Jandarmeria Sibiană

INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDE ŢEAN

“Gl.bg. Mihail Rasty” Sibiu

CONSILIUL JUDEŢEAN SIBIU Str. Gen. Magheru, nr. 14

ATOP

Lex & Ordo Jandarmeria Sibiană

Nr. 4/3 aprilie 2014

Coordonator: col. Costel Dogaru - Inspector şef Colaboratori: Pr. Constantin Necula - Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu Cms. Tarnu Daniela Florina – Serviciul Judeţean Anticorupţie Sibiu Lt.col. (r) Pletteriu Ioan Colectiv de redacţie: Col. Fotache Nelu– Şef Serviciu Organizare Coordonare Misiuni Lt.col. Mardale Florin – Contabil şef Lt.col. Călina Daniel– Şef Birou Resurse Umane Mr. Popescu Diana – Psiholog Cpt. Bădescu Ramona - Jurist Cpt. Costea Alexandru– ofiţer Relaţii Publice

Cuprins Mesajul Inspectorului General al Jandarmeriei Române ....... 1 Mesajul prefectului judeţului Sibiu ......................................... 3 Mesajul Preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu ................... 4 Mesajul primarului Municipiului Sibiu ................................... 5 Mesajul Preşedintelui Autorităţii Teritoriale pentru Ordine Publică Sibiu ................................................................ 6 Mesajul Şefului IPJ Sibiu ........................................................ 7 Mesajul Şefului ISU Sibiu ....................................................... 8 Mesajul Comandantului AFT Sibiu ......................................... 9 Anul 2013 pe scurt ................................................................... 10 Sfaturi pentru participanţii la manifestări publice................... 11 Recomandări “şcolare” ........................................................... 12 "Siguranţă la înălţime" ............................................................. 13 Deţinere de substanţe periculoase ............................................ 14 Bunuri contrafăcute comercializate ilegal în locuri publice.. 14 Tulburarea de stres post-traumatic - maladie sau mit? ........... 16 Însemn heraldic al Jandarmeriei Sibiu ..................................... 19 Corupţia – un comportament deviant? ..................................... 20 Managementul performant al resursei financiare .................... 23 Profilul contemporan al veșniciei... ......................................... 25 Recrutare .................................................................................. 27 Procedura contravenţională judiciară în lumina jurisprudenţei curţii europene a drepturilor omului ................. 30 Ce ne determină să călătorim? ................................................. 36 Pensionarii... ............................................................................. 39 Revoluţia română – 1989 Mărturiile lt.col. (rz.) Pletteriu Ioan (continuare) .............................................................................. 40

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean General de Brigadă „Mihail Rasty” Sibiu, Calea Poplăcii, nr. 85 Tel. 0269/233170, 0269/233190 Fax. 0269/232600 www.jandarmeriasibiu.ro

ISSN: 2067-9777

Tiparul executat la Tipografia Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu Str. G. Bariţiu, nr. 5-7, cod 550178, Sibiu, ROMÂNIA Tel.: +40 269 210551, +40 369 561731, fax: +40 269 215775 Web: e-mail: [email protected] http://www.bjastrasibiu.ro,

INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN General de brigadă „Mihail Rasty” SIBIU

SIBIU 2013

Jandarmeria Sibiană LEX & ORDO

1


2


3

Mesajul prefectului judeţului Sibiu, Ovidiu-Ioan Sitterli, cu ocazia Zilei Jandarmeriei Române

Data de 3 aprilie este un prilej de sărbătoare pentru Jandarmeria Română. În urmă cu 164 de ani, a fost semnat actul de naştere al acestei instituţii extrem de importante a statului. La 3 aprilie 1850, Domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, a aprobat, la propunerea Divanului Obştesc, „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în corp de jandarmi.

De Ziua Jandarmeriei Române, felicit întreg corpul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „General de Brigadă Mihail Rasty” Sibiu, pentru profesionalismul şi dedicaţia cu care îşi face, zi de zi, datoria faţă de cetăţenii judeţului Sibiu. În numele Instituţiei Prefectului, vă mulţumesc pentru eforturile depuse pentru apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, pentru protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism.

Vă doresc multă sănătate şi succes în îndeplinirea misiunii extrem de importante pe care o aveţi.

La mulţi ani!

Ovidiu-Ioan SITTERLI,

Prefectul Jude ţului Sibiu


4

Mesajul Pre şedintelui Consiliului Jude ţean Sibiu, Ioan CINDREA,

cu prilejul Zilei Jandarmeriei Române – 3 aprilie 2 014

Mă alătur şi eu celor care sărbătoresc în data

de 3 aprilie Ziua Jandarmeriei şi îmi îndrept atenţia în special spre conducerea şi colectivul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Sibiu. Faptul că se împlinesc 164 de ani de la întemeierea Jandarmeriei Române şi 95 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei din Transilvania dovedeşte că această instituţie a fost şi este necesară pentru menţinerea ordinii publice, a siguranţei cetăţenilor şi în final pentru respectarea democraţiei în România. Este recunoscut unanim că Jandarmeria este una dintre instituţiile statului român care se bucură în continuare de respectul şi încrederea populaţiei. Şi acest lucru se datorează profesionalismului, disciplinei, dăruirii şi, uneori, sacrificiului jandarmilor. Chiar dacă prezenţa lor în Cetatea Sibiului şi în întreg judeţul Sibiu este una discretă, amintesc aici prezenţa lor în număr mare cu ocazia paradei militare organizate anul trecut în premieră după Revoluţie, pe bulevardul Coposu, de Ziua Naţională a României, ocazie cu care jandarmii s-au bucurat de admiraţia celor peste 20.000 de sibieni care i-au văzut şi i-au aplaudat.

În calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean vă asigur de toată susţinerea pe care o aveţi din partea instituţiei noastre în toate demersurile pe care le întreprindeţi cu scopul de a oferi siguranţă cetăţenilor. Prezenţa dumneavoastră în structura Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP), informările periodice pe care le faceţi în cadrul întâlnirilor trimestriale ne confirmă că vă faceţi datoria şi interveniţi cu promptitudine oriunde şi oricând este nevoie.

Cu acest prilej aniversar, consider că este de datoria instituţiilor publice şi a Consiliului Judeţean Sibiu să adreseze fiecărui jandarm şi conducerii Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „General de brigadă Mihail Rasty” urările de la mulţi ani şi felicitări pentru că, prin activitatea desfăşurată de dumneavoastră, judeţul Sibiu se bucură de un climat de linişte. Cu deosebit ă pre ţuire, Ioan CINDREA – Pre şedintele Consiliului Jude ţean Sibiu


5

Mesajul primarului municipiului Sibiu, Klaus IOHANN IS, cu ocazia Zilei Jandarmeriei Române – 3 aprilie 201 4

Cu ocazia Zilei Jandarmeriei Române, mă bucur că am ocazia să îi felicit pe jandarmii sibieni pentru modul în care au fost prezenţi alături de comunitatea sibiană, pe care o deservesc cu un devotament de admirat.

Fie că a fost vorba de misiuni de ordine publică şi asigurarea pazei şi protecţiei unor instituţii ale statului, fie că a fost vorba de asigurarea pazei şi protecţiei publicului care a participat la evenimentele culturale şi sportive sau la diversele adunări în spaţiul public al Sibiului, jandarmii şi-au îndeplinit misiunea cu profesionalism şi ţin pe această cale să le mulţumesc în numele comunităţii locale pe care o conduc.

Cu această ocazie doresc să felicit conducerea Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Sibiu pentru rezultatele foarte bune obţinute până în prezent şi pentru seriozitatea cu care conducerea acestei instituţii a asigurat protecţia membrilor comunităţii sibiene. „La mulţi ani!” Klaus IOHANNIS Primarul Municipiului Sibiu


6

Nr. 12 / 12 septembrie 2007 În data de 3 aprilie se împlinesc 164 ani de la semnarea actului prin care domnitorul Grigore Alexandru Ghica, printr-un ofis domnesc a promulgat “Legiuirea pentru Reformarea Corpului Slujitorilor în Jandarmi”. La începutul anului 1917, o dată cu operaţiunea de reorganizare a armatei se reorganizează şi serviciul Jandarmeriei de pe lângă armata de operaţii. Născută din nevoia de ordine şi siguranţă publică, Jandarmeria a contribuit la consolidarea încrederii în instituţiile statului, remarcându-se efortul depus pentru apărarea proprietăţii şi a intereselor cetăţenilor români, iar după 1990 a participat şi în diferite teatre de operaţii în afara graniţei, pentru menţinerea ordinii în zona de tampon încredinţată. Spiritul acestui corp de elită, renăscut după anul 1989, a demonstrat că este o forţă stabilizatoare, credibilă, echidistantă şi apolitică. Potenţialul Jandarmeriei Române, reprezentat la nivelul Judeţului Sibiu de către Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sibiu, are un rol decisiv pentru implementarea măsurilor privind protecţia, siguranţa şi liniştea comunităţii sibiene. Misiunile executate de jandarmii sibieni împreună cu celelalte autorităţi din sistemul de ordine şi siguranţă publică locale şi judeţene au contribuit esenţial la procesul de afirmare, demonstrând în numeroase ocazii rolul şi locul bine definit în acest sistem. Apreciez efortul pe care îl depune întregul personal al Jandarmeriei sibiene şi profesionalismul exemplar în efectuarea misiunilor de patrulare, pază şi siguranţă publică. Cu acest prilej, doresc să păstraţi aceeaşi mobilizare exemplară, pentru efectuarea la cel mai înalt nivel a misiunilor încredinţate, şi să constituiţi un corp de elită modern-reprezentativ. La mulţi ani, doamnelor şi domnilor jandarmi!

PREŞEDINTE A.T.O.P. Constantin Sofrone

AUTORITATEA TERITORIALĂ DE ORDINE PUBLICĂ


7

Mesajul şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu

cu ocazia aniversării Zilei Jandarmeriei Române

INSPECTORULUI ŞEF AL INSPECTORATULUI DE JANDARMI

JUDEŢEAN „GL.BG. MIHAIL RASTY” SIBIU

Domnul col. Costel DOGARU

Stimate domnule inspector şef, În aceste momente emoţionante, de

bucurie şi mândrie, din viaţa colegilor noştri jandarmi, prilejuite de aniversarea şi sărbătorirea a 164 de ani de la înfiinţarea primelor structuri ale Jandarmeriei Române, ne revine onoarea şi deosebita plăcere să vă adresăm calde şi respectuoase felicitări, un gând bun, de împliniri personale şi profesionale, multă sănătate şi putere de muncă pentru realizarea importantelor proiecte prezente şi de perspectivă.

La ceas aniversar, vă împărtăşim bucuria şi urmărim cu admiraţie realizările jandarmilor sibieni, care au ridicat profesia la rangul de măiestrie, purtând ştafeta performanţei şi înnobilând blazonul peren al personalităţilor Jandarmeriei Române, ce au gravat momente memorabile, de glorie şi vitejie, în paginile glorioase ale Istoriei României.

Şi cu acest prilej, ne exprimăm speranţa şi dorinţa de a găsi noi forme şi modalităţi de colaborare, în slujba şi spre binele comunităţii noastre sibiene.

„LA MUL ŢI ANI!” Cu stim ă,

Şeful Inspectoratului de Poli ţie al Jude ţului Sibiu Comisar şef de poli ţie

Tiberiu – Iulian IVANCEA


8

Mesajul Inspectorului Şef al Inspectoratului pentru Situa ţii de Urgen ţă « Cpt. Dumitru Croitoru »

al Jude ţului Sibiu adresat

Domnului Inspector Şef al INSPECTORATULUI DE JANDARMI

JUDEŢEAN „GL.BG. MIHAIL RASTY” SIBIU Colonel COSTEL DOGARU

Cu ocazia aniversării a 95 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Ardelene, adresez tuturor jandarmilor sibieni militari şi civili, cele mai alese sentimente de stimă şi consideraţie.

De asemenea, le urăm sănătate, mult succes în îndeplinirea misiunilor ce vor veni şi puterea de a continua cu profesionalism, munca neobosită în folosul comunităţii sibiene, asigurându-i totodată de sprijinul nostru permanent.

Cu această ocazie, este de datoria noastră să subliniem colaborarea excelentă dintre instituţiile noastre şi vă felicităm pentru reuşitele profesionale şi eforturile depuse, alături de pompieri, pentru salvarea vieţilor celor aflaţi în situaţii dificile, precum şi pentru limitarea efectelor generate de situaţiile de urgenţă.

La mulţi ani Jandarmeriei Ardelene, la mulţi ani doamnelor şi domnilor jandarmi!

La mul ţi ani!

Inspector Şef

Locotenent-colonel Lauren ţiu-Cosmin BALCU


9

MESAJUL COMANDANTULUI (RECTORULUI) ACADEMIEI FOR ŢELOR TERESTRE

„NICOLAE B ĂLCESCU“ SIBIU, Domnul Gl.bg.prof.univ.dr.ing. Ghi ţă BÂRSAN,

ADRESAT

INSPECTORULUI ŞEF AL INSPECTORATULUI DE JANDARMI JUDE ŢEAN „Gl.bg. Mihail RASTY” SIBIU,

Domnul Colonel Costel DOGARU

Aniversarea a 164 de ani de la

întemeierea Jandarmeriei Române constituie

pentru întregul personal al Academiei Forţelor

Terestre „Nicolae Bălcescu“ fericitul prilej de a

exprima aprecierea deosebită pentru

împlinirile şi reuşitele celor care, cu dăruire şi

profesionalism, şi-au adus o meritorie

contribuţie pentru asigurarea şi respectarea

normelor de convieţuire socială, apărarea

vieţii şi integrităţii fizice a populaţiei şi

bunurilor materiale ale acesteia.

Drumul parcurs de această prestigioasă

instituţie, de la întemeiere şi până în prezent,

reprezintă destinul strălucit pus în slujba intereselor naţionale a unui lung şir de

generaţii, care au dovedit înaltă dăruire şi spirit de sacrificiu în îndeplinirea

onorantei misiuni de apărători ai valorilor democraţiei şi statului de drept.

Cu acest prilej aniversar sunt onorat să vă adresez, în numele comunităţii

academice militare sibiene, cele mai calde felicitări şi urări de bine, împlinirea

tuturor idealurilor personale şi profesionale, pentru a duce mai departe frumoasele

tradiţii ale Jandarmeriei, însoţite de tradiţionala urare:

„La mul ţi ani!“

COMANDANTUL (RECTORUL) ACADEMIEI FORŢELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU” Gl.bg.prof.univ.dr.ing. Ghi ţă BÂRSAN


10

ANUL 2013… PE SCURT Anul 2013 a reprezentat pentru Jandarmeria Sibiană o perioadă de adaptare atât în plan acţional cât şi instituţional determinat de dinamica fenomenelor social-politice, concomitent cu eficientizarea activităţilor şi misiunilor destinate creşterii gradului de siguranţă al cetăţenilor. Complexitatea situaţiei operative şi creşterea numărului adunărilor publice cu participarea unui public numeros, cu impact deosebit asupra climatului de ordine şi siguranţă publică, au impus noi transformări şi adaptări. Astfel pentru asigurarea unui climat de normalitate cu ocazia desfăşurării unor activităţi cu public numeros, au fost executate peste 4.050 misiuni de asigurare a ordinii publice în zona de competenţă. Un obiectiv prioritar urmărit pe timpul organizării şi executării misiunilor de asigurare a ordinii publice, l-a constituit prevenirea violenţelor la competiţiile sportive, în mod deosebit la meciurile de fotbal din competiţiile interne. Asigurarea unei reacţii imediate şi oportune în situaţii deosebite a constituit o direcţie de acţiune importantă a structurilor operative ale Jandarmeriei Sibiu, executându-se 81 misiuni de intervenţie şi de restabilire a ordinii publice, care au constat în aplanarea unor stări conflictuale în 2 situaţii, 77 intervenţii la solicitare „112” şi 2 acţiuni de salvare-evacuare. În anul 2013, s-au executat peste 3500 misiuni de menţinere a ordinii publice, în sprijinul Poliţiei Judeţului Sibiu, pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale şi creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor în mediul urban şi rural, dintr-un total de 5600 misiuni de menţinere. De asemenea au fost organizate şi executate peste 200 de misiuni în cooperare cu partenerii planurilor de colaborare.

