Johann HeinrichPestalozzi

Informații…

• Johann Heinrich Pestalozzi (1746-

1827) s-a născut la Zurich, Elveția,

unde a urmat cursurile Școlii latine. Nu

a intrat la școală pâna la vârsta de 9 ani.

• Între anii 1770-1798 a trăit în

localitatea Neuhof, unde pe propria

moșie a înființat o școală pentru copiii

săraci (1774) în care activitățile

practice la câmp și în gospodărie

alternau cu exercițiile de vorbire, citit-

scris, calcul mintal și limba franceză.

• A predat la o școală primară din

Burgdorf, unde la scurt timp a înființat

o școală pentru cei care doreau să se

pregătescă pentru profesia de învățător.

Ideile sale pedagogice sunt prezentate în :

• Gândurile de seară ale unui sihastru (1780)

• Leonard și Gertruda (1781)

• Cum iși învață Gertruda copiii? (1801)

• Abecedarul intuitiv (1801)

• Învățământul intuitiv al cifrelor (1803)

• Cartea mamelor (1803)

Pestalozzi considera că umanitatea perfectă este scopul suprem al umanității. Umanitatea este sădită în sufletul fiecărui om, rolul educației fiind de a dezvoltaelementele care o compun și de a stabili armonia între ele. Datoria educatorului nu este de a dota spiritul copilului cu însușiri și forțe noi, ci de a pătrunde în ființa lui, pentru a ști ce influență trebuie să exercite.

Pestalozzi admite cele trei principii ale neoumaniștilor:•principiul culturii armonioase•principiul educației organice•principiul educației individual- sociale Dar, ca un adevărat apostol al filosofiei sentimentului și al creștinismului (G. G. Antonescu), el merge mai departe decât neoumaniștii, admițând că forța de unire a umanității, ca bază a armoniei, sentimentul iubirii. Acesta este fundamentul culturii umane.

…• Pestalozzi a arătat o preocupare

asiduă pentru ameliorarea condiției spirituale, morale și materiale precare a poporului elvețian.Bunul său renume se datorează îndeosebi eforturilor susținute de a deschide școli, în care să asigure o educație adecvată copiilor săraci: “ceea ce l-a făcut mare, scrie Francois Guex, a fost dragostea sa imensă pentru oameni, inima sa pură, sufletul său pasionat, eforturile sale neobosite și devotamentul fără limite pentru binele umanității”.

• Pestalozzi se arăta convins că lipsa de cultură intelectuală, morală și religioasă precum și injustiția socială, constituie izvorul cel mai adânc al mizeriei poporului.

În romanul pedagogic “Leonard și Gertruda”, el considera, că omul, prin natura sa, nu este perfect; el poate deveni înțelept și moral numai prin intermediul educației.

Lăsate în voia lor, forțele naturii umane fie se dezvoltă prea încet, fie nu se dezvoltă deloc; educația trebuie să urmeze mersul simplu al naturii.

• În 1780 când publica Orele deseară ale unui sihastru, Pestalozzi teoretiza necesitatea respectării legilor

naturii în procesul educaţiei, în scopul dezvoltării

 forţelor interne ale copilului. Pornind de la

teza educaţiei în conformitate cu natura, el aprecia că cele mai bune condiţii

pentru educarea copilului le oferă familia, mama fiind considerată "educatorul

natural„.Principiul fundamental al pedagogiei lui Pest

alozzi îl constituie conformitatea educaţiei cu natura, cu legile naturii umane.

• Parcursul învățării este de la simplu a compus, de la ușor la greu, intr-un mod progresiv și fără grabă. Instruirea începe prin elemente foarte simple și se lărgește de la un an la altul prin dezvoltări prin dezvoltări din ce în ce mai extinse și ordonate în serii psihologice înlănțuite.

“Cum își învață Gertruda copiii”

• Pestalozzi a elaborat teoria învăţământului elementar, prezentată în lucrarea “Cum îşi învaţă Gertruda copiii".

