Universitatea de Vest Universitatea de Vest Facultatea de Educatie Fizica si SportFacultatea de Educatie Fizica si Sport

Jocuri paralimpiceJocuri paralimpiceATLETISMULATLETISMUL

Ungureanu BogdanUngureanu Bogdan

TimisoaraTimisoara2011 2011

Originea cuvântului „paralimpic”Originea cuvântului „paralimpic”Cuvântul „paralimpic” este o combinaţie a prefixului „para”, derivat de la„paraplegie”, cuvânt care Cuvântul „paralimpic” este o combinaţie a prefixului „para”, derivat de la„paraplegie”, cuvânt care se referse referăă la paralizia din partea inferioar la paralizia din partea inferioarăă a corpului a corpului şşii „limpic” care vine de la „olimpic”. Prima „limpic” care vine de la „olimpic”. Prima încercare de a defini cuvântul„paralimpic” a fost făcutîncercare de a defini cuvântul„paralimpic” a fost făcutăă de organizatorii Jocurilor Paralimpice din de organizatorii Jocurilor Paralimpice din Tokio – 1964. Tokio – 1964.

Istoria paralimpiculuiIstoria paralimpiculuiParalimpicul original datează din vremea lui Hipocrate (460-377IC),Paralimpicul original datează din vremea lui Hipocrate (460-377IC), faimosul doctor antic grec, faimosul doctor antic grec, care a folosit activităţile sportive ca mijloc decare a folosit activităţile sportive ca mijloc de tratament medical. După Cel de-al Doilea Război tratament medical. După Cel de-al Doilea Război Mondial, un progres uriaş aMondial, un progres uriaş a fost făcut fost făcut îîn dezvoltarea jocurilor paralimpice când Spitalul Stoke n dezvoltarea jocurilor paralimpice când Spitalul Stoke Mandevilledin Anglia a introdus sportul ca parte semnificativMandevilledin Anglia a introdus sportul ca parte semnificativăă din refacerea persoanelor cu din refacerea persoanelor cu handicap.handicap. Doctor Ludwing Guttmann de la Spitalul Stoke Mandeville a fondatDoctor Ludwing Guttmann de la Spitalul Stoke Mandeville a fondat Jocurile Stoke Jocurile Stoke Mandeville pentru persoanele cu deficienMandeville pentru persoanele cu deficienţţe spinale e spinale îîn anul 1948,n anul 1948, care au fost ţinute care au fost ţinute îîn fiecare an n fiecare an îîn n UK. UK.

Atletismul la persoanele cu handicapAtletismul la persoanele cu handicapProbele din atletism oferă multe posibilitProbele din atletism oferă multe posibilităţăţi persoanelor cu handicap, si persoanelor cu handicap, săă participe la un nivel egal cu  participe la un nivel egal cu persoanele fpersoanele fărăără handicap. Câteva dintre probe handicap. Câteva dintre probe necesitnecesităă mici adaptări sau nicio adaptare pentru mici adaptări sau nicio adaptare pentru persoanele cu handicap redus;persoanele cu handicap redus; alte probe sunt modificate radical pentru a oferi posibilitatea de a alte probe sunt modificate radical pentru a oferi posibilitatea de a practicapractica atletismul atletismul şşi persoanele cu handicap major. Chiar i persoanele cu handicap major. Chiar şşi cei care sunt împiedicaţi dei cei care sunt împiedicaţi de handicap handicap ssăă intre intre îîn competiţie se pot bucura de satisfacţii personale prinn competiţie se pot bucura de satisfacţii personale prin î îmbunmbunăăttăţăţirea timpului sau creşterea irea timpului sau creşterea distantei de parcurs, fadistantei de parcurs, faţăţă de distan de distanţţaa anterioaranterioarăă.Probele de atletism, .Probele de atletism, îîn special probele de alergări, n special probele de alergări, sunt activitsunt activităţăţi foarte bune pentru i foarte bune pentru îîmbunmbunătăţătăţirea condiţiei generale a organismului, de care au irea condiţiei generale a organismului, de care au nevoie persoanele cu handicap. Chiar daca nu este o proba de atletism, jogging-ulnevoie persoanele cu handicap. Chiar daca nu este o proba de atletism, jogging-ul trebuie menţionat trebuie menţionat in acest context pentru popularitatea de care se bucura in acest context pentru popularitatea de care se bucura şşii condiţia fizica pe care o realizează.condiţia fizica pe care o realizează.

Adaptări generale ale probelor din atletism la persoanele cu handicapAdaptări generale ale probelor din atletism la persoanele cu handicap..

Persoanele cu handicap în unele ipostaze trebuie să se adapteze probei la care doresc săparticipe decât să modifice proba în funcţie de necesităţile lor.

Astfel, persoanele cu handicap ale membrelor superioare pot participa în probele de alergărişi sărituri; persoanele cu handicap ale membrelor inferioare au posibilitatea de a participa laprobele de aruncări.