În ceea ce priveşte paza şi protecţia instituţională în anul 2013 s-a asigurat paza a 20 obiective (16 obiective stabilite prin Hotărâre de Guvern, 3 obiective stabilite prin ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor şi 1 obiectiv stabilit prin ordin al Inspectorului general al Jandarmeriei Române) şi au fost planificate, organizate şi executate un număr de 315 transporturi de valori în beneficiul Trezoreriei Sibiu, 249 transporturi de produse cu caracter special în beneficiul S.C. Maxam România S.R.L. şi în folos propriu şi 761 de transporturi de corespondenţă clasificată în cooperare cu structura specializată a Direcţiei Judeţene de Informaţii Sibiu. Agenţii constatatori din cadrul unităţii au instrumentat un număr de 164 infracţiuni şi au aplicat 1240 sancţiuni contravenţionale din care 823 amenzi contravenţionale şi 417 avertismente scrise. De asemenea au fost confiscate în urma aplicării sancţiunilor contravenţionale bunuri în valoare de 13.798 lei.

În aceeaşi perioadă au fost depistate un număr de 3 persoane puse sub urmărire, care au fost predate structurilor de poliţie. Ca răspuns la solicitarea magistraţilor de a participa la efectuarea unor acte procedurale, au fost puse în executare un număr de 180 mandate de aducere.


11

SFATURI PENTRU PARTICIPAN ŢII LA MANIFEST ĂRI PUBLICE

În perioada următoare, practic în fiecare week-end din sezonul estival, spaţiile publice din municipiul Sibiu şi nu numai, se vor „umple” de manifestări cultural-artistice, sportive sau de promovare a unei anumite conduite pro sociale. În acest sens asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă publică va sta în atenţia structurilor operative şi de prevenire a faptelor antisociale, prin adoptarea unor dispozitive de ordine care vor supraveghea desfăşurarea în condiţii de siguranţă a manifestărilor organizate în zona de competenţă a I.J.J. Sibiu.

Într-o cronologie aproximativă, cele mai importante manifestări din anul 2013 sunt cele enumerate în continuare: Zilele culturale ale judeţului Sibiu, Festivalul Internaţional de Teatru, Festivalul Internaţional de Film, Festivalul internaţional de Jazz, Huet Urban, Sibiu - Fashion Days, Festivalul Florile Oltului, Festivalul Bujorul de munte – Gura Râului, Turul ciclist al Sibiului, Festivalul Sus pe muntele din Jina, Sibiu Streetball, Festivalul internaţional de Folclor – Cântecele Munţilor, Red Bull Romaniacs, ArtMania, Festivalul Medieval Cetăţi Transilvane, Târgul Olarilor, Cibin Fest, Raliul Sibiului - Campionatul Internaţional de Raliu şi lista poate continua.

Jandarmeria Sibiu are o serie de sfaturi pentru cei care participă la aceste genuri de manifestări în special tinerii şi nu numai, pentru a evita implicarea în producerea unor fapte antisociale:

• să respecte condiţiile de organizare şi desfăşurare a adunărilor publice; • să respecte orele de desfăşurare şi locul destinat adunărilor respective; • să respecte recomandările făcute de echipele de jandarmi; • să nu participe la adunare în stare de ebrietate, să nu consume şi să nu distribuie băuturi

alcoolice; • să nu circule noaptea la ore târzii pe străzi pustii sau neiluminate; • să acorde o atenţie deosebită bunurilor şi obiectelor personale (genţi, poşete, bagaje etc.) şi

să evite pe cât posibil să poarte la vedere obiecte de valoare, care pot atrage atenţia; • să nu răspundă provocărilor unor persoane suspecte, să nu ameninţe, jignească, sau să îşi

manifeste superioritatea; • să nu se angajeze în dispute verbale în mijloacele de transport în comun sau în

aglomeraţiile stradale; • când devin martorii sau victimele producerii unor fapte de natură infracţională sau

contravenţională, să se adreseze echipelor de jandarmi, pentru luarea măsurilor legale care se impun.


12

RECOMANDĂRI “ ŞCOLARE”

Violenţa în şcoală este orice formă de manifestare a

unor comportamente ca: - exprimare inadecvată sau jignitoare (poreclire,

tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire); - bruscare, împingere, lovire, rănire; - comportament care intră sub incidenţa legii (viol,

consum/comercializare de droguri, vandalism – provocare de stricăciuni cu bună ştiinţă, furt);

- ofensă adusă statului, autorităţii cadrului didactic (limbaj sau atitudine ireverenţioasă faţă de cadrul didactic);

- comportament şcolar inadecvat (întârzierea la orele de curs, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în şcoală şi orice altă atitudine (acţiune sau inacţiune) care contravine regulamentului şcolar)

Recomandările pe care le socotim a fi oportune şi demne de avut în atenţie se referă la deplasarea elevilor de la domiciliu spre şcoală (şi invers), precum şi în timpul orelor de curs:

• Deplasarea să se facă pe o rută cunoscută; • Evitaţi discuţiile cu persoane necunoscute; • Nu circulaţi prin zone retrase şi întunecate,

chiar dacă drumul “pare” mai scurt; • Nu purtaţi la vedere obiecte (bijuterii) care

ar putea fi sustrase prin violenţă; • Evitaţi să purtaţi asupra dumneavoastră o

sumă de bani mai mare decât strictul necesar;

• Adoptaţi o ţinută personală şi o conduită decentă, neprovocatoare, neagresivă şi neostentativă;

• Nu părăsiţi incinta instituţiei de învăţământ decât dacă cu motive întemeiate şi atunci cu aprobarea profesorului;

• Nu chemaţi persoane străine în incinta şcolii; • Nu vă lăsaţi atras în anturaje cu alte persoane sau grupuri de prieteni pe care nu îi

cunoaşteţi; • Nu consumaţi substanţe interzise şi dacă

aveţi cunoştinţă despre asemenea cazuri, aduceţi la cunoştinţa profesorilor, părinţilor precum şi jandarmilor ori poliţiştilor;

• Nu provocaţi şi nu participaţi la scandaluri, agresiuni, tulburarea ordinii publice;

• Nu vă opriţi în locuri necunoscute, îndepărtate sau nesigure la întoarcerea spre casă, chiar dacă sunteţi chemaţi de alte persoane;


13

"SIGURAN ŢĂ LA ÎN ĂLŢIME"

Comunicarea cu cetăţenii a fost permanent în atenţia jandarmilor sibieni. Având în vedere specificul misiunilor îndeplinite de jandarmi, în cursul anului 2013 au fost desfăşurate activităţi de informare a turiştilor privind misiunile jandarmilor montani şi a regulilor ce trebuiesc respectate pe timpul drumeţiilor montane.

Turiştii care frecventează zonele montane sunt persoane care nu petrec mult timp în acel loc, şederea lor fiind de scurtă durată şi dau dovada de superficialitate în cunoaşterea zonei, a regulilor ce trebuie respectate şi a instituţiilor ce acţionează acolo. In urma analizei efectelor acestei activităţi pentru anul 2014 se va demara o campanie de informare şi promovare intitulată "SIGURANTA LA ÎNALTIME". Proiectul vizează informarea directă a turiştilor prin distribuirea de pliante, afişe, autocolante, dar şi o prezenţa susţinută a instituţiei pe site-urile de internet accesate de turişti.

Turi ştii afla ţi în dificultate în zona turistice Păltini ş şi Bâlea pot apela cu încredere numerele de telefon 0749.116485 / 0749.117167 sau numărul unic de urgenţă “112” pentru a obţine sprijinul imediat al jandarmilor montani. Totodată, pentru evitarea situaţiilor nedorite, Jandarmeria Montană recomandă cetăţenilor să ţină cont de următoarele: - să se informeze asupra itinerariului propus, gradului de dificultate şi condiţiile climaterice locale şi să aibă autovehiculele echipate corespunzător; - să consulte prognoza meteorologică înainte de a pleca în drumeţii; - să aibă echipament adecvat zonei de munte, lanternă, rucsac şi trusă de prim ajutor, sac de dormit; - să folosească numai traseele marcate şi să urmărească marcajele de pe traseu; - să nu pornească pe un traseu după consumarea băuturilor alcoolice; - să solicite sprijinul Jandarmeriei Montane, specificând următoarele: datele de identificare ale persoanei care anunţă, ce s-a întâmplat, câte persoane au nevoie de ajutor şi locul unde sunt persoanele aflate în dificultate.


14

DEŢINERE DE SUBSTANŢE PERICULOASE

În data de 19.09.2013, cu ocazia asigurării ordinii şi siguranţei publice la spectacolul Media Music Awards, au fost instalate în Piaţa Mare din Sibiu, dispozitivele de ordine publică care au asigurat atât accesul în perimetrul delimitat pentru vizionarea artiştilor şi trupelor din program precum prevenirea tulburării ordinii publice prin amplasarea unor importante rezerve de intervenţie în locurile vulnerabile. Existau informaţii transmise de lucrătorii compartimentului de cercetare documentare, potrivit cărora este posibil să apară în zona accesului persoane care deţin substanţe

periculoase. Astfel în jurul orelor 19.00 informaţiile se confirmă. Un tânăr cu un comportament ciudat s-au apropiat de una dintre intrări. Subofiţerii care executau controlul corporal preventiv la filtrul nr. 3, au descoperit, în buzunarul acestuia trei ţigări şi o jumătate, cu formă specifică de joint, confecţionate manual, despre care persoana asupra căreia a fost găsită a declarat ca este un amestec de tutun şi haşiş cumpărate dintr-un internet cafe din mun. Sibiu. Persoana în cauză a fost condusă la sediul I.J.J. Sibiu, unde i-au fost întocmite actele de constatare. A fost solicitată prezenţa unui ofiţer din cadrul S.C.C.O. Sibiu şi i s-au întocmit actele premergătoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, în vederea consumului, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea 143/2000.

BUNURI CONTRAFĂCUTE COMERCIALIZATE ILEGAL ÎN LOCURI PUBLICE

Legea 12 din 1990 privind protejarea populaţiei împotriva comerţului ilicit interzice vânzarea ambulantă, fără documente legale a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi şi se sancţionează cu amenzi contravenţionale, confiscarea bunurilor ce fac obiectul contravenţiei, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea faptei.

În anul 2013 în zona de competenţă au fost aplicate un număr de 143 sancţiuni contravenţionale în valoare de 35.000 lei şi au fost confiscate bunuri în valoare de peste 13800


15

lei. Parfumurile, ceasurile, seturile de oale, motoferăstraiele şi televizoarele confiscate se vindeau în locurile publice şi parcările din judeţul Sibiu. Cetăţenii nu cereau nici un fel de garanţie cu privire la produsele pe care le cumpărau, aceştia mulţumindu-se cu preţul scăzut, lăsând în plan secundar calitatea acestora.

Contrafacerile afectează fiecare sector dar mai ales tehnologia informaţiei, sectorul audio vizual, industria de jucării, cea de parfumuri, industria farmaceutică şi cea de automobile. Primele victime ale contrafacerii sunt companiile, ale căror vânzări, cotă de piaţă, marcă, imagine şi investiţii sunt afectate. De asemenea contrafacerile îi vatămă şi pe consumatorii, care îşi riscă sănătatea şi siguranţa din cauza achiziţionării produselor de proastă calitate la preţuri destul de mari. Ţările care sunt victime ale acestor activităţi ilegale suportă costuri economice ridicate atât din punct de vedere al forţei de muncă cât şi din punct de vedere al impozitelor ce nu pot fi aplicate din cauza declarării unor vânzări mai mici decât în realitate. Toate aceste lucruri au impact asupra unor măsuri publice care nu mai pot fi aplicate sau a unor impozite care trebuie recuperate în alte moduri.

Pagini realizate de colonel Fotache Nelu Şef Serviciu Organizare Coordonare Misiuni


16

TULBURAREA DE STRES POST-TRAUMATIC – MALADIE SAU MI T?

Maior Popescu Diana

Aflaţi în faţa unei acute şi ireversibile schimbări a mediului

intern sau extern, oamenii au reacţii tipice; cu atât mai tipice, cu cât ele sunt mai simplificate, mai arhaice. Imobilitatea este prima reacţie a unei persoane care se confruntă cu o situaţie ameninţătoare. Oamenii se crispează, reduc la minim intensitatea activităţii şi aşteaptă autolimitarea acesteia. Dacă evenimentele escaladează, pot intra în acţiune diferitele mecanisme de autoconservare, adesea iraţionale cum ar fi de exemplu fuga sau săritul pe fereastră în timpul cutremurelor.

Aceste stări de criză provocate de situaţii extreme care depăşesc capacitatea de adaptare survin brusc şi au efecte psihologice, biologice, morale, social-politice şi economice importante asupra comunităţilor umane. Efectele lor de un mare polimorfism psihosocial afectează starea de sănătate mintală colectivă realizând grupajul de tulburări de tipul PTSD (post-traumatic stres disorder) – tulburări de stres post-traumatic.

În literatura de specialitate stresul post-traumatic sau sindromul tulburărilor de stres post-traumatic este descris ca fiind un stres întârziat care se declanşează în urma traversării unor evenimente critice cu impact traumatizant, atât fizic dar mai ales psihic cum ar fi: atacuri armate, agresiuni, dezastre naturale, accidente grave.

Viaţa si activitatea militară, în condiţii de pace, de criză şi cu atât mai mult în timp de război, constituie o sursă de trăiri emoţionale pozitive şi negative complexe, uneori contradictorii sau ambivalente, dar întotdeauna aflate în situaţia de a genera şi de a menţine stresul psihic.

Cercetările asupra stresului post-traumatic au debutat cu mai mult de jumătate de veac în urma, încă din timpul celui de-al doilea război mondial. Toate descrierile acestui fenomen includeau întotdeauna un şir de elemente comune: amintiri intruzive ale situaţiei traumatizante tulburări de somn, vise cu coşmaruri, anxietate, depresie, excitabilitate psihică crescută.

Însă importanţa cercetării în acest domeniu a devenit evidentă numai spre mijlocul anilor ‚70, când societatea americană s-a confruntat pentru prima dată cu problemele provocate de formele dezadaptative de comportament ale veteranilor războiului din Vietnam. Datele obţinute arătau că pentru aproximativ 25% din cei ce au luptat în Vietnam experienţa participării la acţiunile militare a fost cauza dezvoltării unor modificări negative de personalitate sub influenţa traumelor psihice .

