Johann Wolfgang Von Goethe - Egmont

download Johann Wolfgang Von Goethe - Egmont

of 76

description

Egmont

Transcript of Johann Wolfgang Von Goethe - Egmont

  • JOHANN WOLFGANG GOETHE

    EGMONTTRAGEDIE IN CINCI ACTE

    PERSOANELE: MARGARETA DE PARMA, fiica lui Carol. Quintul,regenta a Tarilor-de-Jos. CONTELE EGMONT, principe de Gaure. PRINCIPELE WILHELM DE ORANIA. DUCELE DE ALBA. FERDINAND, fiul natural al ducelui de. Alba. MACHIAVELLI, secretarul regentei. RICHARD, secretarul lui Egmont. SILVA n serviciul ducelui de Alba. GOMEZ. KLARCHEN, iubita lui Egmont. MAMA KLAREI. BRACKENBURG, fiu de burghez. SOEST, mamular ceteni din Bruxelles. JETTER, croitor. Un meter dulgher. Un meter spunar. BUYCK, soldat sub comanda lui Egmont. RUYSUM, invalid, surd. VANSEN, conopist. Popor, suita, soldai din garda etc. Scena se petrece la Bruxelles.

    ACTUL NTI. Tir de arbalete. Soldai i trgovei cu arbaleta; Jetter, croitor din Bruxelles, incoarda arbaleta;

  • Soest, mamular din Bruxelles. SOEST. Haide, trage, nu te mai codi! Pe mine tot nu ma ntreci! De trei ori drept n tinta, asta, cit lumea, n-ai sa poi. Asa ca pe anul asta eu sunt maistrul tirului. JETTER. Maistru i mprat al intailor. Ce-i al dumitale e al dumitale. S-i fie de bine. Pentru asta trebuie sa dai doua rnduri de butur. S-i plteti iscusin, aa cum e i drept. Intra Buyck, olandez, soldat sub comanda lui Egmont. BUYCK. Jetter, cu voia dumitale, i cumpr eu lovitura, ctigul il mpart i fac i cinste. Ma gzduii de multa vreme aici i va sunt dator pentru dovezile de prietenie pe care mi le-ai artat. Daca nu nimeresc, atunci socotim ca ai trasdumneata. SOEST. De, ar trebui sa nu primesc, fiindc de fapt ies pguba din trgul asta. Dar, n sfrit, treac de la mine, Buyck, hai, da-i drumul! BUYCK (trage) Asa! Unu! Doi! Trei! Patru! SOEST. De patru ori drept n tinta? Hm! Bine, fie! TOI. Vivat! Triasc mpratul intailor, triasc! BUYCK. Va mulumesc, domnilor.Maistru mi-ar fi destul! Mulumesc de cinste! JETTER. Dumitale singur trebuie s-i mulumeti. (Ruysum, invalid i surd) RUYSUM. Sa va spun eu! Trage ca i comandantul lui, ca Egmont. BUYCK. Pe lng el, eu nu sunt dect un crpaci. El i cu flinta trage ca nimeni altul! i nu numai asa, cnd se ntmpl, sau cnd e n toane bune. Nu! Cum pune flinta la umr, drept n tinta nimerete! De nvat, eu de la dnsul am nvat. Ar fi i ruine sa fii ostaul lui i sa nu nvei nimic de la el! Dar sa nu uit, domnilor! Un mprat i hrnete supuii. Aadar pe socoteala mpratului! S-aduc vin! JETTER. Noi aa ne-am neles, ca fiecare BUYCK. Eu sunt strain i nu tin seama de legile i datinile domniilor-voastre. JETTER.

  • Pai eti mai rau dect spaniolul 1! Ei, pina acum, de voie, de nevoie, ni le-au lsat neatinse. RUYSUM. Cum? SOEST (tare) Vrea sa ne cinsteasc. Nu se nvoiete ca noi sa pltim n tovrie, iar el, mpratul, sa plteasc numai de doua ori. RUYSUM. Lsai-l sa fac aa cum tie! Nu pgubii nimic. aa e i comandantul lui, mina larga, mrinimos. (Se aduce vin.) TOI. n sntatea majestatii-sale! JETTER (Ctre Buyck) Bineneles a majestatii-tale. BUYCK. Daca vrei numaidect asa, atunci va mulumesc din toat inima! 1 E vorba de regele Filip. SOEST. Aa-i! Fiindc un om din rile-de-Jos nu nchina cu draga inima n cinstea majestii spaniole! RUYSUM. Cum ai spus? SOEST (tare) Filip al doilea, regele Spaniei! RUYSUM. Prea-milostivul nostru rege i stpn! S-i dea Dumnezeu via lunga! SOEST. Dar nu-i era mai drag tat-su, Carol al cincilea? RUYSUM. Dumnezeu s-l ierte! Acela era un domn! Tot pmntul il ocrotea cu mina lui i era prietenos cu oamenii, i cnd te ntlnea, i ddea ziua buna, de parca ar fi fost un vecin; i daca te sfiai de dnsul, tia sa te ia cu biniorul. Ce sa va spun? Mergea pe jos ori calare, cum se ntmpl, fara multi nsoitori. Toi am plns cnd l-a pus pe fiu-su stpn aici. Acesta e altfel, e mai mndru. JETTER. Cnd a fost pe aici, nu s-a artat dect n haine de parada i ntotdeauna cu mare alai. Spune lumea ca e scump la vorba. SOEST. Nu-i un domnitor pentru noi, tia, din rile-de-Jos.

  • Domnitorii notri trebuie sa fie voioi i liberi ca i noi, Sa triasc n pace i sa lase i pe alii sa triasc. Orict am fi noi de blajini, dar nu vrem sa fim nici dispreuii, nici asuprii. JETTER. Eu cred ca regele ar fi un domnitor mai bun daca ar avea nite sftuitori mai vrednici. SOEST. Nu, nu! Nu ne are la inima, nu tine cu poporul, nu ne iubete; cum am putea noi s-l iubim? La contele Egmont de ce tine toat lumea? De ce l-am purta cu toii, bucuroi, pe brae? Pentru ca simim ca el vrea binele nostru; pentru ca n ochii lui vedem voioie, viaa libera, cuget curat; pentru ca el mparte tot ce are cu cei nevoiai i chiar cu cei care n-au nevoie. Triasc contele Egmont! Buyck, dumneata trebuie sa nchini cel dinti. nchina n sntatea comandantului dumitale! BUYCK. Din toat inima! Triasc contele Egmont! RUYSUM. nvingtorul de la Saint-Quientin1! BUYCK. Eroul de la Gravelingen2! TOI. Triasc! RUYSUM. La Saint-Quientin a fost lupta mea cea din urma. De-abia mai puteam merge, de-abia mai puteam duce puca grea. Dar tot le-am mai tras una francezilor; e drept ca i eu m-am pricopsit, de rmas bun, cu un glon n piciorul drept. 1 Localitate din nordul Franei, aproape de granita belgiana. In 1557 a fost asediata de o armata spaniola condusa de ducele Filibert de Savoia. Contele. Egmont a participat la btlie. 2 Localitate din nordul Franei situata pe malul Canalului Mnecii, aproape de granita belgiana, loc al unei celebre batalii intre spanioli i flamanzi. BUYCK. La Gravelingen, prieteni, acolo sa fi vzut! Izbznda a fost numai a noastr. Ce mai prdau i ddeau foc prin. Flandra cinii de franuji! Dar i noi i-am potcovit bine. Ostaii lor btrni i ncercai au inut ei piept multa vreme, dar noi i-am ncolit, i i-am mpucat, i i-am tiat pina cnd au nceput sa le clnnedinii, i i-au stricat rndurile. Lui Egmont i-au mpucat calul de sub el. Multa vreme ne-am tot hartuit asa, cnd nainte, cnd napoi, om cu om, cal cu cal, pilc cu pilc, pe cmpia de nisip de la marginea marii. O data, numai cene pomenim, ca din cer, dinspre gura fluviului, bum, bum, cu nite tunuri care ncep sa bata n franuji. Erau englezii care, condui de amiralul Malin, treceau ntmpltor pe acolo venind de la.

  • Dunkerque. Prea mult nu ne-au ajutat. Nu puteau veni spre noi dect numai n corbiile cele mai mici i nu destul de aproape; ba mai nimereau chiar i n noi Dar tot a fost bine. I-au sfrmat pe francezi i noua ne-au dat curaj. i dup aceea, ine-te! A fost mare vnzoleala. I-am rpus pe toi! Pe toi i-am zvrlit n apa! Cum gustau din apa, se i necau bieii. i noi, olandezii, dup ei! Noi, care suntem vieuitoare i de apa i de uscat, ne simeam n apa ca broatele. i ii loveam n apa pe dumani, ii mpucm ca pe rate. Pe cei care au scpat i-au dobort rancele cu sape i greble. aa caregele francez a fost nevoit sa ntind lbua i sa fac pace. i sa tii ca pacea o avei datorita noua, datorita marelui Egmont. TOI. Triasc Egmont! Triasc marele Egmont! Triasc! JETTER. Bine ar fi fost daca ni l-ar fi pus pe el regent n locul. Margaretei de Parma! SOEST. Ei, nu asa! Ce-i drept e drept! Sa n-o vorbim de rau pe Margareta. Acum e rndul meu. Eu zic sa triasc doamna noastr. TOI. Triasc! SOEST. E o femeie tare cumsecade! Triasc regenta! JETTER. Da, e o femeie neleapt i cu msura n toate; numai daca n-ar tine aa de mult cu popii! E i din pricina ei c-avem acum alti paisprezece episcopin tara. Ce mai trebuiau i tia? Asta numai ca sa mping pe strini n slujbele cele mai bune, unde nainte erau alei numai preoi din parohiile noastre. i vor sa ne fac sa credem ca asta e numai de dragul religiei. Vorbasa fie! Trei episcopi ne erau destul: lucrurile mergeau foarte bine i cinstit. Dar acum fiecare dintre ei vrea sa se afle n treaba, i din pricina asta toat vremea sunt numai certuri i ncierri. E o treaba care, cu cit vrei s-o limpezeti, cu att se turbura mai tare. (Beau.) SOEST. Asa a vrut regele. Ea nu poate face nimic mpotriv. JETTER. Acum, cic nu trebuie sa mai cntm psalmii cei noi. i sunt foarte bine potrivii n stihuri i au nite melodii care i nalta sufletul. Psalmii nu-i voie s-i cntm, dar cntece deochiate, cite vrei! i de ce, ma rog? Pentru ca n psalmi, zic ei, ar fi nu stiu ce erezii, Dumnezeu mai tie ce. I-am cntat doar i eu! E acum ceva nou, dar sa va spun drept, nu le-am gsit nici un cusur. BUYCK. Chiar era sa va ntreb. In provincia noastr, noi cntm ce vrem. Asta din pricina ca la noi guvernator e contele.

  • Egmont. El nu se uita la aa ceva. In Gnd, Ypres, n toat. Flandra, fiecare cnta psalmii cei noi fara s-l opreasc nimeni. (tare) Ce poate fi mai nevinovat dect un cntec religios? Nu-i asa,moule? RUYSUM. Da, bineneles! Doar asta-i pentru slava lui Dumnezeu, pentru nlarea sufletului. JETTER. Ei spun, insa, ca nu-s aa cum trebuie, dup tipicul lor adic. i cum e, cum nu e, totdeauna-i lucru cu primejdie; de aceea mai bine te lipseti. Slujitorii Inchiziiei se furieaz n toate prile i trag cu urechea. Multi oameni de treaba s-au nenorocit. Constrngerea contiinei, asta mai lipsea! Daca nu pot sa fac ce vreau, mcar sa ma lase sa gndesc i sa cnt ce-mi place. SOEST. Inchiziia nu prinde la noi. Noi nu suntem fcui ca spaniolii, sa ne lsm cugetul tiranizat. i nobilii notri ar trebui sa se gndeasc din vreme s-i mai taie din aripi. Inchiziiei. JETTER. E rau, frate! Daca li se nzare dumnealor sa dea buzna peste mine, n casa, i eu stau la lucrul meu i cnt ncetior vreun psalm franuzesc, fara sama gndesc nici la bine, nici la rau, il cnt asa, fiindc mi-a venit pe buze, atunci s-a zis cu mine! Sunt eretic i sunt bgat la nchisoare. Sau daca umblu prin trg i ma opresc i eu unde vad mai multi oameni care s-au adunat sa asculte pe vreun predicator dintre aceia noi, care au venit de curnd din Tara Nemeasca, pe loc mi se spune c-s rzvrtit, i iat-m n primejdie sa mi se taie capul. Ati auzit i voi cumva predicnd pe vreunul? SOEST. Inimoi oameni! Zilele trecute am auzit pe unul, afara, la cimp; il ascultau cteva mii de oameni. Hei, suna altfel dect sforiala latineasca ce ne-o baga pe git alde ai notri de pe amvon. Acela vorbea pe leau, pe nelesul tuturor, spunea ca pina acum am fost dui de nas, inui ntr-adins nstare de prostie i supunere i ne arata cum am putea noi dobndi lumina mai multa. i toate acestea le dovedea cu Biblia. JETTER. Da, da, trebuie sa fie ceva aici. Asta am tot spus i eu ntr-una, i mult m-am mai btut cu gndurile. BUYCK. Toat lumea alearg la dnii. SOEST. Cred i eu, daca-i vorba sa aduc ceva nou i bun! JETTER. Ei, i ce strica? Sa fie lsat fiecare sa predice n felul lui! BUYCK. Haide, domnilor! Tot stnd de vorba, ati uitat de vin i de Wilhelm de Orania.

