă ă comoara, sunetul sperie un stol de porumbei care se n pusteauă cu to i deodat , spre un cer mânjit de o lumin portocalie.ţ ă ă

S rmanul Everyman: Oh, Moarte, ai venit atunci când mă ă gândeam cel mai pu in la tine.ţ

În timp ce lumina devenea. Tot mai slab , siluete ap reau peă ă acoperişurile cl dirilor:ă

— Jedermann! Vocile lor, f când ecou în pia , p reau c strig direct laă ţă ă ă ă

Danny.Ce a realizat el în via , dac mâine ar trebui s moar ? Nuţă ă ă ă

era b rbatul care fusese tat l s u, un artist adev rat.ă ă ă ăTat l s u fusese puternic, dar Danny ştia c el era slab. Eraă ă ă

înc Moishe un copil speriat. Deşi avea succes, sim ea c îi scapă ţ ă ă ceva. Ca şi când trupul s u nu s-ar fi potrivit învelişului de piele.ă Nu-i pl cea de el.ă

A doua zi diminea a, lu un avion, devreme, spre Londra. Înţ ă timp ce avionul ateriza la Heathrow, îşi întinse trupul lung şi se uit pe fereastr . Undeva, în acel oraş mare, întins, sub cea ,ă ă ţă era Luba. Îl speria. Într-un singur orgasm, îi trezise toate amintirile moarte ale vie ii sale.ţ

Mai avea doar o singur zi de lucru la film, dup care trebuiaă ă s dispar din via a lui. ă ă ţ

Capitolul 9

158

- KIRK DOUGLAS -

1987, Londra

Danny se îndrept spre studio, toate emo iile din timpulă ţ s pt mânii fiind disp rute. Nu sim i nici o reac ie, când o v zu peă ă ă ţ ţ ă Luba – costumat pentru un rol de adolescent cockney, cu oă ă fust mini, strâmt , tocuri înalte şi p rul coafat înalt. O salută ă ă ă scurt. Ea îi zâmbi doar.

Dup ce îi explic scena, care avea loc într-o cârcium , leă ă ă aşez pe ea şi pe feti a cuminte, care juca rolul verişoarei ei, unaă ţ lâng alta la tejghea, fiecare mestecând un file pr jit. Cândă ă Bruce Ryan, vedeta, intra, Luba trebuia s se uite la ei, s-oă înghionteasc pe tân ra ei înso itoare, şi s şopteasc tare cu ună ă ţ ă ă accent cockney:

„Hei, nu-i aşa c -i sexy?”ăApoi, la întrebarea feti ei de zece ani:ţ„Ce-i aia sexy?”, Luba trebuia s r spund :ă ă ă „O s afli într-o zi.”ăDeşi era o scen simpl lui Danny îi fu greu s o fac pe Lubaă ă ă ă

s intre în pielea personajului. Spunea rolul ca o femeie matur ,ă ă în locul unei adolescente z p cite. Nu era intimidat , doară ă ă conştient , prea conştient , privind liniştit tot ce o înconjura. ă ă ă

— O s st m aici toat ziua? morm i Bruce, în timp ce îşiă ă ă ă f cea intrarea pentru a cincea oar ă ă

— Intr în mersul la an oş, îi strig Danny împ ciuitor. Joacă ă ţ ţ ă ă ă de parc ai fi la tine acas .ă ă

— Asta şi fac, r spunse Bruce. ăCei doi care se ineau scai de el – un tip mic, slab, coafat ţ punk

şi cu o piele urât şi un tip înalt şi gras râser prea tare deă ă glum . St teau la marginea platoului, câte unul de fiecare parteă ă a scaunului acoperit cu piele, al lui Bruce, ca şi când ar fi p zită un tron.

Danny se îndrept spre Slim, al c rui p r, c zându-i, l sa loculă ă ă ă ă unei chelii totale. Dup treizeci de ani împreun , la începuturileă ă televiziunii, la nou westernuri şi cinci filme pentru adolescen i,ă ţ Slim putea uşor citi ce era în mintea lui Danny.

— Nu o s reuşeasc , morm i el. ă ă ăDanny suspin : ă— Aranjeaz platoul pentru filmare şi trimite-o pe Luba înă

rulota mea.159


Luba p rea perfect calm când intr , şi se aşez cu fa a la el.ă ă ă ă ţ— Nu- i place, spuse ea.ţNu era actri a tipic , nervoas şi agitându-se la prima ei scenţ ă ă ă

– nici o urm de anxietate, nici un strop de transpira ie care s -iă ţ ă strice machiajul. Nimic nu p rea s o preocupe. ă ă

— Nu, nu, e bine, spuse Danny, dar ar putea fi şi mai bine Gândeşte-te la scen . Iat -te, vorbind unei feti e care nu ştieă ă ţ nimic despre sex.

— De ce nu? întreb Luba. ă— De ce nu, ce? — De ce nu ar ştii nimic despre sex? Eu am ştiut. — La zece ani? — Aveam nou . ăŞi povesti despre rela ia ei cu Felix. ţ— Uimitor. Şi cât a durat? — Peste un an. Din când în când. Danny l s s -i scape un uşor fluierat. ă ă ă— O dat pe s pt mân ? ă ă ă ă— Uneori, de mai multe ori. — De mai multe ori? — Mama era deseori interogat de mili ie, în anii aceia. Felixă ţ

era un prieten. Nu-l deranja s stea cu mine.ă— Sunt sigur c nu. ăDanny era intrigat de maniera direct în care descria detaliileă

sexuale.— Era un joc pentru mine, mai bine decât s m joc p puşile.ă ă ă— Preferai s te joci cu degetele? ăR spunsul Lubei fu un rânjet r ut cios. ă ă ă— M mir c nu i-a spus niciodat „nu trebuie s spui”…ă ă ă ţ ă ă— Nu a spus niciodat . Nu era nevoie. ăDanny o studie. P rea foarte tân r , copil roas , cu excep iaă ă ă ă ă ţ

ochilor – ochii îl hipnotizau acum la fel de mult ca atunci când i-a întâlnit prima dat . Era bun tate în ochii ei, dar şi în elepciune,ă ă ţ pe care a dobândit-o v zând multe lucruri pe care ochii unuiă copil nu ar fi trebuit s le vad . Expresia lor era atât deă ă asem n toare cu a Rachelei. ă ă

Luba îi întrerupse gândurile.— Ştii, Danny, am auzit de copii care au fost expuşi sexului la

o vârst fraged . Cred c la început sunt intriga i, apoi suntă ă ă ţ speria i c vor fi pedepsi i, şi se simt vinova i. Dar mie nu mi s-aţ ă ţ ţ

160

- KIRK DOUGLAS -

întâmplat niciodat aşa ceva. ă— Nu te-ai sim it niciodat vinovat ?ţ ă ă— Nu vedeam de ce.— E destul de matur… — Oamenii nu-şi dau seama cât de senzuali sunt copiii. Au

sim uri, vreau s spun senza ii sexuale. Adul ii uit c şi copiiiţ ă ţ ţ ă ă pot s r spund . ă ă ă

Danny voia s ştie mai multe, dar încerca s par indiferent.ă ă ă— Îi r spundeai când… … Te jucai cu el? ă ăăă— Da… Nu… Cred c nu prea ştiam cum era acea senza ie,ă ţ

dar era excitant.— A încercat mai mult?— Eram prea mic . Şi-o freca doar, între picioarele mele.ăLuba îl uimi. Îi descria acea ini iere sexual , ca şi când i-ar fiţ ă

descris ce a mâncat la micul dejun. Dar Danny se sim i stârnit.ţ— Când nu puteam fi cu Felix, st team cu m tuşa mea. So ulă ă ţ

ei, turc, m-a înv at s s rut. ăţ ă ă— Ce…? — Era bine. — Credeam c trecuseşi de asta. Nu l-ai s rutat niciodat peă ă ă

Felix? — Nu aşa.— Dumnezeule! Vrei s spui c ai înv at mai întâi ă ă ăţ să te „joci

cu degetul”, şi apoi s s ru i? ă ă ţD du din cap, râzând. Veselia ei era contagioas .ă ăLui Danny îi pl cea c îl f cea s se simt atât de în largul lui.ă ă ă ă ă

Nimeni nu-i vorbise niciodat atât de deschis despre sex. ă— Luba, Luba – e un nume frumos. — În polonez înseamn „dragoste”. ă ă— Eşti polonez ? ă— M-am n scut acolo. ă— Cum ai ieşit? — E o poveste lung … ăSe auzi o b taie puternic în uş , urmat de vocea lui Slim.ă ă ă ă— Şefule. Suntem gata. Danny voia s aud mai multe, dar r spunse. ă ă ă— Mul umesc, Slim, vin. ţ

Danny încerc scena înc o dat .ă ă ă— Filmeaz , spuse el, dar privirea lui îi spuse c aceasta eraă ă

161


destinat t cerii. ă ăÎn timp ce Danny p r sea platoul, discutând despre munca deă ă

a doua zi şi cu operatorul, o observ pe Luba, aşteptându-l lângă ă uş .ă

Se îndrept spre ea.ă— Bine lucrat, Luba, mul umesc. ţNu reac ion la complimentul fals. ţ ă— Ai vrea s ne întâlnim desear ? întreb ea. ă ă ă— Trebuie s m uit peste proiec iile de prob . ă ă ţ ă— Dac termini repede, sunt acas . ă ăEra tentat s uite de probe, sim ind cum zâmbetul eiă ţ

provocator îl înc lzeşte.ă— Am multe poveşti s - i spun, ad ug ea blând. ă ţ ă ă

Stând singur în camera de proiec ie, Danny nu se puteaţ concentra. De îndat ce şi-o scoase pe Luba din minte, gânduriă tulbur toare legate de Patricia ieşir la suprafa . Abia dac seă ă ţă ă putea concentra s priveasc ecranul.ă ă

Pân la urm , probele se terminar . Dup ora zece, ajunse înă ă ă ă apartamentul s u de la Dorchester. Comand nişte somonă ă afumat şi rece, dar când i-l aduser , nu-l putu mânca.ă

De ieri, de când s-a întors de la Salzburg, voia s -i telefonezeă Patriciei, dar îi era team . Cum ar putea-o face s în eleag ?ă ă ţ ă Putea el g si cuvintele prin care s -i spun fiicei lui c era celă ă ă ă mai iubit lucru din via a lui? L-ar crede, dup atâta timp petrecutţ ă separat? Ar în elege c pierderea ei l-ar omorî?ţ ă

Îşi privi ceasul – ar fi cam ora 5 P.M. în Virginia. Ridic receptorul şi ceru Stoneridge Academy. Ura şcoalaă

aceea cu internat, plin cu fete singure, cu credit în b nci şiă ă titluri false, copii abandona i de cupluri divor ate. Ar fi trebuit caţ ţ ea s locuiasc cu el şi s mearg la Beverly Hills High. Nuă ă ă ă trebuia s o ia în seam pe Stephanie.ă ă

Biroul şcolii îl inform c Patricia era plecat de câteva zile.ă ă ă— Unde a plecat? — Îmi pare r u – nu v putem divulga aceste informa ii, spuseă ă ţ

vocea. — La naiba! Sunt tat l ei! ăFu un moment de t cere. Apoi, vocea recit :ă ă— Patricia a plecat la Long Island. Se va înapoia mâine. A naibi excursie, pentru „câteva zile”, se gândi Danny. Dar nu

162

- KIRK DOUGLAS -

aşa departe, când un avion particular te ia şi te duce înapoi. Telefon la Long Island.ă

— Reşedin a Stoneham, r spunse un majordom cu o urm deţ ă ă accent britanic.

— Aş vrea s vorbesc cu Patricia, v rog. ă ă— Cine telefoneaz ? ă— Tat l ei. ă— Un moment, domnule. Danny aştept mult timp. Începu s cread c fuseseă ă ă ă

deconectat.— E în mijlocul unei partide de tenis cu domnul Stoneham.

Reveni i, v rog, peste o or . ţ ă ăDanny încerc s -şi controleze furia.ă ă— Vrei, te rog, s -i spui Patriciei c o cheam tat l ei, dină ă ă ă

Londra? — Este ocupat , domnule, repet majordomul, vorbind foarteă ă

încet, ca şi când i-ar fi explicat unui idiot. Domnul Stoneham spune c nu poate fi deranjat . ă ă

Danny trânti receptorul. O or mai târziu, sun din nou. Deă ă data aceasta, vocea îi spuse:

— Este la mas cu domnul Stoneham, nu poate fi tulburat . ă ăDanny închise încet telefonul şi se întinse pe pat, respirând

greu. N-o s câştige niciodat . Trebuia s fi luptat mai devreme,ă ă ă dar ignorase prea multe lucruri care se întâmplau atunci în jurul lui. St tu aşa, liniştit, mult timp. Nu avea nici o putere s seă ă mişte.

To i figuran ii erau în costume şi gata preg ti i. St teau t cu iţ ţ ă ţ ă ă ţ în jurul platoului, privindu-l pe Danny, care revizuia mişc rile peă care Bruce Ryan trebuia s le fac . Se str duia s nu se uite preaă ă ă ă des la ceas, în timp ce-l aştepta pe Slim s se întoarc .ă ă

— E înc la machiaj şi o s mai dureze pu in. ă ă ţFa a lui Slim exprima nemul umire când, în sfârşit, reap ru,ţ ţ ă

din rulota lui Bruce.— De ce dureaz atât de mult, întreb Danny r bd tor. ă ă ă ă— Ar fi bine s -l vezi – arat ca dracu. ă ă— Iar cocain ? ă— Ce altceva? Tocmai i-a terminat machiajul care s -i acopereă

cearc nele de sub ochi. Numai asta i-a luat o or . ă ă— La dracu’! Putem fi norocoşi, dac film m ceva înainte deă ă

163


prânz.Slim îşi încruciş bra ele şi se juc cu mingile de la picioareleă ţ ă

lui, mârâind.— Nu poate s joace, dar pentru trei milioane poate s fieă ă

punctual. Ar trebui s -i tragi una. ăÎncercând s nu ridice tonul, Danny spuse:ă— Las -m pe mine s tratez cu actorii, Slim. Este treabaă ă ă

mea. — Corect, şefule. Slim se ridic . Eu mi-am f cut-o pe a mea. ă ăSe învârti pe c lcâie şi ieşi.ăDanny se l s în scaun. Slim nu îi în elegea pe actori. Nuă ă ţ

putea s în eleag c bravura nesuferit a lui Bruce ascundea ună ţ ă ă ă puşti speriat, c ruia îi era team s se dezbrace în fa a camerei,ă ă ă ţ însp imântat de moarte s nu se fac de râs. Danny nu-l puteaă ă ă suferi pe Bruce, totuşi îl în elegea. Fiul unui zidar dintr-o zonţ ă rural din Pennsylvania, Bruce avea un fizic de ă macho şi ceva feminin; combina ia îi d dea pe ecran ţ ă charisma. Dar, în ciuda popularit ii, a succesului şi a banilor, Bruce era nesigur. Poateăţ pentru c nu terminase niciodat liceul şi se considera mai prostă ă decât ceilal i. Îşi imagina întotdeauna c oamenii se distrau peţ ă seama lui, ceea ce era uneori adev rat. Pân la urm , după ă ă ă câteva ore, Bruce veni pe platou.

— Toat lumea la locuri! strig Slim. ă ă— Bine, bine. Danny se apropie de el.— Stai aici şi te ui i la ringul de dans. În timpul film rii staiţ ă

pu in, apoi te îndrep i spre camer şi î i spui replica. ţ ţ ă ţ— N-o s o spun, morm i Bruce. ă ă— Ce vrei s spui? ă— N-o s o spun, repet el mai tare. ă ăDe data asta, îl auzi toat lumea. Se oprir şi se uitau. Luiă ă

Danny nu-i venea s cread .ă ă— Pot s te întreb de ce n-o s o spui? ă ă— E stupid .ăDanny lu scenariul şi citi replica. ă— Ce nu- i convine la ea? ţ— N-o s spun „sunt micul ajutor al mamei tale”. M face să ă ă

m simt ca un prost. ă— Ei, hai, Bruce. Nu în elegi? ţDanny încerca s fie dr gu . ă ă ţ

164

- KIRK DOUGLAS -

— Este o pies dup faimosul cântec al lui Rolling Stones.ă ă— Nu am auzit niciodat de el. Exasperat, Danny trântiă

scenariul. — În eleg de ce eşti vedeta lui „London Rock”. E „Stâncaţ

Londrei” – ai tr it şi tu sub una.ăFiguran ii izbucnir în râs.ţ ăCu fa a roşie, Bruce ar t cu degetul spre Danny. ţ ă ă— Schimbi replica, sau schimbi regizorii. Ieşi vijelios de pe platou, urmat de înso itorii lui permanen i.ţ ţDanny ştia c mersese prea departe. De obicei, se puteaă

controla, dar permisese problemelor lui personale s p trund înă ă ă munca sa, îl umilise pe Bruce, ştiind cât de sensibil era actorul la glumele f cute pe seama lui. Îi f cu semn lui Slim, care îşiă ă sc rpina chelia.ă

— Prânz, o or , anun Slim. ă ţăToat lumea se repezi afar de pe platou, dar Danny nu seă ă

gr bea. Ştia c va trebui s se dea b tut.ă ă ă ăCând ajunse la rulota lui Bruce Ryan, actorul îl aştepta. — Ascult , Bruce. Dac nu- i place s spui replica, atunciă ă ţ ă

replica e proast , spuse Danny cu o voce obosit . Trebuie s - iă ă ă ţ plac ceea ce spui. Meseria mea e s fac s ar i bine, şi…ă ă ă ă ăţ

— Rahat, i-o retez Bruce. Care e noua replic ? ă ă— Ce i-ar place s spui, Bruce? ţ ă— Eu nu scriu. Danny îşi muşc limba. Era tentat s -l întrebe dac ştia m cară ă ă ă

s citeasc .ă ă— Sunt pl tit s joc. ă ăMult prea mult, se gândi Danny, dar tot ce spuse fu: — Poft bun . O s g sim replica potrivit . ă ă ă ă ă— Cheam -m când o ai.ă ăDanny îi arunc unul din cele mai cuceritoare zâmbete şiă

plec .ă— Nu-mi place deloc sul sta! îşi morm i sieşi, în timp ceă ă ă

mergea pe strada aglomerat a studioului. ăEra pornit împotriva puterii stelelor studioului. Ultimele două

filme ale lui Ryan f cuser o mul ime de bani pentru studio.ă ă ţ Dac se ajunge la un fiasco, Danny ar fi cel înlocuit. Ryan era înă vog , era vedet , şi ar r mâne în film în ciuda succeselor trecuteă ă ă ale lui Danny.

Actori în diverse costume se gr beau pe lâng el.ă ă165


Fete în costume de can-can, solda i, marinari – to i p reauţ ţ ă ferici i, chiar şi tipul în costumul monstrului din filmul ţ science-fiction.

Danny trebui s se îndep rteze; se îndrept spre partea dină ă ă spate, un cimitir de platouri abandonate şi dezmembrate. Cum trecea pe lâng un rând de sc ri, se întreb câte din multele şiă ă ă diferitele scene fuseser jucate pe aceste trepte şi pe toateă treptele asem n toare din locurile p r site ale studiourilor dină ă ă ă întreaga lume. Erol Flynn duelându-se în timp ce cobora scara; Douglas Firebanks s rind cu sabia în mân de pe balustrad peă ă ă candelabru; Clark Gable ducând-o pe Vivien Leigh în sus, pe trepte, la Tara. Avea aceste amintiri din copil rie, când mergeaă la Rialto cu Margaret Dennison şi se gândea la cât de emo ionantţ trebuie s fie s faci filme. Acum nu i se p rea emo ionant deloc.ă ă ă ţ Chiar acum, tot ceea ce sim ea era anxietate, tensiune,ţ presiune, stress.

Era gata s asculte o poveste.ă

Luba îşi arunc hainele pe ea, în timp ce se gr bea să ă ă deschid uşa. Doamne, înc mai trebuia s se machieze şi s -şiă ă ă ă pieptene p rul. Şoferul lui Danny a ajuns aşa devreme.ă

Deschise larg uşa. Stând în fa a ei, era o femeie speriat ,ţ ă palid , cu hainele atârnând pe ea, cu urme de lacrimi care îiă p taser obrajii umfla i.ă ă ţ

— Magda! Paralizat , Luba se holba la mama ei. Magda p rea că ă ă

îmb trânise cu ani de zile, de când se desp r iser .ă ă ţ ă— Intr , reuşi ea pân la urm s spun . M bucur atât deă ă ă ă ă ă

mult s te v d.ă ăO îmbr iş pe mama ei şi sim i o rigiditate ciudat . ăţ ă ţ ă— Am încercat s - i telefonez, dar telefonul era deconectat. ă ţMagda nu spuse nimic, aşa c Luba continu să ă ă

p l vr geasc .ă ă ă ă— Biletul t u era atât de scurt. Spuneai c eşti bine, dar nuă ă

eram niciodat sigur c totul era într-adev r aşa. ă ă ă ă— Atât mi-a dat voie s - i scriu. ă ţVocea Magdei era greoaie.— Tic losul! Cum ai reuşit s scapi? ă ă— E mort.— Mort?

166

- KIRK DOUGLAS -

— A c zut pe scara de la pod, spuse Magda şoptind, în timp ceă se gândea s -şi ridice geanta. ă

— A g sit ce a c utat. A meritat… ă ăLuba se opri. Expresia mamei sale îi spunea s nu maiă

continue. Lu bagajul Magdei şi o conduse în dormitorul liber.ă— E pentru tine. Magda îi puse Lubei în mân un teanc deă

bancnote legate cu o panglic elastic . Te-am c utat peste tot. ă ă ă— Dar hotelul? — Banca a luat hotelul. — Bucur -te c s-a terminat. Aşeaz -te… Relaxeaz -te. Mâineă ă ă ă

o s iau toate vopselurile şi pânzele astea de aici. Î i preg tescă ţ ă ceva s m nânci, O.K.? ă ă

Magda d du din cap şi se aşez pe pat.ă ăÎn buc t rie, aşteptând s se înc lzeasc supa, Luba num ră ă ă ă ă ă ă

banii – numai 300 de lire, abia dac ajungeau pentru chiria pe-oă lun . Ce f cuse cu restul? Trebuie s fi fost câteva mii. În timp ceă ă ă mesteca în oal , mintea îi c uta prin col urile de la Greenfieldsă ă ţ Inn. Unde le-o fi putut ascunde?

Magda era mai mult obosit decât fl mând . Lu dou linguriă ă ă ă ă cu sup şi împinse farfuria deoparte.ă

Luba o ajut s intre în pat şi se asigur c Magda adormiseă ă ă ă înainte ca ea s plece s -l întâlneasc pe Danny. Se sim iă ă ă ţ uşurat când plec din apartament. Sosirea mamei ei o tulbură ă ă la fel ca şi înf işarea ei de om obosit. Poate c nu ar fi trebuit săţ ă ă o lase singur , dar abia aştepta s -l vad pe Danny. Se rezemă ă ă ă de pernele limuzinei, p rea c se mişc atât de încet.ă ă ă

— Luba, a existat vreun b rbat de care s nu te sim i atrasă ă ţ ă sexual? o întreb Danny dup ce f cuser dragoste. ă ă ă ă

— S m gândesc. ă ăDanny începu s râd . ă ă— Nu e un interogatoriu. Ai tot timpul. Întins lâng ea pe patul s u imens de la Dorchester, cu o sticlă ă ă

de la ghea , cu vodc polonez , Wyborowa pe care oţă ă ă comandase special, Danny se pierdea în trecutul Lubei.

— Da, spuse ea pân la urm , Josef. ă ă— Tat l de la num rul în mersul pe sârm . ă ă ă— L-am iubit. Era mândru de mine. M încuraja. Devenisemă

parte din familia lui. To i ceilal i bâjbâiau, ca animalele careţ ţ adulmec ceva. Sim eam lucrul sta, chiar dac nu f ceau nici oă ţ ă ă ă

167


mişcare. Josef a fost singurul care m putea lua pe genunchii lui,ă îmbr işa… Şi nimic, niciodat …ăţ ă

— Nu crezi c i-ai provocat pe ceilal i? ă ţ— Pân la un punct. Dar ajungeam întotdeauna acolo. Eramă

foarte precar … ă— Vrei s spui precoce?ă— Da, sta-i cuvântul. Dintotdeauna am avut curajul s aflu,ă ă

indiferent cum s-ar fi sfârşit, chiar dac ar fi fost un dezastru – şiă mi-am avut şi eu partea mea din toate astea.

Închise ochii.Danny se sim ea în largul lui cu ea. Poate c Milt avuseseţ ă

dreptate – fusese întotdeauna prea ermetic când era vorba de sex. Dar Luba îi ar tase o libertate senzual dincolo de oriceă ă ştiuse el vreodat . Se dovedea un antidot la orice. Cu ea, puteaă s uite de Bruce Ryan care avea un apartament deasupra, laă etaj, şi de toate necazurile zilei. P r sise Salzburg-ul hot rât să ă ă ă nu o mai vad niciodat , dar acum sim ea c nu poate f r ea. ă ă ţ ă ă ă

Dup ce plec , Danny st tu treaz mult timp. Luba era oă ă ă supravie uitoare. Avea curaj, se luptase, se adaptase. Cum po iţ ţ s ştii ce eşti în stare s faci ca s supravie uieşti? Oare, sora lui,ă ă ă ţ Rachel, nu devenise o târf la San Sabba ca s supravie uiasc ?ă ă ţ ă Dar, la sfârşit, muri. De ce – când supravie uirea era asigurat ?ţ ă Era oare gândul c era cunoscut ca târf a unui nazist, şi că ă ă ă purta bastardul un nazist care a împins-o spre autodistrugere? Sau faptul c l-a v zut pe David omorât cu atâta brutalitate?ă ă David voise s se c s toreasc cu Rachel; o iubea. Dar, oare eaă ă ă ă îl iubea? Poate îl prefera pe comandant care plecase şi o p r sise. Nu s-a repezit asupra trupului sângerând al lui David; s-ă ăa întors în camera comandantului. S-a uitat oare la pat, unde petrecuse atâtea ore cu el înainte de a se omorî? Întreb ri puseă în vânt, care nu vor primi nici un ecou ca r spuns.ă

Luba ar putea avea r spunsurile. Ea ar fi în eles-o pe Rachel.ă ţ Dar Luba nu s-ar fi sinucis niciodat – chiar şi-n acele împrejur ri,ă ă de asta era sigur.

Voia s-o vad şi în noaptea urm toare. Avea o dorină ă ţă nes ioas de-a cunoaşte fiecare detaliu al vie ii ei.ăţ ă ţ

Fu trezit de telefonul care suna insistent. — Cine dracu’ e? întreb el. ă— Ce mai faci, puştiule? beh i Milt în urechea lui. ă— Oh, Milt – zâmbi Danny – la dou şi jum tate diminea aă ă ţ

168

- KIRK DOUGLAS -

numai tu puteai s fii. ă— La naiba, întotdeauna greşesc timpul. Anglia e înainte,

Japonia înapoi, şi nu invers, chicoti agentul. — V d c i-a luat destul timp ca s -mi r spunzi la telefonul deă ă ţ ă ă

la Salzburg. — Mi-era team c o s vrei s -mi vorbeşti despre ă ă ă ă Everyman. — Greşit, vreau s -i vorbesc lui Art Gunn despre ă Everyman.

Am g sit unghiul perfect. Va fi vorba despre un artist care-şiă corupe talentul pentru profit.

— Fie cum spui tu. — Deci, îmi fixezi întâlnirea. — S-a f cut. Acum… Nu vreau s schimb subiectul, dar cumă ă

merge treaba cu „London Rock”? — Greoi, dar e ultima din grijile mele. — Care-i problema? — E greu s - i spun acum. ă ţ— D -i drumul, mie po i s -mi spui, spuse Milt, devenindă ţ ă

serios.— J.L. Stoneham. — Sul la? Ce mai vrea? ă ă— Vrea s o adopte pe Patricia. ă— Dar n-are nici un sens! E fiica ta! — Nu e ceea ce crede şi Stoneham. — N-are importan ce crede el. Ce crede Patricia? ţăDanny t cu. L sându-l pe Milt s pun singura întrebareă ă ă ă

relevant , nu-i aducea lui r spunsul. Nu-i putea spune, niciă ă m car celui mai bun prieten al lui c -i era team c Patricia nu-lă ă ă ă voia ca tat . ă

În ziua urm toare era acelaşi. St tea pe tronul lui aruncândă ă priviri tuturor. Unul din înso itorii lui, cel mic, ciupea un yo-yo,ţ pân când Bruce îl înşf c şi-l arunc într-un coş cu gunoi.ă ă ă ă

Traser din nou scena de la discotec cu o nou replic : „Euă ă ă ă sunt tipul cel mare şi tu micul meu ajutor.”

— T iat! strig Slim, şi apoi, ascunzându-se în spatele pl cii,ă ă ă îşi puse degetele la gât.

Danny trebui s zâmbeasc . ă ă— M bucur c nu eşti sup rat pe mine, spuse Slim. ă ă ăÎmi pare r u c am stricat ieri.ă ă— Las-o balt – dup treizeci de ani de c s torie avem dreptulă ă ă ă

169


la o ciond neal . ă ăBruce îi întrerupse.— De ce trebuie s mergem în Portugalia? ă— Tu ai scris scenariul Bruce – pentru concertul de rock din

arena cu tauri şi pentru fiesta de pe plaj . ă— Nu-mi plac rile în care nu se vorbeşte engleza. Singurulţă

cuvânt pe care-l ştiu în spaniol este ă si. — Bruce, îl întrerupse Slim, nu se vorbeşte spaniola în

Portugalia. Se vorbeşte portugheza.— Portugheza – ce dracu’ mai e şi asta? Bruce o lu din loc înjurând. ăSlim îi şopti lui Danny printre din i. ţ— Te superi dac -i trag una? ă

Dup munca din timpul zilei, Danny evad în sanctuarul s u –ă ă ă camera de al Dorchester, unde focul pocnea în şemineu şi Luba îl aştepta. Simpla ei prezen p rea c îl calmeaz şi îl învioreaz ,ţă ă ă ă ă în acelaşi timp. Orice altceva disp ru dintr-o dat . ă ă

Îşi f cu cuib lâng pieptul lui.ă ă— Cum au mers lucrurile ast zi, la studio? ă— Bine. Dar nu pot s aştept pân se termin .ă ă ă— Când te întorci în America? — Înc nu. Dup ce ne întoarcem din Portugalia mai avem deă ă

lucru câteva zile aici şi apoi suntem gata. — Nu am fost niciodat în America. ă— N-ai fost? Ar trebui s mergi cândva. ă— Nu ştii cât noroc ai c eşti american. Ai auzit vreodat peă ă

cineva s fug din America? ă ăNu-i aştept r spunsul.ă ă— Oricine din Polonia viseaz s ajung acolo. Aveam numaiă ă ă

treisprezece ani când am plecat, dar îmi aduc aminte. V d c nuă ă mai vrei s auzi despre asta. E o poveste urât .ă ă

— Deloc. Povestea ta e foarte onest . Fascinant . Şi-o spuiă ă mai bine decât Şeherezada.

Râse, savurându-i complimentul. — O s - i spun mai multe. ă ţ— Spune-mi ce-ai f cut ziua. ă— Ast zi?ă— Nu, în Cracovia. — Oh, ne întoarcem acolo.

170

- KIRK DOUGLAS -

Îşi aranj pernele şi se f cu comod lâng um rul lui Danny. ă ă ă ă ă— Mergeam la şcoal , eram foarte bun , dar m plictiseam.ă ă ă

Numai noaptea nu m plictiseam. ăLuba începu s râd .ă ă— Ce e de râs? — Era un tip pe care mama l-a adus acas , un american. Eramă

în patul meu, luminile erau stinse, şi mama vorbea în polonez :ă „Isuse, tipul sta crede c -i Hercule. Sper s termine repede,ă ă ă sunt nimicit ”. Dar o spunea într-un fel care te l sa s în elegi că ă ă ţ ă era în extaz. A trebuit s -mi vâr perna în gur ca s nu râd tare. ă ă ă

— Î i spunea şi dac -i pl cea? ţ ă ă— Sigur, şi una şi alta. — Deci, chiar dac erai în cel lalt pat î i spunea… ă ă ţ— Voia s împ rt şeasc . Era o via de singur tate. Spera să ă ă ă ţă ă ă

ias din Polonia – nu l-a uitat niciodat pe Adam. Nu erau multeă ă lucruri pe care le putea împ rt şi cu al i oameni, nu era nimeniă ă ţ în care s aib încredere. Aşa c , era un fel de a împ rt şi. ă ă ă ă ă

— Trebuie c-a fost o via grea. ţă— Am avut urcuşurile şi coborâşurile noastre, dar am fost

întotdeauna apropiate. — Care e secretul? — Secretul? — Amândou a i trecut prin atâtea. Cum de-a i r mas unite?ă ţ ţ ăLuba c sca.ă— Am ştiut, întotdeauna c Magda avea grij de mine, şi ea aă ă

ştiut întotdeauna c eu aveam grij de ea. ă ă— Dar cum ştiai? — Hmm?— Adormi pe mine. Am întrebat cum ştiai c avea întotdeaunaă

grij de tine?ă— O sim eam… O sim ea… N-are important cum… Nuţ ţ ă

renun am niciodat una la alta. ţ ăÎşi îmbr iş perna şi închise ochii. Danny se scul , atent s nuăţ ă ă ă

o deranjeze, şi merse pân la fereastr . ă ăPloaia c dea toren ial şi vântul leg na arborii din ă ţ ă Hyde Park.

St tu acolo, sperând cu ardoare c , dincolo de ocean, Patricia vaă ă sim i c niciodat nu va renun a la ea, orice s-ar întâmpla. ţ ă ă ţ

O privi pe Luba cum dormea liniştit . Un sentiment deă tandre e trecu parc dinspre capul lui spre ea. Îl sperie. Nu-şiţ ă putea permite s -şi creeze înc o problem ,ă ă ă îndr gostindu-se deă

171


ea. Avea nevoie de toat t ria emo ional s lupte pentru fiicaă ă ţ ă ă sa. Se uit iar şi la Luba – acel sentiment cald pentru ea era încă ă ă acolo. Se întoarse.

Luba o înduplecase pe Magda s ias pu in din apartament caă ă ţ s poat şi ea singur s picteze, dar pur şi simplu nu putea g siă ă ă ă ă lumina potrivit . De trei ori îşi întinsese ziarele în diverse locuriă din sufragerie s -şi aranjeze echipamentul. Renun ând, îşi mută ţ ă pân la urm şevaletul pân la marginea covorului Kirman şi-şiă ă ă puse culorile pe televizor. Va trebui s reuşeasc . Motanul ei,ă ă aşteptând cu r bdare pe pervazul ferestrei torcea de zor.ă

Cu toate acestea, nu putea s înceap . Gânduri legate deă ă Danny o întrerupeau. Ştia c ceva nu era în regul . Nu maiă ă auzise de el de dou zile şi fuseser împreun în fiecare noapteă ă ă timp de s pt mâni.ă ă

Danny îi schimbase via a. Acum nu mai avea nici un interes sţ ă r spund la telefoanele de la agen ie, cu toate c numaiă ă ţ ă Dumnezeu ştia cât nevoie avea de bani. Dar voia s -şi p strezeă ă ă toate nop ile libere pentru el. Ştia c era stupid . Luni urma sţ ă ă ă plece în Portugalia şi, nici m car nu amintise c o ia şi pe ea.ă ă

Apoi, în câteva s pt mâni, filmul se va termina. O s sufereă ă ă s -l vad plecând din via a ei – ajunsese undeva adânc în inimaă ă ţ ei, într-un loc care-i apar inuse numai lui Valentin. Danny eraţ singura persoan care voise cu adev rat s cunoasc totulă ă ă ă despre ea, care dorise s-o cunoasc pe ea. Poate c era nebun ,ă ă ă dar se îndr gostise de el. ă

Voia s se afunde în pictura ei ca s -şi scoat astfel deă ă ă gânduri din minte.

Era total absorbit când Magda intr în apartament cu două ă ă sacoşe mari cu cump r turi. Luba încerc s nu asculte laă ă ă ă flec reala maic -si, nevrând s întrerup transa pl cerii pe careă ă ă ă ă pictura i-o aducea întotdeauna.

— Luba, nu po i s te opreşti pu in din pictat? veniţ ă ţ Magda din buc t rie. ă ă

— Ce?— N-am avut suficien i bani când s pl tesc la cas . A trebuitţ ă ă ă

s dau untul înapoi. Nu mi-ai dat suficien i bani. ă ţ— i-am dat tot ce-am avut. Ţ— N-a fost de ajuns. — Tocmai am pl tit chiria. N-o s mai am deloc pân nu mă ă ă ă

172

- KIRK DOUGLAS -

sun Dorothy de la agen ie. ă ţ— Dar n-ai v zut, sunt dou mesaje de la ea lâng telefon. ă ă ăLuba se întoarse, lovind borcanul cu terebentin , în care-şiă

inea pensulele murdare.ţ— Ah, Luba, uit -te la mizeria asta.ă— A v d!ăMagda lu un prosop şi îngenunche pe duşumea. ă— N-o s mai ias . ă ăFrec pata de pe covor cu violen .ă ţă— Covorul sta frumos e distrus. Te rog nu picta…ă— Dar vreau s pictez. ă— Nu în sufragerie. — Obişnuiam s pictez în atelierul meu, care este acumă

dormitorul t u.ăMagda se opri din frecat şi se uit la Luba, cu ochii m ri i deă ă ţ

durere.— Ah, îmi pare r u, spuse cu o voce tremurând . ă ăMânia Lubei se evapor . Îşi puse bra ele pe dup umeriiă ţ ă

mamei sale.— Magda. Magda, te rog. Sunt doar pu in tensionat . Şi suntţ ă

îngrijorat în privin a ta. Nu trebuie s faci nimic, i-e team să ţ ă ţ ă ă pleci din apartament. Trebuie s te împing de la spate s mergiă ă la pia . i-ar face bine s lucrezi câteva ore. ţă Ţ ă

— Nu pot. — Restaurantele fac mereu reclam c angajeaz şi… ă ă ă— Nu pot, nu pot… Magda plângea acum în bra ele Lubei.ţ— Dar eşti bun pentru aşa ceva. ă— Te rog nu m for a. Nu pot.. ă ţLuba nu mai spuse nimic. Cu Magda nu se mai putea sta de

vorb de când se întorsese de la Brighton. Ce se întâmplaseă acolo? Magda nu-i vorbise şi Luba nu sim ise c era mai bine sţ ă ă nu întrebe, o inu strâns şi-o leg n ca şi când ea ar fi fost mamaţ ă ă şi Magda fiica, şi apoi o puse în pat.

Cu o noapte înainte de-a pleca în Portugalia, Danny o sun peă Luba. Hot râse s o duc la un restaurant chinezesc.ă ă ă

Sim i c era ultimul lucru pe care ar fi trebuit s -l fac . Îiţ ă ă ă f cuse cunoştin Lubei cu mâncarea chinezeasc şi îi pl cuse;ă ţă ă ă devenise adepta folosirii be igaşelor (Danny folosea furculi a), şiţ ţ

173


era mult mai îndr znea în a comanda felurile cele mai exotice.ă ţă În timp ce el se opri la sup simpl , orez pr jit şi o friptur , eaă ă ă ă comand fasole neagr ă ă Szechman şi ra ţă Pekin.

În timpul mesei, Danny. Cel cu interogatoriul insistent, era t cut. ă

— Cum a fost ast zi? întreb Luba pân la urm .ă ă ă ăDar el continu s -şi mestece mâncarea. ă ă— Bine, spuse Luba în zeflemea cu o voce baritonal , imitând-ă

o pe a lui. M bucur c întrebi… Am avut o zi minunat , Bruceă ă ă Ryan mi-a adus flori şi…

— Ce tot îndrugi acolo? o întrerupse Danny. — Nu mi-ai r spuns la întrebare, aşa c am r spuns eu în loculă ă ă

t u.ă— Scuz -m , spuse Danny. Am avut o zi grea. ă ă— Spune-mi. — Nu vreau s vorbesc. ă— O s vorbesc eu atunci. O s - i spun eu o poveste.ă ă ţ— Nu vreau s-o aud chiar acum. Am prea multe poveşti în

propria mea via . ţăSe ridic şi se duse s pl teasc la cas . Ştia c sun dur, dară ă ă ă ă ă ă

îi era greu s spun „la revedere”.ă ăLuba era zbuciumat . P rea atât de iritabil, de distant. Ce seă ă

întâmplase? Era întotdeauna dornic s asculte noi detalii despreă via a ei.ţ

— Hai s ne plimb m prin parc, îi suger ea dup ce plecară ă ă ă ă din restaurant: era neliniştit s nu se sfârşeasc seara aşa. ă ă ă

Îl trase pân la pasaj. Alergar pân în cealalt parte, aproapeă ă ă ă evitând o ciocnire cu un autocar mare.

Luba râse.— Trebuie c e Stash la volan. ă— Cine? — Stash era ghid în Cracovia. A fost cel pe care l-am împ r ită ţ

cu mama. — Ce?— Nu i-am spus? ţ— Nu vreau s aud. ăPân la urm i-a captat interesul. Se plimbar în parc pu in şiă ă ă ţ

Luba îi spuse povestea. Apoi se opri şi se aşez pe o banc cu el.ă ă— Dar cum s-a întâmplat prima dat ? ă— Am s rit în pat în timp ce ei f ceau dragoste. ă ă

174

- KIRK DOUGLAS -

— Ce-ai f cut? ă— Da, spuse Luba. Mama era sup rat … Zicea c nu ar trebuiă ă ă

s fiu acolo… Se împotrivea. Dar a renun at. P rea cât se poateă ţ ă de normal. Crede-m . Stash se gândise mult timp la asta, şiă acum se întâmpla. Era excitant.

Luba strânse mâna lui Danny. — Nu i s-ar p rea excitant? ţ ă— Ce vrei s spui? ă— Magda într-o parte, eu în cealalt şi tu la mijloc? ă— Eşti pervers ? exclam Danny, dar sim i o furnic tur înă ă ţ ă ă

arcad . ăLuba râse; ştia c g sise ideea stimulatoare. Încurcat, Dannyă ă

se ridic brusc.ă— S mergem.ăSpera ca Luba s nu-i poat vedea fa a în lumina obscur .ă ă ţ ăP r sir parcul şi se plimbau acum de-a lungul str zii cuă ă ă ă

magazine, care era rar populat la ora aceea.ăDeodat Luba strig :ă ă— Nu-i aşa c -i frumos? ăSt tea cu fa a lipit de vitrina unui magazin de animale,ă ţ ă

uitându-se la un pudel în miniatur .ă— Uite are blana ca a unui mieluşel. — O s i-l cump r. ă ţ ă— Oh, nu. Câinii ştia sunt foarte scumpi – se pare, încât e maiă

mic c elul, cu atât e mai mare pre ul. ăţ ţ— Pot s -mi permit.ă— Nu. — Dar î i place. ţ— Dar nu-l vreau. — Nu l-ai vrea ca pe un memento – aşa, ca s nu ui i?ă ţNu-i r spunse.ă

Capitolul 10

1987, Londra

Luba era obişnuit cu ploaia m runt şi constant a Londrei,ă ă ă ă dar aceasta era o ploaie care te uda pân la piele, punctat deă ă fulgere luminând totul cu o lumin alb , stranie. Cu toate c nu-ă ă ă

175


şi permitea, de la audi ie lu un taxi spre cas . Iar şi nu ob inuţ ă ă ă ţ rolul, a doua respingere în dou zile. Obosise s tot încerce să ă ă devin actri ; prefera s stea acas şi s picteze. Abia dacă ţă ă ă ă ă avea pentru tarif şi, când taxiul se opri dup curb , se repezi laă ă uşa din fa ca s evite privirea urât a şoferului la vederea unuiţă ă ă bacşiş de numai cinci pence.

Uşa era încuiat – cine dracu’ încuiase? St tu în ploaiaă ă toren ial ., c utând cheia şi înfuriindu-se tot mai mult; hainele îiţ ă ă erau muiate, pantofii plini de ap .ă

Lovi soneria. I se p ru c-a trecut mult timp pân s audă ă ă ă vocea Magdei la interfon.

— Cine e? — Eu sunt – deschide, la naiba. Alerg pe sc ri în sus, îşi arunc pantofii uzi în hol, şi-şi trântiă ă ă

pe jos jacheta din care picura ap . ă— Vreau nişte ceai fierbinte, repede, ip ea. ţ ă— Tocmai la timp, îi r spunse o voce groas de b rbat. ă ă ăIntr în sufragerie şi-şi inu respira ia.ă ţ ţO ciudat petrecere cu ceai era în plin progres. Erau doiă

b rba i cu Magda – cel mai în vârst cu o musta în form deă ţ ă ţă ă ghidon, p rea c -şi neglija de mult linia taliei; cel mai tân r, înaltă ă ă şi zvelt, avea o musta sub ire cu care se asorta. Acest duoţă ţ ciudat st tea eap n în scaune, sorbind ceaiul. ă ţ ă

Tân rul se ridic în momentul în care Luba intr .ă ă ă— Se pare c ne întâlnim tot timpul pe ploaie, spuse el. ăP rea cunoscut. Bineîn eles – era tân rul poli ist cu careă ţ ă ţ

vorbise la sediul politiei din Brighton, în noaptea ploioas în careă alergase dup ajutor. Întinse mâna. ă

— Tu ud , Luba, spuse Magda, pronun ând ciudat cuvinteleă ţ englezeşti; Magda vorbea rareori engleza cu fiica sa.

