Kinetologia, termen folosit pentru prima data de Nicolas Dally in anul 1857 este definit ca stiinta miscarii din grecescul kinenin care inseamna miscare si logos care inseamna stiinta. Pentru a nu vorbi in general pentru toate vietuitoarele, ci doar pentru om, vom studia stiinta care se ocupa cu studiul miscarilor omului sau kinetologia medicala

Kinetologia aplicata se bazeaza pe teste musculare care ne vor ajuta sa punem un diagnostic, pentru ca mai apoi sa reusim sa stabilim metode de tratament prin miscare. Ea cuprinde kinetoterapia profilactica (acele tehnici prin care mentinem starea de functionare a sistemului neuromuscular la un nivel satisfacator) si kinetoterapia de recuperare prin care incercam redobandirea functionalitatii sistemului kinetic dupa diverse patologii (neurologica, cardiologica, dupa traumatisme, ect.) pentru a ajuta la reintegrarea pacientului in societate.

Scopul urmarit de fiziokinetoterapeut este acela de a restabili controlul organismului uman prin imbunatatirea legaturii muschi-articulatie-nerv-creier, adica forta musculara, echilibrul, cat si imbunatatirea functionalitatii articulatiilor mai ales prin posturari corecte. De asemenea prin exercitiul fizic se urmareste imbunatatirea circulatiei, digestiei, regenerarii celulare si functionarii organismului uman per ansamblu. Astfel in functie de scopul urmarit putem vorbi de kinetoterapie analitica, cand ne vom focusa pe un singur segment pe care vrem sa ii recuperam functionalitatea si kinetoterapie globala cand vom ajuta la recuperarea musculaturii intregului organism. Pentru kinetoterapia globala cele mai cunoscute metode sunt tehnica lui Kabat si tehnica lui Bobath.

Obiective de baza in kinetologie

Scopurile terapeutice in KT sunt numeroase:Ameliorarea mobilitatii unui segment al corpului (deficitar printr-o afectiune oarecare)Reglarea tranzitului intestinalCresterea amplitudinii respiratieiRefacerea echilibrului corpului in timpul mersuluiSa augmenteze capacitatea de muncaAmeliorarea devierilor coloaneiAmeliorarea circulatiei arteriale si venoase intr-un membru-compromisa prin diferite afectiuniAmeliorarea durerilor printr-un torticolis cervical

Refacerea abilitatii unei maini paralizateReducerea unui edem posttraumaticRefacerea ortostatismului la un pacient imobilizatReeducarea mersului unui amputatAmeliorarea unei lombalgii cronice sau prevenirea acutizarii eiScaderea greutatii corporale in obezitateCalmarea tensiunii nervoase, avand un efect antistres si de eliberare de endorfine endogene cu cresterea pragului durerii somaticeCresterea performantei cardiace

Complexitate aparenta a acestei metode raportata la marea varietate a patologiei are la baza in fond un numar redus de elemente de baza-fundamentale in numar de 9:RelaxareaCorectarea posturii si aliniamentului corpuluiCresterea mobilitatii articulareCresterea fortei musculareCresterea rezistentei musculareCoordonarea, controlul, echilibrulAntrenarea la efortReeducarea respiratorieReeducarea sensibilitatii

Bazele fiziologice ale KTIn UM intra acelasi tip de fibre musculare albe si rosii si ele se contracta in acelasi timp.UM=neuron+axon+fibrele musculare aferenteExercitiile in KT sunt de fapt miscari executate cu un anumit scop, tintite si care solicita anumite sisteme ale organismului: aparatul locomotor, osteoartromiokinetic, SNC, CV si respirator.

Imobilizarea (lipsa de miscare) implica alte aparate si sisteme:-efect negative/musc.-care isi reduce volumul si forta musculara cu 3%/zi-se pierde masa musculara-hipotrofie de inactivitate-tesut conjunctiv-degradari care duc la pierderea elasticitatii, dezvoltandu-se tesut fibros

Periarticular: degradari, fibrozariredori articulare si reducerea stereotipurilor de miscare complexe-se pierd functiile de coordonare, se fac miscari gresite, in ax vicios-o consecinta foarte importanta a imobilizarii=osteoporoza-aparatul cardiovascular: prabusiri ale TA, cu colabari la reluarea ortostatismului-scaderea volumului pompei cardiace prin transformari la nivelul miocardului-scaderea functiei endocrine, SNC, ap. Respirator.

