Kahlil Gibran-Profetul.pdf

7/27/2019 Kahlil Gibran-Profetul.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/kahlil-gibran-profetulpdf 1/33

KAHLIL GIBRAN

PROFETUL

ALMUSTAFA, cel ales şi mult iubit, care era aurora propriei sale zile,aşteptase timp de doisprezece ani în cetatea Orphales revenirea corabiei ceurma săl readucă în insulai natală!

"i, în al doisprezecelea an, în a şaptea zi de #elool, în luna recoltelor, el sesui pe colina din a$ara zidurilor oraşului şi privi peste mare% şi zări sosind cu

cea&a, corabia lui!Atunci por&ile inimii brusc # se deschiseseră şi bucuriai zburdă departe pemare! "i închise ochii şi în tăcerea su$letului se ru'ă ad(nc!

Apoi, cobor(nd colina, $u cuprins de triste&e şi '(ndi în inima sa)*+um aş putea să plec liniştit şi $ără părere de rău -u! -icicum nu se

poate să părăsesc această cetate $ără ca su$letumi să s(n'ereze!Lun'i au $ost zilele de amărăciune pe care leam trăit între zidurilei, lun'i

nop&ile sin'urătă&ii% dar cine poate săşi abandoneze amărăciunea şisin'urătatea $ără părere de rău

.e aceste străzi am risipit prea mult din spiritul meu şi prea numeroşi suntcopiii aşteptării mele care mer' 'oi printre aceste coline şi deci nu mă pot

desprinde de ei $ără o dureroasă apăsare!Fiindcă toate acestea nus doar veşm(ntul pe care acum săl arunc, cii

însăşi pielea pe care mio smul' cu m(inilemi proprii!"i nui doar un '(nd pe care săl uit în urma mea, cii o inimă îmbl(nzită de

$oame şi de sete!O, dar nu pot răm(ne mai mult!Marea, care cheamă la sine toate lucrurile, iată, mă cere şi trebuie să plec!Fiindcă a răm(ne, acum, c(nd orele ard în noapte, înseamnă să mă las

prins în cristalul 'erului şi să răm(n încremenit ca întro scoică!/ucuros aşi lua cu mine totul deaici! 0ar cum aşi putea

O voce nu poate lua cu sine limba, nici buzele care iau dat aripi!1a trebuie să se înal&e sin'ură în ether!-umai sin'ur, $ără cuibul său, vulturul va zbura spre Soare!2



Apoi, c(nd a3unse la poalele colinei, se întoarse iarăşi spre mare, îşi văzucorabia apropiinduse de port, iar la prova, marinarii, oamenii păm(nturilornatale!

"i su$letul său stri'a spre el, iar el zise)*Fii ai mamei mele străvechi, voi, călăre&i ai valurilor,0e c(te ori a&i navi'at în visurile mele4 "i acum, iatăvă sosind la trezirea

mea, carei visul meu cel mai scump!#atămăs 'ata de plecare, cu nerăbdarea în aripile des$ăcute, aştept(ndv(ntul!

Mai vreau, doar, să respir o ultimă adiere din acest aer calm, să mai arunco ultimă privire îndră'ostită în urmă,

Apoi voi $i în mi3locul vostru, năier între năieri,"i tu, mare amară, mamă veşnic neadormită,+are sin'ură aduci pace şi libertate &ărmului şi $luviului,Acest $luviu care doar o cotitură mai are de $ăcut, o clipă doar spre a mai

murmura în această lumină,#ar apoi voi sosi la tine, asemenea picăturii $ără de mar'ini în oceanul $ără

de hotare52

"i, în timp ce mer'ea, el văzu în depărtare bărba&i şi $emei părăsinduşio'oarele şi viile, 'răbinduse spre por&ile cetă&ii,

Le auzi vocile rostindui numele, stri'(nduse de la un o'or la altul,vestinduse despre sosirea corabiei sale!

"i el îşi spuse )*6iua plecării mele trebuie să $ie cea a culesului roadelorOare nu se va spune că înserarea nui, în $apt, dec(t răsăritul meu"i ce îi voi dărui celui ce şia lăsat plu'ul în mi3locul o'orului, sau celui care

a oprit roata teascului său-ar trebui, oare, ca inima mea să devină pomul 'reu de $ructele pe care

să le cule' spre a le împăr&i acestora"i nar trebui, deci, ca dorin&elemi să &(şnească asemenea izvorului, spre

a le putea umple cupeleSunt eu o harpă pe care m(na celui .uternic să o poată atin'e, ori un $luier

prin care su$lareai să c(nteOr, eu nu sunt dec(t un căutător de tăceri şi ce comoară am 'ăsit în

tăcerile mele, pe care să o împart cu încredere0acă astăzi este ziua culesului roadelor, în care c(mpuri miam aruncat

săm(n&a şi în ce anotimpuri uitate

"i dacă, întradevăr, a sosit vremea sămi ridic lampa, nu $lacăra mea vaarde aici!7oală şi întunecoasă voi înăl&a lampa mea,#ar paznicul nop&ii o va umple cu ulei şi tot el o va aprinde52Acestor '(nduri le dădu 'las! 8nsă multe îi rămăseseră în inimă, nerostite!

Fiindcă lui însuşi nuşi putea revela taina cea mai ad(ncă!"i c(nd intra în cetate, mul&imea îl înt(mpină stri'(ndui numele ca întrun

'las,#ar bătr(nii cetă&ii înaintară şi spuseseră)*-u te îndepărta de la noi, Tu, care ai $ost splendoarea amiezii lumin(ndune amur'ul, tu, care cu

tinere&ea ta, ai dăruit visuri visului nostru, Tu nu eşti, printre noi, nici străin, nici oaspete, ci $iul nostru cel preaiubit%O, $ie ca ochii noştri să nu $ie lipsi&i de chipul tău!2

2



#ar preo&ii şi preotesele îi ziseseră)*-u lăsa valurile mării să ne mai despartă de aici înainte, iar anii pe care

iam petrecut împreună să răm(nă doar amintire!Fiindcă tu ai umblat printre noi asemenea unui spirit şi umbra ta a revărsat

lumină peste chipurile noastre!+e mult team iubit4 +i dra'ostea noastră era mută şi ascunsă!

0ar acum iubirea noastră cu 'las puternic te cheamă şi ar vrea să &i searate întrea'ă!0eoarece aşa se înt(mplă întotdeauna cu o ast$el de dra'oste) nui

cunoaştem adevărata ad(ncime dec(t în clipa despăr&irii!2Apoi veniră şi al&ii şi îl implorară! +i el nu le răspunsese nimic! 8nclină doar

capul% iar cei ce erau în prea3ma lui văzură cum lacrimile îi cădeau pe piept!"i împreună cu mul&imea, el se întoarse în marea pia&ă din $a&a templului!Atunci ieşi din sanctuar o $emeie pe numele său Almitra! "i era o

prezicătoare!#ar el o privi cu ad(ncă duioşie, $iindcă ea $usese cea care, prima, îl urmase

şi care crezuse în el din prima zi în cetatea aceea!

"i ea # se înclină, zic(ndui)*.ro$et al 0omnului, în căutarea celor necuprinse, îndelun' # scrutatorizonturile, pentru a&i descoperi corabia!

"i acum, iată, corabia ta a sosit şi trebuie să pleci!Ad(ncă este aşteptarea spre &ara amintirilor tale, spre raiul arzătoarelor

dorin&e, iar dra'ostea noastră nu ar vrea să te le'e, nici nevoile noastre să tere&ină aici!

Totuşi, înainte de a ne părăsi, am dori să ne vorbeşti şi să ne dezvălui c(teceva din adevărurile tale!

#ar noi le vom dărui copiilor, iar aceştia nepo&ilor noştri şi ele nu vor pieriniciodată!

Fiindcă, în sin'urătatea ta, ve'heatai zilelor noastre şi, în ve'hea ta, aiascultat suspinele şi r(setele somnului nostru!

Acum, aratăte, dar, nouă şi vorbeştene despre tot ce ai descoperit,despre ceea ce se a$lă între naştere şi moarte!2

"i el răspunse)*Omeni din Orphales, despre ce vaş putea vorbi dacă nu despre ceea ce

vă învolburează acum su$letele2

Atunci Almitra zise: „Vorbeşte-ne despre Iubire.”

#ar el îşi înăl&ă capul privind mul&imea şi o tăcere ad(ncă po'orî peste to&i!Apoi, cu o voce mare, începu)

*+(nd #ubirea vă $ace semn, urma&ii îndemnul,+hiar dacă drumurilei sunt 'rele şi prăpăstioase,"i c(nd aripilei vă cuprind, supune&ivă ei,

3



+hiar dacă sabia ascunsăn pena3ui var putea răni,#ar dacă voceai vă vorbeşte, da&ii crezare,+hiar dacă voceai ar putea să vă s$arme visurile, asemenea v(ntului din

miazănoapte care vă pustieşte 'rădinile!Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi cruci$ice! .recum

vă $ace să creşte&i, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile!

.recum ea se ridică p(nă la înăl&imea voastră, alint(nduvă ramurile celemai $ra'ile care $reamătă în lumina Soarelui, Tot la $el va răzbate p(nă în ad(ncul rădăcinilor voastre, zdruncin(nd

încleştarea lor cu păm(ntul!

Asemeni snopilor de 'r(u, ea vă seceră!9ă treieră pentru a vă desco3i!9ă v(ntură spre a vă cură&a de pleavă!9ă macină p(nă la înălbirea $ăinii!9ă $răm(ntă p(nă a3un'e&i $oarte supuşi,+a apoi să vă hărăzească $ocului său şi să pute&i deveni p(inea s$(ntă la

ospă&ul divin!

Toate acestea vi le va da #ubirea, pentru ca, ast$el, să vă pute&i cunoaştetainele inimii şi ast$el să deveni&i o parte din inima 9ie&ii!

0ar dacă, stăp(ni&i de teamă, ve&i căuta doar tihna şi plăcerea dra'ostei,Atunci e mai bine să vă acoperi&i 'oliciunea şi să ieşi&i din treierişul #ubirii,Spre a vă întoarce în lumea $ără de anotimpuri, unde ve&i r(de, dar nu cu

întrea'a voastră bucurie şi unde ve&i pl(n'e, dar nu în toate lacrimilevoastre!

#ubirea nu se dăruie dec(t pe sine şi nu ia dec(t de la sine!#ubirea nu stăp(neşte şi nu vrea să $ie stăp(nită,Fiindcă #ubirii îi este de a3uns #ubirea!

+(nd iubi&i, nu trebuie să spune&i) *+reatorul e în inima mea2, ci maide'rabă) *1u sunt în inima +reatorului2,

"i să nu crede&i că pute&i croi sin'uri drumul #ubirii, $iindcă #ubirea, dacă omerita&i, vă va arăta drumul ea însăşi!

#ubirea nu are nici o altă dorin&ă dec(t aceea de a se împlini!

0ar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorin&e, $ie ca ele acestea să $ie)Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapteşi c(ntă,Să cunoşti durerea prea marii duioşii,Să $ii rănit de în&ele'erea #ubirii,Să s(n'erezi de bunăvoie şi bucur(ndute,Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înal&i mul&umire pentru încă o

zi de #ubire,Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cu'e&i la e:tazul #ubirii,Să te întorci împăcat acasă la ora amur'ului,"i apoi, să dormi înăl&(nd în inimă o ru'ă pentru cel iubit, iar pe buze un

c(ntec de laudă!2

4



Atunci Almitra vorbi din nou: „Dar despre Căsătorie, Stăpâne”

"i drept răspuns, el zise)

*9a&i născut împreună şi împreună ve&i răm(ne pentru totdeauna!9e&i răm(ne împreună p(nă ce albele aripi ale mor&ii vă vor împrăştia

zilele!0a, ve&i $i împreună p(nă şi în tăcuta memorie a lui 0umnezeu!0ar este bine să e:iste spa&ii în acest împreună al vostru!

