IZVOARELE SCRISE Despre Istoria Getilor Si Dacilor

download IZVOARELE SCRISE Despre Istoria Getilor Si Dacilor

of 8

Transcript of IZVOARELE SCRISE Despre Istoria Getilor Si Dacilor

IZVOARELE SCRISE DESPRE ISTORIA POLITICA A GETILOR SI DACILOR N SECOLELE III-I a. Chr. (pna la Burebista)

SITUATIA POLITICA N BALCANI

Dupa moartea lui Alexandru Macedon n 323 a. Chr., la sfrsitul sec. al IV-lea si nceputul sec. al III-lea, asistam la decaderea si apoi la dezmembrarea statului macedonean, n conditiile n care au loc nu mai putin de patru razboaie ntre diadohi, urmasii lui Alexandru. n 305 Lisimah se autoproclama rege al Traciei si isi ia de sotie o printesa din neamul odrisilor, probabil in idea imbunatatirii relatiilor cu acest neam greu de subordonat. Dupa moartea acestuia din 281, in batalia cu Regatul Seleucid de la Kurupedion, la numai un an distanta, are loc o patrundere masiva a celtilor n Peninsula Balcanica. Acestia traverseaza Tracia si Macedonia, reusesc sa-l nfrnga pe Ptolemeu Fulgerul, regele Macedoniei, patrund in Grecia si ajung pna la Delfi, unde jefuiesc sanctuarul lui Apollo. n cele din urma, celtii sunt respinsi si din marea lor masa se desprind trei grupuri distincte care se mprastie n trei parti diferite. Unii celti, galatii, patrund si se aseaza n Asia Mica (provincie mai apoi denumita Galatia), altii se ndreapta spre Dunarea Mijlocie si se stabilesc pe teritoriul Serbiei de azi (scordiscii), n fine, un alt grup, sub conducerea lui Comontorius, ntemeiaza pe locul vechiului regat al odrisilor, pe Valea Maritei, un regat care se va dovedi efemer, cu capitala la Tylis, oras ramas neidentificat n teren. ntinderea acestui regat a fost limitata, cu siguranta nu a depasit spre nord Balcanii si nu s-a nstapnit asupra cetatilor grecesti din Dobrogea. Terorizata de noii veniti a fost mai ales cetatea Bizantion care, potrivit lui Polybios, a trebuit sa-i plateasca tributuri uriase. Acest regat supravietuieste doar pna la 218, cnd se prabuseste n urma unei puternice rascoale a tracilor. n 229-228 romanii patrund pentru intaia data n Pen. Balcanica sub pretextul ca illyrii de sub autoritatea reginei Teuta pericliteaza interesele negustoresti ale romanilor pe coasta dalmata. Cam n aceeasi vreme, sub Filip al V-lea (221-179), Macedonia cunoaste un scurt reviriment politic. Ea reuseste sa cucereasca sub Filip al V-lea cteva cetati grecesti, si isi permite chiar sa intervina n conflictul dintre Roma si Carthagena, promitnd sustinere militara lui Hannibal, in ideea de a diminua influenta politica romana in Illyria si Pen. Balcanica. Politica curajoasa si imprudenta a regelui macedonean a dus la declansarea a doua razboaie cu Roma, n 215-205 si n 200-197. nfrnt si disperat, n 182, Filip cere ajutorul unor barbari de neam germanic, bastarnii care se aflau undeva in zon Dunarii. Acestia raspund la chemare, dar cu ntrziere, ajungnd n Macedonia de abia n 179, la scurta vreme dupa moartea lui Filip. Bastarnii, veniti mpreuna cu familiile lor, n cautarea unei noi patrii, se aseaza, dupa o perioada de rataciri la sud de Dunre, n centrul si nordul Moldovei. Urmasul lui Filip al V-lea, Perseu (179-168), are aceeasi atitudine ostila fata de Roma, dar n cel de-al 3-lea razboi macedonean (171-168) este nfrnt la Pydna, n 168, si dus n captivitate la Roma, murind la Alba Fucens in 165. nfrngerea are urmari tragice pentru Macedonia care este mpartita n patru regate, iar n 148 este transformata, dupa ce i se adauga si estul Traciei, n provincie romana. In 146 Grecia are aceeasi soarta. n ciuda acestor cuceriri din Pen. Balcanica, romanii sunt interesati n primul rnd de expansiunea n Asia, motiv pentru care aceasta zona a Balcanilor trece pentru o vreme pe un plan secundar. n Asia, Roma primise o mostenire, Regatul Pergamului, care-i fusese cedat de regele Attalos al IIIlea la moartea sa din 133. Trebuie spus ca relatiile Pergamului cu Roma au fost foarte bune inca de pe timpul lui Attalos I, o dovada n acest sens fiind participarea Pergamului la cele trei razboaie

