UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ISTORIE

LUCRARE DE SEMINAR

KIEV – CENTRU DE PELERINAJ

Masterand:

Patrichi Ștefan

Patrimoniu și Turism Cultural, Anul al II-lea

CUPRINSINTRODUCERE..................................................................................................................................................2

a. Motivele pelerinajului...........................................................................................................................2

a. Dimensiuni spirituale - Există și sensuri derivate ale termenului pelerinaj - care evocă.......................3

b. Dimensiunea socială a pelerinajului.....................................................................................................3

KIEV – CENTRU DE PELERINAJ...........................................................................................................................4

LAVRA PECERSKA..............................................................................................................................................4

a. Istoric....................................................................................................................................................5

b. Pelerinaj la Pecerska.............................................................................................................................7

c. Minunile de la Pecerska........................................................................................................................8

Mănăstirea Vedenskaia....................................................................................................................................9

Mănăstirea Sfânta Treime..............................................................................................................................10

Mănăstirea Goloseevo....................................................................................................................................10

Mănăstirea Kitaev...........................................................................................................................................11

Catedrala Sfântului Vladimir...........................................................................................................................12

Mănăstirea Pocrov.........................................................................................................................................12

Mănăstirea Florovski......................................................................................................................................13

Mănăstirea Teofania.......................................................................................................................................13

Catedrala Sf. Mihail........................................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................................15

1

INTRODUCERE

Prin pelerinaj se înțelege o călătorie ce are ca destinație un loc sfânt, iar la finalul acesteia,

venerarea acordată acestui centru spiritual. A pleca, a merge, a descoperi orizonturi noi, a trăi intr-o

colectivitate și, mai ales, a trăi o schimbare interioară pentru a merge pe urmele lui Hristos, aceste

acțiuni pot defini pelerinajul.1

a. Motivele pelerinajului A vedea

Pelerinul poate vedea un loc, moaștele unui sfânt, o persoană deosebită. Nu este vorba

numai de curiozitate. Pe de o parte este un interes istoric pentru a cunoaște locurile speciale legate

de istoria mântuirii, la care se adaugă o curiozitate mai puțin pioasă pentru a vedea minunatele și

impunătoarele edificii religioase, expresie a credinței dar și a frumosului divin transpus în

arhitectură.2

A se ruga, a adora, a venera

Rugăciunea este tovarășul nedespărțit de drum al călătorului în căutarea lui Dumnezeu.

Dimensiunea filocalică a pelerinajului este esențială. Pelerinul poate presimți, prin rugăciunea

interioară, prin harul Sfântului Duh cunoașterea limbajului creației.3

Bisericile întâlnite în drum, capelele, troițele, sunt tot atâtea îndemnuri spre rugăciune. Din

totdeauna, contemplarea locurilor sfinte este însoțită de rugăciune, fie individuală, fie colectivă.

La dus și la întors, pelerinii se roagă și cântă. La fel se întâmpla și în timpurile biblice. Cei

ce urcau la Ierusalim pentru sărbători, cântau psalmi, numiți apoi cântări ale treptelor. Psalmul 1214

este cântarea bucuriei pelerinilor care sosesc în Ierusalim, locul sfânt prin excelență, cetatea păcii

lui Dumnezeu. Regăsim și în acest psalm elementele definitorii pelerinajului: drumul spre casa

Domnului, ținta finală. Aici este pacea cea adevărată, acest drum presupunând urcușul, comuniunea

fraților și a vecinilor. Omul trăiește pe pământ, dar aspirațiile sale se împlinesc în cer5.

A obține ajutor

1 Lect. Dr. Lucretia Vasilescu http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pelerinajul-dimensiune-spiritualitatii-ortodoxe-70091.html 2 Lect. Dr. Lucretia Vasilescu http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pelerinajul-dimensiune-spiritualitatii-ortodoxe-70091.html3 Lect. Dr. Lucretia Vasilescu http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pelerinajul-dimensiune-spiritualitatii-ortodoxe-70091.html4 Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, p.6275 Lect. Dr. Lucretia Vasilescu http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pelerinajul-dimensiune-spiritualitatii-ortodoxe-70091.html

2

Rugăciunea pelerinului are și un alt motiv. Ea este un demers, o cerere pentru împlinirea unui

lucru oarecare, cel mai adesea vindecarea de o boală deosebit de gravă. Multe locuri sfinte și-au

aflat renumele tocmai datorită vindecării bolnavilor.

a. Dimensiuni spirituale - Există și sensuri derivate ale termenului pelerinaj - care

evocă diferite atitudini interioare si spirituale: plecarea spre un loc anume, îndepărtarea de

patrie, o înstrăinare voită, perceperea vieții terestre ca un exil.