— Da, ai nevoie de un ceai bun şi fierbinte, spuse tân rulă ofi er, zâmbind atât de agresiv încât buza superioar se ridicţ ă ă întocmai ca o cortin , deasupra gingiilor. ă

Cel în vârst , care umplea fiecare centimetru al celui maiă mare fotoliu din sufragerie, d du din cap înspre ea.ă

Nu erau îmbr ca i în uniforme de poli işti, dar chiar civil eraă ţ ţ evident cu cine ai de-a face. Sem nau mult cu mili ienii dină ţ Brodki, chiar şi must ile. Magda îi întinse Lubei o ceaşc cuăţ ă ceai, o s rut pe obraji şi spuse cu o voce inexpresiv ,ă ă ă exagerând fiecare cuvânt.

176

- KIRK DOUGLAS -

— Ei cred cineva ucis colonelul Johnson. Mintea Lubei alerga. A c zut pe sc ri… S-a lovit la cap… Ce-aă ă

omis Magda?— Nu, nu, nu, interveni ofi erul cel gras. Vreau doar s punemţ ă

nişte întreb ri, atâta tot. ăApoi, adresându-se Lubei: — Sunt c pitanul Ferguson de la Poli ia din Brighton, şi acestaă ţ

este sergentul Sweeney. Sergentul Sweeney se înclin .ă— Am avut pl cerea de-a cunoaşte pe tân ra domnişoară ă ă

înainte.Luba se uit când la unul, când la altul.ă— Despre ce e vorba? C pitanul îşi limpezi vocea.ă— Tocmai terminam investiga ia noastr legat de moarteaţ ă ă

tat lui dumneavoastr . ă ăLuba reac ion :ţ ă— Nu era tat l meu – era tat l meu vitreg. ă ă— Bineîn eles, spuse c pitanul. Unde era i când tat l… …ţ ă ţ ă ăă

Colonelul Johnson a murit? — Eram aici, în Londra. Tân rul sergent se aplec spre ea.ă ă— V aminti i seara în care a i venit la sediul poli iei? ă ţ ţ ţ— Da, spuse Luba şi apoi ad ug , încercând s sune pl cut,ă ă ă ă

mi-a i oferit o ceaşc de ceai. ţ ă— E adev rat, spuse sergentul, aruncând o privire notesuluiă

din mâna sa. Îşi descruciş picioarele apoi şi le încruciş la loc.ă ă Şi, dac -mi amintesc bine, atunci mi-a i spus, şi citez, „oă ţ omoar ”. ă

Îşi îngust ochii şi se uit la Luba. ă ă— Presupun c v referea i la tat l vitreg şi la mamaă ă ţ ă

dumneavoastr . ă— Da, spuse Luba. Magda îi întrerupse cu un râs for at.ţ— Luba este o fat bun . Întotdeauna îngrijorat pentruă ă ă

mama. Noi avem discu ii. So şi so ie au discu ii. Uneori, vociţ ţ ţ ţ tare. Fiica mea, foarte speriat . ă

Tân rul agent îşi îndrept aten ia spre Magda. ă ă ţ— Deci, nu încerca s v omoare? ă ăMagda se for , din nou, s râd .ţă ă ă

177


— Nu, nu, nu. So ul meu foarte bun om. Nervos despre hotel –ţ afacere nou pentru el. Vrea face treab bun . ă ă ă

— Tot nu în eleg, spuse Luba, încercând s se linişteasc . Deţ ă ă ce sunte i aici? ţ

— Avem nevoie de câteva r spunsuri ca s putem încheiaă ă dosarul. Sunt câteva… hai s le spunem… aspecte deosebite înă acest caz. Dintr-un singur motiv, pe care i l-am spus deja mamei tale, raportul procurorului arat c rana fatal pare prea severă ă ă ă ca s fi putut fi cauzat de un impact cu scara în urma uneiă ă simple c deri.ă

Luba se concentra asupra celor dou pete de ap de laă ă picioarele poli iştilor.ţ

— Şi cercetarea noastr . Ne arat c impactul s-a produs laă ă ă mijlocul sc rii… Se opri ca pentru a sublinia semnifica iaă ţ observa iei sale. ţ

— Ce înseamn asta? întreb Luba. ă ăC pitanul îşi puse jos ceaşca cu ceai. ă— Reconstituirea traiectoriei corpului arat c putea fi împinsă ă

violent. — Cine-ar fi f cut asta? ăLubei îi era greu s respire regulat.ăSingurul sunet din camer era un foşnet uşor f cut de tân rulă ă ă

sergent care d dea paginile notesului. C pitanul se adresă ă ă Magdei:

— Şti i cum s-a lovit la cap, doamn Johnson? ţ ă— Nu ştiu. Eu’ nu acolo. Eu vede nimic. V spun tot ce vede…ă

So ul meu mort şi eu foarte sup rat .ţ ă ă— Când l-a i ţ v zută ultima dat pe so ul dumneavoastr înă ţ ă

via ? ţăMagda suspin .ă— V-am spus – când duce cutia sus, la pod. El aranjat cutia. El

foarte ordonat om. Luba st tea inând ceaşca cu ceai şi ascultându-şi b t ileă ţ ă ă

puternice ale inimii. C pitanul începu s tuşeasc şi f cu semnă ă ă ă tân rului sergent s continue.ă ă

— Şi apoi, ce a i f cut? întreb sergentul. ţ ă ăMagda suspin din nou. ă— V-am spus. Mers dup cealalt cutie. Eu duc la pod şiă ă

g sesc colonel Johnson. ă— So ul dumitale? ţ

178

- KIRK DOUGLAS -

— Da, so ul meu, colonelul Johnson. Îl g sesc la cap t. Mort. ţ ă ă— De unde şti i c era mort? ţ ă— Eu nu sigur , dar atinge el, el nu mişc . Eu speriat, euă ă

strigat dup ajutor. ă— Era cineva prin preajm ? ă— Da, câ iva oaspe i. ţ ţ— Şi te-a v zută cineva urcând sc rile? ă— Da, da, doamna Henry. Întreab la mine dac cutia nu preaă ă

grea. Spun ei: „nu, nu, eu obişnuit ”. ăTân rul sergent îşi consult noti ele. ă ă ţ— Adev rat, avemă declara ia doamnei Henry, spuse el,ţ

ar tând pagina c pitanului. ă ăDar ochii c pitanului nu p r sir fa a stoic a Magdei. ă ă ă ă ţ ă— A i plecat din Brighton destul de repede, dupţ ă

înmormântare. De ce? Magda tres ri.ă— So ul meu mort. Banca ia hotel. Eu foarte trist . Vin la fataţ ă

mea. Ce s fac?ă— Linişti i-v , doamn Johnson. Noi ţ ă ă vă punem întreb rile. Totă

ce vrem de la dumneavoastr sunt nişte r spunsuri oneste.ă ă— Dar asta v şi dau, iar şi iar! Asta v şi dau! Înc mai eraă ă ă

mânie în vocea ei.Tân rul sergent rosti cu glas sub ire:ă ţ— Ştim c v e greu, doamn Johnson, dar trebuie s neă ă ă ă

facem meseria. Doar câteva întreb ri şi suntem gata.ăLuba lu prima sorbitur din ceaiul care se r cise deja. Cei doiă ă ă

poli işti schimbar priviri între ei, apoi c pitanul încheie:ţ ă ă— A i avut o c snicie fericit ? ţ ă ă— Da, da. Avut certuri, ca al i oameni. Avut grij , greu conduciţ ă

hotel. So ul meu avut grij de mine şi fiica mea. ţ ă— Dar fata dumneavoastr a plecat de acas , nu-i aşa?ă ăLuba încerc s o ajute pe mama ei:ă ă— Nu ne descurcam prea bine. Am sim it c eram o povar înţ ă ă

plus şi c , dac plecam, lucrurile ar fi mers mult mai bine întreă ă mama mea şi tat l meu vitreg.ă

— Şi a mers? — Da, spuse Magda. So ul meu nu în elege Luba. El nu copii,ţ ţ

el nu în elege. Noi hot rât, mai bine, Luba merge la Londra.ţ ăTân rul sergent, b tând darabana pe carne elul s u, p ru că ă ţ ă ă ă

ajunsese la ultima pagin , dup cum observ Luba cu uşurare.ă ă ă 179


Îşi ridic ochii înspre ea.ă— Vreau s mai pun o întrebare, despre noaptea aceea cândă

a i venit la poli ie. Credea i c o s o omoare pe mamaţ ţ ţ ă ă dumneavoastr .ă

— Da, eram sup rat . Nu-i auzisem niciodat certându-se atâtă ă ă de violent şi m-am speriat.

— Asta a fost tot, o ceart ? ă— Da, spuse Luba. — A avut loc vreo violen fizic ? ţă ă— Bineîn eles c nu, r spunse ea repede. ţ ă ăMagda st tea liniştit . Ploaia c dea continuu şi uneori, puteaiă ă ă

auzi zgomotul unui tunet. Pisica veni la Luba, se frec deă picioarele ei şi mieun încet; îi era foame – ora ei obişnuit deă ă mas trecuse. ă

C pitanul cel gras rupse t cerea: ă ă— V-a l sat mul i bani? ă ţ— Nu, spuse Magda, nimic. Banca a luat totul. Lacrimi ap rur în ochii Magdei.ă ă— De ce pune i aşa întreb ri? Eu nu în ar foarte mult. Eu nuţ ă ţ ă

m ritat foarte mult. Eu iubesc so ul meu. El om bun. Acestă ă ţ accident groaznic ruineaz toat via a mea. Acum voi la mine înă ă ţ cas şi pune i întreb ri c eu omorât omul iubit.ă ţ ă ă

Plângea uşor.Luba o privi pe mama ei cu o admira ie secret . Dumnezeule,ţ ă

se gândi ea, ar trebui s joace un rol pentru Danny. M-a convins.ăSergentul începu s -şi împ tureasc hârtiile, iar c pitanul îşiă ă ă ă

s lt propor iile porcine din fotoliu. Îi lu mâna Magdei.ă ă ţ ă— Vreau s v mul umesc pentru r bdare. Îmi pare r u c v-ă ă ţ ă ă ă

am deranjat şi sper c aceasta va pune cap t cercet rii noastre. ă ă ăCel tân r, cu fa a roz, zâmbitoare, se apropie de Luba.ă ţ— Îmi pare bine c v v d din nou. Poate când o s veni iă ă ă ă ţ

iar şi la Brighton, o s st m de vorb la o ceaşc cu ceai. ă ă ă ă ăLuba nu-i r spunse.ă— Sper ca totul s fie bine pentru amândou , ad ugă ă ă ă

sergentul. — Mul umesc, spuse Luba, privind în alt parte. ţ ăAştept pân când auzi uşa închizându-se în urma lor. Apoiă ă

merse în buc t rie, cu pisica pe urmele ei, se întoarse cu o cârpă ă ă şi şterse cele dou pete de ap unde st tuser poli iştii. Hr niă ă ă ă ţ ă pisica, apoi se aşez jos, în fa a mamei sale. Magda nu seă ţ

180

- KIRK DOUGLAS -

mişcase; plângea încet, cu capul plecat. — Aşa s-a întâmplat? o întreb Luba în polonez .ă ăMagda îşi acoperi fa a cu palmele. Luba aştept . ţ ăIstovit , se l s pe sofa, cu ochii închişi. Trase aer în pieptă ă ă

apoi, foarte rar şi foarte încet, vorbi:— Nu mai puteam. Eram în pragul sinuciderii… Oh, Luba,

st tea acolo, într-un picior sl b nog, la cap tul sc rilor, ca ună ă ă ă ă cocostârc furios şi negru care m-a speriat pe mine, odat , laă Brodki. Nu mai puteam s suport înc o noapte cu el… ă ă

Magda îşi deschise ochii şi privi în tavan.— P rea c zboar prin aer… Am f cut un lucru îngrozitor,ă ă ă ă

Luba, iar Dumnezeu m va pedepsi. ăUmerii-i tremurau, iar lacrimile îi c deau pe obraji. Lubaă

îngenunche lâng ea.ă— Nu plânge, mam . Trebuia s -l fi omorât eu. E O.K. Nimeniă ă

în afar de noi nu va şti vreodat . M ai pe mine, ca s am grijă ă ă ă ă de tine. Suntem împreun şi asta e tot ce conteaz . ă ă

Soneria le f cu pe amândou s tresar . Se uitar una la alta.ă ă ă ă ă— S-au întors, şopti Magda cu fa a alb de furie. ţ ă— Scap eu de nemernici, spuse Luba, b tând-o uşor pesteă

mân . ăLa uşa de jos st tea un mesager udat pân la piele inând înă ă ţ

mân un coş din r chit .ă ă ă— Miss Johnson? Acesta este pentru dumneavoastr .ăLuba putea auzi scâncete slabe din interior. Pe bile elul ataşatţ

putu citi „Luba – ca s nu m ui i – Danny.” ă ă ţAscunzând biletul în buzunar lu coşule ul şi urc sc rile.ă ţ ă ă— Magda, un cadou pentru tine. Aşez coşul în bra ele mamei sale şi deschise capacul. Miculă ţ

pudel s ri şi începu imediat s ling obrajii Magdei.ă ă ă

Lisabona, Portugalia

Slim aranjase ca echipamentul de filmare s treac vamaă ă înainte, aşa încât atunci când avionul închiriat pentru London Rock ateriza pe aeroportul din Lisabona, echipajul s poată ă imediat s mearg la filmare. Totul se desf şura foarte bine, seă ă ă gândi Danny cu pl cere. Filmarea exterioarelor îl puneaă întotdeauna într-o stare de spirit pl cut . Chiar şi rana pe care oă ă sim ea în suflet, ori de câte ori se gândea la Patricia, i se p reaţ ă

181


mai estompat . Stephanie, J.L. Stoneham, Luba, to i. Erauă ţ pierdu i undeva, în cea a Londrei. Ştia c luase hot rârea careţ ţ ă ă trebuia, s petreac cele opt zile în Portugalia, f r Luba.ă ă ă ă Devenise o obsesie; avea nevoie s pun o distan între ei.ă ă ţă

Acum Danny îşi aştepta rândul s treac prin controlul vamală ă şi privea cu amuzament cum Bruce mergea an oş înaintea lui,ţ ţ ca un cowboy care intra pe uşa unui salon. Cei doi înso itori ai luiţ îl urmau îndeaproape. Deodat , alarma de securitate porni.ă Bruce se învârti pe loc şi înghe . G rzile, vorbind şi gesticulândţă ă repede, îi luar pe cei doi.ă

Slim se repezi înainte şi-i urm în biroul v mii. Când ieşi, îşiă ă sc rpin chelia. Îl lu pe Danny deoparte.ă ă ă

— B ie ii lui Bruce aveau cocain în chilo i. Învelit în staniol.ă ţ ă ţ ă Po i s crezi? ţ ă

Danny îşi d du ochii peste cap. Bineîn eles, staniolul declanşaă ţ detectorul de metale.

— Ce fac, şefule? Sunt aresta i. ţ— Mai bine iau leg tura cu ambasadorul Statelor Unite şi v dă ă

ce se poate face, s -i scoatem din porc ria asta, spuse Danny. Aiă ă grij de Bruce.ă

Ar t spre starul lui, care st tea singur, p rând pierdut.ă ă ă ă— Du-l la hotel, înainte ca vameşii s se hot rasc s se uiteă ă ă ă

şi-n chilo ii lui. Dac -l pierdem, pierdem filmul. ţ ă

Cu sprijinul ambasadorului, Danny reuşi s îmblânzească ă autorit ile portugheze. B ie ii lui Bruce urmaau s fie elibera i şiăţ ă ţ ă ţ îmbarca i pentru Londra dup ce ţ ă Ace Films pl tea treizeci de miiă de dolari, pe care Art Gunn, scuipând cu mânie în telefon, fu de acord s -i trimit imediat.ă ă

Dup ce rezolv toate problemele, Danny fu extenuat. Seă ă pr buşi pe locul din spate al limuzinei, care îl purta pe bulevardeă largi, m rginite de copaci, dincolo de vile şi palate. Şoferul ar tă ă ă spre casa renumitului pictor Nuno Adolpho, care era aşezat înă vârful uneia din cele şapte coline ale oraşului. Oricât ar fi fost de obosit, nu putu s nu admire minun ia stilului maur ală ăţ arhitecturii, care d dea oraşului atmosfera unor Nop i Arabe.ă ţ Coborâr pe strada îngust , pavat cu pietre, pân în ă ă ă ă Terreiro do Paco, faimoasa Pia a Calului Negru, unde Slim îi închiriase oţă încânt toare cas cu trepte de piatr , care duceau pân la râulă ă ă ă Tagus. Ce loc încânt tor, se gândi Danny, abia aşteptând ună

182

- KIRK DOUGLAS -

somn bun, în acest loc liniştit. Coborî din maşin . Stând în veranda neacoperit din fa aă ă ţ

casei, Bruce Ryan îi aştepta. — Vreau marfa mea, ceru el. — Ce marf ? ă— Marf , ce dracu’! Coca. Nu lucrez f r ea. ă ă ăDanny d du din cap, uimit, privind în jur, s vad dac nu i-aă ă ă ă

auzit vreun trec tor.ă— Bruce, ai înnebunit? Cum s fac rost de aşa ceva? ă— Bate- i capul. ţ— Suntem norocoşi c-am sc pat… ă— Norocoşi, pe dracu’! Dac n-o am pân mâine, am plecat deă ă

aici. — O.K. O s dau un telefon la vam şi o s le spun c marfa eă ă ă ă

a ta şi c-o vrei înapoi. Bruce îl privi speriat.— Danny, nu e de glumit. — Ce pot s fac eu? ă— Trebuie s m aju i, îl rug cu o voce timid . Am nevoie deă ă ţ ă ă

ea, Danny. Am nevoie… Încovoiat, Bruce se îndrept spre maşina lui. Nu e decât ună

puşti speriat, dintr-un or şel din Pennsylvania, se gândi Danny. Îiă p ru r u de s rmanul b iat. Dar de unde-i putea face rost deă ă ă ă cocain ? Poate c Nuno Adolpho, care era bine cunoscut,ă ă experimentase drogul şi îl putea ajuta. Avea el, oare, tupeul să mearg s viziteze un artist renumit şi s -i cear droguri?ă ă ă ă Trebuia s încerce.ă

Casa lui Adolpho era o vil dezordonat , din stuc roz, protejată ă ă de un zid înalt. Era o structur bizar , cl dit pe mai multeă ă ă ă nivele. Majordomul îl rug s aştepte în ă ă sobrado, o curte de la intrare, din care sc ri duceau spre balcoanele de la etaj,ă îmbr cate în ieder şi flori exotice, purpurii. ă ă

Adolpho coborî sc rile leg nându-se, cu bra ele larg deschise,ă ă ţ mânecile de la halatul lung pân în p mânt biciuind aerul, caă ă nişte aripi de p s ri. ă ă

— Vecine! îl salut pe Danny. ăEra un tip scund, dolofan, cu o fa de heruvim, neted şi roşieţă ă

ca un m r, şi un p r alb ca z pada, care-i c dea pân pe umeri. ă ă ă ă ă— Cât de amabil, s m vizitezi! ă ă

183


— Nu vreau s - i întrerup munca, maestre. Am venit, doar, s -ă ţ ămi prezint omagiile.

— Nici vorb de întrerupere. Casa mea, e casa ta. ă— Mul umesc. Sper ca programul dumneavoastr s vţ ă ă ă

permit s ne vizita i în timpul film rii.ă ă ţ ă— Cu pl cere, domnule Dennison, dar numai dac -mi ve iă ă ţ

permite s g zduiesc actorii aici. ă ăÎn ciuda amabilit ii lui Adolpho, lui Danny îi fu greu săţ ă

abordeze subiectul cocainei. Când o f cu, artistul fu mai multă decât în eleg tor. Întâlnirea cordial se termin cu vorbele luiţ ă ă ă Adolpho, spuse cu un zâmbet:

— De ce sunt vecinii, dac nu s -şi împrumute unul altuia câteă ă o can cu zah r? ă ă

Evitase o criz major , se gândi Danny, în timp ce se întindea,ă ă trezindu-se încet, în patul s u cu baldachin. Soarele,ă strecurându-se prin fereastr , era atât de luminos, încât îlă dureau ochii. Zâmbi cu mul umire. Se sim ea viguros, puternic,ţ ţ în vârful lumii.

Un miros de cafea venea de undeva, de jos. S ri din pat şi, cuă pas s lt re , porni pe sc ri, în jos. Era o cas minunat , fiecareă ă ţ ă ă ă din cele trei etaje având câte o camer separat , v ruit , cuă ă ă ă propriul şemineu. Parterul avea o camer de zi aproape identică ă cu dormitoarele, plus o buc t rie mare. Şi acolo, aşezat la oă ă mas , lâng un cuptor din c r mid roşie, îl g si pe Slim, sorbindă ă ă ă ă ă o ceaşc cu cafea aburind .ă ă

Slim îi întinse şi lui Danny o ceaşc .ă— N-am vrut s te trezesc. Ai f cut o treab grozav ieri,ă ă ă ă

şefule. — Totul e gata pentru dup -amiaza asta? ă— Totu-i aranjat. Şi stai s vezi arena. Arat ca un coloseum.ă ă

Arhitectur maur – fantastic! ă ă— O s avem suficiente exterioare? ă— Glumeşti? Jum tate din Lisabona st la rând. Nu au desă ă

ocazia s vad f cându-se un film aici. ă ă ă— Cum e Bruce? — De piatr . S nu-mi spui de unde ai f cut rost de marf , dară ă ă ă

dac faci rost de suficient , ca s -l ii în form o s pt mân , oă ă ă ţ ă ă ă ă rezolv m. ă

— Nici o problem . ă184

- KIRK DOUGLAS -

Danny îşi mai puse în ceaşc . Niciodat cafeaua nu avuseseă ă un gust atât de bun.

— Deci, ne întâlnim la aren , într-o or , spuse Slim, ridicându-ă ăse.

Aproape ieşise pe uş , când scoase un plic din buzunar.ă— Am uitat. A sosit în diminea a asta, pentru tine. Îi înmân luiţ ă

Danny o telegram . ăDanny o rupse cu mintea aiurea.Mul umesc pentru pudel. E minunat. Mi-e dor de tine.ţ

Telefoneaz -mi te rog. Mai am multe poveşti s - i spun. Magdaă ă ţ mi se al tur în a- i trimite dragostea ei. Luba.ă ă ţ

Telegrama îi smulse un frison. Râse de el însuşi. Dar, de ce n-ar invita-o la Lisabona? Îşi putea permite. Peste dou s pt mâniă ă ă se vor întoarce, oricum, în California şi Luba va ieşi din via a luiţ pentru totdeauna. Deci, ce r u ar putea fi? „Mi-e dor de tine” îiă spunea ea în mesaj; trebuia s admit c şi lui îi era dor de ea.ă ă ă Era unic , în atât de multe feluri. Şi dragostea cu ea eraă extraordinar ; era maestr , aducându-i ceva nou de fiecare dat .ă ă ă Îşi descoperise o înclina ie special , pe care nu ştia c o posed .ţ ă ă ă Voia s-o vad . Cum ar ta Magda? Sim i c ştia atât de multeă ă ţ ă despre ea, din poveştile Lubei. Impulsiv, ignorând vocea care-i amintea de hot rârile lui recente, le trimise dou telegrame.ă ă

Când Danny se întoarse de la filmarea de a doua zi, care se desf şurase foarte bine, cu un Bruce mai pu in nesuferit, oă ţ arom pl cut venea din buc t rie. Merse într-acolo şi se opri înă ă ă ă ă pragul uşii.

O femeie era la sob şi, cu mult zarv , turna ingrediente dină ă ă mai multe borc nele mici într-o oal de sup , amestecândă ă ă continuu cu o lingur mare de lemn. Era cam de aceeaşi în l imeă ă ţ ca şi Luba, dar cu un trup mai plin, mai copt. Purta p rul negruă strâns într-o singur coad , lung , pe spate. Deodat , ea îşi d duă ă ă ă ă seama c era acolo. Privind peste um r, îi zâmbi cald. ă ă

— Tu, Danny. Era o afirma ie, nu o întrebare.ţ— Da. Bine ai venit, Magda. Îi întinse mâna. F r s -şi întrerup mestecatul, mut linguraă ă ă ă ă

în mâna stâng , şterse palma de şor , şi d du din cap. ă ţ ă— Luba spune mie multe lucruri despre tine. — Lucruri frumoase? zâmbi Danny. — Ah, foarte frumoase.

185


Danny o privi amestecând. Câ i ani putea s aib ? Patruzeci?ţ ă ă Patruzeci şi cinci? Era foarte atr g toare.ă ă

Luba intr gr bit , din sufragerie, cu o votc -martini.ă ă ă ă— Deci, v-a i cunoscut.ţ— Da, pân la urm , spuse Danny, luând b utura şi s rutând-oă ă ă ă

pe frunte.P rul îi era piept nat în dou codi e.ă ă ă ţ— Parc a i fi surori. ă ţMagda se lumin .ă— Desear m nânci ă ă golabki, mâncare bun , polonez . ă ăPescui o varz , care aburea, din oal şi o ridic pentru a fiă ă ă

admirat .ăVarza se dovedi a fi delicioas şi Magda, încântat c i-aă ă ă

pl cut, p l vr gi în engleza ei toat seara – cât era de bucuroasă ă ă ă ă ă c se afla în Portugalia, cât de minunat era s vad atâta soare,ă ă ă dup zilele sinistre de la Londra… Apoi exclam : ă ă

— Dar mi-e dor de c elul meu atât de mult. ăţ— Hm? Danny; cu gura plin de ă golabki, se uit la Luba.ăÎl lovi cu piciorul pe sub mas .ă— Magdei îi place mult pudelul pe care i l-ai trimis. Danny se prinse. — Uh, m bucur. ă— Da, mul umesc Danny, foarte mult. Dar tânjesc dup el.ţ ă— Abia ai ajuns şi vrei s te întorci?ă— Nu, nu, e doar un c eluş… El aşa trist singur. ăţ— Nu- i face griji, doamna McKeveer a promis s aib grij elţ ă ă ă

cât timp suntem plecate, spuse Luba. — Ce nume i-a i dat? întreb Danny. ţ ăMagda se înroşi şi ezit , uitându-se la Luba. ă— L-a botezat Danny, spuse Luba. Râser cu to ii.ă ţDup mas , Magda se duse devreme la culcare, în timp ceă ă

Luba şi cu Danny z bovir cu cafeaua.ă ă— M bucur c ai invitat-o, spuse Luba. N-a mai fost ea deă ă

când a murit so ul ei. De asta i-am dat c elul pe care l-ai trimis.ţ ăţ Avea nevoie s se înveseleasc . ă ă

— Crezi c se simte bine acolo, sus? ă— Sigur, dar de ce nu vrei s controlezi?ăDanny se întreba dac nu exista un sens mai profund înă

186

- KIRK DOUGLAS -

sugestia ei, dar Luba continu s -şi soarb cafeaua. Urc sc rile,ă ă ă ă ă ezit un moment, apoi b tu la uş .ă ă ă

Magda era în c maş de noapte şi p ru pu in tulburat cândă ă ă ţ ă deschise uşa.

— Te sim i bine?ţ— Oh, da. Şi, mul umesc c venit cu Luba.ţ ă— M bucur c eşti aici. Danny nu mai ştia ce s spun . Deci,ă ă ă ă

î i place de micu ul Danny?ţ ţSe d du înapoi, cu ochi m ri i.ă ă ţDanny îşi d du seama c a în eles greşit.ă ă ţ— Vreau s spun, Danny, iste ul. ă ţ— Uh, da, da. El prietenul meu. Mul umesc din nou.ţO privi înc o dat ; liniile corpului ei împlinit erau vizibile prină ă

c maşa de noapte. Aceasta era femeia pe care o descriseseă Luba, femeia care se plimbase pe str zile Cracoviei, obiect ală dorin ei oric rui b rbat. Conştient de privirea lui, îşi lu halatul. ţ ă ă ă ă

— Somn uşor, spuse el încet, ieşind şi închizând uşa.Mai târziu, în noaptea aceea, întins în pat, aşteptând

cântecele fado de la cafeneaua din apropiere Danny se surprinse imaginându-şi c era în pat cu amândou , Luba şi Magda, mamă ă ă şi fiic . Gândul îl intrig şi sperie, în acelaşi timp. Îl alung şi-oă ă ă înghionti pe Luba.

— Spune-mi o poveste. Luba chicoti.— Ce e de râs. Îl imit .ă— „Spune-mi o poveste.” Eşti ca un copil, dar în loc de Scufi aţ

Roşie, vrei s auzi despre sex.ă— Dup ce b ie ii încep s creasc , prefer poveştile astea.ă ă ţ ă ă ă— Unii b ie i le prefer înainte de a creşte. ă ţ ă— Ce vrei s spui?ă— B iatul cu ziarele, spuse cu viclenie. Vine în fiecareă

duminic diminea a, s fie pl tit. ă ţ ă ă— Ce-i cu el? — E dr gu , de vreo paisprezece ani. De obicei port numai ună ţ

halat – apoi coborî vocea – îl las pu in deschis. ţ— Şi se uit ? ă— Bineîn eles! Îl excit . Se înroşeşte. Şi, în timp ce-l pl tesc, iţ ă ă

se umfl pantalonii. ă— Ai încercat vreodat ? ă

187


— Poate, îl nec ji ea. ă— Şi ce s-a întâmplat. Îşi s lt capul de pe pern .ă ă ă— De ce pui atâtea întreb ri? Las -m s - i pun şi eu oă ă ă ă ţ

întrebare. — O.K. D -i drumul. ă— Te-ai culcat vreodat cu vreun b rbat? ă ă— Nu fi stupid ! spuse Danny, indignat. ă— Dac te-ai culca, crezi c ai fi mai pu in b rbat? ă ă ţ ă— Vorbeşti serios? Se aşez înapoi, pe pern .ă ă— B rba ii sunt aşa de amesteca i, în ce priveşte sexul. Uniiă ţ ţ

b rba i se îmbrac în haine femeieşti, din când în când, sau seă ţ ă fardeaz , şi trec drept femei. Când b rba ii poart haine fistichii,ă ă ţ ă bonete din dantel , codi e şi aluni e de frumuse e, nu suntă ţ ţ ţ b rba i. Grecii le foloseau pe femei numai ca s fac copii.ă ţ ă ă Credeau c dragostea exist numai între b rba i. ă ă ă ţ

Danny trebui s admit c a câştigat un punct. ă ă ă— Danny?— Ce?— Într-o zi, va trebui s te culci cu un b rbat. ă ă— Oh, du-te şi te culc . ă

În timp ce Danny era la film ri, Luba şi Magda îşi petreceauă timpul relaxându-se, plimbându-se pe str zile oraşului,ă bucurându-se de privelişti, f când plaj pe malul râului ă ă Tagus, din spatele casei lor. Lisabona îi pl cea mult Magdei. C p tase oă ă ă culoare s n toas , de la soare şi felul ei de a privi via a, p reaă ă ă ţ ă mai în roz acum. Luba nu mai era îngrijorat în privin a ei. Dară ţ acum era rândul Magdei s fie îngrijorat în privin a Lubei.ă ă ţ

— Te-ai îndr gostit de Danny? o întreb Magda, f r ocolişuri,ă ă ă ă într-o dup -mas însorit , în timp ce st teau pe doc, cuă ă ă ă picioarele în ap ă

— Doar m distrez. ă— Te cunosc, Luba. Nu te-ai purtat aşa de când cu Valentin.

Nu- i mai pas de nimic altceva în afar de Danny.ţ ă ă— Nu- i place de el? ţ— Îmi place, dar peste o s pt mân se va întoarce în Americaă ă ă

şi o s te lase. S nu suferi, ca atunci când a disp rut Valentin.ă ă ă— Poate o s m roage s merg în America, cu el. ă ă ă

188

- KIRK DOUGLAS -

— Luba… Luba, asta e o fantezie. Luba privi valurile pe care le f ceau picioarele ei.ă— ii minte proverbul polonez „Via a f r fantezie, e ca un lacŢ ţ ă ă

f r peşti – doar o balt cu ap st tut ”ă ă ă ă ă ă— Vreau s - i dau un sfat bun, iar tu faci poezie. S nu suferi,ă ţ ă

Luba, numai s nu suferi. ă

Duminic , fu zi liber . Adolpho invit actorii şi pe ceilal i la ună ă ă ţ cocktail, pe terasa frumoasei lui vile. Danny o îndemn pe Magdaă s li se al ture, dar îi r spunse c era prea timid la petreceri şiă ă ă ă ă insist s r mân acas .ă ă ă ă ă

Adolpho era o gazd foarte amuzant şi se acomod uşor cuă ă ă oaspe ii s i, invitându-i la ţ ă boa-mesa, o mas bufet, pe care erauă aşezate diverse feluri de mâncare portughez , dominate de ună cod uriaş, f cut la cuptor, un fel de mâncare na ional . Nu că ţ ă ă invita ii ar fi fost neap rat fl mânzi, dar devorar mâncarea, caţ ă ă ă şi când n-ar fi mâncat de zile întregi.

Când Adolpho îl z ri pe Danny, îl înv lui în faldurile mantiei luiă ă purpurii şi, în l ându-se pe vârful degetelor, îl s rut pe amândoiă ţ ă ă obrajii.

— Dragul meu vecin, ai nevoie de o ceaşc cu zah r. ă ăDanny râse, aruncând o privire spre Bruce Ryan, care st teaă

în col ul camerei. Nesim indu-se bine f r înso itorii lui, Bruceţ ţ ă ă ţ p rea s caute prin camer un înlocuitor. Danny tocmai seă ă ă apropia de el, când îl v zu pe actor îndreptându-se spre Luba laă bar. O lovi uşor pe spate, rânjind.

— Ai un fund frumos. E culmea sofistic rii, se gândi Danny, apoi o auzi pe Lubaă

spunând:— Şi tu.Danny tres ri şi se îndep rt . Hoin ri prin partea casei careă ă ă ă

era, clar, galeria lui Adolpho. Pere ii v rui i în alb erau acoperi iţ ă ţ ţ cu picturile ciudate ale artistului, mari, dramatice şi foarte colorate – elefan i pe picioare lungi, în form de fus, peisajeţ ă marine, aglomerate cu figuri ca nişte be e. ţ

Absorbit, Danny nu era sigur cât de mult lipsise de la petrecere, când o auzi pe Luba în spatele s u. ă

— Nu e incredibil? Nu aştept un r spuns.ă ă— Po i s crezi c aceste minunate opere de art sunt f cuteţ ă ă ă ă

189


de omule ul acela dolofan? E un geniu.ţÎl duse de mân spre o pictur cu miei şi lei, cu mieii de două ă ă

ori mai mari decât pr d torii lor.ă ă— Ce imagina ie… Ce punct de vedere.. Ai mai v zut vreodatţ ă ă

nişte culori aşa de s lbatice? ăÎl trase într-o alt direc ie, spre o pictur cu un câmp de grâuă ţ ă

în fl c ri.ă ă— Asta m inspir . ă ăStimulat de ceea ce v zuse, Luba continu s vorbeasc .ă ă ă ă ăNu coborî decât la sfârşitul serii, ca o juc rie al c rei arc seă ă

rupsese.De la petrecere, merser acas pe jos, fiecare cu gândurileă ă

sale igara Lubei, un j ratic în întuneric, str lucea la fiecareŢ ă ă puf it. În dep rtare, un câine urla la luna plin . Luba se opri seă ă ă asculte.

Danny se uit la ea întreb tor. ă ă— Ce e? — Pentru o clip , a sem nat cu Blue Boy. ă ă— Hm?— Blue Boy, câinele meu. — Ce i s-a întâmplat? — A trebuit s -l l s m la Milano. Voiam s -l p strez, n-amă ă ă ă ă

putut. Înc îl v d s rind pe autobuz, l trând din toate puterile, înă ă ă ă timp ce ne îndep rtam. A fost o greşeal şi în acelaşi timp oă ă lec ie. S pleci e dureros, nu- i po i permite s te ataşezi.ţ ă ţ ţ ă

— Din cauza asta i-ai dat Magdei pudelul? D du din cap, iar el îşi puse bra ul pe dup umerii ei.ă ţ ă— Te gândeşti la Milano şi v d c cea mai puternic amintire eă ă ă

un câine. Dar oamenii? N-ai l sat prieteni în urm ? ă ă— Ba da, dar ei aveau o şans . Câinele n-avea nici una. ă— Î i plac câinii? ţ— Da, şi Magdei îi plac acum. S-a sup rat pe mine, c l-amă ă

cules pe Blue Boy de pe drumuri, dar acum în elege. Darul t u aţ ă ajutat-o.

Trase adânc din igar .ţ ă— Ai un câine, acas , în California? ă— Nu, nu am.. — Ar trebui s ai, Danny. Câinii sunt minuna i. Ei îşi petrecă ţ

toata via a aşteptând. Aşteapt s fie scoşi afar , aşteapt s fieţ ă ă ă ă ă l sa i în untru, aşteapt s fie hr ni i. Aşteapt afec iune. Şi câtă ţ ă ă ă ă ţ ă ţ

190

- KIRK DOUGLAS -

de mult o apreciaz ! Şi întotdeauna i-o dau înapoi. Tot ce voră ţ este s - i dea dragoste. Chiar dac -i ba i, nu pot s nu teă ţ ă ţ ă iubeasc .ă

Magda adormise deja, când intrar în cas . Merser la culcareă ă ă şi mult timp amândoi st tur foarte linişti i. Pân la urm , Dannyă ă ţ ă ă rupse t cerea:ă

— Luba, dormi? — Nu, Danny.— Ştii, Luba… Îmi plac gândurile care mi le spui. — Da? Se apropie de el. — Nişte gânduri aşa de frumoase, despre câini, via , sex…ţăChicoti.— Nu râde. E adev rat… M-ai înv at multe, mai ales despreă ăţ

sex. De fiecare dat când facem dragoste, e nou, e ca primaă dat . ă

— Î i aduci aminte de prima dat ? ţ ăDanny nu r spunse. ă— Se face târziu. Du-te s te culci. ă— Ti-am spus despre mine. Hai… Te-ai jucat cu degetul t u? ă— Nu, spuse Danny. Cred c te-ar şoca dac i-aş spune.ă ă ţ— Pe mine? Cred c glumeşti. ăRespir adânc. ă— Am f cut dragoste cu mama mea. ăSurprins , Luba îşi în l capul. ă ă ţă— Nu te cred. — Vezi, i-am spus c o s fii şocat . Dar nu era mama meaţ ă ă ă

adev rat . ă ă— Spune-mi mai mult. — M-a adoptat dup ce mi-au murit p rin ii. A fost o frumoasă ă ţ ă

introducere în dragoste. Se întoarse.— N-am mai spus nim nui acest lucru. ă— Danny… îşi lipi trupul de al lui. Ce-ai spus înseamn multă

pentru mine. Ai încredere în mine. Te cred, n-ai mai spus nim nui. Nici eu n-am s mai spun nim nui lucrurile pe care i le-ă ă ă ţam spus ie.ţ

Tróia, Portugalia

191


Când trupa se mut la Tră óia, pentru ultimele dou zile deă film ri, Magda se hot rî s se întoarc la Londra. Îi pl cuse vizita,ă ă ă ă ă dar era îngrijorat de micul ei c eluş. Luba r mase.ă ăţ ă

În prima sear , dup cina de pe veranda apartamentului lor deă ă la Aparthotel Magnoliamar, Luba îl l sase pe Danny cu guraă c scat , povestindu-i cum l-a vr jit pe Chaim, pe malul râului. ă ă ă

— Era unul ca sta? ăDanny îi ar ta ă River Sado, care curgea spre Oceanul Atlantic. Luba râse.— Danny, în fierbin eala pasiunii, toate malurile sunt la fel.ţ

Dar poate c-ar trebui s verific m. ă ăCu un zâmbet r ut cios, îşi d du jos pantofii şi alerg pe sc ri,ă ă ă ă ă

spre plaj . Danny o urm cu un pahar cu porto, pe careă ă proprietarul hotelului îl l udase ca fiind cel mai bun dină Portugalia. Danny o rug s -şi continue povestea.ă ă

— Ce-a spus Magda, când v-a surprins asupra faptului? — Nimic. N-am vorbit vreo dou zile, iar Magda nu voia să ă

asculte explica ia lui Chaim. ţDanny râse, apoi mai lu o sorbitur .ă ă— Parc -l aud: „Magda, iart -m , îmi cer iertare. E, vina mea,ă ă ă

nu a ei. Îmi aminteşte de tine. M gândeam la tine” Ce ar fi putută spune?

— Dar pe mine era mai sup rat . Şi avea dreptate. Am vrut s-ă ăo fac s sufere, dar de îndat ce-am reuşit, mi-a p rut r u.ă ă ă ă

— Ai mai fost împreun cu Chaim? ă— Am fost to i trei împreun . ţ ă— Dumnezeule! O s fac un serial TV din toate astea. Când? ă— Cam la o s pt mân mai târziu. ă ă ă— Tu ai manipulat totul? — A trebuit, pentru c Chaim era prea timid. ă— Timid?! Danny arunc paharul gol în valuri. Ah,ă

bineîn eles… Vocea îi era plin de un sarcasm batjocoritor. Nuţ ă era decât un tip timid, care avea o leg tur nevinovat cu mamaă ă ă şi o mai regula şi pe fiic … ă

— Vrei s auzi, sau nu? ă— Scuz -m , spuse el, st pânindu-şi râsul. Vreau. ă ă ă— Voia s ne invite la mas , s s rb torim noua noastr via .ă ă ă ă ă ă ţă — Tu ai aranjat asta? — Oh, nu. El voia s ne scoat la un restaurant. Eu am aranjată ă

doar s ni se serveasc masa în camer . ă ă ă192

- KIRK DOUGLAS -

— Începi s m sperii. O s m in departe de tine, spuseă ă ă ă ţ Danny, s rind pe o dun cu iarb .ă ă ă

Îl prinse.— Te rog s nu faci asta. ăÎl s rut .ă ăSe aşezar pe iarb , Danny respirând pu in mai greu. ă ă ţ— Şi ce a f cut mama ta? ă— A refuzat. Suferea înc . Dar i s-a amintit c plecam, iară ă

Chaim era îndr gostit de ea şi trebuia s-o mai vad înc o dat .ă ă ă ă— Deci, a cedat, pân la urm ? ă ă— Exact. — Şi a g tit cina? ă— Da, dar el a adus… — S nu spui peştele! ă— Bineîn eles. Unul mare. ţDanny s ri în picioare şi începu s improvizeze.ă ă— V d cât se poate de clar – dup -masa, târziu. Plec să ă ă ă

pescuiasc , de data asta singur. Soarele era jos, la orizont. Seă sim ea vinovat, oc rându-se de unul singur: „Ce sunt eu,ţ ă pervers? Fiica ei! N-o s mai fac niciodat aşa ceva.” ă ă

— Vrei s - i spun povestea? îl întreb ea, râzând. ă ţ ă— Nu, nu, nu! Hai s înceap celebrarea! Vreau s audă ă ă

episodul care reînnoieşte serialul.— Atunci nu întrerupe. Dup mas , sticlele cu vin începur să ă ă ă

se goleasc …ă— Şi, când Magda bea, se relaxeaz , nu-i aşa? ă— Da!Danny începu s fac câ iva paşi.ă ă ţ— Mi-ar place s trag scena asta mâine. ăLuba îl privi urât. — Tac. Dar cum s-a întâmplat? Cum ai manevrat totul?— M-am dus şi am s rutat-o pe Magda pe gur . ă ă— Şi falca lui Chaim s-a l sat un pic? ă— Credeam c-o s taci. ă— Dar chiar ai s rutat-o? Ai… ă— Am s rutat-o. ă— Şi?— Şi a încercat s se dea la o parte. ă— Dar nu prea tare. — B use prea mult vin, şi-i pl cea. ă ă

193


— Şi Chaim privea? — Credeam c-o s -i ias ochii din cap!ă ă— Apoi?— L-am chemat. Danny se l s jos, lâng ea.ă ă ă— Chiar c m sperii. Aveai paisprezece ani! ă ă— Mergeam pe cincisprezece. — Şi- i pl cea puterea pe care o sim eai manipulând întreagaţ ă ţ

situa ie.ţO imit .ă— „Chaim, vino aici.” Luba zâmbi.— M-am uitat, doar, la el. — La dracu’! Ar trebui s fii scenarist ! Serialul sta ar rulaă ă ă

cinci ani! Am lua-o pe Sophia Loren, s-o joace pe Magda. O c utare la scar na ional pentru fata care s - i joace rolul… Aşă ă ţ ă ă ţ testa sute.

— Pariez c-ai face-o. — E str lucitor! V d clar: "Chaim, vino, s rut-o pe Magda!"ă ă ăLuba d du din cap.ă— Oamenii sunt ca marionetele pentru tine. Tu tragi doar

sforile. — În timp ce o s ruta, i-am aruncat pantofii din picioare, i-amă

dat jos pantalonii, şi cam asta a fost.— Cred c Chaim era în al nou lea cer, şi pentru peşte. ă ăLuba f cu o mutr la gluma lui proast , apoi continu :ă ă ă ă— Era excitat. Nu ştia în ce parte s se întoarc . Atunci Magdaă ă

s-a întins pe pat.— Amândoi a i sedus-o pe Magda! ţ— Trebuia s se întâmple aşa. ăDanny suspin , vizualizând situa ia.ă ţ— Cum se sim ea Magda? ţ— Nu s-a sim it tr dat . ţ ă ă— Oh, Chaim, cât de mult te invidiez! N-a avut niciodat aă

noapte asem n toare şi nici nu o va mai avea! Dar nici eu. ă ă— Era un mic cadou de adio. — Spune-mi şi mie adio! — Adio. Danny! Izbucni în râs.— Vorbesc serios, Luba. Hai, to i, împreun . Hai s pretindemţ ă ă

194

- KIRK DOUGLAS -

c suntem la Milano, Cracovia, sau oriunde în alt parte. ă ă— Credeam c-ai spus c e ceva pervers. ă— Am spus eu asta? Atunci şterge, ca vântul, afirma ia. ţ— Într-o zi… Î i promit.ţOchii i se fixar într-ai lui, în timp ce-i descheia c maşa.ă ă— În seara asta, va trebui s te preg teşti numai pentru mine.ă ă Îl împinse pe spate şi-i scoase pantalonii.Apoi se ridic în picioare şi-şi d du jos rochia. Dedesubt eraă ă

goal . Cu un cer plin de stele profilându-se în spatele ei şi cu oă semilun deasupra um rului, p rea o statuie de abanos.ă ă ă

Îngenunche, iar degetele ei începur s -i contureze muşchii deă ă pe piept, mişcându-se încet, în jos. Mâinile îi cuprinser erec ia şiă ţ o mângâiar încet. Când o sim i puternic , se aşez c lare pe elă ţ ă ă ă şi se l s str puns încet.ă ă ă ă

— Te sim i bine, dragul meu? ţUn geam t de satisfac ie fu r spunsul lui Danny, care începuă ţ ă

s se mişte în sus şi-n jos.ă— Nu, nu, nu te mişca, spuse ea cu o voce r guşit , preluândă ă

ritmul care îl folosise el. Stai liniştit. Uit -te în sus. Num ră ă ă stelele.