• Nu se are în vedere o şcoală de un anumit grad,ci o instrucţie care îşi propune să înceapă cu primele elemente ale fiecărui obiect de învăţământ, care să stimuleze dezvoltarea forţelor interne.

• Conținutul învățământului primar ar trebui să cuprindă:

educația fizică educația morală educația intelectuală

Pestalozzi este primul pedagog care a formulat explicit principiul formativ al învăţământului. Indicaţii cu privire la cultura formativă găsim încă şi înainte de el, la Montaigne, Descartes, Kant. Plecând de la distincţia pe care Pestalozzi o realizează între formare şi informare, mai târziu se vor contura două mari direcţii în pedagogie:

a)Curentul culturii materiale, care considera că menirea şcolii este de a da informaţii;

b)Curentul culturii formale, care reducea acest rol la dezvoltarea psihică, uneori numai la dezvoltarea proceselor de cunoaştere.

Metodologiea.Experiența directă. Instruirea trebuie să înceapă cu

experiența imediată a copilului, cu studiul mediului înconjurător, cunoștințele în acest fel, mai apoi să fie prinse în conținutul noțiunilor vehiculate prin intermediul limbajului. Natura ne poate învăța mai bine decât oricine. Pentru Pestalozzi, observația, percepția senzorială, reprezintă baza cunoașterii.

b. Intuiția. Pestalozzi este un adept al intuiției, considerată izvorul oricărei cunoștințe.Instruirea trebuie să constituie o trecere continuă de la intuiție la noțiune, de la concret la abstract. Și atunci învățământul va avea ca punct de plecare lucrurile familiare copilului. 

c. Activitatea.Copilul trebuie să fie activ continuu , făcând și corectând greseli, să descrie ceea ce observă, să analizeze obiectele din jurul lui, satisfăcându-și curiozitatea despre natură .

d. Inducția. Copilul trebuie să observe, să învețe să-și exprime impresiile despre obiectele concrete.

Pestalozzi indică și etapele desfășurării unei lecții (treptele psihologice herbatiene de mai târziu) , ținând seama de faptul că sufletul elevului desfășoară o activitate sistematică și continuă pentru clarificarea cunoștințelor:

•A). Perceperea izolată a elementelor unui lucru sau a ideilor, după normele stabilite.(analiza)

•B). Trecerea lor în serii psihologice, adică elementul sau lucrul intuit se va compara cu altele asemănătoare, stabilindu-se ideea sau noțiunea (sinteza).

•C). Recapitularea tuturor elementelor dintr-un întreg;

•D). Integrarea tuturor cunoștințelor dobândite în ansamblul cunoașterii de care dispune deja elevul.

Impactul muncii lui pestalozzi…• Pestalozzi a practicat cu succes

educația în școlile pe care le-a înființat și de la nivelul acestei practici s-a ridicat la o profundă teorie pedagogică.

• Considerat drept “întemeietorul teoriei învățământului elementar”, Pestalozzi a militat pentru o formare armonioasă a personalității umane, a fundamentat și aplicat o serie de principii ale pedagogiei moderne, precum principiul intuiției, cel al continuității dintre teorie și practică, cel al respectării individualității copilului ș.a.

De aceea școlile pe care le-a înființat și condus s-au bucurat de succes și au stârnit interesul pedagogilor vremii. Ideile lui Pestalozzi despre educație au fost continuate, în scurt timp, de Friedrich Frobel și Adolf Diesterweg, dar a avut un puternic impact în intreaga gândire pedagogică ce i-a urmat.

Reflecție

B.Comentati unul dintre cele trei texte ale lui Johann Heinrich Pestalozzi:1.“Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să

se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile.”

2.” Ceasul naşterii copilului este ceasul începutului educaţiei.” 3.” Nu înveţi niciodată, dacă nu începi cu ce e aproape de tine,

de ale tale şi de ocupaţia ta.”

A. 1.Care erau principalele metode folosite în realizarea educației de Johann Heinrich Pestalozzi ?

2.Ce părere aveți despre metodele folosite și modul de realizare al educației la Pestalozzi?