Cuprins • Cu emoții la...• Sfaturi din vii

tor • Cel mai tare prof• Inspirație din l

iceu

Am trecut prin liceu

fluierând.

Nu mi-e rușine

să recunosc asta,

am avut norocul

să fiu stăpân pe

materiile umaniste (cele principale), iar

la matematică, fizică și celelalte științe

realiste o dregeam cumva (nici cerințele

nu erau atât de stricte). Dar cu biologia

era altă mâncare de pește. Despre

doamna Manta am mai povestit, era un

profesor pe cât de bun, pe atât de dur.

Adică era foarte bună, dar dădea cu tine

de pământ dacă nu învățai. Țin minte că

așteptam în fața laboratorului de biologie

înainte de prima oră din clasa a 9-a și am

intrat în vorbă cu niște eleve de-a 10-a,

care așteptau să intre alături, la „Chimie”.

Când le-am spus că o așteptăm pe doamna

Manta au făcut niște ochi mari și ne-au

zis că am cam încurcat-o, dar că e foarte

posibil să avem noroc și să nu o vedem

decât în primul semestru, „urmează să se

pensioneze foarte curând”.

Aveam să aflăm ulterior că se zvonea asta

de câțiva ani, însă noi am terminat liceul,

iar doamna Manta a rămas acolo. Abia

după alți 3 ani, când am venit în vizită,

se pensionase. Practic, timp de vreo

10 ani a fost „ultimul an de profesorat”

pentru profă. Nu știu dacă legenda asta

era creată de colegii mai mari ca să ne

Cu emoții la...

Cu emoții la biologie

încurajeze sau chiar știa cineva ce vârstă

are.

Dar problema nu era că se încrunta tot

timpul, așa cum fac unii bătrâni mai

ursuzi din fire, dar chiar și când era bine

dispusă îți producea teamă. Pentru că în

orice moment era posibil să se supere pe

vreun coleg venit cu lecția neînvățată și

să înceapă verificările riguroase. Ne-am

dat seama târziu de asta, după câteva

note mai mici, primite cu indulgență.

Așa că soluția a fost simplă: ne-am pus

cu burta pe carte de parcă eram elevi la

o clasă de științele naturii, nu la filologie.

Dacă aveam în ziua respectivă română și

„bio”, era clar că trebuie să învățăm la

ambele materii, altfel era panică mare.

După primul semestru n-am mai avut

nicio notă mai mică de 8 la doamna

Manta. Nu că m-ar fi interesat în mod

special materia, dar nu voiam s-o văd

supărată pe profă. Cu timpul, a început

să aprecieze că ne străduim și s-a mai

înmuiat, fix cât să trecem cu bine și peste

a IX-a. Iar apoi am scăpat de materie,

dar nu și de frică, mereu treceam în

grabă pe lângă laboratorul de biologie.

Cine știe cum ne prindea doamna Manta

să ne asculte din urmă!

Alex Ciucă, hoinaru.ro

Cum am descoperit că nu sunt praf la mate, după 12 ani de chin

Cred că totul a

început prin clasa

a cincea, odată cu

problemele cu x

pe lângă y plus z,

totul la puterea n.

Matematica nu mai

semăna deloc cu ce făceam în clasele

primare și simțeam cum intru în ceață.

Degeaba mergeam cu caietul de teme la

mama să-i cer ajutorul, timpul ștersese

din memoria ei orice noțiune de ecuații

exponențiale și logaritmice.

Proful de mate de atunci avea reputație

foarte bună legată de pregătire, dar

era și o sursă de emoții pentru noi, cei

care ne făceam mici în bancă de câte ori

știam că nu avem notă. Eu încercam să

fiu atentă la ore, dar nu prindeam decât

parțial ideea, acasă făceam ce știam din

temă, iar restul era muncă colectivă cu

colegii. În fiecare zi stăteam sub teama

unei noi note de 3.

Toate momentele astea de teamă și

frustrare m-au făcut să cred că nu-mi

place matematica și să evit cu orice preț

interacțiunile cu domnii Ganga, Niță și

Năstăsescu. Așa că nici acasă nu lucram

vreodată probleme. Mă obișnuisem cu

ideea că nu înțeleg, așa că nici nu mă

mai apucam.

Poate știi și tu cum e. Sigur ai o materie la

care nici nu-ți vine să te gândești. Fie că

e franceză, chimie sau matematică, toți

Cu emoții la...

ajungem să avem convingerea că suntem

praf la ceva și să detestăm subiectul fără

drept de apel.

În clasa a VII-a, însă, am avut primul

semn că lucrurile nu stau chiar așa cum

credeam eu și că nu era destinul meu să

am 3 pe linie la mate. Mi-am dat seama

de asta după două săptămâni de stat

acasă, cu vărsat de vânt, în care, în loc

de ore de mate, făceam maratoane de

telenovele.

Ca să nu pierd de tot contactul cu

materia, colega mea de bancă, Irina, îmi

punea în cutia poștală scrisori cu lecțiile

din fiecare zi. Eu făceam temele în ritmul

meu, fără presiunea că trebuie să fie

gata până a doua zi, ci doar cu conștiința

că după concediul meu medical urma

înfricoșătoarea teză. Ei bine, la teza aia la

care am învățat singură acasă, relaxată,

am luat 9. Nu-mi venea să cred și până

și profesorul era convins că am copiat de

undeva. Sigur, cum am revenit la ore,

m-am întors și la notele clasice.

Povestea a continuat în liceu, cu medii

de 5, 6 sau chiar 7 în lunile norocoase.

Uneori, când avea o zi proastă, profa de

mate intra în clasă, trântea catalogul pe

catedră, scotea un „Albișteanu, la tablă”

și în mai puțin de un minut aveam 3-ul.

Și ca să îți dai seama cât era de gravă

situația, au apărut chiar glume pe tema

asta. Colegii mei au făcut prin a XI-a

un fel de cântec al clasei, în rime, cu

versuri despre o trăsătură definitorie a

fiecăruia dintre noi. Era ceva de genul

„Sergiu este foarte-ncet, /n-ai să-l vezi

în ritm alert. /Cami-i bună la engleză, /

la mate-i picată-n freză”. Da, eu eram

Cami cea picată în freză la matematică,

un rol pe care mi-l asumam și cu care mă

identificam de mult.

Toate bune și frumoase până în a XII-a,

când cu fiecare zi eram tot mai aproape

de BAC și tot mai departe de a ajunge la

zi cu materia. În primul semestru nu am

făcut nimic, însă în semestrul al doilea

m-am apucat de pregătire suplimentară.

Și nu cu profesoara de la clasă, ci cu o

profesoară ieșită la pensie.

Mergeam la orele de pregătire cu o

conștiinciozitate exemplară. În casa

doamnei profesoare era mereu liniște și

mirosea a cafea, iar lecțiile luau materia în

ordine cronologică. În fiecare săptămână,

tema mea era să rezolv toate problemele

dintr-o anumită lecție din subiectele de

BAC. Așa am ajuns, în doar câteva luni,

să fac toate subiectele de BAC, pe unele

chiar de mai multe ori. Evident că la

examen am luat o notă total neașteptată

și, pentru mulți, inexplicabilă – 9,30.

Și nici măcar nu a fost greu, asta m-a

surprins. A fost nevoie doar de ceva mai

multă concentrare, interes și de doză de

încredere în mine pe care am căpătat-o

de la o profesoară care m-a luat de la

zero, care nu mă cunoștea și nu-mi

pusese eticheta de „picată în freză”.

Îi sunt pe deplin recunoscătoare doamnei

profesoare și nu pentru nota mare de la

Cu emoții la...

BAC, care nu valorează doi bani acum,

ci pentru o lecție mult mai importantă –

aceea că suntem formați de credințele

noastre. Nu am devenit as la matematică,

în niciun caz, dar mi-a dovedit că, dacă

scap de convingerea că un lucru este

imposibil, am șanse mari să-l transform

în realitate.

Ăsta e sfatul pe care vreau să ți-l dau și

ție. Indiferent dacă te crezi prost, leneș,

fricos, neînțelegător de algebră sau lipsit

de talent, te rog să repeți de 100 de ori

în fiecare zi: „E DOAR ÎN CAPUL MEU”.

Schimbă întâi ce crezi tu despre tine,

încearcă să abordezi problema cu mai

multă încredere și ai să vezi că nimic nu

e imposibil.

Și un pont bonus – relaxează-te, totul va

fi extraordinar de bine!

Carmen Albișteanu, carmenalbisteanu.ro

Sport. 117 kilograme. Voință

Dacă ar fi ceva

ce nu mi-a plăcut

deloc pe aproape

toată durata școlii,

atunci clar e vorba

de sport. Pe cât de

mult am urât eu

orele de sport, pe atât de mult mi-au

arătat ele, în cele din urmă, cât de mult

rău mi-am făcut eu mie.

Pe domnul profesor Gyozo l-am cunoscut

când am intrat în clasa a V-a. Chiar la prima

oră de sport, din cauza gurii mele mari,

domnul profesor m-a pus pe mine și pe

Alex, amic de-al meu, la fel de vorbăreț,

să facem două ture de sală de... mersul

piticului. Dacă stau bine să mă gândesc,

avea mare dreptate. Ne meritam din plin

pedeapsa, dacă o puteam numi așa.

În schimb, eu și Alex, după ce-am

terminat cele două ture, ne-am dus să

scriem un fel de cerere pe care să i-o

dăm domnului director. Tot ce ne doream

era să ne schimbe profesorul de sport.

Nu știu ce-o fi fost în capul nostru atunci,

dar bine că scrisoarea n-a ajuns prea

departe. Nu c-ar fi avut motive să fie

luată-n considerare.

Așa s-a făcut că din clasa a V-a până

prin clasa a XI-a n-am mai făcut sportul

deloc. Am profitat că aveam platfus,

așa că scutirea de la medic mi-a picat

de minune. Nu făceam nici exercițiile

care mi-ar fi rezolvat problema, dar nici

Cu emoții la...

sportul. Ușor, ușor m-am împrietenit și

cu proful, așa că eram tare bucuros să-l

ajut cu treburi organizatorice pe la orele

de sport.

Eram bucuros nevoie mare, fără să-mi

dau seama că îmi fac mie rău. Anual,

la început de semestru, trebuia să ne

cântărim și să ne măsurăm în înălțime.

De rușine și de teama cifrelor pe care

avea să le arate cântarul, făceam tot

ce puteam să nu fiu prezent la orele de

început. Până când, în clasa a XI-a, nu

mi-am mai făcut calculele bine și n-am

mai scăpat. 100 de kilograme arăta

cântarul atunci. Și aveam doar 16 ani.

„Lasă c-o rezolv eu și pe asta”, îmi

ziceam, rușinat de privirile colegilor.

Un an mai târziu, la începutul clasei a

XII-a, ajungeam la 117 kilograme. Abia

atunci am realizat că ar trebui să încep

să schimb ceva. Primul om cu care-am

povestit despre asta a fost profesorul

de sport. A fost și momentul în care am

realizat că în urmă cu 8 ani el nu-mi voia

răul, ci voia doar să-mi arate unde și cum

am greșit. Și că toți acești 8 ani în care

nu făcusem sportul erau, de fapt, câteva

dintre kilogramele care ajunseseră să mă

facă să-mi fie rușine de mine.

Următoarele luni le-am petrecut făcând

sport ori de câte ori aveam ocazia, având

grijă ce și cât mănânc și fiind mai atent

la tot ce fac. Așa am ajuns să închei clasa

a XII-a cu 30 de kilograme mai puțin și,

bineînțeles, cu toate prezențele la ora de

sport.

Am încheiat liceul cu mulțumiri față de

proful de sport și față de mine, până

la urmă. Tot răul pe care mi-l făcusem

reușisem să îl repar, într-un fel sau altul,

în ultimele luni. Totuși, mă gândesc și

acum cu teamă cum ar fi fost dacă nu mă

trezeam la timp la realitate. Așa am reușit

să învăț că voința poate fi mai presus de

orice. Cu voința poți muta, la figurat, dar

și la propriu, munții din loc. Te poți ajuta,

te poți încuraja, poți deveni mai bun și

poți reuși. Orice, oriunde, și oricum.

Atât timp cât nu renunți și cât voința e

ce te împinge de la spate întotdeauna,

indiferent de ce-ți ivește viața.

Cu emoții la...

Dragoș Asaftei, dragosasaftei.ro

Andra de acum 10 ani

Dragă Lirutzu,

Poreclele tale au

cam dispărut cu

timpul. Acum ești

doar Andra, uneori

Andrule, Andrușca,

Andrutza sau alte

diminutive. Doar câteva persoane mai

știu de porecla de mai sus, așa că nu-ți

face griji.

E o oră târzie cea la care-ți scriu mesajul

ăsta. Orele la care pui capul pe pernă

nu s-au schimbat foarte foarte mult,

ai rămas o iubitoare a nopții. Îți mai

amintești când citeai cărți direct de pe

mp4? Tot ce ai făcut este să schimbi

device-ul; obiceiul nu a dispărut. Statul

în băncile din spate începând cu clasa

a IX-a, în care te afli acum, inclusiv cititul

pe sub bănci, în timpul orelor, a literaturii

care nu e în programă, la fel și noaptea,

la o lumină difuză, te vor face acel elev

„aragaz cu patru ochi”, chiar dacă mai ai

câțiva ani de așteptat până atunci. Îți stă

bine cu ochelari, oricum.

O să te-ndrăgostești în clasa a IX-a de

unul dintre cei 3 băieți din clasa ta. Se

lasă cu scrisorele și cu tricouri și mp3-uri

de la Guns N’Roses. Cam de atunci începi

să asculți din ce în ce mai multă muzică,

iar în clasa a X-a (spoiler alert!) o să fii

backing vocals la balul bobocilor. O să fie

un pic penibil, dar o să-ți amintești cu

drag momentul ăla. Concertele din parcul

Sfaturi din viitor ...

