Iurii Bejan Abstract

5/12/2018 Iurii Bejan Abstract - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iurii-bejan-abstract 1/28

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DINMOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 332.3 (478) (043)

911.3: 332.3 (478) (043)

BEJAN Iurii

STUDIU SPAŢIAL PRIVIND UTILIZAREATERENURILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

11.00.02 – Geografia economică, socială şi politică

Autoreferatul tezei de doctor în geografie

Chişinău – 2009



2

Teză a fost elaborată în cadrul catedrei „Geografie şi Economia Mediului”, ASEM

Conducător ştiinţific: Matei Constantin – doctor habilitat în geografie, profesor universitar

Referenţi oficiali: Muntele Ionel – doctor în geografie, profesor universitar,Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, România

Sochircă Vitalie, doctor în geografie, conferenţiar

universitar, Universitatea de Stat din Moldova

Membri ai Consiliuluiştiinţific specializat: Chircă Sergiu, preşedinte, academician, doctor habilitat în

economie, profesor universitar, ASEMConstantinov Tatiana, academician, doctor habilitat îngeografie, directorul Institutului de Ecologie şi Geografie,AŞMMihăilescu Constantin, doctor habilitat în geografie, expertindependentSainsus Valeriu, doctor în geografie, conferenţiar universitar,ASEMHachi Mihai, doctor în geografie, conferenţiar universitar,

ASEM

Susţinerea va avea loc la 21 martie 2009, ora în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D32.11.00.02 din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, str. Bănulescu-Bodoni, 60

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională, bibliotecaAcademiei de Studii Eeconomice din Moldova şi pe pagina WEB la site-ul Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (www.cnaa.acad.md)

Autoreferatul a fost expediat la __________________________ data, anul

Secretar ştiinţifical consiliului ştiinţific specializat:dr., conf. SAINSUS Valeriu

Conducător ştiinţific:dr. hab., prof. univ. MATEI Constantin

Autor: BEJAN Iurii



3

I. CARACTERIZAREA GENERALĂA TEZEIActualitatea temei. Abordarea acestui subiect de investigare a fost determinată

de cercetarea şi cunoaşterea insuficientă a problematicii utilizării terenurilor înRepublica Moldova, precum şi de insuficienţa unor lucr ări cu caracter geografic înaceastă direcţie. Analiza se impune şi din cauza modificărilor intervenite în modulactual de utilizare a terenurilor după reforma funciar ă din anii ’90 ai sec. XX, dar şi pentru a evidenţia lacunele în folosirea actuală a fondului funciar. În perioada detranziţie la economia de piaţă au avut loc modificări cardinale şi în mediul rural, în primul rând, în politica funciar ă, ceea ce determină modificarea organizării spaţiuluirural şi a modului de utilizare a terenurilor.

Gradul de studiere a temei. Analiza literaturii de specialitate scoate înevidenţă nivelul redus de studiere a problematicii utilizării terenurilor în republică.Majoritatea lucr ărilor în care se analizează acest subiect, datează din perioada anilor 1950-1990 şi se încadrează în alte domenii: pedologie, ştiinţe agricole, landşaftologieetc. Sub aceste aspecte tema a fost abordată de către un şir de geografi autohtoni: V.Proca (1981, 1983) – modificările peisajelor naturale; D. Nour (1981, 2004) – structuraşi calitatea fondului funciar, posibilităţile de extindere a terenurilor agricole; A. Ursu(1999, 2001, 2006) şi I. Crupenicov (1967, 1984-1986) – influenţa factorului pedologicasupra utilizării terenurilor; N. Râmbu (1974, 1984, 1985) – influenţa condiţiilor naturale asupra utilizării agricole a teritoriului; T. Constantinov (1978, 2002) – influenţa condiţiilor agro-climatice asupra utilizării terenurilor agricole; N. Boboc(2006, 2007) – dinamica peisajelor geografice; V. Sochircă (1998, 1999, 2000) – dinamica, structura şi distribuţia spaţială a terenurilor agricole; O. Cazanţeva (1990,1994) – influenţa omului asupra calităţii terenurilor şi aspectele geoecologice aleutilizării terenurilor; I. Mironov (2000) – dinamica componentelor mediului geografic;C. Mihăilescu, V. Sochircă, T. Constantinov, N. Boboc, A. Ursu ş.a. (2006) – utilizarearesurselor naturale, etc.

Un rol important în sistematizarea studiilor privind utilizarea terenurilor l-auavut şi geografii din România – V. Nimigeanu (1984) – metodologia studierii utilizăriiterenurilor; I. Iordan (1994) – metodologia utilizării terenurilor şi regiunile de utilizare;Al. Ungureanu (1993) – dinamica peisajelor geografice, I. Muntele (1999, 2000) – tipologia utilizării terenurilor, structura şi distribuţia spaţială a terenurilor agricole.

Scopul şi obiectivele tezei. Teza de doctorat are ca subiect de cercetare modulde utilizare a terenurilor în Republica Moldova, drept obiectiv principal fiind

diferenţierea spaţio-temporală a categoriilor de utilizare.Pentru realizarea obiectivului propus au fost înaintate câteva sarcini:• studierea materialului cartografic, bibliografic şi statistic care reflectă modul

de utilizare a terenurilor;• crearea unei baze de date ce permite efectuarea unor analize evolutive şi

spaţiale;• întocmirea şi corelarea hăr ţilor ce redau structura fondului funciar şi gradul de

asigurare cu aceste resurse;



4

• evidenţierea legităţilor spaţiale ale modului de utilizare a terenurilor;• studierea impactului modului actual de utilizarea a terenurilor asupra

mediului;• elaborarea unor propuneri privind optimizarea organizării teritoriului.

Utilizarea terenurilor este o modalitate de folosinţă a unei suprafeţe de pământîn funcţie de condiţiile naturale şi de posibilităţile de punere în valoare a acestora.Principalele categorii de folosinţă a terenului sunt: terenurile agricole (arabil, păşuni,fâneţe, vii, livezi), fondul forestier, terenurile acoperite de ape, terenurile ocupate de

construcţii, terenurile cu alte destinaţii. Astfel, principalul obiect de cercetare estefondul funciar, care reprezintă totalitatea suprafeţelor terenurilor aflate în limitele uneianumite unităţi administrative (comună, oraş, raion, ţar ă).

Studiile privind utilizarea terenurilor se efectuează în cadrul Geografiei umaneşi, în special, în cadrul Geografiei agriculturii (fondul funciar, utilizarea terenurilor agricole) şi a Geografiei aşezărilor umane (terenurile intravilane). Această direcţie decercetare este încă în proces de formare, mai ales sub influenţa sistemelor informaţionale geografice (SIG).

Inovaţia ştiinţifică a lucrării constă în:

• determinarea tendinţelor şi a principalelor direcţii ale dinamicii fondului funciar în profil spaţial;

• crearea unei tipologii privind specializarea funcţională a comunelor, cudelimitarea regiunilor de utilizare;

• studierea categoriilor de terenuri prin prisma stabilităţii lor ecologice;• stabilirea direcţiilor şi posibilităţilor de optimizare a organizării teritoriale.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării:• este evidenţiată ineficienţa utilizării terenurilor în anumite regiuni, fapt ce

solicită perfecţionarea sau redirecţionarea politicilor funciare;• este efectuată clasificarea comunelor în baza structurilor de folosinţă, ce poate fi

utilizată în procesul de implementare a diferitelor programe (de exemplu, „Satulmoldovenesc”, etc.);

• este propusă o metodologie de evaluare a stabilităţii ecologice a fonduluifunciar, ce poate fi utilizată în procesul de planificare teritorială;

• sunt înaintate propuneri de amenajare şi îmbunătăţire funciar ă, ce pot fi utilizateîn activitatea Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, Ministerului

Agriculturii şi Industriei Alimentare;• rezultatele obţinute în urma studiului pot fi utilizate în procesul de predare a

unor cursuri universitare (Ecologie, Geografia Umană a Republicii Moldova,Geografia Agriculturii, etc.);

• unele studii (dinamica peisajelor naturale, aprecierea gradului de stabilitateecologică a terenurilor) şi-au găsit utilitatea în realizarea unor proiecte.Aprobarea rezultatelor investigaţiei. Principalele teze ale lucr ării au fost

expuse la simpozioanele şi conferinţele ştiinţifice din republică şi de peste hotare:



5

Conferinţa ecologică, INECO, 29-30 decembrie 2005; Analele Universităţii „Ştefan celMare”, Suceava, 2006; Simpozioanele tinerilor cercetători, ASEM, 2006-2008;Simpozionul ştiinţific internaţional „Problemele dezvoltării regionale”, Cluj-Napoca,26-27 octombrie 2006; Simpozionul ştiinţific internaţional „Calitatea mediului şiutilizarea terenurilor”, Suceava, 25-27 mai, 2006 şi 24-25 mai 2008; Simpozionulştiinţific „Dimitrie Cantemir” în cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 19-21octombrie, 2007; Simpozioanele ştiinţifice organizate în cadrul A.S.E.M.; precum şi publicaţii în revista „Economica” şi în Buletinul ştiinţific al A.Ş.M. Tezele au fostexpuse în 14 articole, care totalizează 5,3 coli de autor.

Volumul şi structura lucrării. Teza cuprinde introducerea, patru capitole,concluzii şi recomandări, bibliografia, 22 de tabele şi numeroase figuri, printre care 29de hăr ţi şi 24 de grafice.