.entru ca v(nturile cerurilor să poată dansa printre voi!

#ubi&ivă unul pe altul, dar nu $ace&i din #ubire o oprelişte,Fie, mai de'rabă, o mare vălurind între &ărmurile su$letelor voastre!Umple&ivă, unul altuia, cupa, dar nu be&i dintro sin'ură cupă!8mpăr&i&ivă p(inea, dar nu m(nca&i din aceeaşi bucată!+(nta&i şi dansa&i şi veseli&ivă laolaltă, dar $ace&i ca $iecare să răm(nă

sin'ur,8ntocmai cum strunele lăutei sunt sin'ure, în timp ce vibrează în aceeaşi

armonie!

0ărui&ivă inimile, $ără a le lăsa, însă, una în paza celeilalte,.entru că numai m(na vie&ii vă poate cuprinde inimile"i &ine&ivă alături, dar nu chiar aşa de aproape,+ăci coloanele templului înăl&ates la anume distan&ă,#ar ste3arul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt!2

!ar o "emeie care purta un prunc #n bra$e spuse: „Vorbeşte-ne despreCopii ”.

"i el 'lăsui)

*+opiii voştri nu sunt copiii voştri!1i sunt $iii şi $iicele dorului 9ie&ii de ea însăşi îndră'ostită!

1i vin prin voi dar nu din voi"i, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri!

5



.ute&i să le da&i dra'ostea, nu însă şi '(ndurile voastre,Fiindcă ei au '(ndurile lor!Le pute&i 'ăzdui trupul dar nu şi su$letul,Fiindcă su$letele lor locuiesc în casa zilei de m(ine, pe care voi nu o pute&i

vizita nici chiar în vis!.ute&i năzui să $i&i ca ei, dar nu căuta&i săi $ace&i asemenea vouă,

.entru că via&a nu mer'e înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri!9oi sunte&i arcul din care copiii voştri, ca nişte să'e&i vii, sunt azv(rli&i.e drumul nes$(rşirii! Arcaşul vede &inta şi cu puterea Lui vă încordează,

ast$el ca să'e&ilei să poată zbura iute şi departe!"i puterea voastră, prin m(na Arcaşului, să vă aducă bucurie,+ăci, precum 1l iubeşte să'eata călătoare, tot la $el iubeşte şi arcul cel

statornic!2

Atunci, un om bo%at zise: „Vorbeşte-ne despre Daruri .”

"i el răspunse, zic(nd)

*-u da&i dec(t pu&in, c(nd da&i din cei al vostru!-umai d(nd din voi înşivă, da&i cu adevărat!.entru că, spune&imi, ces averile voastre dec(t nişte lucruri pe care le

păstra&i cu străşnicie, crez(nd că m(ine ve&i avea nevoie de ele#ar m(ine, cei va aduce ziua de m(ine c(inelui prevăzător $oarte,

ascunz(nd oasele în nisipul mişcător, în timp cei urmează pe pelerini cătreoraşul s$(nt

"i ce este $rica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi#ar 'roaza de sete, în prea3ma $(nt(nilor pline, nui oare setea cea mai

nestinsă

Sunt unii care dau pu&in din belşu'ul pe care îl au şi aceasta pentru a li serecunoaşte dărnicia, însă acea dorin&ă ascunsă umileşte darul $ăcut!Sunt, apoi, al&ii care, pu&in av(nd, dau totul!Aceştia cred în via&ă şi în mărinimia vie&ii, iar sacul lor niciodată nui 'ol!1i sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare!0ar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea răm(ne botezul

acestora!8n s$(rşit, sunt cei ce dau $ără a sim&i nici durere, nici bucurie,

necunosc(nduşi virtu&ile!1i sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răsp(ndeşte par$umul în spa&iu!.rin m(inile unor asemenea $ăpturi vorbeşte 0umnezeu şi dindărătul

ochilor acestora 1l sur(de .ăm(ntului!

6



1 bine să dai c(nd &i se cere, dar şi mai bine $ără să &i se ceară, din în&ele'ere!

#ar pentru cei dornici să dea, ai căuta pe necă3i&i este o bucurie mai maredec(t darul însuşi!

Fiindcă, se a$lă, oare, vreun lucru pe care să &il re$uziO, desi'ur, tot ceea ce î&i apar&ine va $i dăruit întro zi,

0eci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi!0eseori spune&i) *Am să dau, dar numai acelora care merită!2.omii din livezile voastre nu spun, însă, ast$el şi nici turmele din imaşuri!1le dau ca să poată trăi, $iindcă a păstra înseamnă a pieri!0esi'ur, cel careşi merită zilele şi nop&ile, merită totul şi din partea

voastră!#ar cel care a meritat să bea din oceanul vie&ii, are tot dreptul săşi umple

cupa şi din micul vostru p(r(u!

1:istă oare merit mai mare dec(t acel ce stă în cura3ul şi încrederea de a

primi milostenie"i cine vă crede&i voi, pentru ca oamenii săşi s$(ş(ie pieptul şi să lepedeor'oliul, ca să le pute&i vedea meritele şi m(ndria ter$elită

Lua&i aminte, ca mai înt(i voi să merita&i a $i dăruitorul şi instrumentuldărniciei,

.entru că, întradevăr, via&a e cea care dă via&ă, în timp ce voi, care văsocoti&i bine$ăcători, nu sunte&i dec(t martorii acesteia!

#ar voi care primi&i ; şi cu to&ii primi&i4 ; nu vă lua&i povara vreuneirecunoştin&e spre a nu vă pune de bunăvoie un 3u' vouă şi celor ce dăruie!

8năl&a&ivă, mai de'rabă cu cel care dă, primindui darurile ca pe nişte aripi,Fiindcă, a &ine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi

de 'enerozitatea dăruitorului, care are păm(ntul mărinimos drept mamă şi acărui tată însuşi +reatorul este!2

&i un bătrân, stăpânul unui 'an, zise: „Vorbeşte-ne despre Mâncare şiBăutură.”

#ar el dădu răspuns)

*O, dacă a&i putea trăi din aroma păm(ntului şi, asemenea plantelor, să vă îndestula&i cu lumină4

0ar dacă trebuie să ucide&i pentru a m(nca şi să $ura&i mieilor şi iezilorlaptele de la mamele lor pentru a vă potoli setea, atunci $ace&i din acestea unact de s$in&enie!

"i $ievă masa un altar pe care cei puri şi nevinova&i din păduri şi c(mpii

sunt 3ert$i&i, pentru tot ce este mai pur şi încă mai nevinovat din om!

Atunci c(nd ucide&i o vietate şopti&ii în cu'etul vostru)

7



*Aceeaşi putere care te dă mor&ii, mă va ucide şi pe mine, şi eu, la r(ndulmeu, voi $i devorat,

Fiindcă le'ea care te dă m(inilor mele, mă va da apoi unor m(ini şi maiputernice,

S(n'ele tău, ca şi s(n'ele meu, nu este dec(t vla'a care hrăneşte arborelecerului2!

+(nd, cu 'ura însetată, muşca&i dintrun măr, spune&ii în cu'etul vostru )*Semin&ele tale vor trăi în trupul meu şi m(ine mu'urii tăi vor în$lori în

inima mea!"i împreună ne vom veseli în toate anotimpurile2!

Toamna, c(nd cule'e&i viile şi vă stoarce&i mustul stru'urilor, să zice&i însinea voastră)

*"i eu, la $el, sunt o vie şi rodul meu va $i cules şi stors"i ca şi vinul cel nou voi $i depus în vasele veşniciei!2#ar în iarnă, c(nd ve&i pitroci vinul, să tresalte în inima voastră un c(ntec

pentru $iecare cupă!"i să ave&i în $iecare melodie c(te un '(nd, pentru zilele toamnei, pentruvie şi pentru teascuri!<

Atunci un lucrător spuse: „Vorbeşte-ne despre Muncă.”

"i el răspunse zic(nd)

*Munci&i spre a vă &ine pasul cu ritmul păm(ntului şi cu su$letul său,Fiindcă a tr(ndăvi înseamnă să răm(ne&i străini anotimpurilor, să ieşi&i din

alaiul vie&ii care înaintează ma3estuos şi în nobilă supunere spre in$init!

+(nd munci&i deveni&i un $luier, prin care murmurul orelor se schimbă înc(ntece,

+are dintre voi ar dori să $ie o trestie mută şi liniştită, atunci c(nd totulc(ntă la unison

Totdeauna vi sa spus că munca este un blestem şi truda o nenorocire,+i eu vă asi'ur că, muncind, transpune&i în $aptă o părticică din cel mai

îndepărtat vis al păm(ntului, care va $ost hărăzit c(nd acest vis sa născut!"i răm(n(nd uni&i în muncă, iubi&i via&a cu adevărat"i iubind via&a prin muncă, înseamnă că a&i $ost ini&ia&i în cea mai lăuntrică

taină a trăirii!0ar dacă, în durere $iind, vă ve&i blestema ceasul naşterii, iar povara cărnii

o ve&i sim&i ca un sti'mat pe $runtea voastră, atunci, vă asi'ur, numai

sudoarea vă va spăla păcatul de pe chip!

8



9i sa mai spus, cum că via&ai doar întuneric şi în slăbiciunea voastrărepeta&i mereu spusele celor slei&i de puteri

+i eu vă spun că via&ai întradevăr un întuneric numai atunci c(nd e lipsităde dăruire,

+ă orice dăruire este oarbă c(nd nu e:istă ştiin&ă,+ă orice ştiin&ă este zadarnică dacăi lipsită de muncă,

+ă orice muncă este 'oală $ără de dra'oste,#ar c(nd munci&i cu dra'oste vă le'a&i de voi înşivă, unul de altul şi, împreună, $a&ă de +reator!

0ar ce înseamnă să munceşti cu dra'oste8nseamnă să &eşi sto$a cu $ire toarse din su$letul tău, ca şi c(nd iubita&i ar

trebui să o poarte,8nseamnă să clădeşti o casă cu tra'ere de inimă, ca şi c(nd iubita&i ar

trebui să o locuiască,8nseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie,

ca şi c(nd iubita&i ar trebui să măn(nce p(inea caldă,

8nseamnă să pui în toate lucrurile pe care le $aci o $ăr(mă din su$letul tău"i să ştii că to&i mor&ii $erici&i se &in în prea3ma ta, ve'hindute!

Adesea vam auzit zic(nd, ca şi c(nd a&i $i vorbit în somn) *+el ce taiemarmura şi care a$lă în aceasta însuşi chipul su$letului său, e mai presusdec(t cel ce trudeşte pe o'or,

#ar cel care prinde curcubeul şi îl aşterne pe p(nză spre a reda ima'ineaomului, e mai presus dec(t cel ce croieşte sandale pentru picioarele noastre2!

+i, eu vă vorbesc, nu însă în somn, ci treaz, în plină zi, că v(ntul nu'răieşte mai melodios bătr(nului ste3ar dec(t celui mai nezărit $ir de iarbă

"i doar acela este mare care ştie să trans$orme vocea v(ntului întrunc(ntec ce se aude şi mai alinător datorită dra'ostei sale!