macedonene, de partea Romei. La scurt vreme, in 132, izbucneste la Pergam o rascoala antiromana, condusa de Aristonicos, fiul nelegitim al lui Attalos al II-lea, care denunta testamentul lui Attalos al III-lea. Aristonicos se sprijina pe paturile sarace ale societatii, motiv pentru care ea se transforma in adevarat razboi social. Initial rascuatii reusesc unele victorii, dar in 129 este infranta de romani, iar Pergamul este transformat n provincia romana Asia, care este prima posesiune romana pe acest continent. Aristonicos este capturat, deportat la Roma, inchis si ucis in inchisoare. Expansiunea Romei n Asia este nsa mpiedicata de rezistenta unui regat din nordul Asiei Mici, pna atunci obscur, Regatul Pontului, care-si avea initial resedinta la Amaseia, ulterior (dupa cucerirea in sec. al II-lea a. Chr. a cetatilor grecesti de pe litoralul Marii Negre) in orasul grecesc Sinope. Regatul exista nca din sec. al IV-lea, dar s-a afirmat pregnant doar de pe la sfrsitul sec. al II-lea. Regele Pontului, Mithridates al VI-lea Eupator (111-63) a devenit cel mai nversunat adversar al Romei, incercand sa puna bazele unei coalitii antiromane n care a cautat sa atraga toate regatele din jur, cetatile grecesti, dar si barbari. n perioada 85-63 i.e.n, el a purtat trei razboaie cu romanii, erijandu-se in aparator al civilizatiei grecesti din Asia Mica. nfrnt si tradat de toti aliatii a sfrsit prin a-si pune capat zilelor n anul 63. Vestul Regatului Pontului unit cu Bithynia intr sub stpnire romana sub numele de Pontus et Bithynia. Partea estica devine regat clientelar Romei.

ISTORIA POLITICA A GETILOR SI DACILOR IN SEC. III-I a. Chr. POTRIVIT IZVOARELOR SCRISE

Lisimah, mostenitorul lui Alexandru Macedon n Tracia (satrap al Traciei dup 323), este confruntat cu o serie de probleme. Pe lnga luptele cu rivalii sai, are de nfruntat o puternica rascoala a odrisilor condusi de Seuthes al III-lea, iar n 313 o revolta a cetatilor grecesti (Mesambria, Odessos, Apollonia, Histria), nemultumite de fiscalitatea prea mare, revolta condusa de Callatis, dar care a fost sustinuta si de barbarii traci, geti si sciti. Potrivit lui Diodor din Sicilia (Biblioteca istorica), garnizoanele lui Lisimah au fost alungate, iar cetatile au ncheiat un tratat de alianta. Lisimah i biruie intr-o prima faza pe traci si pe sciti, apoi asediaza Callatis-ul. De partea rasculatilor s-a aflat si rivalul lui Lisimah, Antigonos Monophtalmos, care se erija ntr-un protector al autonomiei cetatilor grecesti. Acesta trimite n ajutorul rebelilor o oaste pe uscat, condusa de Pausanias si o flota sub comanda lui Lycon. Callatis-ul este nfrnt, dupa care, la ntoarcere, Lisimah este atacat de odrisii lui Seuthes al III-lea, n trecatorile din Balcani. Se ncheie n 311 o pace cu cetatile grecesti carora li se recunoaste autonomia, dar n 310/309 acestea se rascoala din nou, fiind stipendiate de dinastul Egiptului, Ptolemeu Lagos. Callatis este pentru a doua oara asediat n 309 si cucerit probabil n 307. n 305 Lisimah se proclama rege al Traciei. La aceasta vreme se remarca dintre capeteniile tracilor Dromichaites. Sunt multe izvoare care-l amintesc, dar exista o neconcordanta ntre ele. Strabon, Memnon (in Despre Heracleia) si Pausanias ( in Descrierea Greciei) spun ca el ar fi fost get, Diodor din Sicilia, Plutarh, Trogus Pompeius vorbesc despre el ca fiind rege al tracilor, fara a i se preciza neamul, iar Lexiconul Suidas precizeaza ca ar fi fost un rege al odrisilor. Cel mai imortant dintre izvoare este Diodor din Sicilia care relateaza mai amplu conflictul dintre Dromichaites si Lisimah. Potrivit acestuia, o prima lupta dintre cei doi, desfasurata poate n intervalul 300-297 sau chiar n 297, a dus la nfrngerea regelui Traciei, care a scapat cu fuga. Fiul sau, Agathokles ar fi fost facut prizonier, dar, spune Diodor din Sicilia, ar fi fost mai apoi eliberat n speranta ca Lisimah va estitui niste teritorii pe care le ocupase. Este foarte probabil, asa cum sugereaza Diodor din Sicilia, ca eliberarea sa fi fost determinata de armistitiul ncheiat ntre diadohi n 297, ocazie cu care semnatarii si-au propus ajutor