  • JETTER. Aa-i, pe acesta nu trebuie s-l uitam! El ne este chiar ca un meterez: edestul sa te gndeti la dnsul, i-i dai seama ndat ca te poi adposti dup el aa de bine, incit nici dracul nu te mai poate ajunge. Triasc Wilhelmde. Orania! TOI. Triasc! Triasc! SOEST. Hai, moule, nchina i tu! RUYSUM. n sntatea soldailor vechi! A tuturor soldailor. Triasc rzboiul! BUYCK. Bravo, moule! A tuturor soldailor! Triasc rzboiul! JETTER. Rzboi i iar rzboi! Va dai voi seama ce strigai? Firete, vou, soldai de meserie, vi-i uor sa vorbii. Dar pentru alde noi, nici nu va pot spune cit de nenorocii ne simim. Toat vremea sa auzi cum bate toba i sa nu mai auzi dect cum a naintat o trupa ntr-un loc, alta n alt loc, cum au trecut peste un deal i s-au oprit la o moara, pe urma citi auczut ntr-o parte i citi n cealalt, i cum s-au btut, i pe urma unul a ctigat i altul a pierdut, dar fara sa pricepi vreodat ce anume a pierdut unul i ce a ctigat celalalt. Mai auzi pe urma cum a fost cucerit cutare ora, cum au fost omori locuitori i ce-au pit bietele femei i bieii copii nevinovai. i toat vremea stai cu frica-n sin i te gndeti: Au sa vie i pe aici i avem sa pim i noi la fel. SOEST. De asta-i bine ca un trgove sa nvee sa mnuiasc armele. JETTER. Da, s-nvee cel care are nevasta i copii! i, totui, mai bine s-aud vorbindu-se de soldai dect s-i vad. BUYCK. Ar trebui sa ma supr de o vorba ca asta. JETTER. Dar nu-i vorba de dumneata, ca dumneata eti de-al nostru. Dar cnd am scpat de garnizoanele spaniole, uf! Atunci stiu ca am rsuflat. SOEST. Te cred! Pe tine mai ales te nghesuiser rau de tot. JETTER. Ce? Ce vrei sa spui? SOEST. Se ncartiruiser zdravn la tine! JETTER. Mai tac-i gura!

  • SOEST. Il dduser afara din buctrie, din cmar, din casa din pat. (Toi rid.) JETTER. Eti un zevzec. BUYCK. Pace, domnilor! Tocmai un soldat trebuie sa va indemne la pace? Haide,daca de noi nici nu vrei sa auzii, atunci ciocnii paharele pentru voi, trgoveii pasnici! JETTER. Asta, da, cu placere! Pentru linite i pace-n tara! SOEST. Ordine i libertate! BUYCK. Bun! Asta ne place i noua! (Ciocnesc cu toii i repeta voioi cuvintele, dar n aa fel incit fiecare spune alt cuvnt. Btrnul asculta i pe urma striga i el cu ceilali.) TOI. Linite i pace! Ordine i libertate! Palatul regentei. Margareta de Parma, n haine de vntoare; curteni; paji; slujitori. REGENTA. Oprii vntoarea. Astzi nu ies. Spunei-i lui Machiavelli sa vina la mine. (Pleac toi.) Cnd ma gndesc la ntmplrile acestea cumplite, nu mai am linite. Nimic nu ma mai poate bucura, nimic nu ma mai nveselete. Mereu am n fata ochilor aceste imagini i aceste griji. Acuma regele va spune ca toate acestea sunt roadele buntii i ale ngduinei mele. i, totui, cugetul meu mi spune, n orice clipa, ca am fcuttot ce se putea face mai nimerit i mai bine. Trebuia oare sa att i sa rspndesc aceste flcri cu furtuna mniei? Ndjduiam ca le voi ngrdi, cale voi nbui. Ceea ce mi spun mie nsmi i ceea ce stiu foarte bine ma dezvinovete fata de mine nsmi; dar ce va spune fratele meu? Pentru ca nu se poate tgdui: ndrzneala predicatorilor strini a sporit zi cu zi. Au pngrit locaurile noastre sfinte, au zdruncinat cugetul amorit al gloatei i au zpcit capetele oamenilor. Printre rzvrtii s-au strecurat spirite necurate i s-au ntmplat fapte cumplite, care te nfioar cnd te gndeti laele i despre care trebuie sa dau de tire la curte, repede i amnunit; repede i amnunit, pentru ca sa nu mi-o ia nainte zvonul public i pentru ca regele sa nu-i nchipuie ca as vrea s-i tinuiesc ceva. Nu vad nici un mijloc, nici aspru, nici blnd, prin care s-ar putea opri raul. O, ce suntem noi, cei mari, pe valurile omenirii! Ne nchipuim ca le stpnim, i ele ne poarta nsus i n jos, ncoace i ncolo. (Intra Machiavelli.) REGENTA. Scrisorile ctre rege sunt gata?

  • MACHIAVELLI. Peste un ceas vei putea sa le isclii. REGENTA. Ai fcut o dare de seama destul de amnunit? MACHIAVELLI. Amnunit i dezvoltata, aa cum ii place regelui. Am povestit cum furia iconoclasta s-a artat mai nti la. Saint-Omer; cum o mulime turbata cu ciomege, topoare, ciocane, scrii frnghii, nsoit de civa oameni narmai, nvlete mai nti asupra bisericilor, paracliselor i mnstirilor, alunga pe credincioi, sparge porile ncuiate, rstoarn tot, drama altarele, sfrma statuile sfinilor, strica toatetablourile i calca n picioare, sfie i zdrobete tot ce e sfnt i consacrat; cum, n drumul ei, mulimea sporete. Locuitorii din Ypres ii deschid porile. Cum prada catedrala cu o nemaipomenita repeziciune i dau foc bibliotecii episcopale. Cum o mulime de oameni apucai de aceeai nebunie se ndreapt ctre Menin, Comines, Verwich, Lille, nu ntmpin nicieri rezistenta i astfel, ntr-o clipa, cumplita conspiraie se ntinde aproape n toat. Flandra. REGENTA. O, ce durere ma cuprinde iari cnd te aud repetnd toate acestea! i pe lng asta, mi-e teama ca raul se va face tot mai mare i mai mare. Spune, tu ce crezi, Machiavelli? MACHIAVELLI. Sa ma ierte alteta-voastra, dar gndurile mele seamn mult cu nite idei fixe. i daca ati fost ntotdeauna mulumit de serviciile mele, n schimb rareori ati binevoit s-mi urmai sfatul. De multe ori mi spuneai n gluma: Vezi prea departe, Machiavelli! Ar trebui sa fii istoric Omul de aciune trebuie sa se gndeasc la un viitor mai apropiat. i, totui, n-am spus eu mai dinainte tot ce se va ntmpla? N-am prevzut eu oare totul? REGENTA. i eu prevd multe fara sa pot schimba ceva. MACHIAVELLI. Ca sa spun prerea mea pe scurt: nu nbuii doctrina cea noua. Lsai-o sa triasc, desprii-o de drept-credincioi, dai-o bisericii, integrai-o n ordinea ceteneasca, ngrdii-o. i n acest chip ati potolit dintr-o data pe rzvrtii. Orice alte mijloace sunt zadarnice i nu facei dect sa distrugei tara. REGENTA. Dar ai uitat cu cita scrba a respins fratele meu chiar numai ntrebarea daca noua doctrina poate fi tolerata? Doar tii ca n fiecare scrisoare el ma ndeamn sa apar credina cea adevrat. i ca nu vrea ca linitea i unitatea sa se fac n dauna religiei! Nutine el n provincii spioni, pe care noi nu-i cunoatem, pentru ca sa afle cine inclina spre noua doctrina? Nu ne-a artat el, oare, spre mirarea noastr, pe

  • cutare i pe cutare, care, chiar n preajma noastr fiind, s-a fcut vinovat n ascuns de erezie? N-a poruncit el asprime i strnicie? i eu sa fiu blinda? S-i propun sa fie ngduitor i tolerant? Daca as face asta, nu mi-a pierde oare toat ncrederea lui? MACHIAVELLI. Da, stiu. Regele ordona i va face cunoscute inteniile sale. Trebuie sa restabilii linitea i pacea prin mijloace care vor ndrji i mai mult cugetele i vor strni n chip inevitabil rzboiul pretutindeni. Gndii-v ce facei. Marii negustori s-au molipsit, nobilimea, poporul, soldaii, de asemenea.De ce sa struim ntr-o anumit prere, cnd mprejurul nostru se schimba toate? Ar trebui ca un duh bun s-l lmureasc pe regele Filip ca e mai frumos pentru un rege sa domneasca peste nite ceteni cu credine deosebite dect s-i nimiceasc pe toi deopotriv. REGENTA. Sa nu mai aud asemenea vorbe. Stiu i eu ca politica arareori poate sa pstreze credina i fidelitatea i ca ea alunga din inimile noastre sinceritatea, mrinimia, toleranta. In treburile lumeti, acest lucru e din nefericire foarte adevrat. Trebuie oare sa ne purtam i cu Dumnezeu aa cum ne purtam intre noi? Sa fim nepstori fata de doctrina noastr cea ncercat, pentru care atia oameni i-au jertfit viaa? S-o prsim pentru nite inovaii venetice, care n-au nici un temei i se contrazic pe ele insele? MACHIAVELLI. Va rog, nu mi-o luai n nume de rau. REGENTA. Te cunosc i stiu ca eti cinstit i mai stiu ca cineva poate fi cinstit i nelept, cu toate ca n-a apucat pe drumul cel mai bun pentru mntuirea sufletului sau. Mai sunt i alii, Machiavelli, oameni pe care-i preuiesc, dar trebuie s-i dojenesc. MACHIAVELLI. La cine va gndii? REGENTA. Trebuie sa mrturisesc ca i Egmont m-a necjit astzi foarte mult. MACHIAVELLI. Cu ce anume? REGENTA. Ca de obicei, cu nepsarea i uurin lui. Am primit groaznica veste tocmai cnd ieeam de la biserica, nsoit de el i de multi alii. Nu mi-am ascuns durerea, m-am tnguit cu glas tare i am spus, ntorcndu-m ctre dnsul: Uite ce se ntmpl n provincia dumitale! Cum poi oare, conte, sa rabzi aa ceva, dumneata, n care regele i-a pus toat ndejdea? MACHIAVELLI. i ce a rspuns? REGENTA. Ca i cnd n-ar fi fost nimic, ca i cum ar fi fost un lucru fara nsemntate, mi-a spus: Daca locuitorii Tarilor-de-Jos ar fi mai linitii, n ceea ce privete constituia lor, atunci toate celelalte s-ar aranja mai uor.

  • MACHIAVELLI. Poate n-a vorbit cuminte i blnd, dar a spus adevrul. Cum se poate nate ncrederea i cum poate ea sa dinuiasc atunci cnd oamenii acestei tari vad ca e vorba mai mult de averea lor dect de mntuirea sufletelor? Ce-au fcut episcopii cei noi, au mntuit suflete, ori au nfulecat venituri grase? i pe lng asta, cei mai multi dintre ei sunt strini. Toate posturile de guvernator sunt inca ocupate de olandezi, dar spaniolii nu dau, oare, foarte limpede a nelege ca simt o dorin mare, o dorin de nenvins sa puna mina pe aceste posturi? Nu prefera, oare, un popor sa fie guvernat dup firea lui, de oameni de ai lui, dect de nite strini care caut sa dobndeasc averi n tara, n dauna celorlali, care aduc o unitate de msur strin i domnesc nepstori i neprietenoi? REGENTA. Te dai i tu de partea adversarilor. MACHIAVELLI. Cu inima, hotrt, nu. i as vrea sa pot fi cu mintea pe de-a-ntregul de partea noastr. REGENTA. Daca ar fi cum zici tu, atunci ar fi nevoie sa abdic de la regenta n favoarea lor. Egmont i Wilhelm de Orania trgeau odinioar ndejdea sa ocupe ei funcia aceasta. Pe atunci erau adversari; acum s-au aliat mpotriva mea i au ajuns prieteni, prieteni nedesprii. MACHIAVELLI. O pereche primejdioasa. REGENTA. Ca s-i spun sincer: ma tem de Orania i ma tem sa nu i se ntmple ceva lui Egmont. Orania nu plnuiete nimic bun, gndurile lui merg departe, e un om ascuns, pare ca se nvoiete cu orice, nu se mpotrivete niciodat, insa, cu cel mai adnc respect i cu cea mai mare prudenta, face ce-i place. MACHIAVELLI. Egmont, tocmai dimpotriv, merge cu pasi siguri, ca i cnd toat lumea ar fi a lui. REGENTA. i poarta att de sus capul, ca i cum mina majestatiisale n-ar pluti asupra lui. MACHIAVELLI. Ochii poporului sunt ndreptai ctre dnsul, i inimile sunt cu el. REGENTA. Niciodat nu s-a sinchisit de ce spune lumea, ca i cum nimeni n-ar avea dreptul s-i ceara socoteala. Poarta i acum numele de Egmont, ii place sa fie numit contele. Egmont, ca i cum n-ar vrea sa uite ca strmoii lui au fost stpnii inutului Geldern. De ce nu-i spune print de Gaure, aa cum are dreptul? De ce face asta? Vrea sa puna iar n valoare nite drepturi stinse? MACHIAVELLI.

  • Eu cred ca e un slujitor credincios al regelui. REGENTA. Daca ar vrea, cite servicii n-ar putea aduce el stpnirii! Pe cnd asa, ne-a fcut suprri mari, fara ca prin asta s-i aduc lui vreun folos. Petrecerile i ospeele lui i-au legat i i-au strns pe nobili intre eimai bine dect cele mai primejdioase ntruniri secrete. Din urrile pe care le-a rostit pe la petreceri, oaspeii au sorbit un entuziasm ameitor, care nu se va mai stinge niciodat. De cite ori nu pune el n micare cugetul poporului prin glumele lui! Ce s-au mai mirat oamenii cnd au vzut livrelele cele noi i insignele neghioabe ale slujitorilor lui! MACHIAVELLI. Sunt convins ca n-au fost fcute ntr-adins. REGENTA. Destul de prost i asa. Cum am spus: noua ne face rau i lui nu-i aducenici un folos. Ia n gluma lucrurile serioase; i noi, ca sa nu parem ca stam degeaba i ca nu luam nimic n seama, trebuie sa luam n serios glumele. Asa, un lucru il strnete pe celalalt, i ceea ce caui sa evii, tocmai aceea se ntmpl. Egmont e mai primejdios dect conductorul unei conspiraii. i nu cred ca ma nel daca spun ca la curte se tie tot ce face. Trebuie sa recunosc ca i pe mine foarte des ma necjete foarte mult. MACHIAVELLI. Eu cred ca tot ce face Egmont, face dup cum ii poruncete contiina. REGENTA. Contiina lui are o oglinda binevoitoare. Purtarea lui adeseori jignete. Uneori pare sa triasc cu deplina convingere ca el e stpn i ca numai din amabilitate nu ne da sa nelegem aceasta i nu ne alunga din tara; de altfel, lucrurile se vor lamuri de la sine. MACHIAVELLI. Va rog sa nu socotii prea primejdioasa sinceritatea lui i firea lui fericita, care privete cu uurin orice lucru important. Cu asta-i facei numairau, i va facei rau i dumneavoastr. REGENTA. Nu socotesc nimic. Vorbesc numai despre urmrile inevitabile. Eu il cunosc pe Egmont. Nobleea lui olandeza i Ordinul Linii de Aur de pe piept ii ntresc ncrederea i ndrzneal. i una i alta il pot apra de o suprare brusca a regelui. Cerceteaz mai bine lucrurile, i vei vedea ca numai el e vinovat de toate nenorocirile care s-au abtut asupra Flandrei. La nceput, numai i-a trecut cu vederea pe predicatori, nu s-a sinchisit prea mult de dnii i poate chiar s-a bucurat vznd ca ne dau de furca. Las-m: trebuie sa spun acum tot ce-mi sta pe inima, i nu vreau s-mi greesc tinta. Eu stiu unde-l pot atinge. Fiindc i el poate fi atins. MACHIAVELLI. Ati convocat consiliul? Vine i Orania? REGENTA.