Cuvinte-cheie: utilizarea terenurilor, fond funciar, cadastru funciar, terenuriagricole, arabil, plantaţii multianuale, pajişti, amenajarea teritoriului, stabilitateecologică a terenurilor.

II. CONŢINUTUL DE BAZĂAL LUCR ĂRIIÎn Introducere este motivată actualitatea temei de cercetare, sunt formulate

obiectivele tezei, inovaţia ştiinţifică şi valoarea aplicativă a lucr ării.În Capitolul I - „Metodica studierii utilizării terenurilor” sunt prezentate

analiza bibliografiei şi istoricul studiilor pe tema cercetată, metodica de cercetare.Capitolul II - „Influenţa factorilor naturali şi socio-economici asupra

utilizării terenurilor” este consacrat analizei factorilor, care influenţează direcţiile şiintensitatea utilizării terenurilor.

1. Factorul litologo-geologic. Specificul litologic al teritoriul cercetat(stratificaţia oblică a rocilor, prezenţa straturilor argilo-nisipoase, etc.) în urmaintensificării modului agricol de utilizare a terenurilor au determinat activizarea proceselor gravitaţionale (alunecări de teren, eroziunea). Aceste procese contribuie ladegradarea terenurilor, în special în regiunile de podiş.

2. Factorul morfologic. Influenţa reliefului asupra modului de utilizare aterenurilor se realizează, în mare parte, prin intermediul caracteristicilor salemorfometrice – altitudine, grad de fragmentare, etc. Odată cu creşterea valorilor acestor indicatori se observă o diminuare a ponderii terenurilor arabile şi intravilane şi creşterea ponderii plantaţiilor multianuale şi a pădurilor (spre exemplu în Podişul Codrilor,

Colinele Tigheciului, etc.).Analiza comparativă a caracteristicilor reliefului şi ale modului de utilizare aterenurilor denotă, că cele mai favorabile condiţii morfologice în Republica Moldova,atât pentru amplasarea terenurilor agricole, cât şi pentru trasarea căilor de transport,amplasarea şi dezvoltarea localităţilor, a întreprinderilor industriale sunt în regiunile decâmpie (Câmpia Cuboltei, Câmpia Nistrului Inferior) care, de altfel, şi sunt cele maiantropizate.



6

3. Factorul climatic joacă un rol important în dezvoltarea agriculturii, formareasuprafeţelor acvatice, amplasarea aşezărilor umane, dezvoltarea formaţiunilor vegetale.Republica Moldova are, în ansamblu, condiţii climatice favorabile pentru toatecategoriile de terenuri, mai ales pentru cele agricole.

4. Factorul hidrografic. Un factor important ce influenţează modul de utilizarea terenurilor este gradul de asigurare cu resurse de apă. Necesarul de apă variază mult,în funcţie de regiune, de specia cultivată, etc. Gradul de asigurare cu resurse de apă areunele diferenţieri spaţiale. Relativ mai bine sunt asigurate raioanele de nord, pe cândcele de sud (unde necesarul de apă este mai mare) sunt mai slab asigurate.

5. Factorul biologic. P ădurile, în afar ă de faptul că limitează în prezentextinderea terenurilor agricole, au asupra lor şi un efect benefic. P ăşunile şi fâne ţ ele prezintă interes agricol direct, servind ca hrană pentru animale. În afar ă de aceasta, eleservesc şi în calitate de element ecologic stabilizator împotriva eroziunii. Vegeta ţ ianatural ă a contribuit şi la formarea tipurilor genetice de soluri, oferindu-le o anumită fertilitate şi utilizare în prezent. Influen ţ a faunei se resimte asupra terenurilor agricole,ele limitând extinderea acestora (prezenţa numeroaselor specii rezervate) sau fiinddăunători ai unor culturi agricole.

6. Factorul pedologic. Resursele pedologice reprezintă cea mai importantă bogăţie naturală a Republicii Moldova, fiind principalul mijloc de producţie şi obiect almuncii în agricultur ă.

Pentru agricultur ă o importanţă primordială o are calitatea solurilor, adică fertilitatea naturală, grosimea, textura, ş.a., care difer ă de la un tip de sol la altul şi încadrul aceluiaşi tip sau subtip de sol, de la o unitate geografică la alta. În scopulevaluării calităţii solurilor şi a rentabilităţii pentru anumite culturi agricole este utilizată scala de bonitate a solurilor. În repartizarea spaţială a bonităţii terenurilor agricole seevidenţiază Regiunea de Nord, cu maximele în raioanele Edineţ (88), Soroca (84),Donduşeni (83) şi Glodeni (82), unde o pondere înaltă au cernoziomurile tipice şi celelevigate. Aceste raioane au valori foarte ridicate ale ponderii terenurilor agricole (75-83%). Influenţa resurselor pedologice este contrarie asupra categoriile neagricole deterenuri. Conform Codului funciar, pe terenurile cu soluri fertile este interzisă activitatea neagricolă.

7. Relaţiile funciare interesează prin forma de proprietate şi mărimeagospodăriei. Forma de proprietate este una din cauzele principale ale degradăriiterenurilor. Pe acest teritoriu s-au experimentat mai multe forme de proprietate.

Eficientizarea activităţii agricole actuale este imposibilă şi din cauza f ărâmiţăriiterenurilor în parcele foarte mici, consecinţă a procesului de privatizare. În prezent,mărimea medie a unei gospod ării agricole este de 1,5 ha.

8. Modul de utilizare a terenurilor este influenţat şi de factorii tehnico-economici, care includ: volumul de investiţii, îmbunătăţirile funciare, mecanizarea,chimizarea, irigaţiile ş.a.

Volumul de investi ţ ii alocate influenţează atât direct utilizarea terenurilor, cât şidetermină nivelul de implicare al celorlalţi factori enumeraţi. Volumul mic de investiţii



7

din ultimii ani a contribuit, pe lângă alţi factori, la înr ăutăţirea stării tehnice şi, înconsecinţă, la micşorarea productivităţii terenurilor agricole. În prezent, cea mai mare parte a investiţiilor se efectuează în îmbunăt ăţ irile funciare (combaterea eroziunii,consolidarea terenurilor, etc.) şi nu în preîntâmpinarea acestora.

Modul de utilizare a terenurilor este influenţat şi de nivelul de mecanizare (ceinfluenţează posibilităţile de îmbunătăţire funciar ă, valorificarea terenurilor fragmentate, etc.), de nivelul de chimizare (influenţează intensitatea utilizăriiterenurilor agricole) şi de iriga ţ ii (în prezent suprafeţele amenajate pentru irigaţiialcătuiesc numai 8,4 % din terenurile agricole).

Factorii tehnico-economici creează încă impedimente serioase în utilizareaeficientă a terenurilor agricole şi realizarea lucr ărilor de îmbunătăţire funciar ă. Carezultat al diminuării acestor indicatori, în ultimii ani productivitatea terenurilor agricole s-a redus în medie cu 30%.

Capitolul III - „Analiza spaţio-temporală a modului de utilizare aterenurilor”.

Pe parcursul dezvoltării istorice s-au petrecut modificări esenţiale în structurafondului funciar. În epoca medievală teritoriul dat avea un grad redus de valorificare,în care predominau pajiştile naturale şi pădurile. În sec. XVII-XVIII începe folosireaintensivă a pajiştilor, valorificarea solurilor sub diferite culturi. La începutul sec. XIX peisajele naturale deţineau cca. ¾ din teritoriul Basarabiei (tab. 1), printre care seevidenţiau pajiştile – cca. 50% din suprafaţa totală. Terenurile arabile erau foarte puţine şi se întâlneau numai pe lângă aşezările umane. După anexarea Basarabiei laImperiul Rus, modul de utilizare a fondului funciar s-a schimbat mult. Fiecare sector avea deja stă pânul său şi includea categorii de terenuri agricole (terenuri arabile, păşuni). Aceasta ne vorbeşte despre faptul, că în prima jumătate a sec. XIX pentruBasarabia, forma principală de utilizare a terenurilor era valorificarea terenurilor înscopuri agricole (arabile).

Tabelul 1.

Dinamica structurii fondului funciar în Basarabia şi Republica Moldova

Total Arabil Plantaţiimultianuale Pajişti Păduri Alte terenuri

Aniimii ha % mii ha % mii ha % mii ha %

miiha % mii ha %

1812

18531900195019802008

4511,0

3599,63449,03296,73376,03384,6

100

100100100100100

516,0

1210,02320,02124,01813,01821,7

11,4

33,667,364,453,753,8

46,0

75,0108,9177,0352,0302,8

1,0

2,13,15,410,59,0

2200,0

1947,4596,5542,0376,0360,1

48,8

54,117,316,511,110,6

547,0

276,1210,6231,4381,7453,0

12,1

7,76,17,011,313,5

1202,0

91,1213,0222,3453,3443,9

26,7

2,56,26,713,413,1

Utilizarea resurselor naturale se intensifică şi mai mult în a doua jumătate a sec.XIX. Promovarea politicii de specializare în culturile cerealiere, a contribuit laextinderea f ăr ă precedent a terenurilor arabile. În acest scop în perioada anilor 1850-



8

1900, pe teritoriul Basarabiei au fost defrişate 100 mii ha de păduri şi desţelenite cca.1,5 mil. ha cu păşuni şi fâneţe. Utilizarea acestor categorii de terenuri în scopuriagricole a contribuit la degradarea tuturor componentelor mediului.