Chicoti uşor.— Num r încet, şi înainte s ajungi pân la zece, o s vezi oă ă ă ă ă

comet care trece peste lun . ă ă

Înapoi în camera hotelului, Danny se întinse pe pat, lângă Luba. inu câteva clipe tot aerul din pl mâni, dup care îl d duŢ ă ă ă afar .ă

— Fericit ? întreb el. ă ă— Foarte. În întuneric, Danny nu putea s -i vad expresia de mul umireă ă ţ

de pe chip; g sise înc o modalitate ca s se fac pl cut . ă ă ă ă ă ăO trase mai aproape şi o leg n în bra e.ă ă ţ— Oh, îmi place, spuse ea. M face s m simt în siguran . Caă ă ă ţă

atunci când m plimbam pe sârma întins , şi am c zut, iar Josefă ă ă m-a prins.

— Ştiu ce vrei s spui. Când eram copil, am c zut de peă ă acoperişul şoprului, dar nimeni nu m-a prins.

Râse pe înfundate.— Apoi sora mea m-a ridicat, m-a dus în cas şi m-a pus înă

pat. E pl cut s aib cineva grij de tine. ă ă ă ă195


Somnoroas , murmur : ă ă— Mai spune-mi… O s rut pe p r. Se târî mai aproape şi adormi. ă ă ăDanny r mase treaz. Voia s -i spun mai mult. Voia s -i spună ă ă ă ă

c -l f cuse s simt destul de în siguran ca s rememorezeă ă ă ă ţă ă evenimentele pe care le l sase în urm , acum patruzeci de ani.ă ă Existau şi atât de multe amintiri frumoase, de ce se l sase jefuită de ele? Ea îl f cuse s vrea s -şi aminteasc . Oare pentru c i-oă ă ă ă ă readucea în minte pe Rachel?

Era o ig ncuş atât de ciudat , plin de mister. Uneori îlţ ă ă ă ă speria cu obr znicia ei; alteori îl dezarma cu vulnerabilitatea ei.ă Era întotdeauna onest ; spunea exact ce sim ea, exact ceă ţ gândea. Cuvântul „ruşine” nici m car nu exista în vocabularul ei.ă El tr ia cu acest cuvânt în fiecare zi.ă

Capitolul 11

1987, Londra

Magica influen a Lisabonei se spulber repede, în avionulţă ă Companiei Britanice Aeriene, pe drumul de întoarcere la Londra, unde urmau s fie trase scenele finale, la Pinewood. Înc oă ă s pt mân şi o s fie gata. Danny n-avea chef de vorb . L să ă ă ă ă ă ă scenariul pentru care f cea eforturi s nu-i cad din mân , seă ă ă ă întinse pe spate şi închise ochii, pretinzând c doarme. Dar eraă conştient de prezen a Lubei lâng el.ţ ă

Avea un sentiment profund pentru ea, mai profund decât îşi d duse seama, c ruia nu-i putea face fa . Îl speria. Într-un fel,ă ă ţă ea g sise un punct slab în zidul pe care şi-l ridicase în jurul lui. Îlă f cea s se simt mult prea în largul lui, prea relaxat – uita s seă ă ă ă mai p zeasc . A fost aşa de uşor s -i spun despre doamnaă ă ă ă Dennison, despre c z tura de pe acoperişul şoprului. Era cât peă ă ce s -i spun mai mult.ă ă

Ea trebuia s fie povestitorul şi el ascult torul. Dar înc lcaseă ă ă regulile. Şi acum ştia lucruri pe care nu le mai spusese nim nui.ă Ce alte secrete din via a lui putea scoate de la el? ţ

Deschise ochii şi-l v zu pe Bruce Ryan, în rândul al turat,ă ă uitându-se apreciativ la Luba. Bruce se înfior . Luba se înfior şiă ă

196

- KIRK DOUGLAS -

ea. Apoi îi arunc o privire lui Danny care începu s scrie iar şi înă ă ă scenariul lui.

— Nu-l b ga în seam , spuse Bruce. Tot timpul lucreaz . Nuă ă ă cred c ştie cum s joace. ă ă

Danny consider mai bine s ignore remarca, dar îlă ă nemul umea Luba.ţ

— Tu ştii cum s faci? o întreb Bruce, sugestiv. ă ă— Cred c da, spuse ea. ă— Mda, pun pariu c ştii. ăDanny îi privi cu col ul ochiului, amintindu-şi de avansurile luiţ

Bruce la petrecerea lui Adolpho. O stewardes dr gu îi aduseă ă ţă lui Bruce o b utur şi îi distrase aten ia. ă ă ţ

— Mai ai mult, Danny? întreb Luba. ă— Nu mult, r spunse el, f r s ridice capul. ă ă ă ăLuba îl studie. P rea total adâncit în munca lui, dar vena careă

îi pulsa la tâmple îi spunea c era foarte încordat. Ceva îlă preocupa, iar şi. Nu era b rbatul care o asaltase cu întreb ri,ă ă ă noaptea trecut .ă

De când începuse leg tura lor, ea îi spusese atât de multeă lucruri. La început, încercase s se re in . Dar el era nes ios,ă ţ ă ăţ insistent; voia s ştie totul. Şi, cu cât îi spunea mai mult, cu atâtă se bucura mai mult c -i dest inuia acele secrete pe care numaiă ă ea şi Magda le împ rt şiser . Sim ea nevoia s i se dest inuie, laă ă ă ţ ă ă rândul lui. Şi, pân la urm , Danny începu s -şi deschid sufletul.ă ă ă ă

De la aeroportul Heathrow, Danny o conduse pe Luba cu limuzina sa pân la apartamentul ei. În timp ce şoferul desc rcaă ă bagajele ei din portbagaj Danny mângâie obrazul Lubei cu buzele.

— S rut-o, neap rat pe Magda din partea mea. ă ă— O s-o s rut. ăD du din cap. St tea rezemat de maşin , uitându-se la chipulă ă ă ă

lui. Soarele Portugaliei îi bronzase pielea, aşa c str lucea deă ă s n tate. O briz îi r v şi p rul, câteva şuvi e c zând peste ochiiă ă ă ă ă ă ţ ă care-i zâmbeau. Dumnezeule, e frumoas , gândi el.ă

Îşi b g mâna în buzunar şi scoase un plic.ă ă— Ce-i asta? Zâmbetul ei disp ru. ă— Nişte bani. Ştiu c ai nevoie.ă— Dar, Danny, cu tine n-o fac pentru bani. Te iubesc.Danny îşi muşc buza. Aproape c spuse „Şi eu te iubesc”. Ară ă

197


fi fost atât de uşor. Aproape c -i sc p .ă ă ă— Nu în elegi? Spuse ea, c utându-i ochii. Te iubesc. ţ ăÎi s rut buzele, uşor.ă ă— Consider -l un împrumut… ăÎl strânse uşor. — Î i spun eu când am nevoie.ţÎl l s acolo, inând plicul în mân ă ă ţ ă

Portarul îi înmân mesajele şi poşta. Erau patru telefoane deă la Stephanie, din Reno, toate în ultimele trei zile. Le mototoli şi le arunc . Era şi un plic mare, de la Long Island; în col erau şaseă ţ sau şapte nume – o firm juridic . Îl trecu un fior. Îl vârî înă ă buzunar şi se îndrept spre ascensor. Nu auzi salutul liftierului.ă Când ajunse, în sfârşit, în camer , era transpirat. Scoase dină buzunar plicul, p tat din loc în loc, de palmele lui transpirate. ă

Îl rupse şi-l deschise – pagini întregi de documente legalizate, acoperite cu fraze pre ioase, scrise de avoca i scumpi. Hârtii deţ ţ adop iune. Toate locurile care-i cereau semn tura erau marcateţ ă cu grij , de cruci albastre, iar paginile erau prinse cu agrafe deă birou.

Semn tura ascu it a lui J.L. Stoneham ap rea, izbitoare, peă ţ ă ă liniile de deasupra crucilor, iar în câteva locuri z ri scrisul,ă perfect format la Foxcroft, al Stephaniei.

Se l s s cad pe divan. Tic losul sta era un om, ce puteaă ă ă ă ă ă s manipuleze cu îndemânare rezervele unei companii, ca s iaă ă profiturile şi s-o lase goal , ca un vierme; achizi ia unei tinereă ţ fete trebuie c a fost simpl , în compara ie cu o preluare ostil aă ă ţ ă unei func ii. Danny putea s vad cine urma s fie viermeleţ ă ă ă pr dat în proces. ă

Sim i c i se strânge stomacul, când v zu tip rit clar Patriciaţ ă ă ă D. Stoneham.

D! Era oare, ultima buc ic pe care i-o l sase lui? Semnândăţ ă ă aceste hârtii, însemna s renun e la toate drepturile legaleă ţ asupra fiicei sale. Asta voia Stephanie de el? Asta voia, oare, Patricia? Cum de le-a convins J.L. pe amândou ? ă

Sim i c -i pocneşte capul. Lu actele de adop ie şi un plicţ ă ă ţ adresat, cu şiruri de ştampile. Echipa lui J.L. avusese grij deă fiecare detaliu. B trânul nu l sase nimic la întâmplare. Tot ceă ă avea nevoie, era semn tura lui Danny, ca s încheie afacerea.ă ă

„Ei bine, la dracu’ cu el! Nu poate trata lucrul acesta ca pe un 198

- KIRK DOUGLAS -

jaf comun! N-o s-o fac niciodat !” ă ăDanny rupse paginile şi le arunc într-un coş cu hârtii. Abiaă

mai putea respira. Deschise fereastra şi trase adânc aer în piept. Dincolo de strad , în ă Hyde Park, un grup de fete se preg teauă pentru o întrecere, iar p rin ii lor le încurajau. Familii fericite,ă ţ care-şi împ rt şeau împreun un timp fericit. Danny nu maiă ă ă suport s priveasc .ă ă ă

Se arunc pe canapea şi-şi îngrop capul într-o pern . Ceă ă ă f cea oare Patricia în momentul acesta? Se ducea la şcoal ?ă ă C l rea? Poate se plimba? Şi-o imagina c l rind, într-o întrecereă ă ă ă cu un grup de fete, el însuşi la linia de finish, aplaudând-o. Patricia era în frunte. EI, striga, încurajând-o. Competitoarele disp rur un moment, dup o zon împ durit , dar cândă ă ă ă ă ă reap rur , Patricia disp ruse. Nu departe, z ri limuzina neagr aă ă ă ă ă lui J.L. îndep rtându-se, cu o mân de feti , întins prin portieraă ă ţă ă din spate. Era o fluturare de r mas bun, sau un îndemn s-oă urmeze? Celelalte fete se apropiau de linia de sosire. În fruntea lor era o Luba care zâmbea, alergând spre el cu bra ele întinse…ţ

Telefonul sun .ăSuna insistent, cerând s i se r spund .ă ă ă— Domnule Dennison, so ia dumneavoastr telefoneaz de laţ ă ă

Reno, Nevada, spuse telefonista.Îşi privi ceasul. Era ora unu. Asta însemna cinci diminea a laţ

Reno. Trebuie c era disperat . ă ă— Accept. — Danny? — Da, Stephanie. — Încerc s te prind de zile întregi. ăPutea s jure, dup vocea ei, c era beat . ă ă ă ă— Am fost în Portugalia, la film ri.ă— N-au telefoane acolo? Şi, f r nici o pauz , continu . Nu-miă ă ă ă

place s stau în epenit în locul sta mizerabil, timp de şaseă ţ ă ă s pt mâni.ă ă

— Atunci, pleac . N-am nevoie de un divor . Sunt mul umit înă ţ ţ aranjamentul legal pe care îl avem.

— Dar, dac nu divor ezi, Danny, zice c o s m lase f r niciă ţ ă ă ă ă ă un ban.

— E alegerea ta. — De ce m r v şeşti de fiecare dat ? ă ă ă ă— Întreab -l pe el. ă

199


— N-o s -mi vorbeasc . ă ă— De ce nu-i telefonezi când nu eşti beat . ă— Nu sunt beat , strig ea. ă ăDanny ştia c nu putea s se în eleag cu ea.ă ă ţ ăÎncepu s plâng . ă ă— Nici Patricia n-o s -mi vorbeasc . A montat-o împotrivaă ă

mea. Acum o mituieşte cu haine şi excursii. O distruge. — Stephanie! strig el, şi asta o f cu s tac . Dac nu ai fi atâtă ă ă ă ă

de beat , i-ai aminti c tu ai fost cea care a semnat actele deă ţ ă adop iune! ţ

Acum o putea auzi scâncind.— M-a… m-a amenin at c m închide într-o institu ie…ţ ă ă ţ

Spunea c nu sunt o mam bun … Sunt aşa de confuz . Vinoă ă ă ă aici… Scoate-m de aici. Te rog, Danny. ă

Danny încerc s fie condescendent.ă ă— O s te sim i mai bine dac dormi pu in. ă ţ ă ţ— Nu vreau s dorm! ă— Majoritatea oamenilor dorm la ora asta. — Şi nu mai vreau înso itoarea asta fascist , pe care mi-aţ ă

trimis-o…— Încearc s dormi, Stephanie. ă ă— … cred c e o gardian .ă ă— Stephanie, cheam - i medicul. ă ţ— Nu vreau un doctor… Vocea îi tremura atunci când închise telefonul.

Syracusa, New York

Un b rbat cu o figur de taur se plimba pe holul Orfelinatuluiă ă Sf. Ioan. Îşi d du jos p l ria de pâsl şi b tu în uşa biroului Maiciiă ă ă ă ă Superioare.

Îi r spunse o tân r c lug ri . ă ă ă ă ă ţă— Pot s v ajut? ă ă— Am venit s-o v d pe Maica Superioar . ă ă— Cine o caut ? ă— Domnul McCrachen. Îşi vârî mâna în buzunarul de la piept şi scoase un plic mare,

alb.— Sunt aici în numele Funda iei Stoneham.ţ

200

- KIRK DOUGLAS -

Londra

Toat lumea era amabil pe platoul de filmare, luni diminea aă ă ţ ca şi când buna dispozi ie i-ar fi dus mai devreme înapoi înţ însorita Californie.

Chiar şi Bruce Ryan zâmbea. Veni cu un num r al lui ă The Hollywood Reporter şi ar t spre un articol despre un nou bestă ă seller al lui Sidney Sheldon.

— Tocmai am cump rat drepturile. Ştii cartea? ă— Da, am citit-o E grozav . ă— E ceva ce ai putea regiza. Romanul ar face un film bun, dar Danny nu era sigur c l-ară

mai lua pe Bruce. C ut s spun ceva dr gu .ă ă ă ă ă ţ— E un rol perfect pentru tine, spuse pân la urm . Hai să ă ă

vorbim despre asta în L.A.— Ce s-a întâmplat cu fata care flirta cu mine în avion? zâmbi

Ryan cu îngâmfare, în timp ce se îndreptau spre platou. Are dreptate – a flirtat cu el, se gândi Danny. Dar e o târf ,ă

trebui s -şi aminteasc lui însuşi. Pe loc, ştiu ce o s fac . Se uită ă ă ă ă direct la Bruce şi-l întreb calm. ă

— Î i place? ţ— Da, spuse Bruce cu un rânjet.— A ta e. Omul îl prinse pe Danny de bra şi se opri. ţ— Ce vrei s spui?ă— Las - i uşa descuiat . Ora zece. Atâta doar s fi, s fii înă ţ ă ă ă

pat. O s fie acolo. ă— Ce. Ce… Eşti sigur?— Vrei s rişti s - i laşi uşa descuiat ? ă ă ţ ăRâser amândoi.ăTreaba merse bine în ziua aceea. Dup -mas , Danny îiă ă

telefon Lubei.ă— Danny, ce s-a întâmplat? Am încercat s dau de tineă

noaptea trecut . Eşti sup rat? ă ă— Bineîn eles c nu. Am avut nişte probleme. Eşti liberţ ă ă

disear ? ă— Dac sunt liber ? Pentru tine sunt întotdeauna liber .ă ă ă— Vino în camera mea, la Dorchester. Maşina o s ă te ia la ora

nou . Sunt aşteptat, la revedere. ăŞi închise.

201


Chelnerul puse cafeaua pe masa din fa a şemineului şi plec .ţ ă Danny îi turn o ceaşc , vorbind tot timpul. Ignor cafeaua şi lu ,ă ă ă ă în schimb, o gur de vodc . Îl ascult în linişte, în timp îi explicaă ă ă exact ce voia s fac ea.ă ă

— Uşa va fi descuiat . Intri, închizi uşa, te duci la cap tulă ă patului şi te ui i la el. S nu spui un cuvânt.ţ ă

— Nici m car „bun ”? ă ă— Nu fi caraghioas . ăLuba se ridic , suspinând.ă— Ai aşa de mari necazuri cu el? — Te-a cerut, Luba. Mai lu o înghi itur din sticl . ă ţ ă ăDanny continu :ă— Te duci la cap tul patului. ă— Nu regizezi destul în timpul zilei? — E important. — Ascult. — Îl priveşti mereu, te dezbraci de tot, apoi tragi p tura de peă

el, încet, şi te aşezi pe el. Se uita curioas la Danny. ă— Chiar vrei s fac asta? ă— Da, vreau.— Nu pot s în eleg de ce. ă ţ— Depinde de tine, Luba.Mai lu o înghi itur şi puse sticla jos.ă ţ ă— Camera 835? O privi cu aten ie. ţ— Corect. Îşi privi ceasul.— Atunci ar fi bine s plec. Nu vreau s întârzii. ă ăÎi zâmbi ciudat, peste um r, înainte de a pleca. ăCând auzi uşa închizându-se în urma ei, vru s-o cheme înapoi.

De ce o f cuse? Se d dea mare? S vad şi Bruce Ryan c fataă ă ă ă ă asta frumoas ar face orice pentru el? Îl ura pe tic los. Întinseă ă mâna dup telefon. Înc mai putea suna la camera de sus, să ă ă opreasc totul. Dar n-o f cu. Trebuia, acum, s accepte. Aveaă ă ă nevoie de ceva dragoste, ca s se salveze. Nu-şi putea permiteă s se îndr gosteasc de o târf .ă ă ă ă

Danny îşi d du jos halatul şi se întinse pe pat. Închise ochii şiă 202

- KIRK DOUGLAS -

c ut cu disperare un gând pl cut, orice care s -l duc departeă ă ă ă ă de prezent.

Avea iar şi paisprezece ani şi se juca lâng calea ferat , nuă ă ă departe de orfelinat. Începu s se urce pe unul din stâlpii înal i,ă ţ din metal, care sprijineau platforma de înc rcare, sim indu-şiă ţ sexul frecându-se de fierul rece. Exact când ajunse în vârf, sim iţ o senza ie ciudat , pl cut , care-i înv lui trupul, un val cald. Eraţ ă ă ă ă centrat în sex şi se întinse, împingându-se în stâlp şi privindă cerul, albastru. Strângea stâlpul şi se smucea.

— Oh, Doamne, aş putea muri, îşi şopti sieşi. Aproape c zu, dar se ag şi alunec încet pe p mânt. Seă ăţă ă ă

sim i amor it. ţ ţDe atunci, se masturbase deseori. Nu lovindu-şi sexul cu

mâinile, ci frecându-l cu un prosop, aşa cum f cea acum.ăLuminile erau stinse, iar el se juca cu noua lui fantezie, Luba şi

Magda, to i trei împreun .ţ ă

Cât st tuse Luba acolo? Nu o auzise intrând. Se acoperiă repede.

Ap s pe întrerup torul de la baie. Lumina se filtra înă ă ă dormitor.

— Sper c eşti fericit acum, am f cut-o. ă ăÎşi turn de b ut, dintr-o sticl de pe birou.ă ă ă— Exact cum mi-ai regizat. Mai întâi am tras p tura de pe el… ă— Era gol? — Nu, avea o c maş de noapte. ă ăSe duse spre g letuşa cu ghea . ă ţă— Vrei s spui pijama? ăLuba se întoarse şi-l privi.— Nu, era îmbr cat într-un neglijée negru. ă— Un neglijée de femeie? — Se vând şi de b rba i? îl întreb Luba, glacial. ă ţ ăDanny era f r grai. Necioplitul de Bruce Ryan îmbr cat aşa?ă ă ă— E homo? — Asta s mi-o spui tu. E, cu siguran , ciudat.ă ţă— I-a pl cut?ă— Greu de spus. Vorbea tot timpul. Lu o înghi itur . ă ţ ă— Ce- i spunea? ţ— Nu vorbea cu mine. La telefon.

203


— Telefon? — Nu s-a oprit niciodat din vorbit, poate doar pentru câtevaă

secunde. Dup aceea a continuat iar şi s vorbeasc . ă ă ă ă— Cu cine vorbea? Luba sorbi înc o dat . ă ă— Cu un tip. — Pe dracu’! spuse Danny. Trebuie s fi fost o fat . ă ă— Cum spui tu, dar îi zicea Jim. — Inventezi.— Aşa a fost. — Şi-a b tut joc de mine. ă— De ce eşti aşa surprins? i-am spus, unii b rba i, foarteŢ ă ţ

neciopli i, sunt homo. Ce nu pot în elege, e de ce m-ai trimis s-oţ ţ fac?

Odihnindu-şi capul pe pern , Danny spuse foarte încet:ă— Ca s v d dac o s-o faci. ă ă ă— Aş face orice mi-ai cere. — Ai f cut-o pentru c eşti o târf ! ă ă ăEa nu ridic vocea. ă— Tocmai ai aflat? — Ai face orice, nu-i aşa? Se uit fix la el.ă— Dac m-ai ruga… ă— Eşti o kurva, nu aşa i se spunea în Cracovia? De asta aiţ

face orice! Dar puştiul cu ziarele?Nu r spunse.ă— Şi v-am v zut pe tine şi Ryan f cându-v avansuri. ă ă ăÎşi puse înc un pahar.ă— Eşti sup rat pe mine pentru c am f cut ce m-ai rugat să ă ă ă

fac. Se ridic brusc.ă— Trebuia s-o faci atât de repede, f r nici o discu ie?ă ă ţ— Oh, nu fi prost, Danny.Da, se sim ea ca un prost, şi nu-i pl cea.ţ ă— Vreau s pleci, spuse el încercând s -şi recapeteă ă

demnitatea, ceea ce era cam greu, stând în pat, numai cu bluza de pijama.

— Te rog, Danny, de ce eşti sup rat? ăMerse înspre pat. — Nu vreau s plec. ă

204

- KIRK DOUGLAS -

— Ieşi afar de aici! strig , în timp ce ea venea mai aproape. ă ăSe opri, buim cit . ă ă— Ce s-a întâmplat? O privi aspru, ca pentru a-i st vili înaintarea. ă— Nu erai obligat s-o faci.ă— Danny, n-are nici un sens ce spui. Printre din ii încleşta i, spuse:ţ ţ— Eşti o târf ! ă— Dar tu ce eşti, Danny? Fac ceea ce vrei tu s fac şi teă

superi. Î i spun eu ce eşti, ad ug , uitându-se drept în ochii lui.ţ ă ă Un impostor ordinar!

S ri din pat, puse mâna pe o bancnot de o sut de dolari deă ă ă pe noptier , şi i-o înghesui în decolteul rochiei.ă

— Ieşi afar ! ăR mase pe loc, un moment, privindu-l aşa cum era, în pijamaă

şi cu sexul b l b nindu-i-se. Se sim i ridicol şi se arunc subă ă ă ţ ă p tur . Ridic paharul şi toast : ă ă ă ă

— Somn uşor, colonele Johnson. Puse jos paharul şi ieşi foarte demn .ăColonelul Johnson? Ce dracu’ voia s spun ? Şi apoi îşi amintiă ă

povestea b rbatului cu care se c s torise Magda.ă ă ă— C eaua, morm i el. ăţ ăÎncet, se d du jos din ă pat şi se aplec , s -şi ia pantalonii deă ă

pijama. Se opri. În lumina care venea de la baie, putu s vadă ă bancnota de o sut de lire, z când pe duşumea. ă ă

Capitolul 12

1987, Los Angeles

Danny nu o sunase pe Luba înainte de a pleca. Partea aceea din via a lui se terminase. N-o s-o mai vad niciodat . Eraţ ă ă mul umit c se afla într-un avion care-l ducea repede departe deţ ă ea.

Picioarele îi în epeniser . St tuse nemişcat, privind absent laţ ă ă un cer cu nori pufoşi şi bându-şi cel de-al treilea martini. Dup ună timp, sim indu-se adormit, o rug pe o stewardes dr gu s iaţ ă ă ă ţă ă cotierele de la cele patru locuri din mijloc, din sec iuneaţ economic , şi s pun p turi pe ele. Agitat, se îndrept spreă ă ă ă ă

205


patul improvizat şi-şi întinse corpul lung.Îşi puse bra ul peste ochi, ca s opreasc lumina şi realitatea,ţ ă ă

vrând s plonjeze într-un somn f r vise. Dar gândurile saleă ă ă continuar s r mân înv lm şite, în timp ce avionul âşnea înă ă ă ă ă ă ţ stratosfer . Luba tulburase ceea ce mocnise în el atât de multă timp. Toat via a mea a fost o minciun , se gândi el. Când amă ţ ă dep şit punctul imposibilit ii de a m întoarce?ă ăţ ă

I am în blood/Stepp’d în so far, that, should I made no more! Returning were as tedious as go o’er5, morm iă el, c utând ună r spuns la o întrebare care-l ap sa acum pe creier. De ce s-aă ă ag at atât de disperat de minciuna prosteasc a unui copil?ăţ ă Minciuna lui Moishe, construit ca s -l salveze de la înecul în râulă ă de sânge al amintirilor sale. În cea a alcoolic a min ii lui, seţ ă ţ v zu luptând într-un vârtej de ap roşie. Deodat totul deveniă ă ă negru. Vag, v zu o lumin argintie, în dep rtare. Pe m sur ceă ă ă ă ă se apropia… i se f cea tot mai mare şi, când trecu pe lâng el,ă ă v zu crucifixul tat lui s u. Încerc s desluşeasc fa a b rbatuluiă ă ă ă ă ă ţ ă de pe cruce, dar nori albi, uriaşi, îl înghi ir . Erau moi la atingere,ţ ă şi-l f ceau s se simt sigur. Apoi, ca un tr snet, norii deveniră ă ă ă ă negri, amenin tori, ca vârtejurile de fum negru din coşurileţă înalte de la Salzburg. Auzi voci în întuneric, strigând „Everyman! Everyman!” Alerg peste acoperişuri, asudând şi tremurând, şiă veni s-o înfrunte pe Luba, goal , râzând şi urlându-i în fa :ă ţă „Impostor! Impostor!” Ridic mâna, s-o p lmuiasc , dar ea îlă ă ă evit uşor, alergând pe marginea acoperişului. O urm ri,ă ă strigând: „Târf ! Curv !” Chiar când era gata s pun mâna peă ă ă ă ea, disp ru de pe un coş şi s ri de pe cl dire.ă ă ă

C zând prin aer, v zu o oglind mare, sp rgându-se înă ă ă ă milioane de buc i. Devenir scânteile aparatului de sudur alăţ ă ă tat lui s u. Scânteile se transformar într-o flac r roşie, care oă ă ă ă ă lumin pe sora sa Rachel, goal , pe un pat de schelete umane.ă ă Comandantul, în uniform , st tea deasupra ei. Cizma lui neagr ,ă ă ă cu inte, lovi unul din cranii. Lovitura reverber prin capul luiţ ă Danny, în timp ce, cu o zdruncin tur brusc , ro ile avionuluiă ă ă ţ lovir pista de la Aeroportul Interna ional de la Los Angeles.ă ţ

Se trezi ud de transpira ie şi lu recunosc tor prosopul alb peţ ă ă care i-l întinse stewardesa ca s -şi ştearg fa a. St tu liniştită ă ţ ă câteva minute. Pân la urm îşi îndrept trupul în epenit, seă ă ă ţ

5 fragment din Macbeth (n.tr.)206

- KIRK DOUGLAS -

întinse şi privi pe fereastr . Nimic nu se putea vedea printr-oă p tur de smog. Se întreba ce-l aştepta în acel loc.ă ă

Limuzina studioului îl duse pe bulevardul Sepulveda, se îndrept spre Beverly Hills. Danny st tea n col , lâng fereastr . ă ă ţ ă ă

— Tower Road e dincolo de Coldwater? îl întreb pe şofer.ă— Nu, Benedict Canyon. Lâng hotelul Beverly Hills. ă— Mul umesc, spuse şoferul politicos. ţEra tân r şi ar ta bine, probabil înc un actor f r lucru.ă ă ă ă ă— Sunt actor, spuse ca şi când ar fi citit gândurile lui Danny.

V-am admirat toate filmele, domnule Dennison. — Mul umesc. De când şofezi? ţ— De trei luni, domnule, dar sunt aproape s ob in un rol bună ţ

la Paramount. — Sper s -l primeşti, spuse Danny şi închise geamulă

desp r itor. ă ţÎl deprima s vorbeasc cu actori tineri. Erau to i atât de naivi,ă ă ţ

plini de entuziasm şi încredere. Încetul cu încetul, entuziasmul se scurgea din ei ca s fie înlocuit de disperare.ă

Femeile erau mai deprimante decât b rba ii. N v leau înă ţ ă ă biroul lui, cu centurile strâns legate, purtând bluze cu câ ivaţ nasturi descheia i ca s poat ar ta pu in cam mult din sânii lorţ ă ă ă ţ împinşi înainte.

Cei care nu reuşeau erau mereu singuri, ca frumoasa Sylvia Koch, vedeta filmului s u ă Buffalo Land. Înaintea fiec rei film ri,ă ă se uita la camer ca şi când ar fi fost un zeu şi o ruga „F -mă ă ă frumoas ”. Şi dac credea în ea, poate c reuşea. ă ă ă

Cei care nu reuşeau – majoritatea – c deau prad agen ilor şiă ă ţ produc torilor care leg nau promisiuni de roluri în filme, ca s leă ă ă poat duce în patul lor. Cele mai în vârst , erau cele mai triste –ă ă cu un machiaj care s le ascund cu grij liniile de sub ochi,ă ă ă cicatricele unei opera ii estetice nereuşite, acceptau mici cadouriţ în parfumuri, eşarfe, rochii şi apoi bani. Deveneau târfe, şi nici m car nu-şi d deau seama. Luba ştia ce era; nici nu pretindea că ă ă ar fi altceva. Era onest , şi aceast onestitate îi d dea t rie, t rieă ă ă ă ă pe care el ar fi vrut s-o aib . De ce îi intra mereu în gânduri? S-oă uite, îşi spuse lui însuşi.

Dar, nu suntem cu to ii târfe, nu vindem câte ceva? La dracu’!ţ N-o s -şi mai vând integritatea, n-o s mai fie o d dac pentruă ă ă ă ă Bruce Ryan. Pentru o singur dat o s -şi înh meze toată ă ă ă ă

207


energia, ca s fac un film de care s fie mândru.ă ă ăMaşina trecea pe lâng ă Beverly Hills Hotel. Îşi privi ceasul –

cinci treizeci. Chiar acum Polo Lounge era aglomerat cu afacerişti, to i încercând s ghiceasc ce ar putea cump raţ ă ă ă publicul, în constanta c utare a unei „bombe”, Dar şov iala îiă ă determina s fac afaceri sigure, cu violen , sex şi groaz .ă ă ţă ă Putea el spera ca Everyman s aib o şans ? ă ă ă

Limuzina îl ducea pe drumul spre cas . Un Ferrari argintiu, peă care îl cunoştea foarte bine, era parcat lâng un Ford Mustangă turtit. Arunc o privire spre rachetele şi mingile de tenis de peă locul din spate al Mustangului. Trebuie c -i apar inea lui Bob,ă ţ juc torul de tenis. Îi oferise lui Bob posibilitatea s se folosească ă ă de terenul de tenis, cât timp era plecat. Trebuie s încep s mă ă ă antrenez, se gândi Danny şi îşi duse instinctiv mâna la stomac.

— Pune bagajele la uşa din fa , spuse el, coborând dinţă maşin . ă

— Da, domnule, r spunse şoferul, gr bindu-se s -l ajute.ă ă ăÎi strecur o bancnot de dou zeci de dolari. ă ă ă— Şi sper s ob ii rolul. ă ţ— Mul umesc, spuse şoferul, recunosc tor. ţ ăDanny înconjur casa şi urc treptele terasei, pân la terenulă ă ă

de tenis. Bob nu era acolo. Câteva mingi galbene z ceau peă teren, lâng maşina automat de aruncat mingi.ă ă

Când reveni în fa , limuzina plecase, iar cele dou valize aleţă ă sale, ca şi sacoşa, st teau lâng uş .ă ă ă

Intr în cas , îşi l s bagajele şi se îndrept spre sufragerie.ă ă ă ă ă Trecând pe lâng dormitor, observ c doi din peştii tropicaliă ă ă pluteau deasupra apei, cu bur ile în sus. Se întrist ; îşi petrecuseţ ă ore întregi, hipnotizat de culorile frumoase şi de mişc rileă acestor peşti. Aranjase cu cineva s -i hr neasc . La naiba! Nuă ă ă mai po i s ai încredere în nimeni, se gândi el.ţ ă

Urc treptele spre dormitor şi fu izbit. De un miros puternic,ă în ep tor, de b utur . Jaluzelele erau trase, iar camera era înţ ă ă ă întuneric. Trase repede jaluzelele şi deschise fereastra. Apoi îi v zu. Stephanie şi Bob dormeau împreun . Cearşaful nuă ă acoperea în întregime sânii Stephaniei.

Danny îi privi pe amândoi. Trebuie c fusese un joc de tenisă obositor.

Lovi patul cu violen şi ochii lui Bob se f cur cât cepele.ţă ă ă Stephanie murmur ceva, dar nu se trezi. Ochii lui Bob se f cură ă ă

208

- KIRK DOUGLAS -

şi mai mari, de îndat ce-l recunoscu pe Danny. S ri din pat,ă ă bâlbâind scuze incoerente, îşi lu echipamentul de tenis,ă transpirat, şi ieşi pe uş afar .ă ă

Danny nu-şi dezlipi ochii de pe Stephanie. Înc adormit , seă ă învârti, expunându-şi fundul gol. Îl auzi pe Bob s rind pesteă bagaje. Stephanie nu se mişc . Danny o pocni peste spinareaă goal . Se r suci, ame it , şi se uit la fostul ei so .ă ă ţ ă ă ţ

— Ce faci aici? îl întreb ea, cu o voce groas . ă ă— E casa mea, Stephanie, i-aduci aminte? ţ— E şi casa mea!— Nu, drag , dac - i aminteşti bine, tocmai ai divor at. ă ă ţ ţStephanie nu spuse nimic. Îşi frec ochii.ă— Po i s foloseşti liniştit terenul de tenis, dar te superi, dacţ ă ă ă

te rog, s te regulezi la tine acas ? ă ă— Cu Patricia în camera al turat ? ă ăDanny în epeni.ţ— Credeam c e la şcoal . ă ă— Suntem în Beverly Wilshire. — Îmbrac -te, spuse brusc Danny, şi plec . ă ăCoborî pân în col ul sufrageriei, unde fotografii înr mateă ţ ă

acopereau peretele – o istorie în poze a fiicei lui: mic , în p tu ulă ă ţ roz, înv ând s mearg pe pajişte, b l cindu-se în bazin, cuăţ ă ă ă ă mâna t ticului sub burtic , s o sus in , pe primul ponei, cuă ă ă ţ ă antrenorul care inea h urile. Avea fa a Stephaniei, pielea ei,ţ ăţ ţ alb ca laptele şi p rul auriu – lapte şi miere. Era frumoas . N-oă ă ă mai v zuse, în ultimele patru luni. Tânjea s vorbeasc cu ea.ă ă ă Mai voia s fac filme? Avea un prieten? Cât de pu in ştia despreă ă ţ propria lui fiic . ă

Înconjur telefonul, neştiind cum s vorbeasc , ce s spun .ă ă ă ă ă Z ri rafturile de sub acvariu – un şir de scenarii, frumos legate înă piele neagr , în paisprezece volume. Nu trebuia s le numere. Oă ă f cuse deseori. Mai mult de o duzin de filme, iar mâine vaă ă începe s -l monteze pe al cincisprezecelea. Nu era mândru deă nici unl dintre ele. Un rând de compromisuri.

Se aşez lâng telefon şi începu s mâzg leasc , distrat, peă ă ă ă ă calendar. Îi va lua o lun s monteze ă ă London Rock. Ast zi era treiă octombrie. Se opri.

Privi fix data. Ast zi era ă Yom Kippur, cea mai sfânt din toateă zilele sfinte. Era ziua r scump r rii, când Cartea Vie ii eraă ă ă ţ sigilat . În ea era scris cine va tr i şi cine va muri, cine în ap şiă ă ă

209


cine în foc. Îşi aminti de ziua aceea la ferm , când familiaă s rb torea. Micului Moishe îi era aşa de foame. Se strecurase înă ă cote ul de lâng buc t rie şi scosese un ou de sub o cloşc .ţ ă ă ă ă Tocmai f cuse o gaur în el şi se preg tea s -i sug albuşul,ă ă ă ă ă când îl v zu pe Tateh în uş , privindu-l. Nu-l certase. Îl luase cuă ă el pe câmp şi-i explicase c trebuia s posteasc fiecare or dină ă ă ă Yom Kippur, luând via , implorând iertare pentru p cateleţă ă trecute. Pe Moishe îl speriase gândul c Dumnezeu îl priveaă sugând oul, când el trebuia, de fapt, s se roage. Nu se maiă rugase de atâta timp. Teama îi luase foamea. Acum, Danny era prins de aceeaşi team . Dar cât de mari erau acum p catele lui!ă ă Sim i nevoia s se roage. Te rog, Doamne! Se str dui el. Iart -ţ ă ă ăm . Ajut -m s -mi salvez fiica. ă ă ă ă

Ridic receptorul şi form ă ă Beverly Wilshire. Dar când o ceru pe Patricia Dennison, i se r spunse c nu exista nimeni înregistrată ă cu numele acesta. Apoi îşi d du seama de greşeal . ă ă

— Apartamentul domnului Stoneham, v rog. Dup scurt timp,ă ă r spunse chiar ea. ă

— Patricia! — Da!Urm o pauz . ă ă— Sunt tat l t u. ă ă— Oh, t ticule, te-ai întors. ă— Tocmai am intrat, continu el, cu voce vesel . ă ă— Cum a mers London Rock? — Ar fi mers mai bine cu ajutorul t u. ă— Oh, t ticule – p rea c îi venea s plâng . Voiam atât deă ă ă ă ă

mult s fiu cu tine, mai mult decât orice pe lume.ă— Ştiu, draga mea. Îmi pare r u c nu s-a putut. ă ă— Da, numai c J.L… ă— Nu trebuie s -mi explici. ăO sonerie se auzi, undeva, departe. — Un moment, t ticule. E cineva la uş … ă ăDup o clip , se întoarse. ă ă— Domnul McCrachen a venit s m ia. J.L. m aşteapt înă ă ă ă

maşin . Se sup r întotdeauna când întârzii. ă ă ă— În eleg. Hai s lu m mâine prânzul împreun .. ţ ă ă ă— Oh, mi-ar place, dar plec cu J.L. la San Francisco chiar

acum. M întorc s pt mâna viitoare, ad ug ea repede.ă ă ă ă ăÎncerc s nu par dezam git.ă ă ă ă

210

- KIRK DOUGLAS -

— Asta îmi ofer şansa s încep montajul filmului. Dară ă miercurea viitoare?

— Când spui tu, t ticule. ă— O s vin la hotel şi o s lu m masa la ă ă ă El Padrino. — Grozav! — Ora unu, e bine? Sunt ner bd tor s te v d, Patricia.ă ă ă ă— Şi eu vreau s te v d. Nici nu ştii ce dor mi-a fost de tine,ă ă

t ticule. ăAuzi telefonul închizându-se, înainte s -i poat spune laă ă

revedere. Dar îşi d du seama c trebuia s se gr beasc – J.L.ă ă ă ă ă aştepta. Chiar a p rut fericit s -l aud , se linişti singur, în timpă ă ă ă ce ieşea pe uş , s -şi ia bagajele. ă ă

Le urc în dormitor şi le aşez pe patul şifonat. Stephanie eraă ă îmbr cat acum. St tea la masa de machiat şi-şi contura buzeleă ă ă cu rujul coral, pe care-l folosise dintotdeauna.

El r mase în spatele ei. Femeia aceea îi fusese so ie timp deă ţ nou sprezece ani. Înc mai avea sâni fermi, o burt plat ,ă ă ă ă picioare viguroase; cum putea s fac abuz de b utur şi să ă ă ă ă arate înc aşa de bine?ă

— Aşa un „bine ai venit acas ” mai zic şi eu, spuse el. ă— Ce dracu’ ar trebui s fac? îl întreb prin oglind . Nuă ă ă

suntem c s tori i.ă ă ţ— Nu critic actul, numai alegerea locului. Se întoarse spre el. — Nici m car nu eşti gelos, nu-i aşa? ă— Nu.— De ce dracu’ te-ai c s torit cu mine? M-ai iubit vreodat ? ă ă ăVocea îi era foarte joas .ă— Te rog, Stephanie, o s vorbim când o s fii mai treaz . ă ă ă— Nu sunt beat . ăDanny desf cu unul din bagaje, gândindu-se la un r spuns laă ă

întrebarea ei. A iubit-o vreodat , sau numai a folosit-o, ca s -şiă ă protejeze fa ada pe care şi-o construise?ţ

Se ridic în picioare şi se aplec peste mas . ă ă ă— Vreau s te aud spunând o singur dat . ă ă ă— Ce s spun? ăÎşi în l capul. Fa a avea o expresie trist . ă ţă ţ ă— Spune „te iubesc”, chiar dac nu crezi. ăSe pref cu c se concentreaz la golirea valizei.ă ă ă— Poate ne-am c s torit dintr-o greşeal , murmur el, f r să ă ă ă ă ă ă

211


se poat uita la ea.ă— Mi-e fric , spuse ea, cu voce goal .ă ă— De ce?— De tat l meu, r spunse ea simplu.ă ă— Asta-i o prostie. Eşti o femeie matur . ă— Nu, nu sunt. Şi ştii asta. Tata nu m-a l sat niciodat s mă ă ă ă

maturizez, şi nici tu nu m-ai ajutat prea mult.— Acum e vina mea? se r sti Danny.ă Se uit la el cu triste e.ă ţ— E a amândorura. Danny nu ştia cum s vorbeasc cu ea, când era atât deă ă

calm . De obicei, izbucnea într-un plâns isteric sau într-o furie deă be iv, când începeau o discu ie, iar el nu avea cum s -i înfrunteţ ţ ă asalturile cu r spunsuri logice. „Eşti beat ” era o încheiere laă ă îndemân pentru orice argument.ă

Continu , cu aceeaşi voce sc zut :ă ă ă— Dar î i sunt recunosc toare, Danny. Mi-ai dat singuraţ ă

fericire pe care am avut-o vreodat în via . Doar c m-amă ţă ă aşteptat la mai mult. Credeam c eşti suficient de puternic ca să ă m scapi de tat l meu. ă ă

Un lic r slab ap ru în ochii ei.ă ă— Ştii când te-am iubit cel mai mult? El se aşez pe col ul patului. ă ţ— Când erai în momentele de sl biciune. Pentru prima dat ,ă ă

zâmbi. Când erai nesigur, dezam git de munca ta, când teă str duiai s g seşti o modalitate de a face un film… Cum seă ă ă numea?

— Everyman, spuse el, încet. — Da, exact. O s -l faci vreodat ? ă ă— Sper. Acum am un punct de vedere. — Spune-mi, sunt o bun ascult toare. ă ă— Sunt prea obosit ca s vorbesc. ăSoarele era deja în spatele copacilor care încercuiau terenul

de tenis. În camer începea s se întunece.ă ăSe aşez pe pat, lâng el.ă ă— Danny, d -mi voie s te ajut. ă ăSe uit la ea, cu uimire. ă— S m aju i? ă ă ţ— Da, aşa cum spune cântecul: „Las -m s mai încerc”. Ştiuă ă ă

c eu sunt cea care am, cu adev rat, nevoie de ajutor.ă ă 212

- KIRK DOUGLAS -

Dumnezeu ştie, tata mi-a spus-o de multe ori… Dar dac te-aşă putea ajuta pe tine, cât de pu in… Mi-ar place mai mult de mine. ţ

Danny se ridic , se duse la fereastr şi privi amurgul.ă ă— Ajut -te pe tine. ăÎl studie câtva timp, cu capul plecat într-o parte. — O s încerc. ăSe ridic , îşi lu poşeta şi jerseul şi ieşi din camer . ă ă ăAscult zgomotul tocurilor pe duşumeaua din lemn tare, care,ă

o clip mai târziu, se opri. Auzi un fel de vâjâit. Pornise ceasul deă perete.