În rezultatul cercetărilor a devenit clar ca starea care se dezvolta la cei ce au trecut prin situaţii critice generatoare de stres psihic (participarea la acţiuni militare, manifestări violente de stradă, accidente, dezastre sau calamităţi naturale, diverse forme de violenţa) manifestă tendinţa nu numai să nu dispară cu timpul, chiar să devină tot mai pronunţată, debutând brusc pe fondul unei


17

aparente bunăstări generale a persoanei. Caracteristic pentru sindromul descris este manifestarea sa tardivă, după o prelungită latenţă, putându-se vorbi de un stres psihic întârziat, şi faptul că sindromul poate fi intensificat prin alţi factori stresanţi adesea greu identificabili.

„Socul de bombardament” sau „sindromul de oboseala din timpul războaielor” cum a mai fost denumit PTSD, se manifestă ca reacţie la un eveniment catastrofal sever care se situează în afara limitelor experienţei umane şi ar provoca oricui suferinţă. Tabloul clinic al PTSD este complex şi include simptome din sfera cognitivă, afectivă, fiziologică, comportamentală şi relaţională.

La diagnosticarea unei tulburări de stres post-traumatic se iau în considerare următoarele patru criterii principale şi persistenţa simptomatologiei specifice o perioadă de timp de minimum o lună de zile de la producerea traumei:

� persoana a fost expusă la un eveniment traumatic în care a trăit, a fost martoră sau

s-a confruntat cu un eveniment care a implicat ameninţări cu moartea sau rănirea gravă, decesul sau rănirea gravă sau ameninţarea integrităţii sale fizice sau a altor persoane, iar reacţia persoanei a inclus teamă intensă, sentimente de neajutorare sau oroare.

� evenimentul traumatic este retrăit frecvent într-una sau mai multe dintre următoarele modalităţi:

• amintiri intruzive ale evenimentului traumatic (imagini, gânduri, percepţii); • coşmaruri recurente legate de evenimentul traumatic; • retrăirea evenimentului la nivel de comportamente, afecte (halucinaţii, iluzii, flashback-uri);

• distres intens la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect al evenimentului traumatic sau care au legătură în vreun fel cu acesta;

� evitarea stimulilor asociaţi traumei şi responsivitate generală redusă manifestate în următoarele modalităţi:

• încercarea de a evita gânduri, sentimente, conversaţii ce reamintesc de traumă; • evitarea locurilor, activităţilor, persoanelor care reamintesc trauma; • imposibilitate de a-şi aminti aspecte importante ale evenimentului traumatic; • interesul sau participarea la activităţi importante sunt mult diminuate; • sentiment de detaşare şi înstrăinare de ceilalţi; • gama de afecte este mult restrânsă; • aşteptări pesimiste în legătură cu viitorul.


18

� manifestări psihocomportamentale caracteristice unei stări generale de disconfort : • dificultăţi la adormire şi insomnii; • iritabilitate sau izbucniri de furie; • dificultăţi de concentrare; • hipervigilenţă.

Reacţia cronică (amânată) la stres a fost identificată la indivizii care au trecut prin perioade de stres sau a fost expuşi la stres puternic şi au dezvoltat tulburări dezadaptative care se manifestă o perioadă mai lungă de şase luni după producerea evenimentului traumatizant.

Simptomatologia include şi în acest caz: anxietate (de la anxietate obiectivă la trăiri anxioase foarte puternice), supraîncordare şi irascibilitate cronică adesea însoţite de fatigabilitate, insomnie, hipersensibilitate la zgomote, incapacitatea de a se adapta, coşmaruri repetitive în legătură cu evenimentul psihotraumatizant, tulburări de atenţie, stări de agitaţie psihomotorie. Adesea în cazul instalării reacţiei amânate la stres persoana are o dispoziţie depresivă, tinde să evite contactele sociale, poate dezvolta o dependenţă severă de substanţe, cel mai frecvent de alcool, iar întreaga sa viaţă personală şi relaţiile sale în cadrul familie sunt afectate de implicarea sa redusă şi pierderea interesului pentru acestea.

PTSD reprezintă o afecţiune psihiatrica importantă ce produce puternică suferinţă emoţională şi inadaptare socială, prezentând adesea un tablou clinic complex ce constituie o semnificativă provocare pentru psihologi în ceea ce priveşte conduita terapeutică. Terapia cognitiv-comportamentală care pune un accent deosebit pe metode variate de expunere s-a dovedit a fi cea mai eficace metoda de intervenţie psihoterapeutica în acest caz.

De regulă imediat după producerea unui incident violent în care au fost implicaţi reprezentanţi ai forţelor de ordine se recomandă odată cu acordarea măsurilor de prim ajutor oferirea de suport emoţional. În acest caz suportul psihologic are drept obiectiv atenuarea stresului emoţional şi fizic şi conferirea sentimentului de securitate.

O contribuţie importantă la restabilirea stării de echilibru emoţional şi prevenirea apariţiei ulterioare a reacţiilor de tip PTSD revine familiei şi prietenilor persoanei implicate în evenimente psihotraumatizante.

S-a constatat că în cazul militarilor aparţinând forţelor de intervenţie traumatizarea se poate produce atât în mod direct prin confruntarea cu diverse situaţii ameninţătoare, dar şi indirect prin expunerea militarilor la un număr mare de persoane care la rândul lor au suferit diverse traume în urma unor violenţe sau dezastre. În această situaţie vorbim de o traumatizare secundară, iar sistemul de suport include alături de psiholog, familie, prieteni şi grupul de muncă, respectiv pe ceilalţi membri ai echipei de intervenţie antrenaţi pentru astfel de situaţii.

Psiholog Maior Popescu Diana


19

ÎNSEMN HERALDIC AL JANDARMERIEI SIBIU

În data de 15.01.2014 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului

afacerilor interne pentru modificarea şi completarea OMIRA 490/2008 privind însemnele

heraldice ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne. Prin această completare, Inspectoratului

de Jandarmi Judeţean Sibiu i-a fost aprobat proiectul de însemn heraldic.

Însemnul heraldic al Inspectoratului de Jandarmi

Judeţean Sibiu din cadrul Jandarmeriei Române se

prezintă: pe fond albastru, o acvilă cruciată, de aur, cu

capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise,

ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o

ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei se află un alt scut de dimensiuni mai mici, tăiat, având, în cartierul din partea de sus, pe albastru, un romb de argint, ieşind dintr-o cunună compusă din trei frunze de stejar de aur, purtând în centru litera J stilizată, scrisă cu negru, iar în cartierul din partea de jos, pe roşu, un trichet de aur. În partea inferioară, sub acvilă, stă scrisă deviza cu litere negre pe o eşarfă albă: LEX ET ORDO (LEGE ŞI ORDINE). În exergă, între două cercuri liniare aurii, pe fond albastru, apare legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, aurii: * INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN * SIBIU.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) romb – viaţă, prosperitate, recompensă, cântece de laudă; b) litera J – sigla care desemnează încă din secolul al XIX-lea Jandarmeria Română; c) cununa din frunze de stejar – forţa, puterea, autoritate veche; d) trichetul – element preluat de la stema judeţului Sibiu pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

Cpt. Costea Alexandru Ofiţer informare, relaţii publice şi cu publicul


20

CORUPŢIA – UN COMPORTAMENT DEVIANT?

„Cu mintea limpede, cu sufletul cald şi mai ales cu mâinile curate" Antonio Di Pietro - poliţist italian, judecător şi apoi parlamentar european

Comisar de poliţie Tarnu Daniela Florina Serviciul Judeţean Anticorupţie Sibiu

Noţiuni generale ale corupţiei Cuvântul “corupţie” vine din latinescul “corruptio” – ceea ce înseamnă mituire, degradare,

decădere. Chiar şi cele mai simple definiţii date corupţiei le găsim în dicţionarele explicative, unde “corupţie” înseamnă abatere de la morală, de la corectitudine şi datorie; depăşire a anumitor limite sociale, desfrânare, depravare; acţiuni care fac ca un fenomen social, o idee, un sentiment, să-şi piardă integritatea şi puritatea.

În Evul Mediu, acelaşi termen se folosea mai mult în sens propriu şi se referea la putreziciune, la descompunerea cărnii după moarte, la dezintegrarea corpului uman. A fost motivul pentru care în acea perioadă conotaţia principală a termenului de corupţie era aceea de decădere morală, de viciere a ideilor religioase, a studiilor clasice, a limbii culte şi a moralităţii, în general.

Din cele expuse, este evident că noţiunea de corupţie este în interconexiune cu principiile morale ale societăţii, fiind determinată de regulile şi principiile care definesc conduita corectă în societate. Morala reprezintă un sistem de norme etice şi principii de viaţă ale conştiinţei sociale care determină prin tradiţie îndatoririle omului faţă de societate şi faţă de ceilalţi oameni. Normele se referă la drepturi şi sarcini ale indivizilor din grup, ajutându-i pe aceştia să-şi identifice rolurile, precum şi să determine ce pot ei aştepta de la ceilalţi. Ţinând cont de faptul că normele sunt stabilite şi acceptate de societate, adică nu sunt rigide ci schimbătoare, înţelegerea noţiunii de corupţie diferă de la o epocă la alta, de la o societate la alta, de la o clasă socială la alta, în funcţie de nivelul de instruire, cultură, mentalităţi etc.1

În vederea conceptualizării fenomenului de corupţie, se impune şi analiza raportului corupţie-lege. Astfel, normele morale se pot întrupa drept reguli oficiale. Ele pot fi reprezentate şi prin legi aplicabile prin autoritatea guvernamentală. În acest sens, corupţia constituie în primul rând, o abatere de la lege. Reglementările legale interzic anumite acţiuni care îl pot categorisi pe un individ ca fiind corupt. Datorită caracterului imperativ al legislaţiei, aceasta face ca acţiunea unei persoane să fie legală sau ilegală.

Însă, dacă reglementările legale sunt insuficiente şi permit desfăşurarea de către indivizi a unor acţiuni care în conformitate cu normele morale pot fi categorisite drept incorecte, se poate spune că sunt acţiuni legale, dar nonetice şi pot fi considerate “corupţie”.

Corupţia este un fenomen istoric prin excelenţă, care e legat de apariţia statului, ceea ce este confirmat de analele istorice străvechi. Multe din elementele componente şi mecanismele de funcţionare ale corupţiei, nu dispar odată cu trecerea la statul de tip modern, ci fiind foarte maleabil îşi continuă existenţa adaptându-se la cerinţele timpului.

1 Pascaru, Valeriu. 2000. Corupţia –Corupţia în Republica Moldova. Aspecte juridice. Mecanisme de prevenire a fenomenului. Moldova: Editura Arc p. 82


21

Criminologul american W.M. Reismen afirma: “Oamenii sunt nevoiţi în permanenţă să aleagă între principiile înalte şi necesităţile compromisului cu realitatea severă…”, În felul acesta corupţia este pe de o parte condamnată de toţi, dar pe de altă parte, e susţinută.2

Dimensiunea devianţei în cadrul infracţiunilor de corupţie Prin intermediul procesului de socializare, orice societate transmite membrilor săi modelul său normativ şi cultural, facilitându-le integrarea socială, învăţarea culturii grupului din care fac parte şi deprinderea cu rolurile sociale pe care trebuie să le îndeplinească.3 Comportamentul este dirijat de normele şi valorile dobândite prin procesul socializării, fiecare individ asimilând în felul acesta cunoştinţe, deprinderi şi dispoziţii care îl fac apt să acţioneze ca membru al societăţii. În epoca modernă, sociologii care s-au ocupat îndeosebi de studiul comportamentelor deviante au dezvoltat un număr mare de teorii din care au rezultat diferite concepţii cu privire la noţiunea de corupţie. Ei au încercat să găsească o definiţie cât mai exactă a conceptului de corupţie dar, în cele din urmă, au fost nevoiţi să admită că noţiunea nu poate avea o definiţie universal valabilă pentru toate societăţile existente la un moment dat.4

Devianţa, reprezintă orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular. Definit ca un tip de comportament, care se opune celui convenţional sau conformist, devianţa cuprinde nu numai încălcările legii, ci orice deviere de la regulile de convieţuire colectivă. În acest sens, devianţa include o gamă extrem de largă de acte sau conduite, de la cele excentrice ori bizare incompatibile cu codurile culturale ale grupului sau societăţii, la cele aşa-zis imorale, care nu sunt întotdeauna sancţionate de lege şi până la cele cu caracter antisocial. În esenţa ei, este o manifestare care ofensează sentimentele şi aşteptările colectivităţii.

Educaţia impusă şi transformată prin ereditate în instinct, nevoile şi raporturile de convieţuire, au creat deprinderi speciale de la care indivizii nu se abat decât în cazul unor circumstanţe speciale.5 Este şi cazul săvârşirii faptelor de corupţie. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române redă o latură social-morală a termenului de corupţie, aceasta reprezentând „o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”. Încălcarea normei juridice, de pildă, constituie o formă particulară a devianţei, deoarece violează legea, privită ca ansamblu de reguli normative impuse.6

Un element de bază care defineşte devianţa la nivelul instituţiilor de control social este reprezentat de dobândirea ilicită a unor avantaje materiale, precum şi a unor poziţii de putere sau prestigiu în beneficiul membrilor acestor instituţii, prin încălcarea interesului public. Caracteristica cea mai frecventă a devianţei în acest domeniu, o reprezintă nu numai angajarea în fenomene de corupţie şi fraudă, dar şi în diferite decizii capabile să afecteze, în cea mai mare măsură interesele şi scopurile sociale. Astfel, se apreciază că actele corupte ale instituţiilor de control social, sau ale reprezentanţilor lor, pot fi cel mai bine definite ca „un abuz ilegal al puterii publice”, care are drept scop diferite beneficii particulare ale acestor reprezentanţi sau ale altora care participă la conducerea instituţiei respective. Noţiunea de abuz al puterii publice se referă la nenumărate cazuri şi situaţii de încălcare a intereselor colective, prin intersectarea ilicită a sferei publice cu cea privată, prin obţinerea prin intermediul unor decizii oficiale, a unor beneficii cu caracter privat.

Analiza corupţiei ca fenomen deviant presupune, evident, studierea modului în care individul ajunge să săvârşească acest act, pentru că dincolo de importanţa acordată până în prezent

2 Sergiu, Ilie. 2000. Corupţia –corupţia aspect criminologic. Moldova: Editura Arc. p. 129 3 Sorin, M Rădulescu şi Piticariu, Mircea. 1989. Devianţă comportamentală şi boală psihică. Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România. p. 9 4 Abraham, Pavel. 2005. Corupţia –cauze, mecanisme, efecte soluţii. Bucureşti: Editura Detectiv. p. 26 5 Lombroso, Cesare. 1992. Omul delicvent (vol I). Bucureşti: Editura Măiastra. p. 15 6 Sorin, M Rădulescu şi Piticariu, Mircea. 1989. Devianţă comportamentală şi boală psihică. Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România. p. 11


22

mijloacelor de combatere, depistare şi prindere a vinovaţilor, este mult mai important să se prevină acest fenomen.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că indivizii acţionează în interiorul unei culturi şi că ele reflectă, într-o măsură semnificativă, încercările respectivei comunităţi de a supravieţui şi de a-şi atinge scopurile, printre care şi menţinerea legăturii indivizilor care o alcătuiesc. În acest context, contracultura reprezintă un stil de viaţă alternativ pentru cei care nu se conformează la normele general acceptate. Când această nonconformare generează reacţii de respingere, ostilitate sau pedepsire din partea comunităţii, apare comportamentul deviant.

