Herodot-Cartea IVDupa ce cucerise Babilonul, Darius a pornit o campanie impotriva scitilor ca pedeapsa pentru ca au navalit in Media. In timpul domniei fiilor lui Targitaos se povesteste ca au cazut din cer trei obiecte din aur: un plug, un jug si o cupa si despre cum era pazit aurul sfant, . Se povesteste ca Heracles insusi , cand mana vacile lui Geryon a ajuns in aceasta parte a lumii, unde s-a impreunat cu o femeie jumatate fata, jumatate vipera in schimbul iepelor ratacite, zamislind trei feciori, care ajunsi la varsta barbatiei, vor invata sa traga cu arcul si cingatoarea. Agathyrsos si Gelonos n-au reusit si au fost alungati, doar Skythes, care a reusit sa traga a ramas. O alta poveste spune ca scitii nomazi, impinsi in lupte cu massageti, si-au stramutat salasurile peste fluviul Araxes, pe pamantul cimerienilor.Poporul cimerian considerand ca trebuie sa paraseasca locul sau sa lupte, Regii cimerieni, impartindu-se in doua tabere, au pornit sa lupte reciproc pana au fost ucisi si ingropati de gloata cimerienilor care au parasit ulterior tinutul. Scitii au ocupat tinutul pustiu. Aristeas, fiul lui Caystrobios, poet epic din Proconnesos, indrumat de luminile de la Phoibos, a ajuns in tinutul issedonilor, grifonilor, hyperboreilor si arimaspiilor cu un singur ochi.Herodot enumera neamurile de locuitori care se insirau de-a lungul fluviului Hypanis, la apus de Borysthenes: callipizii-eleno-sciti, alazonii si callipizii(care se hranesc cu cereale si legume), scitii plugari (care seamana grau ca sa-l vanda), neurii, urmat de un tinut nelocuit de oameni. Peste Borysthens, in Hylaia, locuiesc scitii agricultori-borysthenitii, iar dincolo de ei se intinde un desert, dincolo locuiesc androfagii. La rasarit de fluviul Panticapes, locuiesc scitii nomazi, care nu seamana si nici nu ara. Dincolo de Gerrhos se afla salasurile regilor, scitii cei viteji si numerosi ce se intind pana in Taurida, spre rasarit pana la valea sapata de feciorii sclavilor orbi so pana la targul Cremnoi de langa lacul Maeotis, unele triburi ating fluviu Tanais. Spre miazanoapte, mai sus de scitii regali, salasluiau melanhelenii, mai sus de ei fiind mlastini si pustietate.Dincolo de Tanais salasluiau Saromatii, budinii si vanatorii tissageti si iurcillii. La poalele unor munti inalti se zareau asezarile unor oameni plesuvi din nastere-argipei, cu nas turtit si falci puternice care se hraneau din pomul pontic din ca caror roade faceau un must gros si negru si il beau amestecat cu lapte si turte. Nu purtau arme si nici nu prea aveau vite, se spunea despre ei ca sunt sfinti si judecau pricinile vecinilor.Dincolo de argipeii, se povestesc ca in munti ar locui oameni cu picioare e capra care dormeau 6 luni pe an.La issedoni, cand moare un tata, toate rudele ii aduc oi si le spinteca si pe ele si pe stapanul mort, le amesteca carnea la un loc pentru ospat, iar capul mortului bine curatat si poleit cu aur, venerat asemeni unui idol,aducanduse-i jerfe. Barbatii si femeile se bucurau de aceleasi drepturi. Se invecinau cu oamenii cu un singur ochi si grifonii pazitorii de aur. Iernile tinutului erau grele, gerul era de neindurat timp de 8 luni. Despre hyperboreii nu se stiu multe, dar de la care au primit prinoase invelite in paie, povestindu-se povestea fecioarelor hyperborene care au adus prinoase la Delos sau despre Abaris care a calatorit in jurul lumii.Scitii statorniceau un singur fel de jertfa: animalul de jertfa ramanea in picioare, impiedicat cu