— Mul umesc pentru pat, îi strig , în timp ce închidea uşa înţ ă urma ei.

Sunetul reverber în timp, sim indu-i ecoul în creier; eraă ţ sunetul care închidea uşa vie ii lui cu Stephanie. Înc unţ ă compartiment încuiat. Câte uşi mai r m seser deschise?ă ă ă

Ferrari-ul âşni de pe şosea, cu ro ile scâr âind. Apoi sunetulţ ţ ţ se pierdu. Era linişte, mult linişte.ă

Afar , întunericul care se apropia se lupta cu ultimele vestigiiă ale unui apus str lucitor. De cealalt parte a terenului de tenis,ă ă un deal negru acoperea un cer portocaliu. P rea o pictur deă ă Turner. Frunzele, leg nate uşor de briz , erau stropite cuă ă vopseaua apusului de soare.

Se sim ea atât de singur. Mâine diminea o s ia ţ ţă ă Hollywood Reporter şi Variety. Mai întâi o s se uite la coloaneleă necrologice, s vad dac au murit al ii mai tineri decât el. Deă ă ă ţ câte ori murea cineva mult mai în vârst , se liniştea; îi d deaă ă speran a c o s tr iasc suficient de mult pentru a face cevaţ ă ă ă ă important. Avea numai cincizeci şi cinci de ani. Nu era un b rbată b trân. O s fie iar şi în form , o s renun e s m nânce mult şiă ă ă ă ă ţ ă ă o s joace tenis. La naiba, trebuia s -şi g seasc un nouă ă ă ă antrenor.

Se duse la masa unde st tuse Stephanie. Aprinse luminile înă jurul oglinzii. Cutele de pe fa erau adânci, p rul de la tâmple,ţă ă argintiu. Se uit cu grij la ridurile din Jurul ochilor… ă ă

Nu se sim ea b trân, când era cu Luba. Tinere ea ei p trundeaţ ă ţ ă în el. Cu ea, putea deveni iar şi tân r. ă ă

Bing-bang! Bing-bang! B tu ceasul – un sunet gol, f când ecouă ă în singur tatea lui. Nu putu suporta acest sentiment. Îşi sun celă ă mai bun prieten.

213


Nu-i lu mult lui Milt s ajung cu maşina. N v li pe uş , cuă ă ă ă ă ă mâinile ridicate, ca şi cum s-ar fi predat, în b taie de joc.ă

— Am reuşit. Am fixat întâlnirea cu Art Gunn. Everyman are şanse mar i, la ora dou , şi nu mai vreau s aud nici un cuvântţ ă ă despre asta.

Danny se str dui s se ab in s nu-l îmbr işeze. ă ă ţ ă ă ăţ— Mul umesc, spuse el, în timp ce Milt trecu în buc t rie. ţ ă ă— Pentru ce? Sunt agentul t u; e meseria mea. ăMilt deschise cu zgomot frigiderul gol şi lu o conserv cuă ă

fasole.— Mul umesc c ai venit. ţ ă— B ie aş, spuse Milt, luptându-se cu deschiz torul deă ţ ă

conserve, eu ar trebui s - i mul umesc. M-ai salvat de ă ţ ţ Yom Kippur. Las-o pe Sarah s posteasc ! S p în conserv , cu oă ă ă ă ă lingur . Eram în drum spre sinagog , când ai telefonat. I-am spusă ă c era o urgen . ă ţă

Milt bolborosi cu gura plin :ă— Chiar era o urgen ! Muream de foame! ţăDanny chicoti, în ciuda voin ei sale. ţ— Dar, n-ai deloc mâncare în frigider. sta-i necazul cu voi,Ă

ştia de la ă WASP. — Îmi pare r u, dar tocmai am sosit. ă— Nu- i face probleme, spuse Milt, înghi ind cu l comie. Eţ ţ ă

grozav , şi când te gândeşti c eu ur sc fasolea. ă ă ăDanny nu se putu ab ine s nu râd .ţ ă ă— Bun. M bucur s te v d râzând. La telefon, p reai peă ă ă ă

moarte. Ce dracu’ s-a întâmplat? — Totul, şi nimic. — Ah, în eleg, spuse Milt. Acum ştiu toat povestea. ţ ăSe aşezar în sufragerie. Danny se rezem de poli a c minuluiă ă ţ ă

şi îl privi pe Milt întinzându-se pe divan. Milt venea ori de câte ori îl chema. Nu întreba niciodat de ce. Era singura persoan dină ă Hollywood pe care Danny sim ea c poate conta. Cât de ciudat,ţ ă c cel mai bun prieten al s u era evreu.ă ă

— Care mai e via a ta sexual ? întreb Danny, trecând laţ ă ă subiectul preferat al lui Milt. Cum o cheam , Yvette? ă

Îi era greu s le in minte, având în vedere şirul atât de mareă ţ ă de starlete al lui Milt.

— Nu m întreba… ă— Ce vrei s spui? V-a i certat? ă ţ

214

- KIRK DOUGLAS -

— Nu, ne mai vedem. — De ce? Milt îşi aranj ochelarii şi culese câteva urme de fasole dină

barb .ă— A devenit o vedet porno. ă— Ce?— M-ai auzit. O vedet porno. ă— Nu-mi vine s cred. Credeam c -i faci rost de roluri mici, înă ă

nişte filme bune. — Aşa-i, roluri mici. Dar n-a mai putut aştepta. Era

ner bd toare s devin o vedet . A reuşit. ă ă ă ă ă— Milt, eşti sigur? — Am v zut banda. ă În jurul lumii în cincisprezece minute.

F cea lucruri pe care nu le-a f cut niciodat cu mine. ă ă ăDanny îşi opri râsul.— Las-o balt , Milt. Te-ai distrat, cât a durat. ă— Mda, spuse Milt, uitându-se vis tor în zare. M-am distrat. ăApoi, întorcându-se spre Danny, spuse zâmbind:— Ai auzit despre oraşul care era atât de mic, încât singura

târf era virgin ?ă ăŞi chicoti.Danny d du din cap.ă— S rmane Milt; î i ia atât de mult timp s treci peste oă ţ ă

dezam gire.ăMilt chicoti din nou.— Danny, am cunoscut o alt fat … ă ă— Iar o lu m de la cap t. ă ă— Nu, Danny. E ceva deosebit. E ceva serios. — O.K. Spune-mi. — Marilyn este cel mai grozav lucru din via a mea, suspinţ ă

Milt. E la film ri, în Tucson, vedet în filmul pe care l-am aranjat.ă ă N-am nici un motiv s -i spun lui Sarah de ce trebuie s merg laă ă Tucson.

Se uit , plin de speran , la Danny.ă ţă— Hai s-o spun pe şleau. N-am nici eu nici un motiv s zboră

pân la Tucson.ă— Nu- i f probleme, puştiule. O s g sim noi unul. ţ ă ă ă— De asta îmi era team . ăDanny zâmbi şi se propti într-un scaun.— Danny, e cea mai grozav tip pe care am cunoscut-oă ă

215


vreodat . O fat frumoas , dintr-o familie bogat ; tat l eiă ă ă ă ă conduce o firm de agen ii de schimb. ă ţ

— E şi J.L. Stoneham clientul lui? — Ce?— N-are importan . Continu . ţă ă— S-a îndr gostit de mine, pe cinstite. Am încercat s-o evit,ă

dar avea probleme cu rolul ei şi m ruga s o ajut… seara.ă ă— Sunt convins c-ai ajutat-o. — S-a îndr gostit la nebunie. Chiar c la nebunie, pentru aşa oă ă

tip bine. Nu-mi venea s cred. Chiar c f cuse o pasiune pentruă ă ă ă mine, un evreu din Bronx. Se s turase de via a ei de debutantă ţ ă şi de to i ia din colegiile scumpe.ţ ă

— Are o cas în Long Island? ă— Nu, r spunse Milt uimit. Avea nevoie de cineva ca mine, cuă

picioarele pe p mânt, talentat, ca s-o salveze. ăDanny îl iscodi, cu ochii pe jum tate închişi. Milt era foarteă

serios.— I-am spus c eram prea b trân pentru ea, dar a dat asta laă ă

o parte. E minunat . O Dina Merrill tân r . Sunt lulea. Avem oă ă ă mare poveste de dragoste. Ah, Danny, când sunt în pat cu ea, m simt pe jum tate arian. ă ă

— Asta-i grozav, spuse Danny cu voce sc zut . ă ă— Dar e geloas , ad ug Milt cu mândrie. S-a înfuriat, o dat ,ă ă ă ă

când a sunat Sarah. Nu vrea s m împart cu nimeni. Suspin .ă ă ă ă Te invidiez. Eşti divor at. Eu o in pe Sarah, ca pe un albatros înţ ţ jurul gâtului.

Danny îşi umfl obrajii şi expir cu o grimas . ă ă ă— Cu to ii purt m un albatros, Milt. ţ ăMilt se uit la Danny.ă— Ai vreo problem ? ă— Mda… — Deci, nu m-ai chemat ca s vorbim despre leg turile mele. ă ăDanny nu-i r spunse.ă— OK, acum spune-i lui Miltie. — Luba. — Fata aceea de la Londra, de care mi-ai vorbit? — Mda.— Oh, nu, Danny. Credeam c ai rupt-o cu ea.. ă— Am încercat, Milt, crede-m . Mi-e ruşine s - i spun ce-amă ă ţ

f cut, ca s termin cu ea. Dar nu pot s mi-o scot din minte. Credă ă ă 216

- KIRK DOUGLAS -

c m-am îndr gostit de ea.ă ă— Îndr gostit de ea? Danny, nu po i vorbi serios. i-am spus laă ţ Ţ

telefon, n-o s - i aduc decât necazuri. E o târf .ă ţ ă ă— Tac - i gura, Milt, spuse Danny, t ios. ă ţ ă— Danny… Danny, încerc Milt s -l împace. Tu ai spus-o foarteă ă

clar – e o târf . Poate chiar în minutul sta se reguleaz cuă ă ă cineva.

Capitolul 13

1987, Londra

Trupul negru, de c rbune, al lui Bobby Thomas, str lucea deă ă transpira ie. Gemu şi se învârti, lovind spatele Lubei cuţ genunchii. Tres ri. ă

— Uşor, Bobby. Dar el ieşise deja.So ia lui, Alice, arunc un cearşaf peste el, apoi îi f cu semnţ ă ă

Lubei s-o urmeze afar din camer , în timp ce aduna capsuleleă ă sparte de amyl nitrat cu o bucat de pânz . Ajuns în baie, leă ă ă arunc pe toalet .ă ă

— Nu în eleg de unde are energia asta, suspin Luba. ţ ă— Nu mai are prea mult acum, suspin Alice, aşezându-se peă ă

bideu.În seara aceea, mai devreme, Bobby Thomas d duse ună

spectacol de comedie unei audien e url toare la ţ ă Palladium. După spectacol, se opriser la ă Tramp, s bea ceva, iar acum erau înă apartamentul de la hotelul Savoy. Fusese o noapte mai s lbatică ă decât de obicei. Bobby era neobosit, mutându-se de la Alice la Luba şi, pân la urm , luându-le pe amândou . ă ă ă

F r s par prea gr bit , Luba se îmbr c . Apoi aştept caă ă ă ă ă ă ă ă ă Alice s -i pieptene p rul.ă ă

— Ştii, nu cred c am destui bani m run i, l s pân la urmă ă ţ ă ă ă ă s -i scape. Am nevoie de nişte m run iş, pentru taxi. ă ă ţ

— Maşina e jos, spuse Alice, cu un zâmbet batjocoritor. Continu s -i pieptene p rul, fredonând o melodie. ă ă ăLuba strânse din din i, ştiind c Alice aştepta s fie rugat .ţ ă ă ă— Dac ai avea ceva disponibil, aş putea, cu siguran , s … ă ţă ăFredonatul încet . Zâmbetul de pe fa a lui Alice nu disp ru, înă ţ ă

217


timp ce ea se întinse dup poşeta care z cea pe suportul deă ă marmur , şi scoase dou bancnote şifonate de o sut de lire. I leă ă ă întinse Lubei.

— Nu te mai obosi s -i spui noapte bun lui Bobby. ă ăÎi arunc Lubei un s rut în fug şi disp ru în dormitor.ă ă ă ăLuba st tu un moment, gânditoare, în penumbra b ii luxoase,ă ă

cu cada în mijloc. Masa de toalet era plin cu tot felul deă ă bibelouri de la Tiffany şi Cartier. Era greu s rezişti tenta iei. ă ţ

Cu un suspin, ieşi pe uş afar . Cunoştea apartamentul foarteă ă bine. Merse de-a lungul coridorului liniştit. Liftierul p rea foarteă politicos – prea politicos.

— Bun seara, doamn .ă ăÎn fa a hotelului, portarul îşi duse mâna la chipiu ceremonios,ţ

în timp ce deschidea portiera limuzinei lui Bobby. Luba se uit laă ceas. Era patru şi un sfert, a. m. Şoferul porni imediat, f r să ă ă spun un cuvânt. Era clar c nu era în apele lui.ă ă

La dracu’ cu el, se gândi Luba. O s m mul umesc, cu mineă ă ţ îns mi. Sunt o companie mai bun .ă ă

Era s tul de Bobby şi Alice. Ar fi fost mult mai distractiv dacă ă ă n-ar fi fost atât de c rp noşi. Celebrit ile se poart deseori ca şiă ă ăţ ă când tu ar trebui s le pl teşti pentru sex.ă ă

Danny era generos, dar n-ar fi luat niciodat bani de la el.ă Sim i o umbr de triste e. Era greu de imaginat c n-o s -l maiţ ă ţ ă ă vad .ă

Maşina se opri, scâr âind, în fa a apartamentului ei. ţ ţ— Noapte bun , Joe, spuse ea, f r s poat descifraă ă ă ă ă

morm itul primit ca r spuns. ă ăMaşina porni de îndat ce închise portiera.ăC ut cheile, apoi intr , târându-se cu greu pân la cel de-ală ă ă ă

doilea etaj. Aprinse lumina şi fu întâmpinat de l tratul ascu it ală ă ţ pudelului speriat.

Magda veni din dormitor, pe jum tate adormit .ă ă— Magda, de ce dracu’ nu ii câinele în camera ta! E unţ

g g u aşa de nervos.ă ă ţă— Nu e decât un c el. O s se obişnuiasc , spuse ea, luândăţ ă ă

pudelul în bra e, ţÎl îmbr iş şi îl s rut pe nas. Little Danny era totul pentruăţ ă ă ă ea,

toat compania de care avea nevoie. Acum st teaă ă acas maiă mult decât oricând. O izolare complet . Luba nu mai avea nici oă intimitate, ceva ce-şi dorea atunci când picta.

218

- KIRK DOUGLAS -

În baie, Luba se dezbr c , privi în oglind şi v zu c p rul îiă ă ă ă ă ă era lipit pe fa cu transpira ie şi sperm .ţă ţ ă

— La dracu’, morm i ea. N-o s fac nici o baie.ă ăÎşi şterse fa a şi p rul cu un prosop, arunc hainele şi ieşi,ţ ă ă

goal .ăMama sa înc nu se culcase. Luba o ignor şi intr în camer .ă ă ă ă

Slav Domnului, c m car aveau fiecare camera ei.ă ă ăMagda o strig .ă— Luba, doamna McKeeven a venit iar şi dup chirie. ă ă— În poşeta mea, din baie, spuse Luba, f r a întoarce capul. ă ăÎnchise uşa şi c zu pe spate, în pat. Când venise, prima dat ,ă ă

la Londra se sim ise vinovat c a p r sit-o pe Magda. Dar, înţ ă ă ă ă scurt timp, începuse s -i plac s tr iasc singur , având oă ă ă ă ă ă camer în plus, pentru atelier. Fusese prea mult timp legat deă ă mama ei. Şi acum, erau din nou împreun , cu excep ia faptuluiă ţ c , de data aceasta, povara financiar era a ei, în totalitate.ă ă Magda adusese trei sute de lire. Numai trei sute de lire, dup ceă slug rise tic losului luia, timp de doi ani. Unde era restul?ă ă ă Trebuie c-a strâns mai mult decât atât, dintr-un hotel plin tot timpul sezonului şi cu ele dou muncind pe gratis.ă

Uşa se deschise. Luba nu se mişc , sperând ca mama ei să ă cread c doarme. ă ă

— Luba… Luba… Ea se ridic şi o privi pe mama ei. ă— E târziu. Sunt obosit . Ce vrei?! ăCu bancnotele strânse în mân , Magda înaint , îngrijorat , înă ă ă

camer .ă— Dou sute nu sunt suficiente pentru chirie. ă— Şi ce pot face? — Am promis. Am întârziat cu o lun . ă— E tot ce am, r spunse Luba şi se întoarse la perna ei. ă— Trebuie s facem rost de bani, insist Magda. ă ă— Vreo sugestie? Timid, Magda spuse:— Ai putea s vinzi un tablou. Doamna McKeever voia să ă

cumpere unul din ele. Asta ar scuti o parte din chirie. — Nu!— Dar avem atât de multe, în debara.— Am spus, nu! Sunt ale mele! — Atunci, cum o s facem rost de bani? ă

219


— Ce-ar fi s faci tu rost! ip Luba şi s ri din pat.ă ţ ă ă— Ieşi afar şi vezi dac po i s faci rost de mai mul i. Tu eştiă ă ţ ă ţ

profesoara! Deschise, trântind, sertarele, c utând o igar .ă ţ ă— Poate c nu sunt destul de bun ! E tot ce-am putut câştiga!ă ă

De ce nu- i vinzi fundul la gras, pentru ceva m run iş?ţ ă ă ţMagda r mase în picioare, neajutorat . Cu spatele la mama ei,ă ă

Luba aprinse o igar şi trase adânc fumul în piept. Nu-şi puteaţ ă st pâni mânia.ă

— De ce dracu’ a trebuit s te întorci? La dracu’, de fiecareă dat când ai o problem , trebuie s pl tesc! M-am s turat! ă ă ă ă ă

Luba nu o auzi pe mama ei ieşind din camer . Când seă întoarse, Magda disp ruse. Luba stinse igara cu violen şi seă ţ ţă arunc pe spate, în pat. Încerc s doarm , dar nu putu. Era atâtă ă ă ă de uşor s r neşti pe cineva drag, ă ă

Magda fusese o mam bun . P r sise Brodki pentru Cracovia,ă ă ă ă ca s realizeze ceva pentru amândou . Era puternic şi capabil .ă ă ă ă Dup ce au ieşit, mizase atât de mult pe c s toria ei cu colonelulă ă ă Johnson, ca pe o salvare. Dar îi distrusese spiritul.

Luba şi-o imagina pe mama ei, coborând gr bit sc rile,ă ă ă aplecându-se peste trupul f cut gr mad al so ului ei mort,ă ă ă ţ luând cheia din buzunarul închis, de la vest . Trebuie c fuseseă ă foarte speriat . Luba o admira pe mama ei; era oă supravie uitoare.ţ

Nimeni nu va şti vreodat cât de multe au împ r it împreun .ă ă ţ ă Nici m car Danny.ă

Sim indu-se din ce în ce mai vinovat , îşi inu r suflarea şiţ ă ţ ă ascult cu aten ie. Nu auzi nimic.ă ţ

Se ridic şi intr încet în camera mamei ei. Era întuneric. Seă ă urc în pat şi o îmbr iş .ă ăţ ă

— Iart -m , Magda. Nu lua în seam ce-am spus. ă ă ăMagda r mase nemişcat . Luba o scutur uşor. ă ă ă— Hai, Magda, trezeşte-te. Şi, cu un chicotit, ad ug :ă ă— Te ajut eu. O întoarse pe spate. Nu întâmpin nici o rezisten .ă ţăUn fior rece trecu prin trupul Lubei. Aprinse repede veioza şi

d du peste o cutie goal de medicamente.ă ăOchii Magdei erau goi, gura pe jum tate deschis . ă ă— Magda! ip ea şi o lovi peste fa . ţ ă ţă

220

- KIRK DOUGLAS -

Un sunet gutural, ciudat, ieşi de pe buzele mamei sale. Luba o p lmui iar şi, şi iar şi. Magda abia dac mai respira.ă ă ă ă

Hollywood

Danny nu-şi mai amintea când a intrat ultima dat în biroul luiă Art Gunn cu atât de mult team . De ani de zile, de câte ori voiaă ă s fac un nou film, Milt îi fixa o întâlnire şi, de obicei, dup ceă ă ă scotea câteva propozi ii, Art îi t ia vorba cu: „D -i drumul”. Deţ ă ă data aceasta urma s propun ceva str in de gustul lui Art Gunn.ă ă ă S-ar putea ca lucrurile s nu mearg prea uşor.ă ă

— Stai jos, spuse Art, din spatele biroului uriaş. Despre ce discut m mai întâi, ă Paris Rock, sau Rome Rock?

Danny se întrist pu in, aruncându-i lui Milt o privire careă ţ cerea ajutor.

— Las-o balt , spuse Milt. Suntem aici ca s vorbim despre ună ă film pe care Danny vrea s -l fac – ă ă Everyman. Doar ştii asta.

Art puf i o dat din igar , ignorând scrumul care-i c dea peă ă ţ ă ă cravat .ă

— Bine. Ascult. Se uit la ceas. ă— Numai s nu dureze mult. ăPrin fumul ig rii, Danny nu putu vedea clar expresia fe ei luiţ ă ţ

Art. De-a lungul anilor, Art îşi pierduse ceva p r, în schimbă câştigase ceva greutate, dar maniera lui de lucru r m seseă ă aceeaşi.

Danny începu pe un ton calm.— E un film pe care l-am construit în mintea mea, ani de zile.— Sun deja cam prea dramatic. ă— Te rog, interveni Milt. Trebuie s critici, înainte s auziă ă

despre ce e vorba?— Ai dreptate. Ascult. Expune-l în trei faze.Deodat , în mintea lui Danny se f cu un gol. Nu ştia cum să ă ă

înceap . Acas , în biroul s u, sau stând în pat, totul p ruseă ă ă ă foarte clar. Putea s vizualizeze fiecare scen . Acum nu maiă ă vedea nimic. Se ridic şi începu, într-o doar .ă ă

— Am f cut cincisprezece filme pentru ă Ace Films. — Care au f cut, la rândul lor bani, murmur Art, cu igara înă ă ţ

gur .ă— N-a trebuit niciodat s -mi citeşti scenariile… ă ă

221


— Pot s miros unul bun. ă— Ai avut încredere în mine… — E adev rat. ăDanny se aplec .ă— Ei bine. Mai ai încredere? Art st tea nemişcat, plimbându-şi ochii de la Danny la Milt. Oă

gr m joar de scrum de igar se adunase într-un pliu ală ă ă ţ ă cravatei.

— De ce am sentimentul c sunt şantajat? ă— Ai încredere în mine? insist Danny.ă— Sigur, r spunse Art, dup un moment de ezitare, dar o să ă ă

fac bani? ad ug pe nas, şi gr m joara de scrum îi alunec înă ă ă ă ă ă jos, de pe igar , disp rând în spatele biroului. D -mi o idee. ţ ă ă ă

— Filmul acesta se va referi la toat lumea. E vorba despre ună inventar al vie ii. ţ

— Dac ai de gând s - i faci vreun inventar, îmi chemă ă ţ contabilul.

— Te rog! s ri Milt. ă— OK, OK, f r glume. Ascult.ă ăDanny îşi limpezi vocea.— Ti-l prezint în trei faze. La începutul filmului, vedem un

artist pe patul de moarte. Îşi inventariaz trecutul şi vedem câtă de mult şi-a corupt talentul. Promite s se îndrepte, dar e preaă târziu.

Danny se opri şi se aşez . Art îi privi pe rând, pe Danny şi peă Milt, cu nişte ochi ca de bufni . ţă

— sta-i filmul? Ă— Da.— Nu-mi miroase a lovitur . ă— E o tem universal , insist Danny, încercând s -şi ascundă ă ă ă ă

enervarea. — Şi asta a fost în mintea ta, de ani de zile? — Da.— Cu pu in bicarbonat, ai fi sc pat de el. ţ ă— La naiba! Ca un Hopa-Mitic , Milt fu din nou în picioare. ă— Nu permit s -mi fie insultat clientul. ă— Uşurel, Milt. — D -mi voie s - i amintesc, spuse Milt scuturând degetulă ă ţ

spre igara lui Art, omul sta a stat chiar aici, cu ani în urm ,ţ ă ă 222

- KIRK DOUGLAS -

încercând s - i vând un film pentru copii, bazat pe ă ţ ă Prin şiţ cerşetor. Nici ideea aceea nu i-a pl cut, pân când nu i-auţ ă ă ţ intrat beneficiile. Câte milioane ai f cut de atunci? ă

— Te rog, spuse Art, întinzându-şi mâna gr su s -lă ţă ă linişteasc , igara fiind acum un muc strâns între din i. Asta aă ţ ţ fost cu ani în urm . Noi vorbim de-acum. Da, d -i drumul Danny. ă ă

Danny r mase t cut.ă ă— Hei, Danny, zâmbi Art. Sup rat? ă— Sunt al dracului de sup rat. ăDanny se ridic şi se apropie de birou.ă— Mi-am pl tit datoriile. N-am de gând s cerşesc s fac ună ă ă

film. Demisionez. — Ce faci? Mucul de igar c zu din gura lui Art. ţ ă ă— Am terminat cu Ace Films. Danny se r suci pe c lcâie şi se îndrept spre uş .ă ă ă ăMilt âşni de pe scaun şi-l opri. ţ— Calmeaz -te, Danny. ăArt înconjur biroul.ă— Nu po i s pleci. Avem un contract. ţ ă— La dracu’ cu contractul t u! r spunse Danny, furios. O să ă ă

g sesc eu un studio care s -mi fac filmul. ă ă ăArt îl apuc pe Danny de umeri cu amândou mâinile.ă ă— Acum, opreşte-te. Ai g sit studioulă – Ace Films. Danny îl l s pe Art s -l conduc la sofa. Se aşezar amândoi.ă ă ă ă ă — O s fac târgul… îşi puse bra ul pe dup Danny. Bugetă ţ ă

limitat. Şi va trebui s te încadrezi.ăDanny începu s se relaxeze. Exista ceva unic la Art: exact înă

momentul în care-l urai, începea s - i plac .ă ţ ăMilt îşi trase un scaun şi se aşez în fa a lor.ă ţ— Întocmesc eu actele. — Nu aşa repede, îi arunc Art. Îl intersect m cu ă ă Paris Rock!

…Îşi lu o alt igar de foi, din buzunarul de la piept şi o reteză ă ţ ă ă

cu din ii.ţ— … şi Rome Rock.— Rome Rock?! zbier Milt. Ce dracu’ tot vorbeşti? Nici vorb !ă ă— OK, OK, spuse Art, aprinzându-şi igara. Sunt un om corect.ţ

Renun m la ţă Rome Rock. Italienii o s strâmbe oricum din nas. ăDanny nu asculta; era extaziat. Putea s înceap s facă ă ă ă

Everyman, un film care ştia c va fi capodopera lui. ă223


— Puştiule, nu te-am v zut niciodat atât de sup rat, spuseă ă ă Milt, dup ce plecar din biroul lui Art. ă ă

— Luptam pentru via a mea. ţ— M-ai speriat. Mi s-a p rut c erai cât se poate de serios cândă ă

ai spus c demisionezi. ă— Chiar eram. — Ai înnebunit? Dac ă Ace Films te-ar fi refuzat, care alt studio

te-ar fi acceptat? Columbia? Îşi schimb şefii de studio maiă repede decât Zsa Zsa Gabor so ii. Begelman, Price, McElwaine,ţ Puttnam, Dawn şi mai cum o cheam … Nimeni nu st acoloă ă destul de mult, ca s - i asculte povestea pân la cap t. Şi acum,ă ţ ă ă s-ar putea s preia japonezii afacerea. ă

— ştia, cel pu in, când dau chix, se sinucid. Ă ţRâsul tumultos al lui Milt fu întrerupt de valetul care trase

Mercedes-ul la scar .ăMergând pe Gower Street, Milt morm i: ă— Nu pot s -mi amintesc piesa aia, ă Everyman. Am citit-o cu

mul i ani în urm , dar povestea pe care i-ai servit-o lui Gunn…ţ ă inventar… moarte…

— Nu-mi spune… Nici ie nu- i place? ţ ţ— Nu-i vorba de asta, spuse Milt, dând din cap. Doar c nuă

ştiu… Îmi amintesc de Kafka.Danny îl privi întreb tor.ă— i-am mai spus de filmul la pe care l-a f cut Joe Epstein.Ţ ă ă— Ah, mda. Unul din primii t i clien i. Despre ce era vorba? ă ţ— Nu cred c vrei s ştii. O poveste despre un evreu careă ă

st tea la uşa camerei judec torului, încercând s -şi afle crima. ă ă ă— Şi ce se întâmpl ? ă— Nimic, spuse Milt. Asta-i povestea. — Dar e o prostie.— Danny, eşti un Gentile6. Trebuie s fii evreu, ca s în elegi.ă ă ţ

Joe era prea evreu. — Dar Everyman scrie o poveste despre nimic. Are…— Puştiule, te iubesc, dar, pentru mine, acest proiect pare

prea intelectual. Ridic mâna, ca s nu-l lase pe Danny s -l întrerup .ă ă ă ă

6 gentile – ne-evreu (arian) (n.tr.)

224

- KIRK DOUGLAS -

— Nu conteaz ce cred eu. Eu fac târgul, tu faci filmul. Tot ceă conteaz , e ca Art Gunn s - i dea lumina verde. Aşa c , d -iă ă ţ ă ă drumul.

Beverly Hills

Danny era îmbr cat cu sacoul şi c maşa preferate. Era nervosă ă şi emo ionat, la gândul c se întâlnea cu Patricia. Pe ţ ă Rodeo Drive, se opri în fa a unui magazin care avea expus în vitrin unţ ă uriaş urs de pluş. Ascultând de un impuls, intr . Nu se vedea niciă un vânz tor. Se enerv , în timp ce aştepta. Pân la urm , atraseă ă ă ă aten ia unui vânz tor dispre uitor, care disp ru în magazia dinţ ă ţ ă spate, destul de mult timp, şi care apoi ieşi anun ând cţ ă „ursule ii erau vându i”, dar binevoi s -l vând pe cel din vitrin . ţ ţ ă ă ă

Danny îşi privi ceasul. Arunc , în grab , nişte bani pe tejgheaă ă şi se gr bi s ias , f r s mai aştepte s -i împachetezeă ă ă ă ă ă ă ursule ul. Alerg restul drumului, pân la ţ ă ă Beverly Wilshire. În sala El Padrino, o c ut pe Patricia. ă ă

— Danny, îl strig o voce. ăSe întoarse şi d du de Bruce Ryan, stând la mas cu înso itoriiă ă ţ

lui permanen i şi o fat dr gu , care se uita fix la Bruce.ţ ă ă ţă— M bucur s te v d, scutur Bruce laba ursului. ă ă ă ăPrietenii lui râser . ăDanny şi-l imagin într-un neglijée negru. Îl salut şi-şiă ă

continu drumul.ăDar Bruce întinse mâna şi-l opri din mers.— Îmi pare r u c n-a ieşit nimic cu Sidney Sheldon. M-amă ă

luptat pentru tine, dar cineva a pus mâna pe Jeff Kanew.— E foarte bun şi sunt ocupat, oricum. Danny încerc s plece, dar Bruce nu-l l s . ă ă ă ă— La ce lucrezi? — Un proiect intitulat Everyman. — Ai face mai bine s -i spui ă Everywoman, râse Bruce, i-r

ceilal i i se al turar .ţ ă ăDanny se for s zâmbeasc . Fu salvat de Tony, şeful s lii.ţă ă ă ă— Separeul dumneavoastr este gata, domnule Dennison. ăCu inima b tându-i mai repede, îşi croi drum prin sala deă

mese, aglomerat , pân la locul rezervat. Se opri brusc.ă ăÎl privea de jos. Fa a lui J.L. Stoneham era roşie, iar ochiiţ

sticloşi.225


— Unde-i Patricia? — Stai jos, spuse fa a roşie. Acesta este domnul McCrachen.ţAşezat lâng J.L., st tea un b rbat cu figur bonom , îmbr cată ă ă ă ă ă

cu un costum pentru care, ai fi zis, nu avusese suficient material s -i acopere corpolen a; gâtul gras se rev rsa peste gulerulă ţ ă c m şii albe, scrobite. ă ă

Danny se aşez în spatele separeului, sim ind cum i seă ţ strânge stomacul. Aşez ursule ul lâng el. ă ţ ă

— Ce vrei s bei? ă— Nimic, mul umesc. O aştept pe Patricia.ţ— Nu vine, r spunse J.L., direct. ă— Poftim? J.L. Stoneham îşi duse paharul cu martini la gur , urm rindu-lă ă

impasiv pe Danny. Sorbi. Îşi linse buzele şi puse încet paharul jos.

Cel lalt b rbat era calm, având în fa un pahar cu ap .ă ă ţă ăDanny rupse t cerea.ă— Aveam întâlnire cu fiica mea.Fa a roşie nu-şi schimb deloc expresia, cuvintele ieşind încet,ţ ă

printre buzele sub iri:ţ— Nu vrea s te vad . ă ăDanny a putut s -şi simt pulsul zb tându-se în tâmple. Îşiă ă ă

învinse senza ia de vom , care venea din stomac.ţ ă— Domnule Stoneham, nu te cred.Un zâmbet sardonic se ivi pe fa a roşie. ţ— Atunci va trebui s aştep i. ă ţSenza ia nepl cut de vom p rea mai puternic . Stonehamţ ă ă ă ă ă

îşi goli paharul şi-i arunc o privire înso itorului s u. O mână ţ ă ă mare, gras , puse o bancnot pe mas . În timp ce se ridicau să ă ă ă plece, Danny izbucni:

— Sunt tat l ei. ăJ.L. îşi în l capul, se aplec peste mas şi-l p trunse peă ţă ă ă ă

Danny cu ochii lui de o el. ţ— Greşeala asta poate fi corectat . ăDanny apuc gâtul lui Stoneham. ă— Tic losule, morm i el r guşit. ă ă ăNu v zu mâna celuilalt lovind; o încleştare ca de menghin îiă ă

inea bra ul. J.L. Stoneham nu p rea atent la vecinii din jur, care-ţ ţ ăşi întorceau capetele. Îşi îndrept cravata. Vocea îi deveniă şoapt :ă

226

- KIRK DOUGLAS -

— Ai grij , ai grij cum te por i şi aminteşte- i: eşti divor at. ă ă ţ ţ ţ— Am divor at de fiica ta, nu de a mea. N-am semnatţ

niciodat hârtiile alea. ă— Dar Stephanie a f cut-o. Mai bine ai consulta un avocat. Eaă

are custodia, iar eu sunt protectorul legal al copilei. Danny se gândi c o s leşine. Deodat , nu-şi mai sim i bra ulă ă ă ţ ţ

strâns. Auzi târşâitul picioarelor. Îşi inu capul în jos.ţChelnerul veni, lu paharul gol şi cei dou zeci de dolari.ă ă— Dori i s vede i meniul, domnule? ţ ă ţDanny îşi ridic privirea. ă— Aş vrea o vodc dubl , cu ghea . ă ă ţăDup a doua b utur , nu mai sim i grea a în stomac, deşiă ă ă ţ ţ

durerea din bra nu-l p r sise.ţ ă ăSe uit la ursule ul de lâng el. Chelnerul îi puse înc un pahară ţ ă ă

în fa . Îl rug s -i aduc hârtie şi plic.ţă ă ă ăSorbindu-şi cel de-al treilea pahar, încerc s se gândeasc laă ă ă

ce s -i scrie. Pe când golea paharul, se hot râse:ă ăDrag Patricia, ăNu- i fie team , tata e lâng tine!ţ ă ăL sând nişte bani pe mas , Danny se ridic , luând ursule ul.ă ă ă ţ

Îşi d du seama c era foarte beat. F cu un efort, s ias dină ă ă ă ă salon. Tony, şeful de sal , îl privi cu team .ă ă

Nesigur, se îndrept spre recep ie şi aşez plicul şi ursule ul înă ţ ă ţ fa a func ionarului, încercând s spun clar:ţ ţ ă ă

— V rog, trimite i-l Patriciei Dennison. ă ţFunc ionarul lu plicul şi, cu o privire plictisit spre be ivulţ ă ă ţ

care se cl tina în fa a lui, spuse:ă ţ— Un minut, v rog. ăDanny îşi ap s amândou mâinile pe tejghea, încercând să ă ă ă

stea într-o pozi ie demn . Ochii din nasturi ai ursule ului îl fixau.ţ ă ţÎntorcându-se, func ionarul îl anun cu un ton superior c nuţ ţă ă

era înregistrat nici o Domnişoar Dennison. ă ă— Trebuie s fie! spuse Danny, nedesluşit. ă— Îmi pare r u, domnule. ăMintea confuz a lui Danny începu s în eleag . ă ă ţ ă— Patricia Stoneham? — Ah, da, replic func ionarul, repede. Avem o domnişoară ţ ă

Stoneham.Lu un stilou, şterse „Dennison” şi scrise „Stoneham”.ăOchii lui Danny se oprir asupra lui „Stoneham”. Încerc s -şiă ă ă

227


re in lacrimile care-i umplur ochii. ţ ă ă

Când taxiul îl aduse acas , nu intr în cas , ci se poticni peă ă ă treptele care duceau spre terenul de tenis. Umplu maşina de aruncat mingi şi îi d du drumul.ă

Bra ul mecanic începu s arunce mingiile în el. Lu o rachet .ţ ă ă ă De fiecare dat când se cl tina, vedea capul lui J.L Stonehamă ă venind înspre el. Lovea mingiile cu toat for a pe care o avea,ă ţ privindu-le zburând dincolo de gard, în p dure.ă

Pân la urm , maşina se goli. Sim i c -i demolase peă ă ţ ă Stoneham şi pe înso itorul s u masiv. Cu un chiuit victorios,ţ ă arunc racheta în aer şi alerg s sar peste fileu, dar seă ă ă ă împiedic şi c zu în cealalt partea terenului.ă ă ă

Îşi reveni la auzul unei voci, care-i striga numele.— Danny!… Danny, scuz -m c-am întârziat! ă ăÎmbr cat în pantaloni albi de tenis, Milt venea gr bit, pe după ă ă

cas . Se opri la vederea lui Danny, aşezat pe teren şi ştergându-ăşi mâinile de c maş . ă ă

— Ce dracu’ faci? Credeam c trebuia s juc m.ă ă ăDanny îl privi cu nişte ochi ce oşi. ţ— Eşti beat?R spunsul era evident.ăDanny se ridic şi se cl tin spre cas . Milt lu de jos haina luiă ă ă ă ă

Danny, opri maşina de aruncat mingi şi-l urm .ăDanny ajunsese la uşa din spate, iar acum c uta cheia prină

buzunare. Nu putea s-a g seasc . Ner bd tor, lovi fereastra şiă ă ă ă sparse geamul. Deschise uşa din interior.

Milt ezit . Nu-l mai v zuse niciodat pe prietenul s u într-oă ă ă ă astfel de stare. D du din umeri şi p şi cu aten ie peste geamulă ă ţ spart. În buc t rie, Danny îşi inu capul mult timp sub un jet deă ă ţ ap , apoi şi-l şterse cu c maşa.ă ă

— Destul de devreme pentru b ut. Ai luat masa? ăCapul lui Danny înc mai vâjâia, când trecur în sufragerie. ă ă— Nu, morm i el. ăSe întinse pe sofa, cu mâinile sub cap, şi privi fix acvariul.— Aşa m simt şi eu, spuse el. ă— Cum?— Aşa, ca peştii ia mor i. Ar t spre doi, care erau cu burta înă ţ ă ă

sus.Milt îşi d du jos ochelarii şi-şi şterse lentilele. ă

228

- KIRK DOUGLAS -

— Care-i problema? — N-ai s vrei s-a auzi, Milt. Şi eu nu vreau s-o spun.ă— Ei, hai, puştiule. Tu-mi ascul i toate problemele. Spune-i luiţ

Miltie.Danny inspir adânc.ă— Sunt într-o încurc tur , Milt, o adev rat încurc tur . ă ă ă ă ă ăŞi îi povesti totul, tot ce se întâmplase la El Padrino. Deodat ,ă

torentul vorbelor încet . St tu aşa, cu ochii închişi. Când îiă ă deschise, îl v zu privindu-l prin ochelari.ă

— Ştii ceva, Danny? Socrul i-a dat un sfat bun. ţ— Ce?— i-a spus s consul i un avocat, corect? Exact ceea ce arŢ ă ţ

trebui s faci. Afl cum stai. Pun pariu c Steve Gordon poateă ă ă g si o solu ie. Telefoneaz -i.ă ţ ă

Danny îi zâmbi.— Eşti un prieten bun, Milt. Aproape c m simt mai bine.ă ă— Şi, pe lâng avocat, ai nevoie de ceva mâncare. Stai aici,ă

uit -te la meci.ăPuse telecomanda în mâna lui Danny.— Î i fac un sandwich, dac pot g si ceva de mâncare în casaţ ă ă

asta. Danny schimba canalele, c utând meciul. În ciuda proastei luiă

dispozi ii, îi venea s zâmbeasc , auzind t r boiul din buc t rie.ţ ă ă ă ă ă ă Se hot rî s se scoale şi s -l ajute pe Milt, când ceea ce seă ă ă întâmpla la televizor îi atrase aten ia:ţ

„L comia e foarte bun . L comia e s n toas . Po i s fii lacomă ă ă ă ă ă ţ ă şi s te sim i foarte bine.”ă ţ

Zâmbetul de automul umire al lui Ivan Boesky umplu ecranul.ţ O mul ime de oameni aclamau. Vocea crainicului reveni.ţ

„Acesta a fost domnul Boesky, acum doi ani, când se adresa clasei care termina U.C.L.A. Ast zi, domnul Boesky se confruntă ă cu o condamnare pentru comer ilegal.”ţ

— Uit -te, Danny. sta da om cu probleme! ă ĂMilt aducea o tav cu pâine de secar , peste care turnaseă ă

con inutul unei conserve cu sardine.ţ— De ce a trebuit s fure? murmur Danny. Individul sta şiă ă ă

amicii lui f ceau milioane pe an în mod legal. ă— Dar, fiecare vrea mai mult. — Cred c ai dreptate, Milt. Nu e niciodat de ajuns. ă ăMilt Îşi privi ceasul.

229


— Vorbind despre „niciodat de ajuns”, trebuie s mă ă ă întâlnesc cu Marilyn. Puştiule, va trebui s m nânci singur. ă ă

Se gr bi spre uş , apoi se întoarse. ă ă— Ai num rul ă ei, nu-i aşa? — Da. Dac sun Sarah, o s -i spun c tocmai ai plecat şi o să ă ă ă ă

dau alarma. — Eşti un adev rat amic. ă— Cum merge? Milt se mângâie pe burt , râzând. ă— Nemaipomenit! Imediat ce maşina lui Milt porni în vitez , Danny se ridică ă

încet, se uit la farfurie şi lu o sardin între degete. Îi aminteaă ă ă de peştele lui tropical, mort, aşa c o puse jos. Se îndrept spreă ă acvariu şi lu peştii care pluteau. Puse ceva mâncare pentru ceiă patru supravie uitori, care înotar în sus şi înghi ir firimiturile.ţ ă ţ ă

Televizorul zumz ia mai departe. Danny auzea cuvinteă disparate; arest ri de droga i, medicamente otr vitoare, r pitoriă ţ ă ă violen i… Noul vocabular al corup iei.ţ ţ

Deodat auzi:ă„Acesta este domnul Ted Rosemont, fostul preşedinte al

Security Bank din Los Angeles, intrând în închisoarea Federală Lompoc.”

Se r suci. Zâmbetul lui, tipic american, p rea cam estompat,ă ă în timp ce mergea, cu c tuşe la mâini, între doi poli işti federali.ă ţ

„Domnul Rosemont a fost g sit vinovat de a fi delapidată fonduri în valoare de cinci milioane de dolari. Va r mâne doi aniă în închisoare…”

Danny închise televizorul, dar emisiunea lâncezi în mintea lui. Boesky, Rosemont… nişte ho i m run i, în compara ie cu J.L.ţ ă ţ ţ Tic losul era deştept. Ştia cum s fure legal.ă ă

Danny merse în buc t rie şi arunc sardinele la gunoi,ă ă ă gândindu-se la fa a roşie a lui J.L., la limba care lingea o pic turţ ă ă de martini de pe buzele sub iri. ţ

Mizerabilul, ar trebui s -şi fac un inventar. Ziua lui de dată ă socoteal va veni, şi atunci lada lui cu comori nu-l va salva.ă

Îşi şterse mâinile pe un prosop. La naiba! Lovi masa cu pumnul. Everyman era o pies moralist despre l comie, oă ă ă paralel perfect . De ce nu v zuse mai înainte? Nu era vorbaă ă ă despre un artist corupt. Se înşelase, datorit propriei sale vine.ă

În sfârşit, ştia unde va trebui s -l filmeze pe ă Everyman. Pe 230

- KIRK DOUGLAS -

Wall Street.

Danny intr cu maşina în parcarea de pe ă 1988 Avenue of the Stars şi, cu dificultatea obişnuit , g si un loc de parcat la subsol.ă ă Repet în minte num rul: 4-2B, fiindc era foarte posibil s -l uiteă ă ă ă şi s -şi piard ore întregi c utându-şi Jaguar-ul în labirintul deă ă ă rampe şi automobile. În timp ce liftul urca la etajul optsprezece, sim i cum îi sporeşte neliniştea. Intr în anticamer şi fu primitţ ă ă f r întârziere în biroul lui Steve Gordon.ă ă

Era complet mobilat, dar rafturile, din podea şi pân la tavan,ă î i d deau un sentiment ap s tor. Danny expuse situa ia, p şindţ ă ă ă ţ ă pe covorul din fa a ferestrelor înalte, f r s observe c vedereaţ ă ă ă ă asupra oceanului, în aceast zi, senin , ca de cristal, nu mai eraă ă obstruc ionat de smog. Apoi, sprijinindu-se de un fotoliu,ţ ă întreb :ă

— Pot s -mi iau fata înapoi? ăSteve era ezitant, p rând s -şi cânt reasc fiecare cuvânt cuă ă ă ă

mult grij . Se apropie şi-şi puse mâna pe um rul tensionat al luiă ă ă Danny.