În întâmpinarea unui astfel de comportament, responsabili pentru modul în care sunt însuşite şi aplicate normele şi regulile grupului şi societăţii sunt: familia, iar aici în mod special, părinţii, reprezintă primul rol al formării. Urmează şcoala, prin educaţia şi prezenţa pedagogilor, apoi grupul profesional, respectiv indivizi aproximativ egali ca vârstă şi ca statut şi mass-media care are un rol nu mai puţin important decât celelalte. Prin intermediul acestora are loc procesul de asimilare a modalităţilor de conformare la normele, valorile şi rolurile impuse de societate.

Analizată din punct de vedere al procesului formativ, socializarea presupune parcurgerea a trei etape importante şi anume:7

- modelarea noului născut într-o fiinţă socială, prin părinţi şi familia lărgită; - modelarea adolescentului care-şi părăseşte familia pentru a se duce la şcoală, în această

fază apărând, ca factor important al socializării, grupul colegilor de aceeaşi vârstă; - modelarea adultului, care trăieşte în mediul său profesional, eventual în propria sa

familie, un rol important avându-l aici colegii de muncă. În multe din situaţiile cu care individul se confruntă nu există un model categoric de

reacţie, ceea ce face ca, în asemenea cazuri, el să fie pus într-o situaţie ambiguă. În general, individul se informează despre cum ar trebui să reacţioneze, observând comportamentul celorlalţi, care are un caracter informaţional, ajutându-l să iasă din diverse situaţii sociale dificile, prin preluarea exemplului. Acest mod de adaptare este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „influenţă socială informaţională”.

Multe eforturi de stăvilire a corupţiei eşuează din pricină că adoptă o abordare exclusiv legislativă sau se bazează numai pe apelul la moralitate. Din fericire, există însă şi ini ţiative de prevenire şi combatere a corupţiei încununate de succes, de pe urma cărora putem trage învăţăminte. Acestea ne învaţă că secretul succesului stă în a avea o strategie de prevenire a corupţiei. În acest sens, a fost adoptată la nivel naţional şi se implementează Strategia Naţională Anticorupţie 2012-2015, fiind un document de viziune strategică pe termen mediu, care oferă coordonatele majore de acţiune în sprijinul promovării integrităţii şi bunei guvernări la nivelul tuturor instituţiilor publice.

Comisar de poliţie Tarnu Daniela Florina Serviciul Judeţean Anticorupţie Sibiu

7 Abraham, Pavel. 2005. Corupţia –cauze, mecanisme, efecte soluţii. Bucureşti: Editura Detectiv. p. 139


23

MANAGEMENTUL PERFORMANT AL RESURSEI FINANCIARE

Instituţiile publice din sistemul naţional de ordine şi siguranţă publică, ca de altfel majoritatea covârşitoare a organizaţiilor, utilizează, în principal 4 genuri de resurse, şi anume: resurse umane, resurse materiale, resurse financiare şi resurse informaţionale. Este universal acceptat că cea mai importantă resursă este cea umană, dar la baza utilizării tuturor resurselor, precum şi combinării în utilizare stă resursa financiară. În cadrul actualei crize economice, deja permanentizată, se pune tot mai mult accentual pe eficientizarea utilizării fondurilor publice, tot mai puţine şi tot mai necesare, de aceea voi încerca să atrag atenţia asupra unor metode utilizabile în cadrul procesului managerial al unei instituţii publice. Actuala criză economică globală, apărută practic în august 2007 pe “piaţa subprime mortgage” din SUA (piaţa creditelor imobiliare), poate fi caracterizată, la nivelul ţării noastre prin câteva elemente:

• Lipsa lichidităţilor din piaţă, deoarece băncile nu au mai putut finanţa activităţile economice, din diferite cauze, nu le analizăm aici, nefiind obiectul prezentului demers (de fapt, nu îşi mai exercită rolul lor activ în economie, acela de finanţare a activităţilor economice)

• Scăderea numărului de “actori” de pe piaţa economică, datorită închiderii mai multor agenţi economici

• Scăderea veniturilor din sectorul public, fapt ce a condus la diminuarea calităţii resursei umane, factor determinant în activităţile normale de funcţionare

• Instabilitatea politică accentuată, factor destabilizator macroeconomic, cu implicaţii extreme, în general negative, în toate domeniile de activitate.

Pornind de la aceste considerente, în rândul tuturor instituţiilor publice s-a înregistrat un proces de subfinanţare a activităţilor ce a condus la apropierea acestora de colaps, acest proces fiind combinat şi cu o lipsă generalizată de eficienţă a utilizării fondurilor publice.

De asemenea, se poate remarca şi percepţia generală a cetăţenilor referitoare la activitatea instituţiilor publice, în sensul că aşteptările şi pretenţiile cetăţenilor sunt mult mai ridicate decât în trecut, fapt datorat atât creşterii nivelului de educaţie cât şi a gradului de informare a oamenilor. Lucrul acesta este, în mare parte, logic, ţinând cont de faptul că sectorul public este susţinut de impozitele şi taxele plătite de cetăţeni şi de aceea, exigenţa şi percepţia faţa de ele este influenţată. Astfel se înregistrează şi din partea societăţii în general, o creştere a presiunii faţă de instituţiile publice pentru ca acestea să-şi gestioneze resursele cât mai raţional şi să-şi conducă activitatea spre satisfacerea la un nivel cât mai ridicat a necesităţilor şi aşteptărilor acesteia.

Pentru aceste aspecte consider că sunt importante de urmărit direcţiile de acţiune, aşa cum au fost ele implementate şi în alte state europene:

• Reforma instituţiilor publice să fie orientată către un foarte clar management strategic. De exemplu, în Irlanda s-a lansat o iniţiativă, în care fiecare minister a trebuit să-şi definească strategia pentru o mai bună satisfacere a necesităţilor cetăţeanului şi pentru evaluarea procesului de reformă.

• Codul bunelor maniere începe să fie obiectul unei dezbateri foarte vii în contextul noilor principii ale managementului şi ale incidenţelor sale asupra comportamentelor. Australia şi Noua Zeelandă chiar au publicat directive pentru instituţiile publice în acest sens.

• Trebuie urmărită foarte atent dinamica şi migraţia forţei de muncă în cadrul instituţiilor publice. Belgia a creat un „Departament de transferuri” în cadrul Ministerului Funcţiunii Publice, însărcinat printre altele să stabilească inventarul personalului excedentar cu scopul transferării lui în posturile vacante.


24

• Trebuie avută în vedere şi tendinţa de a acorda responsabilităţi şi o autonomie crescândă structurilor inferioare ale instituţiilor publice în scopul creşterii eficienţei serviciilor oferite.

• Urmărirea în permanenţă a structurii şi mărimii aparatului de stat, pentru eficientizarea activităţii acestuia precum şi reducerea costurilor de funcţionare. În Finlanda limitarea dimensiunii sectorului public a fost una din preocupările guvernului impunând în acest sens limite la bugetul acordat şi la numărul de personal.

• O altă opţiune, rămasă viabilă, este aceea a privatizării segmentelor vădit neprofitabile, bineînţeles în domeniile în care se poate face această privatizare.

• Încercările de introducere a mecanismelor de piaţă în cadrul activităţilor instituţiilor de stat. În această privinţă s-au evidenţiat Australia şi Regatul Unit al Marii Britanii. În Australia, Ministerul Apărării a reuşit să economisească 76 milioane dolari australieni pe an, având sub contract anumite activităţi de sprijin cu caracter comercial.

• Gestionarea cât mai eficientă a resurselor financiare prin aplicarea unor norme clare de utilizare a fondurilor. În Regatul Unit s-a publicat o Carte Verde despre introducerea unui sistem de comercializare şi de distribuire a bugetului pentru resurse la nivelul guvernului de la Londra.

• Utilizarea cât mai eficientă a tehnologiei informaţionale, atât de dezvoltată la ora actuală şi capabilă să ofere atâtea oportunităţi instituţiilor publice.

• Şi nu în ultimul rând gestionarea şi reforma reglementării. Noua teorie a gestionării recomandă să se pună accentul mai mult pe activităţi decât pe reguli. În Canada s-au revizuit 3000 de regulamente existente. În Japonia există două programe de eliminare a regulilor. În Ţările de Jos s-a creat un Comitet de desfiinţare a regulilor sub preşedinţia Primului Ministru: asta bineînţeles acolo unde domeniul de activitate permite şi conduce către o eficienţă sporită a activităţii.

Urmărind toate aceste propuneri se poate analiza dacă ele se pot aplica la nivelul instituţiilor noastre, parţial sau total, sau dacă reprezintă modalităţi viabile de acţiune pe viitor.

Locotenent-colonel Mardale Florin Contabil Şef


25

PROFILUL CONTEMPORAN AL VE ȘNICIEI...

Părintele Arsenie Boca al României Trăim într-o lume a întrebărilor cu prea multe

răspunsuri. Grele și superficiale deopotrivă. Disperați și cuprinși de demența unei încrederi fără fond, subtili și grosolani deopotrivă, oamenii generației acesteia strigă mereu după limpeziri, după elucidări și dialog, nu doar cultural. O societate care pare să se sufoce respiră tot prin oameni. Niciodată nu am fost adeptul nebăgării în seamă a efortului aproapelui de a face lumină ori a vesti adevărul. Chiar când criticile sunt nefondate sau doar închipuite m-am gândit că Dumnezeu vrea să scrie ceva nou în textura inimii mele. Așa mi-am amintit mereu cuvintele Părintelui Arsenie Boca, exprimate cu destinderea omului plin de Har, prin care învăța că cei mai buni prieteni ai săi sunt criticii săi, care au dreptate! Și mi-am adus aminte de cuvântul Mântuitorului adresat Ucenicilor: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte” (Ioan 15.19). Sau, și mai adânc, atenționarea cea mai cutremurătoare: „Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” (Ioan 16.2) cu multiplele sale forme consemnate în Evanghelii ( Luca 12.13; Luca 21.13; Marcu 13.9; Matei 23.34). Atunci când admiți voia lui Dumnezeu, Care te pune lucrător în via Sa, nu prea ai parte de laude, de aplauze, nici nu trebuie să fii simpatizat 100%. Ceilalți, toți, ar face treaba muuuult mai bine în locul tău, ar lucra mai cu spor, ar vorbi mai bine, ar sluji mai frumos... Așa și este. Tu, ca om, nu poți face decât ceea ce ți-a îngăduit Dumnezeu. El e Cel care rodește livada sufletului tău.

De aceea nu sunt ultimative sondajele de opinie privind oameni Bisericii sau Biserica, istoria repetându-se la nesfârșit în ce privește „aplauzele” societății la adresa acesteia. Suntem în fond în laturile aceleiași Evanghelii, cu aceleași exigențe, riscante după regulile creștinismului căldicel sau ale creștinismului bun la palavre pe la colțuri. Societatea civilă, construită în primul rând pe dreptul de a-l ucide pe Dumnezeu în orice manifestație publică, adept al deicidului pe bază de lege, transferă rânjetul sarcastic bazat pe cifrele alcovurilor intelectuale, numite instituții de sondare publică, pe fețele unora dintre creștinii noștri. Dacă sondajele le pot accepta că pot spune la un moment dat unde greșim, nu am înțeles nicicum satisfația unora dintre cei care se cheamă ortodocși, încântați că una sau alta dintre figurile bisericii sau un proiect sau altul sunt comentate sarcastic și jignitor. Satisfacția lor, uniți prin Botez și Taine cu Biserica, uniți cu mine și cu toată frățietatea liturgică vie, aceasta este cea care mă doare. Superioritatea afișată când rumegă la scenarii bolnave.

România. Anii grei, în plin Război Mondial, Transilvania. Într-o mănăstire umilă, dărâmată cu secole în urmă de tunurile Generalului austriac von Bukow, printre ruinele ce adăposteau câțiva monahi, reizvorăște nădejdea, este rechemată dragostea în ajutor, se reaprinde credința. Ruinele, gospodărite cu luciditate, cresc într-o mănăstire nouă. Pentru că acolo, la Sâmbăta de Sus, există


26

un om al lui Dumnezeu, oamenii îl află pe Dumnezeu. Copii, tineri, bătrâni, ostași încercați și tineri ce vor îngrășa pământul trufașei Europe, victimele celei mai nenorocite conflagrații mondiale, vin din ce în ce mai mulți, dispuși să-și schimbe viața. Nu. Nu e un mag ghicitor și nici un filosof complicat. Un tânăr ieromonah, Arsenie Boca, devine Părintele unei renașteri duhovnicești fără precedent. E mult? E puțin? Lumea în jur ucidea în numele ideologiilor. El îndeamnă la iertare. Lumea din jur exploda în excese. El crește în oameni cultura echilibrului și a dragostei. Are de partea sa pe Dumnezeu.

Trec anii dar nu și greutățile. România, cotropită de barbarismul sovietic, primește cea mai dură lecție de democrație socialistă: uciderea lui Dumnezeu. Oamenii din jurul Părintelui devin mărturisitori ai Învierii. El este, repetat, arestat și obligat la domicilieri forțate. Obligat la ieșirea din mănăstire și preoție. Se refugiază în rugăciune, scriitură și pictură. Pictează mai întâi scene disparate din biserici. Apoi oferă Neamului său și Bisericii o Capelă Sixtină în viziune Ortodoxă. Nu, nu în centrul Bucureștilor și nici într-un oraș mare ci într-o smerită așezare din apropierea graniței de sud a României- Drăgănescu. Oamenii îl caută. Ca pe un înțelept, ca pe un profet, ca pe un sfânt.

Îmbătrânit și urmărit de Securitatea comunistă, inclusiv pe patul de moarte, Părintele rămâne egal cu sine, în căutarea, aflarea și propovăduirea iertării, a iubirii necondiționate, a comuniunii cu Dumnezeu. Trece în veșnicie în noiembrie 1989, cu puțin timp înainte de căderea, părelnică, a comunismului de stat. Funeraliile sale, desfășurate într-o mănăstire ce o restaurase nu doar sufletește, la Prislop, în miezul României, sunt primul act de libertate care arată că românii sunt gata să moară pentru libertatea lor. Ei știu că libertatea pe care o cer nu poate fi obținută decât prin invocarea lui Dumnezeu. Cel care-l dăruise în mijlocul lor, alături de alți Părinți și monahi mărturisitori, și pe omul acesta al lui Dumnezeu, Arsenie Boca.

Începând cu anul 1990 Părintele e mai viu în conștiința oamenilor. Cărțile sale, mănăstirea Prislop, Biserica pictată de el, mărturiile celor care l-au cunoscut, determină o emoție sufletească excepțională. Apar miracolele la mormântul Părintelui, oamenii îi cer ajutorul ca unuia ce este viu. Și el este viu, viu în Dumnezeul pe care nu L-a lăsat să moară în sufletele contemporanilor săi. Generații noi descoperă valoarea unui om dată de veșnicia sa. Copiii îl invocă în ajutor, și tinerii și bătrânii deopotrivă. Iar el, neabătut, ține partea oamenilor dinaintea lui Dumnezeu. Și roada este multă.