Persoanele oarbe pot practica probele de aruncări fără prea multe modificări, însă unelemodificări vor fi necesare pentru a practica probele de alergări. Paraplegicii şi cei cu cârjenecesită mai multe adaptări pentru dezvoltarea îndemânării, deoarece aceştia vor realizaactivităţile sportive din scaunul cu rotile. Pentru a putea participa la probele de sărituri,câteva modificări sunt necesare persoanelor cu braţele amputate.

Jocuri paralimpice: ATLETISMUL.Jocuri paralimpice: ATLETISMUL.

Probele atletismului :• Alergări pe pistă;• Sărituri;• Aruncări;• Probele de putere;• Pentatlonul;• Maratonul.

Tipuri de probe şi activităţi sportive adaptate Probele de pistă:• Alergări pe distanţe scurte: 50m, 100m;• Alergări pe distanţe mari: 200m, 400m, 800m, 1500m, 5000m, 10000m;• Maratonul;• Ştafeta: 200m,400m,800m ( 4x100m, 4x400m).Probele de câmp:• Săritura în lungime;• Triplu salt;• Săritura în înălţime;• Aruncarea discului;• Aruncarea suliţei;• Aruncarea greutăţii;• Aruncarea ciocanului.

Probele de alergăriProbele de alergăriProbele de alergări din atletism întâlnite în competiţii includ: 100m, 200m,400m, 800m,1500m,5000m, alergare de garduri joase, alergare de garduriînalte, ştafetă. Probele de „alergări” în scaunul rulant constau în 50m, 100m şi o întrecere slalom în care concurenţii trebuie să ocolească câteva obstacole, prin care îşi scot în evidenţă forţa şi abilitatea cu care pot manevra căruciorul.

Probele de competiţie din atletism pentru alergătorii orbi sunt de:50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m, 5000m,10000m (M), şi în unele ocazii,crosscountry. În probele de viteză aceştia folosesc fire de ghidare întinse pe 100m de-alungul pistei fără suporţi.Ca metodă alternativă pentru ghidarea lor, se poate folosisunetul care este realizat de un arbitru de la sosire pentru ghidarea sportivuluinevăzător pe direcţie. Pe distanţe lungi alergătorul poate fi însoţit de un partener carealeargă lângă sau merge cu bicicleta în faţa lui şi îi oferă indicii pe cale auditivădesprestarea terenului şi eventualele obstacole. Ghizii trebuie să poarte o vestă portocalie,pentru a fi distinşi de concurenţi.La nivelul Jocurilor Paralimpice competitorii şi ghizii lortrebuie săf olosească start-block-urile. Când jogging-ul este folosit pentru condiţia fizică decei care nu pot presta un efort prea mare, trebuie consultat profesorul/antrenorul pentrua determina distanţa şi viteza cu care se poate realiza jogging-ul. Sportivii cu handicapde văz care practică jogging pot fi însoţite de un partener, iar dacă acesta este disponibil,jogging-ul se va înlocui cu altă activitate fizică.

Săritura în înălţimeSăritura în înălţime

Cele mai populare probe de sărituri din atletism, pentru competiţiile paralimpicilor, suntsăritura în lungime şi săritura în înăltime, dar pe lângă acestea mai poate fi introdusă şiproba de triplusalt. Participantul nevăzător şi cel cu un singur picior poate efectua sărituraîn înălţime şi săritura în lungime, fără elan. De asemenea, paralimpicii mai pot executa şitriplu salt tot fără elan. Participantul nevăzător care realizează săritura în înălţime, estesituat în locul de desprindere ( lângă ştachetă ) balansând înainte şi înapoi piciorul de atacpentru a-şi lua elan, după care execută desprinderea peste ştachetă. Paralimpicul cu unsingur picior execută aceleaşi mişcări, exceptând balansarea piciorului de atac pentru a-şilua elan. Participanţii care nu pot să folosească unul sau ambele braţe, trebuie să modificestilul săriturii în înălţime pentru a compensa rolul braţelor în menţinerea echilibrului întimpul zborului.

Săritura în lungimeSăritura în lungime Dacă în timpul săriturii un atlet îşi pierde proteza, semnul unde proteza a aterizat, dacă este semnul cel mai apropiat de scândura de bătaie, se va măsura.Dacă proteza este pierdută în timpul urcării, atletul o poate aranja şi continua în cadrul timpului permis, cu sau fără proteză.Dacă proteza aterizează în afara ariei de aterizări va fi considerat ca fiind fault şiînregistrat ca atare. Aria de decolare constă într-un dreptunghi de 1.00x1.22m, care trebuie preparat într-unmod anume ( folosind creta, pudra de talc, nisip fin) astfel încât atleţii să lase oimprimare pe suprafaţă cu piciorul de decolare. Pentru siguranţă, este recomandat cadistanţa minimă dintre axa pistei şi partea cu aria de aterizare să fie de 1.75m.Distanţa minimă dintre suprafaţa de decolare sau prag şi groapă va fi: Săritura în lungime: 1m; Triplu salt: 9-11m.Distanţa exactă de la prag la groapă va fi determinată în funcţie de clase.