— În primul rând, de ce nu vii mai aproape şi de ce nu iei un loc?

Danny nu se clinti.— Ascult , Steve, n-am chef s aud prea mul i termeni juridiciă ă ţ

şi nici s m bagi în vorb ria latin . ă ă ă ă— Linişteşte-te. Ochii lui Steve se îmblânzir . Şi eu sunt tat .ă ă

Ştiu ce trebuie s sim i. Câ i ani are Patricia acum? ă ţ ţ— Şaptesprezece. — Te rog, f -mi pl cerea şi ia loc. ă ăDanny îl l s pe Steve s -l aşeze pe sofa.ă ă ă— R spunsul la întrebarea ta e c nu po i s faci mare lucru.ă ă ţ ă— Nu am drepturi legale?! izbucni Danny. Vrei s spui că ă

semnând, Stephanie mi-a luat şi drepturile mele? — Danny, ceea ce a f cut Stephanie nu are o importan reală ţă ă

asupra lucrurilor implicate aici.. — Atunci, de ce nu-l putem da în judecat ? Vreau s m luptă ă ă

cu nemernicul sta, chiar dac o s m coste pân la ultimaă ă ă ă ă centim . ă

— O s coste mai mult decât atât şi n-o s fac decât s teă ă ă ă aduc la disperare, vârât pân peste cap în acel spaghetti legală ă pe care-l ur şti. Dar n-o s - i aducă ă ţ ă fiica înapoi.

231


Steve continu cu glas sc zut:ă ă— S presupunem c facem ceea ce spui şi mergem laă ă

tribunal. Imagineaz - i ce se va întâmpla. Patricia va trebui să ţ ă vorbeasc . Are şaptesprezece ani, Danny, aproape vârstaă maturit ii. Orice judec tor, indiferent de argumentele legale, îiăţ ă va cere s aleag . Vrei s-o faci pe fiica ta s treac prin asta?ă ă ă ă

F lcile lui Danny erau strâns încleştate, iar muşchiiă fe eiţ începur s zvâcneasc involuntar.ă ă ă

— Ca prieten, mai mult decât ca avocat, te sf tuiesc s nuă ă intentezi ac iune legal . N-o for a pe fiica ta. ţ ă ţ

— Pot s fac ceva, Steve? ă— Da, s fii r bd tor. Încearc s men ii leg tura cu Patricia.ă ă ă ă ă ţ ă

Las-o s ştie c-o iubeşti, orice s-ar întâmpla. Va veni de bună ă voie.

— Stoneham nu vrea ca ea s m vad . O ine ca pe-oă ă ă ţ prizonier . E greu s reuşesc s vorbesc cu ea la telefon. ă ă ă

Steve îşi puse bra ul pe dup umerii lui Danny.ţ ă— O s g seşti tu o modalitate. S nu spui c ai auzit asta deă ă ă ă

la un avocat, dar n-ar fi pentru prima dat când dragostea unuiă tat a câştigat cazul. ă

Înainte de a ieşi din cl dire, Danny se opri la biroul lui Milt,ă dou etaje mai jos. Milt organizase tabere, cu câtva timp înă urm , iar acum avea un costum oficial, cu inscrip ia PEA. Dannyă ţ îl vizita rareori pe Milt la birou, dar întotdeauna amuzat de influen a lui Sarah. Motivul decorativ ţ Santa Fe era în vog , iară Milt st tea în spatele unei mese cioplite, cu picioare încovoiate,ă ce p rea gata s cad , în orice moment. Vorbea la telefon.ă ă ă

— Am început cu pionul la rege – patru… îl pofti pe Danny, cu mâna… Deschidere neregulamentar ?! i-am f cut probleme cuă Ţ ă tura… Gambit? Ce dracu’ înseamn asta? Îi f cu semn lui Dannyă ă s se aşeze. Bine, bine, vin la tine la mas … Da, miercuri. ă ă

Închise.— Ca s vezi ce p eşti când cresc copiii, Danny. Milt îl priviă ăţ

din spatele unei l mpi f cut din lemn pietrificat. L-am înv at peă ă ă ăţ afurisitul la mic cum s joace şah şi acum m trateaz ca pe ună ă ă ă prost. Şi, vorbind despre copii, cum a mers cu Steve?

— Ai avut dreptate. Mul umesc. M simt mult mai bine. ţ ă— Pentru nimic. Mai pot s fac şi altceva pentru tine? ă— Da. Acord -mi aten ia ta neîmp r it timp de cinci minute. ă ţ ă ţ ă

232

- KIRK DOUGLAS -

Milt ap s butonul interfonului.ă ă— Re ine-mi convorbirile, anun secretara, apoi se întinse înţ ţă

scaunul s u. Sunt numai urechi, puştiule. ă— Milt, am f cut nişte modific ri drastice la ă ă Everyman. Filmul

va începe cu o şedin de consiliu a celei mai mari corpora ii deţă ţ pe Wall Street

— N-au f cut filmul sta? ă ă— Ce film? — Wall Street — Milt, e ceva diferit. Numai începutul şi sfârşitul au loc pe

Wall Street — Dar, parc seam n cu ceva ce am v zut. ă ă ă ă— Ascult . Se aude sirena unei ambulan e. Preşedinteleă ţ

consiliului, Edward Everyman, tocmai a suferit un atac de cord. Este dus în mare grab la spital. De acolo, spunem povesteaă vie ii lui Everyman, prin trimiteri în trecut, în timp ce el zace peţ patul de moarte.

— Ce deprimant. Ai ceva sex? Cu un zâmbet for at, Danny spuse:ţ— Milt, pentru tine, o s pun câteva fete goale. ă— Asta va fi o îmbun t ire. Apoi, ce se întâmpl ? ă ăţ ă— Scene din via a lui. Oameni în mizerie, pentru c a închisţ ă

fabricile. Înc mai lucrez la partea asta. La sfârşit, Everyman îşiă d seama de tot r ul pe care l-a f cut din cauza l comiei, dar eă ă ă ă prea târziu. Apoi vreau un sfârşit culminant. În delirul mor ii, seţ vede pe el însuşi, tân r, stând în mijlocul lui ă Wall Street, unde face atac de cord şi moare. Ce crezi?

— Cel pu in, e actual. În fiecare noapte, la TV…ţ— Asta-i, Milt. E ziua de azi. Fericit c Milt a în eles, Danny se ridic s plece. Aproape că ţ ă ă ă

ieşise pe uş , când Milt ip : ă ţ ă— Hei, Danny! Filmul sta ar trebui s v apropie pe tine şi peă ă ă

socrul t u.ăRâsul lui sacadat se auzi pân pe coridor.ă

În timp ce b ga cheia în broasca uşii din fa , Danny auziă ţă telefonul sunând. Poate c era Patricia. Probabil c a primită ă biletul lui, pân acum. Se încurc la descuiat şi abia mai respiraă ă când ridic receptorul. ă

— Patricia? 233


— Nu, Danny, e Stephanie. Vocea îi era foarte calm şi foarte joas . ă ă— Unde e Patricia? — Cu J.L., ca de obicei. Sim i, din nou, durerea aceea surd în stomac. ţ ă— A primit ursule ul? ţ— Da, m-am asigurat s -l primeasc . ă ă— Mul umesc. I-a pl cut? ţ ăDurerea din stomac se micşor .ă— Motivul pentru care i-am telefonat, Danny… M-am gândit c-ţ

am putea lua masa împreun . Aş putea veni şi s g tesc câteă ă ă ceva. Întotdeauna ai spus c eram cea mai bun … ă ă

— Stephanie, o întrerupse el, deşi i-ar fi surâs o mas bun ,ă ă c ci g tea excelent, mul umesc, nu mi-e foame. ă ă ţ

— Scuz -m … M gândeam c ar fi frumos s fim împreun ,ă ă ă ă ă ă înainte s plec. ă

— Unde pleci? — India.— India? De ce? — Ca s scap de armata de psihiatri a lui J.L. ă— Poate c or s te ajute. ă ă— M-am l sat târât pe la o gr mad de psihiatri, toat via aă ă ă ă ă ţ

mea. Am nevoie de altceva. Am citit despre mân stirea astaă budist , de pe vârful unui munte. Poate pot g si acolo vreună ă r spuns. ă

— Stephanie, nu mergi prea departe? Gândeşte-te. — M gândesc, Danny… Am nevoie s -mi g sesc liniştea înă ă ă

via .ţăDanny se întreba dac era beat .ă ă— Dar, o mân stire budist , mi se pare f r sens… ă ă ă ă— Nici o religie n-a avut vreun sens pentru tine. — Ce înseamn asta? întreb el, defensiv. ă ă— N-ai mai intrat într-o biseric , de la botezul, Patriciei.ăDanny sim i cum devine tot mai nervos.ţ— Nu faci decât s fugi. Ar trebui s fii aici. Patricia are nevoieă ă

de tine. — Nu mai pot s fac nimic pentru Patricia. E prea târziu. J.L. şi-ă

a vârât ghearele mult prea adânc. — Dar, este înc fiica noastr . ă ă— Oare? r spunse ea, şi închise.ă

234

- KIRK DOUGLAS -

Danny r mase cu ochii la telefon. Îşi dorea s nu fi fost atât deă ă dur cu ea. Mai ales c plecarea în India suna a gest f cut laă ă disperare. Era îngrijorat în privin a asta, şi aproape voia s -iţ ă telefoneze. Se mul umi s sume la o flor rie şi s comande unţ ă ă ă buchet de trandafiri albi, pe care i-l trimise. Stephanie iubea trandafirii albi. Nu ad ug nici un bilet.ă ă

În ziua urm toare, Danny se întoarse în ă Beverly Wilshire Hotel, hot rât s-o vad pe Patricia, înainte ca J.L. s-o duc înapoi,ă ă ă la Long Island, cu avionul lui particular.

St tu mult timp în fa la ă ţă El Padrino, privind la noua latur aă hotelului. Deodat , îl v zu. Înso it de bodyguard-ul cu figură ă ţ ă bovin , J.L. mergea gr bit, cu mâna pe bra ul Stephaniei. Încercă ă ţ ă de dou ori s se elibereze, evident nemul umit de strânsoareaă ă ţ ă mâinii, care o conducea spre limuzin . S rmana Stephanie, oă ă femeie matur tratat ca un copil recalcitrant. O s se întâmpleă ă ă şi cu Patricia la fel, într-o zi? Când maşina porni, Danny alerg şiă lu liftul, pân la apartamentul lui J.L. ă ă

B tu în uş şi îi r spunse Patricia. Fata ei, palid se lumină ă ă ă ă într-un zâmbet larg, şi arunc bra ele în jurul gâtului lui.ă ţ

— Tati! Tati!Alerg şi înşf c ursule ul.ă ă ă ţ— Îmi place mult cadoul t u. Seam n exact cu ursule ul peă ă ă ţ

care-l aveam când eram mic . ă— Speram c-o s - i aduci aminte.ă ţO privi. Cât de mult sem na cu mama ei; aproape femeie,ă

totuşi, atât de copil roas , cu ursule ul în bra e. ă ă ţ ţ— Tati, îmi pare bine c a trebuit s amâni prânzul nostru. J.L.ă ă

Mi-a transmis mesajul t u. Dar în eleg cât eşti de ocupat.ă ţDanny înm rmuri. Voia s strige: e o bestie de mincinos!, dară ă

nu spuse nimic. N-ar fi adus decât mal mult confuzie în acestă suflet fragil.

— Îl propti pe ursule de vaza cu florile pe care Danny i leţ trimisese Stephaniei.

— Lui Teddy îi place s stea în gr din , chicoti ea. ă ă ă— E o gr din frumoas , cu flori minunate. ă ă ă— Da, sunt ale lui mami. Nu ştiu cine i le-a trimis, nu era

înso it de nici un bile el, dar au f cut-o foarte fericit . ţ ţ ă ăDanny se aşez lâng ea, pe sofa. ă ă— Unde este mama?

235


— Ah, J.L. A dus-o la doctor. Mami nu voia s mearg . ă ăRupse o floare şi începu s-o r suceasc în mâini, cuă ă

nervozitate. — Mami este atât de nefericit . Şi se ceart tot timpul cu J.L.ă ă

Nu ştiu de ce; e atât de bun, şi nu vrea decât s-o ajute. — Draga mea, uneori, lucrurile sunt mai complicate decât par. Petalele c deau pe duşumea. Privi în jos.ă— Tati, în eleg de ce a i divor at. Z u c în eleg. J.L. Mi-aţ ţ ţ ă ă ţ

explicat. Se uit , trist , la el.ă ă— Dar înc mai putem lucra la un film împreun , nu-i aşa? ă ă— Bineîn eles c putem, draga mea. ţ ă— Lui J.L. nu-i prea plac filmele, dar poate c i-ai putea spuneă

cum sunt f cute – nu prea în elege. De ce nu vorbeşti cu el, tati? ă ţSe uit la ceas.ă— Ar trebui s se întoarc , din clip -n clip . ă ă ă ă— Poate alt dat , draga mea. Acum chiar c trebuie s mă ă ă ă ă

întorc la studio. O îmbr iş strâns. Urm o pauz stânjenitoare.ăţ ă ă ă— Ai grij de ursule .ă ţ— Promit, tati. — Şi nu uita niciodat c te iubesc foarte mult, orice s-ară ă

întâmpla.— Şi eu te iubesc, tati. — Şi-o s fii întotdeauna fetita mea?ă— Întotdeauna.— Întotdeauna? — Întotdeauna. În timp ce cobora cu liftul, Danny îşi şterse lacrimile care-i

umpluser ochii. Slav Domnului, c n-o pierduse. Acum aveaă ă ă ceva motive s spere c ar putea fi iar şi apropia i, ca înă ă ă ţ vremurile bune.

Uşa liftului se deschise la parter. În fa a lui, cu o fa imobil ,ţ ţă ă era J.L. Stoneham. Pentru un moment, amândoi b rba iiă ţ r maser nemişca i. ă ă ţ

J.L. Rupse t cerea.ă— Nu fac amenin ri gratuite. O s te distrug.ţă ă

Capitolul 14236

- KIRK DOUGLAS -

1987, North Philadelphia, Pennsylvania

— Bunicule!… Bunicule! Micu a negres s ri de pe biciclet şi urc alergând trepteleţ ă ă ă ă

din fa a casei.ţ— Ce mai e? B rbatul corpolent îşi şterse pic turile de transpira ie de peă ă ţ

frunte şi se întoarse la sculptatul aripilor unui avion din lemn.— E cineva important, care vrea s te vad . ă ăB trânul privi peste capul feti ei, la b rbatul cu aspect bovin,ă ţ ă

în costum, care-şi croia cu grij drum printre maşinile de plantată muşcate, f cuteă din cercuri de ro i vechi. ţ

— Important, chiar aşa? Apropiindu-se, b rbatul cu aspect bovin întinse mâna.ă— M numesc McCrachen şi-l caut pe Tyrone Luis. ă— L-ai g sit. ă— Ai fost în Escadronul de Paraşutişti 44, în timpul celui de-al

doilea r zboi mondial? ă— Sunt vinovat, glumi Tyrone. — Pot s te întreb câte ceva despre experien ele din r zboi? ă ţ ă— Stai jos, spuse Tyrone, f cându-i loc s se aşeze. ă ă

Beverly Hills

Dup dou seturi de tenis cu noul s u profesor şiă ă ă dou sprezece ture de piscin , Danny se sim i bine, fizic şiă ă ţ sufleteşte. Se trezi fluierând, în timp ce se îndrepta spre biroul s u, camera sa preferat . Dup ce s-a n scut Patricia, construiseă ă ă ă aceast înc pere, lâng dormitorul principal de la al doilea etaj,ă ă ă şi-i pl cea s lucreze aici, mai mult decât în biroul s u de laă ă ă studio. Îi pl cea libertatea de a l sa deschis uşa glisant , ca să ă ă ă ă poat privi copacii, sau s se afunde repede în piscin , sau să ă ă ă lupte împotriva frustr rilor, pe terenul de tenis. ă

Lily Kane, asistenta pe care o g sise Milt pentru el, îşiă preg tea procesorul pentru urm toarea şedin de lucru. Îiă ă ţă pl cea femeia aceasta tân r şi inteligent , o absolvent recentă ă ă ă ă ă a Şcolii de cinematografie USC. Era atr g toare, cu obraji roz, cuă ă ochi albaştri, care p reau întotdeauna c str lucesc, şi un p ră ă ă ă negru, lucios. Trupul ei te f cea s te gândeşti la una dină ă

237


r ncu ele care râd soarelui, din picturile fran uzeşti.ţă ă ţ ţ— Sunte i în toane bune, în diminea a asta, domnuleţ ţ

Dennison. — Da, o s încerc s m p strez aşa. ă ă ă ăRâse. — Ac iune.ţÎncepu s dicteze.ă— Scena este o întâlnire a ac ionarilor. Un o elar se adreseazţ ţ ă

lui Edward Everyman, preşedintele comitetului. Spune: „Vrei să încalci cele Zece Porunci şi s - i însuşeşti vi elul de aur! Vrei…” ă ţ ţ

— Scuz -m , îl întrerupse Lily. Nu e pu in cam prea pompos,ă ă ţ pentru un o elar, domnule Dennison? ţ

Danny o privi cu r ceal .ă ă— Domnule Dennison, v rog, nu v schimba i starea de spirit.ă ă ţ Se aplec înspre el. El îi zâmbi.ă— OK, hai s încerc m altceva mai bun, dar, pentru numele luiă ă

Dumnezeu, nu-mi mai spune „domnule Dennison”. Spune-mi „Danny”.

— Da, domnule Danny. — E mai bine. Ce zici de: „Câ iva din voi, ştia boga ii, face i oţ ă ţ ţ

gr mad de bani pe spinarea noastr . Sunt aceeaşi bani. Peă ă ă m sur ce voi v îmbog i i, noi s r cim.”ă ă ă ăţ ţ ă ă

— Oh, îmi place asta, îl întrerupse Lily. Îi studie chipul – f r fard, doar o linie sub ire în jurul ochilor eiă ă ţ

albaştri, dar care uneori p reau verzi, inocen i, şi totuşi radiindă ţ inteligen . Era excelent în meseria ei. Întreb rile nu erauţă ă ă niciodat triviale; îl f ceau întotdeauna s se gândeasc şi să ă ă ă ă cânt reasc mai mult cuvintele pe care le punea în gura luiă ă Everyman.

Danny se plimba prin birou, dictând în timp ce ea b tea laă maşin .ă

— Preşedintele consiliului vorbeşte: „În mod evident, nu în elege i c am nişte obliga ii fa de ac ionarii acesteiţ ţ ă ţ ţă ţ companii.” Şi o elarul strig : „Dar eşti cel mai mare ac ionar. Nu-ţ ă ţi pas decât de spinarea ta gras .” Acum preşedintele sareţ ă ă

furios şi-i r spunde strigând: „ sta-i capitalismul! Ce vre i,ă Ă ţ comunism?!”

Lily îl întrerupse din nou.— Dar, domnule Den… Danny, nu are preşedintele dreptate? — Lily, încerc s -i creionez pe oamenii care abuzeaz deă ă

238

- KIRK DOUGLAS -

capitalism, îmbog indu-se doar prin schimbarea unor hârtii. Ceăţ fac, sau produc aceşti manipulatori de ac iuni? ţ

— Produc capital pentru ca regizorii de filme, aşa ca tine, s -şiă poat finan a filmele. ă ţ

— Oh, o fat deşteapt de la U.S.C… ă ăEa îi aştepta r spunsul. ăDanny se aşez lâng ea. ă ă— Ascult – vorbesc despre corpora ii bursiere, care distrug.ă ţ

Ele nu construiesc companii, nu se angajeaz în cercetare, nuă fac produse noi. Ele preiau, vând şi fac un uriaş profit. Ştiu. Asta face şi socrul meu el este maestru al jocului.

Lily îl studie intens, digerând ce-i spusese. — Cum îi opreşti? — Nu ştiu, dar vreau ca filmul meu s surprind acest lucru.ă ă

Vreau s spun c a sosit ziua în care trebuie s dai socoteal , că ă ă ă ă a sosit vremea în care s - i faci un inventar – ce facem, undeă ţ mergem, ce vrem de la via ? Aş vrea s fac un film care sţă ă ă pun aceste întreb ri importante. M-am s turat s fac porc rii caă ă ă ă ă London Rock

— Am v zut ceva din ă London Rock, la o previzionare. Mi-a pl cut. ă

— Serios? — M-am gândit c era ceva uşor dar foarte amuzant. ă— În cazul sta, înseamn c nu- i place deloc s lucrezi laă ă ă ţ ă

Everyman. — Nu, nu. N-am lucrat niciodat la un proiect atât deă

emo ionant ca acesta. ţ Everyman ar putea fi ceva clasic.Îl privi cu admira ie.ţDanny sim i c se înroşeşte uşor când ea se întoarse laţ ă

procesorul ei. Îi privi degetele lungi şi gra ioase dansând peţ tastatur .ă

Conştient de privirea lui, îşi ridic ochii. ă ă— S-a întâmplat ceva? Zâmbi. — Nu s-a întâmplat nimic. De fapt, m gândeam la poemulă

acela al lui Robert Browning. Dumnezeu e în cer/ Pe P mântă totul e bine.

— O s-o faci! ordon J.L. Şoferul te va lua de la hotel, şi o s fiiă ă gata la timp, şi o s respec i programul! ă ţ

239


O tortura pe Stephanie de o jum tate de or . Subiectul –ă ă mereu unul sup r tor care avea loc între ei – refuzul Stephanieiă ă de a merge regulat la întâlnirile cu psihiatrul.

— Dar, Tati, te rog. Te rog. Nu vreau, nu pot. O s m trimită ă ă într-o institu ie. M-a şi amenin at ultima dat . Numai de dataţ ţ ă asta las -m s -mi fac via a mea.ă ă ă ţ

— Nu mai vreau s aud despre India. Ştiu ce e mai bine pentruă tine.

— Toat via a am consultat doctori. ă ţTonul vocii ei devenea tot mai ridicat, isteric. — Am fost în sanatorii. ipa deja.Ţ

— Nici unul nu m-a f cut ceea ce ai vrea tu s fiu. ă ăJ.L. Se îndrept s ias din camer . ă ă ă ă— M-am s turat. Eşti ca şi maic -ta. ă ă— Şi uite ce i s-a întâmplat ei. În picioare, lâng uş , J.L. trase aer în piept printre din iiă ă ţ

încleşta i şi o privi cu dispre .ţ ţ—Tati, de ce nu m po i accepta aşa cum sunt? îl rugă ţ ă

Stephanie. Sunt o femeie matur .ă— Nu eşti femeie, eşti un copil şi ai nevoie de ajutor.Stephanie travers camera în fug şi se ag de bra ul lui caă ă ăţă ţ

sa-l împiedice s plece. Ochii ei oglindeau disperarea. ă— Nu o s-o fac, Tati. Am o familie, un copil, un so , so ul meuţ ţ

m va ajute.ăStoneham îşi privi fata cu o grimas pe buze.ă— Stephanie, drag , ai pierdut sim ul realit ii. Nu ai un so şiă ţ ăţ ţ

nici un copil.D du drumul bra ului şi se pr buşi pe duşumea ă ţ ă— O iau pe Patricia înapoi la Long Island în dup -amiaza asta.ă

O s stai aici pân când o s - i vin min ile la cap. ă ă ă ţ ă ţUşa se închise cu zgomot în spatele lui.

New York

Danny, cu telefonul la ureche, f cea paşi pe parchetulă apartamentului s u de la ă Waldorf. Din când în când arunca o privire spre Park Avenue unde-l putea vedea pe Slim stând în picioare lâng o limuzin care aştepta. Întârziaser la miculă ă ă dejun pe care trebuiau s -l ia cu designer-ul care-i aştepta peă

240

- KIRK DOUGLAS -

Wall Street. Dar Danny trebuia s vorbeasc cu ă ă Stoneridge Academy din Virginia. ştia nu r spundeau niciodat la telefon?Ă ă ă Pân la urm , cineva ridic receptorul.ă ă ă

I se spuse c Patricia nu era acolo; plecase devreme la schi laă Gstaad, unde-şi petrecea vacan a de Cr ciun. Era dezam git;ţ ă ă sperase c va continua calda conversa ie pe care o avuseser laă ţ ă Beverly Wilshire, poate chiar s -şi petreac weekend-ul cu ea.ă ă Când Danny ieşi, pân la urm , din hotel, Slim se uit imediat laă ă ă ceas.

— Şefule, spuse el, tu ai spus s începem devreme. ăDanny nu-i r spunse, ci urc în maşin . Şoferul, evidentă ă ă

obişnuit s transporte bancheri, pusese un exemplar din ă Wall Street Journal pe bancheta din spate.

Îl trimiseser pe designer înainte s caute exterioare pe Wallă ă Street şi s primeasc permisiunea de a filma acolo duminica,ă ă atunci când bursa era goal . Acum el şi cu Slim erau gata să ă definitiveze aranjamentele.

Privind pe fereastr , Danny îşi imagina cum va transpuneă turlele înalte ale Catedralei Gotice de la Salzburg în zgârie norii din World Trade Center.

— Asta este scena, Slim, care va face filmul. Când filmez… Danny îl înghionti. Hei, po i s fii pu in atent. ţ ă ţ

Ochii lui Slim r maser lipi i pe prima pagin a ziarului pe careă ă ţ ă îl inea în bra e. Danny îi urm ri privirea pân la un titlu careţ ţ ă ă spunea: „Stoneham cump r ac iuni Ace Films, preluareă ă ţ temut ”.ă

Danny smulse ziarul. Articolul spunea c J.L. Stonehamă începuse s cumpere ac iuni ă ţ Ace Films, f când ca pre ul să ţ ă creasc cu dou sprezece puncte – în aparen o prim mişcareă ă ţă ă pentru a prelua compania. Lu telefonul. Îl sun pe Milt la Losă ă Angeles.

— Puştiule, nu ştiu, nu ştiu. Înc n-am citit. ă— Ce dracu’ o s însemne asta pentru mine? ă— Stai aşa, fii calm. S-ar putea s nu fie decât un zvon fals.ă

Las -m s vorbesc cu Art Gunn. Nu prea-l v d eu renun ând. ă ă ă ă ţ— Fiecare îşi are pre ul lui. ţ— Puştiule, un studiou trebuie, oricum, s fac filme. ă ă— Milt, Stoneham vrea Ace Films ca s m poat distruge peă ă ă

mine. — Ei, hai, nu deveni dramatic. Trebuie s existe mijloace maiă

241


ieftine ca s te doboare. Nu trebuie s cheltuiasc pentru asta oă ă ă jum tate de miliard de dolari!ă

— Nu-l cunoşti. — OK, OK. Aminteşte-ti, ai un contract. Nu intra în panic , şi fă ă

ceea ce trebuie s faci. ăÎn timpul micului dejun Danny abia dac a reuşit s enun eă ă ţ

vreo dou propozi ii coerente în timp ce Slim, discutaă ţ exterioarele împreun cu designer-ul.ă

Când s-au întors la Waldorf, Slim îl lu pe Danny pe după ă umeri.

— Aş vrea s pot face ceva, şefule. ă— Mul umesc. Ştii, de dou zeci de ani încerc s -mi imaginezţ ă ă

cum s fac filmul sta. Acum am unghiul, am banii şi socrul meuă ă îmi pune be e în roate.ţ

Slim îl b tu uşor pe spate murmurând. ă— Va fi gata când va fi… Deprimat, Danny se îndrept spre coridor pân laă ă

apartamentul s u. Deschise uşa şi se opri surprins. În fa a lui, peă ţ sofa era b rbatul bovin în costum. ă

— Ce dracu’ ce cau i aici? ţ— Domnul Stoneham e proprietarul acestui hotel.Se ridic şi scoase din buzunarul de la piept un teanc gros deă

hârtii.— Sunt aici s v predau un mesaj din partea lui. ă ă— Pred -l şi ieşi afar ! ă ă— Domnul Stoneham spune ca va renun a la orice încercareţ

de a prelua Ace Films dac semna i anumite documente. ă ţ— Spune-i domnului Stoneham s se duc s se fut !ă ă ă ă— Mul umesc. ţBovinul îşi împ turi cu grij hârtiile şi le puse la loc înă ă

buzunarul de la piept. În drum spre uş îl atinse uşor pe Danny.ă

Danny nu putu s doarm în noaptea aceea. Ura lui pentru J.L.ă ă Stoneham aproape c -l amu ise. Se sim ea f r putere, singur,ă ţ ţ ă ă izolat. Avea nevoie de cineva cu care s vorbeasc . Ridică ă ă receptorul.

Când îi auzi vocea, îşi sim i limba legat , dar, pân la urm ,ţ ă ă ă reuşi s vorbeasc .ă ă

— Luba… Sunt Danny.. Nu se auzi nimic. Crezu c a închis. ă

242

- KIRK DOUGLAS -

— Eşti acolo? — Da, sunt aici. — Luba, îmi pare r u c mi-a luat atât de mult timp, dar… ă ă— Dar, ce? — Î i datorez nişte scuze. ţ— S-o l s m balt . ă ă ăUrm o t cere stânjenitoare.ă ă— Mi-e dor de tine, Luba… izbucni Danny. — N-ar trebui s - i spun, dar şi mie mi-e dor de tine. ă ţSe sim i, iar şi, cu limba legat …ţ ă ă— P i m gândeam c … sunt la New York, pentru, câteva zile. ă ă ă— Oh, nu eşti departe. — Trei ore cu un Concorde… Urm o pauz lung .ă ă ă— Te rog, vino, Danny… Vreau s te v d… ă ă— N-o s pot sta decât pentru weekend. ă— Atunci stai aici.

Londra

Luba p rea deosebit de bucuroas s -l vad . Îi atârn haineleă ă ă ă ă în cuier, scoase pijamaua şi trusa de toalet .ă

— Unde e Magda? — A fost bolnav . ă— Oh, nu… — E mult mai bine acum; e în convalescen , cu nişte prieteni,ţă

la Weymouth. — Îmi pare r u c n-o întâlnesc. ă ă— Şi ei o s -i par r u… Te-a îndr git foarte mult. ă ă ă ă— Serios? — Acum spal -te, iar eu o s preg tesc ceva de mâncare. Suntă ă ă

o buc t reas aproape la fel de bun ca şi Magda.ă ă ă ă— OK. Ai nevoie de vreun ajutor la buc t rie? ă ă— Îmi eşti de mai mult ajutor în pat, râse ea. Spal -te şi pune-ă

i ceva de b ut.ţ ăDanny explor apartamentul. Data trecut , în întuneric, abia îlă ă

observase. Se sim ea confortabil. Era mic, modest, imaculat şiţ avea muşcate la fereastr .ă

Pe o mas , v zu fotografiile Lubei, încercând s par mai înă ă ă ă vârst , şi ale Magdei, încercând s par mai tân r . Erauă ă ă ă ă

243


amândou foarte dr gu e. În Cracovia, ar fi fost bogate.ă ă ţÎşi turn înc un pahar şi se aşez pe covor.ă ă ăLuba intr cu dou lumân ri aprinse, le aşez pe mas şiă ă ă ă ă

stinse celelalte lumini.— M bucur c eşti aici, Danny. ă ă— Şi eu.Îşi puse paharul lâng el, pe duşumea, şi se întinse. ă— Spune-mi o poveste. Luba începu s râd cu lacrimi.ă ă— Ai venit trei mii de mile pentru o poveste cu zâne? — Nu po i s nu faci parte şi tu din ea. ţ ăLuba îşi şterse ochii, d du din cap şi spuse: ă— Danny, n-o s te schimbi niciodat . ă ăSoneria receptorului din buc t rie bâzâi. ă ă— Salva i de clopo elţ ţ 7… Povestea ta va trebui s aştepte.ăDanny se strâmb .ăCât timp ea îşi f cu de lucru prin buc t rie, Danny! Se învârtiă ă ă

prin camer . Într-un col , g si mai multe pânze mari, aşezate cuă ţ ă fa a la perete. Lu una.ţ ă

— Dumnezeule! exclam el. ăLuba îşi scoase capul din buc t rie, întrebându-se ce s-aă ă

întâmplat.— Portugalia? Se uita fix la o pictur , cu dou siluete goale pe o plaj . Înă ă ă

spatele lor, un cer uriaş, purpuriu, cu mii de diamante str lucitoare şi cu valuri care reflectau lumina stelelor. Chicoti.ă

— Ce-i aşa de distractiv? îl întreb Luba. ă— Nu, nu e nimic distractiv. E grozav. Suntem noi! Dar unde e

cometa care se îndrepta spre lun ?ă— Te rog s -l pui jos, morm i Luba, întorcându-se la buc t rie.ă ă ă ăO privi prin uşa deschis , cum t ia pâinea.ă ă— E foarte bine f cut, spuse Danny, apropiindu-se. Ai ună

talent deosebit. Sper c - i dai seama de asta.ă ţLuba nu era obişnuit s aud complimente despre picturileă ă ă

ei. Nu le ar tase niciodat nim nui, cu excep ia Magdei. St teaă ă ă ţ ă la masa de buc t rie, privind pâinea, neştiind ce s spun . ă ă ă ă

Danny o lu uşor de b rbie şi o f cu s ridice capul.ă ă ă ă

7 Joc de cuvinte, cu aluzie la popularul serial TV, care a rulat şi pe micile noastre ecrane (n.tr.)

244

- KIRK DOUGLAS -

Se înroşise.— Eşti stânjenit , cu adev rat stânjenit , spuse el, uimit. Credă ă ă

c e prima dat când te v d astfel. ă ă ă— Nimeni n-ar fi trebuit s le vad . ă ă— Ştii, m uimeşti. Po i sta goal în fa a oricui, f r s clipeşti,ă ţ ă ţ ă ă ă

dar te înroşeşti când cineva spune ceva frumos despre picturile tale.

— Nu în elegi? E ceva personal, i-o retez ea, îndep rtându-seţ ă ă de el. Pleac şi las -m s termin masa.ă ă ă ă

Se întoarse la picturi. Lu una dup alta, uimit de talentul ei.ă ă Apoi i se t ie r suflarea. Ultima era un arm sar gri, care galopaă ă ă prin iarba înalt , dar cu cap de om.ă

Luba intr cu dou farfurii cu sup .ă ă ă— Danny, te rog, las -le în pace. Hai s mâncam. ă ă— Dar sta sunt eu! Şi m-ai f cut ca pe un satir. ă ă— Nici m car nu ştiu ce-i aia. ăLuba împ turea şerve elele.ă ţ— În mitologia greac : un satir era un fel de zeu, pe jum tateă ă

om, pe jum tate animal, asociat de obicei cu orgiile sexuale. ă— Nu m gândeam la asta. Mai bine stai jos şi m nânc supa,ă ă ă

pân nu se r ceşte. ă ăDanny ascult , dar continu s priveasc picturile. ă ă ă ă— Ştii de ce îmi aminteşte? De un arm sar pe care îl aveam laă

ferm , pe când eram copil. N-o s uit niciodat , când l-am v zută ă ă ă împreunându-se cu iapa.

Chicoti.— Nici m car nu în elegeam ce face. Sora mea şi cu mine nuă ţ

ne puteam lua ochii de la el, pân când mama…ăSe opri brusc.— Continu … Pân când? ă ă— Nu, vorbesc prea mult. Se r ceşte supa. ă— Unde s-a întâmplat asta? — Ah… ce? — Unde era ferma? — Oh… Oh… În Syracusa. — Era o ferm mare? ă— Nu, mijlocie. — Avea i mul i cai? ţ ţ— Ce-i asta? Nu m mai bate la cap. Hai s mânc m. ă ă ăDar nu mai avea prea mult poft de mâncare. Dup două ă ă ă

245


linguri, d du supa la o parte. Mersese, iar şi, prea departe. Cumă ă de l-a p c lit s -i dezv luie atât de multe.ă ă ă ă

Luba era mirat de rapida schimbare a st rii de spirit. Nu-iă ă pl cea supa? Era trist? Trebuia s g seasc o cale s -iă ă ă ă ă îndep rteze gândurile, de la ceea ce-l fr mânta.ă ă

Se auzi o sonerie. Sunetul se filtră prin capul adormit al lui Danny. Deschise ochii şi o v zu pe Luba privindu-l. St tea picioră ă peste picior, pe pat, goal , sorbindu-şi cafeaua. ă

Soneria sun din nou.ă— Cine e?Luba lu o alt sorbitur din cafea.ă ă ă— E Rick. — Cine dracu’ e Rick? — B iatul cu ziarele. Cel despre care i-am vorbit, î iă ţ ţ

aminteşti? E duminic , vrea s fie pl tit. ă ă ăSoneria deveni mai persistent . ă— Devine nervos, spuse Danny.— Da, mai bine îi deschid. Se îndrept spre uş , ignorând halatul de pe covor.ă ăDin cealalt camer , Danny o auzi vorbind la interfon. ă ă— Rick vino sus.Apoi soneria încet .ăDanny se ridic , s ia o gur de cafea. Se sim ea stânjenit. Să ă ă ţ ă

se îmbrace? S -şi ia pijamaua? Nu f cu nici una, nici alta. Mai luă ă ă o gur de cafea.ă

În Portugalia fusese furios şi incitat de referirile Lubei la b iatul cu ziare. Acum se sim ea ciudat de stânjenit, for ându-seă ţ ţ s aud conversa ia din sufragerie. ă ă ţ

— Rick, spunea Luba cu o voce alintat , m bucur aşa de multă ă s te v d. ă ă

Nu putu în elege ce a spus b iatul.ţ ă— Dormeam. Nici m car n-am apucat s -mi iau o rochie peă ă

mine. Vrei o cafea?— Nu, mul umesc, se auzi, cu un puternic accent Cockney. ţDanny se sim ea prost, aşa cum sta în pat, tr gând cuţ ă

urechea. Conversa ia se opri. T cerea fu întrerupt de un râsţ ă ă gutural al Lubei. Auzi o mişcare. Voia s arunce o privire. Apoiă Luba continu . ă

— Rick, domnul Dennison e aici. 246

- KIRK DOUGLAS -

— Ce?!— Voiai s -l cunoşti. Vino. ă— Nu, nu, nu… spuse, agitat, b iatul. ăinându-l de mân , Luba l s s intre în dormitor unŢ ă ă ă ă

adolescent înalt şi zvelt. Lui Danny nu-i venea s -şi creadă ă ochilor. B iatul era şi el complet gol. Dumnezeule, se gândi el,ă cum îi manevreaz pe to i, aşa de repede?ă ţ

— Danny, acesta e Rick. Vrea s fie actor. Nu crezi c areă ă posibilit i? ăţ

Vorbea ca şi când ar fi fost to i îmbr ca i, în mijlocul uneiţ ă ţ petreceri.

— Bun , Rick. Danny spera c vocea lui suna nonşalant. ă ă— Bun , domnule Dennison, murmur b iatul, încercând s -şiă ă ă ă

r suceasc trupul şi bra ele, ca s -şi ascund erec ia. ă ă ţ ă ă ţ— Îşi p streaz o bun condi ie, alergând pe drumul lui, cuă ă ă ţ

ziarele. Nu-i aşa, Rick? continu Luba. Are un corp frumos, nu? ăDanny deschise gura, dar nu putu spune nimic. Rick r spunseă

ceva incoerent. — Şi înc n-a crescut de tot! O s fie foarte… … mare. ă ă ăăăŞi-i zâmbi şiret lui Rick, umezindu-şi buzele. — Am devenit prieteni buni, nu-i aşa? Cum scoase un fel de sunet de aprobare, se întoarse spre

Danny, rug toare.ă— Trebuie s -l aju i, te rog, Danny. Vrei? ă ţApoi, întorcându-se spre b iatul gol, ad ug : ă ă ă— Îmi place Rick. Urm un moment de t cere. ă ă— Ah, ştii ce-i place lui Rick?Luba lu o capsul cu amyl nitrat, de pe noptier .ă ă ăCu o mişcare rapid , rupse capsula şi o vârî în nasul b iatului.ă ă

Rick inspir adânc.ă— Şi mie îmi place, spuse Luba, luând o capsul , în timp ce-lă

tr gea pe Rick în pat, între ei doi. ie, nu? ă ŢÎmpinse capsula în n rile lui Danny. Danny inspir . C lduraă ă ă

care-i cuprinse capul şi corpul îl relax . Rick st tea întins,ă ă respirând greu, cu sexul îndreptat spre tavan.

— Nu e frumos? murmur Luba, atingându-l uşor. ăLu mâna lui Danny şi o puse pe sexul lui Rick. ăDanny fu şocat, dar îi pl cu cum îl sim i – tare, pulsând. ă ţAproape matern, Luba şopti:

247


— Rick, ştiu ce vrei. Îşi puse mamelonul în gura lui şi se întinse dup o altă ă

capsul . Danny îl privea pe Rick, cum devora sânul.ă— Nu e un b iat dr gu ? gânguri ea. ă ă ţRupse o alt capsul . ă ăLimba ei c uta gura lui Danny şi amândoi inspirar adânc.ă ă

Apoi, încet, împinse capul lui Danny spre sexul lui Rick. Deodat ,ă sexul acela puternic şi tân r fu în gura lui. Rick mârâi încet.ă Capul lui Danny se învârtea. Ce fac? Se gândi el. Dar nu se opri.

Un val de excitare îl cuprinse din nou, când Luba îi d du să ă inspire înc o dat din capsul . O privi în ochi şi-i spuse:ă ă ă

— Vreau s v v d pe amândoi. ă ă ă— Oh, da, murmur Luba şi-l ajut pe Rick s se urce pe ea.ă ă ăDeschizându-şi gura pentru sexul lui Danny, spuse:— D -mi-l. ăCând începu, cu gemete de mul umire, şi în timp îl privea peţ

Rick intrând în ea, Danny sim i un curent electric trecând prinţ to i trei. Se întinse pe spate, iar sexul îi reac ion la masajulţ ţ ă Lubei. Putea vedea spinarea rotund a b iatului urcând şiă ă coborând.

Când se termin , Luba spuse cu o voce blând , t cut :ă ă ă ă— Rick, o s întârzii de la colectarea banilor. ăF r un cuvânt, se ridic şi merse în cealalt camer . În timpă ă ă ă ă

ce se îmbr ca, îl strig .ă ă— O s te pl tesc s pt mâna viitoare. ă ă ă ăAuzir uşa închizându-se.ăLuba îl privi pe Danny cu nişte ochi din care se vedea

adorarea. St tea liniştit, cu un bra peste ochi.ă ţ— Doamne, ce-am f cut? ă— Ce vrei s spui, îl întreb Luba, s rutându-l cu afec iune şiă ă ă ţ

plimbându-şi degetele prin p rul lui. ă— M simt ca un pervers. ă— Ei, hai, râse Luba. Danny nu spuse nimic. Ea râse din nou, acoperindu-l de

s rut ri.ă ă— S - i fac o cafea proasp t . ă ţ ă ăIeşi din camer . ăS ri din pat şi-şi împachet repede bagajul.ă ă— Bun şi fierbinte, spuse Luba, intrând. Se opri. Unde mergi?ă— Plec, spuse el, evitându-i ochii.

248

- KIRK DOUGLAS -

Se îmbr c . ă ă— Ce s-a întâmplat, Danny? Nu r spunse.ă— Danny, eşti sup rat pentru ce s-a întâmplat?ăEl tot nu-i r spunse.ă— Credeam c o s -ti plac ceva nou şi diferit. Poftim, ia oă ă ă

gur de cafea. O s te sim i mai bine. ă ă ţNu lu ceaşca pe care i-o oferi.ă— Danny, spuse ea cu un zâmbet, dac ai accepta o mică ă

perversiune, nu înseamn neap rat c eşti un pervers. ă ă ăO lovi peste fa , cu aşa o putere c îi zbur ceaşca din mâini.ţă ă ă

Ea îl privi, f r s în eleag , în timp ce el îşi lu bagajul şi ieşiă ă ă ţ ă ă trântind uşa.

Nu se vedea nici un taxi. P şi furios, pe strad , vrând s pleceă ă ă cât mai repede posibil. Milt avea dreptate. O târf nu- i poateă ţ aduce decât durere. Era perplex de îndemânarea deosebit aă Lubei, de a manevra întreaga situa ie. Îi era ruşine deţ cooperarea lui rapid . C eaua asta l-ar putea convinge s facă ăţ ă ă orice.

În timp ce furia lui împotriva Lubei se topea, ea era înlocuită de autocomp timire. Cum de a putut face aşa ceva? Cum de s-aă putut afunda atât de jos?

Îşi aminti de Tateh, când îi spunea lui Mameh c sexul era oă parte important din via . Dar putea fi sexul important, aşa cumă ţă îl f cea Luba? Nu f cuse niciodat aşa ceva. Nici m car nu seă ă ă ă gândise, şi era speriat de excitarea pe care o sim ise. Poate cţ ă avea o înclina ie pentru perversiune. Avea sentimentul îngrozitorţ al perversiunii sale.

Putea s vad barza de pe acoperişul şopronului, cu aripileă ă întinse, cu un picior ridicat, cel lalt aşezat pe vârful acoperişului.ă Tat l s u îi spusese c pas rea va zbura atunci când va deveniă ă ă ă b rbat. Danny ştia c p s rea era înc acolo.ă ă ă ă ă

Capitolul 15

1987, Los Angeles

Danny coborî din avion, cu geanta pe um r şi se, duse directă la limuzina care îl aştepta. Fu surprins s -l g seasc pe Miltă ă ă

249


plimbându-se pe lâng maşin .ă ă— Puştiule, am încercat s dau de tine. B nuiesc c te-ai dusă ă ă

în Virginia, s-o vezi pe Patricia. — Da, am fost, dar nu era acolo, min i Danny, incapabil s i seţ ă

confeseze nici m car celui mai bun prieten ce se întâmplase înă Londra. Ce faci aici?