In actele de miscare se produc o serie de influente pozitive la nivelul aparatului neuroartromiokinetic, CV, respirator cu modificarea functiei lor, care prin repetare beneficiaza de ameliorarea acestor functii de la o sedinta la alta=efect de antrenamentIn cadrul programelor de exercitii sunt importante cateva elemente: sarcina, ritmul intensitatea, complexitatea exercitiilor, coordonarea SNC, aria muschilor interesatiTipul de sarcina-de stress-prin programul de exercitii va determina si rezultatul (raspunsul)In KT stressul poate fi o miscare cu sarcina mare intr-un timp relativ scurt sau exercitii de intensitate moderata, repetate mai mult.

Impunerea unor exercitii de mare abilitate, de dexteritate poate fi un stress pt. SNC. Pt. a actiona benefic, stressul trebuie sa fie un excitant mai mare decat cel obisnuit, ca sarcina, ritm si intensitate.In recuperare este vorba de refacerea unor functii, de aceea se va imprima un stress obligatoriu pe linia functiei pe care dorim sa o crestem: pt. a creste forta musculara sunt necesare miscari active cu rezistenta, statice cu izometrie.

Deci, ca principiu, pt. cresterea adaptativa a unei functii se aplica un stress care va duce la cresterea functiei.Tipurile de contractie musculara:izometrice-statice TAsist-diastizotonice-dinamice TA sistolica, rezistenta periferica

Bazele fiziologice ale KT-pornind de la UM, necesita revizuirea unor fenomene fundamentaleIn stare de repaus NMP are o polaritate (-) intracelular, (+) extracelular, datorita repartitiei inegale a ionilor cauzata de permeabilitatea selective a membranei celulare neuronale.

Astfel se realizeaza o diferenta de potential de (-90mV)-intretinuta prin mecanismul de pompa-consumatoare de energie. In mecanismul de pompa rolul principal ii revine pompei de Na, se realizeaza un transfer de: Na expulzat activ extracelular, K patrunde pasiv intracelular, fiind atras de sarcinile (-) intracelulare. Datorita diferentei de concentratie a celor 2 ioni de la nivelul membranei celulare, in repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana=de repaus

Potential de actiune (PA): DepolarizareaIn urma unui stimul membrana celulara devine permeabila pentru Na, declansandu-se un flux masiv dinspre exteriorinterior, permeabilitatea pentru Na crescand in urma depolarizarii, proces in care in exterior apar sarcini (-), iar in interior (+).Pentru a declansa o excitatie stimulul trebuie sa aiba o intensitate minima precisa, I prag=Reobaza,. Numai un stimul peste prag determina o reactie ce se propaga.Legea tot sau nimic: I>I prag nu duce la o a raspunsului.

RepolarizareaChiar in timpul procesului de depolarizare incep sa apara procese care tind sa restabileasca potentialul de repaus. Are loc o inactivarea a transportului de Na, cu intensificarea transferului de K spre exterior. Aceste modificari de permeabilitate pentru K dureaza apox. 1 msec. Interiorul celulei atinge un punct maxim al acestui process (=40mV) fata de exterior. Deci modificarile de potential care au loc in timpul depolarizarii si repolarizarii alcatuiesc potent. Act. (80mV+40mV=120mV)

Concret KT consta din:-repaus postural-posturare corectoare, hipercorectoareKT pasiva-KT activa sau activa asistata-KT activa contra rezistenteiIn esenta scopul este recuperarea prehensiunii, a mersului actionand pe toate verigile lantului kinetic al aparatului neuroartromiokinetic.

Musculatura striata sau musculatura scheletica, asa cum ii spune si numele este musculatura care se gaseste inserata la nivelul osului si este direct implicata in miscare.

Muschiul scheletic este alcatuit dintr-o unitate centrala numita corpul muschiului (alcatuit din fibre musculare striate) si din doua tendoane situate la fiecare extremitate (alcatuite din tesut conjunctiv). Corpul muschiului este constituit din fibre musculare: acestea sunt compuse din celule denumite miocite, care cuprind in citoplasma lor numeroase filamente alungite paralel cu axa mare a celulei. Aceste filamente sunt de doua tipuri: unele, delicate, subtiri care contin actina, celelalte, groase sunt compuse din miozina.