reciproc n caz de conflicte cu alte parti. Este foarte probabil ca aceasta prima expeditie impotriva lui Dromichaites sa fi fost motivata de ajutorul acordat de geti oraselor grecesti rasculate. Un al doilea razboi a avut loc ceva mai trziu, n intervalul 293 - 291. Armata lui Lisimah, chinuita de foame si sete, a fost nfrnta, iar Lisimah a fost luat prizonier mpreuna cu fiii sai si dus ntr-o cetate numita Helis. n ciuda protestelor armatei care revendica pedepsirea captivului, Dromichaites l-a tratat pe acesta ca pe un prieten, ba chiar ar fi organizat un ospat cu caracter moralizator, n ideea ca n felul acesta si va recapata cetatile ntarite de la Lisimah. Tema ospatului moralizator este frecventa n literatura timpului. Potrivit lui Pausanias (Descrierea Greciei), pacea dintre cei doi ar fi fost ntarita si de o alianta matrimoniala, Lisimah dndu-si fiica de sotie lui Dromichaites. n pofida faptului ca 10 izvoare dau informatii despre Dromichaites, tara acestuia ramne greu de localizat. El este succesiv, rege al tracilor, al getilor sau chiar al odrisilor. Tara lui a fost localizata de unii istorici n Dobrogea, de altii, cei mai multi, n Cmpia munteana. Motivul conflictului dintre cei doi este destul de neclar. Potrivit izvoarelor ar fi un conflict teritorial. Istoricii cred ca ar putea fi vorba de o disputa pentru protectoratul asupra cetatilor grecesti, nefiind exclusa nici posibilitatea ca ajutorul acordat de Dromichaites cetatilor grecesti sa fi determinat expeditia lui Lisimah. Perioada de dupa Dromichaites este greu de reconstituit pentru ca izvoarele literare ignora populatia de la nord de Dunare. Poate aceasta situatie se datoreaza ntemeierii regatului celtic de la Tylis care a ntrerupt pentru o vreme legaturile grecilor cu tracii de la nord de Balcani. Unele informatii puteau veni doar prin intermediul cetatilor grecesti din Pont. La Histria au fost descoperite doua inscriptii foarte importante care aduc oarece informatii despre autohtonii din zona. Prima a fost gasita n 1959 si a fost datata pe baze epigrafice n sec. al III a. Chr. Din pacate, ea este fragmentara. Inscriptia a fost facuta n cinstea a trei soli histrieni care au fost trimisi ntr-o tara ostila, dar care au reusit sa recupereze de la o capetenie locala numita Zalmodegikos, 60 de prizonieri, precum si veniturile cetatii Histria. Nu se stie despre ce venituri este vorba, dar avnd n vedere ca Histria traia n primul rnd de pe urma pescuitului n Delta este, probabil, vorba de dreptul de a pescui in delta si de a face comert cu peste. Zalmodegikos este un nume getic, iar tara acestuia trebuie ca era aproape de Histria. Ea a fost localizata diferit, cand n Dobrogea, cand n sudul Moldovei sau chiar la nord de Delta, n Bugeac. Tot din secolul al III-lea dateaza niste monede de argint care au fost descoperite n zona orasului Tulcea si care au fost emise de un basileu cu numele de Moskon. El nu apare confirmat de alte izvoare. Judecnd dupa locul de descoperire al monedelor, trebuie sa fi fost o capetenie barbara din nordul Dobrogei, poate get. O a doua inscriptie a fost descoperita tot la Histria si se dateaza n jurul anului 200 a. Chr. Este vorba de un decret dat n cinstea lui Agathokles, fiul lui Antiphilos care, prin solii si daruri, a reusit sa obtina protectia unui rege local numit Rhemaxos mpotriva unei capetenii a tracilor (archon) numit Zoltes, care, n repetate rnduri, ataca cetatea chiar cnd grul se afla n prg. Agathocles a avut negocieri cu Zoltes caruia cetatea Histria i-a platit un tribut (phoros) de 600 de galbeni, care ar fi trebuit sa asigure linistea cetatii, dar Zoltes nu si-a tinut promisiunea si a continuat atacurile de prada. Pentru a face fata lui Zoltes, Agathocles a organizat un corp de mercenari arcasi pentru apararea cetatii, pe care l-a condus el nsusi si a apelat la sprijinul lui Rhemaxos, un basileu get. El a fost localizat de cercetatori n sudul Moldovei, Bugeac sau Campia munteana. Este aproape sigur ca sprijinul acordat de Rhemaxos a fost remunerat. Inscripta precizeaza ca el a trimis 100 de calareti n ajutorul Histriei, iar fiul sau, Phradmon, nca 600. Zoltes a fost n cele din urma nfrnt.