Sigur că slujitorii Bisericii greșim. Nu avem o stare paradisiacă și nu putem să facem abstracție de ethosul în care ne trăim viața. Nu suntem cei mai buni și nici nu ne ținem, iar când ne ținem deștepți, greșim. Sigur că trebuie să fim mai transparenți cu banii –oricum aceasta pare că roade pe toți liberii cugetători, să evităm să transformăm Biserica în instituție pământească mai mult decât cerească. Dar nu din sondaje o să ne vină izbăvirea. Este în fond un efort comun de a-i dovedi Mântitorului Hristos că nu a murit și înviat doar pentru a fi răstignit oricând de rânjetele noastre luminate de sondaje. Căci tot El ne spune: „Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”. (Luca 11.23). E momentul să înțelegem că ne este suficient rânjetul iraționalului din jur. Și că oricum Biserica nu se vrea pe primul loc în topuri de mucava. Construcția ei este Cerul. Și ne e greu. Ne e imposibil fără Harul Mântuitorului. Insesizabil în sondaje!

Preot Constantin Necula


27

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti

Ca să fie cineva virtuos, trebuie să fie educat şi obişnuit,

apoi să trăiască pentru străduinţe nobile Aristotel, Etica nicomahică

Succesul unei instituţii este asigurat numai dacă personalul este recrutat şi selecţionat după proceduri specifice adecvate. Recrutarea personalului reprezintă o componentă esenţială a managementului resurselor umane care asigură baza din care se va efectua selecţia viitorilor jandarmi. Având un număr mare de candidaţi este posibilă recrutarea acelora care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor din Jandarmeria Română şi care prin calităţile personale avute, dar mai ales a celor profesionale ce vor fi dobândite pot oferi garanţia performanţei. Pentru atingerea obiectivelor stabilite se impune ca fiecare structură de resurse umane să adopte o strategie a recrutării care să se integreze armonios în strategia generală de dezvoltare a resurselor umane a Ministerului Afacerilor Interne. Problema esenţială care se pune în faţa recrutării este de a asigura o corelare cât mai bună între aptitudinile individuale şi cerinţele posturilor vacante pe care aceştia le vor ocupa.

Recrutarea este prima parte din procesul de ocupare a posturilor vacante şi include examinarea atentă a cerinţelor sale pentru a se identifica sursa adecvată de candidaţi şi modul în care aceştia pot fi atraşi să candideze.

Recrutarea resurselor umane este activitatea desfăşurată în scopul identificării şi atragerii persoanelor care îndeplinesc condiţiile stabilite de actele normative în vigoare, cerinţele imediate şi de perspectivă de încadrare a unor posturi şi care doresc să devină angajaţi ai instituţiei.

Pentru a avea de unde alege, instituţia trebuie să găsească resursele umane cele mai potrivite pentru a ocupa un anumit post şi să le atragă pentru a participa la selecţie. Procesul de asigurare a resurselor umane în Jandarmeria Română cuprinde recrutarea, selecţia, şcolarizarea, încadrarea şi integrarea resurselor umane pe funcţiile rămase vacante ca urmare a unor mutări, promovări, pensionări, demisii sau alte treceri în rezervă.

În domeniul resurselor umane, pentru a avea succes şi mai ales pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, Jandarmeria trebuie să soluţioneze următoarele aspecte:

- identificarea şi alegerea candidaţilor cu aptitudini care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante sau nou create;

- identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;

- respectarea legislaţiei în domeniul referitor la oportunităţi egale de recrutare şi corectarea practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre.


28

Soluţionarea favorabilă a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de

asigurare cu personal, proces foarte important având în vedere efectele unor posibile greşeli sau erori de recrutare.

Dacă se recrutează resurse umane nepotrivite sau nu se reţin cei mai buni candidaţi, obiectivele instituţiei nu vor fi atinse. Dacă posturile sunt ocupate de resurse umane potrivite, şansele de succes ale instituţiei cresc. Etape pe care trebuie să le parcurgă un candidat care doreşte urmarea unei instituţii de învăţământ militar de formare a cadrelor militare pentru Jandarmeria Română:

a) verificarea îndeplinirii condiţiilor de înscriere la concurs; b) depunerea la structura de resurse umane a Cererii de înscriere la concurs; c) examinarea medicală, concluziile fiind completate în Fişa medicală-tip de încadrare în

M.A.I.; d) constituirea dosarului de recrutare şi depunerea acestuia la structura de resurse umane; e) participarea la evaluarea psihologică; f) înscrierea candidaţilor la instituţiile de învăţământ (se achită o taxă de înscriere); g) contravizita medicală şi verificarea aptitudinilor fizice; h) probele de verificare a cunoştinţelor.

La înscriere se pot prezenta tineri cu o motivaţie corespunzătoare pentru a desfăşura activităţi specifice Jandarmeriei Române care îndeplinesc următoarele condiţii:

- să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România; - să cunoască limba română scris şi vorbit; - să fie absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat; - să aibă capacitate deplină de exerciţiu; - să fie declarate „apt” din punct de vedere medical, fizic şi psihic; - să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniţi în cursul anului în care participă la concurs; - să fie absolvenţi de liceu, cu diplomă de bacalaureat; - să aibă un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate;

- să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;

- să nu fi fost destituite dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani; - să nu fi desfăşurat activităţi de poliţie politică, astfel cum sunt definite prin lege; - să aibă vârsta de până la 27 de ani împliniţi în anul participării la concurs; - să fi obţinut la purtare, în perioada studiilor liceale, media generală de minimum 8,00; - să nu fi fost exmatriculaţi pentru abateri disciplinare, dintr-o instituţie de învăţământ; - să aibă înălţimea de minimum 1,70 m – bărbaţii şi 1,65 m femeile.

În conformitate cu Ordinul M.A.I. nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I. şi a Dispoziţiei directorului D.G.R.U. nr. II/960 din 20.10.2004 privind procedurile şi formularele utilizate în activitatea de resurse umane în unităţile M.A.I, dosarul de recrutare va conţine următoarele documente:


29

1. Cererea de înscriere; 2. Curriculum vitae; 3. Diploma de bacalaureat (copie legalizată) pentru absolvenţii din seriile anterioare sau

adeverinţa în original care atestă absolvirea liceului cu diplomă de bacalaureat pentru candidaţii care au absolvit în anul 2014;

4. Foaia matricolă (copie legalizată); 5. Copii ale actului de identitate, carnetului de muncă şi, dacă este cazul, livretului militar; 6. Copii legalizate ale certificatului de naştere ale candidatului, soţului/soţiei şi fiecărui copil,

a certificatului de căsătorie, precum şi ale hotărârilor judecătoreşti privind starea civilă; 7. Autobiografia; 8. Tabelul nominal cu rudele candidatului; 9. Cazierul judiciar; 10. Caracterizarea de la ultimul loc de muncă, respectiv din instituţia de învăţământ în cazul

absolvenţilor în primul an de la absolvire (va cuprinde obligatoriu media generală la purtare, calculată pentru cei patru (cinci sau mai mulţi în funcţie de filiera urmată) ani de studii liceale);

11. Trei fotografii tip buletin de identitate (3/4 cm); 12. Două fotografii color 9/12 cm; 13. Fişa medicală-tip de încadrare în Ministerul Afacerilor Interne - în original (completată şi

încheiată); 14. Certificatul de examinare psihologică; 15. Declaraţia de confirmare a cunoaşterii şi de acceptare a condiţiilor de recrutare.

Pentru a fi înmatriculaţi, candidaţii declaraţi "ADMIS" vor prezenta la începutul anului

şcolar diploma de bacalaureat şi foaia matricolă - ambele în original. Parte integrantă a managementului resurselor umane, recrutarea personalului, pentru a fi

încununată de succes, presupune un efort susţinut din partea conducerii unităţii sau din partea celor care sunt direct răspunzători pentru această problemă.

Ca şi alte domenii de activitate, sau poate chiar mai mult, această activitate este deosebit de importantă, reuşita poate aduce mari câştiguri, iar eşecul poate fi deosebit de costisitor.

Prin recrutare se îndeplineşte mai mult decât simpla ocupare a posturilor vacante, se urmăreşte ataşamentul noului absolvent faţă de unitate, asigurarea condiţiilor ca acesta să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu şi să se încadreze în colectivul de lucru.

Recrutarea fiind un proces de căutare, identificare, localizare şi atragere a candidaţilor potenţiali se vor selecta cei mai competitivi şi care corespund cel mai bine cerinţelor şi intereselor instituţiei.

Locotenent-colonel Călina Daniel Şef birou resurse umane


30

PROCEDURA CONTRAVENŢIONAL Ă JUDICIAR Ă ÎN LUMINA JURISPRUDENŢEI CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

Căpitan Bădescu Ramona

Consilier juridic

România a ratificat Convenţia europeană a drepturilor omului (în continuare Convenţia) şi Protocoalele adiţionale prin Legea nr. 30/1992 care a intrat în vigoare la 20.06.1994. Conform art. 20 din Constituţia României, textul Convenţiei este încorporat în dreptul intern, având în acelaşi timp o forţă juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului. Articolul 6 par. 1 din Convenţie, care garantează dreptul la un proces echitabil, prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei acuzaţiei în materie penală îndreptate împotriva sa. ” Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, Curtea) a elaborat propriile criterii pentru a defini noţiunile „drepturi şi obligaţii cu caracter civil” şi “acuzaţie în materie penală” prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenţie. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiei reglementează etapa judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în art. 31 – 36. Sub aspect procedural, art. 47 dispune că dispoziţiile ordonanţei se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz. Având în vedere caracterul autonom al noţiunii de „acuzaţie în materie penală” prevăzută în art. 6 par. 1 din Convenţie, este posibil ca unele domenii să fie analizate de Curte ca aparţinând sferei penale. Raţiunea pentru care calificarea realizată de dreptul intern nu este una absolută este prezentată de Curte în cauza Öztürk împotriva Germaniei: „în dreptul intern al multor state părţi la Convenţie operează distincţia între infracţiuni, delicte şi contravenţii. Pe de altă parte, ar fi contrar obiectului şi scopului art. 6, care garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, dacă statelor le-ar fi permis să excludă din câmpul de aplicare al art. 6 o întreagă categorie de fapte, pe motivul că acestea sunt contravenţii”. Astfel, pentru identificarea noţiunii autonome de „acuzaţie în materie penală”, Curtea a stabilit trei criterii (hotărârea Öztürk împotriva Germaniei):

- clasificarea faptei potrivit dreptului naţional; - natura faptei incriminate; - natura şi gravitatea sancţiunii.

Aceste criterii au fost utilizate în mod constant în jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg. Ca regulă, criteriile nu sunt aplicate în mod cumulativ. Astfel, „pentru a stabili dacă art. 6 este aplicabil în latura sa penală este suficient ca fapta să fie una „penală” din punct de vedere al Convenţiei sau să fi expus făptuitorul la o sancţiune care prin natura sau gravitatea sa aparţine sferei penale”. Totuşi, abordarea cumulativă nu este exclusă atunci când analiza separată a fiecărui criteriu nu permite identificarea unei concluzii neîndoielnice în ceea ce priveşte existenţa unei „acuzaţii în materie penală”. Clasificarea faptei potrivit dreptului naţional În hotărârea Engel şi alţii împotriva Olandei din 8.06.1976, par. 81, Curtea a precizat că acest prim criteriu are valoare relativă. Pe de altă parte, el poate fi considerat ca un punct de plecare în analiza realizată de CEDO (a se vedea hotărârea Weber împotriva Elveţiei din 22.05.1990, par. 31). Având în vedere importanţa garanţiilor prevăzute de art. 6, se impune respectarea lor în procedurile interne, deşi statele părţi la Convenţie sunt libere să califice o anumită faptă ca fiind abatere disciplinară sau contravenţie (a se vedea hotărârea Engel împotriva Olandei din 8.06.1976, par. 34). Curtea a reafirmat libertatea statelor contractante de a legifera un


31

sistem în care constatarea şi pedepsirea contravenţiilor revine autorităţilor administrative iar conformitatea cu prevederile Convenţiei este asigurată prin posibilitatea părţii interesate de a ataca în instanţă decizia respectivă (a se vedea Lutz împotriva Germaniei, par. 57). În ceea ce priveşte sistemul românesc de drept, în mod unanim, doctrina juridică delimitează răspunderea contravenţională de răspunderea penală având în vedere gradul de pericol social al faptelor care aduc atingere unor valori sociale distincte, sancţiunile aplicabile, regimul juridic diferit.

Natura faptei incriminate Acest criteriu a fost analizat de CEDO din prisma aplicabilităţii normei legale care a fost încălcată prin săvârşirea faptei. Astfel, s-a concluzionat că, în ipoteza în care norma legală se adresează tuturor cetăţenilor şi nu vizează un grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este una de aplicabilitate generală. Totuşi, nu este exclusă stabilirea unor condiţii privind săvârşirea faptei, calitatea persoanei sau alte aspecte ale răspunderii juridice. Determinant rămâne stabilirea interesului protejat prin norma încălcată.

Natura şi gravitatea sancţiunii Acest criteriu are valoare determinantă pentru a stabili aplicabilitatea art. 6 în latura sa penală, chiar dacă potrivit clasificării din dreptul intern sau naturii faptei incriminate, domeniul este unul extra-penal. În hotărârea Dorota Szott – Medynska şi alţii împotriva Poloniei din 9.10.2003, s-a stabilit că natura şi gravitatea sancţiunii impuse, cât şi sancţiunile la care făptuitorul s-ar fi putut expune, trebuie analizate având în vedere obiectul şi scopul art. 6, înţelesul termenilor din articolul menţionat, precum şi în lumina legilor statelor contractante.

Cele mai frecvente sancţiuni pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a analizat în cadrul criteriului menţionat.

a) Închisoarea În ceea ce priveşte pedeapsa închisorii, s-a stabilit că aceasta are în sine o natură penală,

transferând acest caracter şi procedurii administrative sau disciplinare care se poate finaliza cu aplicarea unei astfel de sancţiuni. Curtea a statuat că art. 6 par. 1 este aplicabil în latura sa penală în ceea ce priveşte procedura disciplinară reglementată de dreptul olandez întrucât unele dintre contravenţii erau sancţionate cu pedeapsa închisorii de o durată considerabilă (a se vedea hotărârea Engel împotriva Olandei, par. 36).

In dreptul intern, prin O.U.G. nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale, această sancţiune nu se mai poate aplica drept pedeapsă principală contravenţională.

b) Transformarea amenzii contravenţionale în închisoare În ceea ce priveşte legislaţia statelor contractante care reglementează transformarea amenzii

contravenţionale în închisoare, Curtea a decis de asemenea că acest aspect are o conotaţie penală, în ipoteza în care făptuitorul, prin neplata amenzii stabilite, s-ar expune riscului de a fi condamnat la pedeapsa închisorii.