Datorita diferitelor patologii care duc la inactivitate musculara, muschii se pot atrofia, degenera, aceasta este cauza scaderii randamentului lor, deci a scaderii fortei musculare.

Testing-ul muscular sau bilantul muscular reprezinta o serie de tehnici manuale prin care se realizeaza evaluarea musculaturii. Acesta se aplica la nivelul membrului superior si inferior cat si la nivelul musculaturii cervicale, pe fiecare muschi sau pe grupe musculare. Cel mai folosit astazi este cel al Fundatiei Nationale pentru Paralizie Infantila din 1946. In timp bilantul muscular a fost prelucrat, delimitandu-se forta musculara normala si acceptabila (grad 5,4), de pacientii cu forta musculara scazuta (grad 3 sau sub acest grad).

Gradele fortei musculare sunt:-5 (normala)- pacientul poate executa toate activitatile obisnuite fara sa oboseasca si contra unei rezistente puternice-4 (buna)-pacientul va executa activitatile zilnice obisnuite, oboseala apare mai repede, rezistenta aplicata va fi una moderata-3+ (moderata cu +)-oboseala va aparea repede, miscarea va fi completa contra rezistentei-3 (moderata)- pacientul nu-si va putea indeplini activitatile zilnice obisnuite decat partial (pentru membrele inferioare e nevoie de o forta musculara mai mare decat 3), miscarea poate fi executata contra gravitatiei

-3- (moderata cu -) mersul este imposibil daca toti muschii membrelor inferioare vor fi notati cu 3- .Miscarea contra gravitatiei va fi executata doar in 50%-2+ (slaba cu +)- pacientul va executa doar unele activitati, este nevoie de asistenta. Miscarea antigravitationala va fi sub 50%-2 (slaba)- pacientul va executa foarte putine din activitatile zilnice obisnuite, pozitia antigravitationala va fi exclusa (va reusi sa isi ridice membrul de pe planul patului, dar fara a reusi sa si-l mentina ridicat)

-2- (slaba cu -) pacientul are nevoie de asistenta permanenta, nu poate indeplini nicio activitate-1(schitata) exista doar contractie la nivel muscular-0 nu exista contractie

Articulatiile:Sunt structuri care unesc intre ele doua sau mai multe oase vecine. Acestea se pot clasifica in articulatii fixe (sinartroze), se gasesc intre oasele craniului, sau la nivelul cutiei toracice si articulatii mobile (diartroze). La acest nivel se produce amplitudinea de miscare sau flexibilitatea organismului.

Prin alterarea acestui segment anatomic poate sa apara redoarea articulara care se poate defini ca limitarea in miscare, care de obicei se reduce dupa cateva miscari de incalzire articulara, sau chiar ankiloza, cand putem vorbi de intepenirea totala a articulatiei respective.

Pentru a putea determina corect miscarile articulare, in vederea notarii gradului de mobilitate se foloseste goniometria. Este metoda masurarii unghiurilor articulatiilor cu ajutorul unui instrument gradat numit goniometru.

Astfel, vom putea face si o clasificare a muschilor in functie de gruparea lor in jurul articulatiilor in: agonisti, sinergici si antagonisti.Muschii agonisti sunt cei care initiaza si indeplinesc miscarea, de aceea sunt supranumiti si motor primar.Muschii antagonisti sunt cei care se opun miscarii si cu rol in franarea miscarii.

Muschii sinergici cei care au rol in a ajuta muschii agonisti, astfel contractia devine mai puternica.Un alt element care ajuta la formarea sistemului kinetic este osul si reprezinta un sistem complex de parghii. Sistemul nervos periferic este cel care va conduce informatiile primite de la sistemul muscular si articular catre sistemul nervos central pentru a se indeplini miscarea.

O buna functionalitate a sistemului kinetic inseamna o buna colaborare a celor 3 sisteme (musculoscheletal, articular si nervos). Exista doua tipuri de miscari: statica si dinamica.