Pe parcursul perioadei 1900-1940 nu se înregistrează modificări esenţiale înstructura fondului funciar. Într-o oarecare măsur ă scad ritmurile de defrişare a pădurilor, însă cresc considerabil suprafeţele valorificate pentru unele categorii deterenuri agricole. Se petrec unele lucr ări de îmbunătăţire funciar ă – împădurirea unor suprafeţe de terenuri agricole erodate, construcţia unor sisteme de irigaţii, etc.Modificări esenţiale în utilizarea terenurilor s-au produs şi în perioada anilor 1950-1980. În această perioadă s-au efectuat lucr ări meliorative de valorificare a terenurilor slab productive şi nefolositoare, îmbunătăţirea calităţii şi transferarea lor într-o clasă mai superioar ă de utilizare. Se modifică structura terenurilor, creşte intensitateavalorificării lor. S-a redus suprafaţa terenurilor agricole, mărindu-se cele ocupate cu păduri, ape, construcţii şi drumuri.

La 1.01.2008 în structura fondului funciar în republică se prezenta în felulurmător ( fig. 1).

Pârloagă0,6%

În stadiu de ameliorare0,1%

Păşuni şi fâneţe10,6% Plantaţii multianuale

9,0%

Păduri13,5%

Ape2,8%

Drumuri2,6%

Construcţii şi str ăzi4,4% Alte terenuri

2,6%

Terenuri arabile53,8%

Terenuri arabile Plantaţii multianuale Păşuni şi fâneţePârloagă În stadiu de ameliorare PăduriApe Drumuri Construcţii şi str ăziAlte terenuri

Figura 1. Structura fondului funciar la 1.01.2008

Terenurile arabile reprezintă, deja de peste 100 de ani, principala formă deutilizare a fondului funciar, deţinând în prezent peste jumătate din suprafaţa totală.Teritoriul este înzestrat cu un potenţial agro-productiv înalt, fapt ce a influenţat asupra ponderii acestor terenuri.

În perioada anilor 1812-2008 suprafaţa cu arabil s-a extins de la 516 mii ha(11,4% din suprafaţa totală) până la 2320 mii ha (67,3%) în anul 1900, după care s-aredus la 1821,7 mii ha (53,8%) în prezent (tab. 1). Extinderea terenurilor arabile sef ăcea pe contul desţelenirii stepelor virgine (Bugeac şi Bălţi) şi a defrişării pădurilor



9

(Codri, Tigheci ş.a.). În decurs de numai jumătate de secol Basarabia se integrează încadrul regiunii grânare de sud ale Rusiei. Creşterea numărului populaţiei şi a exportuluicu cereale au contribuit la extinderea acestor terenuri.

În perioada postbelică, ca rezultat al efectuării reformei administrative,extinderii suprafeţei intravilanului, utilizării terenurilor pentru necesităţile industriei,dar şi a eliminării din circuitul agricol a terenurilor degradate, suprafaţa terenurilor arabile se reduce treptat.

În anul 2008 gradul de asigurare cu terenuri arabile alcătuia 0,45 ha/loc. sau0,81 ha la un locuitor din mediul rural.

În profil spaţial, frecvenţa terenurilor arabile se află în funcţie de o mulţime defactori: înclinarea reliefului, cantitatea de precipitaţii, scala bonităţii solurilor, forma de proprietate, aplicarea irigaţiilor, gradul de mecanizare, etc. Reieşind din factoriienumeraţi, cea mai mare pondere aceste terenuri au în comunele din Regiunea de Nordşi Unitatea teritorială din Stânga Nistrului. Aici valoarea medie a bonităţii solurilor estede 70-80 puncte, ajungând în unele comune până la 90. Bonitatea înaltă se combină înaceste regiuni cu condiţiile morfologice favorabile (predominarea terenurilor cu pantasub 5°). Toate aceste regiuni dispun de condiţii agroclimatice favorabile, iar relieful plan, uneori în combinaţie cu forma comună de proprietate, stimulează prezenţa parcelelor mari de arabil (ex. r-nele Edineţ, Drochia, sudul Transnistriei). Toţi aceştifactori au contribuit la promovarea unei politici funciare de specializare în anumiteculturi agricole şi extinderea f ăr ă precedent a acestor terenuri.

În unele regiuni naturale s-a ajuns la cote extremale de valorificare (în CâmpiaCuboltei şi în unele sectoare ale Câmpiei Moldovei de Sud ponderea arabilului este de67-69%) şi crearea unui dezechilibru ecologic, care au provocat degradareacomponenţilor naturali. De asemenea, este foarte înaltă ponderea acestor terenuri şi înregiunile cu relief fragmentat (Podişul Nistrului – 54,8%, Colinele Tigheciului – 62,3%etc.), contribuind la intensificarea proceselor erozionale. Terenurile arabile dispun deunul din cei mai mici indicatori de stabilitate ecologică. Ponderea ridicată a terenurilor arabile nu este justificată nici prin prisma productivităţii acestora raportată la potenţialulexistent. În viitorul apropiat sunt necesare măsuri ce vor ridica productivitatea lor, deîmbunătăţire funciar ă, iar în unele cazuri şi de reducere a acestor suprafeţe (pe contulterenurilor degradate de versant în regiunile de podiş şi unor sectoare de luncă înregiunile de câmpie).

Este nevoie de a continua reforma funciar ă, de a introduce stimuli economici

pentru micii proprietari. Scopul final al acestor măsuri trebuie să fie ridicarea productivităţii terenurilor arabile: mărirea suprafeţei parcelelor (în regiunile de câmpie),creşterea gradului de mecanizare şi chimizare, introducerea asolamentelor ş.a.

Plantaţiile multianuale au o mare importanţă economică, remarcându-se prinrandamentul înalt şi prin caracterul în general intensiv de utilizare. Aceasta determină oeficienţă sensibil mai mare decât în cazul altor categorii, mai ales dacă speciile în cauză sunt intens comercializate.



10

Suprafaţa ocupată cu culturi multianuale s-a extins esenţial de la 46,1 mii ha(cca. 1% din suprafaţa totală) în anul 1812 până la 352 mii ha (10,5%) în anul 1980.Extinderea plantaţiilor multianuale se datorează creşterii cererii la vin şi comercializăriifructelor, iar după încorporarea for ţată a Basarabiei în cadrul U.R.S.S., viticultura şi pomicultura devin ramuri de specializare unională. Începând cu mijlocul anilor ’80,suprafeţele ocupate cu plantaţii multianuale încep să se micşoreze. Prima cauză a fostadoptarea în anul 1986 a „legii antialcoolice”, conform căreia s-au defrişat peste 20%din plantaţiile de viţă de vie. Alte cauze au fost: restrângerea peţii de desfacere după destr ămarea U.R.S.S., daunele provocate de condiţiile meteorologice nefavorabile şiimposibilitatea micilor proprietari de a reface sau reînnoi plantaţiile afectate.

Plantaţiile multianuale ocupă în prezent 302,8 mii ha sau 9% din suprafaţarepublicii. La un locuitor î-i revine în prezent 0,08 ha de plantaţii, iar în mediul rural – 0,14 ha.

Repartiţia spaţială a plantaţiilor multianuale este foarte neuniformă. În afar ă defactorul morfologic, asupra repartiţiei plantaţiilor multianuale influenţează şi condiţiileagroclimatice (viţa de vie este mai bine asigurată cu resurse termice în regiunileCentrală şi de Sud, iar în regiunea de Sud apar şi unele culturi pomicole termofile – caisul, piersicul). Par ţial, repartiţia acestor terenuri este influenţată de bonitatea solurilor şi de prezenţa centrelor de prelucrare. Cea mai mare densitatea a întreprinderilor vinicole şi a celor de prelucrare a fructelor se înregistrează în Regiunea Centrală, undesunt amplasate aproape jumătate din plantaţiile viticole. Printre raioane, după suprafaţa plantaţiilor multianuale se evidenţiază cele din Regiunea Centrală şi de Sud – UTAGăgăuzia (21,5 mii ha), Cahul (19,7 mii ha), Hânceşti (19,3 mii ha). Cea mai mare pondere plantaţiile multianuale au în unităţile cu relief fragmentat – Călăraşi (17,2%), Nisporeni (16,3%), Str ăşeni (16,2%), Ialoveni (15,0%).

În cazul plantaţiilor multianuale o mare importanţă trebuie acordată amplasăriilor şi structurii culturilor, care să prevină procesele de degradare a terenurilor (terasareaversanţilor, amplasarea sub formă de fâşii ş.a.). Terenurile de versant pot fi valorificatesub vii, iar depresiunile ce le despart, după amenajare – sub livezi. Reducereasuprafeţelor cu plantaţii multianuale este dăunătoare şi din punct de vedere economic(ştiindu-se rentabilitatea acestor culturi).

Păşunile şi fâneţele reprezentau până la mijlocul sec. XIX principala categoriede teren, deţinând aproape jumătate din suprafaţa totală a Basarabiei. Marea majoritatea suprafeţelor cu păşuni şi fâneţe erau concentrate în regiunile de stepă a Bugeacului şi

Bălţilor. Trebuie de menţionat că, în mare parte, evoluţia terenurilor cu păşuni şi fâneţe, pe întreaga perioadă analizată, a fost contrarie cu cea a terenurilor arabile, deoarece,extinderea ultimelor se f ăcea, practic exclusiv pe contul desţelenirii pajiştilor.