Un alte nume de rege, de acesta data dac, este consemnat de Trogus Pompeius, prin intermediul lui Iustinus. Acesta vorbeste despre regele Oroles care a avut n doua rnduri lupte cu bastarnii. Prima oara a fost nfrnt si si-a pedepsit ostasii punandu-i sa doarma cu capul la picioarele nevestelor lor, mai apoi si-a luat revansa. Datarea si localizarea regelui dac este problematica si dificila. Se crede ca trebuie plasat undeva la graniata cu Moldova care, la vremea respectiva, era locuita de bastarni, dar n zona intracarpatica, cel mai probabil n SE Transilvaniei. Aceasta localizare are in vedere unele descoperiri arheologice de piese bastarnice in aceasta zona, piese care ar putea atesta o incercare de infiltrare in spatiul Transilvaniei prin pasurile Carpatilor Orientali . A fost indicata initial ca data aproximativa a conflictului anul 200 (aprox.), dar exista istorici care cred ca ar putea fi vorba de o data mult mai trzie, cndva dupa 179 (cnd avem certitudinea ca bastarni s-au stabilit in Moldova). Probabil ca motivul conflictelor a fost incercarea bastarnilor de-a patrunde la vest de arcul carpatic, in Transilvania, Tot de la Trogus Pompeius (prin Iustinus) a ramas numele altui rege dac numit Rubobostes. Izvorul vorbeste despre incrementa dacorum per Rubobosten regem, deci "cresterea puterii dacilor pe vremea lui Rubobostes". Acest nume nu mai este confirmat si de alte izvoare scrise. n timp ce C. Daicoviciu si I. Glodariu cred n existenta acestui rege anterior lui Burebista, alti cercetatori cred ca este vorba de numele corupt al lui Burebista. La sfrsitul sec. al II-lea a. Chr., dacii sunt consemnati de Frontinus, om politic si general roman din sec. I p. Chr. care, n Stratagemele, arata ca generalul Minucius Rufus, proconsulul Macedoniei, coplesit la un moment dat de scordisci si de daci, a recurs la o stragema pentru a-i nfrnge. Avnd o armata destul de mica, iar dusmanii fiind numerosi, generalul roman i-a pus pe trmbitasi sa sune din trmbite. Lupta se dadea ntr-o zona muntoasa si ecoul a amplificat mult sunetul, motiv pentru care dusmanii ar fi fugit, creznd ca armata romana era cu mult mai numeroasa. Lupta s-a dat candva ntre 109-106 a. Chr., victoria fiind serbata printr-un triumf organizat la Roma. Pna la Burebista, mai avem o singura informatie despre populatia de la nord de Dunare ramasa de la Florus. Acesta relateaza prima expeditie a romanilor care a atins Dunarea. Ea a avut loc candva n intervalul 75-73 a. Chr., cel mai probabil in anul 74 i.e.n. si a fost condusa de Scribonius Curio Caius, proconsulul Macedoniei, care nu a avut curajul de-a trece Dunarea, fiind nspaimntat de padurile de dincolo de fluviu si de ntunecimea acestora. Cel mai probabil, este vorba de o expeditie la Dunare nn dreptul Banatului, caci la est de Portile de Fier lipsesc codrii, expeditia romana care trebuie ca era un raspuns la atacurile dacilor in Moesia. BIBLIOGRAFIA: Mircea Petrescu Dimbovia- Scurta istorie a Daciei preromane, Iai, 1978. Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe- Dacia inainte de Dromichaites, Bucureti, 1988. Dionisie M. Pippidi, Dumitru Berciu- Din istoria Dobrogei. Gei i greci la Dunrea de Jos din cele mai vechi timpuri pn la cucerirea roman, Bucureti, 1965.