Munca este dra'ostea scoasă la lumină

"i, dacă nu po&i să munceşti cu dra'oste ci cu sc(rbă, atunci mai binepărăseşte lucrul tău şi aşeazăte la poarta templului spre a primi pomană dela cei care cu bucurie muncesc

#ar dacă, cu nepăsare, vei $ace p(inea, va $i o p(ine amară, care nu vapotoli dec(t pe 3umătate $oamea omului!

0eoarece dacă, $ără tra'ere de inimă, vei stoarce mustul din stru'uri,atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răsp(ndi în acel vin!

"i chiar dacă vei c(nta asemeni în'erilor, dar nu vei iubi c(ntecul, auzuloamenilor va răm(ne surd la 'lasul zilei ca şi la acel al nop&ii2!

Atunci o "emeie zise: „Vorbeşte-ne despre Bucurie şi despre Tristeţe”.

#ar el răspunse)

*/ucuria este triste&ea $ără mască

9



"i însăşi $(nt(na din care a &(şnit r(sul vostru, a $ost adesea plină delacrimi!

"i cum ar putea să $ie alt$el+u c(t mai ad(nc vă sapăn $iin&ă triste&ea, cu at(t mai multă bucurie ve&i

cuprinde în voi!

+upa în care vă aşteaptă vinul, nu este, oare, aceeaşi pe care $ocul a arso în cuptorul olarului#ar alăuta care vă alină su$letul, nu este acelaşi lemn, mai înainte, chinuit

de cu&it+(nd sunte&i veseli, scruta&ivă ad(ncul inimii şi ve&i a$la că ceea ce vă

umple de bucurie nui altceva dec(t ceea ce şi triste&ea va dăruit!+(nd sunte&i trişti, iarăşi scruta&ivă inima şi ve&i vedea că, întradevăr,

lacrimile vin de la ceea ce, c(ndva, des$ătarea voastră $usese!

Unii dintre voi spun) */ucuria este mai mare dec(t triste&ea2, iar al&ii zic)*-u, triste&ea este mai mare dec(t bucuria2!

+i, iată, eu vă încredin&ez că ele sunt de nedespăr&it!8mpreună sosesc în casa voastră şi, c(nd una se aşează cu voi la masă, nuuita&i, cealaltă în patul vostru sa şi culcat!

8ntradevăr, sunte&i în cumpănă, asemenea unei balan&e, între bucuriile şitriste&ile voastre!

-umai c(nd sunte&i 'oli&i de voi înşivă, talerele sunt nemişcate şi înechilibru!

+(nd, însă, paznicul comorii vă va ridica spre aşi c(ntări aurul şi ar'intul,va trebui ca bucuria şi triste&ea voastră să se ridice ori să scoboare2!

Atunci un zidar #naintă şi spuse: „Vorbeşte-ne despre Case.”

#ar el răspunse 'răind)

*0ura&ivă din visuri un re$u'iu undeva, în deşert, înainte de a vă înăl&a o

casă între zidurile cetă&ii!Fiindcă, aşa cum în amur' vă înturna&i la vetrele voastre, tot ast$el revinecălătorul în voi, cel carei mereu îndepărtat şi sin'ur!

+asa este corpul vostru mai mare,1a creşte în miezul zilei şi doarme în tăcerea nop&ii şi nui lipsită de vise!

Oare casa voastră nu visează, iar în vis nu părăseşte ea cetatea pentru uncr(n' sau pentru o colină

O, dacă aşi putea să adun în căuşul palmei mele casele voastre şi, casemănătorul, să le împrăştii în păduri şi prin livezi4

Face&i ca văile să $ie străzile voastre, iar înverzitele cărări, ulicioarele, sprea vă căuta unul pe altul printre viile rodind, aromele păm(ntului adun(ndule

în veşmintele voastre!0ar nu a sosit, încă, timpul acestora4

10



8n teama lor, străbunii vau str(ns prea aproape unul de altul, iar aceastăteamă va mai dura încă un timp! At(ta timp c(t zidurile cetă&ii vor separavetrele de o'oarele voastre!

+i, spune&imi, oameni din Orphales, ce păstra&i în aceste case "i ceascunde&i îndărătul uşilor închise

Ave&i pacea, tihnitul impuls care să vă dezvăluie însăşi puterea voastră

Ave&i amintiri, acele bol&i strălucitoare, care se arcuiesc peste v(r$urileame&itoare ale spirituluiAve&i $rumuse&ea, care întoarce inima lucrurilor din lemn şi din piatră, către

muntele s$(ntSpune&imi, ave&i în casele voastre toate acesteaSau nu ave&i dec(t bunul trai, lăcomia bunului trai, acea dorin&ă ascunsă,

care vă intră în casă, de parcă ar $i $ost po$tită, răm(n(duvă oaspete iar apoistăp(n de$initiv

0a, lăcomia vă sub3u'ă, cu $urca şi cu biciul, preschimb(nd în nişte bietepăpuşi chiar şi cele mi nobile dorin&e ale voastre!

Fiindcă, deşi m(inilei sunt de mătase, inima sa e de $ier!1a vă lea'ănă p(nă vă adoarme, numai pentru a se aşeza alături pe pernă,spre aşi r(de apoi de demnitatea cărnii!

1a îşi bate 3oc de sim&urile voastre şi le culcă în vată ca pe nişte vase$ra'ile!

8ntradevăr, lăcomia bunului trai ucide pasiunile su$letului şi înso&eşte,apoi, r(n3ind, convoiul lor $unerar!

0ar voi, copii ai spa&iului, voi, cei cu somnul neliniştit, voi nu ve&i $i niciprinşii, nici îmbl(nzi&ii,

+asa voastră nu va $i ancoră, ci catar',1a nu va $i nici vălul sclipitor care acoperă rana, ci pleoapa care prote'uie

ochiul!9oi nu vă ve&i str(n'e aripile înainte să pute&i trece prin por&i, nici nu ve&i

pleca $runtea spre a nu vă lovi de 'rinzile caselor, nici nu vă ve&i oprirespira&ia de teamă să nu se crape, prăbuşinduse,

-u, nu ve&i locui în morminte $ăurite de către mor&i pentru cei vii!+hiar înăl&ate cu măre&ie şi splendoare, casele voastre nu vor şti să vă

cuprindă tainele, nici să vă adăpostească dorin&ele,Fiindcă, '(ndi&ivă, ceea ce este de necuprins în voi, locuieşte în castelul

cerului, a cărui uşă e cea&a dimine&ii, ale cărui $ereşti sunt c(ntecele şităcerile nop&ii!2

&i un $esător: „Vorbeşte-ne despre Veşminte”.

#ar el răspunse) *9eşmintele ascund o mare parte a $rumuse&ii voastre, darnu vă acoperă ur(&enia!

"i cu toate că, prin veşminte, căuta&i adăpost tainelor voastre, risca&i a 'ăsidoar un ham şi un lan&!

11



Fie ca soarele şi v(ntul să îmbră&işeze mai mult pielea trupului vostru şimai pu&in veşmintele!

0eoarece su$lul vie&ii este în soare, iar m(inile trăirii în adierea v(ntului!

Unii dintre voi zic) *9(ntul dinspre miazănoapte este cel care nea &esuthainele pe care le purtăm2!

+i, eu vă spun) *0a, este v(ntul dinspre miazănoapte, însă ruşinea $ostameseria lui şi moleşirea nervilor a&a cu care lea însăilat!"i c(nd lucrui a $ost săv(rşit, el a r(s în pădure2!-u uita&i că pudoarea nui dec(t o pavăză împotriva privirilor p(n'ăritoare,#ar c(nd p(n'ărirea dispare, ce devine pudoarea dacă nu o piedică şi o

pată ruşinoasă a spiritului"i, iarăşi, nu uita&i că păm(ntul este bucuros să vă simtă picioarele 'oale,

sărut(ndule şi că v(nturile sar 3uca voioase cu pletele voastre!2

#ar un ne'u&ător înaintă şi spuse) *9orbeştene despre a Cumpăra şi aVinde!2

#ar el, răspunz(nd, zise)*.entru voi păm(ntul îşi dăruie rodul şi nimic nu var lipsi dacă a&i şti cumsă vă îndestula&i!

Schimb(nd între voi darurile păm(ntului, ve&i a$la abunden&ă şi prisos ve&ia$la!

+u toate acestea, dacă schimbul nu se $ace din dra'oste şi dreptatebinevoitoare, unii vor a3un'e la nesa&iu, al&ii vor $i în$ometa&i!

+(nd vă înt(lni&i în t(r', voi cei ce trudi&i pe mare, pe o'oare şi în pod'oriicu &esătorii, cu olarii şi v(nzătorii de arome,

#nvoca&i atunci spiritulstăp(n al .ăm(ntului să vină printre voi spre abinecuv(nta c(ntarul şi socotirea măr$urilor ce le vinde&i unii altora!

"i să nu în'ădui&i deloc celor cu m(inile 'oale să ia parte la învoielilevoastre, ei care îşi v(nd cuvintele în schimbul muncii voastre!

Acestor oameni spune&ile)*9eni&i cu noi pe o'oare, ori mer'e&i cu $ra&ii noştri pe mare şi arunca&ivă

năvoadele,Fiindcă, precum nouă, aşa şi vouă, at(t marea, c(t şi păm(ntul vă vor dărui

cu 'enerozitate!2"i dacă vin c(ntăre&ii şi dansatorii şi cei din $luiere zic(nd, pre&ui&ile de

asemeni o$ertele,

.entru că sunt, asemeni vouă, cule'ători de $ructe şi tăm(ie, iar ceea ce văo$eră, deşi plăsmuire de vis, veşm(nt este şi hrană pentru su$lete!"i, înainte de a părăsi t(r'ul, trebuie să vede&i dacă nu cumva cineva na

plecat cu m(inile 'oale!Fiindcă spiritulstăp(n al .ăm(ntului nuşi va a$la liniştea pe aripile v(ntului

c(tă vreme nevoile celor mai mici dintre voi nu vor $i alinate!2

12



Atunci unul dintre (udecătorii cetă$ii zise: „Vorbeşte-ne despre Crimă şidespre Pedeapsă.”


*Acestea se înt(mplă c(nd 3udecata voastră rătăceşte în v(nt,

Fiindcă numai din nesocotin&ă aduce&i pre3udicii altora şi deci, vouă înşivă,#ar pentru aceste pre3udicii trebuie apoi să bate&i la uşile dre'ătorilor şi săaştepta&i în dispre&!

.recum Oceanul este 1ul vostru divin)1l răm(ne pururi imaculat"i asemeni etherului el nuşi des$ăşoară dec(t aripile!+a Soarele este 1ul vostru divin,1l nu cunoaşte drumurile c(rti&ei, nici nu caută ascunzătorile şarpelui!#ar 1ul divin nu e sin'ur în $irea voastră)Multe în voi sunt omeneşti, dar multe nu sunt încă ale omului

+i se arată asemenea unui pi'meu di$orm, care mer'e buimac, prin cea&ă în căutarea propriei sale deşteptări!Acum, despre omul din voi aşi vrea să vorbesc,Fiindcă omul, iar nu 1ul vostru divin şi nici pi'meul rătăcind prin cea&ă,

este cel care cunoaşte crima şi pedepsirea crimei!Adesea vam auzit vorbind despre cel care comite un lucru rău ca şi cum

nu ar $i unul dintre ai voştri, ci un străin printre voi, un intrus în lumeavoastră!