Suprafaţa ocupată cu pajişti s-a redus esenţial în perioada analizată de la cca. 2,2ml ha (48,8% din suprafaţa Basarabiei) până la 360,1 mii ha (10,6%) în prezent.Micşorarea suprafeţelor cu păşuni a avut loc în rezultatul valorificării terenurilor deversant sub terenuri arabile. Pe teritoriul republicii s-au efectuat, de asemenea, şinumeroase lucr ări de valorificare şi desecare a terenurilor înmlăştinite. Calitatea



11

terenurilor de luncă, adică a fâneţelor, s-a înr ăutăţit brusc în rezultatul proceselor deînnămolire. Desţelenirea pajiştilor a contribuit la intensificarea eroziunii şi alunecărilor de teren. Ca rezultat, au crescut simţitor suprafeţele puternic erodate cu ravene, etc.Trebuie menţionat şi faptul, că în republică au fost practic lichidate fâneţele.

Începând cu anul 1991, în evoluţia păşunilor şi fâneţelor s-au conturat uneletendinţe de modificare contrare evoluţiei din perioadele precedente. Are loc creştereasuprafeţelor şi ponderii pajiştilor. Procesul de extindere a suprafeţelor cu păşuni şifâneţe este unul din cele spontane şi necontrolate, ce se explică prin transferareaterenurilor degradate şi a celor cu pârloagă. La 1.01.2008 suprafaţa păşunilor alcătuiade 357,9 mii ha, iar cea a fâneţelor – 2,1 mii ha. Asigurarea animalelor cu păşuni la1.01.2008 era de 0,54 ha la o bovină convenţională, ceea ce este aproape de 2 ori subnorma recomandată.

Terenurile cu pajişti cel mai bine s-au păstrat în luncile râurilor mici, undeexcesul de umiditate le asigur ă o productivitate înaltă. Aceste terenuri au o pondere maiînaltă în bazinul Ciulucurilor (20%), bazinul r. Cula (17%), Câmpia Prutului de Mijloc(16%), Depresiunea Săratei (15%). În comparaţie cu celelalte categorii de terenuri, păşunile şi fâneţele au o repartizare mai uniformă, însă cu o frecvenţă mai mare înlimitele regiunile naturale de r ăspândire – Stepa Bălţilor şi cea a Bugeacului, în sectoaredepresionare, unde lunca râurilor este mai extinsă (Cîmpia Cuboltei, DealurileCiulucurilor, Depresiunea Săratei, Depresiunea Ialpugului, etc.) şi, respectiv, mai puţinsupuse proceselor de antropizare.

Păşunatul intensiv şi efectivul mare de animale au contribuit la degradareaacestor categorii de terenuri. Toate aceste modificări au contribuit la scăderea niveluluiapelor freatice, modificarea gradului lor de mineralizare şi intensificarea eroziunii.

După coeficientul de stabilitate ecologică, aceste terenuri cedează numai pădurilor şi lacurilor naturale. Pe viitor este strict necesar ă extinderea acestor categoriide terenuri. Ele se impun, în special, pe terenurile cu exces de umiditate (Câmpia Nistrului Inferior şi Câmpia Prutului Inferior), dar şi pe cele cu insuficienţă deumiditate, însă unde în trecut deţineau suprafeţe mari (Câmpia Cuboltei şi CâmpiaMoldovei de Sud). Extinderea acestor terenuri poate fi efectuată în prezent, practicexclusiv pe contul terenurilor arabile de calitate inferioar ă. În scopul protecţiei şi alconservării pajiştilor este nevoie de: crearea ariilor protejate în sectoarele unde s-a mai păstrat acest tip de vegetaţie; promovarea păşunatului parcelar; utilizarea raţională afâneţelor; etc.

Pădurea a fost primul element al peisajului afectat de procesul de antropizare.Valorificarea în masă a resurselor forestiere în Basarabia datează încă din secoleleXIV-XV, odată cu creşterea numărului populaţiei şi întemeierea de noi aşezări. Cătreanul 1812 suprafaţa pădurilor Basarabiei a fost estimată la 547 mii ha, nivelul deîmpădurire fiind de 12,1%.

Defrişările se f ăceau iniţial selectiv, însă potenţialul agricol înalt al Basarabiei acontribuit la efectuarea „tăierilor rase”. Terenurile eliberate, iniţial erau destinate



12

păşunatului, ulterior fiind transformate în terenuri arabile. Astfel, până în anul 1940suprafaţa pădurilor a ajuns la 197,4 mii ha sau 4,4% din suprafaţa totală a Basarabiei.

În perioada postbelică fondul silvic a suferit modificări esenţiale. Au fostînfiinţate Fondul Silvic de Stat, gospodăriile silvice şi cele pepiniere. Suprafaţafondului silvic s-a extins cu peste 200 mii ha. Creşterea suprafeţei pădurilor sedatorează şi extinderii ariilor silvice protejate.

În prezent, suprafaţa fondului silvic constituie 456,2 mii ha sau 13,5% dinsuprafaţa republicii, dintre care pădurile alcătuiesc 353,5 mii ha.

Extinderea suprafeţei împădurite reprezintă o schimbare calitativă optimă înstructura fondului funciar al republicii. Peisajele silvice contribuie nu numai lamenţinerea stabilităţii ecologice a peisajelor geografice, dar şi la creşterea productivităţii agro-landşaftelor, reprezintă şi un important factor de ameliorare acondiţiilor hidroclimatice, pedologice şi a habitatului.

Nivelul de împădurire difer ă destul de mult în aspect spaţial, fiind în funcţie atâtde factorii naturali, cât şi de cei antropici. Peisajele silvice, de regulă, se înregistrează laaltitudini de peste 200-250 m (datorită cantităţilor mai mari de precipitaţii) şi peterenurile cu un grad ridicat de fragmentare (imposibilitatea valorificării acestora înscopuri agricole), unde ele ocupă suprafeţele superioare. Dintre unităţile naturale, printr-un nivel mai înalt de împădurire, se evidenţiază Podişul Codrilor – 25,7%, undecele mai mari suprafeţe sunt localizate în raioanele Hânceşti (37,4 mii ha), Str ăşeni(26,1 mii ha), Orhei (23,8 mii ha) şi Călăraşi (22,7 mii ha). În Regiunea de Nord nivelulde împădurire numai pe alocuri depăşeşte media pe republică (Şoldăneşti – 18,8%,Rezina – 15,5% şi Ocniţa – 13,3%). În Regiunea de Sud, printr-un nivel mai ridicat deîmpădurire se evidenţiază Colinele Tigheciului (raioanele Cantemir şi Leova – câte14,1% fiecare).

Pe lângă modificări cantitative, au avut loc schimbări şi în calitatea peisajelor silvice: se înregistrează creşterea nivelului de f ărâmiţare a trupurilor de pădure; seînr ăutăţeşte componenţa pe specii a pădurilor; scade mult ponderea pădurilor naturaleseculare; se diminuează substanţial gradul de asigurare a populaţiei cu resurse silvice.Extinderea suprafeţelor cu perdele forestiere a jucat un rol benefic şi pentru agricultur ă.Însă gradul actual de împădurire r ămâne a fi insuficient pentru asigurarea stabilităţiiecologice a peisajelor. În acest scop, este necesar ca suprafaţa terenurilor împădurite să fie extinsă, în zonele de podiş – sub formă de masive compacte, iar în regiunile decâmpie – sub formă de fâşii sau perdele de protecţie.

Suprafaţa terenurilor intravilane a fost în permanentă dinamică fiindinfluenţate, în primul rând, de creşterea numărului populaţiei, iar începând cu anii ’50 asec. XX şi de politica centralizată de valorificare a resurselor funciare. În prezentsuprafaţa intravilanului constituie 315,7 mii ha (9,3%). Pe parcursul întregii perioade deevoluţie a reţelei de aşezări umane, această suprafaţă s-a modificat mult, fiind supusă atât proceselor de expansiune teritorială, cât şi celor de compactizare şi aglomerare atexturii. Suprafaţa medie a unei localităţi în prezent este de cca. 200 ha.



13

Repartiţia spaţială a reţelei de aşezări umane şi a suprafeţei intravilanului este înfuncţie de condiţiile naturale (relief plan, soluri fertile şi nivelul de asigurare cu resursede apă), caracterul activităţii agricole (specializarea, mărimea solelor, etc.). Cele maimari densităţi se înregistrează în raioanele Făleşti, Floreşti, Soroca, Sângerei, Ungheni(7 localităţi la 100 km2), iar cele mai mici – în Basarabeasca, Taraclia (3 localităţi la100 km2) şi UTA Găgăuzia (2 localităţi la 100 km2).

Creşterea necontrolată a suprafeţei intravilanului a contribuit la modificareamorfologiei şi structurii sale, respectiv, şi la înr ăutăţirea situaţiei funcţionale. În cadrulsuprafeţei intravilanului, un loc important îl deţin suprafeţele construite (30%). Totuşi,cea mai mare suprafaţă din intravilan (50%) este ocupată de terenurile agricole.

Reforma funciar ă efectuată în perioada anilor 1992-2000 a afectat numaiterenurile extravilane şi practic nu le-a atins pe cele intravilane. Programele naţionaleexistente la moment, nu sunt în stare să îmbunătăţească structura funcţională alocalităţilor, inclusiv şi a celor urbane. Este nevoie de a pune accent pe dezvoltareafuncţiilor industriale, de agrement şi a celor rezidenţiale.