Tineretului se vor transforma mai târziu

în festivaluri în afara orașului. Continuă

să mergi să asculți muzică. Îți place mult

asta. Iar când profa ta de muzică îți spune

cu drag că vrea să te duci la cor, nu o

refuza. Știe ea ce știe. Don’t let that go.

O să ai colegi și prieteni care fumează.

Tu o să stai departe de asta, chiar dacă-ți

place compania lor. Și nu o să-ți pară rău

deloc. Te plac și îi placi la fel de tare și

așa. Există o bancă în curtea liceului lângă

care o să stai foarte mult și un copac mare

lângă ea. Și să știi că ‘garajul’ în care se

ieșea la fumat în pauze se dărâmă la

scurt timp după ce termini liceul. O să te

întristeze, era un adăpost bun pe timp de

iarnă și ai amintiri frumoase de acolo.

În clasa a IX-a o să pierzi pe cineva drag,

care te făcea să zâmbești când îl vedeai pe

hol. O să-nțelegi ce-nseamnă ca părinții

să-și piardă unicul copil. O să te marcheze

momentul, dar o să te apropie și mai tare

de cei care îți vor deveni prieteni de-a

lungul anilor. O să mai pierzi pe cineva

drag din viața ta, doar pentru că-l lași să

plece și nu-i mai ceri explicații. Continui

să-i mai dai mesaje de Sf. Andrei, când

e ziua lui de naștere, îl mai cauți, dar

fără reușită, iar după ani buni îl vezi pe

stradă și te emoționează momentul mult

prea tare. V-ați schimbat amândoi, tu nu

mai știi nimic despre el, el cu atât mai

puțin despre tine. Ți-a fost alături mulți

ani de zile, te-a ajutat să intri la liceu, iar

legătura pe care ați pierdut-o înseamnă

mult pentru tine. E o schimbare bruscă

cu care nu te vei obișnui prea curând.

După 10 ani de zile o să-l ai încă în minte.

Încearcă să nu-l lași să plece de tot și

să-l ții aproape cumva. O să-ți pară rău

dacă nu.

Ți-aș mai spune că trebuie să ai grijă la

semne, la prime impresii, la oameni, la

detalii minore despre care o să ai senzația

că nu vor însemna nimic mai târziu, dar

ele sunt totul. Vorbește mai mult cu

profesoara de română din clasa a IX-a,

ea te ajută să descoperi o carte care te

descrie perfect; spune-i colegei din fața

ta ce zâmbet frumos are (la fel o să fie

și peste ani); împrietenește-te mai bine

cu fata de la geam, și ea o să rămână-n

viața ta mai târziu; spune-i dirigintei

tale cât de mult o apreciezi pentru că

te pune să lucrezi mai mult la engleză

și mulțumește-i că ți-a dat 8 pe un eseu

doar pentru că-i plăcea povestea, deși

nu respecta cerința. Și mai cască ochii

pe holurile liceului, nu știi cine te poate

surprinde.

Clasa a IX-a o să fie anul în care o să

realizezi că vrei să începi să scrii mai

mult decât poeziile din agendele vechi pe

care le găseai ascunse prin podurile de la

un ștrand. Începi să scrii scrisori, apoi pe

agende pe care le pasezi între prieteni,

mâzgălești la fiecare final de caiet, îți vin

idei pe care le scrii pe bilețele. Păstrează-le

și continuă să scrii. O să te descurci,

mai ales la final de clasa a XII-a când

profesoara de română îți spune că tu

Sfaturi din viitor ...

trebuie să dai admiterea la jurnalism.

Lasă, nu e de tine facultatea aia, dar o

să-ți placă să scrii mai mult decât crezi.

Un ultim sfat pentru mai târziu, de la

cineva mai în vârstă, dar nu neapărat mai

matur: Andra, îndrăgostește-te în clasa

a XII-a. O să ai o relație frumoasă pe care

o să o apreciezi până la final.

Andra Nicula, andranicula.ro

Sfaturi pentru Andra de acum 14 ani

Dear me,

Știu cât de mult îți

place limba engleză

și că ți-ar fi plăcut

să citești scrisoarea

asta în limba lui

Shakespeare, dar

vei afla că uneori merită să te străduiești

să potrivești cuvintele în română, fiindcă

lucrul ăsta îți va da o satisfacție aparte.

Îți scriu fiindcă vreau să citești direct de

la mine sfaturile de care știu că ai nevoie.

Din păcate, niciun adult din jurul tău nu

va ști să-ți dea sfaturile astea într-un fel

în care să ți se întipărească în minte și în

suflet. Iar prietenii de vârsta ta, crede-mă,

sunt la fel de neștiutori ca tine.

SO, HERE GOES:

Găsește-ți un mentor. Știu că ai emoții

și totul pare necunoscut acum și, dacă e

să fii sinceră cu tine, nu prea ai habar pe

ce lume ești. Liceul e o perioadă ciudată,

cu multe transformări și experiențe noi.

Dacă vrei să primești un sfat bun de la

cineva cu experiență, poți găsi un mentor

în persoana unui profesor preferat.

Domnul diriginte Lefter e un om tare bun

și deschis, așa că învață să-i ceri sfatul

atunci când ai nevoie. Știu că ți-e rușine,

că ești timidă, dar merită să-ți învingi

teama pentru a vorbi mai mult cu el. Vei

avea doar de câștigat.

Nu idealiza oamenii din jur. Don’t put

people on pedestals. O să ai multă vreme

Sfaturi din viitor ...

tendința de a-i idealiza pe cei din jur, de

a-i privi de jos în sus și de a crede că ei

și-au dat seama exact cum merg lucrurile.

O să-ți spun un secret: nici adulții nu știu

exact ce fac, ci încearcă să-și dea seama

pe parcurs. Îți recomand să faci la fel,

să-i privești și să-i accepți așa cum sunt,

cu bune și rele. Nu face din ei semizei

fiindcă vei fi dezamăgită.

Învață să accepți că schimbarea e

o constantă. În timpul liceului se vor

schimba multe lucruri, de la prieteniile

care crezi că vor dura o viață (dar nu

vor trece de clasa a XII-a) și până la

prima iubire (care se va termina și ea

cam tot atunci). Pentru a te scuti de

stres și durere, acceptă că schimbarea

e normală, că face parte din viață. Ești

suficient de puternică și inteligentă

încât să te adaptezi și să înveți să

faci față schimbării.

Aruncă-te cu capul înainte! O să vrei să

faci de toate în viață: să lucrezi la proiecte

care îți plac, să citești, să călătorești, să

iubești, să asculți muzica preferată. Mai

bine implică-te 100% decât să întorci pe

toate părțile ideea de a accepta să faci

ceva sau nu. Nu vei regreta că ai muncit

mai mult decât alții sau că ți-a păsat

când ceilalți erau detașați. Vei deveni

mai curajoasă și sigură pe tine dacă

vezi că poți face atâtea lucruri.

Învață mult, despre orice. Abilitatea

de a învăța nu e un dat. Învață mult,

Sfaturi din viitor ...

despre orice subiect care te pasionează și

străduiește-te să înveți chiar la materiile

care nu-ți plac (matematică, fizică,

chimie – știi tu). Știu că uneori pare că

lecțiile sunt stupide și e drept că uneori

informația va intra pe o ureche și va ieși

pe alta, dar să ai o cultură generală vastă

te va ajuta enorm. Fii curioasă și pune

întrebări. Vei învăța să faci legături rapide

între lucruri, îți vei hrăni creativitatea și

vei avea mereu un subiect de discuție.

A învăța cum să înveți e una dintre

cele mai valoroase abilități pe care le

poți deprinde.

Relaxează-te. O să-ți ia mult prea mult

timp ca să-ți dai seama cum să faci să te

relaxezi cu adevărat. Privește-i pe cei din

jur și observă cum fac să nu fie mereu

cu inima la gât. Stările de anxietate sunt

normale, dar pot fi depășite. Citește,

ascultă muzică și dă-ți voie să pierzi

vremea. Știu că pare imposibil, dar îți

promit că nu e deloc o pierdere, ci un

mare câștig.

Fă mai mult sport. Unul dintre cele mai

bune lucruri pe care le poți face pentru

tine e să faci mai mult sport. Continuă

să fii parte din echipa de majorete,

apucă-te de dans, de volei, de orice-ți

place. Știu că îți dorești să fii cea mai

bună la toate, dar uneori nu vei putea.

Asta nu înseamnă că nu te poți apuca de

sport și să-l faci parte din viața ta. Îți va

prinde mai bine decât îți poți imagina și

îți va da mai multă încredere în tine (știu

că ai nevoie de asta).

Împacă-te cu gândul că nu le poți face

pe toate. Știu că în tine zace dorința de

a face multe, prea multe lucruri deodată.

Uneori vei simți că ratezi experiențe de

viață importante fiindcă s-au suprapus

cu altceva ce voiai sau trebuie să faci.

Încearcă să privești lucrurile altfel: dă

atenție fiecărui lucru, pe rând. Fă atât cât

poți, dându-ți silința să faci acel lucru cât

mai bine. Dar nu te frustra când vei vedea

că nu le poți face pe toate (spre exemplu,

să fii elevă de nota 10 și populară în

același timp). Nimeni nu poate, oricât de

mult ar încerca.

Nu încerca să faci pe toată lumea

fericită. Vei trece prin multe momente

când vei dori să faci pe toată lumea

fericită. Asta se va întâmpla fiindcă vei

simți nevoia să fii acceptată, iubită,

admirată. Cu toții avem nevoile astea și

sunt absolut normale. Dar problema e că

nu poți face pe toată lumea fericită, oricât

de mult ai încerca. Ba chiar poate deveni

un obicei nesănătos. Mai degrabă pune-te

pe tine pe primul loc și gândește-te

că fericirea ta e cel puțin la fel de

importantă ca a lor, indiferent de cât

de mult îi iubești (pe părinți, pe prieteni,

pe iubit).

Perfecțiunea nu există. O să vrei

întotdeauna să fii mai slabă, mai

frumoasă, mai deșteaptă, mai populară,

mai eficientă etc. O să ai deseori senzația

că alții au atins perfecțiunea în timp ce

tu nu ești acolo unde vrei să fii, iar asta

te va împiedica să te bucuri de toate

realizările pe care le vei avea. Crede-mă

pe cuvânt: perfecțiunea e un mit, o iluzie.

Perfecte sunt doar momentele când

ești liniștită, fericită și te bucuri de

tot ce ai atunci și acolo. Sărbătorește

fiecare mică victorie, fiecare pas făcut

înainte și fiecare notă de zece. Știu cât

vei munci pentru ele. Acceptă-te așa cum

ești și iubește-ți laturile bune și pe cele

rele, încercând în fiecare zi să fii un om

mai bun.

E ok să nu știi ce vei face mai departe.

S-ar putea să ai senzația, observându-i

pe alții, că habar n-ai ce să faci cu viața

ta mai departe. Asta te va face să te simți

confuză și speriată. Unii vor părea că știu

exact ce urmează, că au un plan bine

definit. Nimic mai fals! O să fii surprinsă

când o să afli că nici oameni de vârsta

părinților tăi nu știu exact care le este

următoarea mișcare. O să-ți dai seama

pe parcurs ce îți place să faci și așa

îți vei construi un drum în viață. Nu

există niciun checklist pe care trebuie

să-l bifezi, așa că nu te grăbi and enjoy

the ride.

Ține un jurnal. Da, știu, sună cheesy,

dar zău că e unul dintre cele mai bune

lucruri pe care le poți face pentru tine.

Notează-ți lucrurile importante, dar și

chestii mărunte. Peste ani, se vor aduna

acolo poveștile care te-au format,

care ți-au modelat personalitatea

și concepția despre viață. Vei putea

citi propria-ți poveste și vei vedea cum

ai crescut și evoluat, iar asta îți va da

motive de bucurie.

Nu pune prea multă presiune pe tine.

Liceul e perioada în care mai poți copilări

Sfaturi din viitor ...

încă. Nu o irosi încercând să îi faci pe toți

cei din jur fericiți și nu pune atâta presiune

pe tine să te ridici la așteptările tuturor.

Uneori, așteptările astea sunt doar în

mintea ta. Străduiește-te să faci cum

poți/crezi tu mai bine fiindcă e tot ce

contează. Se va vedea când vei pune

suflet și în general vei fi apreciată mai

mult decât crezi. Ai tendința de a vedea

mai degrabă părțile negative, așa că e

bine să-ți faci un obicei din a încerca să fii

mai optimistă. Asta îți va face viața mai

ușoară.

Și încă ceva: o să fii bine. Indiferent

de cât de dificilă ți se va părea viața pe

alocuri, indiferent cât de greu îți va fi să-ți

găsești locul, vei reuși să treci peste

fiecare obstacol. Vei cunoaște oameni

care te vor inspira și motiva, vei lega

prietenii de durată, care te vor îmbogăți

sufletește, vei iubi și vei fi iubită și vei

trăi o mulțime de experiențe la care nici

nu te-ai fi gândit! O să fie bine.

Andra Zaharia, andrazaharia.ro

Nimeni nu te-a

pregătit pentru ce

urmează să găsești

în liceu. E locul pe

care îl vei urî din

suflet, dar și locul

în care vei învăța

să lași timiditatea de-o parte. Un singur

prieten îți va sta alături în timp ce toată

lumea te va numi tocilara clasei. E și

el ținta persiflărilor, așa că veți trece

împreună prin supliciul celor 4 ani și îți

va rămâne cel mai bun prieten peste ani.

Man up, Pietroșel și obișnuiește-te cu

apelativul ăsta. Nimeni nu te va striga

Andreea, cu excepția tipului care-ți va

pica cu tronc în a 10-a și îți va sta alături

până în anul 2 de facultate. Alături de

el vei învăța că prietenii apar dacă faci

click cu ei, dacă aveți interese și afinități

comune, nu dacă încerci să le cumperi

atenția cu teme făcute și alte favoruri.