Departe de Domnul Dumnezeu omul este un străin, această viață nu este adevărata viață, nici

acest pământ nu este adevărata patrie. În acest sens Sfântul Apostol Petru în Epistola I

Sobornicească spune: “Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini ce sunteți și călători aici pe

pământ…” (I Petru 2,11).6 Pelerinajul ne amintește de caracterul itinerant al vieții creștine. Botezul

ne încorporează lui Hristos, dar creștinii "nu sunt din lume" (Ioan 17, 16)7. De aceea ei nu au aici pe

pământ "cetate stătătoare”(Evr. 13, 14) ci o caută „pe acea ce va să fie”8.

b. Dimensiunea socială a pelerinajului“Marile centre pelerine, ca și cele mai mici, marile sărbători ale calendarului creștin sau

sărbătorile anuale ale sfinților, adună pelerinii pentru priveghere și Sfânta Liturghie. Este

participarea tuturor, o participare deplină și colectivă. Acest grup, multiplicat în spațiu și în timp,

formează o societate extraordinară, o unitate în diversitate, chiar dacă efemeră. Extraordinară căci

ea este în mers spre un pământ al transfigurării; extraordinară căci comunitatea creată în timpul

pelerinajului este nediferențiată, fără vârstă, fără ierarhii.

Efemera, societatea pelerină nu durează decât atât cât durează pelerinajul. Aspră, prin

încercările la care este supus pelerinul, fericită, prin dubla descoperire a celuilalt, profundă prin

intensitatea întâlnirii, această societate este un moment de veșnicie”9.

6 Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, p.13597 Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, p. 12218 Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, p. 13539 Lect. Dr. Lucretia Vasilescu http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pelerinajul-dimensiune-spiritualitatii-ortodoxe-70091.html

3

KIEV – CENTRU DE PELERINAJ

Mișcată de harului Sfântului Duh, natura umană consimte să asculte chemarea Creatorului

și, iluminată, începe să vadă lucrarea Lui. Părăsind starea de egoism și imobilism, creștinul devine

mobil, el caută – “Căutați și veți afla” – zice Mântuitorul Hristos.10 În drumul său spre asemănarea

cu Dumnezeu, creștinul devine pelerin și călătorește în locurile unde harul divin a transfigurat

natura umană. În jurul sfinților, natura se pacifică iar pelerinul caută pacea, nu cum o dă lumea ci

cum doar Hristos o poate da.11

Kiev este un loc al prezenței vii a lucrării lui Dumnezeu. Capitala Ucrainei e un oraş vechi

cu un trecut zbuciumat. Prima atestare e din 482. Oraşul ajunge să joace un rol important după

creştinarea Rusiei Kievene. În scurtă vreme, Kievul a devenit centrul religios al statului rus, în

principal datorită clădirilor sale sacre: Catedrala Sf. Sofia, Catedrala Sf. Vladimir, Catedrala

Sf.Mihail, Mănăstirea Sfânta Treime, Mănăstirea Vedenskaia, Mănăstirea Goloseevo, Mănăstirea

Lavra Pecerska . Chiar când Moskova devine capitala Statului Rus, Kievul continuă să rămână un

important centru ecleziastic şi cultural.12

LAVRA PECERSKA

Lavra Peşterilor de la Kiev a fost asemenea unei viţe purtătoare de viaţă, ce a hrănit pentru

aproape o mie de ani Ortodoxia Nordului cu «ciorchinii vieţii». A fost arena unor lupte mai presus

de fire, punctul de plecare al unor măreţe ascensiuni duhovniceşti. Monahii de aici, cu rugăciunile

lor de foc, cu luptele lor ascetice, cu puterea lor taumaturgică şi cu sfinţenia lor au întărit şi

consolidat pentru totdeauna mesajul Evangheliei în Rusia.13

Lavra Pecerska se găseşte în latura de sud a Kievului, pe două coline de pe ţărmul drept al

râului Nipru. Primul ascet venit aici a fost preotul Ilarion, care a săpat o peşteră în stâncă şi s-a

dedicat vieţii ascetice de post şi rugăciune. În 1051 Ilarion a fost ales Mitropolit de Kiev şi astfel

peştera va rămâne părăsită pentru o vreme. Mai târziu însă, va veni şi se va aşeza aici cuviosul

Antonie Athonitul, părintele şi întemeietorul monahismului rus.14

10Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, Luca 11,9, p. 1176. 11 Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, Ioan 14,27, . p. 121912 http://www.emaus.md/?pag=obiect&id=135 13 Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev, Traducere din limba greacă de Diac. Drd. Nicușor Morlova, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 4.14 Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev, Traducere din limba greacă de Diac. Drd. Nicușor Morlova, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 7.

4

a. Istoric “În primele două secole de existenţă (sec. XI-XII) mănăstirea se distinge ca un mare centru

monastic şi duhovnicesc. Aici se lucra intens la copierea manuscriselor, se scriau cronici şi

sinaxare. Astfel, cam pe la anul 1113 cuviosul monah Nestor (1050-1114) a scris Cronica sa, prima

de acest gen în literatura rusă. Grăitor este şi faptul că în această perioadă a primelor două

secole, de la această mănăstire provin nu mai puţin de douăzeci de episcopi ai Bisericii Ruse.