Celelalte categorii de terenuri (apele, drumurile, terenurile degradate, etc.)alcătuiesc 8% din suprafaţa republicii. Printre aceste terenuri se evidenţiază celeacvatice (2,8%), care au o frecvenţă mai mare în Regiunea de Nord. Drumurile deţin2,6% din suprafaţă, cu o densitate mai mare în Regiunea de Sud şi cea Centrală. Suntdestul de extinse şi terenurile degradate (1,1%), majoritatea fiind în gestiunea fonduluide rezervă.

Tipologia utilizării terenurilor. Studiul efectuat ne-a permis să delimităm 10tipuri funcţionale de comune (fig. 2):1. rezidenţiale, cu specializare agricolă secundar ă (cuprinde 28 de oraşe şi 5

comune);2. arabile (115 comune); 3. arabile, cu specializare pomi-viticolă secundar ă (79 comune);4. arabile, cu două specializări secundare – pomi-viticolă şi pastorală (70 comune);5. arabile şi secundar pastorale (224 comune); 6. arabile, secundar pomi-viticole şi silvice (78 comune); 7. arabile şi specializare pastorală şi silvică secundar ă (168 comune); 8. agricole mixte (34 comune); 9. agro-silvice (178 comune); 10. acvatice (4 comune).

Cele mai numeroase sunt comunele în care domină utilizarea agricolă aterenurilor (93,4% din numărul total), inclusiv în 6 tipuri de comune (74,7%) predomină terenurile arabile.

Delimitarea regiunilor de utilizare în baza clasificării efectuate este dificilă,deoarece nu prea se deosebesc areale continue ale anumitor tipuri de comune. Acestfapt, o dată în plus vorbeşte de caracterul iraţional al politicii de valorificare alterenurilor, de specificul istoric de valorificare a resurselor funciare şi de diversitateaetno-culturală a populaţiei (în special, în sudul republicii).



14

Figura 2. Tipologia utilizării terenurilor



15

Reieşind din clasificarea propusă, s-au evidenţiat 7 regiuni de utilizare:1. Regiunea agro-silvică de Nord ocupă 8,5% din teritoriul republicii.

Dispunând de condiţii naturale foarte favorabile – relief slab fragmentat (regiune de platou), climă mai umedă şi soluri fertile, în regiune sunt foarte extinse terenurilearabile (57,8% din suprafaţă). Pajiştile ocupă suprafeţe însemnate (11,7%), fiind maifrecvente în luncile râurilor. Datorită climei favorabile pajiştile sunt de o calitate înaltă.Specificul morfologic şi cel climatic au determinat prezenţa unor importante masivesilvice (315,6 km2), dar care mai pot fi extinse în partea centrală şi de est a regiunii.

2. Regiunea arabil-pastorală de Nord ocupă circa 20,7% din teritoriul ţării.Regiunea are la bază Câmpia Cuboltei, unitate cu soluri fertile şi relief predominant plan. Această situaţie a influenţat structura funcţională, care este dominată de terenurileagricole (84% din suprafaţă), în structura cărora se evidenţiază terenurile arabile – 60,9% şi pajiştile – 15,7%.

În scopul optimizării structurii funcţionale a regiunii se impune extinderea pajiştilor, iar în jumătatea ei de nord şi a livezilor. Specificul natural limitează, din păcate, extinderea terenurilor acvatice şi celor silvice.

3. Regiunea agro-silvică a Prutului de Mijloc ocupă numai 3,7% dinsuprafaţa republicii şi este situată în zona depresionar ă a Câmpiei Prutului de Mijloc, cusoluri aluviale şi relief predominant plan. Terenurile agricole ocupă 71,7%, din careterenurilor arabile le revine 45,2% (unele din cele mai mici valori pe republică), fiindmai frecvente la periferiile regiunii. Prezenţa sectoarelor extinse de luncă a determinat ponderea înaltă a pajiştilor (22,0%), care înregistrează aici cea mai mare frecvenţă perepublică. Din cauza suprapăşunatului o bună parte din aceste terenuri sunt de calitateinferioar ă. O pondere ridicată au şi pădurile (14,6%). Pădurile şi pajiştile, seconcentrează în partea centrală şi de vest a regiuni, unde ocupă masive destul de mari.

Regiunea se evidenţiază printr-o structur ă funciar ă diversificată – prezenţa unor mari masive silvice şi de pajişti, de asemenea şi importante suprafeţe acvatice, care potfi cu succes utilizate şi în scopuri recreative.

4. Regiunea agro-silvică Nistreană ocupă 6,9% din suprafaţa republicii.Condiţiile naturale (relieful înalt, clima mai umedă), au contribuit la menţinerea unor importante masive silvice (16,8% din suprafaţa regiunii). Specificul natural n-ainfluenţat însă asupra profilului agricol al regiunii (71,5%). Terenurile arabile deţin celemai mari suprafeţe (55,3%), fiind mai frecvente în partea de nord şi cea de est aregiunii.

Regiunea are o mare diversitate peisagistică, care este completată şi de prezenţar. Nistru. Specificul morfologic impune unele modificări în modul actual de utilizare aterenurilor: extinderea terenurilor pomicole, care pot cu succes înlocui terenurile arabilede pe versanţi; restabilirea terenurilor cu fâneţe din lunca Nistrului; consolidareamasivelor silvice, ş.a.

5. Regiunea silvo-viti-pomicolă Centrală ocupă 24,5% din suprafaţa ţării.Structura funcţională a regiunii are aspecte cu totul deosebite. Regiunea are cele maimari valori privind altitudinea şi gradul de fragmentare a reliefului, de asemenea şi cea



16

mai mare cantitate de precipitaţii. Acestea au influenţat şi profilul ei funcţional – ponderea cea mai mică a terenurilor arabile (38,1%) şi cea mai mare frecvenţă a pădurilor (22,1%) şi viilor (17,9%). De remarcat, că în această regiune se concentrează 45,9% din toate pădurile şi 57,8% din toate viile republicii.

În scopul evitării proceselor de degradare, dar şi pentru a spori productivitateaunor categorii de terenuri se impune consolidarea masivelor silvice şi celor viticole. Deasemenea, se recomandă evitarea consolidării terenurilor arabile şi, pe măsura posibilităţilor, extinderea categoriilor sus-menţionate de terenuri.

6. Regiunea arabilă Nistreană se extinde pe 16,6% din teritoriul republicii.Este regiunea cu cele mai mici valori ale altitudinii şi pantei, respectiv fiind una dincele mai antropizate. Terenurile agricole acoper ă 80,9%, din care, terenurilor arabile lerevine 65,1% (cea mai mare pondere pe republică). Relieful plan din lunca Nistrului,dar şi forma de proprietate, au stimulat prezenţa unor parcele deosebit de mari de arabil,ceea ce favorizează mult mecanizarea şi alte procedee de intensificare a utilizării lor.Printre alte categorii de terenuri o frecvenţă mai mare au terenurile intravilane (9,6%).

Pentru a ridica gradul de stabilitate ecologică în regiune, se recomandă extinderea terenurilor silvice în sectoarele de luncă a Nistrului şi a pajiştilor şireducerea terenurilor antropizate, care depăşesc 90%.

7. Regiunea arabilă de Sud ocupă 19,1% din teritoriul republicii. Dispune decele mai mici valori a nivelului de asigurare cu resurse acvatice şi unele din cele maimari valori de asigurare cu resurse termice. Acestea au determinat caracterul mai multarabil al regiunii. Condiţiile naturale au unele deosebiri în interiorul regiunii. Axa eicentrală are un relief mai înalt şi fragmentat, respectiv, şi climă mai umedă. Din această cauză, structura funcţională a regiunii prezintă unele deosebiri spaţiale. Totuşi, principala formă de utilizare reprezintă terenurile agricole (82,9%), cu o pondere înaltă a terenurilor arabile (63,7%).

Frecvenţa mică a localităţilor permite efectuarea lucr ărilor de extindere şiconsolidare a masivelor silvice din Colinele Tigheciului şi a sectoarelor cu păşune dinrestul regiunii. Manifestarea frecventă a fenomenelor de degradare a terenurilor (eroziunea, deşertificarea, etc.) impune necesitatea reducerii suprafeţelor cu arabil şiînlocuirea lor cu plantaţii multianuale.

Capitolul IV „Optimizarea organizării teritoriului”.Pentru elaborarea unui sistem optim de folosinţă a fondului funciar, s-au

efectuat unele evaluări cantitative şi, anume, aprecierea coeficientului de stabilitate ecologică al terenurilor . Este cunoscut, că stabilitatea ecologică scade odată cucreşterea gradului de utilizare antropică, îndeosebi în cazul unor aşa categorii defolosinţă cum sunt arabilul, construcţiile, drumurile, etc. (tab. 2). Valorile coeficientuluide stabilitate ecologică pot varia de la 0 până la 1,0. Valorile de la 0 până la 0,33caracterizează peisajele ecologic instabile, de la 0,34 până la 0,50 – cele cu stabilitateanesigur ă, de la 0,51 la 0,66 – peisaje cu stabilitate medie şi, în condiţiile când valoarea



17

coeficientului depăşeşte 0,66, peisaje ecologic stabile. Coeficientul stabilităţii ecologice

al terenurilor st ecK . se calculează după formula:

i

iist ec

P

PK K

Σ

Σ=

1.

unde, K 1i – coeficientul de stabilitate a anumitei categorii de terenuri; Pi – suprafaţa anumitei categorii de terenuri.