DACII NOSTRI IN ITALIA.Am intalnit termenul " Prigionieri daci" (prizonieri daci) in multe lucrari de arta si cultura italiana cu scurte precizari insa usor de vazut si inteles ca statuile lor impodobesc cele mai importante monumente istorice din Italia. Vizitarea lor in parte, mi-au starnit curiozitatea sa aflu tot mai multe despre statuile dacilor nostri din Italia. Din punct de vedere iconografic ocupa locuri importante in arta romana si in realitatea Imperiului roman, mai mult, sunt realizate cu o inegalabila maiestrie portretistica de catre artistii antici romani dupa modele reale ale dacilor adusi ca prizonieri de razboi la Roma. (Dopo che Traiano torn a Roma, un gran numero di ambascerie giunsero da lui, di barbari d'ogni sorta"Le guerre daciche nel racconto dell'Historia romana di Dione Cassio"). Am citit materialele studiosilor precum si cele ale Primului Congres de Dacologie2000, dar ca o revendicare a timpului, am gasit valoroasa lucrare a cercetatorului in istoria artelor Leonard Velcescu, care cu o minutioasa munca pentru Teza sa de doctorat, catalogheaza si studiaza statuile de la exterior pana in adancul sufletelor lor de piatra (fizionomie, priviri, comportari, imbracaminte si eleganta,inteligenta si stari sufletesti) ajutand astfel istoria si geneza poporului romn. Intr-un interviu acordat , Leonard Velcescu considera "un Mare,Mare Mister ca invinsii (dacii) au fost glorificati si omagiati de invingatori(romanii). In limite inguste si pline de fantezie imi permit sa-mi exprim cateva pareri in urma celor citite, vazute si auzite in diverse ocazii.

,,Imperiul Roman in mare expansiune reuseste sa cucereasca Dacia care era foarte bogata in aur,argint,bronz,fier,ceramica si avea un conducator ager, inteligent si bun strategic " Decebal" pe care il numeau " Il Potente". Teritoriul Daciei era bogat si infloritor iar "dacii" erau oameni muncitori priceputi, sanatosi, atraenti si intelepti , exact pe placul si nevoile romanilor care, la randul lor erau buni constructori, pietrari, drumari, iubitori de frumos si realizatorii conditiilor bune de viata si relax(terme). As mai adauga si cele auzite fara sa fiu bine documentata ca romanii doreau sa isi imbunatateasca rasa, pentru ca erau oameni de statura mica, nu aveau chipuri prea frumoase (nasul aquilin) spre deosebire de chipesii nostri daci... Atunci romanii, din respect pentru contributia dacilor la inflorirea Imperiului lor, i- au omagiat, reprezentandu-i in arta romana cu statui realizate dupa maretia calitatilor dacilor si cu care au impodobit pietele si monumentele glorificarii imparatului Traian,, Se vede ca pe undeva a ramas cautarea si chemarea intre cele doua popoare astfel explicandu-se invazia din zilele noastre a "romnilor " in Italia. Romnii, constitue in mare procent ,, baza de munca,, ajutand la dezvoltarea economiei Italiei mai ales in sectorul de constructii. Romnii muncesc in in restaurante si hoteluri, in case ingrijesc bolnavii si batranii. Italienii sunt multumiti de munca Romnilor dar nu ii omagiaza artistic, cu statui, doar scurt si in doua cuvinte " Bravi lavoratori".( Buni muncitori). Revenind la "DACII nostri in ITALIA " sa vedem locurile unde troneaza statuile dacilor ; "Giardino di Boboli " este una dintre cele mai importante gradini parc din Florenza. Cu cei 45 000 mp. ai ei este un muzeu in aer liber pentru