Până la jumătatea secolului al XIII-lea, mănăstirea Peşterilor va cunoaşte o perioadă de mare

înflorire. Excepţie va face doar perioada de după 1096, când din cauza invaziei polonilor vor avea

loc mari distrugeri materiale şi umane. Au murit în decursul acelor lupte mulţi monahi, au fost

distruse chilii şi furate obiecte de cult preţioase. Biserica centrală a mănăstirii, ridicată în cinstea

Maicii Domnului, a fost incendiată. Ea fusese sfinţită cu doar şapte ani înainte. Au fost necesari

aproape cincizeci de ani pentru refacerea distrugerilor provocate atunci.

Cu mult mai devastatoare se vor dovedi însă invaziile ulterioare ale mongolilor, care în 1240 şi

apoi în 1300 au distrus biserica centrală şi cele mai multe dintre chilii. Monahii care au scăpat cu

viaţă au fost nevoiţi să se refugieze în munţii împăduriţi din împrejurimi, unde fiecare şi-a

săpat în stâncă câte o peşteră – chilie. Se adunau însă adesea în vreme de pace la ruinele

vechii mănăstiri, pentru a săvârşi împreună sfintele slujbe.

De două ori se va restaura apoi mănăstirea Peşterilor şi tot de două ori va fi din nou

distrusă de către invaziile tătarilor din 1399 şi respectiv 1484. Până la sfârşitul secolului al XVI-

lea ea se va găsi sub jurisdicţia Mitropoliei de Kiev. Apoi va deveni stavropighie a Patriarhiei de

Constantinopol.

Tot în această perioadă mănăstirea Peşterilor va avea de înfruntat un nou duşman. Nu este

vorba însă de o nouă invazie barbară, de acel duşman care poate să ucidă trupul dar nu şi sufletul;

avem de-a face aici cu pericolul uniaţiei, pericol ce lovea cu putere în sufletele credincioşilor.

Astfel, la sinodul de la Brest-Litovsk (1596), regele Poloniei Sigismund al III-lea (1566-1632) şi

Papa Clement al VIII-lea au hotărât ca stareţul Lavrei să treacă din nou sub ascultarea

Mitropolitului de Kiev, care semnase actul de unire. Pentru materializarea acestei hotărâri trebuia

însă să fie îndepărtat stareţul ortodox al mănăstirii, arhimandritul Nichifor Tura. În acest scop

Mitropolitul unit al Kievului Mihail Rosonga a cerut ajutorul regelui polonez. Acesta din urmă a

încercat arestarea arhimandritului Nichifor, dar nu a reuşit datorită reacţiei, hotărâte a monahilor

de a-l apăra, ajungându-se chiar la lupte crâncene.

Doi ani mai târziu, în 1598, regele împreună cu mitropolitul unit au făcut o nouă încercare

de arestare a stareţului. Ei l-au trimis la mănăstire pe vicleanul Ioan Cosiţi. Porţile mănăstirii erau

5

însă zăvorâte şi păzite de sute de cazaci ortodocşi. A urmat iarăşi un adevărat război religios din

care ortodocşii au ieşit din nou învingători.

Până la mijlocul secolului al XVII-lea mănăstirea Peşterilor va rămâne un puternic centru

de rezistenţă împotriva uniaţiei şi a propagandei latine.

În 1688, la un secol de la înfiinţarea Patriarhiei de Moscova (1589), mănăstirea va trece

sub jurisdicţia acesteia, ieşind definitiv de sub ascultarea faţă de Patriarhia Ecumenică.

La începutul secolului al XVII-lea arhimandriţii Elisei şi Zaharia vor pune bazele

tipografiei mănăstirii. Până la sfârşitul aceluiaşi secol se vor tipări aici 117 cărţi importante, cu

conţinut liturgic şi dogmatic, combătându-se în acelaşi timp propaganda unionistă. Opera lor va fi

continuată de către arhimandritul (de origine moldoveană) Petru Movilă (între anii 1627-1633),

care a înfiinţat şi o şcoală teologică de învăţământ superior. Această şcoală, prima de acest gen din

Rusia, se va transforma câţiva ani mai târziu în celebra Academie Teologică de la Kiev.

În acelaşi secol însă, din cauza conflictelor ruso-turce, mănăstirea a fost adeseori supusă la

atacuri devastatoare din partea turcilor. În scopul apărării ei, ţarul o va întări la început cu

baricade de pământ iar apoi cu ziduri de apărare din piatră, pe toate laturile, şi turnuri de

supraveghere.

În 1718 un incendiu puternic a distrus tipografia, biblioteca, biserica centrală şi cea mai

mare parte a complexului monastic. Dintre ruine şi cenuşă monahii au recuperat celebra icoană

făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care în chip minunat nu a suferit nimic din cauza

incendiului. În următoarele două secole, până la căderea regimului ţarist, slăvita Mănăstire a

Lavrei Peşterilor din Kiev (Lavra Pecerska) – stavropighie sinodală din 1721 – va străluci pe tot

cuprinsul imperiului rusesc, dăruind roade bogate de sfinţenie şi evlavie. Va fi asemenea unui

castru al Ortodoxiei ce va triumfa în luptele împotriva ereticilor. Va fi de asemenea un puternic

centru de artă şi cultură bisericească, întărind teologia academică prin numeroase editări de carte.