Tabelul 2.

Coeficientul de evaluare ecologică a diferitelor categorii de terenuri1

Categoria de terenCoeficientul de stabilitateecologică a teritoriului, K li

Coeficientul ecologic deinfluenţă a peisajelor asupra

terenurilor limitrofe, K 2

Teren sub construcţii şidrumuri

0,00 1,27

Arabil 0,14 0,83Vii 0,29 1,47Fâşii forestiere 0,38 2,29Livezi şi arbuşti 0,43 1,47Gr ădini 0,50 1,59Fâneţe 0,62 1,71

Păşuni 0,68 1,71Lacuri şi mlaştini naturale 0,79 2,93Păduri naturale 1,00 2,29

Reieşind din calculele efectuate în baza datelor Cadastrului funciar pe ultimiiani (2003-2008), valoarea medie a coeficientului de stabilitate ecologică a terenurilor înrepublică este de 0,32 (peisaje instabile). Putem menţiona, că în 70,1% din comune seîntâlnesc peisaje ecologic instabile (inclusiv, în 5% din comune această valoarea scadesub 0,20 – foarte instabilă). Majoritatea comunelor cu peisaje instabile se întâlnesc înregiunile arabile (de câmpie sau de podiş slab fragmentat) – r-nele Drochia (0,23),Floreşti (0,26), Unitatea teritorială din Stânga Nistrului (0,26), Edineţ (0,28) ş.a. Peisaje

cu stabilitate nesigur ă se întâlnesc în 24,9% de comune, jumătate din care se află înRegiunea Centrală, unde se evidenţiază raioanele Hânceşti (0,44). Nisporeni (0,43),

Ungheni (0,4). Valori relativ mai înalte (apropiate de cele cu stabilitate medie), seînregistrează în raioanele Str ăşeni (0,49) şi Călăraşi (0,48). Peisajele cu stabilitate

ecologică medie se întâlnesc numai în 41 de comune (4,2% din numărul total), dintrecare, 29 se află în Regiunea silvo-viti-pomicolă Centrală. În prezent, numai 8 comunedispun de peisaje ecologic stabile, toate fiind situate în aceeaşi regiune. În raionul

1 după : Рыбарски Л., Гайссе Е., Влияние состава угодий на экологическую стабильность территории, 1988



18

Str ăşeni se află 3 comune (Că priana – 0,82, Scoreni – 0,70, Lozova – 0,66), în raionulOrhei – 2 comune (Teleşeu – 0,73, Vatici – 0,69) şi câte 1 comună în raioaneleHânceşti (Stolniceni – 0,70), Ungheni (R ădenii Vechi - 071) şi Ialoveni (Cigârleni – 0,73).

Astfel, după modul şi intensitatea de folosinţă a fondului funciar, teritoriulrepublicii se atribuie la categoria celor ecologic instabile. Aceasta denotă necesitateaelabor ării unor concepte, ştiinţific argumentate, atât la scar ă naţională cât şi locală, ce ar permite crearea unor peisaje agricole ecologic stabile, ce vor include în sine un sistemoptim de diverse categorii de terenuri şi moduri de folosinţă.

În rezultatul situaţiei ecologice create, în prezent se promovează o politică funciară, care are drept obiective principale:

1. Consolidarea terenurilor . Mărimea mică a gospodăriilor agricole frânează procesul de mecanizare, împiedicând astfel creşterea eficienţei în agricultur ă. Înlegătur ă cu aceasta, au fost propuse măsuri de consolidare a terenurilor, în special, prinutilizarea presiunii administrative de către stat asupra micilor proprietari. La momentuldat, arenda serveşte ca factor major în consolidarea terenurilor agricole. Guvernul aelaborat şi o politică de consolidare a terenurilor agricole pentru perioada 2008-2015,cu o finanţare totală de 340 mil. lei.

2. Dezvoltarea simultană a sectorului neagricol (infrastructura rurală,aprovizionarea cu apă, telecomunicaţii şi asistenţămedicală).

3. Combaterea eroziunii. Implementarea Programului de combatere a eroziuniisolului şi valorificare a terenurilor slab productive, planificat pentru anii 2008-2020, areo finanţare totală de 350 mil. lei sau cca. 400 lei la un hectar de teren agricol afectat deeroziune.

Există şi alte proiecte, elaborate în cadrul Strategiei naţionale de dezvoltare, ceau o finanţare totală de 9 mlrd. lei. Printre ele am putea menţiona Proiectul deamenajare a terenurilor irigate (3597,9 mil. lei), inclusiv cel de construc ţie a unor noisisteme de irigare pe o suprafaţă de 218 mii ha (2575 mil. lei); Proiectul de extindere asuprafeţelor silvice pe o suprafaţă de 70 mii ha şi de creare pe o suprafaţă de 55,4 miiha a perdelelor de protecţie.

Principalele neajunsuri a programelor existente:1. sunt elaborate la nivel naţional şi nu sunt adaptate la specificul local;2. nu sunt indicate sursele concrete de finanţare;3. bugetul unor programe este prea mare.

Toate acestea pun sub semnul întrebării posibilităţile de implementare a programelor funciare existente.Pentru aprofundarea acestui studiu s-a recurs la câteva studii de caz, selectându-

se din fiecare regiune de utilizare câte o comună reprezentativă. Studiile de caz au permis de a scoate în evidenţă intensitatea utilizării terenurilor şi starea lor actuală.Principalele probleme depistate sunt: degradarea pajiştilor (excepţia face Regiuneaagro-silvică de Nord); manifestarea proceselor de eroziune pe sectoarele cu teren arabilşi plantaţii multianuale; parcelarea excesivă a terenurilor arabile (Regiunea arabilă de



19

Sud); fragmentarea trupurilor silvice (Regiunea arabilă de Sud şi cea arabilă Nistreană); ponderea înaltă a terenurilor agricole în limitele intravilanului (Regiunea agro-silvică de Nord); lipsa perdelelor forestiere de protecţie, etc. Pentru a soluţiona aceste problemeeste nevoie de: majorarea suprafeţelor împădurite, extinderea parcelelor cu pajişti, iar unde este posibil şi suprafaţa terenurilor acvatice. În toate comunele analizate se solicită aplicarea unor măsuri de amenajare a teritoriului – plantarea perdelelor forestiere (pe parcelele de arabil situate pe pante, de-a lungul obiectivelor acvatice), unificarea parcelelor de pajişti, consolidarea trupurilor silvice, etc. Toate acestea ar ridica gradulde stabilitate ecologică al terenurilor şi ar spori productivitatea agro-landşaftelor.Aceste măsuri sunt greu de realizat f ăr ă de o politică funciar ă adecvată (atât la nivellocal, cât şi naţional), de o educaţie ecologică a populaţiei şi de investiţiile respective.

III. CONCLUZIICercetarea problematicii utilizării terenurilor în Republica Moldova ne-a permis

să scoatem în evidenţă particularităţile evoluţiei şi repartiţiei peisajelor geografice înacest spaţiu. Pe parcursul perioadei analizate s-au petrecut schimbări esenţiale în modulde utilizare a fondului funciar. Rezultatele obţinute au importanţă în procesul de planificare şi organizare a teritoriului. Ele pot fi utilizate la gestionarea şi monitorizarearesurselor funciare, la evaluarea impactului activităţilor umane asupra mediului, deasemenea şi în necesităţile de extindere a unor categorii de terenuri (intravilane, silvice,acvatice, etc.).

Studiul ne-a permis să formulăm unele concluzii, atât la nivel general,referitoare la modul de utilizare a terenurilor în republică, cât şi individual – la fiecarecategorie de teren:

1. Specificul pedologic, climatic şi, par ţial, cel morfologic au determinatadoptarea de către Imperiul rus în sec. XIX a unei politici funciare axate pevalorificarea agricolă a acestui teritoriu. Această politică s-a menţinut până în prezent.În rezultatul acestui proces intens şi nechibzuit de valorificare al peisajelor naturale s-aschimbat radical coraportul între formaţiunile naturale şi cele antropice. În acestescopuri, iniţial s-au valorificat regiunile de stepă (Bugeac, stepa Bălţului), apoi celesilvice (Regiunea Codrilor, Colinele Tigheciului, judeţul Hotin), iar în perioada postbelică şi unele sectoare acvatice din Câmpia Nistrului Inferior, Câmpia PrutuluiInferior şi Câmpia Prutului de Mijloc. Astfel, putem constata, că în evoluţia modului deutilizare a terenurilor pot fi conturate câteva etape:

I.

de inventariere (anii 1812-1850);II. de valorificare a terenurilor în scopuri agricole (1850-1918);III. de îmbunătăţire funciar ă (1918-1940);IV. de stagnare (1940-1950);V. de intensificare a utilizării tuturor categoriilor de terenuri (1950-1990);

VI. de reformare şi criză (1991-prezent).2. Studiul efectuat ne-a permis să evidenţiam unele legităţi privind repartiţia

spaţială a unor categorii de terenuri. Terenurile arabile au cea mai mare pondere în



20

sectoarele plane de câmpie (Câmpia Cuboltei, Câmpia Nistrului Inferior, etc.);frecvenţa plantaţiilor multianuale şi a pădurilor este mai mare în regiunile de podiş (Podişul Codrilor); pajiştile sunt mai r ăspândite în sectoarele de luncă (Câmpia Prutuluide Mijloc), etc. În foarte multe cazuri aceste legităţi nu sunt respectate (spre exemplu, ponderea înaltă a arabilului în Colinele Tigheciului, Podişul Nistrului, ş.a.) şi, caconsecinţă, în aceste regiuni are loc activizarea proceselor de degradare a terenurilor.