+i eu vă spun că, precum cel s$(nt şi cel drept nu pot să se înal&e deasupraa ceea ce este mai înăl&ător în $iecare dintre voi,

Tot ast$el şi cel rău şi cel slab nu pot cădea mai 3os dec(t ceea ce ave&i mai 3osnic $iecare dinte voi,

"i precum o sin'ură $runză nu se o$ileşte dec(t cu tăcuta învoire a între'ului arbore,

Tot ast$el rău$ăcătorul nu poate să comită crima dec(t cu consim&ăm(ntulsecret al vostru, al tuturor!

Fiindcă, asemeni unei procesiuni, înainta&i împreună spre 1ul vostru divin,9oi sunte&i drumul, dar şi drume&ii!#ar c(nd unul dintre voi cade, acestai pentru cei care sunt în urma lui,

prevenindui că o piatră le împiedică trecerea!0a, dar el cade şi pentru cei a$la&i înaintea lui, care, cu toate că au pasul

mai iute şi mai si'ur, nu au înlăturat piatra din cale!"i iată încă de ce cuv(ntul trebuie să apese 'reu pe cu'etele voastre)+el ucis nu răm(ne nevinovat $a&ă de propriai moarte,La $el cum cel prădat nui nevinovat că a $ost 3e$uit,"i cel drept nui neştiutor de $ărădele'ile celui rău,#ar cel care are m(inile curate, nu răm(ne nepătat de $apta trădătorului!0a, vinovatul este uneori victima o$ensei"i, mai adesea, condamnatul suportă pedeapsa şi pentru cel nevinovat ca

şi pentru cel $ără de cusur!Fiindcă nu pute&i despăr&i pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel

rău,

Am(ndoi stau în $a&a Soarelui asemenea $irelor, alb şi ne'ru, între&esute,#ar c(nd $irul ne'ru sa rupt, &esătorul controlează întrea'a &esătură şi, de

asemenea, războiul de &esut!

13



0ar dacă unul dintre voi încearcă să 3udece o so&ie in$idelă,Să pună atunci în balan&ă şi inima bărbatului acesteia şi, ast$el, săi

măsoare cu 'ri3ă su$letul,"i, la $el, cel care vrea săl biciuiască pe o$ensator, să privească şi în

su$letul celui o$ensat,

#ar dacă cineva dintre voi pedepseşte în numele dreptă&ii, împl(nt(ndsecurea în copacul răului, să ia aminte şi la rădăcini,9a 'ăsi, acolon ad(nc, rădăcinile binelui şi ale răului, ale purtătorului de

$ructe şi ale celui sterp, îmbră&iş(nduse în inima tăcută a păm(ntului!

#ar voi, 3udecători, care vre&i să $i&i drep&i,+e 3udecată ve&i pronun&a împotriva celui care, cu toate că cinstit cu

trupul, este ho& în su$letul său+e pedeapsă ve&i hotărî celui care răpune trupeşte pe cineva atunci c(nd

el însuşi este vătămat su$leteşte"i cum ve&i urmări pe cel care prin $aptele sale se arată a $i de rea credin&ă

şi opresor,0ar el însuşi, la r(ndui, este 3i'nit şi bat3ocorit

"i, cum ve&i pedepsi pe cei a căror remuşcare este de3a mai mare dec(trăul comis

=emuşcarea nu este oare pedeapsa dată, ast$el, chiar de le'ea căreia voi&iai slu3i

Totuşi, nu pute&i pune remuşcarea pe seama celui vinovat, nici să oscoate&i din inima vinovatului!

Fiindcă, de la sine, remuşcarea va &ipa, în tăcerea nop&ii, pentru ca oameniisă se trezească şi să se privească în $a&ă!

#ar voi, cei care voi&i a în&ele'e dreptatea, cum ve&i reuşi aceasta, dacă nuve&i privi toate $aptele în plină lumină

Atunci numai ve&i pricepe că cel drept şi cel decăzut nu sunt dec(t unsin'ur om st(nd drept în crepusculul dintre noaptea euluipi'meu şi ziuaeuluidivin

"i că piatra un'hiulară a templului nui cu nimic mai presus dec(t cea dinad(ncul temeliei2!

Apoi un (urist spuse: „Dar #n ceea ce priveşte Legie, Stăpâne”

"i el 'răi)

*9ă complace&i în a stabili Le'i,0ar vă complace&i şi mai mult în a le călca!Asemeni copiilor care se 3oacă pe &ăr(mul oceanului şi care, cu

perseveren&ă construiesc cetă&i de nisip şi pe care tot ei le distru', r(z(nd!0ar, în timp ce înăl&a&i aceste turnuri, oceanul aduce şi mai mult nisip,#ar c(nd le dărma&i, oceanul r(de cu voi!

14



8ntradevăr, oceanul r(de întotdeauna cu cei inocen&i!

0ar ce e cu cei pentru care via&a nui un ocean şi pentru care le'ile omuluinu sunt doar turnuri de nisip,

.entru care via&a este o st(ncă, iar le'ea o daltă cu care voiesc a sculptadupă propria asemănare

+e putem spune despre olo'ul carei urăşte pe dansatoriSau despre boul careşi iubeşte 3u'ul, văz(nd în căpriorii şi elanul pădurilor$ăpturi rătăcite sau va'aboande

0ar despre bătr(nul şarpe care nuşi mai poate lepăda pielea şi careinumeşte pe ceilal&i, mai tinerii, despuia&i şi $ără de pudoare

"i despre cel care, devreme sosit la nuntă, se 'hi$tuie repede şi, obositapoi, se ridică a$irm(nd că orice petrecerei un păcat şi orice nuntaş unpăcătos

+e pot spune aici despre aceştia dec(t că şi ei stau în lumină, dar cuspatele la Soare

1i nuşi văd dec(t umbrele, iar umbrele lor sunt le'ile după care trăiesc!"i ce este Soarele pentru ei, dacă nu doar izvor(torul de umbre"i censeamnă pentru aceştia recunoaşterea le'ilor, dacă nu $aptul de a

în'enunchia şi aşi desena pe păm(nt propriile umbre#ar voi care mer'e&i doar cu $a&a spre Soare, ce ima'ini o'lindite de

păm(nt vă pot păstraOri voi, care călători&i după v(nt, ce 'iruetă va orienta drumul vostru+are le'e omenească vă va încătuşa, dacă ve&i s$ărma 3u'ul de por&ile

închisorilor0e care le'i vă ve&i teme, dacă ve&i dansa $ără ca nici un lan& de $ier să vă

împiedice"i cine va putea să vă dea în 3udecată dacă vă ve&i s$(ş(ia veşmintele, dar

nu le ve&i azv(rli în calea altoraOameni din Orphales, pute&i să ascunde&i tamburul şi să des$ace&i corzile

lirei, dar cine va putea interzice vreodată cioc(rliei să c(nte

&i un orator zise: „Vorbeşte-ne despre Libertate”.

#ar el răspunse)

*La por&ile oraşului ca şinlăuntrul caselor vam văzut prostern(nduvă înadorarea propriei voastre libertă&i,

Asemenea sclavilor care se umilesc înaintea unui tiran, pe care îl 'lori$ică, în timp ce el îi zdrobeşte!

0a, în 'rădina templului, ca şi în umbra cetă&ii, iam văzut pe cei mai liberi

dintre voi duc(nduşi libertatea ca un 3u', purt(ndo asemenea cătuşelor!

15



"i inimami s(n'era de durere, $iindcă voi nu ve&i $i liberi dec(t atunci c(nd însăşi dorin&a de a a3un'e la libertate va $i pentru voi un ham şi c(nd ve&i înceta a mai vorbi de libertate ca despre o &intă, ca despre o desăv(rşire!

9e&i $i liberi în adevăr nu doar c(nd zilele vă vor $i $ără de 'ri3i, iar nop&ile$ără de dorin&e ori $ără de chinuri,

+i, mai de'rabă, c(nd aceste lucruri vă vor cuprinde via&a şi c(nd vă ve&iridica deasupra lor 'oi şi $ără de piedici!0ar cum vă ve&i ridica deasupra zilelor şi nop&ilor voastre, dacă nu ve&i

rupe lan&urile cu care, în zorii în&ele'erii voastre, va&i şi încărcat ora amiezii8ntradevăr, ceea ce numi&i libertate este cel mai puternic dintre aceste

lan&uri, cu toate că veri'ilei strălucesc în soare, lu(nduvă ochii!

"i ce sunt acestea dacă nu $ra'mente din voi înşivă, pe care vre&i să le îndepărta&i spre a deveni liberi

Or, dacă e nedreaptă le'ea pe care voi&i a o aboli, această le'e a $ostscrisă cu însăşi m(na voastră pe propria $runte

"i dacă nu o ve&i putea şter'e, arz(nduvă căr&ile le'ilor, nici spăl(ndmin&ile 3udecătorilor, chiar dacă ve&i revărsa asuprăle nes$(rşirea mării!#ar dacă e un despot pe care voi&i al detrona, lua&i aminte mai înt(i dacă

tronul acestuia a $ost de$initiv distrus în inima voastră!Fiindcă, spune&imi, cum ar putea un tiran săi domine pe cei liberi şi

m(ndri, dacă nu ar e:ista o tiranie în propria lor libertate şi o umilin&ă înpropria lor m(ndrie

"i dacă e:istă o în'ri3orare pe care voi&i a o alun'a, aceasta a $ost aleasăde voi înşivă, mai de'rabă dec(t va $ost impusă,

#ar dacă e:istă o $rică pe care vre&i a o risipi, locul acesteia este în inimavoastră şi nu în m(na temutului tiran!

0ar cum vă ve&i ridica deasupra zilelor şi nop&ilor voastre, dacă nu ve&irupe lan&urile cu care, în zorii în&ele'erii voastre, va&i şi încărcat ora amiezii

8ntradevăr, toate lucrurile amestecate sunt în $irea voastră intimă întroconstantă semiîmbră&işare, cele dorite cu cele nedorite, cele ce vă repu'năcu cele nespus de plăcute,

Acestea toate laolaltă în voi sălăşluiesc ; lumini şi umbre ; perechi înstr(nsă unire!

#ar c(nd umbra se destramă şi dispare, lumina care înt(rz(ie devine umbra

altei lumini"i, ast$el, libertatea voastră, pierz(nduşi piedicile, devine ea însăşipiedica unei şi mai mari libertă&i!2

!ar o preoteasă #l ru%ă, zicând: „Vorbeşte-ne despre !aţiune şi despre

Pasiuni ”.

"i el răspunse)

16



*Su$letul vostru, adeseori, este un c(mp de luptă, unde ra&iunea şi 3udecata se în$runtă cu pasiunile şi po$tele voastre!

.ot $i eu paci$icatorul su$letului vostru, spre a schimba ura şi duşmănia dinvoi în unitate şi melodie

0ar cum aşi reuşi, a$ară numai dacă voi înşivă nu sunte&i, de asemeni,

liniştitorii, ceva mai mult, prieteni ai chipului vostru interior=a&iunea şi pasiunea sunt c(rma şi p(nzele su$letului vostru mereu

navi'(nd!0acă p(nzele şi c(rma voastră se rup, nu pute&i dec(t să vă clătina&i pe

valuri la înt(mplare, ori să răm(ne&i prinşi în impas în mi3locul mării,Fiindcă ra&iunea, de una sin'ură domnind, restr(n'e între'ul elan% şi

pasiunea, liber lăsată, e o $lacără arz(nd p(nă la propriai mistuire!0e aceea, $ie ca su$letul vostru săşi e:alte ra&iunea p(nă la înăl&imea

pasiunii, pentru ca ast$el să poată c(nta,#ar ra&iunea să vă conducă pasiunea ast$el înc(t aceasta să poată dăinui în

permanentă reînviere şi ca pasărea .hoeni: să renască din propriai cenuşă!