  • Am trimis dup el la Anvers. Voi arunca asupra lor greutatea rspunderii. Vor trebui sa se mpotriveasc, mpreun cu mine, n chip serios, nenorocirii, sau, daca nu, sa se declare i ei rebeli. Du-te i pregtete scrisorile i adu-le sa le isclesc. Pe urma trimite n toat graba la. Madrid pe ncercatul Vasca. E neostenit i credincios. Trebuie ca fratele meu sa afle vestea nti de la el, i nu trebuie ca zvonurile sa ajung naintea lui. Vreau sa vorbesc cu dnsul nainte de plecare. MACHIAVELLI. Poruncile domniei-voastre vor fi ndeplinite repede i ntocmai. O odaie. Klarchen, mama Klarei, Brackenburg. KLARCHEN. Nu vrei s-mi tii sculul, Brackenburg? BRACKENBURG. Te rog, nu-mi cere asta, Klarchen! KLARCHEN. Dar ce ai iari? De ce nu vrei s-mi faci acest mic serviciu? BRACKENBURG. Ma legi cu firul de ata att de tare, incit nu poi s-i ocolesc privirea. KLARCHEN. Fleacuri! Hai i tine aici. MAMA (mpletete n jil) Cntai ceva! Brackenburg te acompaniaz foarte frumos. Altdat erai mai veseli i ntotdeauna spuneai lucruri care ma fceau sa rid. BRACKENBURG. Altdat. KLARCHEN. Sa cntm! BRACKENBURG. Cum vrei. KLARCHEN. Dar vioi i cu inima. E un cntec soldesc bucata care-mi place mie. (Cnt cu Brackenburg, depannd ata) Auzi! bate toba. i goarna rsun! Iubitul meu oastea. La lupta-i aduna: Cu lancea s-arunca. Da oastei porunca. Tot sngele-mi fierbe. i inima-mi bate! De ce n-am eu flinta. i plato-n spate? Cu el m-a tot duce. Pe cmpuri afara, Mergnd pretutindeni.

  • Cu dnsul prin tara. Fara ovire. Pe dumani s-i bat! O, ce fericire. E sa fii brbat! (In timpul cntecului, Brackenburg s-a uitat de cteva ori la Klarchen. Ctre sfrit, vocea i se oprete n git, ii dau lacrimile, lasa sculul din mini i se duce la fereastra. Klarchen isprvete singura cntecul. Mama ii face semn, suprat putin. Klarchen se ridica, face civa pasi dup dnsul, apoi, nehotrt, se ntoarce i se aaz pe scaun.) MAMA. Ce e pe strada, Brackenburg? Aud nite tropote. BRACKENBURG. E garda regentei. KLARCHEN. La vremea asta? Ce sa fie oare? (Se scoal i se duce la fereastra, lng Brackenburg.) Nu e garda obinuit. Sunt mult mai multi! Aproape toate cetele. O, Brackenburg, du-te i vezi ce este! Trebuie sa fie ceva deosebit! Du-te, draga Brackenburg, f-mi placerea! BRACKENBURG. Ma duc. Vin ndat! (In drum spre usaii ntinde mina. Ea ii da mina.) MAMA. Iar il alungi. KLARCHEN. Sunt curioasa. i pe urma, sa nu te superi, dar mi face rau cnd il vad. Nu stiu niciodat cum sa ma port cu dnsul. Sunt nedreapta i ma doare inima cnd il vad ca simte att de adnc Dar ce pot sa fac? MAMA. E un biat att de cumsecade! KLARCHEN. Dar nici nu-l pot lsa asa. Trebuie sa ma port prietenete cu dnsul. Mina mi se strnge cteodat fara sa vreau cnd mina lui mi-o cuprinde cu atta dragoste. Ma mustru pe mine nsmi i mi spun c-l amgesc, ca umbresc n inima lui o speran zadarnica. Sunt foarte necjit. Nu-l amgesc. Nu vreau s-l fac sa aib vreo speran i totodat nu pot s-l fac sa dezndjduiasc. MAMA. Asta nu e bine. KLARCHEN. Mi-a fost drag, i chiar acum ii vreau tot binele. M-a fi mritat cu dnsul, dar nu cred ca am fost vreodat ndrgostit de el. MAMA. Sa tii ca ai fi fericita cu dnsul. KLARCHEN. Da. As fi la adpost i as duce o via linitit.

  • MAMA. i acum ai pierdut totul din vina ta. KLARCHEN. Ma aflu ntr-o stare ciudata. Cnd ma gndesc cum s-au ntmplat lucrurile, mi dau seama foarte bine, i totui nu-mi dau seama de loc. i pe urma e destul s-l vad pe. Egmont, i neleg toate, ma simt chiar n stare sa neleg mult mai mult! Ce om! Cnd toate provinciile il adora, sa nu fiu eu fericita alturi de dnsul? MAMA. Da, dar ce are sa fie mai trziu? KLARCHEN. Ah, eu nu ntreb dect daca ma iubete. Dar este asta, oare, o ntrebare? MAMA. Cu copiii ai numai griji. Ce are sa ias din asta? Numai griji i necazuri! Nu se sfrete bine! Te-ai nenoroci, i m-ai nenoroci i pe mine! KLARCHEN (domol) La nceput tu singura m-ai lsat. MAMA. Din nefericire, am fost prea buna. ntotdeauna sunt prea buna. KLARCHEN. Cnd Egmont trecea calare pe strada i eu alergam la fereastra, ma dojeneai oare? Nu te duceai i dumneata la fereastra? Cnd se uita n sus, cnd zmbea, ddea din cap i ma saluta,nu-i plcea i dumitale? Nu te simeai i dumneata onorata prin fiica dumitale? MAMA. Da, da, tot eu sunt de vina! KLARCHEN (micat) Cnd a nceput sa treac mai des pe strada noastr i cnd am simit ca i fcea drum pe aici numai de dragul meu, n-ai observat asta chiar dumneata singura cu tainica bucurie? M-ai strigat vreodat cnd stteam la geam i-l ateptam? MAMA. De unde sa stiu ca lucrurile aveau s-ajung aa de departe? KLARCHEN (cu voce sugrumata, inndu-i lacrimile) i cnd ntr-o seara a venit pe neateptate la noi, nvluit n mantie, cine s-a grbit s-l primeasc, n timp ce eu, uluita, edeam ca intuita pe scaun? MAMA. Cum puteam eu sa ma tem ca dragostea asta nenorocita are s-o zpceasc pe Klarchen a mea cea att de cuminte! i acum trebuie sa ndur ca fiica mea

  • KLARCHEN (izbucnind n lacrimi) Mama! Ce vrei cu mine? Ce placere ai sa ma necjeti? MAMA (plngnd) Nu mai plnge! Ma doare i mai mult cnd te vad mhnit! Nu-i destul necaz pe capul meu ca singura mea fiica e o destrblat? KLARCHEN (ridicndu-se, rece) Destrblat! Iubita lui Egmont, destrblat? Ce prinesa n-ar invidia pe biata Klarchen pentru locul pe care il are n inima lui? O, mama, mama, dumneata nu vorbeai aa altdat! Fii buna, mama draga! Ce gndete lumea, ce optesc vecinele nu-mi pasa! Odaia asta, csua asta e un rai de cnd traieste-n ea dragostea lui Egmont. MAMA. E drept ca nu poi sa nu-l iubeti! E att de prietenos i att de deschis la suflet, att de curat la inima! KLARCHEN. Nimic nu-i prefcut n el! i vezi tu, mama, el este n acelai timp marele Egmont. i, totui, cnd vine la mine, cit e de bun i de blnd! Cauta numai s-i ascund rangul i vitejia, i cu mine vrea sa fie numai om, numai prieten, numai ndrgostit. MAMA. Astzi vine? KLARCHEN. Dar n-ai vzut cum toat vremea ma duc la fereastra? N-ai bgat de seama cum trag cu urechea cnd aud vreun zgomot la usa? Desi stiu ca nu vine pina nu se inopteaza, de diminea de cnd ma scolmi tot nchipui ca acum sosete. O, cum as vrea sa fiu biat i sa merg mereu cu dnsul, la curte i n toate prile! S-i port steagul n batalii! MAMA. Tu ntotdeauna ai fost o zvpiat! De mica copila, ori fceai nebunii, ori cdeai pe gnduri. Nu te mbraci mai frumos? KLARCHEN. Da, poate, daca ma plictisesc. Ieri au trecut pe aici civa oameni de ai lui i cntau cntece n cinstea lui sau, n sfrit, n cntecele pe care le cntau era vorba de dnsul! Ce mai era, n-am neles. Inima-mi batea sa se sparg. I-a fi chemat ncoace daca nu mi-ar fi fost ruine. MAMA. Baga de seama! Firea ta aprinsa strica iar toate. Prea lai sa se vad ce-i n sufletul tau! Ca dunzi, la varu-tau, cnd ai gsit gravura i ai citit ce era scris dedesubt i ai strigat deodata: Contele Egmont! M-am nroit toat! KLARCHEN. Dar cum sa nu strig? Era btlia de la Gravelingen.

  • Vad pe gravura sus litera C. Caut dedesubt sa vad ce e la C i gsesc: Contele Egmont, cruia i-a fost ucis calul sub el. M-au trecut fiorii. Dar mi-a venit sa rid cnd l-am vzut pe contele Egmont zugravit n lemn, nalt cit turnul din Gravelingen, i lng el, corbiile engleze. Cnd ma gndesc cteodat cum mi nchipuiam eu o btlie, cum mi-l zugrveam eu n minte pe contele Egmont i pe toi conii i prinii.i ce simt acum! (intra Brackenburg.) KLARCHEN. Ei, ce-i? BRACKENBURG. Nu se tie nimic lmurit, se zice ca n Flandra a fost din nou o rscoal. Regenta se teme sa nu se ntind rscoal i aici. Palatul e plin de armata. Multi trgovei stau la porile oraului, mulimea zumzie pe ulii. Ma duc fuga numai sa vad ce face tata. (Vrea sa plece.) KLARCHEN. Vii mine? Vreau s-mi schimb rochia. Vine vru-meu i sunt mbrcat ca vai de lume. Da-mi o mina de ajutor, mama Ia cartea, Brackenburg, i mai adu-mi i mine o poveste la fel. MAMA. Cu bine. BRACKENBURG (ntinznd mina) Da-mi mina! KLARCHEN (nu i-o ntinde) Cnd ai sa te ntorci. (Mama i fata ies.) BRACKENBURG (singur) mi pusesem n gnd sa plec, i acum, cnd vad ca ea nu-mi spune nimic i ma lasa sa plec, mi vine sa turbez! Nefericit ce eti! Nici soarta tarii tale nu te mica? Nici zarva care se nteete? i i-e totuna daca sunt compatrioii tai sau spaniolii, cine domnete i cine are dreptatea de partea lui? Eram altfel cnd eram la coal! Cnd mi se ddea o tema: Cuvntarea lui Brutus pentru libertate, ca exerciiu de retorica, eu, Fritz eram cel dinti, i magistrul spunea: Ar trebuimai multa ordine n expunere, prea le arunci toate claie peste grmad. Atunci clocotea viaa n mine. Acum lncezesc uitndu-m n ochii unei fete. Eu nu pot s-o las, i ea nu ma poate iubi. Dar nu nu cred sa ma fi respins cu totul nu cu totul i jumtate e egal cu nimic. Nu mai pot sa rabd Sa fie oare adevrat ce mi-a optit un prieten, ca vine noaptea, pe ascuns, un brbat la dnsa, dup ce pe mine ma alunga de cum se nsereaz? Nu, nu-i adevrat, asta-i o minciuna, o minciuna murdara i ticloas! Klarchen e tot att de nevinovata pe cit sunt eu de nefericit! M-a repins, m-a alungat din inima ei. Dar mai pot eu oare sa triesc asa?