Probele de aruncăriProbele de aruncări

Aruncarea greutăţii, aruncarea discului şi aruncarea suliţei sunt principalele probede concurs la care pot participa persoanele cu handicap.Atleţii în scaune cu rotile pot participa la toate cele trei probe menţionate.Fiecare participant trebuie să-şi adapteze un stil de aruncare bazat pe capacităţileindividuale. Dacă manevrabilitatea trunchiului este posibilă atunci paralimpiculpoate folosi răsucirea trunchiului pentru a genera o forţă mai mare în aruncare. În caz contrar trebuie să se realizeze aruncarea numai cu ajutorul braţului şiumărului. În probele de aruncări cărucioarele trebuie să fie bine fixate pentru a nu se răsturna.Persoanele nevăzătoare pot participa în probele de aruncări cu puţine modificări. În proba de aruncare a suliţei, participanţii trebuie să micşoreze distanta de elan cu câţiva paşipentru a nu depăşi linia regulamentara. Paralimpicii mai pot arunca suliţa şi fără elan.De la început până la sfârşit mişcarea trebuie să fie dreaptă, o acţiune de aruncarecontinua.

MaratonulMaratonul. . Toţi atleţii vor lua startul împreună, dar ordinea de la sfârşitul cursei va fi determinat pentru fiecare clasă în parte. În toate cursele de stradă unde concurează mai multe grupuri de atleţi va fi folosit un start în val .Ordinea recomandată va fi: bărbaţi şi femei (paraplegie); tetra bărbaţi şi femei. Timpul minim recomandat între starturi pentru maraton va fi de un minut.Comitetul de Organizare va furniza numere care vor face distincţia între atleţii din fiecareclasă.Concurenţii şi ghizii lor vor primi asistenţă de la staţiile de trataţie. Organizatorii trebuie să seasigure ca demnitarii sunt conştienţi de problemele specifice, de siguranţa oferită în băuturilefurnizate atleţilor orbi şi celor parţiali orbi, şi acest antrenament adecvat este dat tuturorasistenţilor implicaţi.Concurenţii din clasele B1 şi B2 îşi pot schimba ghizii la 10km, 20km şi 30km. Nici un atlet nu poate fi însoţit de mai mult decât un ghid odată. Toţi ghizii care nu însoţesc atleţiitrebuie să părăsească cursa de maraton. Este recomandat ca organizatorii să se asigure că proba vaavea loc în condiţii bune la lumina zilei.

Pentatlonul ( I )Pentatlonul ( I )

Pentatlonul pentru bărbaţii cu handicap vizual constă în cinci probe care vor fi susţinute toate înaceeaşi zi după cum urmează: săritura în lungime; aruncarea suliţei; alergare pe 100m; disc; 1500m.Pentatlonul pentru femeile cu handicap vizual constă în cinci probe care vor fi susţinute toate înaceeaşi zi după cum urmează: săritura în lungime; aruncarea greutăţii; alergare pe 100m; disc; 800m.Probele pentru atleţii (F/B) cu amputaţii din clasa A2 (A9)- amputaţie femurală unilaterală,respectiv amputaţie de membru superior – braţ, antebraţ şi a unui membru inferior – femuralăsau tibială) sunt: săritura în lungime; aruncarea greutăţii; 100m; aruncarea discului; săritura în înălţime.

Pentatlonul ( II )Pentatlonul ( II )

Probele pentru atleţii (F/B) cu amputaţii din clasa A4(A9) – amputaţie tibială simplă sau asociatăcu o amputaţie parţială a celuilalt picior călcâiul conservat, sunt: săritura în lungime; aruncarea greutăţii 100m; 400m. aruncarea discului;Clasa A6,A8 – amputaţie a unui singur picior sau asociată cu o amputaţie parţială a unui picior,sau asociată unei amputaţii Pirogoff – susţine următoarele probe:Femei: săritura în înălţime; aruncarea suliţei; 200m, 1500m; aruncarea discului.Bărbaţi: săritura în înălţime; aruncarea suliţei; 200m, 800m; aruncarea discului. Pentatlonul pentru atleţii în scaune rulante constă în următoarele probe: aruncarea greutăţii; aruncarea suliţei; 100m, 800m; aruncarea discului.

Pentatlonul ( III )Pentatlonul ( III )Pentru atleţii cu amputaţii din clasa A5/A7 – amputaţie dublă a braţelor, pentatlonul constă înurmătoarele probe:Femei: 100m, 200m, 800m; săritura în lungime; săritura în înălţime. Bărbaţi: săritura în înălţime; 200m, 1500m; triplu salt; săritura în lungime.  Probele pentru atleţii (F/B) cu infirmitate motorie cerebrală din clasa C3 şi C4- tetraplegici sauhemiplegici şi paraplegici în cărucior, sunt: aruncarea greutăţii, a suliţei; 100m, 800m; aruncarea discului.Pentru clasa C5 şi C6 – paraplegici sau hemiplegici practicanţi de sport în picioare, probele sunt:Femei: aruncarea greutăţii, a suliţei 200m, 800m aruncarea discului.Bărbaţi: aruncarea greutăţii, a suliţei; 200m, 1500m; aruncarea discului.

BibliografieBibliografie

1. www.wikipedia.org