Liceul e locul în care ar trebui să înveți

să tragi mai tare dacă vrei să ai alte

perspective în viitor. Nu-ți face sânge

rău că nu îți permiți distracțiile celor

mai cool tipe din clasă. Se va inventa o

chestie mișto, numită Facebook, care te

va ajuta să le radiografiezi viețile și să

îți dai seama că a ta e printre cele mai

bune. Sigur, vei avea multe joburi încă

din primul an de facultate, dar la 30 vei fi

extrem de mulțumită de tine.

Pietroșel, mergi mai departe!

Cel mai rău inamic poate deveni cel

mai bun prieten

O știi pe tipa aia înaltă de la uman care

râde de tine de fiecare dată în curtea

școlii? Va deveni una dintre cele 2 cele

mai bune prietene pe care le ai. Știu că

e enervantă acum girafa, dar ea îți va

asculta problemele și cu ea vei avea cele

mai mișto vacanțe. Uneori prieteniile

se nasc din ură maximă atunci când

ea e nefondată.

Trage mai tare în liceu și citește toată

biblioteca din garsoniera mamei tale.

Nu știi niciodată când îți vor fi de folos

informațiile pe care le găsești acolo.

Încă ceva extrem de util: în loc să urăști

mitocondrial franceza, încearcă să o

înveți cât de bine poți. Nu de alta, dar o

să ajungi să lucrezi la RFI. :)

Pietroșel, acceptă orice challenge!

Nu lăsa pe nimeni să îți spună că nu poți

și închide gura bunicilor care îți spun să

te căsătorești rapid după liceu+facultate.

Nu, masterul tău nu va fi în căsnicie, ci în

jurnalism, călătorii și viață trăită intens.

Ah, pune mâna și fă sport! Nu aștepta să

ajungi la 28 ca să faci asta; it will improve

your self esteem. Ah, și niciodată, dar

niciodată, nu pune sentimentele mai

presus de nimic. Tinzi să fii emotivă și

asta te destabilizează puțin. Trust me,

urmează-ți drumul!

Sfaturi din viitor ...Andreea Pietroșel, pietricel.ro

Sfaturi din viitor pentru Andrei din clasa a IX-a

Salutare Guliver,

Sunt eu, adică

tu, de la aproape

30 de ani. Adică tu

peste vreo 15 ani.

Mă gândesc că ți-ar

prinde bine niște tips & tricks de la mine,

deși nu le vei accepta foarte ușor, la

cum te știu. Să știi că nu te-ai schimbat

mult, nici acum. La fel de pus pe harță

și tare în glezne ești. Dar ai început să

înțelegi că au și alții dreptate și că e bine

să mai asculți și de cei din jurul tău,

uneori, pentru că o să-ți prindă bine.

O să cunoști o grămadă de oameni mișto,

de la care o să ai de învățat multe, doar

să îi lași să te învețe. Mergi cât de des

pe la clasele de fizică cu domnul profesor

Anghel. S-ar putea să îți placă și ar fi bine

să îl descoperi mai repede de clasa XII-a,

cum am făcut-o eu. O să te învețe multe,

de bine. Și poate te va ghida mai bine

decât a reușit să facă cu mine.

Vezi că prietenul tău cel mai bun, Ciprian,

nici nu va mai vorbi cu tine peste 7 ani;

nu merită să îți bați capul cu el. Fă ceva

mai bun cu timpul tău. De exemplu,

mergi mai des la baschet sau joacă șah

cu tata. Mai des decât o făceam eu. O să

se bucure.

Citește mult. Ai o bibliotecă întreagă la

dispoziție. Eu am rămas dator cu rândul

de jos, pe unde e niște Stendhal și ai și

Sfaturi din viitor ...

Portretul lui Dorian Grey acolo. Încearcă

mereu să nu te conformezi tiparelor.

Poate ți-ar prinde bine un pic mai multă

informatică. O să fie de viitor. Insistă un

pic la tata să îți ia un PC mai bun decât

cursiera aia idioată de pe care o să pici

înainte de Paște în clasa a X-a și o să-ți

faci praf fața. Adică o să-ți rupi buza,

pometele drept și mâna dreaptă. O să vezi

tu, că te mai așteaptă chestii dureroase

dacă nu o să ai grijă.

Altfel, o să fie mișto. Ah, în clasa a XII-a,

nu te duce la profii ăia de mate care

antrenează olimpici și pe care îi știe

tata. Vei pierde vreme prețioasă. Mergi

direct la Preda, profu de la mate din LPS.

Ăla e omul care te va face să îți placă

matematica.

Cam atât. Baftă multă și vezi că semestrul

ăsta o să fii la un pas de corigență la ceva

măsurători electronice din cauza gurii

mari și chefului de scandal. Dar va trece.

Și de-abia acum începe aventura.

Andrei Cismaru, andreicismaru.ro

Draga mea, Ai intrat la cel mai mișto liceu, dar deja știi asta, că altfel nu te-ai fi încrâncenat atât de tare să intri acolo.Permite-mi ca de la

înălțimea celor 38 de ani să îți dau câteva sfaturi, zic eu, destul de bunicele. Du-te repede și găsește un ortodont și pune-ți aparat dentar. Lasă la o parte orice mișto-uri, oricum ăia de fac caterincă acum de tine se vor pierde în negura timpului. Unul dintre ei este urmărit pentru delapidare… Vezi că într-a zecea, după o petrecere la școală, în care toată lumea a făcut tâmpenii și tu nimic, tu vei ieși singurul țap ispășitor și vei primi un șapte la purtare. Nu te mai chinui să te întrebi de ce te urăște diriga. Îți spun doar că într-a doișpea vei scăpa de ea. Să știi că ai niște părinți din cale afară de apropiați. Folosește-te de relația asta cu încredere. Fii lângă mama mai mult decât am fost eu. Știi, își va pierde tatăl chiar de ziua ei și îi va fi greu. Fii lângă ea, până la urmă știi și tu cât ai suferit când a murit bunica de la Cluj. Ah, uitasem, îl știi pe tipul de la admitere din ultima bancă de pe mijloc? Da, ăla cu ochii verzi și cu nume imposibil. Te vei îndrăgosti lulea de el, doar că în vacanța dintre a noua și a zecea, iubitul vieții o să te lase cu curu-n baltă și o să plângi

Scrisoare către Bogdana din clasa a IX-a

în noaptea aia, de o să rămâi fără voce a doua zi. Cu vocea te va rezolva o doamnă, care-ți va băga niște albastru de metil pe gât, dar să știi că din cauza lui, câteva zile mai târziu vei pune și prima țigară în gură. Așa că, watch out..Într-a doișpea te vor lăsa corigentă și Greceasca și Gavrilă. Pai ce, credeai că o să scapi la infinit? Surpriză, o să îl ai la filosofie pe Săndoiu, iar omul ăsta o să-ți schimbe viața, în bine; o să vezi tu. Că tot vorbim de profi, schimbă-l pe Matro la meditații și caută-ți pe altcineva, că altfel să știi că vei pica la R.E.I. Vei intra în anul următor printre primii, dar totuși, e păcat să pierzi un an.Nu te mai stresa pe subiecte de imagine, aspect, nume și altele. Vei învăța în timp că sunt exact acele lucruri care te diferențiază și care te fac unică. Și că e al naibii de mișto să fii ALTFEL. Nu e comod, dar e mișto.Fă ceva cu timpul ăla extra rămas. Dacă am regretat ceva, am regretat că nu m-am implicat mai tare în voluntariat și tot felul de acțiuni civice. Te fac să te simți nu numai util ci și foarte „alive”. Nu repeta greșeala mea.La doi pași de liceu e librăria Humanitas; te previn, o să-ți cam lași toți banii de buzunar pe acolo. Nu îți mai spun să înveți; cred că faci treabă chiar foarte bună în condițiile date.So long, girl.

Sfaturi din viitor ...Bogdana Dobre, bogdanadobre.ro

Scrisoare către mine, cea din liceu

Corina-Maria,

Ai ajuns la vârsta

când cei din jurul

tău sunt ori ignorați,

ori modele – pentru

că nu există cale de

mijloc pentru tine,

cum nu a existat nici până acum, când îți

scriu. Știu deja ce va urma în viața ta și

mai știu că nimeni altcineva nu este mai

în măsură să îți spună cum stau lucrurile,

pentru că oricum deciziile sunt la tine.

Până să îmi adun gândurile și să îți scriu

am tras câteva concluzii pe care le notez

mai jos și de care știu că vei ține cont.

Știu sigur-sigur!

- Cei din jurul tău nu gândesc fix ca tine,

acceptă asta și învață să iei ce e mai bun

de la fiecare. La un moment dat, ai vrut

să schimbi lumea – ce bine că ți-a trecut

acest gând!

- Nu cunoști un om până nu îl vezi / pui

într-o situație critică. Abia atunci poți

spune că îți place cu adevărat omul

respectiv, dacă este cazul;

- Este ok să te răzgândești. În generală

erai olimpică la matematică, dar ai ales un

liceu cu profil uman. La finalul acestuia,

vei vrea să fii medic stomatolog, dar o să

îți placă mai mult Comunicarea. Cert este

că orice ai alege să faci mai departe va fi

cu pasiune;

- Niciodată și nimic nu TREBUIE. Lucrurile

ar fi ideal să se întâmple într-un anume

Sfaturi din viitor ...

fel, dar niciodată nu TREBUIE;

- Nimic nu arde atât de tare încât să te

scoată din ale tale. Urmează-ți drumul

și acordă-ți câteva momente pentru

urgențe, dar nu face din ele o prioritate.

TU ești prioritatea;

- Dacă simți că ești nedreptățită nu

îndura, nu îi lăsa pe alții să își adune laude

pe munca ta. Luptă-te pentru lucrurile în

care crezi, indiferent de natura lor;

- Scoate din vocabular cuvântul „încerc”.

Când spui „încerc să fac X lucru” vei sfârși

prin a nu-l face, pentru că vei fi „în cerc”.

Înlocuiește-l cu „fac tot posibilul” și așa

îți mai acorzi o șansă de reușită;

- Fii OM cu toată lumea. Nu se știe prin ce

împrejurări colega din prima bancă – aia

pe care toți colegii o iau la mișto – îți va

fi șefă / colegă la viitorul loc de muncă.

De asemenea, nu știi niciodată cum o

vorbă spusă aiurea poate schimba vieți.

Sună important și grav, dar o să vezi cum

anumite impresii spuse de oamenii pe

care îi apreciezi în secret (sau nu) îți vor

schimba traseul;

- Trăiește viața ta. Ia din jur doar

idei / sfaturi, însă trece-le întotdeauna

prin filtrul propriu și decide singură dacă

te ajută sau nu. Ce vezi că este minunat

la alții se poate să fie doar o iluzie

împachetată frumos;

- Citește orice carte îți cade în mână. Din

fiecare carte mai bună sau mai slabă poți

extrage învățăminte sau măcar un pasaj

Sfaturi din viitor ...

care te va scoate din încurcături la un

moment dat;

- Dezvoltă-ți pasiunile și nu pleca urechea

la toți „experții” care îți vor spune că nu

vei reuși cu asta. Nu au ei de unde să

știe;

- Spune cu voce tare orice nu îți convine,

indiferent de statutul interlocutorului.

Oamenii nu au fost înzestrați cu softuri

care să citească gândurile și, astfel, vor

persista în comportamentul pe care nu

îl găsesc deloc greșit ... până le atragi

atenția;

- Fii la fel de respectuoasă. Deși unii îți

vor spune că cei cu prea mult bun-simț

sunt luați de fraieri, până la urmă o să

vezi că nu e așa. Cei 7 ani de acasă înving

întotdeauna;

- Iubitul din liceu nu va fi lângă tine

pentru totdeauna. Așa că trăiește intens

fiecare moment alături de el, însă nu-i

permite să intre peste programul dedicat

învățăturii. Posibil să nu evoluați amândoi

în aceeași direcție și te va abate de la

drumul tău încet și sigur;

- Călătorește, plimbă-te, descoperă

oamenii și culturile lor. O să îți placă din

ce în ce mai mult să faci asta și te vei

simții foarte bogată pe măsură ce vei ieși

din globul tău de cristal. Bogăția spirituală

este mult mai importantă și mai eficace

în fața bogăției materiale;

- Fiecare eșec este o cărămidă în plus la

ceea ce vei clădi în viață și nu regreta

nimic din ceea ce faci; învață să îți asumi

riscurile.

Orice vei face sau ți se va întâmpla în anii

următori va contribui la maturizarea ta și

sunt mândră de toate deciziile pe care le-ai

luat, chiar dacă nu au fost întotdeauna

cele mai bune. Dar o să fie bine și frumos,

crede-mă; și nu te grăbi să treci peste

etape. Fiecare are importanța și timpul

ei, trebuind să fie consumată la maxim.

Cer senin, călătorii și zâmbete pe măsură!

Corina-Maria, 27 de ani.

Corina Scheianu, korinams.ro

Dragă Cosmin Cengher din clasa a IX-a,

Știu că ești puțin

debusolat și în

curtea liceului este

prea multă lume

și te sperie asta.

O să te obișnuiești

cu asta și o să vezi

că, de fapt, oamenii o să fie cei pe care

îi îndrăgești cel mai mult în meseria pe

care urmează să o faci. Că o să urmeze

o perioadă dificilă, dar frumoasă. Mergi

la careu; acolo o să interacționezi pentru

prima dată cu o parte dintre colegii tăi. Fii

prietenos și încearcă să nu mai fi timid și

retras. Nu o să-ți folosească asta la nimic.

Nu îți poți imagina acum ce legături vei

putea avea cu unii dintre ei.