  • Nu mai vreau sa rabd,nu mai vreau sa rabd Tara mea e cutremurata de o discordie adnc, i eu tnjesc n mijlocul zbuciumului. Nu mai pot! Cnd trmbitele suna i se-aude o mpuctur, tresar. Dar nu ma simt de locndemnat sa intru i eu n vltoare, sa iau i eu parte la lupta i sa nfrunt primejdii. In ce stare nenorocita i ruinoas ma aflu! Mai bine sa pun capt la toate! Zilele trecute m-am azvrlit n apa, m-am scufundat dar natura nspimntat a fost mai puternica; am vzut ca pot sa not i am scpat farasa vreau Cum as putea sa uit vremea cnd ma iubea, sau cnd prea ca ma iubete? De ce oare fericirea mi-a cutremurat sufletul? De ce oare sperana mi-a mistuit orice bucurie a vieii, artndu-mi un paradis ndeprtat? i srutarea aceea! Cea dinti, singura! Aici a fost (pune mina pe masa), aici eram singuri. Se artase ntotdeauna buna i prietenoasa fata de mine In ziua aceea prea ca se ndupleca S-a uitat la mine mi-am pierdut cumptul. i deodata i-am simit buzele pe buzele mele i acum? Mori, srmane! Ce mai ovi? (Scoate o sticlu din buzunar.) Nu degeaba te-am furat din trusa medicala a fratelui meu, otrava binefctoare! Trebuie s-mi stingi dintr-o data teama, amgirea i frigurile morii! Sfritul actului nti. ACTUL AL DOILEA. O pia n Bruxelles. Jetter, i un meter dulgher. DULGHERUL. N-am spus eu? Inca de acum o sptmn, la adunarea breslei, am spus ca au sa se iste certuri mari. JETTER. O fi oare adevrat ca n Flandra au jefuit bisericile? DULGHERUL. Au spart i au prdat bisericile i capelele. N-au lsat dect pereii goi. Nite himanale! i asta duneaz cauzei noastre bune. Mai bine era daca, n ordine i cu hotrre, ne-am fi dus i am fi artat regentei cererile noastre drepte. Asa, acum, daca vorbim i ne adunam, nseamn ca ne dam i noi cu rzvrtiii. JETTER. Da, aa i spune fiecare la nceput: Ce-i bagi nasul, ca gtul nu-i nici el departe! DULGHERUL. Mi-i groaza de clipa cnd calicimea o sa nceap sa se frmnte, gloata adic, toi cei care n-au nimic de pierdut. Acetia iau drept pretext cererile pecare i noi le rostim i duc tara de ripa. (Se apropie Soest.) SOEST. Buna ziua, domnilor! Ce mai e nou? E adevrat ca sprgtorii de icoanese ndreapt ncoace? DULGHERUL. Aici nu le dam voie sa se ating de nimic.

  • SOEST. Am ntrebat pe un soldat care a venit la mine sa cumpere tutun. Regenta,orict ar fi ea de neleapt i de curajoasa, de data asta i-a pierdut cumptul. Se vede ca s-a ngroat gluma daca i-a ntrit aa de grozav paza n jurul ei. Castelul e bucit de otire. Se zice chiar ca regenta ar avea de gnd sa fuga din ora. DULGHERUL. Fereasc Dumnezeu sa plece. Daca sta aici, ne apr i pe noi. i noi avem s-o pzim mai bine dect ofieraii ei spanioli. Numai drepturile i libertile noastre sa ni le pstreze, i noi avem s-o purtam n brae. (Vine meterul spunar.) SPUNARUL. ncierri urte! Rzmerie! Mai mare ruinea! Lumea fierbe, i treburile merg prost! Stai linitii deoparte i bgai de seama sa nu va ia i pe voi drept rzvrtii. SOEST. Poftim! Au sosit i cei apte nelepi ai Greciei. SPUNARUL. Stiu eu ca sunt pe aici multi care tin ntr-ascuns cu calvinitii i brfesc pe episcopi i nu se tem de rege. Insa un supus credincios, un catolic sincer! (Oamenii ncep sa se strng i sa asculte. Vine Vansen, conopistul.) VANSEN. Buna ziua, domnilor! Ce mai nou? DULGHERUL. Nu stai de vorba cu omul acesta, e soi rau. JETTER. Nu-i secretarul doctorului Wiets? DULGHERUL. A fost la mai multi stpni. nti a fost conopist, dar din pricina ca se inea de pungaii, patronii, unul dup altul, l-au dat afara, i acum ciupete i el cite ceva, fcnd pe notarul i pe avocelul, i pe lng asta e i beiv. (Se aduna tot mai multa lume.) VANSEN. Suntei aici adunai i voi, vorbii n oapt, pai da, de vorbit mereu se gsete cite ceva. SOEST. i eu cred. VANSEN. Daca acum am avea putin curaj i oleac de minte, am putea sa sfrmm repede lanurile spaniole. SOEST. Nu vorbi asa! Am jurat credin regelui. VANSEN. i regele ne-a jurat noua! Nu uitai asta!

  • JETTER. i asta-i o vorba! S-i auzim prerea. CIVA OAMENI. Da, da, s-ascultam! Asta se pricepe! Asta-i mecher tare! VANSEN. Am fost odat n slujba la un avocat btrn care avea pergamente i hrisoave despre ctitorii strvechi, contracte i drepturi. Avea i cri foarte rare. ntr-una din ele era i vechea noastr ornduire. Se spune acolo ca noi, locuitorii din rile-de-Jos, am fost la nceput ocrmuii de prini, dup drepturi, privilegii i datini motenite din -n fiu. Strmoii notri aveau celmai mare respect fata de printul lor atunci cnd el ii ocrmuia aa cum se cuvine. Dar luau repede masuri atunci cnd printul i lua nasul la purtare. ndat se aduna Sfatul: fiindc fiecare provincie, orict de mica, i avea Sfatul ei. DULGHERUL. Mai tac-i fleanca! Asta o tim cu toii demult! Orice cetean cumsecade cunoate rnduiala legilor, att cit ii trebuie. JETTER. Las-l sa vorbeasc. Mai aflam i noi cite ceva. SOEST. Are dreptate n tot ce zice. MAI MULTI. Mai spune! Mai spune! aa ceva nu se aude n fiecare zi. VANSEN. Asa suntei voi, cetenii! Trii de pe o zi pe alta. i aa cum ati motenit meseria voastr de la prini, tot aa lsai i stpnirea sa fac ce-iplace. Nu va ntrebai i voi care e datina, ce spune istoria i ce drepturi are un regent. i din pricina ca va lsai aa v-au pus spaniolii juvul de git! SOEST. Dar cine sta sa se mai gndeasc la aa ceva? Fiecare se ngrijete numai sa aib ce mnca! JETTER. Blestemat lucru! De ce nu vine nimeni sa ne spun ce trebuie atunci cnd trebuie? VANSEN. Iat, va spun eu acum. Regele Spaniei, care printr-o mprejurare fericitastpnete toate provinciile Tarilor-dejos, nu trebuie sa le ocrmuiasc altfel dect prinii cei mruni care le stpneau odinioar. Pricepei? JETTER. Mai lmurete-ne niel. VANSEN. Pai e limpede ca lumina zilei. Trebuie sau nu sa fii judecai dup obiceiul inutului vostru? aa este, sau nu? UN CETEAN. Da,aa-i! VANSEN.

  • Cei din Bruxelles au alte datini dect cei din Anvers, i cei din Anvers alte datini dect cei din Gnd. Aa-i, sau nu? VOCI. Da, aa-i! VANSEN. Dar daca lsai lucrurile sa mearg asa, avei s-o pii i mai rau. Ruine! Ceea ce n-a putut face Carol Temerarul 1, nici Frederic Rzboinicul 2, nici Carol al Cincilea, face acum Filip, cu ajutorul unei femei. SOEST. Da, da. Prinii cei vechi au ncercat i ei. VANSEN. Da, firete! Numai ca strmoii notri stteau de veghe! Cum se suprau pe vreun domnitor, prindeau pe fiul i motenitorul acestuia, il puneau la popreala i ii ddeau drumul numai n schimbul celor mai bune condiii. Prinii notri erau oameni, nu saga! tiau ce le era de folos. Pe ce puneau mina, nu mai lsau! Vrednici oameni! De asta sunt i privilegiile noastre att de limpezi i libertile noastre att de bine statornicite! SPUNARUL. Ce tot vorbeti de liberti? OAMENI DIN POPOR. Da, da, libertile noastre, privilegiile noastre! Mai spune-ne ceva despre privilegiile noastre! VANSEN. Mai ales noi, cei din Brabant, desi toate provinciile au fiecare avantajelelor, noi suntem cei mai bine nzestrai. Le-am citit pe toate. SOEST. Ia spune! JETTER. S-auzim! UN CETEAN. Spune, te rog! 1 Carol Temerarul: ultimul duce de Burgundia (1433-1477), a reprimat cu slbticie revoltele flamanzilor (1452-1453). 2 Frederic al III-lea (1415-1493), mprat al Germaniei care i-a cstorit fiul, Maximilian cu principesa motenitoare a Burgundiei i a Tarilor-de-Jos. Este bunicul lui Carol al Cincilea (Carol Quintul). VANSEN. nti i-nti scrie asa: Ducele de Brabant trebuie sa ne fie domnitor buni credincios noua. SOEST. Bun! Chiar aa scrie? JETTER. Credincios noua? E adevrat?

  • VANSEN. Asa cum va spun. Are i el ndatoriri fata de noi, aa cum i noi avem fata de el. Al doilea: El nu trebuie n nici un chip sa se foloseasc de for sau de samavolnicie fata de noi, nu trebuie sa dea semne de samavolnicie i nu trebuie nici mcar sa se gndeasc sa ngduie cuiva sa fie samavolnic fata de noi. JETTER. Frumos! Frumos! Sa nu se foloseasc de SOEST. Nici semne sa nu dea. ALTUL. i nici mcar sa se gndeasc sa ngduie Asta-i mai nsemnat dect toate. Sa nu ngduie nimnui, n nici un chip. VANSEN. E scris negru pe alb. JETTER. F-ne i noua rost de cartea asta. UN CETEAN. Da, trebuie s-o avem i noi. ALII. Cartea! Cartea! ALTUL. Sa mergem cu cartea la regenta! ALTUL. i sa vorbeti dumneata. SPUNARUL. O, ce ntri! ALII. Mai spune ceva din carte! SPUNARUL. Daca mai spune o vorba, ii trag una de-i sar mselele din gura! OAMENI DIN POPOR. Sa nu cumva sa s-ating cineva de dnsul! Mai spune-ne ceva despre privilegii! Mai avem i altele? VANSEN. Multe i foarte bune i foarte folositoare. Mai sta scris asa: Domnitorul nu poate sa mreasc veniturile sau numrul clerului fara ncuviinarea nobilimii i a sfaturilor. i bgai bine de seama! Nici ornduiala tarii nu poate s-o schimbe. SOEST. Asa? Scrie asa? VANSEN. Am sa v-art aa cum e scris de doua, trei sute de ani. CETENI. i noi s-i rbdm pe episcopii cei noi? Nobilimea trebuie sa ne apere! Pornim rscoal.

  • ALII. i noi lsm Inchiziia sa bage groaz-n noi! VANSEN. Vina e a voastr! POPORUL. Dar il avem pe Egmont! Il avem i pe principele de Orania! Ei au grija de binele nostru! VANSEN. Fraii votri din Flandra au i nceput sa fac treaba buna. SPUNARUL. Cine ce eti! (Il lovete.) CIVA CETENI (se mpotrivesc,striga) Ce, i tu eti spaniol? UN CETEAN. Cum? Sa dai n omul asta cumsecade! ALTUL. Un om nvat ca el! (Se reped la spunar.) DULGHERUL. Pentru Dumnezeu, astmprai-v! (Se mai baga i alii.) DULGHERUL. Dar bine, oameni buni, ce v-a apucat? (Bieandrii uier, arunca cu pietre, asmut cinii. Trgoveii stau i casca gura. Mulimea se nghesuie. Unii umbla linitii ncoace i ncolo, alii rcnesc i se bucura.) UN GRUP DE CETENI. Libertate i privilegii! Privilegii i libertate! (Vine Egmont, cu suita.) EGMONT. Linite, oameni buni! Ce este? Linite! Desprii-i! DULGHERUL. Ati venit ca un nger din cer, stpne! Tcere! Ce, nu vedei? Contele Egmont! Salutai pe contele Egmont! EGMONT. Cum, i aici? Ce v-a apucat, ceteni, sa va ncierai intre voi? Nici chiar aici, n apropierea naltei noastre regente, nu nceteaz nebunia asta? mprtiai-v i ducei-v la treburile voastre! E semn rau daca stai degeaban zilele de lucru. Ce a fost aici? (Zarva se potolete, i toi se aduna mprejurul lui.) DULGHERUL. S-au luat la btaie pentru privilegiile lor. EGMONT. Pe care au sa i le mai drme singuri daca sunt zurbagii.

  • i voi, ceilali, cine suntei? mi prei oameni la locul vostru. DULGHERUL. Asta-i i silina noastr. EGMONT. Ce meserie ai? DULGHERUL. Dulgher i starostele breslei. SOEST. Mamular. EGMONT. Dumneata? JETTER. Croitor. EGMONT. mi aduc aminte de dumneata, ai fcut livrele pentru oamenii mei. Te cheama Jetter. JETTER. Mare cinste pentru mine ca va aducei aminte. EGMONT. Un om pe care l-am vzut i cu care am vorbit nu-l uit uor. i acum, oameni buni, lsai zarva! Suntei i aa destul de rau vzui. Nu-l mai ntrtai pe rege, fiindc, la urma urmei, tot el are puterea n mina. Un cetean aezat i harnic, care-i ctiga pinea n chip cinstit, gsete peste tot atta libertate cita ii trebuie. DULGHERUL. Vai, bine zicei! Vedei, tocmai asta e necazul nostru! Tot felul de pungai, de beivi i de lenei, care, sa ma ierte domnul conte, nvrjbesc lumea, i de flmnzi ce sunt, tipa dup privilegii, ademenesc cu minciuni pe casc-gur i pe cei lesne-ncrezatori, i pentru o cana cu bere strnesc ncierri care nenorocesc mii de oameni. Lor tocmai asta le convine. Noi ne pzim prea bine casele i lzile noastre cu bani, i atunci dumnealor cauta sa aprind focul i sa ne alunge din ce e al nostru. EGMONT. Vi se va da tot sprijinul. S-au luat masuri pentru ca raul sa fie prentmpinat n chip energic. mpotrivii-v nvturii strine i nu credei cumva ca privilegiile se ntresc prin rscoale. Stai frumos pe la casele voastre. Nu le dai voie sa se adune n cete pe ulii. Oamenii cumini pot face multe. (Intre timp, grosul mulimii s-a mprtiat.) DULGHERUL. Multumum excelentei-voastre, mulumim pentru sfaturile bune. Vom face tot ce ne va sta n putin. (Egmont pleac.) Ce nobil cumsecade! Adevrat fiu al Tarilor-de-Jos! Nimic spaniol ntr-nsul! JETTER. Ce bine-ar fi daca l-am avea regent! Toi l-ar urma bucuros!