3. Studiul efectuat ne-a permis să delimităm tipurile funcţionale de comune, cudelimitarea regiunilor de utilizare. Tipologia efectuată scoate în evidenţă şi unele lacuneîn politica specializării funciare. În numeroase cazuri, comunele aflate în aceeaşiregiune naturală, uneori chiar în vecinătate, au specializări diferite. Astfel de cazuri suntfoarte frecvente în Regiunea Centrală şi cea de Sud. Clasificarea efectuată poate fi utilă în procesul de implementare a diferitor programe, inclusiv şi a celor guvernamentale,care au ca scop finalizarea reformei funciare (spre exemplu, „Satul moldovenesc”,„Strategia naţională de dezvoltare”, „Consolidarea terenurilor agricole”, etc.).

4. Aplicarea coeficientului de stabilitate ecologică a terenurilor a demonstrat, că teritoriul republicii este instabil din punct de vedere al modului actual de utilizare aterenurilor. Această instabilitate se datorează ponderii înalte a terenurilor antropizate şiantropice. În prezent, acest indice are mari variaţii spaţiale şi este în funcţie de structurafondului funciar şi de specificul morfologic al comunei. Valori optime se înregistrează numai în unele comune din Podişul Codrilor, care dispun de un grad înalt deîmpădurire. Calcularea acestui indicator are o mare importanţă practică în ameliorareasituaţiei ecologice, în determinarea suprafeţei optime pentru fiecare categorie de terenla diferite nivele. Metodica respectivă poate fi utilizată în cadrul diferitor programeimplementate de ministerele şi agenţiile de resort.

5. Analiza politicii funciare promovate pe acest teritoriu în diferite perioadescoate în evidenţă numeroase lacune – specializarea exclusiv agricolă, promovareaformei de stat de proprietate în perioada sovietică, parcelarea excesivă a terenurilor agricole din prezent, etc. Programele guvernamentale implementate în domeniulfunciar, în unele cazuri tratează superficial problemele existente şi nu presupun măsuriconcrete, bine structurate şi adaptate la specificul regional şi local (gradul defragmentare a reliefului, afectarea cu procese erozionale, excesul de umiditate,condiţiile agro-climatice, etc.). Unele programe presupun cheltuieli prea mari, f ăr ă aindica o sursă concretă de finanţare.

IV. RECOMANDĂRIReieşind din concluziile enumerate, pot fi propuse următoarele recomandări:1. În prezent, terenurile agricole reprezintă principalele categorii de folosinţă în

majoritatea comunelor. Ponderea foarte înaltă a acestor terenuri nu este argumentată nici prin prisma rentabilităţii sale economice şi nici prin valoarea sa ecologică. Pentruaceasta este nevoie de a elabora o strategie naţională privind reducerea acestor terenuri,adaptată la specificul diferitor regiuni naturale. Din circuitul agricol trebuie excluse, în



21

primul rând, terenurile degradate şi slab productive, cele de versant predispuse proceselor de eroziune, etc.

2. Se impun şi unele modificări în structura acestor terenuri. Este necesar de areduce suprafaţa terenurilor arabile şi de a majora suprafeţele cu plantaţii multianuale şi pajişti. În acest caz trebuie să se i-a în calcul condiţiile naturale pe care sunt amplasatecategoriile nominalizate (condiţiile morfologice – panta, expoziţia; condiţiile pedologice şi cele hidro-climatice). De foarte multe ori nu se respectă specificulmorfologic în amplasarea terenurilor, şi anume: terenurile arabile trebuie să fieamplasate predominant pe pante până la 5° (aceste condiţii sunt mai frecvente înCâmpia Cuboltei şi Câmpiile Moldovei de Sud), terenurile viticole – 10-30° (PodişulCodrilor, Colinele Tigheciului, Podişul Cogâlnicului de Mijloc, Depresiunea Săratei),terenurile pomicole – 15-40° (Podişul Codrilor, Podişul Nistrului, Podişul Podoliei),fâneţele – 0-5° (Câmpia Prutului de Mijloc, Câmpia Nistrului Inferior), păşunile – 5-40° (Câmpia Cuboltei, Dealurile Ciulucurilor, Depresiunea Ialpugului, Câmpia Nistrului Inferior), construcţiile şi drumurile – 0-40° (în funcţie de specificul litologic),iar terenurile silvice nu dispun de astfel de limite. În scopul optimizării modului agricolde utilizare se impun şi măsuri de organizare teritorială – plantarea perdelelor de protecţie în jurul parcelelor de pe versanţi din regiunile de podiş, consolidareaterenurilor în zonele de câmpie, amenajarea hidroameliorativă în sectoarele de luncă,aplicarea asolamentelor, etc.

3. În scopul optimizării organizării teritoriale se impune aplicarea unui şir demăsuri ce vor contribui la îmbunătăţirea stării terenurilor şi la creşterea productivităţiilor. Printre acestea am putea menţiona:

- consolidarea terenurilor agricole în regiunile de câmpie;- aplicarea asolamentelor pe terenurile arabile;- reînnoirea terenurilor viticole şi pomicole;- consolidarea şi extinderea suprafeţelor trupurilor silvice;- extinderea suprafeţelor cu perdele forestiere (de-a lungul terenurilor

acvatice, parcelelor cu arabil, drumurilor);- diversificarea structura funcţională a intravilanului;- compactizarea texturii şi structurii localităţilor, etc.

4. Optimizarea organizării teritoriale este imposibilă f ăr ă continuarea reformeifunciare, care impune atât consolidarea terenurilor agricole (arenda, acordareacreditelor preferenţiale pentru agricultori, etc.), cât şi promovarea formelor neagricole

de utilizare. Implementarea cu succes a programelor funciare existente solicită uncontrol riguros atât din partea organelor centrale de conducere, cât şi din parteaadministraţiei publice locale. Multe mecanisme (aplicarea amenzilor, procesul deatribuire şi înstr ăinare a terenurilor) în numeroase cazuri nu funcţionează încorespundere cu prevederile Codului funciar al republicii. Pentru aceasta se impuneimplementarea unui mecanism centralizat şi eficient în monitorizarea fondului funciar.

5. Protecţia terenurilor trebuie să includă în sine un sistem de măsuri juridice,organizatorice şi economice, menite să asigure utilizarea raţională a acestora, să



22

preîntâmpine scoaterea nejustificată a terenurilor din circuitul agricol, să permită restabilirea fertilităţii solului, a productivităţii terenurilor agricole. Realizarea acestor masuri depinde, în mare parte, de legislaţia ecologică, de gradul de ecologizare adiverselor documente şi acte normative, ce reglementează activitatea deţinătorilor şiutilizatorilor de terenuri. Este necesar ca toţi deţinătorii şi utilizatorii să realizeze un şir de măsuri, menite să contribuie la crearea unor peisaje ecologic stabile, printre care:

- planificarea şi organizarea peisagistică a teritoriului;- restabilirea fertilităţii solului şi a altor proprietăţi ale terenurilor;- protecţia terenurilor de la acţiunea proceselor distructive;- prevenirea transfer ării nejustificate şi retrogradării terenurilor;- conservarea terenurilor agricole degradate;- recultivarea terenurilor degradate, ridicarea fertilităţii lor, etc.

6. Utilizarea terenurilor trebuie realizată în baza proiectelor de amenajareteritorială, în care să existe, în mod obligatoriu, diverse calcule, ce vor argumentasistemul de măsuri de protecţie a mediului, măsurile antierozionale şi cele de menţinerea stabilităţii ecologice a teritoriului. Apare necesitatea într-o expertiză ecologică atuturor proiectelor de amenajare şi utilizare a terenurilor, de asemenea, şi a altor acţiunicu privire la oferirea şi retragerea terenurilor.

7. Utilizarea optimă a terenurilor necesită asigurarea procesului de monitorizare,care va include un sistem de control a stării fondului funciar în vederea depistăriimodificărilor în folosinţa acestuia. Sistemul de monitorizare trebuie orientat spreasigurarea organelor locale şi centrale şi a utilizatorilor cu informaţiile necesare privindstarea şi modificările structurii fondului funciar. Elementele monitorizate vor fiterenurile funciare (hotarele, suprafeţele), solurile (diversitatea pedo-genetică),elementele reliefului, reţeaua hidrografică, suprafeţele împădurite, terenurile în stadiede ameliorare, intravilanul, obiectivele industriale, drumurile, etc. Principalele surse deobţinere a informaţiei trebuie să fie măsur ările terestre, observaţiile (topo-geodezice, pedologice, geobotanice), datele privind inventarierea terenurilor, de asemeneafotografiile aeriene, imaginile satelitare şi nicidecum reînnoirea periodică a datelor existente.