.otrivit e să da&i ra&iunii şi pasiunii aceeaşi pre&uire, ca şi c(nd a&i $aceopentru doi oaspe&i iubi&i în casa voastră a$l(nduse,

+u si'uran&ă, nu ve&i onora pe unul în dauna celuilalt, pentru că, d(nd maimultă aten&ie unuia, ve&i pierde dra'ostea şi încrederea am(ndoura!

+(nd, printre coline, vă odihni&i la umbra răcoroasă a plopilor ar'intii, împărtăşinduvă din pacea o'oarelor şi a pa3iştilor p(nă în zări întinz(nduse; atunci inima voastră să spună în taină) *+reatorul se odihneşte în ra&iuneasa2!

#ar atunci c(nd bubuie $urtuna, c(nd v(ntul năprasnic zdruncină pădurea şic(nd tunetul şi $ul'erul proclamă măre&ia cerului, atunci inima voastră săşoptească smerinduse) *+reatorul se $răm(ntă în pasiunea sa!2

"i, $iindcă sunte&i un su$lu în s$era celui .uternic şi o $runză în pădureaacestuia, asemeni lui trebuie să vă odihni&i în ra&iune şi să vă mişca&i înmiezul pasiunilor2

Atunci o "emeie #ndrăzni: „Vorbeşte"ne despre Durere”.

"i el începu)

*.rin durere se spar'e cochilia care vă acoperă 3udecata!.recum s(mburele $ructului trebuie să se crape, ca ast$el miezul de taină

să se poată dărui Soarelui) aşa trebuie să vă cunoaşte&i durerea!

"i numai aşa ve&i izbuti să vă păstra&i inima în în$lorirea miracolului zilnic alvie&ii)

-umai aşa durerea nu vă va părea mai pu&in miraculoasă dec(t bucuria)

17



#ar voi ve&i accepta v(rstele inimii, precum totdeauna a&i acceptatanotimpurile trec(nd peste c(mpiile voastre

"i ve&i ve'hea cu seninătate dea lun'ul triste&ii iernilor voastre!

O mare parte din durere voi înşivă a&i aleso,1a este doctoria amară cu a3utorul căreia neştiutul vraci din $iecare

tămăduieşte 1ul bolnav,Mărturisi&ivă, aşadar, acestuia şi sorbi&ii leacul în tăcere şi linişte,Fiindcă m(nai, cu toate că 'rea şi dură, este condusă de m(na

binevoitoare a celui -evăzut!#ar cupa pe care vo o$eră, chiar dacă vă arde buzele, a $ost modelată din

lutul pe care Olarul la muiat cu propriile s$inte lacrimi!2

Apoi un bărbat spuse: „Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine”.


*#nimile voastre cunosc în tăcere taina zilelor şi a nop&ilor,0ar urechile $iecăruia însetează după sunetul cunoaşterii din inima voastră!+i voi a&i vrea să cunoaşte&i în cuvinte ceea ce de3a şti&i din '(nduri,A&i dori să atin'e&i cu de'etele trupul 'ol al viselor voastre!

"i este bine că voi&i aceasta!#zvorul ascuns al su$letului trebuie să &(şnească şi apoi să aler'e

murmur(nd către mare#ar comoara ad(ncurilor voastre $ără s$(rşit vrea ochilor să se arate,+i nu e:istă balan&ă pentru a c(ntări necunoscuta voastră comoară"i nu cerceta&i ad(ncurile conştiin&ei voastre nici cu pră3ina, nici cu sonda,Fiindcă 1ul omului este ca un ocean $ără hotare şi de nemăsurat!

-u spune&i nicic(nd *Am a$lat Adevărul2 ci mai cur(nd *Am a$lat unAdevăr2!-u spune&i *am 'ăsit cărarea su$letului2 ci, mai de'rabă, *Am 'ăsit su$letul

drume&ind pe în'ustami cărare2!.entru că su$letul alear'ă pe toate cărările!1l nu călătoreşte pe o anumită linie, nici nu creşte asemenea trestiei,Su$letul se des$ace precum un lotus în petale $ără de număr2!

18



Atunci un dascăl #l ru%ă: „Vorbeşte-ne despre #n$ăţătură”.

"i el începu)

*-ici un om nu poate să vă descopere nimic, a$ară numai de ceea ce zacepe 3umătate adormit, în zorii conştiin&ei voastre!8nvă&ătorul care păşeşte în umbra templului, printre discipoli, nu dăruie

acestora din în&elepciuneai , c(t mai de'rabă din dra'ostea şi din credin&asa!

0acă este cu adevărat învă&at, el nui îndeamnă să intre în casa în&elepciunii sale, ci mai de'rabăi aduce pe $iecare în parte în pra'ul proprieisale în&elepciuni!

Astronomul vă poate vorbi de în&ele'erea sa asupra spa&iului, dar nu vă vaputea să vă dea în&ele'erea carei numai a sa!

Muzicianul poate c(nta pentru voi din ritmul care e:istă pretutindeni în

spa&iu, dar el nu poate da auzul cuprinzător de ritmuri şi nici vocea care săi$ie ecou!#ar cel priceput în ştiin&a ci$relor vă poate vorbi despre domeniul măsurii şi

'reută&ii, dar nu vă poate conduce acolo,Fiindcă viziunea unui om nu poate împrumuta aripile altui semen al său"i, precum $iecare dintre voi stă sin'ur în conştiin&a +reatorului, la $el,

$iecare dintre voi trebuie să răm(nă sin'ur în conştiin&a sa despre +reator şi în cunoaşterea celor păm(nteşti!2

&i un adolescent #ndrăzni: „Vorbeşte-ne despre Prietenie”.

"i el zise)

*.rietenul ; este răspunsul dat nevoilor voastre!1l este o'orul pe care îl semăna&i cu dra'oste şi îl secera&i dinrecunoştin&ă,

1l este căminul şi masa voastră,Fiindcă la el veni&i, asemeni $lăm(nzilor, căut(ndul pentru oaza de linişte!

+(nd prietenul îşi descoperă '(ndul, nu vă înclina&i spre *nu2ul sineluivostru, nici nui re$uza&i acel *da2 aşteptat,

#ar c(nd este închis în el, inima voastră nu încetează ai asculta inima!.entru că în prietenie, toate '(ndurile, toate dorin&ele, toate aşteptările se

nasc în tăcere şi se împart întro bucurie mută!

-u vă întrista&i c(nd vă despăr&i&i de prietenul vostru,

19



Fiindcă tot ceea ce pre&ui&i cel mai mult la el, vă poate $i mai limpede înabsen&ai, precum pentru un alpinist muntele apare cel mai desluşit de văzutdin depărtarea c(mpiei

"i nu a$la&i alt &el în prietenie dec(t ad(ncirea în spirit!.entru că dra'ostea care caută altceva dec(t revela&ia propriului mister,

numai e dra'oste, cii ca o plasă în care, aruncată $iind, cade doar ceea cei

de prisos! Tot ce ave&i mai bun în voi înşivă pentru prietenul vostru să $ie,0acă el trebuie să cunoască re$lu:ul mareei voastre, atunci să cunoască şi

$lu:ul"i la cei bun prietenul dacă îl căuta&i doar pentru pierdere de vreme+ăuta&il totdeauna pentru a vă trăi cu adevărat clipele,Fiindcăi rostul lui să vă umple nevoile dar nu şi vidul din voi"i în des$ătarea prieteniei, domnească r(sul şi bucuriile împărtăşite!.entru că în roua măruntelor lucruri inima îşi a$lă diminea&a şi

prospe&imea!2

Atunci un literat spuse: ”Vorbeşte-ne despre Cu$ânt ”.

#ar el începu)

*9orbi&i atunci c(nd înceta&i a mai avea linişte cu propriile '(nduri,+(nd nu mai pute&i răm(ne în sin'urătatea inimii, via&a vi se mută pe

buze, iar sunetele sunt un divertisment spre trecerea timpului!"i, de cele mai multe ori, în discursurile voastre, '(ndirea vă este pe

3umătate ucisă,Fiindcă '(ndirea este o pasăre a înăl&imilor, care, în colivia cuvintelor,

izbuteşte doar săşi des$ăşoare aripile, dar nu poate zbura!

Unii dintre voi, din teama de a $i sin'uri, caută tovărăşia vorbăre&ilor!

Tăcerea sin'urătă&ii le dezvăluie acestora 1ul lor în toată 'oliciunea sa şi ardori să $u'ă de ei înşişi!Unii dintre voi vorbesc şi, $ără să ştie şi $ără premeditare, dau la iveală un

adevăr pe care ei înşişi nul în&ele'!Mai sunt al&ii care păstrează în ei adevărul, însă nul dau pe seama

cuvintelor,8n $irea acestora spiritul sălăşluieşte în ritmul tăcerii!+(nd î&i înt(lneşti prietenul pe mar'inea drumului, ori în t(r', $ie ca spiritul

să&i anime buzele şi să&i călăuzească limba,Fie ca voceai prin vocea ta să 'răiască auzului $irii sale!-umai ast$el su$letul tău va păstra adevărul inimii tale, aşa cum buchetul

vinului este cel care stăruie!+hiar şi c(nd iai uitat culoarea, iar cupa de mult nu mai este2!

20



&i un astronom #ntrebă: „Stăpâne, dar despre Timp”

#ar el răspunse)

*A&i vrea să măsura&i timpul, cel nes$(rşit şi nemăsurat,A&i dori să vă adapta&i via&a şi chiar să vă diri3a&i mersul spiritului după cel

al orelor şi anotimpurilor,"i a&i vrea să vă $ace&i din timp un r(u, pe &ărmul căruia st(nd, săi privi&i

trecerea!

8n acest timp, însă, atemporalul din voi este conştient de $ărădetimpul

vie&ii,Se ştie că astăzi nui dec(t amintirea lui ieri, în timp ce m(ine este visulclipei de $a&ă!

"i că acel care c(ntă şi contemplă în voi, este încă $i:at în hotarele primeiclipe, cea care a semănat stelele în spa&iu!

+ine dintre voi nu simte că puterea de a iubi îi este $ără de mar'ini+u toate acestea, cine nu simte că chiar această dra'oste, cu toate că de

necuprins, închisăi în miezul $irii sale şi neizvor(nd dintrun '(nd dedra'oste spre alt '(nd de dra'oste, nici dintrun 'est de iubire spre un alt'est de iubire

#ar timpul nui oare asemeni dra'ostei, invizibil şi $ără de măsură0ar dacă, în '(ndirea voastră, trebuie să împăr&i&i timpul în anotimpuri,

$ace&i ca $iecare anotimp să le cuprindă pe toate celelalte,"i ca prezentul să îmbră&işeze trecutul cu amintirea şi viitorul cu năzuin&a!

)i, unul din bătrânii cetă$ii spuse: „Vorbeşte-ne despre Bine şi despre!ău.”

"i el răspunse)

*0espre /inele care sălăsluieşte în voi aşi putea vorbi, dar nu şi desprerău!

Fiindcă răul cei, oare, dacă nu binele chinuit de propriai $oame şi depropriai sete

8ntradevăr, c(nd binele este hămesit, el îşi caută hrana chiar în cele mai întunecate hrube, iar c(nd este însetat se adapă chiar din apă moartă!