  • SOEST. Tocmai de asta se fereste regele. Pune n slujbe numai oameni de-ai lui. JETTER. I-ai vzut haina? Dup moda cea noua, croiala spaniola. DULGHERUL. Chipe senior! JETTER. Ce buna bucic ar fi gtul lui pentru un calau! SOEST. Ce, eti nebun? Ce i-a venit? JETTER. Destul de prost cnd ii trec cuiva prin cap asemenea gnduri. Dar aa sunt eu. Cnd vad cite un git subire i frumos, trebuie sa ma gndesc numaidect i fara sa vreau ca ar fi bun de retezat. Afurisite execuii! Nu-i mai ies din cap. Cnd vad bieii cum noat i cnd zresc vreo spinare goala, ndat mi-aduc aminte de zecile de oameni pe care i-am vzut btui cu vergile. Daca ma ntlnesc cu vreun burtos, il i vad tras n teapa. Noaptea, n vis, mitremura toate oasele. Nu mai am nici o clipa vesela. Am uitat aproape de orice bucurie, de orice gluma. Acele chipuri cumplite mi sunt ntiprite n minte parca cu fierul rou. Acas la Egmont. Secretarul sta la o masa plina de hrtii;se ridica agitat. SECRETARUL. Tot nu vine! i de doua ceasuri atept, cu pana n mina, cu hrtiile n fata. i tocmai astzi as vrea sa plec mai devreme. Stau ca pe jratic. Abia pot sa stau locului de nerbdare. nainte de-a pleca mi-a spus: Sa fii aici la timp. Si acum nu vine. Sunt attea de fcut incit nici la miezul nopii n-am sa fiu gata. E drept c-mi trece multe cu vederea. Mai bine ar fi mai sever i mi-ar da drumul la timp. As putea s-mi rnduiesc mai bine treburile. De la regenta a plecat de doua ceasuri. Cine tie pe cine a mai ntlnit n drum! (Intra Egmont.) EGMONT. Cum stam? SECRETARUL. Sunt gata, trei curieri ateapt. EGMONT. Te-am fcut sa atepi cam mult; vad asta dup fata ta ncruntat. SECRETARUL. Ca sa ndeplinesc ordinele domniei-voastre, atept de mult. Iat hrtiile. EGMONT.

  • Dona Elvira are sa se supere pe mine cnd are sa aud ca te-am inut att. SECRETARUL. Glumii. EGMONT. Nu, nu. Nu te ruina. Ai gust bun. E drgu. i mi convine i mie ca tu sa ai o prietena la palat. Ce spun scrisorile? SECRETARUL. Multe i nimic mbucurtor. EGMONT. E bine ca bucuria o avem acas i nu trebuie s-ateptam dinafara. Au venit multe? SECRETARUL. Destule, i trei curieri ateapt. EGMONT. ncepe! Dar numai ce e necesar. SECRETARUL. Toate sunt necesare! EGMONT. Atunci ia-le pe rnd, dar repede! SECRETARUL. Cpitanul Breda trimite un raport despre ce s-a mai ntmplat la Gnd i prin mprejurimi. Rscoal s-a potolit n mare parte. EGMONT. Scrie, desigur, ca s-au mai ntmplat necuviine i fapte ndrznee. SECRETARUL. Da, se mai ntmpla multe. EGMONT. De acestea poi sa ma scuteti. SECRETARUL. Au mai fost prini ase ini care la Verwich au sfrmat statuia Sfintei Fecioare. ntreab daca trebuie s-i spnzure, ca i pe ceilali. EGMONT. M-am saturat de spnzurtori. S-i bata bine cu biciul i sa le dea drumul. SECRETARUL. Sunt i doua femei. Sa le bata i pe ele? EGMONT. Sa le mustre i sa le lase. SECRETARUL. Brink, din compania lui Breda, vrea sa se nsoare. Cpitanul spune ca nu-i vei da voie. Scrie ca sunt attea femei n urma otirii, incit atunci cnd vom porni, nu va mai fi o oaste n mars, ci o atra de igani. EGMONT. Acestuia ii mai dau voie! E un biat chipe. M-a rugat foarte struitor s-i dau voie inca de pe cnd eram acolo.

  • Dar de acum nainte nu mai dau voie nimnui, orict mi-ar prea de raude bieii oameni, care sunt destul de chinuii ca sa le mai refuzi i placerea asta. SECRETARUL. Doi oameni de-ai domniei-voastre, Seter i Gart, i-au btut joc de o fata, fiica unui birta. Au prins-o singura, i ea n-a avut cum sa se apere. EGMONT. Daca-i fata cinstita i au siluit-o, atunci trei zile n sir sa fie btui cu vergile, i daca au vreo avere, sa se ia din ea atta cit trebuie ca sa se fac o zestre fetei! SECRETARUL. Un nvtor din aceia strini a trecut pe furi prin. Comines i a fost descoperit. Se jura ca ar fi n drum spre. Frana. Dup rnduiala, trebuie sa i se taie capul. EGMONT. S-l duca fara mult zgomot la granita i s-i spun hotrt ca a doua oara nu mai scapa. SECRETARUL. O scrisoare de la intendentul mariei-voastre. Scrie ca nu prea are ce incasa i ca sptmna asta cu greu va putea trimite suma ceruta. Rscoal a rsturnat toate. EGMONT. Banii trebuie trimii! Treaba lui cum ii strnge! SECRETARUL. Spune ca va face tot ce poate, i ca pe Raymond, care de atta vreme va datoreaz nite bani, are s-l dea n sfrit n judecata, ca sa fie nchis. EGMONT. Doar a fgduit ca va plati. SECRETARUL. Ultima oara el singur a spus ca peste doua sptmni. EGMONT. S-l mai lase doua sptmni, i dup aceea s-l dea n judecata. SECRETARUL. Bine facei. Nu-i neputin, e rea-voin. Va plati cnd va vedea ca nu glumii. Mai spune intendentul ca vrea sa opreasc pensia pe jumtate de luna soldailor btrni, vduvelor i tuturor celor crora le acordai o pensie. In acest timp s-ar putea face ceva. i ei sa fac cum or putea. EGMONT. Ce sa fac? Oamenii au mai mare nevoie de bani dect am eu. S-i laseaa cum sunt. SECRETARUL. Atunci de unde poruncii sa ia banii? EGMONT. Asta e treba lui. I s-a spus doar i n scrisoarea precedenta. SECRETARUL. Tocmai de asta vine cu propuneri.

  • EGMONT. Propunerile lui nu fac doua parale. Sa se gndeasc la altceva. Sa fac propuneri care sa poat fi primite si, n primul rnd, sa fac rost de bani. SECRETARUL. Am adus iari scrisoarea contelui Oliva. Iertai-m ca va aduc aminte. Btrnul merita, naintea tuturor, un rspuns amnunit. Voiai s-i scriei chiar domnia-voastr. Va iubete ca un tata. EGMONT. Nu mai ajung s-i scriu. i dintre toate lucrurile care-mi sunt urte, cel mai urt mi este scrisul. Tu mi imii slova foarte bine; scrie n numele meu. Acum il atept pe Orania. N-am timp s-i scriu lui Oliva. i vreau i eu s-i rspundem ceva care s-i alunge ngrijorarea. SECRETARUL. Spunei-mi numai cam ce-ai vrea s-i spunei. Chiar acum vreau sa scriu rspunsul i sa vi-l arat. Am s-l scriu n aa fel incit chiar i la tribunal sa poat trece c-i scris de mina domniei-voastre. EGMONT. Da-mi scrisoarea. (Dup ce s-a uitat n scrisoare.) De treaba btrn! Oare tot aa de chibzuit ai fost i tu n tineree? Nu te-ai urcat niciodat pe unparapet? In batalii ai rmas oare n urma, aa cum ne sftuiete nelepciunea? Cita grija are de mine! Vrea sa ma vad viu i fericit i nu tie ca un om care triete pentru ca s-i scape viaa este ca i mort Scrie-i sa fie fara grija. Fac lucrurile aa cum mi cere firea. Am sa ma feresc cnd va fi nevoie. Trecerea pe care o are la curte s-o ntrebuineze n favoarea mea i safie sigur c-i pstrez toat recunotina. SECRETARUL. Numai att? O, el ateapt mai mult. EGMONT. Ce s-i mai spun? Daca vrei sa scrii mai multe vorbe, scrie cit vrei. Totulse nvrtete n jurul unui singur punct, i anume ca trebuie sa triesc aa cum nu-mi place sa triesc. Fericirea mea este sa fiu vesel, sa iau uor lucrurile, sa triesc repede. i nu schimb asta cu linitea unui cavou. Pentru felul spaniol de via n-am nici o pictur de snge n vine. i n-am nici un chef s-mi masor paii dup noua cadena chibzuita de la curte. Ce? Triesc numai ca sa ma ngrijesc de via? Trebuie oare sa nu ma bucur de clipa de fata numai pentru ca sa fiu sigur de clipa care vine? i pe aceasta s-o gust iari numai cu griji i cu necazuri? SECRETARUL. Va rog, stpne, nu fii att de scurt i de aspru cu btrnul. Suntei doar cu toat lumea att de prietenos! Spunei-mi o vorba plcut care s-l liniteasc. Ati vzut cu cita grija scrie, cit de uor va atinge. EGMONT. Si, totui, atinge mereu coarda asta. tie de multa vreme cit ursc eu aceste sfaturi. Mai mult te zpcesc; nu ajuta cu nimic. i daca as fi somnambul i m-a plimba noaptea pe marginea primejdioasa a unui

  • acoperi, ar fi oare prietenesc lucru sa ma strigi pe nume ca sa ma feresc, sa ma trezeti i sa ma omori? Las pe fiecare sa mearg pe drumul lui, sa se fereasc aa cum poate. SECRETARUL. Nu se cuvine sa fii ngrijorat, insa cine va cunoate i va iubete. EGMONT (uitndu-se n scrisoare) Pomenete iari de toate vechile povesti pe care, ntr-o seara, la un pahar de vin, le-am nscocit i le-am spus cu uurin i cu voie buna. i vorbete de concluziile i dovezile care s-au tras din aceste nscociri i s-au mprtiat apoi prin tot regatul! Bun! Va sa zic, am pus sa se brodeze pe mnecile slujitorilor mei tichii i haine de mscrici i am prefcut aceasta znatic podoaba ntr-un mnunchi de sgei; un simbol i mai primejdios pentru toi aceea care vor sa gseasc neaprat un tlc acolo unde nu-i nici un tlc. In clipe de veselie am scornit cutare i cutare nzdrvnie. Sunt vinovat ca un crd de nobili cu desagi de ceretor i cu o porecla pe care i-au dat-o singuri s-au dus la rege s-i aduc aminte, cu batjocoritoare umilina, care este datoria lui. Sunt vinovatde ce mai sunt vinovat? O farsa de carnaval este o crimade nalt trdare? Nu ne sunt oare ngduite zdrenele pestrie i scurte cu care o tinereasca zburdlnicie, o nchipuire vioaie acoper biata goliciune a vieii noastre? Si daca luai viaa n serios, ce-i cu asta? Daca dimineaa nu ai nici o bucurie, i seara nici o ndejde, face oare sa te mai mbraci i sa te mai dezbraci? Soarele mi strlucete azi pentru ca eu sa cuget la ceea ce a fost ieri, ca sa ghicesc i sa combin ceea ce nu se poate ghici i combina, adic soarta zilei de mine? Scutete-m de asemenea consideraii. Le las pe seama colarilor i a curtenilor. N-au dect s-i bata capul i sa cerceteze, saumble i sa se strecoare, sa ajung unde pot i sa prind ce pot Daca poi ntrebuina ceva din toate acestea n aa fel incit epistola ta sa nu ajung cit o carte, atunci e bine. Btrnul da prea multa importanta tuturor lucrurilor. Tot asa, un prieten care ne-a inut ctva timp de mina ne-o mai strnge inca o data cu putere nainte de a o lsa. SECRETARUL. Iertai-m, dar unui om care merge pe jos ii vine ameeala cnd vede pe altul trecnd n trsur n goana cailor. EGMONT. Copil ce eti! Nu mai vorbi asa! Biciuii parca de nite duhuri nevzute, caii solari ai timpului alearg trgnd caleasca uoar a soartei noastre, i noua nu ne mai rmne altceva dect sa inem zdravn haturile n mini i sacrmim rotile cnd n stnga, cnd n dreapta, ferindu-ne cnd de-o prpastie, cnd de-o stnc. ncotro mergem? Cine tie? De-abia mai tim de unde am pornit. SECRETARUL. Domnule conte! EGMONT.

  • Sunt sus, i pot i trebuie sa urc i mai sus. In mine simt ndejde, voina i putere. N-am ajuns inca la captul dezvoltrii mele. i cnd voi ajunge sus, vreau sa stau n chip temeinic, nu cu frica. Daca e vorba sa cad, atunci sa ma prbueasc n adncuri un trsnet, o furtuna, fie chiar un pas greit. Voi zcea acolo mpreun cu alte mii de prbuii ca i mine. Niciodatn-am refuzat ca, mpreun cu bunii mei camarazi de rzboi, sa arunc sortii nsngerai pentru un ctig mrunt; i sa fiu zgrcit acum, cnd e vorba de preul vieii? SECRETARUL. O, stpne! Nici nu tii ce vorbe spunei! Dumnezeu sa va pzeasc! EGMONT. Strnge-i hrtiile. Vine Orania. Pregtete tot ce trebuie ca sa plece curierii nainte de nchiderea porilor. Pentru celelalte mai este timp. Scrisoarea ctre conte las-o pina mine diminea. Nu mai ntrzia i du-te la Elvira. Salut-o din partea mea. Caut de afla ce face regenta. Se zice ca nu sesimte bine, desi ea nu arata. (Secretarul iese. Intra Orania.) EGMONT. Bine-ai venit, Orania. Pari ngndurat. ORANIA. Ce spui de convorbirea noastr cu regenta? EGMONT. N-am gsit nimic neobinuit n felul cum ne-a primit. Am mai vzut-o i alta data asa. Mi s-a prut ca nu se simte bine. ORANIA. N-ai observat ca era mai tcut dect de obicei? La nceput a ncuviinat atitudinea noastr fata de noua rscoal a plebei. Pe urma a spus ca ntmplrile acestea ar putea sa apar ntr-o lumina falsa. Apoi s-a ntors la vechea ei tema obinuit: ca felul ei binevoitor de a se purta i prietenia ei fata de noi, cei din rile-de-Jos, n-a fost ndestul de preuit i ca a fost privita cu uurin, ca lucrurile nu merg aa cum ar fi dorit, ca ea, n cele din urma, are sa se osteneasc i regele va trebui sa se hotrasc sa ia alte masuri. i-ai dat seama de asta? EGMONT. Nu de tot. Ma gndeam la altceva. E femeie, draga Orania, i femeile arvrea ca totul sa se plece supus sub blndul lor jug, ca fiecare Hercule s-i lepede pielea de leu i sa nmuleasc numrul torctoarelor din slujba ei. Ar vrea, fiindc sunt pasnice, ca frmntarea de care e cuprins un popor, furtuna pe care nite puternici rivali o atta unii mpotriva altora sa se potoleasc prin cteva vorbe prieteneti, i cele mai potrivnice elemente sa se mpace la picioarele lor ntr-o dulce armonie. aa e i ea. i fiindc nu poate izbuti, nu mai are alta cale dect sa se plng de nerecunotina i de necumintenia oamenilor, sa amenine cu perspective cumplite de viitor i sa amenineca vrea sa plece. ORANIA. Nu crezi ca de data asta are s-i duca la ndeplinire ameninarea?