Mergi în sala de sport, o să vezi că acel

loc o să fie ceva mai mult decât o simplă

sală de sport. Mai mult, o să fie un loc în

care poți vorbi despre problemele pe care

le ai. Și nu te mai sfii să ți le faci publice,

o să câștigi cu asta.

Ține-te de sport – Fotbalul a fost în

copilărie; știu că ai trecut peste asta

și că te-a atras mai mult baschetul.

Mergi în fiecare vineri la 9 dimineața la

antrenamente, ce mai contează că ai ore

după-amiaza?! Atâta timp cât faci un lucru

din plăcere, nu o să te simți niciodată

obosit. Te las să experimentezi asta pe

propria piele. Lasă golăneala cu băieții de

după antrenamente, n-o să-ți folosească

la nimic. Și mergi la primele ore, te rog.

Sfaturi din viitor ...

N-o să faci decât să acumulezi absențe.

Nu te baza și nu profita de bunătatea

oamenilor – Că tot vorbeam de absențe,

nu profita că ai o dirigintă și, ulterior,

un diriginte care îți vor motiva toate

absențele pentru că ești „băiat bun”. Tu

știi că ești bun, nu te pierde pe drum, ești

mai bun de atât; fă ceva cu viața ta.

Actoria a fost cel mai bun lucru care

ți s-a întâmplat în anii de liceu – Din

momentul în care bărbatul acela va intra

pe ușă, nu sta pe gânduri să te bagi. Chiar

dacă nu știi în ce te bagi, aruncă-te-n

necunoscut. Actoria o să-ți ofere cele

mai frumoase clipe pe care le vei trăi.

Nici nu-ți poți imagina ce bucurie îți vor

aduce 400 de suflete care te vor aplauda

la scenă deschisă. Dar asta înseamnă

muncă, înseamnă nopți de introspecții,

zile de exercițiu, vicii proaste pe care ți

le vei însuși și multe dimineți trezite când

soarele nici măcar nu dădea semne de

viață. Să fii artist înseamnă să înveți să

renunți!

Iubește mult – Și nu-ți bate joc de

persoanele care te iubesc. O să-ți fie

foarte greu după aceea. O să te întrebi de

ce ți se întâmplă asta tocmai ție, dar nu-ți

dai seama că răspunsul la întrebarea

asta se află mai aproape decât ai crezut

vreodată. Răspunsul se află chiar în

interiorul tău.

Nu ești făcut pentru matematică,

fizică și chimie – O să-ți trebuiască doi

Sfaturi din viitor ...

ani să-ți dai seama că matematica nu s-a

legat de tine, fizica te-a marcat cu un

1 trecut în catalog, iar la chimie o să ai

promisă o corigență pentru clasa a XI-a.

E momentul să te hotărăști ce vrei să

faci în viață. E momentul în care trebuie

să schimbi colectivul și să te muți de la

D la B. Momentul în care n-o să-ți placă

oamenii, dar o să fie momentul când o

să-ți găsești drumul spre ce vrei să faci.

Deși crezi că mai e mult până acolo, ehee,

nu o să-ți dai seama cum a trecut timpul.

Ce noțiune relativă, timpul..

Fii calm și rezervat, nu e un capăt

de țară dacă eșuezi, o să fie de fapt

doar pentru binele tău – O să-ți dai

seama că nu o să fie un capăt de țară

dacă în semestrul I din clasa a XII-a o să

ai corigență la limba română, profa nu e

rea, așa cum cred toți, te pregătește de

fapt pentru viitor. O să te ajute asta. Fii

calm și rezervat; numai în felul acesta o

să câștigi.

Cosmin Cengher,cosmincengher.wordpress.com

Îți scriu acum, la

40 de ani, căci mă

gândesc la tine cu

imensă nostalgie.

Dar și cu nițică

hlizeală, mai ales

când îmi aduc

aminte de câte ori ai dat-o de gard,

deși nu era cazul chiar de fiecare dată,

dacă înțelegi ce vreau să zic. Și mă mai

gândesc la tine și cu niște oftaturi. Pentru

că of! de câte ori ai ratat niște ocazii

teribile doar pentru că ai ales să nu te uiți

cu atenție în jurul tău și să ridici, uneori,

nasul prea sus pentru a vedea ce se află

chiar sub ochii tăi…

Dacă mi-ar sta în putință (așa cum

vedem prin unele filme) să mă întorc

în trecut și să apar în fața ta, ți-aș zice

doar 3 chestiuni. Cele de mai jos. Deși, la

cum mă și te știu, ți le-aș fi zis degeaba.

Pentru că așa am fost amândoi mereu,

niște zvăpăiați, pentru care au contat și

contează în continuare lucrurile pe care

vrem să le facem, nu pe cele pe care

trebuie să le facem. Dar eu încerc, totuși.

În primul rând, ți-aș spune să nu lași

lumea să te schimbe prea mult. Oricum

te vei schimba, este inevitabil. Doar să

nu fie într-o asemenea măsură încât să îți

pierzi mult din sufletul cu care ai pornit la

drum. Pentru că o să te lovești de multe

și multe o să te lovească. Dar, de fiecare

dată, să încerci să găsești acele corzi

Sfaturi din viitor ...

ale sufletului tău, care să îți cânte acea

melodie care te va ajuta să treci peste

greutăți și să rămâi, deși puțin schimbat,

același. Va fi greu, va fi foarte greu, dar

am mare încredere în tine. :)

Îți mai spun un lucru fundamental. Pe

care, recunosc, l-am învățat în ultimii

ani. Dar pe care l-am bănuit încă de când

eram tu, cel din liceu: a trăi cu și pentru

cei din jurul tău este cea mai frumoasă

modalitate de a-ți trăi viața. Să ai mare

grijă de familie. Va fi centrul universului

tău. Va fi cel mai important lucru din

viața ta. Doar că nu trebuie să lași asta

la voia întâmplării. O să fie multă muncă,

o să vezi. Multă! Dar va fi cel mai frumos

lucru care ți se poate întâmpla. Să ai

mare grijă la prieteni. O să ai doar câțiva

prieteni adevărați. Foarte puțini. Pe care

să îi prețuiești teribil! Pentru că prietenii

adevărați sunt cei care vor fi alături de

tine și în momentele cele mai grele, dar

și în cele mai frumoase. Ai grijă de familie

și de prietenie, mare grijă. Va fi greu, va

fi foarte greu, dar am mare încredere în

tine. :)

Nu știu dacă cel mai important lucru

pe care am să ți-l spun (asta tu decizi)

este următorul. Căci și cele de mai sus

sunt tare importante. Dar o să vezi că o

să ajungi la vârsta mea de acum cu un

mare regret: că multă vreme ai încercat

să te arăți lumii altfel decât ești. Și că,

făcând asta, ai pierdut mult timp și că

Dragă Cristi - ăla care am fost în urmă cu vreo 25 de ani,

Sfaturi din viitor ...

ai dezamăgit multă lume. Încearcă să

nu faci greșeala pe care am făcut-o eu.

Arată-te lumii exact așa cum ești. Pentru

că există mulți în lumea asta care să te

aprecieze pentru exact ce ești, nu pentru

minciuna pe care vrei să o vinzi celorlalți.

Arată-te lumii exact cum ești pentru că

altfel nici lumea nu ți se va arăta ție cu

adevărat. Va fi greu, va fi foarte greu, dar

am mare încredere în tine. :)

Ar mai fi multe lucruri pe care aș vrea

să ți le spun. Aș putea scrie câte o carte

pentru fiecare dintre ele. Dar știu că nu ai

nici chef și nici răbdare să le asculți. Dar

să știi că nu te condamn nicio secundă.

Pentru că ești la vârsta la care trebuie

să îți trăiești viața. Să faci ce simți și să

simți ce faci. Dar, totuși, te rog, măcar

pentru 1 minut, să te gândești la ce ți-am

spus. Și să te gândești că, peste vreo

25 de ani, o să ajungi într-un moment

al vieții când vei vrea să dai niște sfaturi

tânărului care ai fost. :)

Cristian China Birta, cristianchinabirta.ro

Dragă Cristian Florea din clasa a IX-a B,

Probabil îți place de

mori clasa a IX-a,

chiar dacă a trecut

abia o lună de când

ești la liceu.

De fapt, sunt sigur

că-ți place, pentru

că simți că, în sfârșit, ai nimerit și tu niște

colegi super de treabă. O să vezi că unii

dintre ei chiar așa sunt. Ai o colegă care

o să-ți fie cea mai bună prietenă și acum,

7 ani mai târziu. Nu-ți zic cine, să nu stric

surpriza. Dar nu e cine crezi tu că e.

Îți scriu această scrisoare cu gândul că

am acumulat destulă experiență până la

22 de ani ca să-ți spun cum ar trebui să

faci unelele lucruri ca să iasă mai bine.

În primul rând, să știi că liceul e o

perioadă de care o să-ți fie dor. Niciodată

n-o să fii mai lipsit de griji decât în liceu,

așa că trage tare și distrează-te; o să vezi

că merită. Și nu te lua prea în serios, că

nu ești făcut pentru asta. Nu știu dacă ați

apucat să dați testul ăla la biologie. Dacă

nu, să știi că o să iei 3. Prima ta notă din

catalog va fi cea mai mică notă din toți anii

de liceu. Nu-ți face griji, că recuperezi tu.

N-o să te înțelegi cu biologia niciodată,

dar profa e chiar de treabă și nu-ți vrea

răul, o să vezi.

Faptul că faci atletism e cel mai bun

lucru din viața ta. Apoi bloggingul.

Amândouă îți vor construi o personalitate

foarte puternică și-ți vor marca (pozitiv,

Sfaturi din viitor ...

bineînțeles) tot viitorul. O să ai și zile

proaste sau momente în care simți că vrei

să renunți, dar n-o s-o faci, pentru că,

undeva, știi că numai ție îți faci rău așa.

Obișnuiește-te să citești mai mult. Știu că

rânjești acum și te gândești că ar trebui

să citești mai multe bloguri, dar nu la asta

mă refer. Deschide cărțile din bibliotecă

(că sunt foarte multe și foarte interesante)

și dezvoltă-ți vocabularul. O să-ți fie mai

ușor în anii ce vor veni, trust me.

Matematica n-o să-ți placă niciodată. Te

poți strădui s-o înveți ca să te simți tu

bine, dar la sfârșitul liceului o să ți se

pară că nu ești făcut pentru asta. Sunt

alte lucruri tehnice pentru care ești făcut,

o să vezi.

Învață să socializezi mai mult. Știu că

socializezi deja, dar poți mai mult de atât.

Ce înveți de la oamenii din jurul tău te va

ajuta enorm, chiar dacă nu-ți dai seama

acum. Pune-ți ca obiectiv să cunoști cel

puțin 5 persoane din fiecare clasă de-a

IX-a până la sfârșitul anului. O să-mi

mulțumești după.

N-o mai lungesc, știu că n-ai răbdare să

citești. Atât îți mai zic: dacă te întreabă

cineva ce vrei să fii peste 7 ani, să-i spui

că vrei să fii blogger. O să râdă, dar în

7 ani s-ar putea să-ți ceară sfaturi despre

cum se desfășoară o campanie online.

Cristian Florea, cristianflorea.ro

Sau mai bine zis

„băi, Dani,”…cum se

vorbește acum …

Eu îmi permit pentru

că sunt tu peste 21

de ani; deci am mai

mult decât dublul

vârstei tale.

Îți scriu rândurile astea ca un exercițiu

pentru mine, dar și ca un set de gânduri

pentru cei de vârsta ta. Nu vă țin o

prelegere, vă vorbesc ca unor prieteni.

Iar ție îți vorbesc ca mie.

Ești mândru că ai intrat într-a noua în cea

mai bună clasă din liceu, la cel mai bun

liceu din județ. Nu zic că nu ai ales bine.

Dar nu ai ales corect. Și asta se va mai

repeta în viață. Ai ales cu sufletul și mai

puțin cu mintea. Nu îți poți construi un

viitor pe ceva așa șubred cum e faptul

că ești în aceeași clasă cu colega de care

crezi că ești îndrăgostit. Întâmplător ea a

ales o clasă bună… dar numai întâmplător.

Ai o grămadă de complexe. Ești mai firav

decât mulți alții, ai nasul mai mare și ești

convins că din cauza asta multe fete nu te

bagă în seamă. E parțial adevărat. Fetelor

le plac mușchii brațelor, abdomenului,

feselor… dar fetele care chiar vor conta în

viața ta se uită în primul rând la mușchiul

denumit generic „creier”. Pe ăsta nu ai

timp să îl antrenezi toată viața. Pe ceilalți

da.

Colegii tăi se vor feri tot timpul să iasă

Dragă Dani Oțil dintr-a noua,

la tablă, să facă proiecte, să vorbească

în fața clasei. Tu nu te lua după ei.

Depășește-ți timiditatea. Vei avea o

meserie frumoasă în care te vei baza pe

asta.

Îndrăgostește-te! Apasă accelerația

sufletului de câte ori poți. Trăiește

orice cu pasiune: meciurile de handbal,

competițiile, cursele. Când vei crește, îți

vei pune filtre care vor diminua emoțiile…

sentimentele... trăirile.

Te rog să te distrezi azi, dar să nu uiți că

mâine ești la treabă. Cum tu mergi acum

zilnic de la 8 la școală (chiar dacă uneori

nu ai niciun chef), peste 20 de ani vei

merge la muncă. Acolo nu te lasă nimeni

să chiulești. Dacă o faci… o faci pe banii

tăi.

Am mare încredere în tine. Chiar mai

mare decât ai tu acum. Cel mai bun EU

din 2015 se poate întâmpla doar dacă TU

ești cel mai bun; TU, cel din liceu… adică

eu.

EU

Sfaturi din viitor ...