Sunte&i buni c(nd sunte&i una cu voi înşivă, Totuşi, c(nd nu sunte&i numai cu voi înşivă nu sunte&i răi,

21



.entru că o casă învră3bită nui un cuib de ho&i, ea nu este dec(t o casă învră3bită,

#ar o corabie $ără c(rmaci poate rătăci $ără scop printre st(nci, $ără să sescu$unde!

Sunte&i buni c(nd încerca&i să dărui&i din voi înşivă!

Totuşi nu sunte&i răi c(nd căuta&i să c(şti'a&i pentru voi înşivă,Fiindcă atunci c(nd căuta&i un c(şti', nu sunte&i dec(t o rădăcină care,prinz(nduse de păm(nt, se hrăneşte din s(nul acestuia!

0esi'ur, $ructul nu poate spune rădăcinii) *Fii asemeni mie, plină şirumenă, dăruind $ără oprire din abunden&a ta!2

Fiindcă, pentru un $ruct a dărui este o nevoie, aşa cum pentru o rădăcină aprimi este o nevoie!

Sunte&i buni c(nd sunte&i pe deplin tre3i în discursurile voastre, Totuşi nu sunte&i răi c(nd picoti&i, c(nd limba vi se clatină ame&ită"i chiar un discurs cu poticneli poate $orti$ica o limbă slabă!

Sunte&i buni c(nd cu pas $erm, întreprinzători, mer'e&i spre scopul propus, Totuşi nu sunte&i răi c(nd vă îndrepta&i întracolo şchiopăt(nd, pentru că,

chiar cei ce şchioapătă nu răm(n în urmă!8nsă cei care sunte&i puternici şi iu&i, $eri&ivă să şchiopăta&i în $a&a celor

schilozi, cu '(ndul că le $ace&i plăcere!Sunte&i buni în nenumărate $eluri şi nu sunte&i numaidec(t răi c(nd nu

sunte&i buni,-u $ace&i dec(t să hoinări&i şi să lenevi&i!+e păcat că nici cerbii nu pot învă&a broaştele &estoase să $u'ă precum

v(ntul48n dorul după eul vostru uriaş vă stă bunătatea, iar această năzuin&ă

trăieşte în voi to&i!La unii, însă, bunătatea e ca un torent care se prăvale $urtunos spre mare,

duc(nd cu el tainele colinelor şi c(ntecele pădurilor!#ar la al&ii, asemeneai unui biet p(r(iaş, care se pierde în meandre, ocolind

şi înt(rz(ind înainte de a atin'e &ărmul mării!0ar cel cu năzuin&a arzătoare să nu zică, cumva, celui a cărui dorin&ă este

domoală)*.entru ce eşti încet şi leneş2Fiindcă cei buni nui întreabă pe cel 'ol *Unde &is hainele2 nici pe cel $ără

de acoperiş *+e sa înt(mplat cu casa ta2

Atunci o altă preoteasă zise: „Vorbeşte-ne despre !ugăciune.”

#ar el răspunse acestea)

29ă ru'a&i în clipele de deznăde3de şi de nevoie! Oh, de va&i ru'a, deasemeni, în plinătatea bucuriei şi în zilele ce vă sunt îmbelşu'ate4

22



Fiindcă ru'ăciunea cei oare dacă nu e:pansiunea $irii voastre în etherulmereu trăitor

"i dacă, spre uşurarea voastră, stă $aptul că arunca&i în spa&iu întunericuldin voi, este de asemeni, spre des$ătarea voastră să răsp(ndi&i zorii dinsu$letul vostru!

#ar dacă nu pute&i dec(t să pl(n'e&i c(nd su$letul vă chiamă la ru'ăciune,aceasta trebuie să vă îmboldească iar şi iar, în po$ida lacrimilor, p(nă ve&iveni r(z(nd la ea!

+(nd vă ru'a&i, vă şi înăl&a&i, pentru ai înt(lni în văzduh pe cei care,asemeni vouă, la aceeaşi oră se roa'ă şi pe cei care în a$ara timpului deru'ă, nui pute&i înt(lni!

Se cuvine, de aceea, ca înt(lnirea voastră în templul nevăzut să $ie numaipentru starea de e:taz şi dulce comuniune,

Fiindcă dacă ve&i intra în acest templu doar pentru a cere, nu ve&i priminimic,

#ar dacă doar spre a vă umili, nu vă ve&i înăl&a,

Sau chiar dacă ve&i intra spre a implora $ericirea pentru semenii voştri, nuve&i $i auzi&i!1 destul numai, să intra&i în acest templu nevăzut!

-u aşi putea să vă învă& cum să vă ru'a&i cu a3utorul cuvintelor!+el -evăzut nu ascultă vorbele voastre, a$ară doar dacă 1l însuşi le

pronun&ă, prin buzele voastre!"i naşi putea să vă învă& ru'ăciunile mărilor, ale pădurilor şi ale mun&ilor,8nsă voi, care va&i născut în mun&i, ori în păduri, sau pe mări, pute&i a$la

aceste ru'ăciuni în inima voastră!#ar dacă ve&i asculta, numai, în taina nop&ii le ve&i auzi şoptind în tăcere)*+reatorule, tu, care eşti eul nostru înaripat, în $irea noastră voin&a ta

voieşte,8n dorin&a noastră dorin&a ta arde,.uterea ta e în noi, dorind să ne schimbe nop&ile ; care ale tale sunt ; în

zile, care ale tale sunt, de asemenea!-oi nu putem să&i cerem nimic, deoarece tu ne cunoşti trebuin&ele înainte

ca ele să se ivit înlăuntrul nostru! Tu eşti trebuin&a noastră şi, dăruindune c(t mai mult din tine, totul ne

dărui!

Atunci un si'astru, care venea #n cetate o dată pe an, #naintă şi spuse:„Vorbeşte-ne despre Păcere.”


*.lăcerea e un c(nt de libertate,

8nsă nui libertatea,1a este în$lorirea dorin&elor,0ar nui încă $ructul acestora,

23



1ste o ad(ncime chem(nd către o înăl&ime,0ar nui abisul şi nici v(r$ul dorit,1a este prizonierul careşi ia zborul,0ar încă nui spa&iul care săl învăluie!0a, întradevăr, plăcerea este un c(nt de libertate"i cu sim&ire aşi dori să vil c(nt din toată inima! -u aşi voi, însă, nicicum

să vă pierde&i inimile în c(ntul acesta!.rintre tinerii voştri, unii caută plăcerea ca şi c(nd aceasta ar $i totul şi deaceea sunt 3udeca&i şi pedepsi&i!

8n ceea ce mă priveşte, nu iaşi 3udeca şi nu iaşi pedepsi, vreau doar săivăd căut(nd,

Fiindcă ei vor 'ăsi plăcerea, dar nu numai at(t!"apte sunt surorile acesteia, iar cea mai mică dintre ele este mai $rumoasă

dec(t plăcerea!-u a&i auzit oare, povestinduse de omul care, tot scormonind păm(ntul în

căutare de rădăcini, a descoperit o comoară"tiu că unii dintre cei v(rstnici îşi amintesc de trecutele lor plăceri cu

re'ret, ca de nişte 'reşeli $ăptuite la be&ie,+i, re'retul este numai umbra spiritului, dar nu şi pedepsirea lui!Aceştia ar trebui săşi amintească de trecutele plăceri cu mul&umire, ca şi

c(nd sar bucura de recolta unei veri bo'ate! Totuşi, dacă re'retul le dă puteri, lăsa&ii întru acesta!

Mai sunt, apoi, printre voi, unii, nici tineri pentru a căuta, dar nici bătr(nipentru aşi aminti

"i în teama de a căuta şi în cea de aşi aminti, $i' de orice plăcere, ca nucumva ast$el săşi ne'li3eze su$letul sau săl 3i'nească!

Or, chiar această înd(r3ită renun&are este însăşi plăcerea lor,Ast$el că şi ei, asemeni celorlal&i, 'ăsesc o comoară atunci c(nd, cu m(ini

nerăbdătoare, caută doar rădăcini!

"i acum spune&imi, ro'uvă, cinei acel ce poate 3i'ni spiritul.rivi'hetoarea cu c(ntecul 3i'neşte cumva liniştea nop&ii ori licuriciul

stelele#ar $lacăra voastră, ori $umul vostru pot împovăra baterea v(ntuluiSau poate crede&i că spiritul e asemeni unui lac liniştit, pe carel pute&i

tulbura cu un toia'

Adesea, re$uz(nduvă plăcerea, nu $ace&i dec(t să o aduna&i în tainele $iriivoastre!Se ştie, doar, că ceea ce ni se pare uitat aşteaptă ziua de m(ine!8nsuşi corpul vostru îşi cunoaşte moştenirea şi adevăratai nevoie şi nu

vrea să $ie dezamă'it!#ar corpul e harpa su$letului vostru,"i de voi depinde ca să ob&ine&i de la ea o muzică dulce ori sunete $ără de

noimă!

Acum ştiu că vă întreba&i în inima voastră) *+um să deosebim ceea ceibun în plăcere de ceea ce nui2

Mer'e&i pe o'oare şi în 'rădinile voastre şi învă&a&i ce este plăcerea,privind cum albinele cule' mierea din $lori!

8nsă aici e, de asemeni şi plăcerea $lorilor de aşi dărui nectarul albinelor,

24



Fiindcă pentru albine, $lorile sunt o $(nt(nă a vie&ii,#ar pentru $lori, albinele sunt solii dra'ostei"i pentru am(ndouă, albină şi $loare, a da şi a primi plăcerea sunt o datorie

şi e:taz!Oameni din Orphales, $i&i în plăcerile voastre asemeni $lorilor, asemeni

albinelor!2

Apoi un poet zise: „Vorbeşte-ne despre %rumuseţe.”

#ar el răspunse)

*Unde căuta&i voi $rumuse&ea şi cum o 'ăsi&i, dacă nu este ea însăşi caleaşi cel ce vă îndrumă spre ea"i cum pute&i vorbi despre $rumuse&e dacă ea însăşi nu e &esătoarea

cuvintelor voastre+ei m(hni&i, ca şi cei lovi&i zic) *Frumuse&ea este bună şi dulce,Asemeni unei tinere mame, speriată de propriai 'lorie, ea trece printre

noi!2#ar cei pasiona&i spun) *-u, $rumuse&ea este un lucru care &ine de putere şi

teroare!Asemeni $urtunii, ea zdruncină păm(ntul sub picioarele noastre şi cerul

deasupra $run&ilor!2+ei obosi&i şi cei slabi zic)2Frumuse&ea este $ăcută din dulci murmure, ea

vorbeşte în spiritul nostru!9oceai se dăruie tăcerilor noastre, precum lumina sub&ire care $reamătă în

teamai de umbră!2#ar z'omotoşii spun) *-oi iam auzit stri'ătele printre mun&i!"i cu stri'ătelei veniră bocănitul copitelor, v(3(itul aripilor şi ră'etele

leilor!2-oaptea, cei ce ve'hează cetatea zic) *Frumuse&ea se va arăta din răsărit

odată cu aurora!28n timp ce, la amiază, muncitorii şi drume&ii spun) *-oi am văzuto

aplec(nduse peste păm(nt din $erestrele apusului!2#arna, cei înzăpezi&i spun) *1a va veni odată cu primăvara zbur(nd pestecoline!2

#ar în zăpuşeala verii, secerătorii zic) *Am văzuto le'ăn(nduse cu $runzeletoamnei şi am zărit apoi o pulbere de nea în pletele sale!2

Toate aceste lucruri lea&i spus despre $rumuse&e,0ar, de $apt, nu a&i vorbit despre ea, ci doar despre dorin&ele voastre

neîmplinite,#ar $rumuse&ea nui o dorin&ă, ci un e:taz,1a nui 'ura însetată, nici m(na care cere,1a nu are chipul pe care a&i dori săl vede&i, nici vorba pe care a&i dori so

asculta&i!+i, mai de'rabă, este chipul pe carel vede&i chiar dacă închide&i ochii, sau

c(ntecul pe carel auzi&i chiar dacă vă astupa&i urechile!