  • EGMONT. Nicidecum! De cite ori n-am vzut-o gata de plecare! Unde sa plece? Aici e regenta ca i o regina. Crezi tu ca i-ar plcea s-idepene zilele fara nici un rost la curtea fratelui ei? Sau sa se duca n Italia i sa se ocupe de vechi chestiuni de familie? ORANIA. Tu n-o crezi n stare sa ia aceasta hotrre fiindc ai vzut-o ovind, fiinca ai vzut-o dnd napoi. Totui, se gndete la asta de multa vreme. i acum, mprejurri noi o mping spre o hotrre pe care a tot amnat-o. Daca pleac? Si daca regele trimite pe altcineva? EGMONT. Are sa vina i acela i are sa gseasc i el ce sa fac. Are sa vina cu planuri mari, cu proiecte i idei, i va vrea sa ndrepte totul, sa supun i s-i tina n fru pe toi. i se va lovi astzi de un fleac oarecare, mine de altul, poimine are sa ntlneasc o piedica n drum, o luna are sa i-o petreac n proiecte, alta luna va fi necjit din pricina ca nu i-au izbutit planurile, i o jumtate de an are s-i bata capul numai cu o singura provincie. Nici pentru dnsul timpul nu va sta n loc i-l va cuprinde ameeala i lucrurile vor merge ca i mai nainte, aa incit el, n loc sa cutreiere marile dup un anumit itinerariu, va fi bucuros ca n furtuna aceastas-i poat feri corabia de stnci. ORANIA. Dar daca il vor sftui pe rege sa fac o ncercare? EGMONT. Care anume? ORANIA. Sa vad ce poate face trupul fara cap. EGMONT. Cum asta? ORANIA. Egmont, eu de multa vreme cuget la situaia noastr i stau mereu parca aplecat asupra unei table de ah, i nici o micare a adversarului n-o socotesc fara nsemntate. i aa cum unii oameni care au vreme cerceteaz cu cea mai mare bgare de seama tainele naturii, eu socotesc ca datoria, menirea unui domnitor este sa cunoasc gndurile i prerile tuturor partidelor. Am motive sa ma tem ca va izbucni ceva. Regele a lucrat mult timp dup anumite principii. El vede acum ca n-o scoate la capt cu ele. Aadar, ce poate fi mai firesc dect sa ncerce o alta cale? EGMONT. Nu cred asta. Cnd mbtrneti i vezi ca, dup attea ncercri pe care le-ai fcut, tot nu se face ordine n lume, atunci trebuie sa te lai pguba. ORANIA. Numai un lucru nu l-a ncercat.

  • EGMONT. Care? ORANIA. Sa crute poporul i sa doboare prinii. EGMONT. Citi nu s-au temut de asta i de cita vreme! Nici o grija! ORANIA. Altdat a fost numai grija; ncetul cu ncetul s-a fcut bnuiala; i acum e certitudine. EGMONT. Are regele slujitori mai credincioi dect noi? ORANIA. Noi il slujim n felul nostru. i intre noi putem mrturisi ca tim destul de bine sa cumpnim drepturile regelui cu drepturile noastre. EGMONT. Dar cine nu face asa? Ii suntem supui i asculttori n ceea ce i se cuvine. ORANIA. Dar daca el, acum, i atribuie mai multe i numete necredina ceea cenoi numim pstrarea drepturilor noastre? EGMONT. Vom putea sa ne aprm. Sa convoace adunarea cavalerilor Linii de Aur; vom merge la judecata. ORANIA. Si ce-ar fi daca sentina s-ar da naintea anchetei? Pedeapsa naintea sentinei? EGMONT. O nedreptate de care Filip nu se va face vinovat; i o nebunie de care nu-i cred n stare nici pe el, nici pe sfetnicii lui. ORANIA. Si daca vor fi nedrepi i nebuni? EGMONT. Nu, Orania, aa ceva nu-i cu putin. Cine ar putea ndrzni sa se-ating de noi? Sa ne nchid, ar fi o aciune neizbutita i fara rost. Nu, nu ndrznesc ei sa ridice att de sus stindardul tiraniei. Vintul care ar mprtia vestea asta n tara ar strni un incendiu cumplit. i ncotro ar vrea ei sa mearg? Regele singur nu poate sa judece i sa execute n acelai timp. Sa vrea sa ne omoare pe la spate? Nu se poate ca ei sa vrea acest lucru. ntr-o clipa tot poporul s-ar uni ntr-o alian cumplita. Dintr-o data ar izbucni ura i s-ar declara desprirea pe vecie de Spania. ORANIA. Flcrile s-ar ntinde peste mormintele noastre, i sngele dumanilor notri ar curge ca o zadarnica jertfa de ispire. Sa ne gndim bine, Egmont. EGMONT. Ce ar putea sa fac?

  • ORANIA. Ducele de Alba e pe drum. EGMONT. Nu cred. ORANIA. Stiu sigur. EGMONT. Regenta spunea ca nu tie nimic. ORANIA. Tocmai asta ma face sa fiu i mai convins ca vine. Regenta are s-i dea locul. Cunosc cugetul lui de uciga. Aduce i otire cu dnsul. EGMONT. Ca sa cada iar pe capul tarii? Poporul are sa fie foarte nemulumit. ORANIA. Au sa puna mina pe cpetenii. EGMONT. Nu! Nu! ORANIA. Eu zic sa ne ducem fiecare n provincia lui. Acolo sa ne ntrim. Nu va ncepe lupta pe fata. EGMONT. N-ar trebui s-l salutam la venire? ORANIA. Pierdem vremea. EGMONT. Si daca la sosire ne cheama n numele regelui? ORANIA. Cutam vreun pretext. EGMONT. Si daca struie? ORANIA. Ne scuzam. EGMONT. Si daca tine neaprat sa venim? ORANIA. Cu att mai mult nu trebuie sa ne ducem. EGMONT. Si atunci rzboiul e declarat, i noi suntem rebelii. Orania, nu te lasa ademenit de prea multa chibzuin; eu stiu ca nu frica te ndupleca pe tine. Gndete-te la ceea ce vrei sa faci. ORANIA. M-am gndit. EGMONT. Gndete-te ce vina vei purta daca te neli: vina celui mai cumplit rzboi care a pustiit vreodat o tara. Refuzul tau va fi semnalul care va chema la arme provinciile, va inreptati orice cruzime din partea Spaniei, i ea

  • numai atta ateapt: un pretext. Tot ce noi am potolit cu atta truda va izbucni din nou la semnalul tau i va strni turburri ngrozitoare. Gndete-te ce se va ntmpla cu oraele, cu nobilimea, cu poporul, cu negustorii, cu ranii, cu breslele! i gndete-te ce devastare, cite omoruri! Pe cimpul de lupta soldatul nu se sperie cnd vede cum cade un camarad lng dnsul. Dar tu vei vedea cum fluviul duce cu el cadavrele cetenilor, ale copiilor, ale femeilor, i te vei gndi cu groaza ca nu mai tii pe cine aperi, fiindc vor pieri tocmai aceia pentru a cror libertate ai ridicat armele. i ce vei simi tu atunci cnd va trebui s-i spui: Le-am ridicat pentru a ma apra? ORANIA. Nu suntem singuri, Egmont. Daca e bine sa ne jertfim pentru mii i mii de oameni, atunci tot aa de bine este sa ne crum viaa pentru mii i mii. EGMONT. Cine se cru pe el nsui trebuie s-i dea lui nsui de bnuit. ORANIA. Cine se cunoate pe el nsui poate merge, sigur de sine, nainte sau napoi. EGMONT. Raul de care te temi se va svri din vina ta. ORANIA. E lucru nelept i vrednicsa te mpotriveti unui rau inevitabil. EGMONT. n fata unei primejdii att de mari trebuie sa tii seama de orice speran, cit de mica. ORANIA. Nu mai avem loc nici pentru un pas: prpastia e chiar la picioarele noastre. EGMONT. Bunvoina regelui este o temelie att de ngust? ORANIA. ngust nu, dar ubred. EGMONT. Cred ca eti nedrept. Nu pot tolera ca cineva sa gndeasc astfel despre dnsul. E fiul lui Carol Quintul, i nu poate face o josnicie. ORANIA. Regii nu fac nimic josnic. EGMONT. Ar trebui s-l cunoti mai bine. ORANIA. Tocmai cunoaterea asta ne ndeamn sa nu ateptm o experienta primejdioasa. EGMONT. Nici o experienta pe care ai curajul s-o faci nu-i primejdioasa. ORANIA. Te-ai suprat, Egmont. EGMONT.

  • Trebuie sa vad cu ochii mei. ORANIA. Ce bine ar fi daca de data asta ai vedea cu ai mei! Tu crezi, prietene, cadaca tii ochii deschii vezi. Eu plec. Ateapt sosirea lui Alba, i Dumnezeu sate ajute. Poate ca refuzul meu te va salva. Poate ca balaurul nu vrea sa prind nimic daca nu ne poate nghii pe amndoi deodata. Poate ca mai ntrzie ca s-i poat ndeplini mai bine planurile. i poate ca pina atunci vei vedea i tu lucrurile sub adevrata lor nfiare. Dar atunci, fugi repede, repede, i scap. Ramii cu bine. Observa tot cu de-amnuntul: citi soldai are, cum ocupaoraul, ce putere pstreaz regenta, ce gndesc prietenii tai. i da-mi i mie de tire despre toate Egmont! EGMONT. Ce este? ORANIA (lundu-l de mina) Las-te convins! Vino cu mine! EGMONT. Ce? Lacrimi, Orania? ORANIA. Un brbat poate sa plng dup un prieten pierdut. EGMONT. Crezi ca sunt pierdut? ORANIA. Este. Gndete-te. i-a mai rmas putina vreme. Ramii cu bine. EGMONT (singur) Ce putere au asupra noastr gndurile altuia! Niciodat nu mi-ar fi trecut aa ceva prin minte; i iat ca temerile omului acestuia au intrat n mine. Nu! Asta e o pictur strin n sngele meu. Natura buna, arunc-o afara! Iar cit despre brazdele ngndurate ale frunii, am eu un mijloc plcut ca sa le alung. Sfritul actului al doilea. ACTUL AL TREILEA. Palatul regentei. Margareta de Parma. REGENTA. Trebuia sa ma atept la asta. Cnd i petreci viaa muncind i strduindu-te, gndeti ca faci tot ce este cu putin; dar cel care privete de departe i poruncete crede ca pretinde numai att cit se poate. O, regii tia! Niciodat nu mi-a nchipui ca ma va durea aa de mult. E att de plcut sa domneti! Sa abdici? Nu stiu cum a putut s-o fac tatl meu. Dar vreau i eu s-o fac. (In fund apare Machiavelli.) REGENTA.

  • Vino mai aproape, Machiavelli. Ma gndesc la scrisoarea asta a fratelui meu. MACHIAVELLI. Pot sa stiu i eu ce cuprinde? REGENTA. Vorbe plcute pentru mine i multa grija pentru statele lui. Lauda perseverenta, srguin i credin cu care am vegheat pina acum asupra drepturilor majestatii-sale n aceste tari. Ii pare rau ca poporul neastmprat mi da att de lucru. E att de convins de adncimea vederilor mele, e att de extraordinar de mulumit de felul nelept n care ma port, incit aproape mi vine sa spun ca scrisoarea aceasta este prea frumos scrisa pentru un rege, iar pentru un frate e cu siguran prea frumos scrisa. MACHIAVELLI. Nu-i ntia oara cnd i arata ndreptit sa mulumire. REGENTA. Nu, dar e ntia oara cnd asta e o figura retorica. MACHIAVELLI. Nu va neleg. REGENTA. Ai sa nelegi. Dup aceasta introducere, spune: fara trupe, fara o mica armata, voi face aici ntotdeauna figura proasta! Am fcut rau, spune el, ca, la plngerile locuitorilor, am retras din provincii pe soldaii notri. Regele e deprere ca o garnizoana care sta poporului n spate nu-l lsa sa fac srituri prea mari. MACHIAVELLI. Asta ar aa foarte mult spiritele. REGENTA. Regele insa e de prere auzi? e de prere ca un general destoinic, unul care nu tine seama de nimic, ar putea isprvi repede i cu poporul, i cu nobilimea, i cu trgoveii, i cu ranii. i de aceea trimite acum, cu o armataputernica.pe ducele de Alba. MACHIAVELLI. Alba? REGENTA. De ce te miri? MACHIAVELLI. Ati spus ca il trimite. Desigur ca ntreab daca s-l trimit! REGENTA. Regele nu ntreab. Il trimite. MACHIAVELLI. Vei vedea, aadar, n slujba domniei-voastre un rzboinic ncercat. REGENTA. n slujba mea? Vorbete deschis, Machiavelli. MACHIAVELLI. N-a vrea sa v-o iau nainte cu vorba REGENTA.