Dani Oțil, Antena 1

Scrisoare către un Malaez mai tânăr

Salut, puștiule! A

trecut o lună de

când ai început

liceul, huh? Cred

c-ai început deja să

te obișnuiești să ți

se spună Malaezu.

O să-ți placă din ce în ce mai tare, îți

zic eu. Știu că-ți place la liceu, știu că ai

colegi mișto și ți-ai făcut deja prieteni.

Ține tare de ei, c-o să treceți prin multe

nebunii în următorii patru ani; sau chiar

și mai mult, cu unii.

Încă mai vrei să dai la arhitectură, nu? O

să-ți treacă gândul ăla peste câțiva ani, dar

asta nu înseamnă că nu trebuie să-l urmezi.

N-are rost să-ți spun eu de pe-acum

ce-o să se întâmple, o să descoperi singur.

Vezi că undeva în iarnă, prin decembrie-

ianuarie, niște colegi de-ai tăi o să-și

deschidă bloguri. Știu că nu-ți surâde

neapărat ideea, dar ia-te după ei și lasă-te

dus de val; habar n-ai cât de mult o să-ți

schimbe asta viața.

Nu te chinui prea tare cu matematica,

fizica, ori altele asemenea. În final, n-o

să-ți folosească și nu vei avea treabă cu

ele. Știu că probabil acum te gândești că

vei avea nevoie de ele la bac. N-o să ai,

îți zic eu! A, și cartea aia la care lucrezi:

vezi să n-o abandonezi, ține-te de ea,

scrie acolo, n-ai idee cât de bine o să-ți

prindă. Mai lasă nopțile pierdute în fața

unui calculator, c-o să vină clasa a 11-a,

Sfaturi din viitor ...

o să fii nevoit să te trezești la șase și-o

să regreți că n-ai dormit cât trebuia, când

trebuia. Chestiile faine se întâmplă ziua,

nu noaptea!

În timp, te vei împrieteni cu profa de

română și cu cea de info, dar încearcă

să mai fii atent pe la ore, nu doar să

dormi și să râzi de glumele colegilor din

spate. Și știu că tremuri înaintea orelor

de istorie, că n-ai învățat, că sigur o să te

prindă proful cu ceva. Ascultă la mine, o

să ai media 10, iar proful ăla o să fie unul

dintre cei mai mișto oameni pe care i-ai

cunoscut în liceu. La franceză o să ai un

proiect la care vei lucra zi și noapte, o să-

ți strici calculatorul (la propriu) încercând

să-l faci perfect, dar profa o să spună

ceva de genul că „ea nu poate nota o

așa mizerie” și va trebui să-l refaci. Să

nu fii dezamăgit de tine, continuă și dă-ți

silința, o să iasă cu aplauze în final.

În final îți zic doar atât: nu ține cont de

ce ți-am povestit eu aici, tu continuă să

faci ca tine. O să ajungi la 20 de ani și

n-o să regreți nimic, o să privești în urmă

și-o să-ți dai seama că, indiferent cât de

mult ai greșit, ce prostii ai făcut și pe cine

ai supărat, viața ta arată acum exact așa

cum vrei tu să arate. „Follow your heart”,

cum ar veni!

Alexandru Ionuț, malaezu.ro

Salut! Teoretic, scriu rândurile astea pentru Marian de acum 15 ani, care intra cu bătăi zgomotoase de inimă pe poarta unui liceu din Băneasa. Practic, le scriu pentru orice

licean care este dispus să citească sfaturile unui individ de 29 de ani pe care nu l-a cunoscut și, cel mai probabil, nu o să-l cunoască vreodată.Nu cred că am cum să le dau o formă ca să se completeze armonios, așa că le pun frumos pe puncte:• Fă tot posibilul și conectează-te la Internet. Dacă ești deja conectat, deci ai calculator și acces la net, nu uita să le mulțumești din când în când celor care au făcut asta posibil. Tocmai ți-au făcut cel mai mare bine cu putință (desigur, dacă nu asculți de restul sfaturilor de mai jos, e posibil să-ți fi făcut cel mai mare rău).• Acumulează cât mai multe cunoștințe. Citește, încearcă să stai mai mult pe Wikipedia decât pe Junimea, uită-te la tot felul de documentare (e plin Internetul), ascultă muzică de toate genurile până îl găsești pe al tău, uită-te la cât mai multe filme din topul de pe IMDb (îți recomand să revezi top 50 cam o dată la cinci ani, asta pentru că observi și înțelegi alte lucruri în funcție de vârstă). De asemenea, dacă ești băiat, nu rata serialul „The Sopranos”.• Uită-te la filme și seriale în engleză fără subtitrare sau chiar cu subtitrare în engleză.• Ai grijă de unde îți iei informația pe Internet. Sunt multe „hoax-uri” și teorii ale conspirației care îți vor afecta

dezvoltarea.• Nu neglija școala. Știu, programa școlară e un haos, profesorii câștigă puțin, nu au răbdare și sunt rigizi, nu te interesează anumite materii și le consideri o povară, dar încearcă să furi cât mai multă informație pentru că îți va dezvolta modul de a gândi.• Profită de timpul liber ca să îți dai seama la ce ești bun. Dacă îți place muzica, acum e timpul să înveți și să exersezi. Dacă ești pasionat de robotică, caută pe net informații. Dacă ești pasionat de orice, dezvoltă-ți pasiunea și vezi dacă poți să o duci la un alt nivel. Asta pentru că acum, în liceu, chiar ai timp să faci de toate. Mai încolo o să vezi că o să ai din ce în ce mai puțin timp pentru tine și pasiunile tale.• Ai un defect fizic pe care poți să îl repari, gen ai nevoie de aparat dentar? Dacă rușinea e o problemă, stai liniștit că oricum se va râde cumva de tine. Important e să te repari cât mai repede. Viitorul se anunță mișto rău.• Fă sport! Ieși la fotbal, aleargă, înoată. Dacă poți să faci ceva de performanță, cu atât mai bine, te va disciplina și ăsta cică e un lucru bun (așa zice lumea, eu nu am de unde să știu:)).• Să nu îți fie frică să experimentezi lucruri (legale): să vorbești în public sau în fața unei camere video, să mergi la teatru, improvizație sau alte activități extrașcolare, să îți faci un blog sau un videoblog (atât timp cât îți folosești creierul și crezi în tine, sunt șanse mari să te ajute mult, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung).

Sfaturi din viitor ...

Sfaturi din viitor pentru Marian, bobocul de liceu

Marian Ionescu, mariciu.ro

Dani Oțil, Antena 1

Sfaturi din viitor ...

Tinere, mă bucur

să ne revedem

după atâta timp.

Dacă mai țin eu

bine minte, pe

vremea aia erai un

tip studios pentru

că făcuseși un pariu că-l bați pe tocilarul

clasei la note. Apoi te-ai plictisit, pentru

că așa era școala în acele vremuri, unul

ca Andrei Marga era considerat suficient

de bun să fie ministru.

Dar nu despre asta voiam să-ți vorbesc și

nici dacă va mai câștiga vreodată Steaua

campionatul (îți spun doar atât: va

câștiga, dar nu o să te bucuri de asta) ci

de câteva sfaturi despre cum să-ți petreci

timpul la școală, poate ultimele zile cu

adevărat libere din viața ta.

1. Învață să desenezi. E cel mai important

skill pe care îl poți dobândi pentru ceea ce

va urma. Pentru că dacă acum crezi că te

plictisește profesoara când spune ceva ce

știi sau când îl ascultă pe bâlbâitul clasei,

ei bine, asta e un fleac. Vei merge la mii

de conferințe în care vei da de oameni

care vorbesc mult și prost de plăcere! Vor

vorbi ore încontinuu fără să spună nimic

și nu vei avea nimic la tine cu care să te

distrezi. Dacă știam să desenez din timp,

acum eram al doilea Picasso.

2. Învață să dormi în picioare sau pe

scaun. Nu vreau să te dezamăgesc,

dar nu o să vezi tu multe drumuri bune

Sfaturi pentru mine, ăla de la 15 ani

sau autostrăzi în țara asta. Dar te vei

deplasa, iar deplasările alea vor fi lungi.

Profită de aceste momente să dormi

de-a-npicioarelea. Poți exersa asta la

clasă sau în drum cu autobuzul spre

școală. Cu timpul, ca un maestru Zen,

vei dobândi o formă perfectă. Nici nu-ți

închipui ce bine e când ajungi la destinație

și tu ești singurul odihnit.

3. Învață să dormi cu ochii deschiși. Eu

am observat la colegii mult mai bătrâni

și experimentați cum priveau fix în gol

în timp ce șeful își spunea teoriile despre

presă și alte scamatorii. Apoi am observat

cum, la final, ăștia trăgeau aer în piept

brusc, de parcă s-ar fi trezit din somn.

După un timp mi-au spus de tehnica asta,

o făceau și ăia din spatele lui Ceaușescu

la Congresul PCR. Mi-a luat 20 de ani să

învăț asta, pentru că nu am făcut bazele

în școală, acolo unde se pot învăța lucruri.

4. Nu scrie niciodată poezii. De fapt,

încetează să mai scrii poezii. Fetelor nu

le place asta, poeziile bune s-au scris

deja și nu este o activitate demnă de un

bărbat. De fiecare dată când vrei să scrii

o poezie, fă niște exerciții pentru mușchii

abdominali oblici. Este singurul mușchi pe

care îl observă o gagică și o să agăți mai

mult cu ăia decât cu poezii sau „simțul

umorului”.

5. Nu te apuca de fumat. O să-ți ia zeci de

ani să te lași și niciodată definitiv. Și nu,

nu o să ți se îngroașe vocea de la fumat,

Sfaturi din viitor ...

nu o să pari mai cool. Doar oamenii cool

par mai cool dacă fumează. Ceilalți nu.

6. Apucă-te de maraton. Peste 20 de ani

„sportul” ăsta o să devină brusc foarte la

modă și lumea numai despre asta o să

vorbească. N-ai vrea să fii lăsat în afara

discuției. Plus că ajută și la mușchii ăia

de care vorbeam mai sus.

7. Nu mai fi trist după gagica aia pe care

o iubeai în liceu. Or să vină altele care

te vor răni și mai rău. Ia aia ca pe un

antrenament și fii mereu cu ochii în 4.

Orice eșec trebuie să fie o lecție, nu prilej

de jelanie.

Ovidiu Eftimieeftimie.net, Timewsnewroman.ro

Am fost provocată

să scriu ceva despre

vremea anilor de

liceu sau poate

să-mi dau câteva

sfaturi, de la mine

cea matură (deși nu

m-aș baza pe asta!) pentru mine cea de

la vârsta adolescenței. M-am gândit mult

la abordare, ce mi-aș spune să fac și să

nu fac dacă m-aș întâlni cu mine, cea de

acum… hm, mulți ani!

Prima pornire a fost o listă relativ lungă

de DOs and DON’Ts, că nu e ca și cum

n-aș fi făcut și prostii, dar pe urmă

m-am gândit mai bine și am ajuns la altă

concluzie!

Greșelile mele, chiar și cele din liceu,

deciziile pripite, împotrivirile și rebeliunile

cu sau fără cauză m-au făcut ceea ce

sunt astăzi. Drumul ăsta, care n-a fost

neapărat ușor, m-a construit și m-a ajutat

să învăț. Din greșeli, poate cel mai mult.

The hard way, fără îndoială, dar nu mai

puțin eficient.

Și-atunci cum să-mi spun eu, acum,

ce să fac și ce nu, dacă fix ceea ce am

făcut m-a format, m-a educat, m-a făcut

ca eu să fiu eu? Nu c-aș fi fatalistă, să

cred în horoscop și destin predesenat,

dar fără ele, fără iluzii, naivități, prostii,

încruntări, lacrimi și scrâșnete din dinți

eu aș fi fost alt om. Și se întâmplă că

mie mi se pare destul de ok omul ăsta

Sfaturi pentru Ruxa de la liceu

„mare” în care s-a transformat liceana de

odinioară. Perfectibil, că cine nu e?; dar

ok.

Am făcut liceul la profilul real, la clasa

de bio-chimie și poate aș fi tentată să-mi

spun să mă mut la o clasă de uman,

dar chiar și așa, iată, tot cu literele am

ajuns să mă ocup! Bonus, orele de științe

exacte mi-au ordonat mintea într-un fel

pentru care sunt recunoscătoare. Și,

cândva, când am comunicat pentru un

proiect cu multă chimie, orele nesuferite

din liceu m-au ajutat să pricep mult mai

ușor și mai repede toate procesele pe

care le aveam de povestit apoi într-un

limbaj accesibil oricui.

Poate aș fi tentată să-mi spun să nu mă

îndrăgostesc atât de plenar, la finele

clasei a XII-a, fiindcă poate erau altele

prioritățile mele atunci, dar dacă nu te

îndrăgostești la 18 ani, atunci când?! În

plus, chiar dacă alții au considerat, poate,

că nu e bună sau bine, relația cu omul

respectiv s-a dovedit una dintre cele mai

calde și firești și încă e unul dintre cei

mai dragi oameni prezenți în viața mea,

chiar dacă tot ea, viața, ne-a mai risipit

pe alocuri.

Probabil ar trebui să-mi spun, totuși, să

încerc să deprind răbdarea, cu mine și cu

cei din jur, în speranța că, dacă încerc să

fiu atentă la asta mai din timp, voi avea

mai mari șanse să se prindă ceva mai

mult de mine. Asta, da, ar fi o idee…

Sfaturi din viitor ...

Sfaturi din viitor ...

Ce mi-aș spune dacă aș sta față în față cu

mine? Să mă stresez mai puțin, mda, dar

oare aș mai fi eu, altfel?! Să am mai multă

grijă de mine și să nu uit că metabolismul

ăla de-atunci o să mă trădeze cândva, să

țin mai aproape de sport și să învăț naibii

să merg pe bicicletă! Să fug în continuare

de-acasă la mare, oricum o să fac toată

viața asta, oricând o să am ocazia!