8. În baza monitorizării terenurilor se impune elaborarea paşaportul ecologic altitularului de teren (utilizatorului de teren), care trebuie să controleze situaţia ecologică pe teritoriul respectiv (suprafaţa, bonitatea, gradul de supunere la eroziune, modulrecomandat de utilizare, etc.). Pentru realizarea măsurilor de protecţie a terenurilor este

nevoie de un mecanism economic, ce va asigura respectarea legislaţiei cadastrale şicare va include:- stimularea economică în utilizarea raţională şi protecţia terenurilor;- prevederea sancţiunilor (amenzilor) pentru încălcarea normelor ecologice;- alocarea surselor materiale pentru restabilirea terenurilor, degradate nu din

vina proprietarilor;- eliberarea de plata impozitelor, deţinătorii de terenuri aflate în stadiu de

ameliorare şi cele ecologic stabile;



23

- oferirea creditelor preferenţiale pentru deţinătorii de terenuri ecologic stabile;- evidenţierea terenurilor rezervate, recreative şi cu destinaţie istorico-culturală

în zone cu regim economic şi ecologic special.Studiul utilizării terenurilor reprezintă o etapă importantă în procesul planificare

şi gestionare a fondului funciar. Aceste studii scot în evidenţă lacunele folosiriiresurselor funciare şi propun anumite direcţii de organizare şi amenajare a teritoriului,de reprofilare, etc., în funcţie de specificul natural, economic, socio-cultural şi politic alunităţii respective (regiune, raion, comună) şi de priorităţile deţinătorului şiutilizatorului de teren.

Lista lucrărilor publicate de autor pe tema tezeiArticole în reviste de circulaţie internaţională:

1. Boboc N., R ăileanu V., Ursu P., Aspecte privind unele modificări ale peisajelor geografice în Colinele Tigheciului şi Câmpia Ialpugului.Analele Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, secţiunea Geografie,anul XIII – 2004, pag. 145-152.

2. Boboc N., Relieful teritoriului Republicii Moldova şi modul de utilizare aterenurilor. Analele Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, SecţiuneaGeografie, anul XIV – 2005, pag. 33-39.

3. Bacal P., Analiza spaţială a terenurilor erodate şi a măsurilor de restabilire aacestora în Republica Moldova. Analele Universităţii „Ştefan cel Mare”.

Secţiunea Geografie, anul XVI – 2007. Suceava, 2007, pag. 47-55.4. Boboc N., Ţîţu P., Consideraţii cu privire la evoluţia peisajelor silvice peteritoriul Republicii Moldova. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Ştiinţele vieţii, Chişinău, 2007, № 3 (303), pag. 137-144.

Articole în culegeri internaţionale:5. Spatial disparities in agricultural land use in the Republic of Moldova

Romanian Review of Regional Studies. Volume II. № 2, 2006. Journal of theCentre for Regional Geography, Presa universitar ă clujeană, Cluj-Napoca, pag. 53-57.

6. Boboc N., R ăileanu V., Tănase A., Studiul dinamicii peisajelor silvice din bazinul Bucovăţului din 1880 şi până în prezent cu ajutorul tehnicilor SIG. Geographia technica, Cluj University Press, Cluj-Napoca, 2006, No.

1, pag. 31 – 36.7. Bacal P., The dynamic of the pastures and hayfields surfaces in Basarabia andthe republic or Moldova. Present Environment and Sustainable Development.Volume 2, 2008, „Al. I. Cuza” University, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I.Cuza”, 2008, pag. 85-93.



24

Articole în culegeri naţionale:8. Dinamica structurii fondului funciar pe teritoriul Republicii Moldova. Revista

ECONOMICA. ASEM, Chişinău, 2006, № 4, pag. 44-49.9. Mâtcu M., Caracteristica terenurilor intravilane din Republica Moldova.

Revista ECONOMICA. ASEM, Chişinău, 2007, № 4, pag. 115-119.

Materiale ale comunicărilor ştiinţifice:10. Boboc N., Modificările peisajului geografic în secolele XIX-XX. Studiu de

caz: judeţul Hotin. Simpozionul Internaţional – Probleme Demografice alePopulaţiei în Contextul integr ării europene, 14-15 aprilie 2005, ASEM, pag.228-236.

11. Modificarea terenurilor cu păşuni şi fâneţe pe teritoriul Republicii Moldova.Simpozionul internaţional al tinerilor cercetător, 21-22 aprilie 2005. Vol. I.Ed. a III-a. ASEM, Chişinău, 2005, pag. 202-204.

12. Influenţa relaţiilor funciare asupra utilizării terenurilor în Basarabia şiRepublica Moldova. Simpozionul internaţional al tinerilor cercetător, 14-15aprilie 2006. Vol. I. Ed. a IV-a. ASEM, Chişinău, 2006, pag. 181-182.

13. Boboc N., Consideraţii privind evaluarea gradului de stabilitate ecologică a peisajelor din Republica Moldova. Materialele Conferinţei Jubiliare INECO – 15 ani: „Ecologie şi protecţia mediului – cercetare, implementare,management.”, 29 decembrie 2005, A.Ş.M., Chişinău, 2006, pag. 4-7.

14. Densitatea populaţiei şi asigurarea cu resurse funciare în Republica Moldova.Conferinţa ştiinţifică internaţională: „Creşterea competitivităţii şi dezvoltareaeconomiei bazate pe cunoaştere”. 28-29 septembrie 2007. Vol. I, ASEM,Chişinău, 2008, pag. 407-410.



25

АННОТАЦИЯ к диссертации на соискание ученной степени доктора географических наук на тему:

«Пространственное исследование землепользования в Республике Молдова»

В работе представлены результаты исследования землепользования на территории Республики Молдова на протяжении 1812-2008 гг.. Для реализации данной работы были использованы многочисленные картографические материалы, статистические данные и работы с ретроспективным характером, где упоминается землепользование в различные периоды.

Землепользование представляет направление исследования Географии сельского хозяйства, частично и Географии поселений, которое изучает способы использования определенной территории в зависимости от природных и экономических условий. Основными категориями землепользования в республике являются сельскохозяйственные угодья, в структуре которых преобладает пашня. Меньшую площадь занимают пастбища, многолетние насаждения и несельскохозяйственные угодья - леса, земли под водой, дорогами,постройками и прочие земли.

На основе применения ГИС технологий и статистических методов исчисления удалось представить реальную картину землепользования.Проделанная работа позволила сделать сравнительный, пространственной и временной анализ эволюции основных категорий землепользования, а также выдвинуть несколько предложений по землеустройству. С этой целью были вычислены степень обеспеченности земельными ресурсами и коэффициент экологической стабильности угодий. Для углубления данных исследований были сделаны несколько ситуационных анализов на примере выборочных коммун.Они позволили уточнить интенсивность землепользования и состояние угодий.Для каждой исследованной коммуны были предложены некоторые меры по землеустройству.

Основные предложенные рекомендации касаются сельхозугодий -уменьшение площади пашни, расширение площади пастбищ и многолетних насаждений, выполнение работ по землеустройству (консолидация угодий,противоэрозионное обустройство и др.). Для улучшения экологического состояния угодий необходимо расширить площадь лесов, пастбищ и водных объектов. Данные угодия обладают большей экологической стабильностью по сравнению с пашней.

Ключевые слова: землепользование, земельный фонд, земельный кадастр, сельскохозяйственные угодья, пашня, многолетние насаждения,пастбища, несельскохозяйственные угодья, землеустройство, экологическая стабильность угодий.



26

ANNOTATIONon the doctoral thesis in Geography on the topic:

„The spatial analysis of land use in Republic of Moldova”

In this work the results of research of land tenure on territory of theRepublic of Moldova are during 1812-2008. For the realization of the givenwork numerous cartographical materials, the statistical data and numerousworks with retrospective character where land use during the various periods is

mentioned have been used.Land use represents a direction of Geography of agriculture, in part andGeography of settlements which studies ways of use of a certain territorydepending on natural and economic conditions. The basic categories of landuse in the republic are agricultural land in whose structure arable land prevails.A much smaller area of other categories in the agricultural land – refer to

pastures, gardens and vineyards and not agricultural land - woods, the groundsunder water, roads, constructions and the other grounds.

On the basis of applying GIS technologies and statistical methods of calculation it was possible to present a real picture of land use. The done work has allowed us to make comparative, spatial and time analysis of evolution of the basic categories of land use, and also to put forward some offers on land

management. For this purpose the degree of security by ground resources andthe factor of ecological land stability have been calculated. For deepeninggiven researches situational analysis has been made in some selectivecommunes. They have allowed specifying the intensity of land tenure andlanding condition. For each investigated commune concrete measures on landmanagement have been offered.

The basic offered recommendations concern farmland - reduction of thearea of an arable land, expansion of the area of pastures gardens and vineyards,

performance of works on land management (consolidation land, antierosionarrangement, etc.). For the improvement of the ecological land condition it isnecessary to expand the area of woods, pastures and water basins. They

possess a greater ecological stability in comparison with the arable land.

Key words: land use, ground fund, a ground cadastre, agricultural land,an arable land, gardens and vineyards, pastures, not agricultural land, landmanagement, ecological stability land.



27

BEJAN Iurii

STUDIU SPAŢIAL PRIVIND UTILIZAREATERENURILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

11.00.02 – Geografia economică, socială şi politică

Autoreferatul tezei de doctor în geografie

Semnat pentru tipar 10.02.09Coli de autor 1,0. Coli de tipar 1,5.

Tirajul 50 ex.Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM

Tel. 402-986, 402-886



28

Iurii Bejan Abstract

Documents

Transcript of Iurii Bejan Abstract