— Aduc veşti bune. — Veşti bune? — Am vorbit cu Art Gunn. N-ai de ce s - i faci probleme. Art seă ţ

lupt . Stoneham n-are cum s pun mâna pe studio.ă ă ă— Las-o balt . Oricum, vestea asta nu m face s m simt maiă ă ă ă

bine. Milt suspin .ă— OK, Danny. Exagerez pu in, dar hai s punem r ul în fa .ţ ă ă ţă

Stoneham preia studioul. Ai un contract. El trebuie s -l onoreze,ă şi o dat ce filmul e f cut… ă ă

— EI nu e obligat s -l distribuie. ă— Bineîn eles c va trebui. I-ar fi foarte greu s expliceţ ă ă

consiliului de ce nu distribuie un film care a costat milioane de dolari.

— Ei, hai, Milt, doar ştii faptele. Dac dorin a lui Stoneham deă ţ a m distruge îl cost o jum tate de miliard, ce mai înseamnă ă ă ă cinci milioane, ca s omoare un film? Fleacuri. ă

Milt nu-i r spunse imediat. P rea preocupat s privească ă ă ă celelalte maşini, de pe San Diego Freeway.

— OK, Danny, dar înc nu s-a întâmplat. Ai timp s - i faciă ă ţ filmul. Prelu rile astea nu se întâmpl peste noapte. Exist oă ă ă mul ime de reguli care s le împiedice – regulile SEC, obiec iileţ ă ţ ac ionarilor, procura… ţ

— O s rezist. Şi o s m termine. ă ă ă— Puştiule, eşti prea obosit s gândeşti corect. Hai s maiă ă

vorbim dup ce te mai odihneşti şi- i mai limpezeşti capul. După ţ ă aceea, o s - i pl tesc chiar o mas la ă ţ ă ă Spago. OK?

Roma, Italia

B rbatul cu figur bovin , se foia ner bd tor în scaunul pliant,ă ă ă ă ă metalic.

— Îmi pare r u c v-am f cut s aştepta i atât, domnuleă ă ă ă ţ McCrachen.

250

- KIRK DOUGLAS -

Func ionarul de la Crucea Roşie intr gr bit, cu un dosarţ ă ă sub ire în mân .ţ ă

— Dar am g sit foarte greu informa iile de care ave i nevoie.ă ţ ţ— V d c a i g sit ceva. ă ă ţ ă— Da, singura m rturie existent asupra lag rului de la Sană ă ă

Sabba nu prea ne e de ajutor. Foarte pu ini copii au supravie uit.ţ ţ Numai şase, de fapt – patru fete şi doi b ie i, nici unul cu numeleă ţ de Daniel.

— Sunte i sigur?ţ— Da. E posibil ca dovada s nu fie complet , dar singureleă ă

nume, sunt un b iat de şapte ani, David Solomon, şi unul deă doisprezece, Moishe Neumann.

— Asta-i tot? — Îmi pare r u. ă

Beverly Hills

Danny urc pe panta înclinat , care ducea la parcarea dină ă spatele lui Spago. Dou zile de hibernare, hr nind peştii,ă ă plimbându-se pe lâng cas şi, cel mai mult, dormind, i-auă ă micşorat pesimismul. Milt avea dreptate; înc nu terminase. Maiă era destul timp s fac filmul şi dac ă ă ă Everyman urma s fie bun,ă aşa cum ştia c va fi, nimic nu-l va opri s -l distribuie, cumva,ă ă undeva.

În timp ce-şi croia drum în parcare, v zu grupul obişnuit deă fani, paparazzi, tineri şi b trâni, b rba i şi femei. ă ă ţ

Fanii îl uimeau întotdeauna pe Danny. Cum de-şi puteau petrece atâta din timpul lor, aşteptând şi aşteptând s -şi vad oă ă clip vedeta? De unde aveau bani s -şi cumpere pozele şi c r ileă ă ă ţ pe care le strângeau în mâini, în speran a unei semn turi? Îşiţ ă aminti c , o dat , pe când era cu Bruce Ryan, un fan s-a apropiată ă cu o fotografie mare, color. Danny nu s-a putut ab ine s nu-lţ ă întrebe:

— De unde ai asta? — Am cump rat-o, a spus fanul, cu şase dolari. ăŞi nu era decât o fotografie! Al ii avea teancuri. Cu de-şiţ

puteau permite s cheltuiasc atâ ia bani, şi ce însemnau toateă ă ţ acele semn turi pentru ei?ă

Wolfgang Puck, pl cutul proprietar austriac a lui ă Spago, îl conduse la masa lui, dintr-un col îndep rtat, unde ferestreleţ ă

251


largi d deau spre ă Sunset Street — Domnul Schultz a telefonat c va întârzia. V-a sugerat să ă

servi i o pizza evreiasc , spuse Puck, în timp ce un chelnerţ ă aducea o pizza cu brânz şi caviar. Era delicioas . Dannyă ă comand vodc şi se puse pe aşteptat. ă ă

Îi pl cea ă Spago. Era gra ios, iar mâncarea gustoas : preparatţ ă ă în cuptor deschis, f cuse din el locul momentului. Sorbi şi privi înă jur. O starlet se apleca peste un produc tor, sperând că ă ă vederea sânilor ei îi va aduce un rol; un macho, star de vârf, se inea de mân , pe furiş, cu iubitul lui; o regin ofilit a filmului îşiţ ă ă ă

fuma igara cu un port igaret, de argint, încercând din greu sţ ţ ă par str lucitoare; turişti stângaci, aşteptau la nesfârşit o mas ,ă ă ă în timp ce celebrit ile treceau pe lâng ei. ăţ ă

La masa din mijloc, st teau doi directori de studiouri, angaja iă ţ într-o intens conversa ie, în timp ce so iile lor plictisite, se jucauă ţ ţ cu mâncarea. Nici unul din aceşti b rba i, amândoi foşti agen i,ă ţ ţ nu f cuse vreodat vreun film şi, cu toate acestea, hot rau ce felă ă ă de filme trebuie f cute. Dac greşeau de prea multe ori, erauă ă înlocui i. Dar nu r mâneau f r lucru mult timp. Printre executiviiţ ă ă ă Hollywood-ului, eşecul devenea deseori o treapt pe caleaă succesului.

La o alt mas , st tea Harry Moss, un manager pus subă ă ă acuza ie pentru evaziune fiscal a fondurilor clien ilor s i.ţ ă ţ ă Aştepta procesul, dar nu-şi plângea de mil .ă

Danny mai lu o sorbitur . Nu se sup ra c aşteapt . I seă ă ă ă ă oferea prilejul s se relaxeze şi s observe.ă ă

În partea cealalt , îl recunoscu pe miliardarul Jonathană Shields, Îmbr cat, ca de obicei, cu c maş de m tase, cravată ă ă ă ă Ascot şi musta gen Hitler. Oaspe ii s i îi zâmbeau şi-i ascultauţă ţ ă glumele nes rate cu o aten ie des vârşit . Probabil c sperau că ţ ă ă ă ă o s simt ceva din banii lui în buzunarele lor, se gândi Danny.ă ă N-o s simt nimic. ă ă

Deodat , peste zgomotul din sal , Danny auzi aplauze şi urale.ă ă Înclinându-se şi fluturând mâna, Larry Pressman intrase în local, împreun cu so ia sa. Oamenii îl întâmpinau strângându-i mâna.ă ţ Danny privea totul cu uimire. Larry Pressman, preşedinte al World-Wide Pictures. Fusese recent acuzat de falsificare a semn turilor regizorilor s i şi de încasare a cecurilor, dar studioulă ă voia s -l re in ca şef executiv. Un eminent psihiatru fuseseă ţ ă angajat s conving jura ii c , temporar, a fost bolnav mintal.ă ă ţ ă

252

- KIRK DOUGLAS -

Milt auzise un zvon, c Pressman a protestat fa de această ţă ă strategie a ap r rii, dar c , pân la urm , a fost convins cuă ă ă ă ă argumentul:

— Ori eşti bolnav, ori eşti escroc. Dac eşti bolnav, po i să ţ ă conduci studioul. Dac eşti escroc, mergi la închisoare.ă

Astfel de ipocrizie, ruşine, necinste, va fi tratata în Everyman, se gândi Danny. Aceste cazuri nu existau numai pe Wall Street; erau peste tot. Filmul s u va ar ta acest lucru. Filmul s u va fiă ă ă diferit. Un fior ca un curent electric cald îi trecu prin corp, o pl cere a anticipa iei. ă ţ

Milt, cu r suflarea t iat şi cerându-şi mii de scuze, rupseă ă ă vraja.

Barba, de obicei foarte aranjat , a lui Milt p rea, dezordonat ,ă ă ă iar scânteia vesel din ochii s i disp ruse. ă ă ă

— Sarah m-a dat afar , spuse Milt. ă— Ce?— Acum dou zile, în noaptea în care te-am luat de laă

aeroport.— Din cauza lui Marilyn. — Da, a aflat. — Acestea sunt riscurile pe care trebuie s i le asumi. ă ţ— De parc n-aş şti… ă— Deci, acum stai cu Marilyn? Milt închise ochii şi d du din cap. ă— S-a terminat şi cu asta.— Oho, Milt, s-au întâmplat o mul ime de lucruri! ţ— Danny, n-o s crezi… ăChelnerul le aduse comanda şi Milt t cu un moment, în timpă

ce se concentra s rup piciorul unui crab.ă ă— Trebuia s -mi fi dat seama c se întâmpl ceva. ă ă ăSe purta ciudat, de când cu previzionarea. Filmul a fost un

eşec.— Am auzit.— Dup aceea, a fost tot timpul plecat la audi ii, nu-miă ă ţ

r spundea niciodat la telefoane, contramanda ă ă întâlnirile… Milt îşi mesteca crabul cu mintea aiurea.— Am fost disperat, în noaptea în care Sarah m-a dat afar . M-ă

am dus la apartamentul ei. Nu era acas . Am aşteptat afar treiă ă ore! A ap rut… Cu John Washington. ă

— John Washington? Actorul negru? 253


— Mda, un shvartza. — Nu fii rasist. — Nu sunt, dar e un shvartza. M-a v zut, a coborât dină

maşin . „Ce vrei?” m-a întrebat. „Ce vreau? Te vreau pe tine,ă Marilyn”. S-a holbat la mine. „Mi-am p r sit so ia pentru tine.”ă ă ţ Apoi mi-a spus: „Mit, s-a terminat totul.” Oh, Danny…

Milt îşi l să ă capul în jos. — N-am vrut s m vad plângând. Nu ştiam ce s fac. Amă ă ă ă

încercat s m întorc la Sarah. I-am telefonat. Nici n-a vrut să ă ă vorbeasc cu mine. Copiii mei nu vor s vorbeasc cu mine. Aiă ă ă zice c-ar putea în elege… Vreau s spun c sunt adul i!ţ ă ă ţ

Danny îl privi pe Milt. Era palid, cocoşat, ab tut. D du b uturaă ă ă pe gât şi se întinse dup un alt crab. ă

— Ce s fac? întreb Milt, cu gura plin . ă ă ăDanny îşi suprim un zâmbet. ă— Aminteşte- i, Miltie, o problem înseamn un punct deţ ă ă

vedere. Dac ai un punct de vedere corect, rezolvi problema. Nu-ăi telefona so iei. Scrie-i. ţ

Milt se opri din mestecat. — S -i scriu? ă— Da, spune-i ce prost ai fost. Spune-i cât de mult î i lipseşteţ

şi c ai terminat-o cu… ă— Dar ştie c Marilyn m-a l sat balt . A ap rut în „Army”. ă ă ă ă— Atunci şterge asta. Scrie-i numai c acuma ştii c o vreiă ă

numai pe ea – şi acest lucru este important – doar c ştii c esteă ă prea târziu.

— Prea târziu? — Da. N-o s mai po i niciodat s readuci minunatele clipe peă ţ ă ă

care le-a i petrecut împreun în Bronx. ţ ăMilt îl privi t ios pe Danny, care continu .ă ă— Ai f cut-o s sufere şi în elegi c nu te mai vrea dup totă ă ţ ă ă

ceea ce ai f cut. Accep i acest lucru. ă ţMilt încerc s -l întrerup .ă ă ă— Nu, nu – las -m s termin. Nu po i s apari în fa a ei după ă ă ţ ă ţ ă

ce te-ai purtat aşa cum te-ai purtat. Spune-i c trebuie c-ai fostă nebun s rişti dragostea ei. Pentru restul vie ii tale vrei s-o laşiă ţ pe ea s hot rasc . Spune-i c -i scrii pentru c i-e prea ruşineă ă ă ă ă ţ s -i vorbeşti. Trimite-i scrisoarea şi nu-i telefona cinci zile. ă

— Cinci zile? întreb Milt cu o voce slab . ă ă— Da.

254

- KIRK DOUGLAS -

— Bine, Danny. Sper c merge. ă— Şi eu, spuse Danny, sim indu-se bine c-a putut veni cu unţ

sfat aşa de bun. — Mul umesc mult. ţO bucat de crab c zu din gura lui Milt şi se înroşi puternic.ă ă— Ce s-a întâmplat? — Acolo, rosti Milt. — Unde?— Acolo!— Cine?— El cu Marilyn. Danny se întoarse s -l vad pe frumosul actor negru tr gândă ă ă

un scaun pentru Marilyn, o imagine a sofistic rii într-o rochieă alb de m tase care c dea pe trupul ei perfect. Amândoi râdeau.ă ă ă

— Hai s mergem, Miltie. ăDanny puse pe mas câteva bancnote, îl trase pe prietenulă

s u de pe scaun şi-l zori spre ieşirea din restaurant. Plimbându-ăse prin parcare, Danny îl lu pe Milt de dup umeri. ă ă

— Eşti norocos c s-a terminat. ă— ’Mda, spuse Milt f r convingere.ă ă— Vorbesc serios, Miltie. — Sigur… sigur… — Crede-m , n-ar fi putut dura. ăMilt suspin .ă— Poate ai dreptate. Danny îl înghionti. — Hai, spune-mi un banc. — Nu m simt în stare, d du Milt din cap. ă ă— Te rog, Miltie, numai unul mic. — Bine, OK.— sta eşti tu. Ă— Care-i diferen a dintre o prim şi o a doua c s torie?ţ ă ă ăMilt f cu o pauz pentru o efect.ă ă— Prima dat orgasmele sunt adev rate dar bijuteriile suntă ă

false. Cotcod ci încet. ăChicotind cu el, Danny îi spuse:— Nu sunt îngrijorat în privin a ta, Miltie, ai sim ul umorului.ţ ţ

Totul o s fie bine. ăDanny îl duse la maşina lui.

255


— Unde stai? Milt p ru dintr-o dat patetic ca un b ie el care mergea pentruă ă ă ţ

prima dat în tab r . ă ă ă— La hotel. — Stai cu mine Milt. — Nu, mul umesc. Am un apartament la mansard la Beverly. ţ ă

Danny conduse acas mul umit c reuşise s -l fac pe Milt să ţ ă ă ă ă se simt mai bine. De ce nu şi-a dat seama mai înainte că ă ajutându-i pe ceilal i î i d dea un sentiment aşa de pl cut şi teţ ţ ă ă distr gea de la problemele personale? Poate c asta începuseă ă Stephanie s fac atunci când l-a rugat s -l ajute cu ă ă ă Everyman. Ar trebui s -i telefoneze. Nu-i r spunsese niciodat la bile elul eiă ă ă ţ în care-i mul umea pentru flori..ţ

„Trandafiri albi! Numai tu puteai fi. Telefoneaz -mi. Suntă singur .” – scrisese ea. S rmana Stephanie. Voia s-o ajute. Poateă ă c s-a înşelat în leg tur cu India. Poate c înc mai puteau fiă ă ă ă ă prieteni. Îşi aminti de sânii dezveli i ai Stephaniei atunci când aţ intrat în dormitor. Se în elegeau aşa de bine la pat atunci cândţ erau c s tori i. ă ă ţ

Form num rul de telefon al hotelului. ă ă— Doamna Dennison, v rog. ăDup o lung aşteptare, ascultând o muzic stupid , i seă ă ă ă

spuse c nu r spunde.ă ă— Este înc înregistrat ? ă ă— Un moment – controlez imediat. Mai ascult muzic . Când, pân la urm , i se spuse c , într-ă ă ă ă ă

adev r, mai era acolo, ceru s transmit un mesaj. ă ă ă— Un moment, v dau leg tura la serviciul mesaje. ă ăMuzica stupid se auzi iar şi şi închise. ă ă

Stephanie auzi sunetul soneriei. Reuşi s -şi ridice capul de peă mas şi r sturn sticla de scotch, goal . Se ridic , aproape să ă ă ă ă ă cad . Trebuie s fie cineva la uş , se gândi ea ca prin cea aă ă ă ţ b uturii. Îşi înf şur mai strâns halatul pe ea şi-şi trecu degeteleă ă ă prin p rul încâlcit.ă

Nu era nimeni la uş , dar sunatul continua.ăZ p cit , c ut telefonul. Dar când puse mâna pe el linia eraă ă ă ă ă

deja moart . Se sim ea ame it . Se sprijini de noptier ca s seă ţ ţ ă ă ă reechilibreze, dar noptiera fragil se cl tin şi se r sturn .ă ă ă ă ă

256

- KIRK DOUGLAS -

Lamp , telefon, medicamente, fotografii înr mate, toate s-auă ă împr ştiat, sp rgându-se pe duşumea.ă ă

— Oh, îmi pare r u… Îmi pare r u… ă ăSe l s jos şi ridic una din fotografii. Prin geamul spart v zuă ă ă ă

fa a zâmbitoare a lui Danny, Patricia şi ea, pe plaja de la Malibu.ţ St tea şi privea fotografia. ă

„Steppin’out with my baby…” începu ea s cânte, ă „…can’t be bad to feel so good…”

Londra

Luba era în buc t rie deschizându-şi o conserv de ton peă ă ă care o furase de la supermarket. Nu era pentru prima dat înă ultima lun c trebuise s fure mâncarea, dar nu existaă ă ă alternativ . Pisica, mirosind peştele, îşi freca ner bd toareă ă ă bl ni a de gleznele ei. Îi d du conserva goal s-o ling şi începuă ţ ă ă ă s amestece salata. O putea auzi pe Magda învârtindu-se prină sufragerie în timp ce pudelul l tra. Tranchilizantele pe care i leă recomandase medicul o f ceau s se simt mai bine, dar celeă ă ă dou s pt mâni de spitalizare le f cuser s -şi cheltuiasc to iă ă ă ă ă ă ă ţ banii, în ciuda asigur rilor sociale.ă

Acum, când avea atâta nevoie de bani, agen ia de servicii nuţ o mai folosea – considerau c nu se mai puteau baza pe ea. ă

În disperare de bani, fusese pân la urm de acord s vândă ă ă ă doamnei McKeever peisajul pe care aceasta admirase. Odat ce-lă vându, se întreb de ce rezistase atât de mult timp. Se sim eaă ţ bine. Nu renun a la o parte intim a vie ii ei, o împ rt şea. Şi-iţ ă ţ ă ă pl cea s primeasc bani pe ceva ce crease, chiar dac baniiă ă ă ă acopereau doar chiria pe dou s pt mâni. Era încântat deă ă ă ă complimentele pe care i le f cuse doamna McKeever în hol. ă

— Sora mea iubeşte foarte mult pictura dumitale. — Instalatorul a fost ast zi aici – şi el picteaz – şi a spus c eă ă ă

o lucrare superb .ăPisica linse conserva pân o cur şi Luba o lu în bra e până ăţă ă ţ ă

la fereastr . Afar , pe strad , Rick împ r ea ziarul de duminic .ă ă ă ă ţ ă Privi în sus, dar Luba trecu în spatele draperiei. El era motivul pentru care Danny plecase din via a ei. Dar nu era vina lui şi niciţ a ei. Fusese sigur c lui Danny o s -i plac noua experien . Şi-iă ă ă ă ţă pl cuse. De ce s-a înfuriat atât de tare? Îşi duse mâna la obraz;ă mai putea s simt lovitura.ă ă

257


Rick st tu mult timp în fa a cl dirii, apoi îşi continu drumul.ă ţ ă ă Puse pisica jos şi ieşi s ia ziarul.ă

Pe prima pagin era fotografia unei explozii de avion. Înc oă ă tragedie şi to i oamenii aceia omorâ i. Era oare şans sauţ ţ ă destin? Întoarse pagina şi ochii ei se opririi asupra fotografiei unei femei frumoase. Cuvintele îi s ririi în ochi: ă Doamna Stephanie Dennison – persoan de societate ă – Sinucidere. O camerist o g sise pe Stephanie în apartamentul hotelului cu oă ă sticl de scotch şi o cutie de medicamente goale, lâng ea. ă ă

Luba se repezi sus s -i telefoneze lui Danny. Dup ce sun deă ă ă patru ori, îi r spunse robotul. Se preg tea s închid , neştiind ceă ă ă ă s spun , când izbucni: ă ă

— Danny, sunt acas pentru tine. Telefoneaz -mi. ă ă

Beverly Hills

Danny se scul ă devreme duminic diminea a ă ţ şi puse din nou telefonul în priz . Robotul îi spuse c nu ă ă avea nici un mesaj din timpul nop ii. De îndat ce recunoscu ţ ă vocea Lubei închise. Era mândru de el, nu ezitase nici un moment. N-o s -i dea peste capă concentrarea de-acum. Îşi puse costumul de tenis şi se îndreptă spre teren.

Lui Danny îi pl cea s abordeze fiecare film ca un atlet, înă ă form ; pentru ă Everyman voia s fie într-o condi ie superb .ă ţ ă Transpira ia curgea pe fa a lui în timp ce ţ ţ lovea mingiile de tenis aruncate de maşina automat . ă

— Danny! ip ţ ă cineva. Ap s pe pedal s opreasc maşina şi-l v zu pe Miltă ă ă ă ă ă

apropiindu-se cu ziarul de diminea :ţă— Ce s-a întâmplat? îi zâmbi Danny prietenului s u. ăMilt nu zâmbea în timp ce-i întindea ziarul. — Trebuie c-a f cut-o cu o noapte înainte, când eram laă

Spago. Danny citi anun ul scurt apoi se l s s cad într-un scaun deţ ă ă ă ă

teren şi închise ochii. Când, pân la urm vorbi, vocea îi eraă ă r guşit . ă ă

— Dumnezeule, Milt. Unde crezi c-au dus-o? — La morg , presupun. Asta face poli ia de obicei. ă ţ

Func ionarul de la morg p rea furios.ţ ă ă258

- KIRK DOUGLAS -

— M numesc Dennison. Am venit pentru so ia mea,ă ţ Stephanie Dennison.

— Ah, spuse func ionarul, ca s identifica i cadavrul?ţ ă ţConsult o agend . ă ă— 248.ÎI urmar pe un hol pân la o uş metalic . Un val de aer receă ă ă ă

n v li când func ionarul o deschise. Îi conduse la sertarul 248 şi-lă ă ţ trase.

Danny îşi cuprinse bra ele cu mâinile. ţSertarul era gol.Func ionarul se sc rpin .ţ ă ă— S controlez. ăR sfoi nişte hârtii prinse cu o clam şi care atârnau pe oă ă

sfoar murdar .ă ă— Doamna a fost luat de la noi acum patru ore şi dus la oă ă

cas de funeralii din Long Island, la ordinele lui J.L. Stoneham. ăDanny ieşi afar încet. ăMilt îl cuprinse cu bra ul.ţ— Puştiule, era o fat cu probleme şi-ai f cut tot ce-ai putut. ă ăDanny st tea în linişte în timp ce Milt conducea spre cas . Ceă ă

ironie c în timp ce el încerca s dea de Stephanie cu o puternică ă ă dorin de-a face dragoste, ea probabil era deja moart , z cândţă ă ă singur într-un apartament de hotel şi aşteptând s fieă ă descoperit . Îl c utase – voia s -l ajute la ă ă ă Everyman. Voia s -iă g teasc . Poate c şi ea voia s fac dragoste. ă ă ă ă ă

— Milt crezi c ar fi fost vie, acum, dac aş fi l sat-o s mă ă ă ă ă ajute?

— Nu cred. Era în c r i. Nimic nu ar fi putut-o opri. ă ţ— Îmi doresc s n-o fi repezit atunci când mi-a ă vorbit despre

India.. — Nu te învinov i puştiule. Nu este ăţ vina ta. Nu e vina

nim nui. Aşa merg lucrurile. ă— Dar e atât de trist. A fost abandonat , respins de toată ă ă

lumea, chiar şi de mine. — Ai f cut tot ce-ai putut pentru ea.. ă— Nu ştiu, Milt. Ultima dat când am ă v zut-oă m-a rugat s -iă

spun „te iubesc”. — Şi ce-ai spus? — Nimic.— Puştiule, de ce dracu’ n-ai spus?

259


— Poate pentru c nu am iubit-o niciodat . ă ăMilt suspin .ăPrin fereastra maşinii, Milt vedea oameni cump rând pomi deă

Cr ciun de lâng o parcare. Cr ciun în Los Angeles – atât deă ă ă ciudat, Moşi Cr ciun cu fe e roşii în s nii trase de reni erauă ţ ă atârna i deasupra str zilor f r z pad . Îşi aduse aminte cum aţ ă ă ă ă ă cump rat un pom împreun cu Patricia – în ciond nealaă ă ă obligatorie cump rai întotdeauna unul prea înalt s intre în cas .ă ă ă În fiecare an Stephanie preg tea de Cr ciun o mas deosebit peă ă ă ă care-o încheia cu specialitatea ei – budinc de prune. Eraă întotdeauna vâsc…

Câtă ironie, se gândea el. Anotimpul sta este pentru a fiă fericit. Ce Cr ciun trist va fă i pentru Patricia.

Telefoanele insistente ale lui Danny la Long Island nu-i aduser nici un rezultat. Accentul britanic al majordomului îiă spunea, prea politicos, c Patricia asista la o slujb religioasă ă ă pentru mama ei, numai pentru membrii familiei. Evident, J.L. nu-l considera membru al familiei.

Majordomul îl asigur c va transmite Patriciei mesajul s u.ă ă ăAştept ore întregi la telefon. Sun în seara aceea. Nu o să ă ă

uite niciodat plânsul ei isteric. ă— Tati, Tati, ce s fac?ăCând încerc s o linişteasc , telefonul se închise. R maseă ă ă ă

înlemnit.Form din nou num rul şi aceeaşi voce britanic îi spuseă ă ă

necioplit.— Miss Patricia nu este disponibil , şi închise. ăForm num rul f r încetare. Un continuu semnal, telefonulă ă ă ă

era ocupat, era singurul r spuns. Disperat, se plimba prină camer . S rmana fat , fiica lui, plângea dup ajutor. Trebuia să ă ă ă ă fac ceva. ă

Lu primul avion spre New York, un elicopter spre Long Island,ă apoi un taxi pân la reşedin a lui J. L. Stoneham.ă ţ

— Aici începe proprietatea lui Stoneham, îi spuse şoferul lui Danny, uitându-se la el prin oglinda retrovizoare.

Strâns într-un pardesiu sub ire, Danny privi zidul înalt dinţ piatr în timp ce taxiul trecea prin z pad . Când ajunseră ă ă ă la un stop, îi pl ti şoferului şi coborî. Nu era deloc trafic pe strad .ă ă

O poart înalt din fier împodobit cu ghirlande colorate deă ă ă 260

- KIRK DOUGLAS -

Cr ciun bloca intrarea spre o alee imaculat – chiar şi gr mezileă ă ă de z pad de pe fiecare parte p reau antiseptic de albe. ă ă ă

Danny deschise interfonul, conştient de camera de luat vederi a circuitului închis care-l privea, şi sun .ă

Aproape imediat, o vece politicoas de femeie rosti: ă— Un Cr ciun fericit, cu ce v pot fi de folos? ă ă— Sunt Daniel Dennison. Am venit s o ă v dă pe fiica mea.— Un moment, v rog, veni r spunsul vesel a femeii. ă ăAştept , l sându-se de pe un picior pe altul, frigul trecându-iă ă

prin pantofi.De data aceasta, îi r spunse o voce aspr de b rbat.ă ă ă— Îmi pare r u, domnişoara Patricia nu poate primi vizitatori. ăInterfonul se închise.Danny lovi butonul din nou. Vocea pl cut , de femeie, reveni.ă ă— Un Cr ciun Fericit, cu ce v pot ajuta? ă ă— Sunt aici s-o v d pe fiica mea, ip el, şi n-am de gând să ţ ă ă

plec pân n-o v d.ă ăNu primi nici un r spuns.ăDanny lovi soneria iar şi, şi iar şi. Nici un r spuns. ă ă ăSe uit de-a lungul trotuarului, frumos cur at de z pad , careă ăţ ă ă

m rginea zidul. Lâng intrarea de serviciu, observ un containeră ă ă mare de gunoi. Îl trase lâng zid şi se urc pe el. Da, putea să ă ă ajung deasupra. Când îşi puse mâna pe margine, ca s poată ă ă apuca bine, sim i o durere surd . Îşi trase mâna şi v zu o ranţ ă ă ă adânc , din care curgea sânge. Toat partea de sus a zidului eraă ă împânzit cu cioburi de sticl .ă ă

— Tic losul! murmur Danny, în timp ce-şi bandaja mâna cuă ă batista. Se l s s cad de partea cealalt , într-o z pad de două ă ă ă ă ă ă ă picioare în l ime şi începu s se târasc printr-o gr din mare,ă ţ ă ă ă ă cu tufişuri t iate în form de animale, toate cu c ciuli albe.ă ă ă Pantalonii îi erau uzi leoarc , iar pantofii plini de z pad care seă ă ă topea.

Deodat , auzi nişte l tr turi, şi o pereche de câini mari, negri,ă ă ă venir înspre el. Dar, înainte s -l ajung , cineva strig :ă ă ă ă

— Halt! Şi câinii se oprir în fa a lui, cu z pada pân la bur i,ă ţ ă ă ţ mârâind şi dezvelind nişte col i lungi. Dou g rzi în uniform seţ ă ă ă apropiar , cu puştile l sate în jos.ă ă

— Ce dracu’ cau i aici? întreb cel mai înalt.ţ ă— M numesc Dennison. Vreau s -mi v d fiica, pe Patricia.ă ă ăCel lalt scoase un walkie-talkie, dar nu auzi ce spuse, pentruă

261


c vorbele îi erau acoperite de mârâiturile câinilor. Închise.ă— A i face mai bine s pleca i, domnule Dennison, sauţ ă ţ

chem m poli ia.ă ţ— Chema i-o, spuse Danny, cu înc p ânare. Am dreptul legalţ ă ăţ

s -mi v d fiica. ă ăG rzile schimbar priviri între ele, iar cea cu walkie-talkie seă ă

întoarse şi comunic cu cineva. Dup un lung dialog, puse la locă ă aparatul şi spuse:

— Urma i-m , domnule Dennison.ţ ăAcum deja familiarul b rbat cu figur bovin , ap ru în uşa dină ă ă ă

fata reşedin ei şi-l conduse politicos în untru, într-o camerţ ă ă mare, cu pere ii acoperi i de c r i. În mijloc, str lucind datorit aţ ţ ă ţ ă ă sute de clopo ei, era un brad uriaş, ce se în l a pân la tavan.ţ ă ţ ă Omul cu figur bovin îl pofti s ia loc pe sofaua acoperit cuă ă ă ă catifea roşie, dar Danny r mase în picioare. Mâna îi pulsa.ă Privind în jos şi v zu cum c deau pic turi de sânge din batistaă ă ă ud , pe un nepre uit covor oriental. Prin sistemul stereo, ascunsă ţ vederii, o voce blând cânta ă Nöel… Nöel … Nöel…

Patricia intr în camer .ă ăDanny fu şocat de spaima şi r t cirea pe care le v zu pe fa aă ă ă ţ

ei tân r . Voia s-o ia în bra e, s-o acopere cu s rut ri, s -i spună ă ţ ă ă ă ă cât de mult o iubea, orice, numai s -i ştearg privirea aceea, dară ă r mase pe loc, paralizat.ă

— Patricia, sunt aici, spuse el rigid. Nu ştiu ce s , spun… Îmiă pare r u…ă

Se îndrept spre ea. Ea f cu un pas înapoi. Ochii îi erauă ă s lbatici şi dispera i. P rea atât de firav , şi parc mai înalt . Eraă ţ ă ă ă ă atât de diferit fa de feti a care râdea cu veselie şi se ag a deă ţă ţ ăţ piciorul lui.

— Sunt eu, tat l t u. ă ăEa doar îl privi. Aştept . Ea nu spuse nimic.ă— Draga mea, a fost un şoc pentru amândoi. Dar, hai s neă

acord m o şans s ne vindec m. Apoi o s fim împreun şi o să ă ă ă ă ă ă vorbim. OK?

Nu reuşea s scape de tonul rug tor al vocii. Lacrimi îiă ă curgeau acum, pe obraji, în jos. Scoase un ip t de spaim şiţ ă ă leşin în suspine isterice.ă

Se îndrept spre ea, dar doi b rba i solizi intrar în camer şi-lă ă ţ ă ă placar . Îl ridicar , brutal, în picioare şi-i strânser bra ele laă ă ă ţ

262

- KIRK DOUGLAS -

spate. Durerea era cumplit . O femeie înalt , într-o uniformă ă ă alb , o scoase pe Patricia afar . ă ă

J.L. Stoneham intr în camer .ă ă— Ai sup rat-o destul pe Patricia. Ieşi afar . ă ă— Este fiica mea. Am dreptul s-o v d. ă— N-ai nici un drept. N-o s-o vezi niciodat . ă— Ai luat-o pe Patricia de la Stephanie, dar nu po i s-o iei de laţ

mine. Cu o mişcare a mâinii, J.L. îşi concedie g rzile. Singuri înă

camer , se înfruntar . Stoneham rupse t cerea. ă ă ă— i-am spus c o s te distrug, şi când o s termin, cu tine, oŢ ă ă ă

s - i doreşti s nu te fi n scut niciodat , pu ’ evreiasc !. ă ţ ă ă ă ţă ăDanny înghe .ţă— Uh, da, ştiu totul despre tine – San Sabba, adop iunea ta –ţ

eşti norocos c nu ai sfârşit în cuptor. ăCapul lui Danny vâjâia. Buzele lui J.L. se r sucir într-ună ă

zâmbet. Savura momentul.— Credeai c ai pus v lul pe ochii tuturor? continu el. O să ă ă ă

am grij ca toat lumea s - i ştie micul t u secret murdar.ă ă ă ţ ăUimit, Danny r mase intuit pe loc. Omul acesta dezgropase oă ţ

minciun înmormântat la jum tate de lume dep rtare. ă ă ă ăI’m dreaming of a white Christmas… Vocea blând se filtraă

uşor. Danny inspir adânc.ă— Nu-mi pas ce faci, spuse el r guşit. Nu-mi pas , decât deă ă ă

fiica mea. Vocea îi deveni şi mai puternic , în timp ce se îndrepta spreă

figura de granit a lui Stoneham.— Î i pas de ea? Clacheaz . Are nevoie de îngrijire medical . ţ ă ă ă— O s aib tot ceea ce banii pot cump ra. ă ă ă— Crezi c banii t i repar totul? Oare, mai multe br ri deă ă ă ăţă

aur şi mai mul i cai o s-o fac s -şi uite mama? Ai omorât-o peţ ă ă Stephanie.

— Destul! Vene albastre se umflau pe gâtui lui Stoneham. — i-ai distrus propriul tat ! i-ai omorât so ia… Ţ ă Ţ ţ— Am spus c e destul! ă— Ce fel de monstru eşti? J.L. se d du un pas înapoi.ă— Crezi c te-aş l sa s -i faci acelaşi lucru şi Patriciei? Fiiceiă ă ă

263


mele, fiicei mele pe jum tate evreic ?!ă ăOchii înguşti ai lui J.L. se m rir .ă ă— O s te omor, dac va fi nevoie, şuier el. ă ă ăDanny se apropie, dominându-l. — D -i drumul, tic losule, spuse el, printre din ii încleşta i,ă ă ţ ţ

pentru c n-o s renun niciodat ! ă ă ţ ă— Ieşi! Ieşi! Fa a lui J.L. deveni purpurie.ţG rzile n v lir şi-l ridicar pe Danny. Stoneham respira greu. ă ă ă ă ăÎn timp ce g rzile îl împingeau pe Danny afar din camer , îlă ă ă

v zu pe J.L. ghemuindu-se într-un fotoliu imens. Ultima imagineă pe care Danny a surprins-o, a fost un J.L. uitându-se la covorul p tat de sânge.ă

Când urc la bordul zborului 747, la Aeroportul Kennedy,ă Danny îşi sim i capul gata s explodeze. Era ca şi cum clopoteţ ă mari din metal îi b teau în tâmple şi, totuşi, nu puteau acoperiă ipetele Patriciei. Trebuia s se gândeasc , s g seasc o solu ie,ţ ă ă ă ă ă ţ

cum s-o scoat din ghearele lui Stoneham.ă„Pu evreiasc .” Cu cuvintele astea, J. L. sfâşiase fa ada peţă ă ţ

care şi-o construise cu atâta grij de-a lungul anilor, o fa ad peă ţ ă care o crezuse impenetrabil .ă

Cum ar reac iona Patricia când va afla secretul tat lui s u? Arţ ă ă spune ea, aşa cum a f cut-o în urm cu mul i ani, „Nu vreau să ă ţ ă fiu evreic ”.ă

Danny nu s-a sim it niciodat atât de neajutorat, de impotent.ţ ă— Cr ciun Fericit, îi ur stewardesa. ă ăDeodat , fu scuturat de un acces de râs. Apoi începu să ă

plâng şi nu mai putu gândi.ă

Capitolul 16

1988, Londra

Motanul s ri pe mas şi se frec de bra ul Lubei, dar ea îl d duă ă ă ţ ă uşor la o parte. Neînfricat, p şi cu grij prin gr mada de chitan e,ă ă ă ţ pân când l bu ele lui moi g sir o bucat de hârtie, pe care seă ă ţ ă ă ă încol ci.ă

Al naibii fel de a începe Anul Nou, morm i Luba. Cum deă 264

- KIRK DOUGLAS -

puteau fi atât de multe chitan e? F cuse un desen pentru soraţ ă doamnei McKeeven, pentru o sut de lire, şi-i d du instalatoruluiă ă o schi cu dou zeci şi cinci de lire, dar banii ştia erau departeţă ă ă de a fi suficien i.ţ

Stârnind uşor pisica de la locul ei, lu un bilet de la Dorothy,ă privind un Rendez-vous cu un grup rock, chiar în seara aceea. Lubei nu-i pl cea ideea, dar trebuia s mearg . Cel pu in,ă ă ă ţ reintrase în gra iile lui Dorothy. F cu mesajul ghemotoc, îlţ ă arunc în coşul cu hârtii, f r s nimereasc . Pisica alerg şiă ă ă ă ă ă începu s se joace cu el. ă

Adun chitan ele care trebuiau achitate. De unde o s iaă ţ ă banii? Luba ştia c o noapte petrecut cu un cânt re rock n-o să ă ă ţ ă rezolve problema. Mai exista o solu ie, care o rodea de multţ timp. Ce avea de pierdut?

A doua zi, f r s -i spun Magdei unde merge, Luba luă ă ă ă ă autobuzul spre Victoria Stadion şi cump r un bilet dus-întorsă ă spre Brighton.

Greenfield Inn p rea sinistru şi p r sit, în cea a friguroas aă ă ă ţ ă iernii. O t bli cu „De vânzare” îi informa pe clien ii interesa i să ţă ţ ţ ă ia leg tura cu ă Royal Bank din Brighton. Luba arunc o privire înă jur – strada era goal în aceast perioad a anului – şi se apropieă ă ă de intrare. Uşa era încuiat . C ut în ghiveciul de flori, care încă ă ă ă mai avea o muşcat din plastic, de un roşu str lucitor. Cheia eraă ă acolo.

În timp ce mergea pe coridorul rece al casei goale, avu un sentiment straniu, paşii ei f când un ecou sec. Ştia c baniiă ă trebuiau s fie pe acolo, pe undeva. Colonelul Johnson nu i-ar fiă ascuns în alt parte. Se gândise deseori la ei, c utând cu minteaă ă fiecare camer a hotelului. Cea mai bun ascunz toare, îşiă ă ă spunea ea, ar fi fost pivni a. Trebuia s fie pivni a.ţ ă ţ

Îşi aminti de ziua în care îl considerase nebun c le-a f cut să ă ă mute totul din pivni în pod. În mod evident, nu voia ca ea sţă ă mearg acolo. Dar unde, oare, puteau fi ascunşi în pivni ?ă ţă

Se opri în fata uşii biroului şi privi în untru. Se cutremur f ră ă ă ă s vrea. Încet, intr în camera coşmarurilor ei. Masa de lucru eraă ă goal . Haina lui alb , de maimu oi, atârna într-un cuier. Seă ă ţ întreba cu ce fusese îmbr cat în coşciug. Bineîn eles, dac şi-ară ţ ă fi putut spune dorin a, ar fi vrut s fie înmormântat în uniform .ţ ă ă Tres ri. Asta trebuia s fie.ă ă

265


Se îndrept repede spre scara acoperit cu mochet . Seă ă ă cutremur , gândindu-se la ce trebuie s fi sim it Magda ultimaă ă ţ dat , când a urcat sc rile, c rând lada cu s pun. Acum era dup -ă ă ă ă ăamiaza târziu şi începea s se întunece. Aprinse lumina din holă şi, rezistând impulsului de a vedea dac mai erau pete de sângeă pe treptele din fier, urc în pod. Se uit la l zile cu s pun şi laă ă ă ă hârtia igienic , înc acolo. De câte ori nu venise ea aici, s seă ă ă ascund şi s deseneze, pân când a alungat-o colonelulă ă ă Johnson.

Pe dreapta, lâng perete, era cuf rul din lemn, pe care st tuseă ă ă adeseori. Smuci capacul greu. Era încuiat.

Alerg pe sc ri, pân la buc t rie, speriind un şoarece. Într-ună ă ă ă ă sertar, g si un ciocan şi un cu it pentru gheat , şi se gr biă ţ ă ă înapoi.

Respirând greu, puse cu itul sub balama şi începu s loveascţ ă ă cu ciocanul. Balamaua ced foarte uşor. Ridic , cu greu, capacul.ă ă Uniforma era acolo, împ turit frumos, cu chipiul deasupra. Oă ă scoase afar . Sub ea, era o sabie şi o ciudat p puş african , ună ă ă ă ă coif şi o cravaş de c l rie. Le scoase pe toate şi privi cuf rulă ă ă ă gol. Nimic. Nu-i venea s cread . Fusese atât de sigur .ă ă ă

În timp ce se aplec , s pun obiectele la loc, ezit . Capaculă ă ă ă era mai înalt decât restul cuf rului. Se întinse şi pip i. Într-ună ă col , d du de o mic ag toare. Când trase de ea, un capac falsţ ă ă ăţă se mişc . Sub el g si o cutie metalic . O lu , triumf toare. Eraă ă ă ă ă încuiat . Cu un zâmbet, ridic ciocanul.ă ă

— Cine-i acolo? strig o voce de b rbat. ă ăLa dracu’! Repede, puse capacul fals la loc, b g totulă ă

în untru. Cu excep ia cutiei metalice şi a unei uniforme, şiă ţ închise cuf rul.ă

— Cine-i acolo? Vocea se apropia. Înveli cutia în uniform şi o lu în bra e.ă ă ţ

Coborî pe treptele din fier. Spre ea, privea un poli ist.ţ— Of, Doamne; sunt aşa de bucuroas c sunte iă ă ţ

dumneavoastr , sergente Sweeney! M-a i speriat. ă ţ— Domnişoar Johnson? Ne întâlnim în cele mai ciudateă

situa ii. Ce face i aici? ţ ţLuba îşi în l capul şi zâmbi provocator. ă ţă— Aş putea întreba şi eu acelaşi lucru. Coborî treptele şi se apropie de el. — Am v zut lumin , domnişoar Johnson, şi am intrat s-oă ă ă

266

- KIRK DOUGLAS -

sting. — Sergent Sweeney, nu mi-a pl cut deloc ideea de a veni aiciă

singur . Dar mama mea nu mai suporta. Nici nu- i po i imaginaă ţ ţ cât de greu i-a fost.

Îşi puse mâna liber pe bra ul lui şi-l privi în ochi.ă ţ— Dar, domnişoar Johnson, casa a fost sigilat de banc ,ă ă ă

pentru vânzare. Nimic nu trebuie mişcat din loc. — Bineîn eles, numai c , mama, în durerea ei, a uitat s iaţ ă ă

uniforma asta. Colonelul Johnson o purtase În b t lia de la Mauă ă Mau. Face parte din istoria familiei, spuse ea, presându-l cu sânii.