Acest strălucitor far duhovnicesc va fi stins în mod brutal de către regimul comunist, ce a

urmat revoluţiei din Octombrie 1917.

În 1941 mănăstirea a fost jefuită de către trupele germane, care au furat de aici diferite

piese de arhitectură aparţinând secolelor XI-XVIII.

În ultimii ani însă, în acest loc sfânt, unde vreme de mai multe decenii nu s-au mai putut

auzi «nici zvon de sărbătoare, nici slujbe», prin Pronia Divină, după prăbuşirea blocului şi a

ideologiei comuniste, a început din nou să strălucească dumnezeiasca lumină a vieţii şi culturii

monahale”.15

15 Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev, Traducere din limba greacă de Diac. Drd. Nicușor Morlova, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 7-11.

6

b. Pelerinaj la PecerskaPelerinul care ajunge la Lavra este cutremurat de sfinţenia locului. Multe dintre moaşte se

află la închinare, dar sunt şi multe nedezgropate. În decursul istoriei s-a descoperit că mulţi dintre

călugării din Lavra, plecaţi la Domnul, erau sfinţi. S-au aflat moaştele lor bine mirositoare,

făcătoare de minuni, adăugându-se mereu la cele existente.

În zilele noastre, complexul monahal Pecerska are o suprafață de 20 de hectare și cuprinde

86 de clădiri din diferite perioade și de diverse stiluri. Unele dintre ele adăpostesc muzee,

Arhiepiscopia Kievului, Seminarul teologic și Academia Teologică. Toate într-o armonie

arhitecturală de o frumusețe covârșitoare, dominată de albul zidurilor, zveltețea clopotniței și

măreția cupolelor aurite. Tot aici se află mormintele a numeroase personalități marcante ale Rusiei:

mitropoliți, oameni de știință, membri ai familiilor țariste, miniștri, oameni de artă și cultură.16

Dar toate acestea nu valorează atât de mult cât peșterile Lavrei. Începute de pustnicul Ilarion

în vremea cneazului Iaroslav cel Înțelept (1016-1054), acestea s-au mărit treptat pe măsură ce

numărul monahilor creștea. Peșterile țineau la început loc de chilii și de biserici. După construirea

catedralei Uspenia și a chiliilor, începând cu Sfinții Antonie si Teodosie (sec.XI), peșterile au

devenit locuri de păstrare a sfintelor moaște. În funcție de situarea lor față de biserica Uspenia,

peșterile se cunosc sub numele Peșterile de Aproape și Peșterile de Departe.

Peșterile de aproape au o lungime de 228 metri și o adâncime de 5 până la 20 de metri. În

ele sunt puse spre închinare 75 de racle cu sfinte moaște, printre care cele ale Sfântului Antonie,

cuvioșii Alipie și Grigorie zugravii (pictori de icoane), doctorii fără de arginți Agapit și Damian,

cronicarul Nestor sau Sfinții Ierarhi Simeon și Nikon.

Peșterile de departe se întind de-a lungul a 280 metri. În aceste peșteri pelerinii se pot

închina la 45 de racle cu moaște. Dar despre sfinți din peșterile de aproape și de departe, să lăsăm

mai bine Patericul să ne vorbească: "… sunt portari (Nicolae și Loghin), pustnici (Pimen, Zaharia și

alții), cuprinși de multe boli (Pimen si Iosif), ascultători (Serghie și Pavel), sfinți mucenici (Kuksa

și Luchian), zăvorâți (Onufrie, Teodor, Eftimie), făcători de minuni (Grigorie, Anton și alții),

tămăduitori (Damian, Agapit, Ipatie și Pangratie), izgonitori de duhuri rele (Grigorie făcătorul de

minuni, Ilarion și alții), plângători (Atanasie si Pafnutie), biruitori de patimi trupești (Moise

ungurul, Ioan mult pătimitorul, Sisoe schimnicul)”.17 Sfintele lor moaște arată celor ce vin cu

credință, mult felurita lucrare minunată a harului Duhului Sfânt. Evlavioasa închinare la acești sfinți

bine plăcuți lui Dumnezeu de la Pecerska ne face să simțim că trăim într-o altă lume, una

16 http://www.ortodoxia.md/manastiri-si-locuri-sihastrice-din-basarabia/77-mnstiri-i-schituri-din-ucraina/4266-lavra-pecerska 17 http://www.ortodoxia.md/manastiri-si-locuri-sihastrice-din-basarabia/77-mnstiri-i-schituri-din-ucraina/4266-lavra-pecerska

7

nepământească care ne transfigurează, ne sfințește sufletul și trupul și ne aduce într-o strânsă

legătură tainică cu sfinții și, prin ei, cu Însuși Dumnezeu.18

Tot la Pecerska, pelerinii se pot închina la moaștele Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla. În

anul 1856, familia Sturdza a convenit cu înalții prelați de la Lavra Pecerska să le dea sfintele moaște