25



Frumuse&ea nui seva de sub coa3a crăpată a trunchiului, nici aripaalăturată unei 'heare,

+i, mai de'rabă, o 'rădină mereu în$lorită, un nor de în'eri $ără oprirezbur(nd!

Oameni din Orphales, $rumuse&ea este via&a arăt(nduşi sacrul său chip!+i voi sunte&i via&a şi voi sunte&i voalul de pe chipui!

Frumuse&ea este eternitatea contempl(nduse în o'lindă!+i voi sunte&i eternitatea şi tot voi o'linda!2

Atunci un preot bătrân spuse:”Vorbeşte-ne despre !eigie.”

#ar el zise)

*0ar, oare, am vorbit altceva p(nă acum=eli'ia nui oare orice act, sau orice re$lec&ie"i ceea ce nui nici act, nici re$lec&ie, e doar uimire şi surpriză mereu

născ(nduse în su$let, chiar c(nd m(inile taie piatra sau meşteşu'esc larăzboiul de &esut4

+inear putea despăr&i credin&a de $aptele sale, ori credin&a de ocupa&iileizilnice

"i cine ar putea săşi aşeze în $a&ă orele vie&ii şi să spună) *Acesteaspentru +reatorul, iar acestea pentru mine însumi, acesteas pentrusu$letumi, iar acestea pentru trupul meu2

Toate orele voastre aripi vă sunt şi bat tăind spa&iul de la un eu la altul!

Acel care nuşi poartă moralitatea dec(t ca pe un veşm(nt de zile mari,mai bine să răm(nă 'ol,

9(ntul şi soarele nui vor străpun'e pielea!+e lcareşi or(nduie via&a potrivit eticii, îşi întemni&ează pasărea

c(ntătoare întro colivie!"i chiar şi ce mai liber c(ntec nu poate trece prin zăbrele şi plase de

s(rmă,#ar cel pentru care adora&ia este o $ereastră, ce poate $i deschisă dar şi

închisă, acesta, cu si'uran&ă, nu şia vizitat încă locuin&a su$letului, ale cărui$erestre sunt deschise de diminea&a p(nă seara şi de seara p(nă diminea&a!

9ia&a de $iecare zi este templul şi reli'ia voastră"i c(nd intra&i înlăuntrul ei lua&i cu voi întrea'avă $ire,Lua&i cu voi plu'ul şi $or3a şi ciocanul şi lăuta, Toate lucrurile pe care lea&i modelat pentru nevoile ori pentru plăcerile

voastre,Fiindcă în vis nu vă pute&i înăl&a deasupra desăv(rşirii, nici cădea mai 3os

dec(t neizb(nzile voastre!"i mai lua&ii cu voi pe to&i oamenii

.entru că în adora&ie nu vă pute&i înăl&a mai sus dec(t speran&ele lor, nicisă vă cobor(&i mai 3os dec(t deznăde3dile acestora!

26



"i dacă dori&i aL cunoaşte pe +reator, nu vă preocupa&i de dezle'areaeni'melor!

.rivi&i mai de'rabă împre3urul vostru şiL ve&i vedea 3uc(nduse cu copiii,

.rivi&i marile spa&ii şiL ve&i vedea mişc(nduse cu norii, în $ul'ere bra&ele întinz(nduşi peste păm(nt, căz(nd cu ploaia!

.rivi&i şi 8l ve&i vedea în $lori sur(z(nd, apoi scul(nduse şi semne $ăc(nd cu

m(inile în arborii mari!2

!arăşi Almitra %răi: „Acum am dori să te #ntrebăm despre Moarte.”

#ar el începu)

*A&i vrea să cunoaşte&i taina mor&ii+i cum ve&i a$lao, dacă nu căut(ndo în inima 9ie&ii/u$ni&a, cu ochiii atotvăzători noaptea, în timpul zilei stă oarbă,

neput(nduşi dezvălui misterul luminii!0acă, întradevăr, voi&i a contempla spiritul mor&ii, deschide&ivă lar' inima

spre trupul vie&ii,Fiindcă via&a cu moartea una sunt, cum mai sunt $luviul cu oceanul!

8n ad(ncul speran&elor şi al dorin&elor se odihneşte tăcuta voastră ştiin&ădespre via&a de dincolo

"i asemeni semin&elor vis(nd sub zăpezi, inima voastră visează laprimăveri!

8ncredin&a&ivă visurilor, deoarece în ele stă ascunsă uşa ce dă spreeternitate!

Frica voastră de moarte nui dec(t $iorul păstorului, c(nd în'enunchează în$a&a re'elui său, a cărui m(nă i se va aşeza pe creştet, cinstindul!

Oare păstorul nu se bucură, în$ior(nduse chiar, de $aptul că va purtasemnul re'elui

Totuşi, nui el mai atent la propriul său $ior.entru că, în $apt, censeamnă a muri, dacă să nu răm(i 'ol în bătaia

v(ntului şi a te topi în soare"i cei, oare, a nu mai respira, dacă nu a elibera respira&ia mareelor saleneliniştite, pentru că ast$el acesta să se poată înăl&a şi mări întru căutarea,$ără de piedică, a +reatorului

-umai atunci c(nd ve&i sorbi din r(ul tăcerii ve&i începe cu adevărat săc(nta&i

"i numai c(nd ve&i $iatins v(r$ul muntelui, ve&i începe cu adevărat să urca&i"i numai c(nd păm(ntul vă va cere cei trupesc în voi, ve&i dansa cu

adevărat!2

27



"i iată se $ăcu seară!"i Almitra, prezicătoarea, spuse)*/inecuv(ntată $ie această zi şi acest loc şi spiritul tău care a cuv(ntat!2

#ar el răspunse) *1u am vorbit, cu adevărat -u am $ost oare, asemenivouă şi un ascultător!!!2

0upă aceea coborî treptele templului şi tot poporul îl urmă! "i, a3un'(nd lacorabia lui, se sui pe punte!

"i, din nou, întorc(nduse spre mul&ime, îşi înăl&ă 'lasul şi spuse)*Oameni din Orphales, iată, v(ntul mă înva&ă să vă părăsesc şi chiar dacă

'raba mea este mai mică dec(t a v(ntului totuşi trebuie să plec!-oi, rătăcitorii, mereu în căutarea drumului cel mai sin'uratec, nu începem

niciodată o zi acolo unde sa terminat cea dinainte şi niciodată răsăritul nu ne'ăseşte unde nea lăsat apusul soarelui!

+hiar c(nd păm(ntul doarme, noi călătorim,Fiindcă suntem semin&ele unei plante înd(r3ite şi stă în maturitatea şibo'ă&ia inimii noastre să $im da&i şi răsp(ndi&i în v(nt!

.u&ine au $ost zilelemi între voi, dar şi mai pu&ine cuvintele ce vam spus!+i, dacă voceami sar stin'e în auzul vostru, iar dra'osteami sar înce&oşa

în amintirea voastră, atunci aş veni din nou,0ar, cu o inimă mai bo'ată şi cu 'ura mai supusă spiritului!0a, voi veni cu $lu:ul"i chiar dacă moartea mă va ascunde şi cea mai mare tăcere mă va

acoperi, voi căuta iarăşi în&ele'erea voastră!"i nu voi căuta în zadar!0a, dacă ceea ce am 'răit este adevărat, acest adevăr se va în$ă&işa, cu o

voce mai clară în cuvinte şi mai apropiate de priceperea voastră

Oameni din Orphales, acum plec, dus de v(nt, dar nu înspre neant"i dacă ziua de azi nu aduce împlinirea dorin&elor voastre şi a iubirii mele,

$ie ca ea, măcar, promisiunea unei alte zile să $ie!-ăzuin&ele omului se schimbă, dar nu şi dra'ostea sa, nu şi dorin&ai de

aşi vedea iubirea împlinindui nevoile!0e aceea, să şti&i că din cea mai ad(ncă tăcere mă voi întoarce,#ar cea&a care se topeşte cu zorii, nelăs(nd pe c(mpii dec(t roua, se va

ridica şi se va în'rămădi întrun nour, ca ploaie recăz(nd apoi pe păm(nt, cunimic de cea&ă deosebindumă!8n tăcerea nop&ii am mers pe străzile cetă&ii, iar spiritumi a pătruns în

casele adormite"i bătăile inimilor voastre erau în inima mea, su$larea voastră o sim&eam

pe chipul meu, pe to&i cunosc(nduvă!0a, eu vă în&ele'eam bucuriile şi su$erin&ele şi, în timp ce dormea&i, visele

voastre ; visele mele erau!"i adesea stam între voi, asemeni unui iezer între mun&ii păm(ntului"i vă o'lindeam v(r$urile şi pantele arcuinduse şi chiar rătăcitele turme

ale '(ndurilor şi ale dorin&elor voastre,

#ar către tăcerea mea soseau, asemeni unor p(r(iaşe, r(setele copiilorvoştri şi asemeni unor r(uri, dorin&ele celor tineri!

28



"i c(nd îmi atin'eau ad(ncurile, p(r(iaşele şi r(urile nuşi încetauc(ntarea!

0ar a mai $ost ceva cu mult mai plăcut dec(t r(sul şi cu mult mai maredec(t dorin&a

Aceasta a $ost nemăr'inirea din voi,

Omul vast în care, voi to&i, nu sunte&i dec(t celule şi nerviAcel om în c(ntecul căruia toate c(ntecele voastre nu sunt dec(t o tăcutăvibra&ie!

8ntru acest om nelimitat sunte&i voi nelimita&i,"i, contempl(ndul, pe voi vă contemplam iubinduvă!Fiindcă dra'ostea ce dimensiuni ar putea să atin'ă spre a nu $i cuprinsă în

această uriaşă s$eră+e viziuni, ce aşteptări şi ce presupuneri se pot ridica mai presus de orice

zbor+a un uriaş ste3ar acoperit cu $lori de măr este omul cel vast în $iecare din

voi!

.uterea lui vă &ine le'a&i păm(ntului, par$umul său vă înal&ă în spa&iu şi cunetrecereai vă $ace nemuritori!

9i sa spus că, precum întrun lan&, sunte&i la $el de slabi ca şi cea maislabă veri'ă a acestuia,

0ar lucrul e numai pe 3umătate adevărat, pentru că sunte&i de asemeni la$el de puternici ca şi cea mai tare dintre veri'ile lan&ului!

A vă potrivi celor mai mărunte dintre $aptele voastre, seamănă cu amăsura puterea oceanului cu $ra'ilitatea spumei valurilor sale,

#ar a 3udeca doar după trecătoarele slăbiciuni, e ca şi c(nd a&i reproşaanotimpurilor eterna lor nestatornicie!