  • Si eu as vrea sa ma prefac! Sunt necjit, foarte necjit. As prefera ca fratele meu sa spun ce gndete dect sa iscleasc scrisori ceremonioase, pe care le compune un secretar de stat. MACHIAVELLI. N-ar trebui oare s-i dea seama? REGENTA. Si ii cunosc pe toi i pe dinuntru i pe dinafara. Ar vrea sa le aib pe toate netede i curate. i fiindc ei singuri nu pun mina sa curee, oricine vine cu matura e un om de ncredere. Ii vad pe toi, pe rege i pe sfetnicii lui, parc-ar fi brodai pe tapiseria aceasta. MACHIAVELLI. Asa de bine? REGENTA. Nimic nu lipsete. Sunt i oameni de treaba printre ei. Rodrich cel cinstit, care e att de priceput i de msurat, care nu vrea sa se nale prea sus i totui nu lasa sa cada nimic. Alonzo cel drept, Frenedasrguinciosul, neclintitul. Las Vargas i inca alti civa care merg mpreun cnd influenta partidului celui bun creste. Dar iat, colo, Toledanul, cu ochii nfundai n cap, cu fruntea lui de fier, cu privirea arztoare i adnc, tot mormie printre dini i spune ca femeile sunt prea bune i ngduitoare cnd nu trebuie, i mai spune ca femeile clresc pe cai gata neuai, dar nu se pricep sa ngrijeasc de ei, i alte glume la fel, pe care le-am auzit eu cndva de la domnii acetia politici. MACHIAVELLI. Ati ales pentru tabloul acesta nite culori foarte potrivite. REGENTA. Mrturisete, Machiavelli, ca dintre toate aceste culori cu care desigur as putea zugravi ceva, niciuna nu-i aa de vnt, aa de neagra ca fierea, cum este culoarea fetei lui. Alba i cum este culoarea cu care picteaz el. Pentru dnsul orice om este vinovat de sacrilegiu i de lezmajestate, fiindc prin aceasta nvinuire oricine poate fi imediat tras pe roata, tras n teapa, sfiat n buci, ars pe rug. Lucrurile bune pe care le-am fcut eu aici par a fi nimic din deprtare tocmai pentru ca sunt bune. Dar el se agata de orice ndrzneal care a trecut, amintete de orice turburare care s-a potolit. i prin fata ochilor regelui trec attea rzvrtiri, attea rzmerie i attea grozavii, incit i nchipuie ca aici oamenii se mnnc de vii intre ei, n timp ce la noi necuviinele trectoare ale ctorva necioplii s-au i uitat de mult. Atunci regele ncepe s-i urasc de-a binelea pe bieii oameni. I se par nite fiine odioase, nite fiare, nite montri. i atunci el recurge la foc i sabie i crede ca aa se mblnzesc oamenii. MACHIAVELLI. Cred ca suntei prea pornita. Dai lucrurilor prea mare importanta. Nu suntei tot regenta? REGENTA.

  • Stiu eu asta. Alba are sa vina cu instruciuni. Am destula experienta n ce privete treburile statului ca sa stiu cum este nlturat cineva fara sa i se ia postul. La nceput va aduce nite instruciuni care vor fi vagi i piezie. Va lua tot felul de masuri pentru ca are puterea n mina. i cnd eu am sa protestez, el va pretinde ca are anumite instruciuni secrete. Cnd voi cere sa le vad i eu, are sa ma poarte cu vorba; daca am sa strui, are s-mi arate o hrtie care va cuprinde cu totul altceva. i daca nu ma voi liniti nici atunci, n-are sa fac nimic, ca i cum n-a fi scos nici o vorba. i n vremea asta el va face lucruri de care mi-i teama i va nltura ceea ce eu vreau. MACHIAVELLI. As vrea sa va pot contrazice. REGENTA. Va atta din nou cu asprime i cruzime ceea ce eu am potolit cu o nemaipomenita rbdare. Voi vedea cu ochii mei cum mi piere opera, i pe deasupra voi mai purta i vina lui. MACHIAVELLI. Mai ateptai, alte. REGENTA. Am destula stapinireasupra mea ca sa fiu linitit. Poate sa vina. Am s-i dau locul cu toat demnitatea, nainte ca el sa ma nlture. MACHIAVELLI. Asa de repede acest pas important? REGENTA. E mai greu dect crezi. Cine-i obinuit sa domneasca, cine e obinuit satina n fiecare zi n mina lui soarta a mii i mii de oameni se scoboar de pe tron ca ntr-un mormnt. Dar e mai bine aa dect sa trieti printre oameni ca o fantoma i sa revendici o faima deart, un post pe care altul l-a motenit de la tine, pe care il ocupa i de care se folosete. Acas la Klarchen. Klarchen, mama. MAMA. O dragoste ca a lui Brackenburg n-am mai vzut. Credeam ca aa ceva nu se gsete dect n legende. KLARCHEN (umbla ncoace i ncolo prin odaie, fredonnd) Sufletul ndrgostit, Numai el e fericit MAMA. Bnuiete ca umbli cu Egmont, dar eu cred ca, daca ai vrea i daca te-ai purta mai prietenos cu dnsul, te-ar lua i acum. KLARCHEN (cnt) Voios nespus, Dar i mhnit, Pe gnduri dus. Necontenit; Dorind, Rvnind.

  • n chinuri grele; Chiuind vesel. Pina la stele, Btut amarnic. De gnduri rele; Sufletul ndrgostit, Numai el e fericit. MAMA. Mai lasa cntecul asta! KLARCHEN. De ce nu-i place? E un cntec puternic. Am adormit de multe ori cu el un copil mare. MAMA. Te gndeti numai la dragostea ta. N-ar trebui sa uii totul numai pentruun lucru. Pe Brackenburg ar trebui s-l respeci, eu aa i spun. Poate ca odat el te va face fericita. KLARCHEN. El? MAMA. Da, da, are sa vina i vremea aceea! Voi copiii, nu vedei nimic nainteavoastr i nu ascultai sfaturile noastre. Si tinereea i dragostea, toate au un sfrit. i vine o vreme cnd mulumeti lui Dumnezeu ca ai un locor unde sa te aciuezi. KLARCHEN (se nfioar, tace o clipa i tresare) Mama, poate sa vina vremea aceea i poate sa vina i moartea. E cumplit sa te gndeti. i daca vinedaca va trebuiatuncivom face i noi ce vom putea Sa ma lipsesc de tine, Egmont! (Cu lacrimi n ochi.) Nu, nu-i cu putin, nu-i cu putin! (Intra Egmont, nfurat n mantie, cu plria pe ochi.) EGMONT. Klarchen! KLARCHEN (tresrind, cu un strigat) Egmont! (Se duce repede spre dnsul.) Egmont! (Il mbrieaz i rmne la pieptul lui.) O, dragul meu, scumpul meu! Ai venit, n sfrit! EGMONT. Buna seara, mama! MAMA. Bine ati venit, domnule conte! Fetia mea era sa moara de mhnire ca ati ntrziat atta. Toat ziua a vorbit iar de dumneavoastr. EGMONT. mi dai ceva de mncare? MAMA. Prea multa cinste pentru noi! Numai sa avem ce. KLARCHEN. Da, sigur, este. N-ai nici o grija, mama! Am pregtit eu tot ce trebuie. Sa nu ma spui, mama!

  • MAMA. Nu prea e mare lucru! KLARCHEN. O clipa numai! Eu ma gndesc asa: cnd e el lng mine, nu mi-i foamede loc; nici lui n-ar trebui s-i fie foame cnd sunt lng dnsul. EGMONT. Crezi? (Klarchen bate din picior i se ntoarce suprat.) EGMONT. Ce ai? KLARCHEN. Cit de rece eti astzi! Nici nu m-ai srutat mcar. De ce i tii minile nfurate n mantie ca un copil n scutece? Un soldat i un ndrgostit nu trebuie s-i ascund minile. EGMONT. Toate lucrurile la vremea lor, draga mea! Cnd soldatul sta la pnd i vrea sa afle ceva de la duman, se strnge n el nsui, se prinde singur n brae i chibzuiete adnc. Si un ndrgostit MAMA. Dar nu vrei sa edei i sa va scoatei mantia? Eu ma duc la buctrie. Cnd suntei aici, Klarchen nu se mai gndete la nimic altceva. Trebuie sa vamulumii cu ce gsii. EGMONT. Bunvoina dumitale este cea mai buna mirodenie. KLARCHEN. Si atunci dragostea mea ce este? EGMONT. Tot ce vrei. KLARCHEN. Aseamn-o cu ceva daca poi. EGMONT. Mai nti, uite! (i arunca mantia i apare n haine bogate.) KLARCHEN. O! EGMONT. Acum minile mi-s libere. (O mbrieaz.) KLARCHEN. Nu, lasa! i strici hainele! (Dndu-se napoi.) Ce minunat! Nici nu-mi vine sa ma ating. EGMONT. Eti mulumit? tii ca i-am fgduit sa vin o data n haine de gala. KLARCHEN. De atunci nu te-am mai rugat. Am crezut ca nu vrei.

  • A! Uite i Lina de Aur! EGMONT. Acum ai vzut-o? KLARCHEN. mpratul i-a dat-o? EGMONT. Da. Cordonul i insignele dau celui care le poarta cele mai nalte drepturi. Nu recunosc pe lume nici un alt judector pentru faptele mele dectpe marele maestru al ordinului, mpreun cu adunarea cavalerilor. KLARCHEN. O, tu ai putea sa lai o lume ntreag sa te judece Catifeaua e minunata! i broderia! i ceaprazul! Nu tii de unde sa ncepi! EGMONT. Satur-i ochii! KLARCHEN Lina de Aur! Mi-ai spus povestea ei i mi-ai spus ca e o distincie pentru fapte mari i deosebite i pe care o merii i o capei cu truda i cu srguin. E un lucru de mare pre. Pot s-o asemn cu dragostea ta Tot aa o port i eu la piept i totui. EGMONT. Ce vrei sa spui? KLARCHEN. Si totui nu pot s-o asemn EGMONT. De ce? KLARCHEN. Eu n-am dobndit-o cu truda i cu srguin i n-am meritat-o. EGMONT. Cu dragostea e altceva. O merii pentru ca n-ai cerut-o Si de cele mai multe ori o dobndesc tocmai oamenii care nu alearg dup dnsa. KLARCHEN. Judeci aa dup tine? Despre tine spui aceste vorbe mndre? Tu, care eti iubit de tot poporul! EGMONT. O, daca mcar as fi fcut ceva pentru el! Daca as putea face ceva pentru el! aa le place oamenilor sa ma iubeasc. KLARCHEN. Ai fost desigur astzi la regenta? EGMONT. Da, am fost. KLARCHEN. Eti bine cu dnsa? EGMONT. Cred ca da. Suntem prietenoi i serviabili unul fata de altul.

  • KLARCHEN. Si n suflet? EGMONT. Ii doresc tot binele. Fiecare dintre noi are scopurile lui. Dar n-are a face.E o femeie stranic, i cunoate oamenii i ar putea sa vad lucrurile adnc daca n-ar fi aa de bnuitoare. Eu ii dau mult de furca fiindc ea caut mereutaine n dosul faptelor mele, i eu n-am nici o taina. KLARCHEN. Chiar niciuna? EGMONT. Poate, totui, dar foarte puine. Orice vin, cu timpul, lasa piatra la fundul butoiului. Orania insa constituie pentru dnsa o preocupare i mai mare i o problema mereu noua. El las sa se cread ca are ntotdeauna cevade ascuns. i ea se tot uita la el i ncearc mereu sa ghiceasc ce gndete i ncotro merge. KLARCHEN. E prefcut? EGMONT. Daca-i regenta, mai ntrebi? KLARCHEN. Nu, voiam sa spun: e falsa? EGMONT. Nici mai mult, nici mai putin dect cineva care vrea s-i ajung scopul. KLARCHEN. Eu n-a putea sa ma descurc n lumea aceea. Ea insa are un suflet de brbat, alt soi de femeie, nu e ca noi, astea care ne ndeletnicim cu cusutul icu buctria. Ea este mreaa, inimoasa, hotrt. EGMONT. Da, aa este atunci cnd nu-s treburile prea ncrcate. De data asta insa i-a cam pierdut cumptul. KLARCHEN. Cum asa? EGMONT. Are i o mustcioar, i uneori o lovete podagra. O adevrata amazoana. KLARCHEN. O femeie impuntoare! Eu m-a sfii sa ma nfiez la dnsa. EGMONT. De obicei nu eti aa de sfioasa Dar asta nici n-ar fi teama, ci numai ruine feciorelnica. (Klarchen ls ochii n jos, il ia de mina i se strnge lng dnsul.) EGMONT. Te neleg, fetio draga! Poi s-i ridici ochii! (Ii srut ochii.) KLARCHEN.

  • Las-m sa tac. Las-m sa te tin lng mine. Las-m sa ma uit n ochii tai, sa gsesc totul n ei, mngiere i sperana, i bucurie i mhnire. (Ilmbrieaz i il privete.) Spune-mi, spune! Nu mai neleg! Tu eti Egmont? Contele Egmont? Marele Egmont, care face atta vlv, despre care toat lumea vorbete i la care tin toate provinciile? EGMONT. Nu, Klarchen, nu sunt eu. KLARCHEN. Cum? EGMONT. Vezi tu, Klarchen (S-aseaza pe un scaun; ea ngenuncheaz pe un taburet, cu braele pe genunchii lui, uitndu-se la el.) Egmont acela de care vorbeti e un Egmont ursuz, rigid, rece, un om care trebuie sa se stpneasc i s-i schimbe fata cnd ntr-un fel, cnd ntr-altul. Cnd lumeail vede vesel i voios, el este frmntat de gnduri, neneles, ncurcat. E iubitde un popor care nu tie ce vrea, respectat i ridicat n slava de o mulime cu care nu se poate face nimic; nconjurat de prieteni n care nu se poate ncrede; pndit de oameni care nu stiu cum ar face sa se ating de dnsul. El lucreaz i se trudete, deseori fara scop, de multe ori fara rsplata. O, nu ma ntreba cum triete i ce simte acest om. Insa acesta de aici, Klarchen, acesta e un om linitit, sincer, fericit, iubit i cunoscut de inima cea mai buna,pe care i el o cunoate bine i pe care cu toat dragostea i ncrederea o strnge la inima lui. (O mbrieaz.) Acesta e Egmont al tau. KLARCHEN. Acum pot sa mor! Nu e pe lume bucurie mai mare dect asta. Sfritul actului al treilea. ACTUL AL PATRULEA. O strada. Jetter, meterul dulgher. JETTER. Hei! Pst! Hei! Vecine, o vorba! DULGHERUL. Vezi-i de drum i taci din gura. JETTER. Numai o vorba. Nimic nou? DULGHERUL. Nimic, dect ca n-avem voie sa vorbim i nici un fel de nouti. JETTER. Cum asta? DULGHERUL. Hai ici lng perete. Fii cu bgare de seama. Ducele de Alba, de ndat ce a sosit, a dat un ordin n care spune ca daca doi sau trei oameni vor fi prini stnd de vorba pe strada, vor fi declarai vinovai de nalt trdare, scurt, fara nici o ancheta. JETTER.