în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești. De atunci, moaștele Sfintei Teodora sunt păstrate

într-o raclă prețioasă, în subteranele Lavrei, cu mențiunea: "Sfânta Teodora din Carpati", scrisă în

limba română, și "Sveti Teodora Karpatina", în slavonă.

c. Minunile de la Pecerska În anii '80 ai secolului trecut, la Pecerska s-au efectuat cercetări științifice. S-a început cu

examinarea probelor de aer. Deși s-a presupus că proprietățile aerului din peșteri și ale celui din

racle, acestea nefiind închise ermetic, ar trebui să fie aceleași, s-a dovedit că nu era nicidecum așa,

diferența fiind izbitoare. Cel din încăperile subterane este surprinzător de curat, față de cum era de

așteptat să fie într-o peșteră, iar in cel din racle numărul microbilor e de 9-10 ori mai mic, bacteriile

patogene lipsind întrutotul. S-a tras concluzia că o forță sau o energie de neînțeles inhibă

dezvoltarea organismelor patogene, acționând ca un bactericid. Un alt aspect care a atras atenția

cercetătorilor: uscarea accentuată a corpurilor, nu în urma supunerii vreunui tratament anume, ci

datorită structurării aparte a organismului sfinților, ceea ce a permis apei să se evapore nestingherită

prin membranele celulelor chiar și după încetarea completă a proceselor metabolice, adică după

moarte. Toate acestea s-au produs sub influenta aceleiași "forțe de neînțeles".19

Tamila Reshetnikov, doctor in biologie, este cea care a făcut publice rezultatele activității

comisiei însărcinate cu studierea moaștelor de la Lavra Pecerska, la sfârșitul anilor '80 ai secolului

trecut, din care făcuse parte pe când își desfășura activitatea ca biolog la Institutul de genetică și

fiziologie a plantelor. Printre experimentele efectuate s-au numărat și cele cu material biologic:

boabe de grâu. S-a împărțit o cantitate oarecare de semințe în două părți, una din acestea fiind ținută

lângă moaște, după care au fost puse, în lădițe separate, la încolțit. Cele expuse în preajma

moaștelor au germinat mai repede, având masa de 2-3 ori mai mare decât a materialului de control

și, tot în comparație cu acesta, mlădițele aeriene au crescut neobișnuit de repede și de mari.20

Un alt fenomen ce se sustrage oricărei interpretări logice îl constituie cele 32 de cranii de

sfinți izvorâtoare de mir, chiar dacă nu sunt doar ale celor înmormântați în subteranele Lavrei,

"vârsta" unora fiind de vreo opt-nouă secole, păstrate în vase speciale de sticlă sau argint, într-una

din bisericile subterane. În 1988, când Lavra Pecerska a trecut din nou în proprietatea Bisericii

Ortodoxe - până atunci, începând din 1917, fusese considerată muzeu -, se spune că în chiar acea zi

18 http://www.ortodoxia.md/manastiri-si-locuri-sihastrice-din-basarabia/77-mnstiri-i-schituri-din-ucraina/4266-lavra-pecerska 19 http://www.formula-as.ro/2011/989/miracole-28/pesterile-cu-sfinti-minunile-de-la-pecerska-14302 20 http://www.formula-as.ro/2011/989/miracole-28/pesterile-cu-sfinti-minunile-de-la-pecerska-14302

8

(era cea în care se omagiau o mie de ani de la creștinarea Rusiei kievene), craniile au început să

izvorască un lichid uleios, plăcut mirositor. Ceea ce nu se mai întâmplase de zeci de ani, cunoscut

fiind, de altfel, că și înainte de perioada represiunilor și a persecuțiilor religioase se întâmpla ca ba

unul dintre cranii, ba altul să izvorască mir. Intrând în atenția oamenilor de știință, misterul a ajuns

și de această dată în laborator, dorindu-se, firește, a fi descifrat. Și, chiar dacă nu s-a întâmplat așa,

el a căpătat noi valențe, rezultatele "analizelor" relevând aspecte uimitoare, lăsând însă în urma lor

tot atâtea semne de întrebare, în fața cărora știința se declară neputincioasă. O comisie formată din

personalități din domeniul cercetării, având susținerea mitropolitului Kievului, în frunte cu

profesorul Iuri Hmelevski, a studiat compoziția lichidului eliberat de cranii. Concluzia la care s-a

ajuns, în urma rezultatelor analizelor efectuate în laboratorul de biochimie al Institutului de

Medicina din Kiev, este uluitoare: lichidul frumos mirositor este o secreție inerentă unui organism

viu. În eșantionul adus spre analiză, s-a găsit un ulei foarte bine curățat de impurități de proteine.