bogatia arhitecturii peisagistica si pentru colectia de sculpturi care provin din antichitatile romane pana in sec. XVII . In lucrarile de prezentarea turistica a gradinii se specifica prezenta celor doua statui (din 1819) de prizonieri daci, la capatul aleei care leaga parcul Giove (Jupiter) cu parcul Madamma. Leonard Velcescu si alte documente ne dau detalii; dintre cele doua statui , una este cu capul acoperit de caciula dacica (pileus) , are 2,20 m inaltime, sculptata din porfir rosu-visiniu si marmura alba. Este un nobil cu barba si mantie lunga, pantaloni largi si opinci. Au studiat asemanarea cu portretul lui Decebal de pe Columna lui Traian si asemanarea este indiscutabila. A doua statuie este cu capul descoperit (un comatus). Exista si un al treilea bust de dac, putin deteriorat se afla in Muzeul dell'Opera Domului. ( pentru detalii : www.iatp.md/dava/Velcescu/velcescu.html sau www.gk.ro/sarmisegetusa/regii/decebal.htm ) Am vizitat de multe ori " Giardino Boboli " oaza de arta si verdeata dar cand ajung in fata celor doua statui am nu numai una ci mai multe senzatii speciale de familiaritate, strane dar placute stiind ca am ceva in comun cu provenienta si reprezentarea lor. Ma cuprinde o frumoasa emotie privindu-i ca descendenti si uneori simt o oarecare asemanare fizica a figurilor din familie. Alteori am un sens de melancolie vazandu-le pozitiile putin supuse si cu capetele plecate, sunt ganditori, invaluiti in regrete dar intelepti. Arta este arta dar cele doua statui sunt de o frumusete care da in acelasi timp o maretie prin reprezentare, dimensiuni si culorile marmurei albe (mainile si capul) si porfirul rosu-visiniu restul corpului. Troneaza cu adevarat deoparte si alta la capatul aleeii Viotollone ceeace s-ar putea spune ca deschid calea spre frumos. Am vazut si turisti romni care viziteaza Gradina Boboli, dar care nu

stiu ce reprezinta acele statui , vazand ca arunca numai cate o privire in trecere ! Daca in locul important unde sunt ar fi scris "Prigionieri daci" atentia asupra lor ar fi mai mare dar aici sunt pusi pentru frumusetea gradinii pe socluri care impletesc istoria noastra cu istoria romana si zeitatile vremii. Cati romni sunt in Florenta-Italia, care stiu de prezenta acestor statui in Gradina Boboli sau ca numai facand o plimbare prin fata intrarii Palatului Pitti pot admira prin arcada portii de pe partea laterala stanga (iesirea veche din gradina ) prima statuie dintre cele doua atribuita lui Decebal ! Din lucrarea " I Daci come apparivano nell?Arco di Costantino" Roma, ( Cum apar "dacii" pe Arco di Costantino ) as documenta cu fotografiile statuilor de daci care strajuiesc intr-o inteleapta tacere de aproape 2 milenii sus pe monument ( 8 statui ). . La fel si Columna lui Traian de la Roma pe care studiosii si pasionatii de arta au denumit- o a opta minune a lumii si despre care voi putea scrie in stilul meu si cu sentimentele sufletului meu cu urmatoarea ocazie.