  • Vai de mine! DULGHERUL. Sub pedeapsa nchisorii pe viataeste oprit sa vorbeti despre chestiuni de stat. JETTER. Vai, libertatea noastr! DULGHERUL. Si oricine va critica faptele guvernului va suferi prdeapsa cu moartea. JETTER. Vai de capetele noastre! DULGHERUL. Si prinii, copiii, rudele, prietenii, servitorii sunt ndemnai, cu fgduiala ca vor fi bine rspltii, sa destinuiasc tot ceea ce se petrece n casa tribunalului care a fost nfiinat anume pentru aceasta. JETTER. Hai sa mergem acas! DULGHERUL. Iar celor care se vor supune li se fgduiete ca nu se va atinge nimeni de trupul, cinstea i averea lor. JETTER. Ce mrinimie! Mie, cum a intrat ducele n ora, mi s-a ncletat inima. De-atunci mi se pare mereu ca cerul e acoperit cu o pnz neagra i ca s-a lsat att de jos, incit trebuie sa te ncovoi ca sa nu te loveti de dnsul. DULGHERUL. Dar de soldai ce zici? Stranici! Cu totul altfel dect rcanii cu care suntem noi obinuii. JETTER. Ptiu! Ti se strnge inima cnd ii vezi n mars pe strada. Drepi ca luminarea, cu privirile neclintite, i toi ntr-un pas. i cnd e vreunul de santinela i treci prin fata lui, parca ar vrea sa te strpung cu privirea, nu altceva. i e aa de eapn i de ursuz, incit ai impresia ca vezi postai n toate colturile numai temniceri. Nu-mi plac deloc. Ostaii notri erau oameni de treaba; i mai permiteau ei pe ici, pe colocite ceva, stteau cu picioarele rschirate, cu plria pe o ureche, le plcea sa triasc i lsau i pe alii sa triasc. Dar acetia parca sunt nite maini n care e cite un drac. DULGHERUL. Daca unul din tia ar striga: Stai! i te-ar lua la ochi cu arma, crezi ca ai putea sa nu stai? JETTER. As muri pe loc. DULGHERUL. Hai acas! JETTER. Stam prost de tot. Cu bine! (Vine Soest.)

  • SOEST. Hei, prieteni, camarazi, stai putin! DULGHERUL. Sst! Sa mergem! SOEST. tii? JETTER. tim chiar prea mult. SOEST. Regenta a plecat. JETTER. Atunci, Dumnezeu sa ne aib n sfnta lui paza! DULGHERUL. Numai ea ne-a mai aparat. SOEST. Pe neateptate i fara sa tie nimeni. Nu se putea nelege cu ducele. A lsat vorba nobilimii ca se ntoarce. Dar nimeni nu crede. DULGHERUL. Numai nobilii sunt de vina ca au lsat sa vina pacostea asta noua pe capul nostru. Ar fi putut s-o mpiedice. Privilegiile noastre s-au dus. JETTER. Pentru Dumnezeu, nu mai vorbii de privilegii! Mie mi miroase numai a execuie! Soarele nu-i arata fata, i ceata pute. SOEST. A plecat i Orania. DULGHERUL. Toi ne-au prsit. SOEST. A mai rmas contele Egmont. JETTER. Slava Domnului! S-i ajute Dumnezeu! Numai el mai poate sa fac ceva! (Vine Vansen.) VANSEN. n sfrit, gsesc i eu civa care inca nu s-au tupilat nicieri. JETTER. F-ne placerea i vezi-i de drum! VANSEN. Nu suntei politicoi. DULGHERUL. Nu-i timp acum de temenele. Te mnnc iar spinarea? Te-ai vindecat aa de repede? VANSEN. Un soldat e obinuit cu rnile. Daca m-a fi sinchisit de btaie, n-a fi fcut nimic n via. JETTER.

  • Poi s-o peti i mai rau. VANSEN. Mi se pare ca din pricina vijeliei care se apropie, au nceput sa ti se cammoaie mdularele. DULGHERUL. Ai sa vezi n curnd ce au sa simt mdularele tale daca nu te astmperi. VANSEN. Biei oareci, care nu mai pot de spaima cnd stpnul casei a adus o mita noua! Doar puintel mai altfel; ncolo, ne vom face mendrele tot aa ca i pina acum, n-avei nici o grija. DULGHERUL. Eti o sectur ndrznea. VANSEN. Cumetre guguman! Ateapt mai nti sa vezi ce face ducele. Motanul acesta btrn parca a nghiit pina azi draci, nu oareci, i acum nu poate s-imistuie. Sa mai ateptm. Trebuie i el sa mnnce, sa bea, sa doarm, ca i ceilali oameni. Mie nu mi-e frica niciodat, numai sa folosim bine timpul. La nceput o ia repede. Pe urma are sa vad i el c-i mai bun traiul n cmara printre unci i ca e mai bine sa doarm noaptea n linite dect sa prind n pod civa soricei. Ii cunosc eu pe guvernatorii tia! DULGHERUL. Uite ce ndrznete un astfel de om sa vorbeasc! Daca mie mi-ar iei din gura aa ceva, nu m-a mai socoti o clipa sigur. VANSEN. Fii pe pace! Nici Dumnezeu n ceruri n-are habar de nite viermi ca voi,d-apoi regentul! JETTER. Gura pctoas ce eti! VANSEN. Stiu insa pe alii crora le-ar prinde mai bine sa nu mai fac pe vitejii i sa aib curajul unui croitor. DULGHERUL. Ce vrei sa spui? VANSEN. Hm! Ma gndesc la Egmont. JETTER. Egmont? De ce s-i fie lui frica? VANSEN. Eu sunt un om srac i as putea trai un an ntreg din ceea ce pierde el ntr-o singura seara. i totui as merita s-mi dea venitul lui pe un an daca i-a mprumuta capul meu mcar un sfert de ceas. JETTER. Ei, mai las-o! Parul lui Egmont e mai detept dect creierul tau. VANSEN.

  • Da, dar nu att de siret. Domnii tia nobili sunt primii care cad n capcana. N-ar trebui sa fie att de ncreztori. JETTER. I-auzi palavre! Un mare senior ca Egmont! VANSEN. Tocmai din pricina ca nu e croitor. JETTER. Gura spurcata! VANSEN. Eu as vrea ca Egmont sa simt n mdulare mcar un ceas curajul vostru, aa incit s-l apuce tremuriciul i sa plece din ora. JETTER. Vorbeti ntr-aiurea. Egmont e n tot atta siguran ca i stelele pe cer. VANSEN. N-ai vzut niciodat o stea care cade? A pierit cit ai clipi din ochi! DULGHERUL. Dar cine caut s-i fac vreun rau? VANSEN. Cine caut? Poate ai de gnd s-l opreti tu pe acela care vrea s-i facrau? Ai sa porneti cumva tu rscoal cnd au s-l nchid? JETTER. A! VANSEN. Suntei gata cumva sa va punei ciolanele n joc pentru el. SOEST. E! VANSEN (imitndu-i) A! E! O! Rostii, de mirare tot alfabetul! aa este i aa rmne! Dumnezeu s-l pzeasc! JETTER. Ma ngrozete neruinarea dumitale. Un om att de nobil i de cumsecade sa fie ameninat? VANSEN. He-hei! Un ticlos o duce ntotdeauna mai bine. Cnd sade pe banca acuzailor, i bate joc de judectori; cnd e judector, face bucuros din orice mpricinat un criminal. Eu am copiat odat un act n care scria cum un judector a cptat de la curte laude i bani pentru ca l-a anchetat pe un om cinstit care era rau vzut i l-a scos vinovat de tot felul de lucruri. DULGHERUL. Asta-i iari o minciuna gogonata. Cum poi sa scoi cu ancheta dintr-unnevinovat un vinovat? VANSEN. Cap sec! Acolo unde ancheta n-are ce scoate, mai pune ea de la dnsa!Omul cinstit e nechibzuit, ba chiar ncpnat. La nceput il iei mai cu

  • biniorul, i omul, care e mndru de nevinovia lui, spune tot, de-a dreptul, i spune lucruri pe care unul mai prevztor le-ar ascunde. Pe urma inchizitorul din rspunsuri face iari ntrebri i pndete sa vad unde apare o contrazicere cit de mica. Si atunci strnge deodata latul, i bietul om cade n cursa: fie ca ici a spus prea mult, fie ca dincolo a spus prea putin, sau ca din cine tie ce scpare din vedere n-a pomenit de cutare amnunt sau ca, n sfrit, a intrat frica n el. i atunci totul este pus pe roate. i sa ma credei ca o ceretoare care scormonete dup crpe ntr-un gunoi nu lulucreaza cu mai multa atenie dect un asemenea fabricant de vinovai, care, din nite indicii mrunte, strmbate, sucite, ntortocheate, msluite, ascunse sau plsmuite, meterete, n sfrit, o sperietoare de crpe i de paie, pentru ca s-i poatspnzura inculpatul mcar n efigie. Si bietul om sa mulumeasc lui Dumnezeu daca scap numai cu atta. JETTER. Bre! Cum ii merge gura! DULGHERUL. Poate ca aa s-o fi ntmplat cu mustele, dar viespile i bat joc de pienjeniul dumitale. VANSEN. Asta depinde de pianjeni. Iat, de pilda, ducele de. Alba, lung cum e, seamn leit cu un pianjen. Dar nu un pianjen din aceia groi, aceia-s mai putin veninoi, ci un pianjen subire i cu picioare lungi, care, orict ar mnca, nu se ngraa i care toarce nite fire subiri de tot, dar cu att mai rezistente. JETTER. Egmont e cavaler al Linii de Aur. Cine are voie sa se ating de dnsul? Nu poate fi judecat dect numai de semenii lui, numai de adunarea tuturor cavalerilor. Numai gura ta cea rea i cugetul tau cel pctos te fac sa ndrugi asemenea palavre. VANSEN. Si daca vorbesc, nseamn c-i doresc raul? Nu zic, e un domn foarte cumsecade. La civa prieteni de-ai mei, care n alta parte ar fi fost spnzurai, el le-a dat drumul numai cu o porie buna de vergi la spate. i acum, plecai, plecai de aici! Va sftuiesc chiar eu. Vad o patrula care vine-ncoace. Nu prea are aerul ca vrea sa bea un pahar cu noi. Sa ateptm linitii i sa vedem. Am vreo cteva nepoate i un cumtru crciumar. Daca tia ausa guste cumva din ele i n-au sa se mblnzeasc, atunci sa tii ca sunt nite dihanii ndrcite. Palatul Culenburg. Apartamentul ducelui de Alba. Silva i Gomez. SILVA. Ai executat ordinele ducelui? GOMEZ.

  • ntocmai aa cum a spus. Toate patrulele au ordin sa se gseasc n fiecare zi la o ora anumit n locuri deosebite, indicate de mine. Pina atunci, ca de obicei, vor cutreiera oraul ca sa pstreze ordinea. Niciuna nu tie de cealalt. Fiecare crede ca ordinul e numai pentru ea. Aadar, ntr-o clipa se poate strnge cordonul, i toate intrrile palatului pot fi ocupate. tii de ce s-a dat ordinul acesta? SILVA. Sunt obinuit sa ascult orbete. i de cine e mai uor sa asculi dect de duce, cnd rezultatul dovedete ntotdeauna ca el a poruncit bine! GOMEZ. Bun, bun. De altfel, nu-i nici o mirare ca i tu te-ai fcut nchis i zgrcitla vorba ca i dnsul, o data ce toat vremea trebuie sa stai n preajma lui. Mie mi se pare mai ciudat, fiindc sunt obinuit cu slujba italieneasca, mai uoar. In ce privete credina i ascultarea, am rmas acelai, dar m-am obinuit sa stau de vorba i sa discut. Voi toi suntei tcui i nu tii sa trii. Ducele seamn cu un turn de bronz fara pori, aa ca garnizoana din el ar trebui sa aib aripi. Deunzi, la masa, l-am auzit spunnd despre un om vesel i prietenos ca e ca o crciumproasta, cu o firma mare scoasa n strada ca sa ademeneasc trndavii, ceretorii i hoii. SILVA. Si nu ne-a adus oare ncoace fara sa scoat un cuvnt? GOMEZ. Da, n privina asta, nimic de zis. Negreit! Cine a vzut cu cita pricepere a adus el armata din Italia ncoace, apoi a avut ce vedea! S-a strecurat printre prieteni i dumani, printre francezi, monarhiti i eretici, printre elveieni i aliai; a pstrat cea mai severa disciplina i a tiut sa conduc lesne i fara piedici expediia aceasta, care era socotita att de primejdioasa. Am avut ce vedea i ce nvaa! SILVA. Si aici la fel! E o linite i o pace ca i cnd n-ar fi fost nici o rscoal. GOMEZ. Era destula linite i cnd am sosit noi. SILVA. n provincii e mai multa linite acuma dect nainte. Si daca se mai mica ici-colo cite unul, se mica fiindc vrea sa fuga. Dar cred ca i acestora are sa li se nchid drumul. GOMEZ. Abia acum are s-i ctige bunvoina regelui. SILVA. Si noua nu ne rmne altceva mai bun de fcut dect sa ne-o pstrm pe-a lui. Daca vine regele pe aici, atunci desigur ca ducele i cei recomandai de el nu vor rmne nerspltii. GOMEZ. Crezi ca vine regele? SILVA.

  • Se fac attea pregtiri, incit e foarte probabil sa vina. GOMEZ. Eu nu prea cred n pregtirile acestea. SILVA. Oricum, nu vorbi despre asta. Fiindc chiar daca regele n-are cumva de gnd sa vina, atta cel putin e sigur: ca lumea trebuie sa cread ca vine. (Intra Ferdinand, fiul natural al lui Alba) FERDINAND. Tatl meu n-a venit inca? SILVA. Il ateptam. FERDINAND. Trebuie sa soseasc prinii. GOMEZ. Vin a