Absenta fosfaților anorganici și a ionilor de amoniu indică faptul că acest lichid nu este un produs

de descompunere a unui țesut mort. Lichidul este de proveniență organică, neputând nicidecum fi

apreciat ca un produs al descompunerii.21

Mănăstirea Vedenskaia

Având experiența transcendentalizării imanentului la Pecerska, pelerinul, atins de energiile

necreate ale Celui Unic în ființă și întreit în Persoane, va continua călătoria sa spirituală

îndreptându-se spre Mănăstirea Vedenskaia. În biserica cu hramul Intrarea Maicii se află icoana

făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Chemarea la smerenie”, care a fost pictată de o călugăriță

în sec. al XIX-lea, după Icoana Maicii Domnului din Pskovsk. Aceasta folosea în loc de pensulă

oase de sfinți, iar culorile le amesteca cu aghiazmă. La 1 august 1993, printr-o minune, chipul

Maicii Domnului s-a imprimat pe sticla din fața ei. Cercetătorii veniți de la Moscova nu au putut să

îți explice acest fenomen și au concluzionat că numai o minune putea să facă așa ceva. Sticla cu

chipul Maicii Domnului se află în partea stângă a icoanei originale.22

Moaștele sfintei cuvioase Dimitria, născută în Bulgaria, care și-a dedicat viața ajutorării

femeilor sărace și văduve și moaștele sfintei cuvioase Olimpia, care i-a visat pe sfinții Antonie și

Teodosie, descoperă taina lucrării lui Dumnezeu în oameni îndemnând pelerinii ca prin conlucrarea

dintre voința lor și energiile ce emană din Cel Vechi de Zile să devină și ei prieteni și “casnici ai lui

Dumnezeu”23.

21 http://www.formula-as.ro/2011/989/miracole-28/pesterile-cu-sfinti-minunile-de-la-pecerska-14302 22 http ://www.pelerinajeucraina.blgospot.com 23 Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968,Efeseni 2,19,p.1312.

9

Plimbându-se prin grădina botanică din Kiev pelerinii admiră frumusețea cosmosului, a

lumii înconjurătoare și meditează. Raționalitatea cosmosului e mărturie a faptului că el e produsul

unei ființe raționale.24 Faptul că lumea se luminează în om și pentru om și prin om, arată că lumea e

pentru om, nu omul pentru lume; dar faptul că omul însuși luminând lumea se luminează pe sine

pentru sine prin lume, arată că și lumea e necesară pentru om. Lumea e făcută pentru a fi umanizată,

nu omul pentru a fi asimilat lumii, naturii.25

Mănăstirea Sfânta Treime

În grădina botanică se află și un loc încărcat de spiritualitate. Este Mănăstirea Sfânta

Treime unde se află moaștele Sfântului Iona din Kiev. Cuviosul Iona a murit în 1902 și a trăit în

108 ani. A fost ucenic al Sfântului Serafim de Sarov timp de 8 ani. Îndemnat de Maica Domnului,

acest începe construcția mănăstirii în anul 1870. Cuviosul Iona a avut o viață zbuciumată fiind

mereu persecutat de oameni din afară dar și din interiorul Bisericii. El însuși a spus că după moarte

va fi mucenic. În anii ’50, niște vandali au descoperit mormântul, l-au scos pe Cuvios din sicriu, i-

au tăiat capul și au jucat cu el fotbal. În racla de la mănăstirea Sf. Treime sunt acum moaștele, dar

fără cap. Foarte mulți tineri participă la slujbă la această mănăstire. Practic în nici o mănăstire din

Kiev nu vezi atâția tineri câți vezi adunați la moaștele Sfântului Iona.

Mănăstirea Goloseevo

De la Mănăstirea Sf. Treime, pelerinii continuă urcușul duhovnicesc poposind la

Mănăstirea Goloseevo. Prima biserică de aici era din lemn și a fost înălțată în cinstea Sfântului

Ioan cel Nou de la Suceava. Actuala biserică, bombardată în anul 1930, a fost redeschisă în 1933

oficiindu-se Sfânta Liturghie în ziua când îl sărbătorim pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. În

biserică se află spre venerare moaștele Sfântului Mitropolit Filaret Amfiteatru, trecut la cele veșnice

în anul 1857. În anul 1840, mitropolitul, în prima zi de Paști, i-a spus unui copil născut mut al cărui

nume era Vladimir, “Hristos a înviat” de trei ori. A treia oară copilul a răspuns “Adevărat a înviat”.

Vladimir va fi călugărit mai târziu sub numele de Alexei la Lavra Pecerska. Moaștele lui au fost

descoperite în 1993, fiind trecut acum în rândul sfinților. După închinarea la moaștele sfântului

cuvios Alexei Goloseevski, pelerinii se închină cu evlavie la moaștele Cuvioasei Alipia, care a

24 Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p.12.25 Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p.13.

10

trecut la Domnul în anul 1988 și care a suferit prigoniri în timpul comunismului. În timpul vieții

sale făcea multe minuni. Era văzătoare cu duhul, știind dinainte despre explozia de la Cernobâl. La

mormântul ei, dar și în criptă s-au petrecut multe minuni.