Mi-aș mai spune să nu mai las pe nimeni,

indiferent cât de apropiat, să-mi formeze

ori valideze propria părere despre mine,

dar și să nu mă mint singură, mi-aș

repeta că nu sunt responsabilă pentru

fericirea altcuiva și nici suma speranțelor

ori planurilor de viață ale altora.

Să-mi iert greșelile, dar să nu le uit, să nu

cer de la mine mai puțin decât cer de la

ceilalți și viceversa. Și nu m-aș împiedica

să fac chiar și aceleași greșeli! Din ele am

învățat o grămadă!

Ruxandra Predescu, printreranduri.eu

A trecut destul de multă vreme de când aveam proaspăt împlinite 14 ierni. Eram la jumătatea drumului de acolo până aici și nu sunt suficient

de ingrată încât să am impresia că le-am învățat pe toate.În același timp, nu m-aș arunca, totuși, cu prea multe sfaturi către mine de atunci, tocmai pentru că fiecare pas făcut într-o direcție sau alta m-a adus aici, în punctul și în locul ăsta în care sunt acum. Nu vreau înapoi și nu vreau pe altă cale, chiar dacă nu mi-a fost mereu ușor să învăț și sunt lucruri pe care refuz să învăț să le fac altfel!Poate mi-aș spune să nu mai pun la suflet atât. Oamenii sunt răi, copiii sunt răi, eu sunt rea. Toți avem părțile noastre dulci și amare. Copilă de 14 ani, nu mai plânge fără sens, pentru vorbe în vânt.Nu-ți mai duce părinții cu zăhărelul. Știu și înțeleg mai multe decât ai impresia tu acum și, mai ales, când o să primești înapoi porția mințitului în față o să fie foarte dureroasă! Și dacă tot vorbim de zahăr, serios, mai taie din calorii și nu mai ține cure de slăbire. Colega ta o să îți povestească despre cum ai abdomenul plat în două zile dacă nu mănânci nimic, nu-ți spune nimeni că le pui la loc de 3 ori. Ce spui

Ce i-aș spune Simonei de la 14 ani

dacă încerci, în schimb, să te gestionezi mai mult pe tine și mai puțin curele de slăbire.Fă sport! Te apuci, te lași, te apucă iar, și iar te lași! Începe devreme și încearcă să nu te oprești! (sfatul ăsta încă e valabil pentru mine).Nu confunda țipatul cu conflictul și nici tăcerea cu pacea!Nu-ți consuma răbdarea inutil. Dar asta e cu dus și întors. Am avut momente în care am avut răbdare (și tutun) până în pânzele albe. Am avut momente când nu am avut răbdare. Retrospectiv, fiecare inversare de situație m-ar fi dus azi în cu totul alt loc.Te uiți toată ziua la videoclipuri la Atomic și deschizi radioul la oră fixă pentru că atunci difuzează T.a.t.u. Toată pasiunea asta nu e degeaba; mai târziu, când vei crește, vei ajunge să lucrezi într-o televiziune muzicală. E bine. Ține televizorul pe muzică și citește la fel de mult!Nu renunța la cărți! De acolo toată curiozitatea și, probabil, tot de acolo și nebunia călătoriilor. Un om atât de curios nu se mulțumește până nu vede!Ai grijă, în schimb, în cine ai încredere și, mai ales, cu ce ai încredere și nu, nu îi ierta dacă ți-au greșit prima dată! O să greșească și a 2-a oară.Keep on going! (în poză aveam cam 12 – 13 ani).

Sfaturi din viitor ...Simona Stănescu, lipa-lipa.ro

Sfaturi din viitor pentru Ion aka Gai\[

Salut, Ioane, c[ a§a

\i-au zis majoritatea

pân[ pe la 8 ani.

Nu trebuia s[ fii

sup[rat, Ion nu

sun[ deloc urât,

a§a-l cheam[ chiar §i pe cel mai bogat

român în anul 2015. Asta a fost s[ fie, era

deja un Ionu\ mai mare în fa\a blocului,

de fapt un Ion care se prezentase Ionu\,

c[ suna mai frumos. Noroc cu tipul din

blocul C6 care \i-a zis Gai\[, c[ nu-\i tace

gura aia din optze§ase, octombrie 30,

mai exact.

Ar fi trebuit s[ nu cite§ti atâtea c[r\i la

lumina aia slab[ de veioz[, dar î\i pl[ceau

prea mult Aventurile lui Habarnam §i

pove§tile nemuritoare.

Aten\ie cu ochelarii, dac[ nu o s[ te ba\i

cu Andi, în fa\a blocului, o s[-i rupi la

fotbal, nuculi\a sau chiar în discotec[.

Iar cu fetele, fii §i tu mai curajos, nu

a§tepta s[ fii DJ, pe la 15 ani, ca s[ ai curaj

s[ le sco\i în ora§ pe toate care-\i plac. Or

s[ te a§tepte ele §i la Pite§ti, în facultate,

dar §i mult mai multe în Bucure§ti. O s[

ajungi s[ se fereasc[ unele de tine c[ pari

cam afemeiat, de§i tu e§ti doar foarte

sociabil. M[ rog, o s[ scapi de griji prin

toamna lui 2011, când ar fi bine s[ te

apuci de c[utat un inel fain, nu s[ alergi

Sfaturi din viitor ...

câteva zile prin prim[vara lui 2015.

Cred c[ ar fi bine s[ cite§ti mai mult,

oricând po\i §i ai timp, c[ pe mIRC §i pe

chat-ul de la Counter Strike nu acumulezi

informa\ii necesare pentru BAC. Ah,

apropo de asta, î\i zic un secret, o s[ fii al

patrulea din liceu, dar afli asta prin iulie

2005, dup[ ce se afi§eaz[ rezultatele.

Dar s[ §tii c[ po\i fi mai bun dac[ studiezi

ceva mai mult la biologie.

Auzi, §tiu c[ vorbe§ti mult, dar încearc[

s[ te mai moderezi uneori, ca s[-\i fie

bine pe viitor. Ah, §i nu fi sup[rat c[ n-ai

bani s[ te duci la facultate la Bucure§ti,

experien\a de la Pite§ti î\i va pl[cea la

nebunie, dup[ ce vor fi trecut cei trei ani.

Te pup[ John, tot ochelarist §i la 29 de

ani, deci nu te mai uita la cum se fac

opera\iile alea cu laser, c[ n-o s[ ai curaj

s[ faci vreo interven\ie nici dac[-\i vei

permite.

Ionu\ Bunescu, bunescu.ro

Scrisoare dup[ 14 ani trecu\i fix

Drag[ Bursucel,Î\i scriu aceast[ scrisoare din camera ta, cea în care ai decis în prima zi de clasa a noua c[ vei lua via\a în piept. |i-ai promis c[ vei sta în acea camer[

singur[ (chiar dac[-\i era fric[ §i de cel mai mic zgomot), c[ vei munci ore în §ir, f[r[ s[ fii deranjat[ în vreun fel, la viitorul t[u. ±i î\i spun c[ vei face asta, fiind un copil foarte ambi\ios, zile §i nop\i vei sta închis[ pentru a g[si rezolvare la diferite teme, pentru a parcurge toate operele autorilor care-\i devin dragi. Mai mult decât atât, î\i scriu aceast[ scrisoare de la calculatorul pe care l-ai primit în dar atunci când ai reu§it la liceu (vei afla dup[ ani buni acest motiv) §i de care ai avut grij[ 13 ani (mare lucru pentru tine).A§ vrea s[ pot s[ m[ întorc în timp, s[ vin lâng[ tine, s[ te iau de mân[ §i s[ te conduc pe alte drumuri, mai bune, mai frumoase, dar §tiu c[ mi-e imposibil. ±i chiar dac[ ar fi posibil acest lucru §tiu c[ ar fi în zadar. E§ti acel copil înc[p[\ânat care, chiar dac[ §tie c[ i se indic[ cea mai u§oar[ cale, nu o va urma.A§ vrea s[-\i pot închide c[r\ile §i s[ te trimit s[ te joci pe calculator sau s[ te distrezi, dar §tiu c[ §i atunci când vei cre§te vei petrece mult timp cu autorii t[i îndr[gi\i.A§ vrea s[ §tiu c[ vezi în fiecare s[pt[mân[ un film celebru, dar §tiu c[ mare fiind, vei adormi §i vei relua, seri la rând, partea v[zut[ deja.A§ vrea s[-\i pot spune c[ ai nevoie de odihn[, c[ somnul este foarte important

Sfaturi din viitor ...

pentru un copil de 14 ani care face naveta zilnic §i c[ nu este bine s[ mergi în fiecare zi cu o or[ mai devreme la liceu doar pentru a le da temele colegilor lipsi\i de pasiune pentru matematic[. Dar §tiu c[ acela§i lucru îl vei face în continuare pentru c[ a§a ai fost tu înv[\at[ s[ aju\i §i s[ nu vrei s[ prime§ti nimic înapoi.A§ vrea s[ pot s[-\i spun c[ e bine s[ plângi dac[ \i-e greu, dac[ te doare ceva, dar §tiu c[ nici atunci când vei ajunge la 28 de ani nu o vei face §i vei prefera ca toat[ lumea s[ te §tie c[ e§ti bine chiar dac[ în interiorul t[u st[ totul s[ se pr[bu§easc[.A§ vrea s[-\i pot spune c[ este mare nevoie s[ ai o doz[ sporit[ de încredere în tine, s[ fii con§tient[ c[ tu po\i face multe lucruri, dar §tiu c[ zi de zi vei spune c[ nu e§timul\umit[ de ceea ce faci, chiar dac[ \i se repet[ c[ totul este minunat.A§ vrea s[-\i pot spune c[ p[rin\ii te apreciaz[ mult chiar dac[ nu î\i spun asta, dar nu \i-o vor spune de fapt nici când vei cre§te.A§ vrea s[-\i pot spune c[ e§ti prea exigent[ cu tine §i c[ de multe ori exagerezi, dar nici când î\i vei da seama singur[ de aceste lucruri, peste ani, nu vei schimba nimic.A§ vrea s[ te-nv[\ multe lucruri, dar dac[ le-ai §ti, n-a§ mai fi eu cea de-acum §i n-ar mai fi atâtea experien\e de împ[rt[§it.A§a c[-\i spun atât, drag[ copil[ înc[p[\ânat[: fii serioas[, muncitoare, ascult[toare §i ambi\ioas[. Vei fi bine! Vei trece prin multe experien\e mai mult sau mai pu\in pl[cute, dar în toate vor fi reflectate rezultatele deciziilor tale.

Roxana Bursuc, roxanabursuc.com

Sfaturi către mine din #anideliceu

Ce faci, Laura-Balaura? (îți spun așa cum îți spune sora ta mai mare, ca să te fac atentă)Rezolvi ecuații de

gradul doi, că vine treapta-ntâi peste tine? Mai lasă-le, că ești suficient de bună la mate, n-o să ai niciodată probleme cu științele exacte, ba din contra… În plus, vei uita aproape toate formulele matematice înainte să termini facultatea…Te întrebi cine sunt? Sunt tot tu, peste 33 de ani. Stai liniștită, că ești bine! Te cheamă tot Laura și tot Davidescu (nu te-ai măritat și n-ai niciun regret), ești sănătoasă și fericită, alături de familia ta! Ştiu că nu-ți place să primești sfaturi decât atunci când le ceri tu, dar, în cazul acesta, sper să faci o excepție și să fii mai deschisă.Te pregătești pentru examenul de treaptă și bine faci: toată viața vei avea de dat examene, mai simple sau mai complicate, dar partea bună este că te obișnuiești cu stresul și cu presiunea celor din jur, la care devii imună în momentele-cheie și reușești să rezolvi subiectele, sarcinile, proiectele sau cum se vor mai chema, cu brio.Încearcă să ții minte cât mai multe din cele povestite de profesorii tăi la ore, în special la limba română și la alte materii de cultură generală, fiindcă multe informații se vor dovedi folositoare peste ani și ani. Iar cunoștințele de română vor fi instrumentul tău de lucru de zi cu zi.Ştiu că-ți place chimia, dar nu neglija materii în aparență plictisitoare sau chiar detestabile (economia politică, de

Sfaturi din viitor ...

exemplu). Va veni o vreme când te vei bucura că nu ai chiulit la aceste materii. Fiindcă nu, nu vei practica medicina, chiar dacă o vei absolvi fără probleme.Încă poți vorbi, citi și conversa bine în portugheză, după anul petrecut alături de mama ta, la Lisabona. Ar fi minunat dacă ți-ai păstra aceste abilități, deoarece România nu va fi pe veci o țară cu granițele închise și poate că într-o zi te vei gândi să lucrezi o vreme în Brazilia. Între timp, a devenit o țară foarte interesantă.Tot la Lisabona ai învățat că sportul te face să te simți bine. Caută-ți parteneri de jogging, de ping-pong, badminton și nu te feri nici de terenul de baschet – ce dacă-i ocupat de băieții de la clasele mai mari? Fiindcă nici nu vei fi slăbănoagă forever și vei descoperi și plăcerea de a schia, chiar dacă ți se pare greu de crezut în acest moment.Nu mai fi atât de ascultătoare față de părinții tăi. Chiar dacă îi vei supăra, ei tot te vor ajuta, indiferent de împrejurare. Așa că fă-ți curaj și întârzie măcar sâmbătă seara. Şi rămâi o noapte în vizită la o colegă – nu se va face gaură în cer, iar tu vei deveni poate mai sociabilă și poate că vei avea mai mult de o prietenă bună, câte numeri peste ani.Şi încă ceva: ce-ar fi să te lași de fumat chiar ACUM? N-ai idee ce economie de bani ai putea face (ca să nu mai spun de starea bună de sănătate), economii cu care ai putea călători o grămadă. Multă baftă la liceu! (chiar dacă vor urma niște ani tare grei: întreruperi de curent, mâncare pe cartelă, lipsa unor produse de bază, cum ar fi șamponul!)