Pe de altă parte, Curtea a ajuns la o concluzie distinctă în cauza Ravnsborg împotriva Suediei, luând în considerare o serie de subcriterii. Astfel, instanţele suedeze l-au sancţionat pe petent de trei ori cu amendă judiciară pentru afirmaţiile defăimătoare cuprinse în observaţiile scrise adresate instanţelor pentru declaraţiile făcute în şedinţa publică de natură să aducă atingere prestigiului justiţiei. Conform dreptului intern, amenda se putea transforma în închisoare de la 14 zile la 3 luni, în caz de neplată. Totuşi, s-a reţinut că nivelul amenzii aplicate nu era de o gravitate suficientă, astfel încât sancţiunea să poată fi caracterizată ca fiind de natură penală. Mai mult, spre deosebire de amenzile obişnuite, amenda aplicată petentului nu se introducea în cazierul judiciar, iar procedura de transformare a amenzii în închisoare era una complexă.

Într-o cauză din 2005, Curtea nu a mai luat în considerare posibilitatea transformării amenzii neplătite în închisoare ca standard posibil pentru a stabili dacă art. 6 este aplicabil sub aspect penal. Astfel, in hotărârea Ziliberberg împotriva Republicii Moldova din 01.02.2005, s-a precizat că posibilitatea transformării sancţiunii pecuniare într-una privativă de libertate n-ar fi fost de o importanţă vitală pentru clasificarea contravenţiei că aparţinând domeniului penal (par. 34).


32

În sistemul românesc de drept, amenda contravenţională nu poate fi transformată în închisoare contravenţională, în ipoteza în care contravenientul nu achită cuantumul amenzii contravenţionale aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţie. Dacă contravenientul nu îşi îndeplineşte de bunăvoie obligaţia de plată, se recurge la procedura executării silite, având în vedere valoarea de titlu executoriu al actului de constatare a contravenţiei. Astfel, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Potrivit art.39^1 alin.1 din O.G. nr.2/2001, ,,În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama, după caz, şi de partea din amendă care a fost achitată.”

c) Amenda contravenţională În majoritatea cauzelor, Curtea a stabilit că elementul esenţial pentru a stabili dacă art. 6 par.

1 este aplicabil în latura sa penală rămâne caracterul preventiv şi sancţionator al pedepsei aplicate sau aplicabile petentului. Aşadar, raţionamentul Curţii este construit în jurul scopului sancţiunii aplicate sau aplicabile. Astfel, chiar dacă cuantumul amenzii contravenţionale este unul redus, art. 6 va fi aplicabil sub aspect penal, atâta vreme cât amenda este un mijloc constrângere a petentului, precum şi o măsură de prevenire a săvârşirii de noi fapte.

În cazul sancţiunii pecuniare, privaţiunea se realizează prin micşorarea patrimoniului contravenientului cu valoarea amenzii aplicate. Prevenţia specială şi generală a sancţiunii contravenţionale constituie scopul sancţiunii contravenţionale. Curtea a subliniat în mod pertinent că, în acest caz, amenda contravenţională nu are caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu, iar funcţia preventivă şi represivă a sancţiunii este specifică domeniului penal.

În ceea ce priveşte sistemul nostru de drept, O.G. nr. 2/2001 prevede expres în art. 8 faptul că amenda contravenţională are caracter administrativ. Din analiza prevederilor art. 16 rezultă în mod evident că amenda aplicată de agentul constatator este distinctă de eventualele prejudicii produse prin săvârşirea faptei contravenţionale. Mai mult, potrivit art. 23, în cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal. Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei, persoana vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun. De asemenea, procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate. Mai mult, doctrina juridică precizează în mod unanim că amenda contravenţională este o sancţiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere constând în micşorarea silită a patrimoniului celui sancţionat.

Analizând amenda contravenţională reglementată de O.G. nr. 2/2001 din prisma jurisprudenţei Curţii, se poate concluziona că acesta are un „caracter preventiv şi sancţionator”.

În privinţa cuantumului acesteia, Curtea a statuat că o sancţiune de o gravitate relativă nu este de natură a înlătura aplicarea art. 6 în latura sa penală. Cu toate acestea, într-un caz singular, Curtea a avut o abordare diferită. Astfel, în cauza W.S. împotriva Poloniei din 15.06.1999, petenta a fost sancţionată cu 100 zloţi pentru comiterea unei contravenţii în domeniul fiscal, constând într-o eroare de calcul în evidenţele contabile. Întrucât atât amenda aplicată, cât şi cea aplicabilă, luând în considerare limitele minime şi maxime ale amenzii nu aveau un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin comparaţie cu amenzile penale, Curtea a apreciat că nu art. 6 nu este aplicabil în latura sa penală. Astfel, cererea incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. Aprecierea Curţii în legătură cu gravitatea amenzii se raportează la situaţia concretă a reclamantului. De exemplu, în cauza Ziliberberg împotriva Republica Moldova, s-a stabilit că amenda în cuantum de 360 lei (80 euro) reprezenta peste 60% din venitul lunar al reclamantului


33

(par.34). Acest fapt a condus Curtea, alături de alte elemente, la concluzia că sancţiunea respectivă avea caracter penal.

d) Alte situaţii Pentru a aprecia caracterul penal al faptei, Curtea se poate raporta şi la alte circumstanţe

ale cauzei. Astfel, în cauza Ziliberberg împotriva Republicii Moldova, s-a reţinut că interogarea reclamantului de către anchetatori la sediul poliţiei, unde a fost reţinut câteva ore, precum şi existenţa în Codul contravenţiilor cu caracter administrativ, care a stat la baza sancţionării contravenţionale a petentului, a unor dispoziţii privind circumstanţele atenuante, circumstanţele agravante, tentativa de a săvârşi o contravenţie, legitima apărare relevă prin prisma art. 6 par. 1 din Convenţie natura penală a faptei (par.34). Mai mult, s-a luat în considerare şi faptul că aceste cauze sunt soluţionate de secţiile penale ale instanţelor.

Prezumţia de nevinovăţie în procedura contravenţională judiciară Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în latura sa penală, următorul pas îl constituie analiza

garanţiilor dreptului la un proces echitabil în materie penală. Garanţiile procedurale enunţate de art. 6 pot privi instanţa – care trebuie să fie una independentă, imparţială, instituită prin lege, având competenţa de a pronunţa decizii cu forţă obligatorie - sau procedura care trebuie să fie echitabilă, publică, desfăşurată într-un termen rezonabil. Articolul 6 par. 2 din Convenţie prevede că „orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa este legal stabilită”. Curtea a decis că „prezumţia de nevinovăţie implică, inter alia, ca, în îndeplinirea atribuţiilor lor, membrii completului de judecată să nu aibă ideea preconcepută că inculpatul a comis infracţiunea de care este acuzat; sarcina probei aparţine acuzării şi orice îndoială trebuie să profite inculpatului”. Pentru a concluziona dacă prezumţia de nevinovăţie a fost respectată, Curtea nu se substituie în atribuţiile instanţelor naţionale de a analiza probele administrate, dar analizează procedura judiciară în ansamblul său (a se vedea hotărârea Bernard împotriva Franţei din 23.04.1998, par. 37; hotărârea Edwards împotriva Marii Britanii din 16.12.1992, par. 34; hotărârea Mantovanelli împotriva Franţei din 18.03.1997, par. 34). Statele părţi la Convenţie pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art. 6 par. 2 permite existenţa unor prezumţii de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franţei din 7.10.1988, par. 28, Curtea a stabilit că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumţii de drept sau de fapt iar Convenţia nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării. În materia analizată, O.G. nr. 2/2001 nu conţine dispoziţii exprese privind administrarea probelor. Astfel, art. 33 dispune că instanţa va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei. În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Art. 34 prevede că instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Aceste prevederi se completează, conform art. 47, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă si Codului Penal. În ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei, instanţa trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 16 şi 17, întrucât motivele de nulitate absolută (lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator) se constată din oficiu. Mai mult, în baza rolului său activ (art. 22 C. proc. civ. ), instanţa este obligată să pună în dezbaterea contradictorie a părţilor motivele de nulitate relativă.


34

În privinţa temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenţiei, O.G. nr. 2/2001 prevede că instanţa dispune citarea martorului asistent, a celor menţionaţi în plângerea contravenţională, a persoanei care a făcut plângerea, a societăţii de asigurare în vederea audierii acestora. De asemenea, instanţa ”administrează probele necesare”, adică orice probe pertinente şi concludente (conform art. 255-260 C. proc. civ. ). Având în vedere dispoziţiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor. Mai mult, luând în considerare caracterul mixt al probelor, care aparţin atât procedurii civile, cât şi dreptului civil, sunt aplicabile şi reglementările dreptului substanţial în această materie.

O.G. nr. 2/2001 nu conţine dispoziţii exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Fiind un act administrativ, se vor aplica principiile generale din dreptul administrativ privind prezumţia de legalitate. Din această perspectivă, i-ar reveni petentului obligaţia de a propune şi aduce probe care să dovedească contrariul celor reţinute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Din perspectiva jurisprudenţei Curţii în materia prezumţiei de nevinovăţie sub aspectul sarcinii probei, reţinem că art. 6 par. 2 nu interzice existenţa unor prezumţii de fapt sau de drept (Salabiaku împotriva Franţei din 07.10.1988). Mai mult, prin reglementarea acestor prezumţii, statele trebuie să respecte cerinţa proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit (a se vedea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).

În materie contravenţională, Curtea a analizat din prisma cerinţei sus-menţionate prezumţia de care se bucură deciziile autorităţii fiscale conform legislaţiei suedeze privind stabilirea impozitului. S-a statuat că petentul avea la dispoziţie suficiente mijloace de probă bazate pe elemente subiective (de exemplu, circumstanţe exoneratoare de răspundere – par. 102) pentru a răsturna prezumţia respectivă, la care se adaugă necesitatea unui sistem fiscal eficient. În concluzie, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenţie nu a fost încălcat având în vedere raportul rezonabil de proporţionalitate între scopul urmarit prin instituirea prezumţiei amintite şi mijloacele utilizate în dreptul suedez.

Într-o cauză din 2005 (Blum împotriva Austriei din 3.02.2005), reclamantul a invocat încălcarea prezumţiei de nevinovăţie prin inversarea sarcinii probei în faţa autorităţii jurisdicţionale administrative sesizate de inspectoratul de muncă, care constatase în urma unei inspecţii că la ferma petentului lucra ilegal un muncitor străin fără permis de muncă. Întrucât audierea acestuia nu a fost posibilă, autoritatea administrativă l-a invitat pe petent să dovedească contrariul celor reţinute de ofiţerul inspectoratului de muncă în privinţa muncitorului străin. Curtea a apreciat că autorităţile austriece au decis în baza probelor administrate de părţi în faţa lor, acţionând astfel în limitele prevăzute de art. 6 par. 2 din Convenţia 24.

Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravenţională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumţia de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este, contrară dispoziţiilor art. 6 par. 2 din Convenţie. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumţie nu aduce atingere principiului proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului. Avem în vedere, mai ales, acele hotărâri ale instanţelor judecătoreşti care reflectă o abordare superficială a materiei contravenţionale. Această abordare constă în neadministrarea unor probe consistente şi soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, pe principiul că oricum procesul-verbal de contravenţie se bucură de legalitate, iar probele propuse de petent (de cele mai multe ori, proba cu martori) nu sunt de natură a răsturna prezumţia amintită.

Această concluzie potrivit căreia practica instanţelor interne prin care persoanei care a formulat plângerea contravenţională i se cere să dovedească faptul că nu a săvârşit contravenţia este una contrară prevederilor Convenţiei, este susţinută de doctrina juridică românească, chiar în absenţa unei pronunţării unei hotărâri de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la procedura contravenţională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001.


35

Deciziile Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte constituţionalitatea domeniului contravenţional:

Prin decizia nr. 183/08.03.2003, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 al. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 al. (1), art. 25 al. (1) şi (3), art. 26 al. (3), art. 27, art. 28, art. 33 al. (1) şi art. 34 al. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002. În considerentele deciziei menţionate, Curtea Constituţională face referire şi la jurisprudenţa CEDO în domeniul contravenţional (Öztürk împotriva Germaniei, Garyfallou Aebe împotriva Greciei, Lauko împotriva Slovaciei, 1998, Kadubec împotriva Slovaciei, Salabiaku împotriva Franţei) şi concluzionează că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale şi în deplin acord cu art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiţiei şi să îi fie respectate garanţiile procesuale, generale şi speciale, prevăzute de acest text.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat şi nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie care "comandă ca sarcina probei să revină acuzării şi ca orice dubiu să profite «acuzatului»" de către autorităţile administrative, de instanţa de judecată şi de către legiuitor. Curtea Constituţională a reţinut că instanţa de judecată, în procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, nu operează cu noţiunile de "acuzat" şi "acuzare" şi nici nu-l consideră vinovat pe contravenient înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. În concluzie, instanţa de control constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveste nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie în domeniul contravenţional.

În Decizia nr. 197/2003, după ce sunt analizate criteriile elaborate de CEDO, Curtea Constituţională decide că „sub acest aspect, legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

Decizia nr. 251/2003 reţine că autorului contravenţiei i se asigură fără nici o îngrădire dreptul de a se adresa justiţiei, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei, iar „într-o astfel de situaţie, este firesc că el trebuie să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenţiei sau a sancţiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmaţie în cadrul judecăţii trebuie să o dovedească”.

Curtea Constituţională a dezvoltat acest raţionament şi în decizia nr. 349/2003, în care a statuat că principiul prezumţiei de nevinovăţie nu este încălcat, dat fiind că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei stabileşte definitiv vinovăţia persoanei în cauză numai în condiţiile în care aceasta nu înţelege să se folosească de căile de atac prevăzute de lege, dar în această ipoteză nu se poate reţine că s-a înlăturat prezumţia de nevinovăţie, ci faptul că, nefolosind căile de atac, contravenientul însuşi şi-a recunoscut vinovăţia.

Vinovăţia contravenientului se stabileşte definitiv, de asemenea, în cazul în care acesta atacă în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar instanţa respinge plângerea formulată de acesta.

Căpitan Bădescu Ramona Consilier juridic


36

CE NE DETERMIN Ă SĂ CĂLĂTORIM?

Nevoia de recreare, recuperarea după stresul cotidian sau defularea lui? Dorinţa de

cunoaştere? Curiozitatea? Poate tendinţa de „a atinge” cât mai mulţi oameni şi de a observa ce/cum gândesc alte popoare, care sunt tradiţiile lor, ce conotaţii îmbracă cultura şi civilizaţia în oraşele vestite, încercate de soartă şi încărcate de istorie.

Cred că puţin din fiecare … am impresia că încercăm cumva să evoluăm … este vorba de progres, de îmbunătăţirea calităţii vieţii, a mediului de trai, a nivelului de confort, echilibru mintal şi fizic, pentru a putea să ne bucurăm atunci când vom transmite copiilor, nepoţilor noştri setea de cunoaştere. Este important pentru modul nostru de a gândi sănătos să încercăm să atingem înţelepciunea iar acest deziderat vine la pachet cu toleranţă, educaţie, înţelegere, bune intenţii, armonie cu sine însuşi şi cu mediul înconjurător, etică, integritate, cinste, respect, ordine, responsabilitate, dorinţa de perfecţionare, unitatea de acţiune…

Am învăţat aşadar că sănătatea nu este rezultatul întâmplării, ea depinde de stilul nostru de viaţă…am ales ca promotor pe fundamentul acestor gânduri o excursie în capitala Poloniei.

Cracovia este puternic încărcată de istorie, de religie, de urmele Holocaustului şi pe de altă parte de viaţă, de expresivitate, de candoare şi de bunădispoziţie. Cultura şi izvoarele economiei au impregnat un fel de energie orgonică, o alură de aur peste negura timpului, până astăzi.