Mănăstirea Kitaev

La Kiev pelerinii fac un nou popas, la marginea orașului, la o mănăstire frumoasă dominată

de culoarea verde deschis a zidurilor și turlelor bisericii și de albul clădirilor care o înconjoară, într-

un loc numit odinioară pustia Kitai (kitai înseamnă în limba tătară “zid de la marginea orașului”).26

Prima atestare documentară a mănăstirii Kitaev este din anul 1159. Cei care calcă pragul

mănăstirii află că în anul 1858 au fost descoperite aici peșteri care au aceeași lungime ca cele de la

Pecerska, dar află și ce s-a întâmplat cu așezământul monahal în timpul satanocrației comuniste.

Astfel, după 1917, mănăstirea a fost devastată, devenind închisoare pentru preoții și monahii din

Kiev și din împrejurimi. În 1939 clopotnița a fost aruncată în aer, cărțile și alte obiecte bisericești de

valoare s-au pierdut, fiind arse. Nu se știe până astăzi ce s-a întâmplat cu altarul de lemn din secolul

al XIII-lea, în stil baroc, poleit cu aur. Ultimii călugări au fost arestați în 1931 și acuzați de

activitate contrarevoluționară. După 1931 aici a funcționat o casă a invalizilor, apoi o fabrică. Abia

după anul 1990 mănăstirea începe să renască.27 Dumnezeu se descoperă și aici celor cu au ochi de

văzut și urechi de auzit, prin lucrările Sale minunate arătate în ostenitorii din peșterile de la Kitaev.

Aici în peșteră a stat sfânta Dositeia. Retrăgându-se la mănăstire încă de când era mică ea s-a

ascuns sub nume bărbătesc, prezentându-se monahilor de la Kitaev drept un tânăr fiu de țăran șerb

(sclav). În acele vremuri însă, țăranii șerbi nu se puteau călugări. Din această cauză Dositeia,

nefiind călugărită, a săpat o grotă și s-a rugat aici la Dumnezeu timp de 12 ani. Călugării din

mănăstire îi aduceau o dată pe săptămână pâine și apă. Despre călugărul care se ruga în această

grotă a mers vestea în lume și aici au început să vină mulți oameni în căutarea unui ajutor. La un

moment dat, aflându-se la Kiev și auzind despre minunile săvârșite de călugărul din grotă, Elisabeta

Petrovna, fiica lui Petru cel Mare, a venit aici să-l cunoască și chiar să intervină pentru ca Biserica

să permită călugărirea lui Dositei. Cuvântul ei a fost decisiv și tânărul țăran șerb care era de fapt

tânără de viță nobilă a devenit călugărul Dositei.28

Un amănunt care trezește interesul este faptul că un oarecare Prohor Mosnin a venit la

călugărul Dositei să ceară sfat. Călugărul l-a sfătuit pe acesta să plece la mănăstirea Sarov

26 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-kitaev-manastirea-pocrov-catedrala-sf-vladimir-67475.html 27 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-kitaev-manastirea-pocrov-catedrala-sf-vladimir-67475.html 28 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-kitaev-manastirea-pocrov-catedrala-sf-vladimir-67475.html

11

proorocindu-i un viitor har duhovnicesc. Tânărul Prohor era cel care avea să devină Sfântul Serafim

de Sarov.29

Tot la Kitaev, pelerinii se închină la moaștele Sfântului Teofil care a trăit ca nebun după

Hristos și care, prunc fiind, nu s-a hrănit cu lapte, ci primea doar zeamă de legume fierte.

Catedrala Sfântului Vladimir

De la Kitaev, pelerinii revin în centrul orașului pentru a se închina la Catedrala Sfântului

Vladimir. Impresionanta catedrală este închinată Sfântului Vladimir, cneazul Kievului, cel care a

încreștinat Rusia și este sediul Patriarhiei Kievului. Construcție neo-bizantină, catedrala Sfântului

Vladimir exprimă frumosul divin transpus în artă. Frescele și mozaicurile interioare ne răpesc din

articulațiile profanului în orizontul tăcerilor rugătoare. Creștinii ajunși aici se închină moaștelor

sfintei mari mucenițe Varvara dar și la moaștele Sfântului Ierarh Macarie, cel care a suferit moarte

mucenicească în timpul Sfintei Liturghii în anul 1497, pentru că a refuzat introducerea religiei

musulmane de către tătarii invadatori.30

Mănăstirea Pocrov

De la catedrala Sfântului Vladimir pelerinii nu ocolesc Mănăstirea Pocrov ctitorită de

prințesa Aleksandra Romanova cea care va înființa în ansamblul mănăstirii instituții de binefacere,

dar și cel mai modern centru de chirurgie și care va fi tunsă în monahism cu numele de Anastasia.