Laura Davidescu, revista Unica

Cel mai tare prof...

Domnul Ciolofan

Domnul Ciolofan -

pe numele lui întreg

Nicolae Ciolofan -

zis și Ciolo, mi-a

fost profesor de

matematică la

Colegiul Național

Spiru Haret din București timp de 4 ani.

Dintr-a 5-a și până într-a 8-a de gimnaziu.

Iar acum, văzut prin ochii mei deja trecuți

prin viață, el mi-a rămas în amintire drept

un profesor model. Un fel de plăsmuire

a domnului Trandafir al lui Sadoveanu,

dacă îmi dai voie. Genul de dascăl pe

care mi l-aș dori pentru copilul meu.

Din păcate, astăzi nu mai sunt mulți astfel

de profesori prin școlile din România.

Dar haide mai bine să-ți spun pe scurt

povestea lui Ciolo, cel pe care l-am

întâlnit eu. Cel original.

L-am cunoscut în 1996, pe vremea când

eram o puștoiacă de 11 ani abia scăpată

din mâinile îngăduitoare ale doamnei

învățătoare. Notele nu fuseseră niciodată

o problemă până să-l întâlnesc pe el, pe

proful de mate. Avea vreo 40 și ceva de

ani, sau cel puțin așa am apreciat eu, cu

mintea mea de copil. Cu părul grizonat

și destul de lung pentru un bărbat. Și o

barbă scurtă.

Era mereu îmbrăcat în costum (de regulă

în carouri), iar din buzunarul de la piept

scotea oră de oră un pieptene gri cu care

își aranja șuvițele în timp ce se plimba

printre bănci și ne verifica tema.

Vorbea scurt și apăsat. Și ne striga doar

pe numele de familie. Fie, din când în

când – în semn de apreciere supremă –

adăuga câte un „domnișoară” înaintea

numelui de familie al vreunei fete. Dar

asta se întâmpla rar, să nu care cumva să

ne obișnuim.

Preda mult și ne dădea capitole întregi

din culegere ca temă pentru a doua zi...

conștient fiind pesemne că nu vom apuca

să rezolvăm mai mult de jumătate dintre

exerciții.

La clasă, umplea de câteva ori tabla cu

formule și demonstrații, apoi ștergea tot

și ne punea să reluăm ce ne învățase.

Secretul era să fi pus întrebări în timpul

lecției. Chiar și pe cele mai stupide... la

care el ne-ar fi răspuns – oricum – cu

calmul lui caracteristic.

Sâmbătă de sâmbătă ținea un cerc

de matematică. Neplătit, fiindcă așa

considera că-i de cuviință. Ba chiar

primea la orele lui de cerc și elevi de la

clasele la care el nu preda, doritori de

matematică să fie...

Da, așa este, Ciolo ne-a predat în clasa

a 5-a inclusiv câteva capitole din materia

de-a 8-a. Pe motiv că-l luase valul, dar și

amorul de și mai multe formule de calcul

în viețile noastre.

Iar năstrușnicia lui, soră cu obișnuința de

a ne da note mici, l-au făcut un profesor

prea puțin popular pentru vremea

Cel mai tare prof...

respectivă. Prea exigent ori prea grăbit

în a ne dezvălui unele teoreme mai

complexe decât prevedea programa, prea

puțin prietenos pentru a sta la palavre cu

elevii în recreație... dl. Ciolofan a fost un

profesor grozav.

Un profesor care m-a făcut să-i visez și

noaptea pe Raiski și pe Ganga și care a

reușit să facă oameni din noi, dacă ar fi

s-o citez pe bunică-mea.

Și nu, Raiski și Ganga nu mi-au fost colegi

de liceu și nici nu-s fotbaliști, ci autori de

culegeri.

Au trecut 15 ani de când nu l-am mai

văzut pe Ciolo.

Și fiindcă, inițial n-am avut curajul,

apoi n-am mai avut ocazia... n-am

reușit niciodată să-i strâng mâna și să-i

mulțumesc.

Să-i mărturisesc că datorită dânsului

matematica a fost materia mea preferată.

Pun pariu că și tu ai întâlnit cel puțin un

Ciolo în drumul tău. Nu-i așa?

Andreea Ibacka, andreeapatrascu.ro

Vasco

Am avut și eu

profesori care m-au

format, academic,

în cei mai bine

de treizeci de ani

de școală pe care

i-am făcut. De la

unul dintre ei, un prof extraordinar de

literatură universală, am învățat cine este

Gogol. M-a și ascultat la lecția „Gogol”.

Dacă nu l-aș fi plăcut atât de mult, poate

nu aș fi citit niciodată nici „Nasul” și nici

„Mantaua”, neînțelegând mare lucru

din clasicii ruși, deci din literatură. Dar

nu despre el aș vrea să scriu, ci despre

Vasco.

E posibil ca Vasco să nu fi fost chiar așa

cum mi-l mai amintesc eu, dar n-are

nicio importanță, pentru că, de fapt, toți

oamenii chiar sunt așa cum ți-i amintești.

Vasco a fost profesorul meu de istorie

din liceu. Am învățat în Liceul „Ion Luca

Caragiale” din Ploiești, liceu mare, cu

pretenții, chiar cu mofturi. Eu urmam o

clasă de profil, așa că făceam istorie de

îmi ieșea pe nas. Îmi plăcea istoria, a fost

mereu materia mea preferată, una dintre

puținele care mă interesau, în fond.

Mereu am vrut să înțeleg cum am ajuns,

noi, oamenii, aici și așa. N-am învățat

istorie de la Vasco, sau nu doar istorie sau

nu doar istorie cum ați crede, conform

rigorilor școlare. Desigur, își făcea și el

cursurile, conform programei, ca toată

Cel mai tare prof...

lumea. Dar nu despre asta e vorba.

E vorba că pe Vasco îl durea-n pălărie

de cei care nu voiau să învețe. De la el

am învățat că învață doar cine vrea să

învețe și de restul trebuie să te doară-n

pălărie. E o lecție importantă. Vasco

avea, așa credeam noi, și aveam motive

să credem, și darul paharului. Nu bea

mult, dar bea suficient cât să fie foarte

simpatic. Era miștocar, îi plăcea viața,

dar se refugiase din existență într-un fel

de sictir metafizic, pe care eu îl adoram.

Vasco era mișto.

De la el am auzit prima dată o chestie: că

omul, după cincizeci de ani, se gândește

în fiecare zi că poate să o mierlească.

Exact așa a zis omul. Era un verb care nu

se găsea în vocabularul multor profesori,

distruși de morgă. Vasco vorbea ca

un om, ca un om adevărat. Și asta îmi

plăcea la el. Aveam vreo cinșpe ani și nu

mă gândisem serios la cum se gândesc

oamenii că o vor mierli.

La banchetul din clasa a doișpea l-am

auzit spunând, cu privire la viață, o

înjurătură atotcuprinzătoare. Eram deja

absolvenți, nu mai aveam bariere între

noi. Am băut și noi cu Vasco. Am terminat

liceul la șaptișpe ani. Eram minor, dar

asta nu-l interesa, nu mă interesa. Am

băut cu Vasco. M-a luat de umăr. Era, ca

mine, minion, și mi-a zis: „Crăciune, să

te ții de treabă că draci mănânci!”. Niciun

profesor nu-mi mai vorbise așa cinstit.

Cel mai tare prof...

L-am pupat pe obraji. Am fost la banchet

și anul următor, student deja. Am fost cu

un prieten tatuat tot, Vasco s-a uitat la

el din cap până-n picioare, era abțiguit,

dar a zis așa: „Tu nu ești de la noi, dar nu

contează.”. Prietenul meu tatuat nu era

de la noi, dar nu conta. Să nu conteze

e o lecție fundamentală. Vasco o știa cel

mai bine.

Vasco m-a învățat că orice om are o

istorie și că istoria, aia mare, e de fapt

suma acestor istorii. Dacă nici asta nu e o

lecție, atunci eu nu știu ce să vă mai spun.

Vasco era bătrân, sau așa credeam noi.

La vârsta aia, toți oamenii par bătrâni.

Era și șchiop, semăna cu un diavol pitic.

Îl iubeam pentru indiferența lui, care se

vedea că ascundea totuși o profundă

înțelegere a vieții, așa cum e ea. De la

Vasco am învățat prefața la viață. E deja

enorm.

Apoi, nu mai știu cum, am aflat că a murit.

Era acum vreo trei ani. Mă gândisem că

Vasco murise de ani buni, credeam că era

foarte bătrân, obișnuiam să glumim cu el:

„Normal că știți istoria, doar ați trăit-o!”.

Adevărul e însă că n-am știut niciodată

ce vârstă avea.

Am fost la înmormântare. N-am avut

curaj să mă uit spre cruce, să nu știu

niciodată ce vârstă a avut. Vasco mi se

părea atemporal, dincolo de timp, de

convenția timpului. Cred că, în felul meu,

l-am iubit. I-am cumpărat o coroană

pe care am scris ceva ce nu se scrie pe

coroane. Am scris „RIP Vasco”. Mă amuza

ideea că s-ar putea ridica din coșciug, că

s-ar uita la mine și la prietenul meu din

liceu, Horia, și ar zice: „Crăciune, te-ai

ținut de treabă? Că draci mănânci! Ce

scrie, bă, aici? Faceți mișto de mine, a?!”.

N-am plâns la înmormântare. Vasco era

un om vesel. Ne-ar fi dat un șut în dos

cu piciorul ăla beteag dacă ne-ar fi văzut

că jelim. Scriam pe atunci liric, chiar și

în lucrările de control, la o olimpiadă

școlară am făcut totul praf cu un text

penibil, în care vorbeam despre - atenție!

- posterioritate. O confundasem, imberb

cum eram, cu posteritatea. Vasco mi-a

zis: „Posterioritate, Crăciune?!” Și a râs:

„Fii, bă, atent ce scrii!”. De la Vasco am

învățat să fiu atent ce scriu.

N-am mers la înmormântarea niciunui alt

profesor, deși au mai murit. De ce? Nu

știu de ce. Poate pentru că de la Vasco

am învățat ce importantă e moartea în

viața unui om. Și asta e istoria.

Andrei Crăciun, andreicraciun.eu

Profa de română

Am terminat Liceul

Economic Virgil

Madgearu din

București, generația

2000. Este locul de

care mă leagă poate

cele mai frumoase

amintiri din adolescență și perioada

de care îmi aduc aminte cu plăcere. Pe

vremea aceea era considerat cel mai

bun liceu economic din București și unul

dintre liceele bune ale capitalei.

Amintirile din cei patru ani de liceu sunt

multe și spumoase, dar nu vreau să vă

povestesc despre asta acum. Vreau să

vă povestesc de omul care mi-a băgat

mințile în cap într-o perioadă în care o

luasem ușor pe arătură. Nu am fost cel

mai silitor elev și nici nu mi-a plăcut

cartea, dar învățam doar cât să nu am

probleme acasă sau la școală.

În cei 4 ani petrecuți aici am avut o

mulțime de profesori buni și foarte buni.

Oameni care m-au ajutat să ajung astăzi

ceea ce sunt. Dintre toți, cei mai influenți

au fost Dirigintele Dumitrescu, profesor

de matematică și profesoara de română,

Rusu. Astăzi vă povestesc de profa de

română.

Doamna profesoară Rusu a fost cea

mai corectă profesoară cu care am

interacționat. Nu primeai niciodată o notă

nemeritată, indiferent dacă erai șeful

clasei sau cel mai slab elev. Metodele

Cel mai tare prof...

ei nu erau cele mai convenționale. Încă

din clasa a noua ne-a pus să avem un

vocabular de cuvinte. La începutul fiecărei

săptămâni ea ne dădea 10 cuvinte pe care

noi trebuia să le descriem și să facem cu

ele propoziții, apoi să facem cu cele 10

propoziții o compunere. Vocabularul era

sfânt. La fiecare oră trebuia să-l ai la

tine, iar din când în când ne controla să

vadă dacă este la zi.

Datorită acelui vocabular chiuleam mult

la orele de română. De fiecare dată

când mă întorceam la ore eram primul

ascultat. Evident că notele erau de cele

mai multe ori sub pragul de promovare.

M-am prins repede cum stătea treaba,

așa că următoarea oră mă duceam

pregătit și pentru că mă vedea de două

ori consecutiv la ora ei, mă asculta iarăși.

Pentru că aveam lecția învățată, primeam

mereu o notă care să o acopere pe cea

mică, luată cu puțin timp înainte. Așa am

ținut-o până în clasa a XI-a.

La sfârșitul clasei a XI-a ne-a anunțat

că pleacă din liceu și nu o să mai fie

profesoara noastră în ultimul an de liceu.

În acel moment ne-am bucurat că o să

scăpăm de ea, dar mai târziu am realizat

că am avut de pierdut prin plecarea ei.

Nu a plecat până nu ne-a dat o ultimă

lecție. O lecție pe cât de dură, pe atât de

folositoare. Eram în ultima săptămână de

școală și așteptam rezultatele la teză. Îmi

trebuia un 4 în teză ca să-mi iasă media

Cel mai tare prof...

și făcusem o lucrare foarte bună, așa

că nu aveam nici cea mai mică emoție.

Avea obiceiul să citească notele la lucrări

de la cele mai mici la cele mai mari.