— Da… Cred c înseamn mult pentru ea… Dar nu suntă ă sigur…

Ochii Lubei exprimau o durere adânc . ă— Dac trebuie… Poftim, ia-o. ă— Nu, nu, spuse el. Cred c nu poate s fie nici o problem . ă ă ăÎn timp ce mergeau pe coridor, spre scara principal , seă

asigur c se l sase toat pe el.ă ă ă ăEl îşi puse bra ul pe dup talia ei, pentru sprijin, uitând s maiţ ă ă

sting lumina, iar Luba nu-i aminti.ă— Ar fi nepotrivit s te invit din nou la o ceaşc cu ceai? oă ă

întreb el, timid, înroşindu-se. ă— Eşti foarte dr gu , dar trebuie s iau trenul spre Londra.ă ţ ă— D -mi voie s te înso esc pân la gar .ă ă ţ ă ă— Ah, nu trebuie s te deranjezi.ă— Mi-ar face pl cere. ă— Mul umesc. Nu pot s -l pierd. Mama mea m aşteaptţ ă ă ă

acas . ă— Sper ca în curând s se simt mai bine.ă ăÎl privi şi se ag de bra ul lui.ăţă ţ— O s treac mult timp pân când o s uite aceast tragedie.ă ă ă ă ă— Da, în eleg, spuse cu condescenden . Sper ca uniformaţ ţă

aceasta s-o aline, în vreun fel.— Nici nu- i imaginezi ce mult va însemna pentru ea, spuseţ

Luba, cu nişte ochi ce oşi, fixa i într-ai lui.ţ ţCând ajunser la gar , megafonul anun a plecarea trenuluiă ă ţ

spre Londra. Pe scara trenului, se întoarse şi-l s rut pe gur . ă ă ă— N-o s pot niciodat s - i mul umesc destul, spuse ea.ă ă ă ţ ţÎl l s pe sergentul Sweeney stând pe peron, cu gura c scat .ă ă ă ă

— Luba, unde ai fost? Magda se zgâi la uniforma din bra eleţ 267


Lubei. De unde ai luat asta? — Din cuf rul lui…ă— Din Brighton? — Bineîn eles. ţ— Luba, ai înnebunit?! Luba nu spuse nimic. Arunc uniforma pe jos şi puse cutia peă

mas .ă— Ce-i asta? întreb Magda.ăLuba doar zâmbi. Aduse o şurubelni şi un ciocan.ţăPuse şurubelni a în încuietoare şi ridic ciocanul. ţ ă— An Nou Fericit! Dintr-o singura lovitur , cutia se deschise larg şi teancuri deă

bancnote zburar pe mas .ă ă

Beverly Hills

Studioul era închis pe timpul vacan ei, aşa c Danny ştia c n-ţ ă ăo s i se simt lipsa. Se putea ascunde. Isteria pe care o sim iseă ă ţ în avion, la înapoiere, nu-l p r sise. Încuie uşa, trase jaluzelele,ă ă scoase telefonul din priz şi încerc s se îmbete. Dar vodca nu-iă ă ă diminua teama.

Cum o s procedeze Stoneham? Cum o s reac ionezeă ă ţ oamenii? O fraud nemascat ! Ce-o s pun Milt? Era prea multă ă ă ă pentru Danny. Iar gândul la Patricia îl paraliza. Era şi ea în pragul sinuciderii? Ce ar putea face pentru ea? Ar fi el în stare s-o ajute, dac Stoneham ar renun a la controlul lui? Nu avea r spunsuri.ă ţ ă

Dup toat bravada de la reşedin , ştia cine câştigase.ă ă ţă Stoneham îl atr sese în capcana cu serpentine care se învârteauă strâns în jurul lui, ca un nod, tot mai strâns, pân când, legată fedeleş, era incapabil s mai ac ioneze, s se mai mişte, sau să ţ ă ă mai respire.

Nu mai mâncase, nu mai dormise, nu se mai sp lase. St tea şiă ă bea.

Îşi umplu din nou paharul, ignorând lumini a roşie de pe fax.ţ Voia s doarm , s se cufunde într-un somn f r vise şi s nu seă ă ă ă ă ă mai trezeasc . Dar lumina roşie continua s lic reasc ,ă ă ă ă str pungând cu insisten pleoapele-i închise. Se întinse, să ţă ă scoat fax-ul din priz . Dar acesta tocmai imprimase un mesaj.ă ă Un cuvânt îi s ri în ochi: Patricia.ă

Ridic hârtia şi se for s se concentreze. Fax-ul era de laă ţă ă 268

- KIRK DOUGLAS -

avocatul lui Stoneham.Dorim s v inform m c Patricia este într-un sanatoriuă ă ă ă

particular, în mâini capabile. Este bine. Medicii consider c îiă ă sunt necesare mai multe luni de tratament. În interesul s n t iiă ă ăţ ei, nu poate primi vizitatori, pentru moment.

Danny reciti cuvintele „este bine”. Slav Domnului! Mesajul nuă spunea unde anume era, dar era recunosc tor c aflase cevaă ă despre ea. Îi era recunosc tor lui J.L. pentru aceast f râm deă ă ă ă informa ie. Poate c Stoneham îşi schimbase hot rârea de a maiţ ă ă distruge o persoan , apropiat Patriciei. Ar putea, oare, acestă ă lucru c fie posibil? Sau nu era decât dorin a lui? ă ţ

Danny se gândea c se descurc destul de bine în a-şiă ă ascunde neliniştea, când a început filmarea la Everyman. Pentru urm toarele dou luni, s-a ocupat intens de audi ii, schimb ri deă ă ţ ă scenariu, scenografii, exterioare, repeti ii. Nu-şi d dea seama câtţ ă de maniac le p rea celorlal i, pân când Slim, îngrijorat, l-a luată ţ ă deoparte:

— Ascult , şefule, de ce eşti aşa de crispat? Nu este primulă t u film. ă

— Filmul sta înseamn mult pentru mine. Încerc s -l fac deă ă ă ani de zile, spuse Danny, neîndep rtând grija lui Slim. ă

— Hei, şefule, doar te cunosc. Ceva te roade. Preluarea de c tre Stoneham e blocat la tribunal. S-ar putea ca niciodat …ă ă ă

— Nu dau o ceap degerat pe el, spuse Danny, mai t iosă ă ă decât ar fi vrut. Hai s începem. ă

Slim fu surprins de aceast ieşire nervoas . ă ă— OK, şefule, spuse, şi plec . ăPrima scen , într-un stil abstract, merse bine. Danny folosiă

ştiri actuale, din stoc, şi le amestec cu o scen de prim plan, peă ă care a filmat-o în studio; un amestec isteric de comercian i,ţ inând strâns în mâini bancnote pe care le fluturau strigând:ţ

— Bani vechi! Bani noi! Bani împrumuta i! Bani fura i! Baniţ ţ sp la i! To i sunt bani! Mai mul i! Mai mul i! Mai mul i! ă ţ ţ ţ ţ ţ

Când strig :ă— T iat! Copiat! Danny fu ova ionat spontan de cei din studio.ă ţ F când o plec ciune hazoas , o z ri pe Lily, care ieşea înă ă ă ă

eviden în rochia ei albastr , îmbujorat în timp ce aplauda. Eraţă ă ă de un ajutor uriaş, de care nu te puteai lipsi. Sim ind c eraţ ă presat, nu-i punea niciodat întreb ri. Era acolo când aveaă ă

269


nevoie de ea, mereu vesel . Îi pl cea foarte mult de ea.ă ă

Prima s pt mân de film ri se sfârşi vineri seara. Avea vremeă ă ă ă tot weekend-ul s fac revizuiri ale scenariului. Lucrurileă ă mergeau bine, dar Danny era înc nervos. Sâmb t dup mas ,ă ă ă ă ă în timp ce privea pe fereastr , aşteptând s apar , în oriceă ă ă moment, maşina lui Lily, observ o limuzin cafenie, careă ă mergea încet pe strad , ca şi când şoferul ar fi c utat ceva.ă ă

Limuzina se opri în fa a casei lui şi un b rbat în negru coborî şiţ ă se îndrept spre uşa din fa . Danny putu s -i vad gulerul alb,ă ţă ă ă întors şi crucea din jurul gâtului. Era un preot durduliu, în c utare, probabil, de dona ii.ă ţ

Înviorat de întâlnire, deschise larg uşa. Fa a rotund şiţ ă str lucitoare p rea neted , ca de copil, ca şi când n-ar fi fostă ă ă niciodat atins de vreo lam de ras. Capul chel, era m rginit deă ă ă ă şuvi e de p r cârlion at, şi înconjura ceea ce p rea o calot deţ ă ţ ă ă piele str lucitoare. Preotul zâmbea cu gura pân la urechi,ă ă dezvelind o strung între cei doi din i din fa . Danny nu-şi puteaă ţ ţă aminti exact unde-l mai v zuse. ă

— Danny Dennison? — Da.— Pot s intru? îl întreb pe Danny, care se tot uita la el.ă ă— P i, eu… ă— Sunt P rintele Callahan. Dar tu m cunoşti sub numele deă ă

Roy, ad ug cu un zâmbet.ă ă— Roy?! exclam Danny, f când ochii mari.ă ă— Da, Danny. Danny îl lu în bra e, strângându-l, şi-l trase în untru.ă ţ ă— Roy, nu m-am gândit c o s te mai rev d vreodat .ă ă ă ăEmo ionat, începu s se bâlbâie.ţ ă— Am încercat s - i dau de urm , dar orfelinatul a refuzat s -ă ţ ă ă

mi dea orice informa ie. ţ— Da, ştiu. Şi eu am încercat. Danny se d du un pas înapoi şi-l privi. ă— Cum m-ai g sit? ă— Am v zut, de curând, un film regizat de Danny Dennison –ă

London Rock. Danny frison .ă— Ah, chestia aia teribil . ă— Mi-a pl cut. Şi mi-am amintit c doamna Dennison te duceaă ă

270

- KIRK DOUGLAS -

mereu la filme, aşa c am urm rit acest indiciu.ă ăDanny d du din cap, a neîncredere.ă— M-am sim it ca un detectiv, dar ţ Director Guild m-a ajutat,

aşa c , iat -m , Danny, pu in mai greu, fa de cum m ştiai. ă ă ă ţ ţă ă— M-am gândit, eu, c p rin ii t i o s te îngraşe.ă ă ţ ă ă— Oh, au reuşit. Au f cut tot ce au putut pentru mine. Niciă

m car nu s-au sup rat c am f cut în pat de atâtea ori.ă ă ă ăŞi izbucni într-un râs, din toat inima.ă— Pur şi simplu, nu-mi vine s cred c eşti tu, Roy. ă ăDanny îl îmbr iş înc o dat . Hai s mergem lâng piscin şiăţ ă ă ă ă ă ă

s bem ceva, ca s s rb torim întâlnirea. Ce ai prefera?ă ă ă ă— O bere, poate… Orice, în afar de vin roşu. Din sta bem înă ă

fiecare duminic . ăNu se puteau opri din râs. Erau nespus de ferici i c seţ ă

revedeau. Danny încerc s deschid o sticl de bere pentruă ă ă ă Roy, dar mâinile îi erau stângace, neîndemânatice. El îşi turnă vodc . ă

— Pentru noi! toast , ridicând paharul. ă— Pentru orfelinatul Sf. Ioan, chicoti Roy. Danny f cu o grimas .ă ă— Nu pot s - i spun, Danny, de câte ori nu m-am gândit laă ţ

zilele acelea. Se aşezar lâng piscin , fiecare v zând b ie elul din adultulă ă ă ă ă ţ

cu patruzeci de ani mai b trân.ă— Roy, Roy… Ia te uit ! Nu m-am gândit niciodat c veiă ă ă

ajunge preot. — Ştiam c n-o s ajung niciodat un juc tor de baseball. ă ă ă ăRâser , la amintirea lui Roy, stând pe banca de rezerve.ă— Serios, continu Roy, e vina ta. ă— În eleg. Sunt vinovat pentru tot, pentru c f ceai în pat, iarţ ă ă

acum pentru c te-ai f cut preot.ă ăRoy îşi d du capul pe spate, într-un alt hohot de râs. ă— Danny, n-o s uit niciodat zilele acelea; cutia de ig ri,ă ă ţ ă

poveştile pe care mi le citeai… Îl b tu pe Danny pe um r, cu afec iune.ă ă ţ— Bun tatea ta fa de mine mi-a influen at via a. M-a f cută ţă ţ ţ ă

s vreau s -i ajut pe al ii. L-am slujit pe Domnul în multe locuri,ă ă ţ iar acum mi s-a oferit şansa s plec în Australia, s lucrez printreă ă aborigeni.

— Australia? Dar e atât de departe, Roy. Acum, c ne-amă 271


reg sit, n-ai putea g si un loc undeva, mai aproape? ă ă— Trebuie s urmez drumul pe care Dumnezeu mi l-a pus înă

fa . ţăExista o anumit intensitate în vocea lui, dezv luind for a unuiă ă ţ

om sigur pe destinul s u.ă— P rin ii t i trebuie s fie mândri de tine.ă ţ ă ă— Sunt sigur c aşa este; fie ca Dumnezeu s le odihnească ă ă

sufletele. S-au dus acum trei ani omorâ i de un şofer beat, într-ţun accident de maşin . ă

— Ce lucru îngrozitor. — Dar, am reuşit s accept pierderea lor. Îmi pare r u doară ă

pentru be ivul f r speran , care trebuie s tr iasc cu sufletulţ ă ă ţă ă ă ă neîmp cat.ă

— Î i pare r u? Cred c l-aş omorî! ţ ă ăRoy zâmbi, privindu-l pe prietenul s u cu afec iune. ă ţ— Nu noi trebuie s judec m; noi trebuie doar s comp timim.ă ă ă ăDanny îl studie pe prietenul s u cu neîncredere.ă— Nu te înfurii niciodat ? Nu ur şti niciodat ? ă ă ă— Da, când eram mai tân r… Dar acum în eleg.ă ţSe opri.— Hai s nu vorbim despre lucruri triste. Povesteşte-mi despreă

via a ta. Tot ce ştiu este c doamna Dennison teţ ă -a adoptat şi că ai devenit un regizor de succes. Eşti c s torit? Ai copii? V d c aiă ă ă ă o cas frumoas .. Trebuie c eşti foarte fericit aici. ă ă ă

Danny se ridic , merse pân în cap tul aleii şi privi spreă ă ă dealuri. Dup un moment, Roy îl urm . Danny sim i o mână ă ţ ă uşoar pe bra ul s u. ă ţ ă

— Prietene, te aud plângând încet. Ce te sup r ?ă ăDanny îi r spunse cu am r ciune.ă ă ă— Credeam c ă la confesional eşti ascuns dup un paravan. ă— Sunt eu, Danny. Roy, prietenul t u… ă— Am avut o perioad grea. Sunt plin de ur . ă ăVocea venea din spatele unor din i încleşta i.ţ ţ— Îl ur sc pe socrul meu, pentru ceea ce-i face fiicei mele,ă

pentru ceea ce i-a f cut so iei mele… Ur sc secretele dină ţ ă adâncul sufletului meu, care m umplu de vinov ie… Aş vreaă ăţ s - i pot vorbi despre ele. ă ţ

Roy lu amândou mâinile lui Danny şi le închise într-ale sale.ă ă— Nu te mai chinui. Poate n-ar trebui s vorbeşti acum.ă

Gândeşte-te şi priveşte- i în inim . La momentul potrivit, în loculţ ă 272

- KIRK DOUGLAS -

potrivit, o for mai mare te va ajuta. ţăDanny îşi goli paharul. — Hai s mai bem. ăRoy suspin .ă— Din p cate, nu pot. Trebuie s plec chiar acum. P r sescă ă ă ă

ara chiar în seara aceasta.ţ— Nu-mi place s te v d c pleci, Roy. Nici nu- i dai seama câtă ă ă ţ

de mult… Danny nu termin . Coborâr treptele, pe lâng cas . ă ă ă ă— Cu voin a Domnului, o s ne mai vedem, spuse Roy. ţ ăÎn timp ce se apropia de maşin , lui Danny i se puse un nod înă

gât. Se sim ea exact ca atunci când a plecat Roy, cu cutia lui deţ ig ri. Atunci nu-i spusese secretul şi nici acum nu putea s i-lţ ă ă

spun . Se uit la fa a copil roas a prietenului s u, f r riduri,ă ă ţ ă ă ă ă ă f r griji.ă ă

— Eşti fericit. — Sentimentul pe care îl am e mai mult decât de a fi fericit,

Danny. M simt împlinit. În pace cu mine însumi. ă— Trebuie s fie o senza ie pl cut .ă ţ ă ă— Da, este mul umirea de a afla ce vrei s faci în via , şi sţ ă ţă ă

faci acel lucru. Sunt norocos.— Şi asta î i d pace? ţ ă— Danny, eşti întotdeauna în pace, atunci când eşti sincer cu

tine însu i.ţSe îmbr işar pentru ultima oar , iar Roy plec . Apoi, încet,ăţ ă ă ă

foarte încet, Danny se întoarse spre cas , ultimele cuvinte ale luiă Roy înc r sunându-i în minte.ă ă

Intrând în sufragerie auzi muzic venind de la biroul de la etaj.ă Probabil c a venit Lily în timp ce el era afar , la piscin . Îi pl ceaă ă ă ă întotdeauna s lucreze pe fond muzical. Dar el nu era înc gataă ă s lucreze la o scen din ă ă Everyman. Se aşez gândindu-se laă conversa ia cu Roy. Muzica se auzea. Era caseta preferat a luiţ ă Lily cu Tina Turner. Nu fusese niciodat atent la cuvinte. ă

Uşor vin b rba ii în aceste locuri ă ţŞi to i b rba ii sunt la fel ţ ă ţNu te ui i la fe ele lor ţ ţŞi nu-i întrebi cum îi cheam ăNu te gândeşti la ei ca la nişte oameni

273


Nu te gândeşti la ei deloc Te gândeşti numai la bani Cu ochii privind numai pere ii.ţ

O lamentare de târf . Oare aşa sim ea şi Luba? Dar ea nu aă ţ luat niciodat bani de la el. De ce?ă

Se ridic repede, înl turând r spunsul. Hot râse s-o scoată ă ă ă ă afar din via a sa; doar n-o s înceap s se gândeasc acum laă ţ ă ă ă ă ea. Urc treptele spre birou şi opri muzica.ă

— Scuz -m c-a fost atât de tare, se scuz Lily, dar muzicaă ă ă este drogul meu. Trebuie s m vindec. ă ă

— Nu, nu. Şi mie îmi place muzica. — Te-am v zut la piscin cu un preot şi nu am vrut s - i audă ă ă ţ

confesiunea, chicoti ea. — Da, cam aşa a fost. Întorcându-se spre computer, spuse: — Nu ştiam c eşti catolic. ă— Nu sunt. — Ce eşti? Îi privi fa a deschis care aştepta un r spuns simplu şi ezit : ţ ă ă ă— Sunt episcopalian. Preotul era un vechi coleg de şcoal . Areă

ceva în comun cu tine. — Serios? Ce anume? — I-a pl cut şi lui ă London Rock.Râse.— O s -l iubeasc pe ă ă Everyman. Lucr m? ă— Mda. Pe unde eram? — Voiai s revedem partea în care ă Everyman arunc reziduuriă

toxice într-o rezerva ie de p s ri. ţ ă ă— Da, vreau s adaug o scen în care-l mituieşte peă ă

administratorul parcului.— Te superi dac spun ceva? ă— Te poate opri cineva?Spuse: — Cred c eşti prea dur cu ă Everyman. Danny o privi f r s în eleag .ă ă ă ţ ă— E atât de r u. Exist pericolul de a-l transforma într-oă ă

caricatur .ă— Lily, cred c pot evita aceast c dere.ă ă ă— Nu vreau s par o deşteapt … ă ă

274

- KIRK DOUGLAS -

— Atunci cum de reuşeşti atât de des? F cu un gest ca şi când l-ar fi pocnit.ă— Serios – spui mereu c drama înseamn contrast, lumin şiă ă ă

umbr . ă— E adev rat. ă— Cred c ai nevoie de o scen a bobocului de trandafir.ă ă— Cet eanul Kane? ăţ— Da, aminteşte- i – şi el era un om r u, dar pe patul deţ ă

moarte s-a gândit la cel mai pre ios lucru al s u, o sanie mic peţ ă ă care-o avusese când era b ie el. A fost o vreme când şi el eraă ţ inocent.

— Nu Everyman, vocea lui Danny deveni mai aspr . Eă modelat dup J.L. Stoneham, şi socrul meu nu a fost niciodat inocent, s-aă ă n scut r u.ă ă

Redus la t cere de vehemen a lui, Lily r mase t cut peă ă ţ ă ă ă scaunul ei.

Danny se plimba prin camer , încercând s -şi aduneă ă gândurile.

— Nu prea am chef de lucru, spuse el pân la urm .ă ă— Vrei s iei o pauz de mas ? ă ă ă— Nu mi-e foame. E prea cald. — Arunc -te în piscin , atunci. R coreşte-te. Asta mi-ar placeă ă ă

şi mie.— Bun idee. Trebuie s fie un costum de baie pentru tine peă ă

aici pe undeva. — Ei, hai, Danny… Opri computerul.— Pentru un tip care scrie scene cu fete care alearg goale peă

acoperişuri eşti destul de pudic.Râse v zându-i fa a surprins .ă ţ ă— Ce s-a întâmplat cu acea institu ie american demodatţ ă ă

numit scufund tori în pielea goal ? ă ă ă— Ce?Dar disp ruse deja în baie, strigând: ă— Iau nişte prosoape… Pu in nesigur de ce s fac , Danny deschise larg uşa glisantţ ă ă ă

din sticl care d dea spre afar şi p şi.ă ă ă ăEzit , apoi se dezbr c şi se scufund . Ieşind la suprafa s iaă ă ă ă ţă ă

aer, o v zu stând pe marginea piscinei, goal . Da, era oă ă r ncu care râdea în soare.ţă ă ţă

275


— E rece? strig ea. ă— E grozav .ăSe scufund frumos şi ap ru lâng el. ă ă ă— Mincinosule. E rece ca ghea a! ţŞi începu s înoate. Se zbenguir în ap vreo zece minute.ă ă ă

Totul era atât de natural. O distrac ie ca lumea.ţIeşi prima şi alerg tremurând în birou. O urm , şi-o priviă ă

frecându-se cu un prosop, în ritmul muzicii. E frumoas şi ştie asta, se gândi el.ă— Te sim i mai bine? îl întreb ea uscându-şi p rul. ţ ă ă— Mult mai bine. — Gata de treab ?ăSe îndrept încet spre ea, cu apa picurându-i de p trup.ă— Aşa cred, spuse Încet… Dar tu? — Aproape. L s prosopul s -i cad . Se întinse şi-şi încol ci bra ele peă ă ă ă ă ţ

dup gâtul lui. Efectul atingerii ei fu electric.ăMâinile-i mângâiau cu ner bdare sânii, umerii, coapsele înă

timp ce-o aducea sub el, pe covor, cu sexul în erec ie, presând-o.ţNevoia lui era imediat , urgent . Împinse. Era gata.ă ăAcel cântec pe care-l auzise înainte, începu acum.Uşor vin b rba ii în aceste locuri ă ţŞi b rba ii sunt to i la fel.ă ţ ţDeodat , nu mai putu. Încerc , dar sentimentul disp ruse…ă ă ă

Ieşi din ea şi se întinse al turi. ă— Te sim i bine, Danny? ţÎşi puse degetele pe buzele lui. — Şşş, s nu- i par r u. ă ţ ă ă— Nu ştiu de ce… — Astfel de lucruri se întâmpl . ă— Sunt dintr-o dat impotent. ăSe întoarse pe-o parte ca s -l priveasc .ă ă— Femeile sunt impotente uneori, dar b rba ii rareori ştiuă ţ

lucrul acesta; putem s ne prefacem.ă— Mda, spuse el, un b rbat nu poate mima o erec ie.ă ţ— Ai fost sub atâta stress, a trebuit s jonglezi cu atâteaă

probleme ca s faci un film.ă— Pentru o deşteapt ca tine, eşti o dulce, spuse el.ă— Danny, d -mi voie s - i preg tesc ceva de mâncare. Sunt oă ă ţ ă

buc t reas bun .ă ă ă ă276

- KIRK DOUGLAS -

D du, din cap.ă— De ce toate femeile din via a mea vor s -mi g teasc ? Ar tţ ă ă ă ă

subnutrit? — Nu, chicoti ea. M gândeam doar c o mas bun te-ară ă ă ă

putea relaxa. Aş putea sta peste noapte. Am putea s neă strângem în bra e, f r sex, doar afec iune. ţ ă ă ţ

— Mul umesc, Lily, pentru tot. Dar cred c vreau s fiu singur.ţ ă ăDup ce plec , îşi puse un halat pe el şi ieşi afar .ă ă ăEra z p cit. Lily era femeia perfect – plin de veselie şiă ă ă ă

încredere, moral . O putea vedea înc stând goal la margineaă ă ă piscinei. O voia, ce s-a întâmplat?

Cântecul acela nenorocit, amintindu-i de Luba îl înfurie. Ar trebui s distrug caseta. Apoi îşi reveni. Cât de ridicol a putut fi?ă ă D du din cap. Indiferent de ce s-a întâmplat, el o blama pe Luba.ă

Capitolul 17

1988, New York

Elicea elicopterului începu încet, s se învârt . Apoi, peă ă m sur ce lua vitez , se amesteca într-un vârtej invizibil, care seă ă ă potrivea cu gândurile care se înv lm şeau în capul lui Danny. Nuă ă o adusese pe Lily la New York. Nu a putut. Se sim ea ciudat,ţ stânjenit, cu toate c era aceeaşi fat vesel , dornic s plac . Oă ă ă ă ă ă l sase la studio, s preg teasc lungimea filmului pentru editare.ă ă ă ă

Elicopterul survola acum World Trade Center. Danny privi pe fereastr . Cel pu in, filmul ieşea bine; era neliniştit s -l pun capă ţ ă ă la cap. În ciuda a tot ce se întâmplase, se sim ea foarteţ mul umit. Poate c aşa se sim ise şi tat l s u, când şi-a terminatţ ă ţ ă ă crucifixul.

Elicopterul trecea acum deasupra lui Wall Street, pustie în aceast zi de duminic . Aceasta va fi scena final a filmului –ă ă ă secven a delirului. Camera, asigurat în uşa deschis , eraţ ă ă focalizat asupra unui tân r care st tea într-un col . Danny îlă ă ă ţ putea vedea pe Slim, jos, dând ultimele instruc iuni actorilor. ţ

Machiorul d du cu mai mult „transpira ie” pe fa a luiă ă ţ ţ Everyman; coafeza îi mai aranj p rul. Printr-o portavoce, Slimă ă strig : ă

— Elibera i locul! ţ277


Cei care îl înconjurau pe actor fugir într-o cl dire, l sând oă ă ă figur singur , chinuit , privind spre cer.ă ă ă

— Camera, gata? ip Danny prin casc . ţ ă ăCameramanul semnal „O.K.”.ă— Motor!Elicopterul se îndrept spre figura lui ă Everyman, care alerga în

toate direc iile, cerând ajutor. Întârzie asupra scenei şi dupţ ă aceea o porni încet, în sus, pe lâng cl dire, unde umbre erauă ă cuprinse rapid pe dup ferestre şi toate îi respingeau rug minteaă ă lui Everyman, etaj dup etaj, pân la acoperiş. Acolo, camera seă ă fix asupra unei fete goale. Un ventilator, ascuns, îi f cea p rulă ă ă lung şi blond s fluture. Privea în jos şi striga: ă

— Everyman! Everyman! Elicopterul se aşez pe cl direa opus , permi ând camerei să ă ă ţ ă

filmeze un apus de soare şi s se opreasc asupra unei alte feteă ă goale. Aceasta, cu un p r roşu ca flac ra, reflectând razele uneiă ă pete de lumin , ar ta spre strad şi striga:ă ă ă

— Everyman!Acum camera se îndrept în jos, spre o figur m runt a luiă ă ă ă

Eduard Everyman, care se chircise pân la p mânt, mort.ă ă— T iat! ip Danny. ă ţ ă— Am reuşit! semnal triumf tor cameramanul. ă ăDanny d du ordin, şi elicopterul se îndrept spre heliport.ă ă

Lumina prim verii timpurii p r sea deja cerul; terminaser laă ă ă ă timp. Se întinse pe locul lui şi privi în jos, la Statuia Libert ii,ăţ simbol al milioanelor de emigran i sc pa i de opresiunea dinţ ă ţ inuturile str ine – refugia i, ca, şi Luba. Luba nu v zuseţ ă ţ ă

niciodat Statuia Libert ii, dar ar fi admirat-o. Şi-o imaginaă ăţ stând jos şi privind în sus la Doamn , aşa cum o femeieă puternic priveşte o alt femeie puternic . Bra ul statuii, ridicată ă ă ţ în semn de salut, p rea c îl chema. Apoi, tor a se aprinse.ă ă ţ

Era un semn bun.

Londra

Magda era în buc t rie, amestecând sosul pentru ă ă golabki. Era felul de mâncare pe care îl f cuse pentru Danny şi Luba înă Portugalia. Cât de fericit era Luba atunci, îndr gostit deă ă ă Danny, care p rea atât de cald şi de afectuos cu ea. Dar Magdaă îşi f cuse griji de la bun început, c n-o s duc la nimic bun. ă ă ă ă

278

- KIRK DOUGLAS -

Micul pudel se smiorc ia la picioarele ei. Se aplec şi-i d du oă ă ă buc ic din carnea condimentat .ăţ ă ă

— Şi ie î i place ţ ţ golabki, nu-i aşa, micu ule? ţMagda îşi amintea cum str luceau ochii Lubei, când îl priveaă

pe Danny. S rmana Luba. Tot ce f cea era s stea în untru şi să ă ă ă ă picteze, s picteze, s picteze. Magda era bucuroas c oă ă ă ă convinsese sa ias ast zi şi s fac cump r turile. Pân acum,ă ă ă ă ă ă ă Luba încercase s o scoat pe Magda afar din cas , dar, acum,ă ă ă ă rolurile se inversaser .ă

Magda era trist pentru c , deşi grijile financiare disp ruser ,ă ă ă ă Luba nu se putea bucura. Banii colonelului Johnson le-au f cută aproape bogate. Nu mai aveau nevoie s fure din magazine, nuă mai aveau nevoie de agen ia de servicii. Luba ar fi trebuit s fieţ ă fericit .ă

De mult timp, Luba nu d dea voie nim nui s -i vad picturile.ă ă ă ă Şi, totuşi, Magda îşi aminti cât de fericit a fost fiica ei cândă doamna McKeeven i-a cump rat una, apoi instalatorul alta.ă

Se ridic şi deschise uşa debaralei, în care Luba îşi ineaă ţ tablourile, era plin . Lu unul – siluetele de pe plaj . I se p reaă ă ă ă foarte bine realizat . Cât de talentat era Luba? Nu exista decâtă ă o singura cale, ca s afle. ă

Se duse în buc t rie, opri maşina de g tit şi-şi sp l repedeă ă ă ă ă mâinile. Lu tabloul, îl împachet atent , cu o fa de mas , şi,ă ă ă ţă ă punându-şi pardesiul pe ea, ieşi din apartament.

inând strâns tabloul, Magda se plimb în sus şi-n jos peŢ ă Mount Street, încercând s -şi fac curaj s intre într-una dină ă ă galeriile la mod . În vitrin la ă ă Geoffrey, putu s vad mai multeă ă picturi frumoase.

În timp ce privea în vitrin , surprinse ochii reci ai uneiă doamne, sub ire ca un fus, care o fixa prin ochelarii groşi. Traseţ aer în piept şi intr .ă

În untru, mai mul i clien i se uitau la nişte litografii. Doamnaă ţ ţ cea înalt se apropie imediat de ea, ca şi când ar fi vrut s -iă ă blocheze trecerea.

— Cu ce v pot ajuta? ăMagda l s fa a de mas jos.ă ă ţ ă— Aceasta fiica mea face. Place? Nasul femeii p ru c se strâmb . Abia dac arunc o privireă ă ă ă ă

spre pictur . ă— Îmi pare r u, doamn , noi trat m numai cu clien iă ă ă ţ

279


recunoscu i.ţ— Scuza i, morm i Magda. ţ ăTrist , se aplec s ridice fa a de mas . ă ă ă ţ ă— V rog s aştepta i un moment. ă ă ţUn b rbat înalt, îmbr cat într-un costum închis şi cu o cravată ă ă

de m tase şi inând o umbrel în mân , se apropie. Ochii lui seă ţ ă ă lipir de tablou.ă

— Îmi place. Îmi place foarte mult. — Da, Lord McFadden, este foarte interesant, spuse repede

propriet reasa cea sl b noag .ă ă ă ăPrivirea b rbatului se plimb de la tablou la Magda. ă ă— Cine e artistul?

Beverly Hills

Când Danny ajunse acas de la aeroport, trecuse deja deă miezul nop ii. Fiecare os din trupul s u cerea odihn . O odihnţ ă ă ă binemeritat . Film rile la New York se terminaser , dar el nu maiă ă ă putuse s aştepte prelucrarea. Patul s u nu p ruse niciodat maiă ă ă ă îmbietor. Se strecur între cearşafurile proasp t sp late. Foşnitulă ă ă lor reconfortant fu ultimul lucru pe care şi-l mai aminti, înainte de a adormi.

Prin aburii grei ai somnului, Danny auzi pe cineva b tând laă uş . Îşi strânse şi mai mult p tura în jurul lui. B t ile continuar .ă ă ă ă ă Resemnat, se d du jos din pat. Ceasul ar ta ora unu şi un sfert.ă ă Înc în pijama, merse împleticindu-se pân la uş .ă ă ă

Îndat ce deschise, îşi dori s n-o fi f cut. În fa a lui se aflaă ă ă ţ b rbatul cu figur bovin . Chipul lui nu tr da nici o expresie.ă ă ă ă

— Domnul Stoneham doreşte s v vad . ă ă ăDanny d du din cap, neîncrez tor.ă ă— Avionul aşteapt la aeroport, continu b rbatul. ă ă ă— Ai înnebunit!? — Domnul Stoneham insist .ă— Domnul Stoneham se poate duce dracului. — E urgent. Pute i s v întoarce i la Los Angeles înţ ă ă ţ

dou sprezece, sau treisprezece ore.ăDanny încerc s trânteasc uşa, dar mâna puternic aă ă ă ă

celuilalt o re inu.ţ— E în leg tur cu Patricia. ă ăDanny sim i, dintr-o dat , c i se face r u. ţ ă ă ă

280

- KIRK DOUGLAS -

— Ce e cu Patricia? Unde e? — Domnul Stoneham v va explica. Patricia e bine, dar trebuieă

s v vorbeasc . ă ă ăDanny se îmbr c repede şi-l urm .ă ă ăÎn sectorul privat al aeroportului Burbank, avionul lui

Stoneham, un 707, aştepta. Numele lui, PATRICIA, era scris pe fuselaj cu litere mari, de aur. Într-un fel, lui Danny nu-i pl cu să ă vad numele fiicei lui scris pe burta uriaş a avionului lui J.L.ă ă Stewardul îl conduse repede pe sc ri, apoi dintr-un salon într-ăaltul. Avionul avea şi un birou, complet mobilat, cu computere, telefoane, fax-uri. Înc perea p rea o bibliotec mutat dintr-oă ă ă ă reşedin stil Tudor. Exista şi o camer de zi, decorat cu flori,ţă ă ă fructiere cu fructe proaspete, avea chiar şi un bar, cu tot felul de b uturi. Stewardul – erau vreo patru, pe lâng echipajul dină ă carling – îl conduse spre un dormitor, unde o pijama din m taseă ă îi fusese pus la dispozi ie. ă ţ

— Înainte s v retrage i, poate dori i s mânca i ceva, spuseă ă ţ ţ ă ţ stewardul. Buc tarul v poate preg ti o friptur , o omlet , orice. ă ă ă ă ă

Danny d du din cap.ăStewardul începu s -i explice rostul nenum ratelor butoane deă ă

la cap tul patului, dar Danny îl concedie, prea pu in dispus s -lă ţ ă asculte. Se arunc în pat îmbr cat. Se sim ea ame it de oboseală ă ţ ţ ă şi tremura de nelinişte. Ce mai voia J.L. acum?

Nu-i venea s cread c era în avionul acesta, întins pe patulă ă ă lui J.L., în drum spre Long Island. Viteza evenimentelor i-a l sată prea pu in timp s se gândeasc . De altfel, nici nu voia s seţ ă ă ă gândeasc . Tot ce voia, era s-o vad pe Patricia.ă ă

Tot ap s pe butoane, încercând s sting luminile, dar, în locă ă ă ă de asta, aprinse televizorul, care îi ar t o hart a Statelor Unite,ă ă ă cu un avion mic, roşu, str lucind ca jarul unei ig ri, care îşi urmaă ţ ă drumul. Danny încerc s adoarm , dar gândurile nu-i d deauă ă ă ă pace. Deschise ochii. Şi putu s vad c avionul zbura deasupraă ă ă Nevadei. La baza ecranului, o serie de numere se schimbau constant; viteza 640 MPH, altitudinea 47.000 de picioare, timp de zbor r mas: patru ore şi cinci minute, temperatura aerului –ă 42 grade.

Închise ochii şi probabil adormi, pentru c atunci când îiă deschise din nou, avionul roşu p r sise Nebraska şi mai avea deă ă zburat dou ore şi zece minute.ă

La Aeroportul Kennedy, în soarele str lucitor al dimine ii, oă ţ 281


limuzin îl aştepta. În momentul în care Danny se urc , maşinaă ă porni. Îşi l s capul pe tetier . Oare, numai în urm cu şase oreă ă ă ă dormea liniştit în Beverly Hills? Stoneham avea, cu siguran , unţă mod dramatic de a-şi rezolva lucrurile.

Limuzina se opri, şoferul deschise uşa, iar Danny coborî. Nu era în Long Island, ci în Manhattan, în fa a spitalului ţ Lenox Hill. Era, oare, Patricia aici? B rbatul cu figur bovin spusese c eraă ă ă ă bine.

Un b rbat îmbr cat în alb, îl conduse, f r un cuvânt, spre liftă ă ă ă şi de acolo spre sec ia de terapie intensiv .ţ ă

Camera întunecat , f cea ca ecranele monitoareloră ă cardiologice s par str lucitor de vii, sunetele lor cu tonalitateă ă ă înalt , asociindu-se deplas rii unor linii frânte. Erau şase paturi,ă ă aşezate în semicerc, par ial luminate, datorit dispuneriiţ ă perdelelor, ca asistentele s -i poat vedea uşor pe pacien i.ă ă ţ

Danny abia îl recunoscu pe J.L. P rea ofilit. Fa a lui, de obiceiă ţ roşie, avea o tent galben , iar tuburi verzi, translucide, îi ieşeauă ă din nas şi din bra e. Dar ochii apoşi nu-şi pierdur din intensitate.ţ ă Îl s rut pe Danny, în timp ce, cu o voce r guşit , spuse:ă ă ă ă

— Nu-mi place de tine nici un pic. Dar nici un pic…— Sentimentul este reciproc, spuse Danny aspru. De ce m-ai

adus aici?— Ascult şi nu m întrerupe, porunci Stoneham.ă ăSe privir . Stoneham trase aer în piept. Se p rea c eraă ă ă

dureros pentru el s vorbeasc . ă ă— Vreau s fac un târg…ă— Ai spus, un târg? — i-am spus s nu m întrerupi, continu J.L.Ţ ă ă ăChiar şi întins în pat, trebuia s controleze el situa ia, se gândiă ţ

Danny.— O s renun la preluarea lui ă ţ Ace Films. O s distrug toateă

m rturiile investiga iilor mele. P streaz - i secretul murdar.ă ţ ă ă ţDanny se înfior . Aştepta pre ul unei asemenea oferte.ă ţVocea r guşit scuip cuvintele, r spunzând întreb riiă ă ă ă ă

nerostite:— Patricia… Nu trebuia s ştie niciodat c eşti evreu.ă ă ăCeva, adânc în sufletul lui Danny, începu s bat . Râse aspru.ă ă— E caraghios. Un târg pe care nu-l pot refuza? Nu cu mult

timp în urm , voiai s strigi lumii întregi secretul meu murdar.ă ă Acum vrei s -l p strezi?ă ă

282

- KIRK DOUGLAS -

Cuvintele-i erau pline de sarcasm. — Nu fac nici un târg pentru Patricia. F ce vrei. ă— Întotdeauna fac ce vreau.Buzele se strâmbar ciudat, sub tuburile verzi.ăDanny se întoarse s plece. ă— Dennison? Danny se opri.— Mâine o s fiu supus unei opera ii. Mi-au spus c amă ţ ă

cincizeci la sut şanse.ăJ.L. îşi odihni capul pe pern , ca pentru a scoate energie dină

ea.— Dac nu scap, Patricia moşteneşte totul. Vocea îi sl bi. Nuă ă

mai am pe nimeni altcineva. Ochii lui Danny se fixar asupra pic turilor de lichid limpede,ă ă

care se scurgeau prin tubul intravenos.Dup o alt inspirare t ioas , J.L. continu : ă ă ă ă ă— Dac se întâmpl , sper s ai grij de ea. ă ă ă ăInima lui Danny începu s bat mai puternic. Tocmai filmaseă ă

scena în care Everyman îşi f cea un inventar, c utând cuă ă disperare absolvirea de p cate. Aproape c -i p rea r u pentruă ă ă ă J.L.

— Bineîn eles c o s am grij de propria mea fiic . ţ ă ă ă ă— Nu fi atât de cocoş. Dac nu-mi vezi necrologul în ziarul deă

luni, presupune c tr iesc. ă ă

Los Angeles

Înapoi în studio, Danny încerca s se concentreze asupraă muncii, dar era a treia oar când îl ruga pe editor s dirijezeă ă cadrele filmului, el nemaiîn elegând ce era în fa a lui. Mintea luiţ ţ relua mereu evenimentele din ultimele patruzeci şi opt de ore.

În momentul r fuielii, J.L. îl provocase; inamicul s u se oferiseă ă s -i p streze veşnic secretul.ă ă

Milt intr cu o sticl cu şampanie.ă ă— Ai v zut asta, puştiule? S-a terminat totul! strig el, inândă ă ţ

în mân ă Daily Variety.Putea citi titlul: Stoneham renun la preluarea lui Ace Films. ţă— Ce i-am spus, ha, ce i-am spus? Milt rânji. Aşa cum aţ ţ

afirmat, odat , un tip deştept, o problem este un punct deă ă vedere. Avem o mul ime de lucruri de s rb torit.ţ ă ă

283


— Spune ceva despre opera ia lui?ţ— Nu-l po i omorî pe puiul sta de c ea. Când a aflat cţ ă ăţ ă

milioanele pe care le-a adunat gr mad pentru ă ă Ace Films s-au dus, cred c a s rit din pat. ă ă

Dopul pocni, împr ştiind şampanie pe c maşa lui Milt.ă ă— La naiba. Sarah o s m omoare.ă ă— Cum mai merge cu Sarah?— Danny, ar trebui s fii mândru de mine. Am fost un înger.ăB tu din pleoape. De parc ar fi fost nişte aripi. B ură ă ă ă

şampanie cald , din c ni de plastic.ă ă— Oh, aproape c am uitat, spuse Milt. Art Gunn vrea s ştieă ă

când poate s separe t ieturile brute? Vrei s -mi dai vreo idee,ă ă ă cam cât o s dureze mixajul?ă

— OK. O s m gândesc şi o s - i spun, spuse Danny.ă ă ă ţŞampania ac ion ca un somnifer.ţ ăMilt îl privi prin ochelari.— Pari obosit.— Nu prea am dormit, în ultimul timp. Am ajuns acas şi aă

trebuit s m întorc la New York.ă ăMilt râse, presupunând c era o glum .ă ă— Nu te omorî. Mai avem ceva de s rb torit. Sarah vrea s vă ă ă ă

invite, pe tine şi pe Lily Kane.Milt îi f cu cu ochiul, dar Danny nu reac ion .ă ţ ă— Miltie, spuse el, luna viitoare o s m încui aici şi o să ă ă

lucrez.Danny era mort de oboseal . Pân la urm , incapabil s seă ă ă ă

mai concentreze, hot rî c n-o s mai fac nimic, şi se întoarseă ă ă ă acas .ă

Când intr în cas , v zu lumina roşie a fax-ului str lucind. Luă ă ă ă ă mesajul.

Domnul Stoneham doreşte s v informeze c medicii Patricieiă ă ă îi vor permite s primeasc , în curând, vizitatori. Este înă ă sanatoriul Le Mont, în Lausanne, Elve ia. Dup externare, va fiţ ă înscris la şcoala preg titoare de acolo. Dac sunte i de acord.ă ă ă ţ

Danny reciti cuvintele „dac sunte i de acord”. Oare veneauă ţ de pe buzele lui J.L.? În sfârşit, avea permisiunea de a o vedea pe Patricia. Ochii i se umezir . Citi fax-ul din nou. Oare, era J.L.,ă pân la urm , uman? Poate c şi el a fost r scolit de sinucidereaă ă ă ă fiicei lui, şi speriat c acelaşi lucru i s-ar putea întâmpla şiă nepoatei. Poate c înv ase ceva, când moartea a început s seă ăţ ă

284

- KIRK DOUGLAS -

uite la el, peste um r.ăPentru prima dat , Danny sim i c ldur pentru socrul s u.ă ţ ă ă ă

N-o putea evita veşnic pe Lily. Când o rev zu, ea se purt ca şiă ă când nimic nu s-ar fi întâmplat, dar Danny nu se sim ea în largulţ lui. Cât timp au mai lucrat la film, a încercat s fie cât mai pu ină ţ cu ea. Fa a ei dr gu îl enerva, acum – nu putea s nu simt cţ ă ţă ă ă ă îi era mil de el. O s fie mult mai relaxat când slujba ei se vaă ă termina.

Iubea filmul sta. Nu se s tura niciodat s priveasc scena luiă ă ă ă ă preferat : când camera trecea de la figura r v şit a luiă ă ă ă Everyman la ferestrele cl dirii ă World Trade Center, fiecare identic cu cealalt , ca un fagure al corup iei, şi apoi l sându-seă ă ţ ă pe trupul frumos şi senzual al unei tinere femei, sub un cer amenin tor. ţă

— Scuz -m , Danny.ă ăLily îi întrerupse gândurile. Se uita peste um rul lui. ă— Sunt eu, proast ? Şi s nu-mi r spunzi la întrebare, ad ugă ă ă ă ă

ea, cu zâmbetul obişnuit. Dar de ce sunt toate fetele steaă goale?