0a, sunte&i asemenea unui ocean,"i deşi corăbii eşuate aşteaptă $lu:ul pe &ărmurile voastre, totuşi, precum

oceanul, nici voi nu vă pute&i zori mareele!"i sunte&i asemeni anotimpurilor,"i 'ăsinduvă în iarnă, vă tă'ădui&i primăvara,0ar aceasta, odihninduse în voi, sur(de în a&ipealai, nesupăr(nduse!Să nu crede&i că vă înşir toate acestea ca să vă spune&i unii altora) *-ea

lăudat $ără re&inere, $iindcă nu a văzut dec(t binele din noi!21u nu vă spun în cuvinte dec(t ceea ce voi înşivă cunoaşte&i în '(nduri!

"i cei cunoaşterea prin cuvinte dacă nu o umbră a cunoaşterii $ărăcuvinte7(ndurile voastre şi cuvintele mele sunt undele unei memorii pecetluite,

ce păstrează aminitrile de ieri!"i ale zilelor străvechi, c(nd păm(ntul nu ştia nimic despre noi nici despre

el însuşi,.recum şi ale nop&ilor în care păm(ntul era chinuit de con$uzii!

8n&elep&ii au venit la voi pentru a vă dărui din în&elepciunea lor! 1u am venitspre a vă lua din în&elepciunea voastră!

"i iată că am 'ăsit ceva mai important dec(t în&elepciunea! 1ste un spirit

de $oc, $ără oprire cresc(nd în voi din el însuşi,8n timp ce, nepăsători la des$ăşurareai, depl(n'e&i veşte3irea zilelor

voastre!

29



Aceasta e via&a în căutarea vie&ii în trupurile care se tem de morm(nt,0ar aici nui nici un morm(nt!Aceşti mun&i şi c(mpiile sunt ca un lea'ăn, ca o trambulină!+(nd trece&i prin apropierea cimitirelor unde va&i în'ropat strămoşii,

privi&ile bine şii ve&i vedea pe copiii vosştri şi pe voi înşivă dans(nd m(nă înm(nă!

8ntradevăr, adesea vă bucura&i $ără să vă da&i seama de bucurie!Al&ii au venit la voi cu $ă'ăduieli aurite, pentru care voi lea&i dat bo'ă&ia,

puterea şi 'loria!1u vam dat mai pu&in dec(t o promisiune şi, cu toate acestea, voi a&i $ost

cu mult mai 'eneroşi $a&ă de mine,Fiindcă mia&i dat cea mai arzătoare sete de via&ă!0esi'ur că nu e:istă un dar mai mare pentru un om dec(t acel care îi

schimbă toate inten&iile întro 'ură însetată şi întrea'ai via&ă întro $(nt(nă,"i în aceasta constă onoarea şi recompensa mea,Fiindcă de $iecare dată c(nd vin la $(nt(nă pentru a bea, 'ăsesc apa vie&ii

ea însăşi însetată!#ar ea, ad(nc mă soarbe în timp ce o sorb cu nesa&!

Unii dintre voi mau socotit prea m(ndru şi prea re&inut pentru a prmidaruri!

8ntradevăr, sunt destul de m(ndru pentru a primi recompsne, nu însăşidaruri

"i deşi mam hrănit cu $ructe sălbatice printre coline, atunci c(nd voi ma&i$i voit alături de voi la masă,

"i am dormit sub porticul templului atunci c(nd voi ma&i $i adăpostit cudra',

Totuşi, 'ri3a voastră a$ectuoasă $a&ă de zilele şi nop&ile mele a $ost cea caredulce hrană a dat buzelor mele, iar somnul mi la încununat cu viziuni!

/inecuv(nta&i $i&i voi, mai ales că)0ărui&i mult şi nu şti&i nicicum că dărui&i,8ntradevăr, bunătatea care se contemplă în o'lindă, p(nă la urmă se

pietri$ică,#ar o bine$acere care se proclamă pe sine cu nume dulci devine rădăcina

unui blestem!

Unii dintre voi ma&i crezut distant şi ame&it de propriami sin'urătate, "ia&i spus) *#atăl vorbind cu arborii pădurii şi nu cu oamenii,#atăl aşez(nduse sin'ur în v(r$ul colinelor şi privindune de sus cetatea!21 adevărat că mam urcat pe coline şi că am umblat în locuri mai

depărtate,+um aşi $i putut, oare, să vă văd, dacă nu de la o mare înăl&ime, ori de la o

bună depărtare"i cum po&i, întradevăr, să $ii aproape, dacă nu te &ii, c(t de c(t, departe

#ar al&ii dintre voi au stri'at către mine, desi'ur nu în cuvinte, zic(nd)*Străine, străine, îndră'ostit de înăl&imi de neatins, pentru ce rătăceşti

printre piscuri unde doar vulturii îşi aşează cuiburileLa ce bun să tot cau&i ceea ce nui de 'ăsit+e $urtuni vrei, oare, să prinzi în biata&i plasă,

30



"i ce păsări de cea&ă te $ac să le urmăreşti p(nă la cer9ino şi $ii unul dinre ai noştri,+oboară aici şi ast(mpără&i $oamea cu p(inea noastră şi setea &io stin'e

cu vinul nostru!20a, în tăcerea su$letului lor au spus ei aceste lucruri,0ar dacă această tăcere a lor ar $i $ost şi mai pro$undă, ei ar $i în&eles că eu

nu caut, de $apt, dec(t taina bucuriilor şi a durerilor voastre!"i că nu urmăresc dec(t marele vostru 1u care cutreieră cerul!

0ar v(nătorul era la r(ndul său cel v(nat,Fiindcă multe dintre să'e&ile mele numi părăsiseră arcul dec(t pentru ami

căuta propriul piept!"i la $el, cel care zbura se şi t(ra în acelaşi timp,0eoarece, c(nd aripilemi v(sleau lar' des$ăcute în soare, umbra lor pe

păm(nt se t(ra, ca o broască &estoasă,Mai mult, chiar eu, credinciosul,în acelaşi timp, am $ost scepticul,.entru că deseori am pus de'etul pe propriami rană, pentru a avea mai

multă încredere în voi şi o mai ad(ncă cunoaştere a voastră!

0a, cu această credin&ă şi cu această cunoaştere vă vorbesc,9oi nu pute&i $i nişte prizonieri ai corpului vostru, nici înlăn&ui&ii caselor sau

ai o'oarelor,+eea ce sunte&i cu adevărat, locuieşte mai presus dec(t mun&ii şi împreună

cu v(ntul zboară sub cer,#ar aceasta nui ceva care se t(răşte sub soare pentru a se încălzi, ori ceva

ce sapă 'ăuri în întuneric pentru a se apăra ascunz(nduse,+i este un $apt de libertate, un spirit care acoperă păm(ntul şi $răm(ntă

între'ul ether!

0acă aceste cuvinte sunt prea va'i, nu căuta&i mai mult a le lumina,9a' şi ne'uros este începutul tuturor lucrurilor, dar nu şi s$(rşitul acestora,"i aşi $i bucuros să vă aminti&i de mine ca de un început!9ia&a şi tot ce e viu este conceptul în ad(ncul ce&os, iar nu în sclipirea

cristalului!"i cine ştie dacă însuşi cristalul nui dec(t o cea&ă în destrămare

Aceasta aşi vrea, '(ndinduvă la mine, să vă reaminti&i)+eea ce pare mai slab şi mai tulburător în voi, sunt în $apt lucrurile cele

mai puternice şi care vă determină $iin&a!-ui oare respira&ia cea care va crescut şi va înv(rtoşat oasele"i nui, oare, un vis pe care nici unul dintre voi nuşi aminteşte săl $i visat,

cel care a zidit această cetate, cel care a dat $ormă la tot ce se 'ăseşte în ea0acă a&i putea vedea numai mareele acestei respirări, nu a&i dori să mai

vede&i nimic altceva!#ar dacă a&i putea auzi murmurele visurilor, nu a&i voi să mai asculta&i nici

un alt sunet!

0ar voi nu vede&i, nici nu auzi&i şi e bine aşa!9ălul care vă acoperă ochii va $i ridicat de m(inile care lau &esut,

"i ar'ila care vă astupă urechile va $i străpunsă de către de'etele,aceleaşi, care vau închis auzul!

"i ve&i vedea,

31



"i ve&i auzi! Totuşi nu vă ve&i pl(n'e nicicum că a&i cunoscut orbirea, nici nu ve&i

re'reta de a $i $ost surzi,Fiindcă, în acea clipă chiar, ve&i cunoaşte scopul învăluit al tuturor

lucrurilor,"i ve&i binecuv(nta întunericul aşa cum a&i dori să binecuv(nta&i lumina!!!2

0upă ce a spus aceste cuvinte, privi împre3urul său, văzu pilotul corăbiei cum(inile pe bara c(rmei, cu ochii c(nd la p(nzele um$late de v(nt, c(nd îndepărtare,

"i atunci spuse)*=ăbdător, o, prea răbdător este căpitanul corăbiei mele,#ată, v(ntul su$lă şi p(nzele $reamătă,+(rma însăşi îşi cere direc&ia, Totuşi, calm, căpitanul îmi respectă tăcerea!"i aceşti marinari, care au auzit huietul celei mai întinse mări, ei înşişi mau

ascultat cu răbdare!

Acum, însă, mai mult nu vor aştepta,Sunt 'ata!#ată, $luviul a atins marea şi încă o dată această interminabilă mamă îşi

str(n'e $iul la piept!=ămas bun, oameni din Orphales4Această zi sa s$(rşit!

1a se închide peste noi, precum nu$ărul peste propriui m(ine)+eea ce ni sa dat aici, veşnic păstravom însu$let!#ar dacă nui de a3uns, va trebui ca din nou să neadunăm şi împreună

m(inile noastre să le întindem spre +el caremparte!-u uita&i, aşadar, că eu voi reveni printre voi!

O clipă din clipă, doar, va $i dea3uns ca dorumi să str(n'ă pra$ şi spumă,spre înche'area unui alt corp,

O clipită, doar, un moment de repaos în respirarea v(ntului şi, iarăşi, o altă$emeie mă va zămisli!

=ămas bun, vouă şi tinere&ii pe care cu voi am trăito!.arca $ost ieri, întrun vis înt(lnindune!0a, voi a&i c(ntat sin'urătă&ii mele, iar eu din aspira&iile voastre am înăl&at

un turn p(nă la cer!+i, iată, acum somnul nostrua $u'it, visul sa spulberat, iar cea&a zorilordepartei!

Amiaza cade peste noi, semitrezia sa destrămat în lumina zilei şi, iată,trebuie să ne despăr&im!

0ar dacă, vreodată, întrun t(rziu de amintire ne vom reînt(lni, atunciiarăşi ne vom bucura, iar voi îmi ve&i şopti un c(ntec şi mai ad(nc!

"i dacă m(inile noastre întrun alt vis se vor înt(lni, vom înăl&a împreunăun alt turn p(nă în miezul cerului!!!2

Spun(nd acestea, el $ăcu un semn marinarilor şi pe dată ei ridicară ancora,

dezle'ară din ot'oane corabia şi o îndreptară spre =ăsărit!

32



Atunci un stri'ăt veni dinspre mul&ime, ca dintro sin'ură inimă,ridic(nduse în amur', aler'(nd peste mare asemeni unei înalte chemări detrompetă!

Sin'ură Almitra şedea în tăcerea de piatră, urmărind cu privirile corabiap(nă ce se topi în cea&ă,

"i încă, după ce toată mul&imea se răsp(ndise, ea rămase acolo, pe di',

repet(nduşi în su$let cuvintele lui)*O clipită doar, un moment de repaos în respirarea v(ntului şi, iarăşi, o altă

$emeie mă va zămisli!!!2

Kahlil Gibran-Profetul.pdf

Documents

Transcript of Kahlil Gibran-Profetul.pdf