Foarte puțini au înțeles de ce marea prințesă cu numele Romanov a lăsat în urmă catifeaua scumpă

și palatele luxoase dar ea era convinsă că trebuie să caute nu o împărăție pământească, ci una

cerească. Pe 24 ianuarie 2009 a fost trecută în rândul sfinților cuvioasa monahia Anastasia.31

Mănăstirea Florovski

Un alt popas duhovnicesc pentru pelerinii veniți la Kiev este mănăstirea de maici Florovski,

ridicată în cinstea a doi frați zidari Flor și Lavru, care pe mulți au adus la credință, fiind îngropați de

vii într-o fântână. Creștinii se închină în biserică la icoana Maicii Domnului “Grabnic ascultătoare”

29 http://www.basilica.ro/stiri/biserica_ortodoxa_romana_pomeneste_astazi_pe_cuviosul_serafim_de_sarov.html 30 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-kitaev-manastirea-pocrov-catedrala-sf-vladimir-67475.html 31 http ://www.pelerinajeucraina.blgospot.com

12

adusă de la Athos în 1870, dar și la o icoană a Maicii Domnului din Kazani care s-a repictat singură,

reînoindu-se.

La începutul secolului al XX-lea Mănăstirea Florovski avea cinci catedrale, peste zece

clădiri cu chilii, o școală și un orfelinat. Încă de la întemeiere, mănăstirea a fost renumită prin faptul

că aici se călugăreau femei din clasele superioare ale societății. Toate călugărițele erau instruite,

aveau studii și erau de rang înalt. Cu toate acestea, în Hristos “nu mai este iudeu, nici elin; nu mai

este nici rob nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți sunteți

una în Hristos Iisus”.32

Mănăstirea Teofania

Apropiindu-se de finalul pelerinajului de la Kiev creștinii nu sunt triști pentru că se termină

o călătorie într-un timp și spațiu sacralizat, ci se bucură pentru că au avut șansa să trăiască altfel și

să își descopere alte valențe ale personalității lor, vibrând după alte resorturi interioare. Bucuria și

evlavia îi conduc pe pelerini la Mănăstirea Teofania. Aici se înalță 5 turle mari în formă de ceapă

ale unei impresionante biserici cu ziduri de culoare vișinie și cu multe arcade albe. Așezământul a

fost transformat în timpul războiului în uzină de armament iar pe vremea comuniștilor aici a fost

depozit de materiale de construcții. Mănăstirea de maici s-a redeschis așadar în 1991, acum viețuind

50 de maici.33

În pădure la câteva sute de metri de biserică se găsesc două izvoare tămăduitoare. Primul

izvor este Izvorul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon iar al doilea se numește “Lacrimile Maicii

Domnului” pentru că apa este puțin sărată, având o compoziție mai puțin obișnuită. La aceste

izvoare mulți s-au tămăduit de rănile pe care le aveau la picioare.34

La capătul peregrinărilor din Kiev pelerinii pot vizita Catedrala Sfânta Sofia construită în

secolul al XI-lea dar al cărei exterior a fost refăcut în stilul barocului ucrainean în secolele XVII-

XVIII. În interiorul bisericii s-au păstrat un număr mare de fresce și mozaicuri de mare valoare

artistică. Catedrala a devenit primul monument istoric intrat în patrimoniul UNESCO. Astăzi este

muzeu de stat și nu se oficiază servicii religioase, cu excepția zilei de 24 august, ziua Independenței

Ucrainei.

Catedrala Sf. Mihail

32 Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, Galateni 3,28,p.1307.33 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-florovski-manastirea-teofania-67472.html 34 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-florovski-manastirea-teofania-67472.html

13

Vis-a-vis de catedrala Sfânta Sofia se află catedrala Sf. Mihail. Cea originială din anul 1108

a fost distrusă de regimul sovietic pentru că, spuneau ei, nu avea valoare istorică. Catedrala

reconstruită a fost finalizată în luna mai a anului 2000. Exteriorul său de culoare cerului și

acoperișul său auriu ne duc iarăși cu gândul la faptul că în orizontul energiilor necreate ale lui

Dumnezeu, natura umană tinde tot mai mult spre asemănarea cu Creatorul său, iar lucrările omului

transfigurat de har seamănă și ele cu frumoasele și minunatele lucrările divine.

14

BIBLIOGRAFIE

Lect. Dr. Lucretia Vasilescu http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pelerinajul-dimensiune-spiritualitatii-

ortodoxe-70091.html

Biblia, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968

http://www.emaus.md/?pag=obiect&id=135

Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev, Traducere din limba greacă de Diac. Drd. Nicușor Morlova, Editura

Bunavestire, Bacău, 2000;

http://www.ortodoxia.md/manastiri-si-locuri-sihastrice-din-basarabia/77-mnstiri-i-schituri-din-ucraina/

4266-lavra-pecerska

http://www.formula-as.ro/2011/989/miracole-28/pesterile-cu-sfinti-minunile-de-la-pecerska-14302

http ://www.pelerinajeucraina.blgospot.com

Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.1, Editura Institutului Biblic și de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996;

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-kitaev-manastirea-pocrov-catedrala-sf-vladimir-

67475.html

http://www.basilica.ro/stiri/

biserica_ortodoxa_romana_pomeneste_astazi_pe_cuviosul_serafim_de_sarov.html

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-florovski-manastirea-teofania-67472.html ;

15