Danny îi arunc o privire t ioas .ă ă ă— Vreau s le lipsesc de orice înzestrare material .ă ăNu-i pl cu deloc cât de pompos sunau vorbele sale.ăEa îi întoarse privirea insistent .ă— Lily, ele reprezint seduc ia l comiei, puterii, ego-ului. Cumă ţ ă

s exprim mai bine seduc ia, dac nu cu ajutorul unei femeiă ţ ă goale?

— Sper s mearg , spuse Lily încet.ă ă— Credeam c - i place proiectul.ă ţ— Da, dar… — Dar, ce? ripost el. ă— Nimic, Danny. Nimic.Danny se întoarse la lucru, dar mintea îi r mase la cuvinteleă

„sper s mearg ”.ă ă

Kathy cânta la pian – prost. Nimic nu se schimbase, se gândi Danny. În treizeci de ani, nu reuşise s -şi îmbun t easc felulă ă ăţ ă de a cânta. Nici Sarah nu-şi îmbun t ise felul de a g ti. Niciă ăţ ă m car Jonathan nu se schimbase; era la fel de nesuferit, laă treizeci şi şapte de anii, cum fusese la şapte ani, poate chiar mai

285


mult, sau poate doar p rea nesuferit, pentru c ă ă era gras şi chel. În timpul mesei, Sarah îi d rui toat aten ia lui Milt. ă ă ţ— Miltie, drag , e felul t u preferat – peşte. ă ă— Sarah, scump , dar nu trebuia.ăDanny ştia c Milt vorbea serios. Chiar nu trebuia. Milt nu uraă

nimic mai mult decât peştele, pe care îl compara cu broaştele în formol.

Danny privi în jurul mesei. Toat lumea mânca cu un aşaă entuziasm. Milt devora, pur şi simplu, peştele, zâmbindu-i lui Sarah apreciativ, printre înghi ituri. Ce tip! Oare, trecuse chiarţ atât de mult timp, de când Milt se dusese la USC, s -i vadă ă filmule ul? Agen ii nu mai f ceau acest lucru. Nu mai mergeau sţ ţ ă ă caute talente – aşteptau s devii vedet , ca dup aceea, să ă ă ă binevoiasc s - i acorde aten ie.ă ă ţ ţ

Îns Milt mergea în fiecare an la USC.ăMilt observ c Danny îl priveşte şi îi zâmbi. B tu în paharul deă ă ă

vin, îşi drese vocea şi se ridic în picioare.ă— Pentru Danny, unul dintre primii clien i pe care i-am avut înţ

afaceri. A venit la biroul meu, la Famous Artists, care era ultimul de pe coridor. F cuse un filmule , numit ă ţ Eliberat . ă Nu-i aşa, Danny?

— Salvat , ă îi întrerupse Sarah. — Da, n-o s uit niciodat , continu Milt. Ştiam de atunci că ă ă ă

are talent. Şi, crede-m , m simt bine s -mi v d încredereaă ă ă ă confirmat . ă

Privi în jur, cu un zâmbet.— Acei zece la sut au pl tit mobila şi tapetul din cameraă ă

asta. Era greu de spus dac glumea, sau nu. Deodat , nu maiă ă

zâmbi.— Mâine o s vedem, pentru prima dat , un nou film al luiă ă

Dennison, Everyman. Vocea îi deveni emo ionat .ţ ă— Danny, ştiu c , odat cu acest film, tu, cel mai bun prietenă ă

al meu – ochii lui se str duiau s ascund lacrimile; Sarahă ă ă începuse s trag de nas – te vei urca pe o nou treapt , cea aă ă ă ă realizatorilor de filme. Mazeltov!

D du vinul pe gât.ă

Danny se sprijini de peretele camerei de proiec ie, privindu-lţ 286

- KIRK DOUGLAS -

pe b iatul care încerca rolele. Fiecare era marcat ă ă Everyman, cu cerneal . În seara aceea, va avea loc previzionarea. Acum nuă mai depindea de el.

Lily intr cu pardesiul pe bra şi cu o geant cu c r i.ă ţ ă ă ţ— Cred c am venit s -mi iau la revedere, Danny.ă ă— Ce vrei s spui?ă— C am terminat ce am avut de f cut. Nu mai ai nevoie deă ă

mine pentru nimic.Danny fu surprins de sinceritatea ei calm .ă— Nu vrei s aştep i reac ia?ă ţ ţ— Oricum, nu mai pot s fac nimic.ăZâmbi uşor.— De ce eşti atât de negativist ? ăNervii lui Danny erau întinşi la maximum. Nu se mai putea

ab ine.ţ— Nu sunt negativist , Danny. Sper sincer s le plac .ă ă ă— Dar, ie nu- i place, cu siguran …ţ ţ ţă— Ascult , Danny…ă— Poate ai face mai bine s pleci, spuse el, începând să ă

r sfoiasc nişte hârtii.ă ăSim i c îl priveşte. Apoi plec f r un cuvânt.ţ ă ă ă ăAr fi vrut s se fi descurcat mai bine. Conversa ia asta îl f cuă ţ ă

şi mai irascibil.Când ajunse acas , se plimb prin camer , ascultând mesajulă ă ă

telefonic:„Danny, te iubesc, puştiule. Ne vedem când se termin şi mă ă

rog pentru tine.”Danny îşi sim i mâinile neputincioase. Lu coresponden a, peţ ă ţ

care menajera i-o pusese pe birou. Cu mintea aiurea, o privi. Era o carte poştal , cu imaginea a doi ursule i îmbr işa i, pe oă ţ ăţ ţ ramur de copac. O întoarse.ă

Aborigenii sunt minuna i. Mi-am f cut mul i prieteni, dar n-oţ ă ţ s fie nici unul ca tine. Dumnezeu s te binecuvânteze.ă ă

Oamenii pe care îi iubea erau atât de departe, Roy în Australia, iar Patricia în Elve ia. De îndat ce previzionarea se ţ ă va termina, o s mearg în Elve ia, s o ia pe Patricia la o plimbare.ă ă ţ ă Poate c o s mearg cu barca pe ă ă ă Lacul Geneva. Vor putea, în sfârşit, s stea ă de vorb .ă Ce o s -i spun ?… ă ă

Bing-bang! Bing-bang! Ceasul de perete m sura orele cinci.ă Probabil c acum cei de la previzionare se foiau deja pe scaune.ă

287


Sugerase o vizionare seara, mai devreme. Nu-i pl ceau cele deă la ore târzii, când toat lumea era ghiftuit cu mâncare şiă ă adormea pe scaun. Dar cinci era ora amurgului, ora potrivită pentru a-l vedea pe Everyman, aşa cum îl v zuseă şi el, la Salzburg.

Se ridic . Nu putea s stea şi s aştepte. Trebuia s seă ă ă ă întoarc la studio. Atâta lume ă venise s -i ă vadă filmul, încât cu greu g si un loc de parcare. Opri motorul şi aştept liniştit. Apoi,ă ă dintr-un impuls, ieşi din maşin şi se îndrept spre camera deă ă proiec ie. ţ

Îşi puse urechea la uş . T cere. Erau concentra i asupraă ă ţ filmului. Suspin . Spuse, în gând, o rug ciune şi plec .ă ă ă

Încerc s se aşeze confortabil în maşin , dar continua s seă ă ă ă agite, privind ceasul şi imaginându-şi ce scene rulau. Pân laă urm , se f cu ora şase şi cincizeci de minute, ora la care seă ă termina filmul.

Curând dup aceea auzi ă voci. Sim i cum îi bate inima şi ieşiţ din maşin . Ascuns vederii, înapoia maşinii, îi privi p r sindă ă ă cl direa şi îndreptându-se spre parcare. Se for s asculte..ă ţă ă

— Despre ce a fost toat porc ria asta?ă ă— E mai r u decât ă Ultimul an la Marienbad. — I-ai putea pune pe to i care ţ vor s ă vadă filmul într-o cabină

telefonic .ăDanny r mase intuit. Apoi sim i un bra pe dup umeri. Seă ţ ţ ţ ă

uit direct în ochii blânzi ai lui Milt.ă— N-a fost bun? îl întreb în şoapt .ă ă— Danny… Milt îl strânse mai puternic de umeri. Sigur c aă

fost bun, prea bun, dar pentru ce? Cine o s -l vad ?ă ăVocea lui Art Gunn îi întrerupse.— Ai petrecut prea mult timp în Europa..Danny îl privi pe Gunn, cu igara atârnându-i de col ul gurii şiţ ţ

dând din cap. — Nici m car nu-i putem da drumul. ăRâzând, Gunn se întoarse spre Milt. — Vrea s câştige ă Festivalul de la Cannes, cu un film pe care

numai şase intelectuali şomeri îl pot în elege. ţ— Destul, Art, spuse Milt, protector. O s facem ală tceva.— Bineîn eles. A fost un buget mic. Am fost de acord c -lţ ă

facem înainte de Paris Rock. Nu te sim i prea jenat, Danny,ţ spuse el, plecând.

288

- KIRK DOUGLAS -

În timp ce maşinile începeau s plece, ă cineva strig , cu o ă voce fals : ă

— Everyman. Strig tul fu urmat de un altul. Danny se ascunse în întuneric,ă

ascultând zgomotul motoarelor maşinilor scumpe, a râsetului şi a cacofoniei vocilor false.

— Everyman… Everyman… Everyman…! Acum era linişte. Danny nu mai sim ea nimic. Milt era încţ ă

acolo.—Hai s mergem la ă Chasen şi s lu m ceva. ă ă— Nu mi-e foame, spuse Danny încet.— Eşti OK? — Sigur. Şi mul umesc, Milt.ţDar Milt nu plec .ă— Danny, filmul t u e str lucitor.ă ă— Las-o balt , Milt.ă— Este, Danny, dar filmele bune nu sunt vandabile acum. Vor

sânge şi curaj… Lan uri… Vampiri.ţ— Sau Paris Rock, spuse Danny, cu am r ciune. ă ăMilt îl lu de bra .ă ţ— Hai, puştiule. Hai s mergem acas .ă ă

Acas la Danny, se îndreptar direct spre bar. Milt turnă ă ă fiec ruia o vodc dubl . Înghi ir fiecare în t cere. ă ă ă ţ ă ă

— Voiam s fie o diferen , spuse Danny.ă ţă— Puştiule, voiai s fie şi o r fuial cu socrul t u. ă ă ă ăUmplu din nou paharele.— Las-o balt . F ă ă Paris Rock. Jum tate din sticl disp ruse, înainte de a putea sta de vorb .ă ă ă ă— i-a pl cut? întreb Danny. Ţ ă ăMilt îl privi prin ochelari. — Ce? — Everyman! Danny era nervos. — Mai d -mi s beau. ă ăDanny se întinse s -i toarne şi vodca se împr ştie, pe bar. Seă ă

uit intens la Milt.ă— R spunde-mi, i-a pl cut? ă ţ ăMilt oft . ă— Kafka.

289


— Kafka? D du din cap şi înghi i.ă ţ— Compari Everyman cu povestea vreunui evreu tâmpit? — Nu mai vorbi ca un antisemit. Vocea lui Milt devenea

nervoas . Î i spun pentru c î i sunt prieten. Filmul t u e ala-ă ţ ă ţ ăbala… E, nu ştiu… Pu in fals. Îi lipseşte ceva. ţ

— Ce dracu’ vorbeşti? — Ca şi filmul la despre Kafka. Şi lui îi lipsea ceva. ă— Dar era o poveste stupid – un b trân evreu, care aşteptaă ă

s i se spun de ce crim era vinovat.ă ă ă— Kafka e clasic. — Clasic? Singura lui crim era c era evreu.ă ă— Uşor, Danny. Nu uita c vorbeşti cu mine.ă— Şi nu uit ce ai spus despre cel mai bun lucru pe care l-am

f cut.ă— Danny, Danny… Vrei adev rul, sau rahat?ă— Vreau adev rul. ă— i-am spus adev rul. E un eşec!Ţ ă— Eşti un tâmpit! — Şi tu eşti unul! ip Milt. ţ ă— Nu-l compara pe Everyman cu un evreu tâmpit! — S te ia dracu’! Filmul t u pute!ă ă— Taci! Taci! Cuvintele ieşir din gura lui Danny, crescând înă

intensitate, pân când deveni un ip t. Taci!! ă ţ ăSe apropie de el, dominându-l. Ochii lui Milt se m rir ,ă ă

devenind ca de broasc . Gura îi era larg deschis . F r s -l laseă ă ă ă ă s spun un cuvânt, Danny ipa:ă ă ţ

— Vrei s bei? Poftim! ăArunc vodca în fata lui Milt. Una din lentilele ochelarilor seă

sparse, dar r mase acolo, complet paralizat, cu lichidulă picurându-i pe fa . Danny turba.ţă

— Nu-mi pas ce gândeşti. Nu dau o ceap degerat pe tine,ă ă ă pe amanta ta, pe so ia ta, sau pe copii t i. Şi pu in îmi pas ,ţ ă ţ ă dac o regulezi pe Marilyn, sau pe Sarah. Ieşi afar !ă ă

Milt nu se mişc .ă— Ieşi afar ! url Danny, înşf cându-l pe Milt şi aruncându-l înă ă ă

uş .ăMilt se împiedic .ă— Duşman al evreilor! strig el, trântind uşa.ăDanny alerg dup el. Voia s strige: „Dar sunt evreu!” Nuă ă ă

290

- KIRK DOUGLAS -

putu. Cuvintele îi în epenir în gât.ţ ă

Capitolul 18

1988, Beverly Hills

Dup ce Milt plec , Danny, c utând o gur de b utur , puseă ă ă ă ă ă mâna pe sticla goal de votc . Se împiedic de un scaun, c zu,ă ă ă ă dar nu sc p sticla din mân . În timp ce storcea ultimii stropi,ă ă ă ochii i se oprir asupra acvariului. Ultimii patru peşti pluteau laă suprafa . Cu un urlet ca de animal, izbi sticla de el. Geamul seţă r spândi în cioburi, iar apa se rev rs afar . Privi cum cade peă ă ă ă scenariile lui, frumos legate. Milt îl ajutase la toate, chiar de la început. Milt era cel mai bun prieten al lui. Se îndr geau. Cum deă putuse s se poarte cu Milt în asemenea hal?ă

Se pr v li într-un scaun, urându-se mai mult decât oricând. Cuă ă paharul în mâini, începu s plâng .ă ă

— Iart -m , Milt… Iart -m …ă ă ă ăDar nu putu s -şi ştearg din minte imaginea prietenului s u,ă ă ă

din barba c ruia picura vodca, privindu-l cu oroare prin ochelariiă spar i.ţ

Ridic telefonul. Trebuia s cerşeasc iertare lui Milt.ă ă ăÎi r spunse Sarah.ă— Danny, la telefon. Milt e acolo? — Credeam c … Oh, tocmai a intrat. Stai aşa. ăDanny oft cu uşurare. Prietenul s u îl va ierta.ă ăMiltie va în elege. Vor netezi, amândoi, lucrurile. ţ— Danny… Era vocea lui Sarah. — Da.— Milt spune c nu mai vrea s vorbeasc cu tine niciodat .ă ă ă ăŞi închise.Îşi l s b rbia în piept. E vina mea, se gândi el. Numai vinaă ă ă

mea. Apoi auzi un bâzâit. Telefonul era înc în mâna lui. Îl puseă la loc.

Cu un efort, se ridic şi merse în baie. Se sim i gol peă ţ din untru, complet singur. Lu un prosop, s -şi ştearg fa a şi seă ă ă ă ţ privi în oglind . ă

Pentru prima dat se v zu clar – un om de vârst mijlocie,ă ă ă tr ind o minciun , un evreu care a f cut o crim din a fi evreu.ă ă ă ă

291


Luba avea dreptate: era fals, complet fals. De aceea eşuase filmul lui.

Londra

Danny nu i-a telefonat c o s vin . Poate c l-ar fi oprit,ă ă ă ă tocmai când ar fi avut mai mult nevoie de ea. Doar Luba îi maiă r m sese.ă ă

În Londra ploua, ca de obicei. Ieşi, cu sacoşa de c l torie înă ă mân , şi lu un taxi. Când ajunse la apartamentul ei, îi fu dintr-oă ă dat team . Dac refuza s -i dea drumul? S -i spună ă ă ă ă ă taximetristului s aştepte? ă

Pl ti cursa, merse la uşa de la intrare şi ap s pe butonulă ă ă apartamentului ei.

Îi r spunse vocea Magdei. ă— Da?— Danny.Nu spuse nimic. Aştept . Apoi se auzi bâzâitul. Urc cele două ă ă

etaje şi uşa se deschise. R mase în prag, cu p rul ud şi ochiiă ă injecta i, înconjura i de cearc ne. O barb neras îi acopereaţ ţ ă ă ă fa a. Primele cuvintele ale Magdei fur :ţ ă

— Danny, ar i groaznic. ăţEvitându-i privirea, întreb : ă— Unde e Luba? — Nu ştiu, r spunse cu ezitare.ă— Când vine acas ?ă— Nu ştiu.— Aş vrea s-o aştept. Pot s intru? ăMagda p ru tulburat , dar se d du la o parte, iar el intr înă ă ă ă

sufrageria care era plin de tablourile Lubei.ă— V muta i? întreb el. ă ţ ă— Nu, nu. Luba pune tablourile în galerie art , spuse Magda,ă

cu un zâmbet. Pe Mount Street. — E o strad elegant . ă ă— Da, le place ce face Luba.. — Şi mie îmi place, spuse Danny, şi ridic tabloul care îlă

reprezenta pe el, ca satir. T cerea din camer era tulburat doar de ploaia care b tea înă ă ă ă

fereastr . Acum ploua toren ial.ă ţ— Danny, auzi vocea timid a Magdei, te rog nu face r u laă ă

292

- KIRK DOUGLAS -

fata mea. — Magda, cum aş putea eu s -i fac r u Lubei? A fost minunată ă ă

cu mine. M-a ajutat. Nu i-aş face r u niciodat .ă ă— Rahat! Vocea Lubei era strident , când n v li din dormitor.ă ă ă

Nemernic, egoist! M-ai tratat ca pe cea mai ieftin târf şi aiă ă plecat. Cine dracu’ te-a rugat s te întorci?!ă

Danny fu uimit de vehemen a ei.ţ— Vreau s fac totul aşa cum vrei tu, spuse el, încet.ă— Rahat! ip Luba. Cum dai de o problem , cum fugi acas laţ ă ă ă

mama. — Ai dreptate, Luba. Încerc s zâmbeasc .ă ă ăF r s se opreasc , Luba continu :ă ă ă ă ă— Ai scos din mine pân la cel mai mic secret, m-ai stors caă

pe o cârp , ud şi m-ai aruncat atunci când nu m-ai mai vrut.ă ă— Te vreau, Luba. Întotdeauna te-am vrut.— Eşti atât de plin de tine! Luba se trânti pe sofa. Magda ieşi din camer şi intr înă ă

buc t rie.ă ă— Iart -m , Luba, dar problemele mele…ă ă— Sigur! Toat lumea are probleme. To i copiii Domnului auă ţ

probleme.Magda se întoarse cu o farfurie cu sup de legume, careă

aburea. O puse pe m su a de cafea, în fa a lui Danny.ă ţ ţ— D - i jos haina ud , spuse ea.ă ţ ăRecunosc tor, Danny o ascult . Nu voia s plece. Magda îiă ă ă

duse haina în buc t rie, s se usuce.ă ă ăSupa era bun .ăLuba aştept pân când termin .ă ă ă— Te sim i mai bine? întreb ea, pe un ton mai blând.ţ ă— Da, spuse el, dând la o parte farfuria.— Şi eu. Voiam s -ti spun asta de mult timp.ăÎnainte s -i poat r spunde, îi spuse ceva Magdei, în polonez .ă ă ă ă

În curând, auzi robinetul curgând şi câinele l trând. ă— Ar i mizerabil. F o baie şi culc -te. Po i folosi patulăţ ă ă ţ

Magdei. Şi ieşi din camer .ăDanny se ridic , îşi lu portofelul şi cecurile de c l torie dină ă ă ă

buzunar şi le puse pe mas . Luba se întoarse cu un halat.ă— Poftim. Încearc s dormi, înainte s te pr buşeşti.ă ă ă ă

293


Ar t spre mas .ă ă ă— Lua i ce ave i nevoie, pentru chirie. ţ ţ— N-am nevoie de banii t i. N-am avut niciodat .ă ă— Ştiu, ştiu.St tea în picioare, fâ âindu-se în halat, ca unul din b ie ii de laă ţ ă ţ

orfelinat, pedepsi i de Maica Superioar . Îşi ridic ochii.ţ ă ă— Poate i-am putea folosi într-o excursie. Oriunde i-ar place.ţ

Hai s mergem undeva.ăLuba nu r spunse.ăMagda ieşi din dormitor, cu un bra de cearşafuri şi cu câineleţ

dup ea.ă— Sper c nu te dau afar , Magda. ă ă— Nu, nu. Luba dreptate. Mergi acolo şi odihneşte. Danny intr în cad şi se îmb ie. Când se întoarse în dormitor,ă ă ă

bagajul îi fusese desf cut, iar pijamaua era pe pat. O îmbr c şiă ă ă se vârî în pat. Era obosit, mort de obosit.

Luba intr cu un pahar cu ap şi o pastil . ă ă ă— Ia asta. Ai nevoie de ea.F cu ce i se spuse. Ea r mase, privindu-l. Se întinse înspre ea. ă ă— Nu, nu, spuse ea… Nu vreau s m trezesc cu un cadavruă ă

peste mine. Danny surprinse un anumit amuzament în tonul ei. O invită

lâng el. Accept .ă ă— Dar f r poveşti. ă ăAcum putea vedea cum zâmbea.— Cum a mers Everyman? întreb ea. ăNu r spunse. Luba aştept , r bd toare. Îi lu mâna şi i-o inu.ă ă ă ă ă ţ

Pân la urm , şopti:ă ă— Au râs… Au râs de el. Luba îi mângâie mâna. — Au râs, spuse mai tare. Au râs de mine. Strânse ochii, s nu plâng . ă ăLuba îi mângâie, uşor, mâna, dându-i timp s -şi revin .ă ă— Danny, lucrurile nu se desf şoar întotdeauna cum vremă ă

noi. Dormi. Mâine o s mergem undeva şi o s vorbim. ă ă— Unde?— O s m gândesc. Ai încredere în mine? ă ă— Da, spuse el, cu o voce de om adormit. Pastila începea s -şi fac efectul. ă ăLuba îl s rut pe buze.ă ă

294

- KIRK DOUGLAS -

Mo ind, i se p ru c o aude spunând: ţă ă ă— M bucur c eşti aici. ă ă

Danny dormise zece ore. I-au spus c a adormit pe la oraă nou , iar acum era aproape şapte. Putea sim i mirosul de şuncă ţ ă şi cafea, din buc t rie, în timp ce se b rbierea.ă ă ă

Luba vorbea la telefon, Au servit micul dejun în buc t rie. Îi pl cu. Era intim. Termină ă ă ă

tot din farfurie. Apoi se auzi soneria. — A sosit taxiul. Hai s mergem, anun Luba. ă ţă— Taxiul? întreb Danny, uitându-se la bagajele de lâng uş .ă ă ă

Unde mergem?— O s vezi. ăDanny fu surprins c Magda mergea cu ei. Dar p reau bineă ă

dispuse.Când ajunser la aeroport, Luba cump r trei bilete pentruă ă ă

Cracovia.— Cracovia? Danny era uimit. Dar a i fugit de acolo. Nu v eţ ă

team s v întoarce i?ă ă ă ţ— De ce? Suntem cet eni britanici. Liberi s venim şi săţ ă ă

plec m, tu ai spus s facem o excursie. ă ă— Da, dar Cracovia?… — Este un loc romantic, Danny. O s vezi. ăLa bordul avionului LOT, Luba şi Magda se aşezar împreun ,ă ă

în fa a lui Danny, chicotind şi p l vr gind în polonez . Tare ar fiţ ă ă ă ă dorit s în eleag ce-şi spuneau.ă ţ ă

Cracovia

Taxiul trecu peste râul Wisla. Luba şi Magda priveau cu ochi m ri i locurile pe care le recunoşteau, castelul ă ţ Wawel, Cupola Catedralei Regelui, statuia lui Kosciuszko. Ajunser la Rynek, iară Magda ar t spre florile colorate de lâng hala pentruă ă ă îmbr c minte. ă ă

— Nimic nu s-a schimbat! — Da! Vând acelaşi flori pe le-au vândut şi acum opt ani,

spuse Luba. Au aşteptat s ne întoarcem noi.ăBucuria lor nostalgic era contagioas . Danny le ponderaă ă

veselia – şi riscaser via a, s scape din locul acesta – dar îşiă ţ ă d du seama c asociau Cracovia cu „mult fericire”. ă ă ă

295


— Stop! ip Luba, şoferului. Erau la Rondo, ultima sta ie,ţ ă ţ punctul de plecare al exodului lor din Cracovia.

— De aici mi-am început c l toria spre tine. ă ăAu tras la hotelul Orbit, unde Luba re inuse un apartament, cuţ

sufragerie, dou dormitoare şi dou b i. Danny se instal înă ă ă ă dormitorul mai mic, Magda şi Luba în cel mai mare.

— Hai s ne sp l m şi s -ti ar t m oraşul, spuse Luba. ă ă ă ă ă ăMagda ad ug ceva în polonez , la care Luba fu de acord,ă ă ă

entuziasmat .ă— Poate c o s te surprind , spuse Danny glumind, dar euă ă ă

vorbesc poloneza. — Magda sugera s mergem s lu m masa la ă ă ă Kon Morski. i-Ţ

am povestit, î i aminteşti?ţ— Sigur c da. Era locul unde le dusese Stash şi unde Lubaă

gustase vodc pentru prima dat . ă ăMagda începu s despacheteze. Când Danny se duse înă

camera lui, Luba îl urm . Îl ajut s se dezbrace, mângâindu-iă ă ă trupul cu mâinile.

— Nu uit niciodat o promisiune, spuse ea. ă— Vrei s spui… Magda… Cred. ă— Da… Magda e gata. Ochii lui Danny se m rir .ă ă— Acum?— Curând. Prima dat , mergem s mânc m. ă ă ăDanny zâmbi. Unde altundeva ar fi putut fi îndeplinit fanteziaă

lui, dac nu în Cracovia. Privi în strad . Acesta era oraşul despreă ă care Luba îi vorbise atât de mult. Afar erau str zile pe careă ă Magda şi Luba se plimbaser , cafenelele unde avuseseră ă întâlniri, mili ia pe care încercau s-o evite.ţ

Se sim i împrosp tat, dornic s mearg la Rynek, împreun cuţ ă ă ă ă Luba şi cu Magda. Hot rî s se lase în seama lui Luba.ă ă

Fu surprins, când femeile ieşir din dormitor. P rul Lubei eraă ă împletit în dou codi e, una de fiecare parte, purta o fust scurtă ţ ă ă şi o bluz umflat . Magda avea o fust mai lung , încins cu oă ă ă ă ă curea lat ; bluza îi dezvelea umerii şi oferea un decolteu adânc.ă

Nu mai era aceeaşi femeie, obosit ; se d duse cu rimel şi seă ă mânjise cu un ruj foarte roşu. Sem na cu imaginea ei dintr-oă fotografie, pe care o mai v zuse. Amândou p reau foarteă ă ă serioase şi chicoteau ca nişte şcol ri e.ă ţ

Venir la Danny şi-l luar în bra e. ă ă ţ296

- KIRK DOUGLAS -

— Trebuie s împ r im egal. ă ă ţ— E adev rat? spuse Magda. ăDanny putea s simt sânii Magdei presându-l dintr-o parte, şiă ă

ceilal i, mai mici, ai Lubei, dintr-alta. Impulsiv, o s rut pe Lubaţ ă ă şi dup aceea pe Magda. Râzând, Magda îi şterse urmele de rujă de pe buze cu degetul.

— Hai, spuse Luba. Suntem cei trei muşchetari. Rynek-ul, o pia pietruit , f r trafic, era plin de lume. Oţă ă ă ă ă

tribun fusese împodobit cu flori, capete uriaşe din hârtieă ă atârnau pe cl diri, steaguri fluturau la ferestre. ă

— Ce se întâmpl ? E Mardi Gras? ă— Avem noroc. Disear începe festivalul ă Lajkonik, spuse Luba.

Cracovia s rb toreşte victoria ei asupra t tarilor. ă ă ă— Se pare c o s fie mult distrac ie. ă ă ă ţ— Tot oraşul înnebuneşte, spuse Luba şi, deodat , le f cuă ă

semn s tac . ă ăSe auzea, slab, o flaşnet . O ascult un moment, extaziat ,ă ă ă

apoi spuse:— Hai la Kon Morski Danny sim i c mai fusese acolo. Era exact aşa cum îlţ ă

descrisese Luba.Magda comand o farfurie mare cu crap de râu. Nu preaă

mâncaser , de când au plecat din Londra.ă— Uite, spuse Luba, acelaşi cânt re . ă ţMagda se ridic şi merse la el. ă— Eşti bucuros c eşti aici? întreb Luba. ă ă— Da, sunt. Danny îi întoarse zâmbetul. — O s -ti plac şi mai mult. ă ăÎi era greu s cread c totul se petrecea atât de simplu, atâtă ă ă

de perfect. Trebuia s fac un efort ca s -şi potolească ă ă ă ner bdarea. Chelnerul le aduse cafea şi vodc .ă ă

Magda se întoarse b tând fericit din palme, ca o şcol ri .ă ă ă ţă— O s -mi cânte cântecul meu preferat, ă Moje Serce. Era o melodie frumoas . Magda cânt şi ea; avea o voce caldă ă ă

şi interpreta cu mult sentiment. Danny lu mâna Lubei. ă— Tradu-mi cuvintele. — Când ai venit prima dat în via a mea/ i-am d ruit inima./ă ţ Ţ ă

Acum ai plecat şi nu mai am o inim , /S-o d ruiesc altuia… ă ăÎl s rut pe ureche.ă ă

297


— Sto lat! toast Magda muzicianului, când cântecul seă termin . ă

Luba îl înghionti pe Danny şi to i îşi ridicar paharele.ţ ă— Sto lat! chicoti Magda şi ar t spre Danny. ă ă— Uite, vorbeşte poloneza. B utura le d du tuturor o veselie pl cut . Plecar dină ă ă ă ă

restaurant, Magda şi Luba certându-se ce s mai fac , fiecareă ă tr gându-l pe Danny într-alt parte. Pân la urm , râzând, seă ă ă ă îndreptar spre mul imea din pia a Rynek, unde festivalul era înă ţ ţ toi. B rba i îmbr ca i în costume de t tari mimau o b t lie pe caiă ţ ă ţ ă ă ă din scândur pictat .ă ă

În mul ime, Danny le pierdu pe Luba şi Magda. Privi în jur şiţ strig :ă

— Luba! … Magda! Unii oameni îl priveau. Începuse s intre În panic , dar dou bra e îl înşf car , de oă ă ă ţ ă ă

parte şi de alta.— Nu po i sc pa de noi! ţ ăÎl duser într-o cafenea aglomerat , din ă ă Cloth Hall. Mese erau

întinse în pia . O orchestr cânta polca, iar oamenii dansau.ţă ăPatroana cafenelei, o femeie solid , o s rut şi îmbr iş peă ă ă ăţ ă

Magda; se cunoscuser cu ani în urm . Aduse la mas o sticl cuă ă ă ă vodc şi îl b tu pe Danny pe spate.ă ă

— Amerykanski, bine ai venit! Distreaz -te! ăMagda umplu paharele. — Înc un pahar, şi-l ducem pe Danny acas .ă ăTo i b ur . B rba ii de la celelalte mese, f când tot felul deţ ă ă ă ţ ă

remarci, pe care Magda şi Luba le g sir foarte nostime, leă ă invitar la dans. Magda le f cu semn s plece, umplând pahareleă ă ă înc o dat .ă ă

— Înc unul şi-l punem pe Danny în pat, OK? ăTo i trei râser şi d dur b uturile pe gât.ţ ă ă ă ăUn marinar tân r, cu şapca în mân , se înclin în fa a Magdeiă ă ă ţ

şi-i oferi o garoaf roşie.ă— Hai, Magda, merit , cel pu in, un dans, spuse Danny. ă ţMagda îşi puse garoafa dup ureche şi merse cu marinarul, să ă

danseze.— Sunt aşa de fericit , s-o v d pe mama c se distreaz . ă ă ă ă— Da. Pare atât de proasp t şi de tân r . ă ă ă ăDanny fu surprins de gra ia Magdei; se bucura doar privindu-iţ

298

- KIRK DOUGLAS -

simpla ei fericire. Cum de a putut Magda deveni târf ? Dară Rachel?

Ştia r spunsul. Faci ceea ce trebuie s faci, ca să ă ă supravie uieşti – dac ai curajul. Ar fi fost Magda altfel, dacţ ă ă so ul ei n-ar fi p r sit-o? Probabil c ar fi r mas o gospodin şi şi-ţ ă ă ă ă ăar fi tr it via a în Brodki. Dar nu Luba. Se întoarse, s-o priveasc .ă ţ ă Se mişca în ritmul muzicii şi b tea din palme. Într-un fel, sauă altul, Luba ar fi plecat.

În timp ce marinarul o învârtea pe Magda pe lâng masa lor,ă arunc garoafa Lubei. Danny ridic paharul. Magda era o mamă ă ă bun . Ar fi f cut orice pentru fiica ei.ă ă

Un sentiment nepl cut puse st pânire pe el.ă ă— Hai, Danny, te înv nişte paşi polonezi, spuse Luba,ăţ

tr gându-l de mân .ă ă— Nu, nu, râse Danny. Danseaz tu. Eu cred c o s m întorcă ă ă ă

la hotel.— OK. Mergem cu tine. — Tu stai cu Magda. Sunt obosit, aş vrea s m culc.ă ăZâmbetul ei disp ru.ă— Dar, i-am promis ceva:ţ— Da, Luba, î i sunt recunosc tor. Dar, spune-mi, de ce aiţ ă

aşteptat? De ce i-ai inut promisiunea dup atâta timp? ţ ţ ă— Nu voiam s te pierd, spuse ea, înl n uindu-i fa a. Credeamă ă ţ ţ

c în felul acesta o s te fac s te întorci.ă ă ă— Nu, Luba. M-am întors pentru c aveam nevoie de tine. Şiă

am înv at ceva.ăţOchii ei erau întreb tori.ăSe întinse şi îi cuprinse fa a în mâini.ţ— Luba, anumite fantezii nu trebuie niciodat împlinite.ăSe ridic de la mas .ă ă— Nu vrei s m întorc cu tine? O s te r t ceşti.ă ă ă ă ă— Îmi g sesc eu drumul.ă

Danny deschise ochii. St tea lâng o Luba adormit . Pe fa a eiă ă ă ţ liniştit , se vedea un zâmbet slab. Visa, oare, la ce se întâmplaseă când se strecurase în linişte în patul lui şi-l trezise cu strângerea trupului ei gol? Nici unul din ei nu scosese vreun cuvânt, în timp ce f cuser dragoste, încet şi tandru. Apoi, uşor adormiser .ă ă ă

În dep rtare, auzi sunetele unei flaşnete. În mintea sa, puteaă vedea caii picta i în culori vesele. Parte din vopsea era cojit .ţ ă

299


Parte din lemn era scrijelit. Obosise s se tot învârt în carusel.ă ă Voia s se ridice. Avea multe lucruri de f cut.ă ă

Atent, se d du jos din pat. F cu un duş şi se îmbr c . Seă ă ă ă sim ea foarte b trân, şi totuşi, foarte tân r. Un sentiment curios.ţ ă ă Nu era sigur ce anume era, dar ştia c o s se întâmple ceva. Seă ă sim ea aproape de ceva foarte important.ţ

Ridic telefonul din sufragerie şi întreb încet recep ioneraă ă ţ dac sosise confirmarea pentru rezervarea unui bilet de avion,ă pe care o f cuse cu o sear înainte. Apoi îşi f cu bagajul.ă ă ă

Luba se trezi şi c sc .ă ă— Credeam c o s fii obosit, spuse ea, cu un zâmbet. ă ă— Sunt un matinal, spuse Danny. Apoi observ bagajul. ă— Unde mergi? — Elve ia. Trebuie s merg la Lausanne. ţ ă— Danny, vino aici. Se aşez pe pat, lâng ea.ă ă— În cafenea spuneai c ai înv at ceva, dar şi eu am înv ată ăţ ăţ

ceva, spuse ea, zâmbind. — Ah, spuse Danny, ce? Îl privi direct în ochi.— M-am distrat ast noapte. Ca în vremurile bune, cu mama.ă

Dar acum ştiu c n-o s mai fiu niciodat o târf . Apoi râse. S-ară ă ă ă putea s devin o pictori faimoas . ă ţă ă

— Sper. Îi lu mâna. Îmi placi, Luba. Eşti onest . Vin dintr-ună ă loc unde oamenii nu sunt oneşti. Nici eu nu am fost.

Se ridic şi îşi lu bagajul. ă ă— Nu pleca, Danny.În vocea ei se sim ea pu in team . S ri din pat şi îl urm înţ ţ ă ă ă ă

sufragerie. R mase în fa a lui, goal , vulnerabil . ă ţ ă ă— Am nevoie de tine.— Şi eu am nevoie de tine, Luba. Î i sunt recunosc tor. ţ ă— O s te mai v d vreodat ? ă ă ăO lacrim îi curse pe obraz.ăO vedea plângând pentru prima dat .ăLa uş , îi spuse:ă— Da. Promit.Zâmbi.— S pt mâna Viitoare voi fi la Londra.ă ăAlerg la el şi-şi arunc bra ele în jurul gâtului lui. O îmbr işă ă ţ ăţ ă

300

- KIRK DOUGLAS -

strâns şi îşi d du seama ce uşor era s -i spun ceva ce sim ea cuă ă ă ţ adev rat.ă

— Te iubesc Luba. Te iubesc foarte mult.Dup aceea o l s .ă ă ă

Epilog

1988, Trieste, Italia

Danny se întinse pe spate, în fotoliul avionului şi privi în jos. Vedea un tren mic, şerpuind de-a lungul unui râu. Era, oare, acesta drumul pe care Luba şi mama ei îl urmaser , din exodulă lor din Polonia?

Magda şi Luba – mam şi fiic – irevocabil legate una de alta,ă ă pe vremea când erau captive în Cracovia, legate una de alta în libertate, dup evadare. Nu vor încerca niciodat s rupă ă ă ă leg turile care le-au inut împreun . ă ţ ă

Se gândi la Everyman, dar nu-l mai durea acum. F cuse ceea ce visase timp de zece ani. Eşuase pentru c nuă ă

putuse s vad corup ia din el însuşi. Lucrul într-o lume aă ă ţ creatorilor de lumi, îl ajutase s continue o minciun .ă ă

Îi spusese Lubei c pleca în Elve ia, dar prima dat trebuia să ţ ă ă se opreasc în alt parte. Când avionul ateriz la Trieste, s riă ă ă ă într-un taxi. Şoferul îl întreb :ă

— Albergo? Hotel? — Nu, spuse Danny. San Sabba. — San Sabba?— Da.Şoferul d du din umeri şi porni. Se oprir în fa a unei cl diriă ă ţ ă

înalte, întunecate. La risiera di San Sabba, anun a o firmţ ă decolorat . ă

Pân la urm , se întorsese. Via a e circular .ă ă ţ ăTat l, mama şi sora – to i muriser aici. Acesta era loculă ţ ă

întunecat, unde stafiile care l-au bântuit neîncetat înc tr iau,ă ă sursa amintirilor care nu-i d deau pace şi a demonilor care i-auă înfiorat via a. Cum o putea salva pe Patricia, dac era posedatţ ă de ei? Cum va reuşi el s tr iasc , dac nu-şi înmormântaseă ă ă ă mor ii? ţ

Danny privi intrarea. Acum era o alt poart , cu o cabină ă ă 301


pentru bilete al turi. Se d du, încet, jos din maşin şi lu un biletă ă ă ă de la un italian adormit. Prima dat , când mersese pe acestă drum îngust, inea strâns mâna tremurând a lui Tateh. Ast ziţ ă ă curtea era goal . Privi în jos la ferestrele pivni ei şi o g si pe ceaă ţ ă de la care v zuse atâtea orori.ă

Nu mai erau al i vizitatori. Oamenii uit sau neag ce s-ar fiţ ă ă întâmplat vreodat . Danny încercase şi el s nege. Şi totuşi, eraă ă aici, la San Sabba, acel loc al agoniei şi al mor ii. ţ

Intr în crematoriu. Pere ii erau da i cu var. Nu mai era nimică ţ ţ sinistru aici. În camera urm toare, v zu dou cuptoare, unulă ă ă lâng altul, cam de şase picioare lungime. Oare chiar puneauă trupurile aici, ca s fie incinerate? Poate erau ca s coac pâineă ă ă pentru evreii înfometa i. Camera era imaculat .ţ ă

Se reîntoarse pe potec şi intr pe o uş , lâng poart . Deă ă ă ă ă fiecare parte era o cutie – una cu yarmulkes8, cealalt cu c r i deă ă ţ rug ciune în ebraic . Lu din fiecare câte una, dup care coborîă ă ă ă pe un hol întunecat într-o camer unde erau inute parodiile deă ţ procese, care s -i învinov easc pe evrei de crime nenumite. ă ăţ ă

Pe pere i erau multe fotografii, picturi şi desene, unele deţ copii, p s ri, flori, animale, amintiri vesel colorate pe care leă ă luaser cu ei în moarte. Danny se plimb pân g si ceea ceă ă ă ă c uta – crucifixul. Nu se schimbase, de când tat l s u îl sudase.ă ă ă St tea în picioare şi îl privea. ă

Acolo era postamentul din scânduri, prin care Tateh simbolizase maşin ria regimului nazist. La baz era scheletul,ă ă dungi întunecate din metal formând pieptul, ascunzând în parte moneda str lucitoare de aram ă ă neshamah (sufletul).

Bucata de pânz îng lbenit , cândva alb , înc mai avea peă ă ă ă ă ea Steaua lui David. Pe cel lalt bra înc mai putea s vadă ţ ă ă ă literele ADONAI. Danny privi capul exprimând agonia pe care o suferiser evreii.ă

Negase de atâta timp c e evreu. Uitându-se la sculptura peă care o crease tat l s u, se gândi poate c Isus e Mesia.ă ă ă

De ce s nu accep i acest lucru şi s scapi de povara uneiă ţ ă schiji, care nu aduce decât chin? De ce s nu aluneci în amintireă şi pace? De ce s te legi de tradi ii şi credin e învechite de ună ţ ţ Dumnezeu furios care cere supunere la un standard imposibil de men inut? Devenise ne-evreu pentru c nu voia s îndureţ ă ă

8 yarmulkes – tichii evreieşti (n.tr.)302

- KIRK DOUGLAS -

durerea de a fi evreu. Dar nu reuşise niciodat .ăAcest Dumnezeu furios al evreilor î i impune întotdeaunaţ

pre ul Lui, dar acelora care-i poart povara El le garanteaz oţ ă ă r splat . Nu i-a învins pe to i duşmanii poporului S u de egipteni,ă ă ţ ă babilonieni, romani, nazişti? Nu le d duse evreilor talente înă propor ie cu num rul lor – s compun cântece pe care lumea sţ ă ă ă ă le cânte, s scrie c r i pe care lumea s le citeasc s fac filmeă ă ţ ă ă ă ă pe care lumea s le vad ? ă ă

Pân la urm , aici, la San Sabba, unde familia sa suferise şiă ă murise îşi d du seama c nu era nici o sc pare. Nici nu putea fiă ă ă vreodat .ă

Trebuie s -mi îndur durerea, pentru c sunt evreu.ă ăÎşi puse yarmulke, îngenunche în fa a crucifixului şi închiseţ

ochii. Printre fl c rile lumân rilor de Sabat v zu fa a blând aă ă ă ă ţ ă

mamei sale şi cea ascetic a tat lui s u. Îmbr işarea lor l-aă ă ă ăţ creat pe Moishe. Dincolo de mas v zu buzele pline, pome iiă ă ţ înal i, fa a senzual , ochii aceia mari şi întuneca i, tandri aiţ ţ ă ţ surorii sale, Rachel.

To i trei muriser înainte de ţ ă Bar Mitzvah. În fa a amintirii lorţ proclam ceea ce oricare evreu de treisprezece ani, spune cuă aceast ocazie. ă

— Ast zi sunt b rbat.ă ăDeschise ochii şi se uit la crucifix, lacrimi îi curgeau pe obrajiă

şi printre lacrimi şopti:— Tateh, v-am tr dat, pe tine, pe Mameh, şi pe Rachel. Ierta i-ă ţ

m .ăDeschise carte de rug ciune.ăCu voce tare cânt ă yisgadal v’yiskadash sh’mey rabbo,

rug ciunea pentru mor i pe care-i negase ca familie, timp deă ţ patruzeci de ani.

Îşi şterse ochii cu yarmulko. Îi înmormântase pe mor i. Acumţ putea s încerce s tr iasc . Acum avea curajul s spun lumiiă ă ă ă ă ă secretul s u şi s ştearg toate acele minciuni. ă ă ă

Acum era gata pentru Elve ia. Pentru Patricia.ţÎn timp ce ieşea pe por ile de la San Sabba, Danny putu sim iţ ţ

strânsoarea mâinii lui Tyrone. Se opri şi privi înapoi, la coşul înalt şi întunecat, profilat pe cerul de un albastru azuriu.

Undeva, în nordul Germaniei, o barz de fier, coco at peă ţ ă acoperişul unui hambar, d dea din aripi şi-şi lua zborul.ă

303


— Sfârşit —

NotăDestinul Patriciei Dennison, precum şi r spunsul la întreb rile:ă ă

ce s-a întâmplat, în continuare, cu Danny? cum a evoluat conflictul dintre el şi J.L. Stoneham? sunt dezv luite în urm torulă ă roman al lui Kirk Douglas, Darul.

304

Kirk Douglas - Dansul Cu Diavolul

Documents

Transcript of Kirk Douglas - Dansul Cu Diavolul