Activitatea statica se efectueaza prin contractia izometrica prin care vom putea obtine posturarea (pozitia unui corp in raport cu alte segmente sau alte elemente din afara lui), mentinerea unei greutati (de ex mentinerea unui pahar in mana ), gravitatia. Prin contractie izometrica nu vom avea nicio modificare in lungimea muschiului, doar tensiune la acest nivel, se produce doar caldura, fara lucru mecanic. Prin aceasta se realizeaza hipertrofia musculara (de ex sportivii ce practica culturism), aceasta contractie putand fi considerata o adevarata pompa circulatorie, putandu-se perturba activitatea cardiaca. Contractia izometrica poate fi: scurta, mentinuta, intrerupta.

Activitatea dinamica se realizeaza prin contractia izotonica care permite fibrei musculare sa isi modifice lungimea. Acest tip de contractie este intalnita in toate activitatile fizice obisnuite, de ex. locomotie, cat si in sport. Daca prin modificarea lungimii fibrei musculare se realizeaza scurtarea atunci vorbim despre contractia concentrica (de exemplu flexia antebratului pe brat), iar daca se realizeaza lungimea fibrei musculare prin indepartarea capetelor musculare , atunci vom vorbi despre contractia excentrica (inversul contractiei concentrice, adica extensia antebratului dupa ce anterior s-a efectuat flexia pe brat).

Contractia izodinamica reprezinta contractia dinamica prin care muschiul se contracta maxim pe toata aplitudinea lui. Acest tip de contractie va imbunatati mai repede forta musculara decat contractia izotonica.

Posturarea reprezinta pozitionarea unui element sau a corpului in intregime voluntar sau cu ajutor (fiziokinetoterapeut, atele, saculeti cu nisip, orteze) pentru o perioda de timp pentru a corecta si recastiga pozitia corecta a corpului. Ea poate fi corectiva sau de facilitare.

Mobilizarile pasive sau miscarile impuse, se realizeaza cu ajutor din exterior fara a fi implicat pacientul in mod activ. Aceasta mobilizare necestia personal bine antrenat, cat si o buna colaborare intre pacient si fiziokinetoterapeut pentru a preveni accidentarile.

Mobilizarile active reprezinta miscarile pe care le va executa pacientul fara ajutor din partea fiziokinetoterapeutului. Ele urmaresc cresterea fortei musculare, imbunatatirea activitatii articulare (ca scop preventiv). Pot fi: mobilizari active asistate, contra gravitatiei, contrarezistenta.

Hidrokinetoterapia sau miscarea in apa se efectueaza in piscine, bazine, cazi. Mediul va fi unul placut, cu o temperatura a apei de 35-36, in camera incalzite. Datorita faptului ca in apa centrul de greutate este mentinut mai usor, mobilitatea articulara va fi mai ampla, scazand pragul algic.

Elongatiile reprezinta tractiuni in ax a coloanei vertebrale cu ajutorul diferitelor aparate si au scopul de a indeparta vertebrele intre ele. De obicei se folosesc la nivelul coloanei cervicale sau lombare. Ele sunt indicate in discopatiile vertebrale ce implica atingere radiculara. Contraindicatiile le reprezinta osteoporoza severa, metastazele osoase, morbul Pott, persoanele anxioase. Elongatiile pot fi: continue, discontinue, pe uscat, in apa.

Manipularile reprezinta miscari fortate ce se aplica la nivel articular cu scopul de a mobiliza brusc articulatia dincolo de miscarile ei fiziologice, fara insa a o forta. Aplicatia la nivel articular poate fi directa, indirecta sau semidirecta.

Manipularea directa este cea aplicata la nivelul coloanei vertebrale, manipularile indirecte sunt acelea care folosesc intermediari pentru a ajunge la coloana vertebrala cum sunt membrele sau capul, manipularea semidirecta este acea in care va interveni fiziokinetoterapeutul. Indicatiile manipularilor sunt: lombalgiile, nevralgiile. Contraindicatiile sunt: osteoporoza, boala de origine inflamatorie a coloanei vertebrale, tumori vertebrale.

MobilizarileDenumita si mobilizarea articulatiei periferice formeaza, impreuna cu manipularile terapia manuala.Mobilizarile sunt pasive si active.Mobilizarile pasive se realizeaza cu ajutor din partea fiziokinetoterapeutului sau alta forta exterioara in conditii de activitate scazuta a fortei musculare sau inactivitate.