Cracovia este al doilea oraş ca mărime şi cel mai vechi din Polonia. Asumându-şi rolul de mare centru naţional academic şi artistic, zona metropolitană numără aproximativ 8 milioane de persoane care locuiesc pe o rază de 100 km în jurul centrului oraşului.

Fluviul Vistula, considerat axa hidrografică a Poloniei întrucât o străbate integral, asigură frumoase privelişti în drumul său prin capitala superb împodobită de trecut şi prezent … Pe malurile canalului, legate prin poduri cu lanţuri, din lemn sau cu asfalt – pline de lacăte – urme ale iubirii încătuşate ale cuplurilor care au trecut pe acolo, există piste de biciclete şi alei pietonale care fac o reală plăcere priveliştea micilor


37

ambarcaţiuni care se plimbă în scop turistic sau economic pe apă; castelul Wawel tronează de pe dealul-colină de deasupra oraşului şi este vegheat de un balaur, Dragonul Wawel – un simbol insolit al oraşului. Peştera de sub castel are conotaţii geologice, arhitecturale şi energetice foarte puternice. Sentimentul magic în antiteză cu realitatea muzeelor uimitor amenajate: Fabrica lui Schindler, Lagărele de concentrare şi exterminare Auschwitz-Birkenau, Płaszów, Monumentul victimelor Holocaustului, Piaţa cu scaunele din bronz, păstrează un echilibru între pace şi haos.

Piaţa cu scaune este un monument ridicat pe locul fostului ghetou din Cracovia. Piaţa era construită pentru că atunci când a fost eliminat ghetoul mobila şi alte lucruri aparţinând evreilor au fost aruncate în stradă.

Am făcut câţiva paşi şi pe străzile din jur încercând să găsim punctele pe unde intrau în canalizare ca să iasă din ghetou sau clădirile pe care harta le menţiona ca fiind locuri de exterminare. Le-am găsit, pe unele dintre ele mai vii ca niciodată. Sigur că acel cartier a fost reconstruit iar acum oamenii îşi desfăşoară activitatea sau locuiesc acolo, însă dacă ştii şi cauţi vei

găsi cu siguranţă semne ale istoriei locului … Impresionantă a fost de asemenea grădina

botanică şi parcul Zoo aflat într-un spaţiu uriaş din pădurea de la marginea oraşului. Cu animale în spaţii fără gratii (cu excepţia felinelor şi a maimuţelor), cu exemplare de pe întreg cuprinsul planetei, cu figurine din ceramică şi diverse specii din flora sălbatică, te puteai pierde intenţionat prin măreţia realizărilor acestor oameni.

Grădina botanică – un parc natural mai degrabă, deosebit de frumos ornată de plante cu nuanţe din întreg spectrul cromatic, sere umidificate încontinuu, mici lacuri de acumulare, peştişori, fluturi şi păsări cărora le cânta parcă natura melodii liniştitoare a fost cu adevărat o oază terapeutică, o gură de oxigen pentru simţurile umane.

Cu certitudine nici invazia mongolă care a distrus oraşul la începutul secolului al XIII lea şi nici efectele ocupaţiei naziştilor nu au şters capacitatea artistică şi culturală a potenţialului uman de a renaşte. Eu recomand cu căldură acelora care nu au avut încă plăcerea să citească despre Oskar Schindler, industriaşul german înfăţişat în filmul lui Steven Spielberg Lista lui Schindler, care alegea angajaţi din ghetou8 pentru a lucra în fabrica sa de vase emailate (Deutsche Emailwaren Fabrik, sau pe scurt Emaila), salvându-i astfel de deportare, să îşi acorde plăcerea unui studiu pentru sine, un îndemn la meditaţie şi luare aminte!

8 După Invadarea Poloniei de către Germania Nazistă la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Cracovia a fost transformată în capitala Guvernământului General al Poloniei ocupate. Populația evreiască a orașului a fost mutată într-o zonă împrejmuită cu ziduri și denumită Ghetoul Cracovia, ai cărei rezidenți au fost apoi trimiși în lagăre de exterminare cum ar fi Auschwitz și în lagărul de concentrare Płaszów.


38

Aquaparcul din Cracovia, centrul istoric cu terasele frumos aranjate şi chiar negoţul din târgul de sub cupole au un farmec deosebit, aduc a modernism, reuşesc să mulţumească toate gusturile turiştilor curioşi. Am avut plăcerea să ne delectăm deopotrivă cu multaşteptata sosire a turului ciclist al Poloniei şi am urmărit cântecul trompetului săgetat în gât când anunţa invazia unor cotropitori şi cânta la ore fixe trilul alarmant ce se întrerupe brusc rescriind motivul morţii eroice, sacrificate pentru anunţarea populaţiei ca un semn al datoriei duse până la abnegaţie ...

Marea populaţie a studenţilor (puternic centru universitar având cea mai veche universitate din Europa) creează o atmosferă vie şi o viată de noapte vibrantă. Nenumăratele cafenele şi restaurante în aer liber înconjoară principala piaţă pavată.

Un avantaj l-a constituit în excursia noastră faptul că hotelul unde ne-am cazat ne-a oferit două biciclete de oraş care ne-a transpus direct în vremea celui de-al Doilea Război Mondial iar posibilitatea conferită ne-a stimulat să observam mult mai uşor toate obiectivele şi atracţiile oraşului. Permanent cu harta în mână am constatat repede că este deosebit de facil să te deplasezi

prin Cracovia. Stilul industrial al oraşului se păstrează încă cu un aer de imponderabilitate pentru timpul care s-a scurs peste clădiri, oameni, obiceiuri. Excursia noastră de trei zile s-a realizat cu un buget de numai 550 de lei pentru două persoane care a inclus cazarea într-o cameră foarte frumoasă la un hotel de 4 stele, mic dejun pentru trei zile şi o cină romantică plus acces la spa, sala de fitness şi bineînţeles bicicletele. Cheltuieli suplimentare au fost doar cele ocazionate de deplasare şi taxele pentru vizitarea obiectivelor – aş putea aprecia eu – extrem de rezonabile comparabile cu ale ţării noastre.

Câmpurile de floarea soarelui întinse cât vezi cu ochii pe drumul din Polonia stau mărturie pentru sângele vărsat. Polonia este ţara cerbilor care aleargă liberi prin păduri şi care vin la marginea lizierei şi îşi înclină capul atunci când treci în goana ta cu maşina. Cel puţin aceasta este impresia cu care am rămas eu!

Căpitan Alexandru Costea


39

PENSIONARII...

Locotenent-colonel (r) Pletteriu Ioan

Ne revedem destul de rar ... Dar este o bucurie sinceră pentru fiecare dintre noi. Poveştile noastre sunt aceleaşi de fiecare dată, amintiri mai mult sau mai puţin hazlii ... Multe dintre ele le ştim, dar le repetăm obsesiv cu plăcere, având de fiecare dată un farmec aparte, fiindcă fac parte din viaţa noastră cazonă, când ne vedeam zilnic şi stăteam împreuna mai mult decât cu familiile. Fiecare dintre noi are o poveste a lui, chiar si cele mai neplăcute au un aer hazliu acum, pentru ca ele au fost de demult, in trecut ... Viaţa militară a avut grija sa ne dea de toate şi ne-a dat ca bonus, chiar şi o revoluţie în direct.

O revoluţie care a scris pentru fiecare dintre noi, cate-o pagină ... În noua lume care se deschidea şi se căznea sa se aşeze pe plaiurile mioritice ne-am regăsit şi noi cu toate ale noastre. În această lume relativă în care scara valorilor nu-şi mai găseşte poziţia firească, încă, au rămas doar în noi speranţele şi aspiraţiile, cele care de fapt, ne-au adunat si ne adună de fiecare dată, atâţia câţi reuşim să ne adunăm, aşa, la un grătar, la o bere şi la o poveste ... Ce-a rămas din ceea ce am sperat, din visele şi speranţele noastre ? Ce ne animă, ce ne face sa ne revedem cu drag în pofida vremurilor de criză prin care mai marii zilei ne obligă nefiresc să trecem ? Probabil că spiritul şi frumuseţea sufletului nostru care ne-a unit pentru totdeauna ... Probabil ca noi, aşa cum suntem noi, dorim doar o lume mai frumoasă, mai nuanţată, cu ceva mai multă culoare şi voioşie ... Noi vrem doar o pată de culoare într-o lume incoloră ... Vrem o Românie în care scara valorilor să stea în poziţie normală, cum învăţăm noi la istorie şi la română, nu răsturnată ca acum. Ne dorim o Românie în care să domnească legea, unde statul de drept nu este considerată o glumă proastă, iar legea sa nu fie doar pentru căţei şi aplicată aiurea şi discreţionar, doar ,,pensionarilor militari nesimţiţi'' ! Vrem o ţară mai curată, unde limbajul civilizat şi bunele maniere să ia locul manelelor, miştocăriei şi mitocăniei ! Sperăm într-o Românie normală şi pentru toţi românii ! Sperăm într-o ţară în care să conteze ceea ce faci şi nu cum te numeşti ! O ţară care să ne permită să vedem zilnic mai mulţi oameni zâmbind şi împliniţi sufleteşte ! Ne-am bucura dacă România ar fi ţara în care oamenii folosesc bunul simţ ca abecedar în comunicarea dintre ei, dacă România ar fi fără oameni indiferenţi, dacă oamenii ar avea puterea de-a fi fireşti şi sinceri! Ne dorim o Românie care ştie să pună preţ pe adevărul adevărat, o Românie în care sa fie ascultat omul de rând cu tot ceea ce are el de spus ! Ne dorim ... Ne dorim să fim mândri că suntem ROMÂNI, iar STEAGUL ŢĂRII să însemne mai mult decât ... o pânză uitată pe-un catarg ! Vrem o Românie în care să fim respectaţi ca persoane, să nu ni se mai spună ,,pensionari militari nesimţiţi'' şi să nu ni se ofere doar pâine si circ! Vrem o Românie în care românii să nu se mai bucure că moare capra vecinului! Dorim să nu mai avem motive pentru a spune: ,,păcat de ţara noastră că e locuită'' ! Ne dorim o Românie în care copiii noştri să dorească să rămână, nu să plece în alte ţări să lucreze, iar inteligenta lor să fie folosită în primul rând, în ţară! Ne dorim o Românie în care să nu ne fie teama că-mbătrânim! Acum 25 sau 30 de ani, pentru unii, sau 40 de ani pentru alţii, când începeam cariera militară, ne doream ceva foarte simplu şi realizabil: O ROMÂNIE NORMALĂ ... Acum,


40

pensionari militari fiind ne dorim ceva la fel de simplu: O ROMÂNIE NORMALĂ! Oare, ne dorim prea mult? Când ne întâlnim depanăm mereu amintiri frumoase ... Acestea sunt cele care, rememorate, ne mai aduc uneori câte o pală de optimism în suflet, ca amintirea cerului de azur din vremurile copilăriei ... Trezirea la realitate, însă, ne aruncă într-un prezent cenuşiu şi spre un viitor nesigur ... Rămâne, însă, speranţa, care moare ultima! Timpul petrecut împreuna trece atât de repede. Ne despărţim greu, ştiind că ne vom revedea peste o luna, sau doua, sau trei, sau...cine ştie? Dar,nu! Nu vrem să gândim aşa! Nu ne despărţim, ne luam doar rămas bun, mângâiaţi de bucuria faptului că ne-am revăzut, dar şi de cuvintele marelui Petre Ţuţea, care spunea: ,,întotdeauna ne despărţim, pentru bucuria ... REÎNTÂLNIRII ! Material video la adresa: http://www.youtube.com/watch?v=HO2W_XcGc4k&feature=em-share_video_user http://www.youtube.com/watch?v=Pcsi3zpopzs&feature=em-share_video_user


REVOLUŢIA ROMÂN Ă – 1989 Mărturiile lt.col. (rz.) Pletteriu Ioan

Partea a III-a (continuare din numărul trecut)

ACŢIUNEA „TERORIŢI ÎN CIMINTIR” 24 DECEMBRIE 1989

Ajun de Crăciun. Cu toţii începeam să spunem fără teamă „CRĂCIUN ”. Doar atât, pentru că aceasta, fără cei dragi din familie, era fără culoare, fără nici o simţire, fără nici un fior de bucurie. Întregul personal al unităţii eram în cazarmă de câteva zile şi tensiunea şi incertitudinea evoluţiei evenimentelor era tot mai mare. În oraş se auzeau încă focuri de armă, fiind pregătiţi să fim solicitaţi pentru intervenţie în orice moment. Aşa a şi fost în acea seară de Ajun de Crăciun 1989. În jurul orelor 20,00 - 21,00 (nu mai reţin exact ora), sunt chemat la comandantul unităţii, maiorul Catană şi primesc ordin să plec într-o misiune în Cimitirul Comunal, unde se pare că erau ascunse elemente teroriste, în diverse locuri: cripte, morminte sau chiar în capela ortodoxă şi cea catolică. Urma să plec cu un echipaj pe ABI (automobil blindat de intervenţie), împreună cu plutonier major TODIREL DUMITRU şi încă trei militari în termen, din care unul conducător auto. Înaintea noastră trebuia să plece un echipaj comandat de maiorul CÂMPEANU IOAN, însoţit şi ei de trei militari în termen. O mare parte din evenimentele ce au urmat pe parcursul executării misiunii, sunt relatate de maiorul CÂMPEANU. Eu o să mă refer doar la acţiunea pe care am desfăşurat-o cu echipajul pe care l-am comandat.


41

Am plecat cu echipajul înspre Cimitirul Comunal la aproximativ 5-10 minute după plecarea echipajului comandat de maiorul CÂMPEANU. Fiind pe drumul dinspre unitate către Calea Dumbrăvii, la scurt timp după ce am trecut pe lângă Cabana Valea Aurie, am auzit prin staţie vocea maiorului CÂMPEANU, care anunţa cu o voce disperată că ABI-ul în care se aflau a fost atacat. Se auzeau în staţie şi focuri de armament. Vă daţi seama prin ce momente treceam noi, din cel de-al doilea ABI, care mergeam în acelaşi loc, unde s-au tras focuri de armă, neştiind cine a tras, de unde şi de ce s-a tras. Am intrat în Calea Dumbrăvii, am trecut peste linia de tramvai şi am luat-o în stânga spre Cimitir. Când ne-am apropiat de Cimitir am văzut în faţa porţii principale la intrare, în partea stângă lângă linia de tramvai un T.A.B. orientat cu faţa spre poarta de acces în cimitir. Ştiam că în această acţiune cooperam cu forţe de la M.Ap.N şi nici prin gând nu-mi trece că acel T.A.B. ar fi putut să deschidă foc asupra noastră.

Am intrat cu ABI-ul pe poarta Cimitirului şi am înaintat pe aleea principală până în apropierea capelei ortodoxe, după care ne-am oprit. Eu mă aflam pe scaunul din dreapta lângă şofer. Plutonierul major TODEREL se afla în spate şi i-am spus să se uite pe una din ferestruicile de observare să vadă ce e cu acel T.A.B. mi-a spus că acesta s-a pus în mişcare şi s-a deplasat pe Calea Dumbrăvii către oraş.

