parohia Mănăştur 1 Vest, Cluj-Napoca

Una dintre cuvântărilecele mai revoluţionareşi exigente rostite de Isus a fost Cuvântarea de pe munte (cf. Matei 5-7)

Exemple: cei persecutaţi pentru dreptate sunt fericiţi (cf.

Matei 5,10) a spune cuiva "prostule" echivalează cu a-l ucide

(cf. Matei 5,21-22) nu trebuie să ne împotrivim celui care ne face rău

(cf. Matei 5,38-39)

"Aţi auzit că s-a spus: Să-liubeşti pe aproapele tău şi să-lurăşti pe duşmanul tău. Eu însă vă spun: iubiţ i - i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută" (cf. Matei 5,43-44).

Întrebări: Este posibil să porunceşti iubirea? Poate cineva să ne poruncească să simţim

afecţiune pentru un altul? Cum să iubim pe cineva care este duşmanul

nostru?

În limba română folosim acelaşiverb "a iubi", oricare ar fi iubireasau sentimentul la care ne referim.

În limba greacă, în care au fost scriseEvangheliile, există patru verbe diferite pentru a spune "a iubi", fiecare cu un sens diferit.

Verbul erao - înseamnă a iubi în sens sensibil; se referă la iubirea romantică dintre îndrăgostiţi, la atracţia reciprocă dintre bărbat şi femeie, care conduce la căsătorie.

Exemplu: "Regele a iubit-o (erao) pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei" (Estera 2,17)

Verbul stergo - indică iubireafamilială, afecţiunea tatălui faţăde copilul său, sau a copiluluifaţă de tată; iubirea care nu esterodul vreunui merit, pentru că apare în mod natural din legăturile de rudenie.

Exemple: "Copilul îi iubeşte (stergo) pe cei care l-au adus pe

lume şi este iubit de către ei" (Platon) "... iubiţi-vă (stergo) unii pe alţii cu iubire fraternă"

(Romani 12,10)

Verbul f i leo - exprimă iubireaprieteniei, afecţiunea călduroasă şi tandră care se experimentează între doi prieteni; iubirea camaraderească, ce presupune, într-un fel, un răspuns.

 Exemple: “Doamne, cel pe care-l iubeşti

(fileo) este bolnav!" (Ioan 11,2) "... pe celălalt ucenic, pe care-l

iubea (fileo) Isus" (Ioan 20,2) "Voi sunteţi prietenii (filos) Mei dacă

veţi face ce vă poruncesc" (Ioan 15,14)

Verbul agapao - este folosit pentru iubireade caritate, de bunăvoinţă; iubirea capabilăsă dea şi să continue să se dăruiască fărăa aştepta nimic în schimb; iubirea totaldezinteresată, de abnegaţie completă,iubirea cu sacrificiu.

Exemple: "iubindu-i (agapao) pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit

până la sfârşit" (Ioan 13,1) "Aşa cum Tatăl m-a iubit pe Mine, aşa v-am iubit (agapao) şi

Eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea" (Ioan 15,9) Nimeni nu are o iubire (agape) mai mare decât aceasta: ca

să îşi dea viaţa pentru prietenii săi" (Ioan 15,13)

Nu contează ce poate să facăsau să ne facă o persoană; nu conteazăcum ne tratează, dacă ne insultă sau ne ofensează.

Va exista mereu în noi capacitatea de "a o iubi", care nu constă în "a simţi ceva" pentru ea, ci în "a face ceva" pentru ea - a-i oferi un ajutor.

Este o iubire raţională şi activă. Este iubirea teologală. Este iubirea totală.

Dialogul dintre Isus şi Petru, după Înviere, când Domnul le apare apostolilor lângă lacul Tiberiadei (Ioan 21,15-17): 

- Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?- Da, Doamne, tu ştii că te iubesc.- Paşte mieluşeii mei!- Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?- Da, Doamne, tu ştii că te iubesc- Paşte oile mele!- Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?- Doamne, tu ştii toate, tu ştii că teiubesc.- Paşte oile mele!

- Simon, agapas me? - Fi lo se. Isus îl întreabă pe Petru dacă îl iubeşte cu

iubirea totală, a elanului şi a slujiriinecondiţionate, iubirea care angajează pânăla capăt viaţa, fără a spera vreo recompensă.

Petru, care cu câteva zile înainte negase că l-ar cunoaşte pe Isus, se ştie slab şi imatur, nu se simte capabil de iubirea supremă.

- Simon, f i leis me? Isus acceptă răspunsul lui Petru, dar îi prezice că iubirea lui va creşte şi va ajunge la iubirea supremă, pentru că într-o zi va ajunge să îşi dea viaţa pentru El (cf Ioan 21,18-19).

Atunci când ne-a poruncit să îiiubim pe duşmani, Isus nu afolosit nici verbul erao,nici stergo, nici f i leo, ci AGAPAO.

 Isus nu ne-a cerut niciodată să îi iubim pe duşmani aşa cum îi iubim pe cei dragi ai noştri.

Iubirea pe care Isus ne-o cere pentru duşmani constă într-o decizie, o atitudine, o hotărâre care se referă la voinţă.

Isus ne invită să iubim chiar şi împotriva sentimentelor instinctive pe care le avem.

Ne cere capacitatea de a ajuta, de a sluji, dacă în vreun moment cel care ne-a ofensat ar avea nevoie de noi.

Isus explică semnificaţia iubirii faţă de duşmani (Luca 6,27-28)

"Faceţi bine celor care vă urăsc" Nu doar interzice răzbunarea, ci şi porunceşte

să-i ajutăm dacă au nevoie "Dacă duşmanului tău îi este

foame, dă-i să mănânce; dacă îieste sete, dă-i să bea. Căci, făcândastfel, vei aduna cărbuni aprinşipe capul lui" (Romani 12,20)

"Binecuvântaţi- i pe cei care vă blestemă" 

A binecuvânta înseamnă "a vorbi bine", "a spune bine"

A binecuvânta înseamnă a puteavorbi bine despre cineva caremerită aceasta, şi este drept să ofacem, chiar şi atunci când avemceva împotriva lui sau ne esteantipatic.

"Rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează" 

Nimeni nu se poate ruga în favoarea altuia şi să continue să aibă faţă de el acelaşi resentiment.

A ne ruga pentru cineva care ne-a ofensat este forma cea mai sigură pentru aîncepe să vindecăm rănileinterioare, deci este şi un modde a ne ruga pentru noi.

Iertarea implică obligatoriu uitarea? Nu este necesar să uităm:memoria e

o facultate care lucrează independentde voinţa noastră.

Dacă ofensa care ni s-a adus este foarte gravă, probabil ne-o vom aminti multă vreme, fără a fi vinovaţi. Dar putem să iertăm ofensa, chiar dacă continuăm să ne-o amintim.

Nu trebuie însă să ne readucem în memorie în mod constant şi voit amintiri neplăcute şi injurii îndurate, pentru a le menţine vii.

De ce trebuie să simţim iubire faţăde duşmanii noştri? Pentru că aşane vom asemăna mai mult cu Dumnezeu Tatăl, care "face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Matei 5,45).

Iubirea lui Dumnezeu este cu adevărat universală. Ajutorul Său, disponibilitatea Sa, ocrotirea Sa sunt pentru toţi oamenii, fie ei credincioşi sau atei, fie că îl iubesc fie că îl ofensează. Şi aşa trebuie să tindem să devină şi iubirea noastră.

23 noiembrie 2008