Imediat ce a trecut de 4 și a ajuns la 5,

am răsuflat ușurat. La fel și colegul meu

de bancă, Andrei care era într-o situație

asemănătoare. Profesoara a ajuns la nota

10, iar noi jubilam de fericire deoarece nu

luasem niciodată 10 într-o teză la Limba

și Literatura Română. Nu mică ne-a fost

surpriza când ne-a ridicat în picioare și

ne-a spus că deși aveam lucrări bune, nu

o să ne dea nota care ne trebuie și o să

ne dea o notă astfel încât să rămânem

corigenți. Plini de furie am cerut explicații,

dar răspunsul pe care l-am primit ne-a

lăsat cu gura căscată: „La anul când o să

dați Bacalaureatul, o să-mi mulțumiți”.

Așa am ajuns să am prima și ultima

corigență din viața mea. A fost cea mai

urâtă vară din anii de studiu. Părinții nu

m-au lăsat să plec nicăieri, am învățat

toată vara și m-am prezentat la corigență

în ultima zi de vacanță. Norocul a fost

să se amâne începutul de an școlar cu

o săptămână și, astfel, am prins și eu

câteva zile de vacanță la mare.

În clasa a XII-a am avut cea mai slab

pregătită profesoară din viața mea. Nu

am învățat nimic de la ea, iar la ore

ne dicta tot felul de citate ale autorilor

despre care trebuia să învățăm. Citate

care nu mi-au folosit nici măcar o dată

de când am terminat liceul.

În vara anului 2000 am dat Bacalaureatul

iar notele de 8,5 la oral și 8,8 la scris

le-am luat în primul rând datorită a ceea

ce am învățat în clasele IX – XI alături

de profesoara Rusu, dar și a materiei

tocite în timpul vacanței de vară când mă

pregăteam de corigență.

În toți anii de școală pe care i-am

făcut, cred că am avut mai mult de

100 de profesori, dar dintre toți, doamna

profesoară Rusu a fost de departe cea

mai bună și mai corectă profesoară pe

care am avut-o. Aș vrea să-i mulțumesc

pentru lecția pe care mi-a predat-o în

clasa a XI-a și să-mi cer scuze pentru

toate absențele pe care le-am adunat la

orele ei.

Lucian Marin, lucianmarin.eu

Tu ce vrei să faci cu viața ta?

Când suntem mici,

ne dorim să fim

adulți, iar când

am ajuns la vârsta

maturității, am

dori să mai trăim,

măcar o dată, clipe

din minunata lume a copilăriei. Eu cred

așa: să trăim și să facem la timp tot

ceea ce trebuie, specific vârstei pe care

o avem. Să ne bucurăm pentru că timpul

este ireversibil și, oricât am vrea, unele

lucruri nu le mai putem face. Greșelile,

împlinirile, neîmplinirile vor face parte din

viața ta, viitor adolescent. Timpul trece,

și dintr-o dată... ți-ai dat seama că ai

crescut. Deschidem fila unui nou capitol.

Sunt deja adolescent. Vine o vreme

când, după dulcea protecție a părinților

care au hotărât în cea mai mare parte

ce să faci, îți dai seama că te afli la

vârsta adolescenței. O, da! Perioada

aceea tumultoasă, agitată, plină de

întrebări uneori fără răspuns. Sunt zile

în care personalitatea ta debordează,

când negarea face parte din viața ta de

adolescent, când mama și tata nu mai au

dreptate și nu sunt de acord cu ceea ce

vrei tu să faci, când nimic din ceea ce-ți

propun ei nu îți convine. Tu, pentru că

ai crescut, vrei să-ți iei viața în propriile

mâini, crezând că vei lua deciziile cele

mai bune. Ai deja grupul tău de prieteni,

Inspirație din liceu...

te sfătuiești cu ei, internetul și cărțile fac

parte din existența ta, te crezi stăpân pe

viața ta. Ba mai mult, te simți capabil să

iei decizii. Alegi școala la care să mergi,

materiile opționale, ce cărți să citești și ce

muzică să asculți. Da, știu, te simți liber,

tu adolescentule, în lumea ta minunată

în care orice adult care încearcă să intre,

fără permisiunea ta, e văzut ca un mare

dușman. Nu uita că aceasta este perioada

în care ești supus greșelilor, în care poți fi

tu însuți victima propriilor greșeli.

Alegerile tale de acum îți pot schimba

viitorul. Fără îndoială, a merge la școală

trebuie să fie preocuparea de bază a unui

adolescent. Chiar dacă tratezi uneori

superficial unele ore de curs, la unele

îți dorești să chiulești în mod repetat,

probabil nu te gândești că tot ceea ce

nu ai învățat în anii de școală te poate

afecta negativ mai târziu. Regretele însă

pot fi tardive. E drept, abia atunci când

ești matur realizezi ce bine ar fi fost să

fi învățat mai mult la școală, să participi

la mai multe competiții, să încerci să te

autodepășești.

Te-am pus pe gânduri.

Dar ai un mare avantaj, acum că ești la

vârsta la care poți să te gândești deja ce

vrei să faci în viața ta, ce carieră să alegi.

Deci, acum este momentul să fii conștient

de faptul că deciziile pe care acum le vei

lua îți vor construi viitorul. Doar de tine

Inspirație din liceu...

depinde cum va arăta el. Nu contează în

ce domeniu vei alege să-ți faci studiile, ce

meserie vei alege, important este ca ceea

ce urmează să faci să faci bine. Niciodată

nu trebuie să suferi de autosuficiență,

tot timpul vei avea ceva nou de învățat.

Așadar, mergi la școală, învață, răspunde

provocărilor, viața în sine nu este ușoară.

Educația și formarea ta ca om te vor salva.

Non-valorile agresiv promovate nu au

șanse pe termen lung, se vor cerne în

timp, se vor autoelimina.

Alege-ți, tu adolescentule, modele

pozitive, urmărește-le parcursul, vezi

cum au reușit, urmează-le. Poate că,

într-o zi, tu vei deveni la un moment dat,

un model de urmat.

Şi întreabă-te din când în când: ,,Ce

vreau să fac cu viața mea?’’ Cu siguranță

vei găsi răspunsul.

Felicia Mocanu, Radio România Actualități

Când o să fiu mare....

„Eu mă duc la

grădiniță să mă fac

(o?!) doctoriță!”.

Ăsta era un vers

dintr-o poezioară de

alegere a vocației

la preșcolari, la începutul anilor ’70, pe

care o recitam ca pe apă, fără să judec

niciun cuvințel. Nu știu dacă poezia a fost

de vină, regretele mamei mele căreia

i-ar fi plăcut să ajungă medic (dar, cum

era copil sărac, de la țară, a reușit să

intre doar la Filologie, pe care a făcut-o

„la FF”, fiindcă nu-și permitea altă formă

de învățământ superior) sau dorința mea

de a avea o meserie cu statut și bani. Cert

este că m-am pregătit pentru Medicină,

am intrat la Medicină și am și absolvit cea

mai lungă și mai grea facultate din țară.

Ba am dat și examenul de rezidențiat și

m-am mai potcovit cu încă patru ani de

studiu, pe lângă cei șase de facultate plus

unul de stagiatură.

Inspirație din liceu...

N-am ajuns însă să-mi pun parafa pe nicio

rețetă, deoarece viața m-a învățat să fac

altceva. Ca orice student, aveam nevoie

de bani, așa că am dat concurs pentru un

post de redactor colaborator la secția de

cultură a unui ziar și… l-am câștigat! Cu

o recenzie de carte pentru copii.

Laura Davidescu, revista Unica

De cele mai multe

ori ne abandonăm

dorințele. Când te

dumirești pe ce

lume ești, apar

visele și ușor-ușor

îți imaginezi cum

va decurge viața

ta. Anii trec și îți dai seama că unele

lucruri se pot îndeplini, iar altele cu mult,

mult efort. Învățăm să luptăm pentru

dorințele noastre și avem un imbold de

a găsi soluții. Renunțăm să stăm mici

și îndrăznim să facem un pas lateral.

Alteori, părea mult mai simplu. Ca în

adolescență. Nu existau atâtea temeri. Și

știam să spun articulat, în limba română,

ce îmi doresc.

În liceu, ne-am mutat într-un cartier în

care copiii de vârsta mea înjurau des

și erau agresivi. Eram mic de statură și

pricăjit, astfel că deveneam cu ușurință

ținta răutăților celorlalți colegi. Nu

neapărat din clasa mea. Mă înțelegeam

bine cu colegii mei, însă copiii mai mari

mă luau în balon.

Când cineva se lua de mine, știam să cer

ajutor la prietenul surorii mele. Îl vedeam

mare și puternic. Venea la școală și îi

amenința pe cei care își arătau colții la

mine. Sunt multe momente în care m-am

simțit neputincios în fața lor.

Mi-am câștigat liniștea în clasa a XII-a.

Pe atunci aveam câteva relații la activ cu

Am 31 de ani și încă visez

care am scris pagini întregi de fericire.

Din relațiile pe care le-am avut pe atunci,

păstrez legătura cu două iubiri. Restul nu

au contat atât de mult, ori s-au terminat

prea urât ca să ne mai dorim să ne mai

avem pe „speed dial”. De plâns, am

plâns la fiecare despărțire, deși sunt

băiat și greșiserăm amândoi. Vouă vi s-a

întâmplat să iubiți și să vă doriți să vă

visați persoana dragă, astfel încât să nu

fiți despărțiți nici în somn? Mie da. Până

când apăreau geloziile nejustificate.

Pentru că da, unii oameni au o teamă atât

de mare de a nu pierde persoana iubită

încât ajung să se isterizeze dintr-un singur

„Bună!” spus unei tipe. Nesiguranța a

pus capăt ultimei mele relații. Și mai era

ceva: lipsa afecțiunii pe care o tot clama.

Nu ne mai vorbim. Cel puțin sunt mai

liniștit. În șase luni de relație am avut un

țiuit permanent în urechi :-) .

În fiecare relație, cu o singură excepție,

mi-a fost teamă să pun punct. Mă

obișnuisem cu oamenii și îmi era greu

să îmi imaginez cum ar fi să mă trezesc

singur. Acum sunt ceva mai senin. Încă

îmi mai doresc să mă îndrăgostesc și în

fiecare zi sunt cu un pas mai aproape să

se întâmple acest lucru.

Astăzi sunt suma experiențelor din

adolescență. Încă mai caut afecțiunea

mamei și încă îmi mai doresc să mă joc și

să fiu acceptat de ceilalți.

Inspirație din liceu...Mihai-Cristian Știrbu, Radardemedia.ro

Cum am început să călătoresc

E relativ să spun dacă îmi plăcea sau nu școala, în principiu îmi plăcea, însă cel mai mult iubeam proiectele extra-școlare și, din fericire, liceul meu

inventa constant proiecte noi. Fie că era vorba de meteorologie, astronomie, revista școlii sau cursuri de engleză cu un nativ, concursuri de debate sau de poezie (unde mai și câștigam premii uneori). Îmi plăcea să fiu acolo, să știu puțin din toate!Cel mai și cel mai important proiect din viața mea de licean a fost însă proiectul SWEA (Sun, Water, Earth, Air), proiect în cadrul căruia a avut loc și un schimb de experiență. Noi am mers până în Germania și am fost găzduiți de familiile elevilor de acolo; ei au venit în vizită la noi și i-am găzduit.Vă dați seama că eram clasa a 10-a, posibilități prea multe nu erau, costa enorm să zburăm până acolo, așa că a fost închiriat un autocar. Eu, de când mă știu, am avut rău de mașină, atât de rău încât pe distanțe mici – 15 – 20 de kilometri, opream de 3 ori să dau la rațe. Eram aproape o cauză incurabilă.Știu clar că atunci când s-a pus problema excursiei a fost prima grijă a mamei mele, ce o să fac până acolo. I-am promis că mă descurc, sunt cuminte, stau în față și mă uit la drum. Cu inima strânsă m-a lăsat să merg, doar nu era să ratez asemenea experiență pentru o prostie.

Inspirație din liceu...

Mai aveam la activ și experiențele surorii mai mari din taberele extra-școlare. Mereu se întorcea acasă bronzată și cu multe povești și povestea mereu despre unele dulciuri minunate care nu se găseau încă pe la noi!Nu îmi amintesc multe din drum, știu că eram responsabilă de multe lucruri – revista proiectului (good old days), de număratul oamenilor din autocar, ceva organizare. Aveam rolul de jurnalist și de unul dintre oamenii de încredere al profesorilor și rolul era pe bune serios încât într-o pauză de dat la rațe erau să plece… da, FIX fără mine, omul care număra autocarul și dădea ok-ul.Nu îmi dau seama ce a fost. Dacă cele două zile de mers continuu, sperietura că erau să plece fără mine sau pur și simplu faptul că deja crescusem, cert este că a fost printre ultimele dăți când răul meu de mașină s-a manifestat mai violent! Ratam des excursii, chiar și cu familia, pentru că îmi era mai mult rău decât bine. Cu siguranță, azi nu aș fi putut să călătoresc la fel de mult dacă aș fi avut rău de mișcare!A fost momentul în care am descoperit cât de frumoasă și diferită e lumea, vorbisem cu elevii pe mail, păream asemănători și totuși eram atât de diferiți! Școala e minunată dacă găsești modalitățile cele mai bune să profiți de ea! Deschide uși, minți și creează mici universuri de prietenie. Niciun copil nu ar trebui să ajungă adult fără să aibă ocazia să își trăiască anii de liceu!

Simona Stănescu, lipa-lipa.ro

Pentru campania „Vreau în clasa a noua” din 2015, am propus unor oameni talentați , jurnaliști și bloggeri , să vă povestească ce a fost mai important pentru ei în anii de liceu. La invitația noastră, au retrăit emoții , visuri , amintiri pe care le credeau uitate și au scris câte o poveste pentru voi . Revista Liceului este , așadar , o colecție frumoasă de articole despre liceu , scrise cu gândul la voi și din dorința de a vă inspira.

Lectură plăcută și să aveți un an școlar împlinit!