Am aşteptat câteva minute, timp în care eram apelat prin staţie ba de căpitanul Cimpoca de la unitate (rămăsese la comanda unităţii), ba de maiorul CATANĂ care luase comanda CCDC. Eram înştiinţat că maiorul CÂMPEANU fusese atacat cu focuri de armă (de asta îmi dădusem şi eu seama înainte de a ajunge la Cimitir) şi era posibil ca ABI-ul în care se afla să fi fost capturat de terorişti. Trăiam momente de coşmar, aveam impresia că visez, nu înţelegeam nimic, nu înţelegeam unde plecase acel TAB, unde sunt forţele MApN cu care trebuia să cooperăm şi mai ales, unde sunt teroriştii.

În timp ce prin staţie auzeam voci din toate părţile, cu distorsiuni şi cu ţiuituri, cu ordine şi indicaţii de peste tot, îmi vâjâia capul. Şi în tot amalgamul acesta fonic, uitându-mă pe periscopul ABI-ului, zăresc în întuneric două faruri ale unui autovehicul ce venea pe aleea principală a cimitirului, dinspre CCDC înspre noi. Anunţ prin staţie şi mi se spune că s-ar putea să fie vorba de ABI-ul maiorului CÂMPEANU, capturat de terorişti. Autovehiculul se apropia de noi, dar pe aleea dinspre CCDC fiind întuneric beznă, nu puteam să îmi dau seama despre ce tip de auto era vorba.

Înainte de a ajunge în porţiunea iluminată din faţa capelelor ortodoxă şi catolică, s-a deschis foc de armă asupra ABI-ului nostru, auzind zgomotul de gloanţe care se izbeau de partea din faţă a acestuia.

Am ordonat imediat trăgătorului de la mitralieră să deschidă foc. Acesta a deschis foc, dar după o rafală scurtă aproape că a rămas cu mitraliera în braţe, pentru că aceasta s-a desprins din sistemul cu care era fixată la turela ABI-ului. Mi-a spus disperat că nu mai poate să tragă. Uitându-mă din nou pe periscop, autovehiculul din care s-a tras asupra noastră intrase în porţiunea iluminată din zona capelelor şi atunci mi-am dat seama că nu era vorba de ABI-ul maiorului CÂMPEANU, ci de un MLI al MApN.

Aceştia s-au deplasat, trăgând în tot acest timp asupra noastră, până la aproximativ 5 metri de ABI-ul nostru, după care s-au oprit. Turela de pe MLI s-a rotit încet îndreptând ţeava spre noi. În acel moment am luat microfonul staţiei ADA cu care era dotat ABI-ul nostru şi am strigat cu voce tare să înceteze focul pentru că suntem cei de la trupele de securitate. Difuzorul aflat în afara ABI-ului se auzea destul de tare, dar era acoperit de zgomotul produs de motoarele celor două autovehicule. Totuşi, după câteva clipe am văzut că s-a dat la o parte capacul de pe turelă şi a apărut un individ cu caschetă pe cap. Atunci am realizat că sunt cei de la MApN, cu care noi trebuia să cooperăm, să luptăm împreună pentru a nimicii teroriştii din cimitir. Dar care terorişti, că nu era nici măcar pui de terorist în tot cimitirul.

Văzând acel cap cu caschetă apărut din turela MLI-ului am coborât din ABI, nu înainte ca plutonierul major TODIREL să încerce să mă convingă să nu cobor, că voi fi împuşcat. I-am zis că eu cobor fie ce-o fi, dar trebuia să le cer o explicaţie celor care au tras în noi. Întrebându-l pe


42

respectivul (nu ştiu ce grad avea, cred că maior, am aflat mai târziu) de ce a tras în noi, mi-a răspuns că ne-a confundat cu terorişti, că înainte să intre în cimitir, venind pe Calea Dumbrăvii, nişte revoluţionari aflaţi într-un baraj de ordine, i-a anunţat că au văzut nişte autovehicule intrând în cimitir şi că era posibil să fie terorişti.

În tot timpul discuţiei, coboară din MLI un tip (cred că era maistru militar şi conducătorul auto al MLI-ului) care cu tupeu, indignat şi nervos din cale afară, uitându-se pe sub MLI, mi se adresează cu reproş că ia uite ce le-am făcut noi lor, că le-am stricat nu ştiu ce pe la şenile atunci când am ripostat cu foc de armament. I-am spus că îmi pare rău, dar ei au deschis primii foc asupra noastră, noi nu am făcut decât să încercăm să ne apărăm, răspunzând cu aceeaşi monedă.

Spunându-i maiorului că am înţeles confuzia pe care au făcut-o, l-am rugat să ne ajute să căutăm ABI-ul şi echipajul maiorului CÂMPEANU, explicându-i că au fost şi ei atacaţi şi că e posibil ca ABI-ul să fi fost capturat de terorişti. Am rămas stupefiat când mi-a spus ceva de genul că nu au timp, că mai au şi alte misiuni, etc. Şi a dispărut în turelă, a închis capacul şi au plecat.

Am rămas singuri, părăsiţi de forţele cu care trebuia să cooperăm şi abia după ani m-am întrebat oare cine au fost de fapt teroriştii din cimitir? Pentru că nu a fost găsit niciunul, iar singurii de care am fost atacaţi, împuşcaţi şi răniţi au fost cei de la MApN. Au fost confuzii, greşeli, teamă, de ambele părţi, n-au existat legături de transmisiuni, ceea ce a dus şi la o proastă colaborare. Totul a fost confuz şi într-un total haos, dar anumite acţiuni datorate unor aşa-zise confuzii, nu au fost întâmplătoare. OARE ACŢIUNEA „TERORIŞTII” din cimitir, cu victimele sale, a fost un eşec?

A fost un eşec pentru unii, pentru că acolo trebuiau să fie mai multe victime, printre care şi maiorul CATANĂ, comandantul unităţii în acea vreme.

Dar a lipsit din acea misiune pentru că luase comanda CCDC. Spuneam că am rămas singuri în Cimitir, după plecarea MLI-ului. Prin staţie primeam ordine să-l căutăm pe maiorul CÂMPEANU şi echipajul de pe ABI.

Am pornit prin bezna cimitirului, intrând pe aleea din stânga înspre cimitirul nou. Rulam încet, observând în stânga şi în dreapta aleii, cu ajutorul proiectorului de pe ABI, dacă se zăreşte ABI-ul maiorului CÂMPEANU.

Nu mai ştiu cât a durat căutarea, am patrulat în sus-ul şi în josul aleii, încât mi s-a părut o veşnicie. Era o beznă totală, noroc cu farurile şi proiectorul ABI-ului. În tot acest timp prin staţie primeam ordine şi indicaţii atât de la căpitanul CIMPOCA, aflat la comanda unităţii, cât şi de la maiorul CATANĂ, aflat la comanda CCDC. Pe lângă concentrarea şi atenţia cu care trebuia să observăm în jurul nostru , trebuia să şi comunic prin staţie cu şefii mei. Vizibilitatea din ABI era foarte anevoioasă, puteam să vedem doar prin acele mici ferestruici prevăzute în lateral şi spate, iar în faţă doar prin periscop.

Erau imagini de coşmar cu acele umbre create de crucile mormintelor şi având încă incertitudinea că ABI-ul era sau nu era capturat de terorişti. Ne aşteptam să fim atacaţi cu foc de armă din celălalt ABI.

Oare ce s-ar fi întâmplat? Peste ani, amintindu-ne de episodul din cimitir, discutam cu colegii într-o atmosferă mult mai relaxată şi ne închipuiam un posibil scenariu dacă se întâlneau cele două ABI-uri. Trăgeam unul în celălalt, nu se întâmpla nimic, pentru că ambele autovehicule erau blindate, terminam muniţia şi apoi ne dădeam jos şi ne băteam cu cheile franceze, cu leviere, manivele şi ce mai găseam prin lada de scule. Acest scenariu, repet, l-am discutat după mult timp, dar atunci, în acele clipe, în atmosfera aceea de film „horror”, aveam cele mai negre şi sinistre gânduri.

Într-un târziu am zărit ABI-ul cu uşile deschise în lateral, pe o alee ceva mai largă, între morminte, la aproximativ 50 de metri de aleea principală. Am fixat proiectorul pe autovehicul, am aşteptat câteva clipe şi cred că (nu mai reţin exact) am şi făcut apel prin staţia ADA, către eventualii ocupanţi (terorişti) ai ABI-ului să coboare cu mâinile sus.

Am aşteptat un moment şi ne-am dat seama că ABI-ul era gol.


43

Totuşi nu eram siguri de acest lucru şi am debarcat din ABI-ul nostru, deplasându-ne pe părţile laterale, folosind terenul şi ascunzându-ne din loc în loc după crucile mormintelor.

Cred că am trăit cele mai cumplite clipe de coşmar din viaţa mea. Nu ştiu cum a ajuns ABI-ul în acel loc, nu aveam certitudinea că posibilii terorişti au

abandonat ABI-ul sau se găsesc în preajma lui, înarmaţi şi pregătiţi să deschidă foc asupra noastră. Eram întregul echipaj cu armele în poziţia pentru luptă şi cu cartuş pe ţeavă. Porţiunea de

teren iluminată era doar pe direcţia ABI-ului abandonat, dar în lateral, pe unde ne deplasam noi, era o beznă totală. Cred că la cel mai mic foşnet deschideam focul.

Ne era teamă, recunosc, dar un fel de teamă amestecată cu acel sentiment de „fie ce-o fi” sau „până aici ne-a fost”.

Am ajuns lângă ABI, l-am cercetat în interior şi după ce ne-am dat seama că nu lipsea nimic din interior (muniţie, mitralieră, etc.) am realizat că acesta fusese abandonat de echipaj împreună cu maiorul CÂMPEANU şi nicidecum capturat de terorişti. Am raportat prin staţie şefilor care între timp fuseseră înştiinţaţi că maiorul CÂMPEANU era internat la Spitalul Militar, la fel şi soldatul PIŞOIU (unul din membrii echipajului), răniţi amândoi, dar în afară de orice pericol. Acest episod a fost relatat de maiorul CÂMPEANU cu amănunte, aşa că nu mai insist asupra lui.

După ce am verificat ABI-ul abandonat, plutonierul major TODEREL a trecut în rol de conducător auto al acestuia, pe care l-a scos destul de greu din noroiul în care era împotmolit, în aleea principală.

Ne-am deplasat la reşedinţa unităţii f ără probleme, dar, incredibil, în faţa porţii unităţii era staţionat MLI-ul care cu puţin timp în urmă trăsese în noi. Am rămas stupefiaţi când am aflat că maiorul (nu-i cunosc numele), şef de echipaj pe MLI, pe care îl rugasem să găsim ABI-ul cu maiorul CÂMPEANU şi echipajul său, era în biroul comandantului unităţii noastre. Din câte am aflat mai târziu, venise să lămurească anumite confuzii (nu ştiu dacă şi-a cerut şi scuze) şi alte chestiuni legate de misiunea din cimitir. Nu cunosc subiectul discuţiei, sunt în măsură cei care au participat la ea să dea mai multe detalii. Sunt convins că şi acei oameni din MLI au primit informaţii total eronate. Le-au dat crezare (mă refer la informaţiile date de revoluţionarii din cordonul de ordine publică din apropierea cimitirului) şi au acţionat ca atare! Este o dilemă, ne-au confundat într-adevăr cu teroriştii sau nu? Dacă ştiau cine suntem în cele două ABI-uri şi au executat anumite ordine de lichidare a noastră este foarte grav. Dacă a fost vorba doar de o confuzie, toată situaţia trebuie privită ca o greşeală omenească. Dar ce mai contează după trecerea a 20 de ani. Important este că toţi cei participanţi la acea misiune suntem în viaţă. Noi, cele trei cadre participante la acea misiune din Ajunul de Crăciun 1989, adică colonel (r) CÂMPEANU IOAN, plutonier adjutant (r) TODEREL DUMITRU şi subsemnatul locotenent colonel (r) PLETTERIU IOAN, în fiecare an, în această zi sfântă de CRĂCIUN, ne sunăm şi ne urăm reciproc „LA MULŢI ANI!”. Aceasta şi pentru sfânta sărbătoare, dar mai ales pentru noi cei trei, care considerăm această zi, o a doua zi de naştere. La fel este şi pentru militarii în termen care au fost alături de noi, dar de aceştia nu mai ştim nimic, nu am mai avut posibilitatea să comunicăm, neştiind adresa sau n

Evenimentele din decembrie 1989 au fost analizate şi comentate în multe scrieri ale unor oameni care au trăit sau nu momentele respective, de analişti militari sau politici, de istorici, sociologi, etc. Eu am prezentat pe scurt evenimentele şi trăirile sufleteşti pe care eu personal le-am trăit. Ele m-au marcat şi sunt convins că i-au marcat pe mulţi colegi de arme de-ai mei. Urmările acestor evenimente sau văzut şi încă se vor vedea mai târziu. Tensiunea şi stresul din timpul unor acţiuni din acea vreme au lăsat urme în starea de sănătate fizică, psihică şi morală a unor cadre. Stresul zilnic obişnuit este cu totul altceva decât acela din timpul unei acţiuni în care auzi zgomot de gloanţe într-un autovehicul în care te găseşti sau şi mai grav (ca în cazul maiorului CÂMPEANU şi soldatului PIŞOIU), atunci când unul din gloanţe are tupeul să-ţi pătrundă în corp. Nu mai vorbesc de gloanţele trase în colonelul SUCIU. Acestea au fost şi s-au derulat în câteva secunde, dar puteau fi fatale.


44

În concluzie, mulţumim Lui Dumnezeu că trăim, că suntem în viaţă. Cât de sănătoşi vom mai fi şi cât timp de acum încolo, nu ştim, vom vedea. Aceeaşi sănătate le-o dorim şi celor care ne-au confundat cu alţii în anumite momente şi le transmitem numai gânduri de bine!

Dar am omis un moment important. În timp ce noi, cei din al doilea ABI îl căutam pe maiorul CÂMPEANU şi echipajul său din primul ABI, în bezna nopţii din cimitir, am făcut câteva apeluri prin staţia ADA, ca acesta să ne dea un semnal de prezenţă în zonă (aveam în dotare asupra noastră şi cartuşe de semnalizare).

Fiind linişte deplină la acea oră (în jurul orelor 22,00-23,00) vă daţi seama cât de tare şi clar se auzeau în difuzorul de pe ABI acele apeluri în noapte. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că maiorul CÂMPEANU, deşii a auzit aceste apeluri, nu putea să răspundă, fiind în acel moment rănit. Dar, cine nu ar fi trebuit să audă toate aceste apeluri era soţia dânsului. Maiorul CÂMPEANU avea domiciliul într-un bloc din apropierea cimitirului, iar soţia acestuia a auzit din balcon toate apelurile făcute de noi către soţul său. Vă daţi seama ce momente a trăit această femeie? Soţia unui om, cadru al acelor trupe de securitate, care habar nu avea că soţul ei, la ora aceea, era în cimitir pentru că primise ordin să prindă terorişti care nu erau nicăieri.

Dar soţul său a fost împuşcat. Nu de terorişti, ci de alţii. Din greşeală, din confuzie. Dar ea atunci nu ştia. Se întreba de ce oare soţul ei este căutat prin staţie, la acea oră în noapte, în cimitir…


Jandarmeria Sibiană

Documents

Transcript of Jandarmeria Sibiană