o funie la picioarele din fata, preotul jertfitor il trage de un capat al funiei din spate, trantindu-l si strica cu gras pe zeul caruia ii inchina jertfa, aruncau un lat in jurul gatului, vara un bat in lant si il rasuceste pana il sugruma, fara sa apinda focul si il jupuieste de piele ca sa-i fiarba carnea. Pentru ca lemul lipsea, bagau carnea in caldari, o fierbeau la focul facut cu oasele animalelor jertfite sau varau toata carneai intr-un burduf facut din pantecele animalelor, turnau apa peste carne si dedesubt aprindeau un foc de oase. Scitii sacrificau caii si vite si le aruncau maruintaiele inaintea lor.Se inchiau zeilor cu nume grecesti: Histia, Zeus , Gaia, Apollo-Goitosyros, Afrodita-Argimpasa, Poseidon-Thagimasadas, Papaios- Api. Ridicau statui si temple decat lui Ares.Ingramadeau peste movila 150 de carute cu crengi si se infingea un pumnal de fier in varf, aducandu-i jertfe anuale. Sacrificau si prizonierii de razboi, turnandu-le vin pe capul victimelor, ii injunghiau si varsau sangele peste pumnal.La razboi, cand un scit dobora pentru prima oara un dusman, bea din sangele lui.Capetele celor ucisi in lupta erau aduse regelui pentru a primi prada, le jupuia pielea si isi faceau stergare pe care le atarneau de fraul calului. Cine avea mai multe stergare era cel mai viteaz. Isi faceau si mantale de purtat, smulgeau unghiile victimelor din care faceau capac la tolba. Multi jupuiau pielea intreaga a victimelor, purtand-o calare. Din capetele si celor huliti, acoperindu-le cu o piele de bou crud si pe dinauntru poleindu-le cu aur, faceau pocale. Anual, fiecare carmuitor al unui tinut, amesteca intr-un crater vin cu apa si din el beau doar scitii care au ucis dusmani, cei care nu beau, erau coplesiti de dispret si rusine. Cei care doborasera mai multi dusmani, beau din doua cupe deodata. Scitii prezicatori ghiceau din multe nuiele de salcie. Cand regele scitilor era bolnav, trimitea dupa cei trei mai buni vrajitori. Vracii inselatori erau arsi pe care umplute cu vreascuri, trase de boi. Cand depuneau juramant, turnau vin intr-o cupa de pamant, il amestecau cu sangele celor care jurau, rosteau rugaciuni, si beau din cupa cei care s-au legat prin juramant.Cand murea regele, scitii sapau in pamant o groapa mare si patrata, iar trupul depus era invelit cu un strat de ceara, pantecele deschis si curatat bine, umplut cu caprisor pisat, mirodenii, samanta de patrunjel si anason, cusut apoi la loc si dus intr-o caruta la un alt neam. Cei care primeau lesul purtat cu alai, isi taiau nitel din ureche, isi tundeau parul din jurul capului, isi faceau crestaturi in jurul bratului, isi zgariau fruntea si nasul, iar mana stanga si-o strapungeau cu sageti.Dupa un lung ocol, ducand lesul la toate neamurile, ajung pe meleagurile gerrghienilor, cei mai indepartati, unde se aflau mormintele. Asezau lesul in mormant, pe un pat de verdeata, infig sulite de o parte si alta a lesului, sprijina de ele barne de lemn si le acopereau cu rogojini, iar dupa ce au sugrumat pe una din tiitoarele regelui, pe paharnic, bucatar, grajdar , sluga, cranicul si caii, aducand cupele de aur, toti laolalta inalta deasupra o movia. La un an dupa, sugrumau 50 de slugi si 50 de cai. La scitii de rand, lesul era purtat la prieteni 40 zile si apoi era ingropat. Scitii nu se spalau, se purificau infingand in pamant trei prajini si acoperindule cu paturi de lana, si intr-o albie asezata inauntrul parilor si paturilor, auncau pietre inrosite la foc. Luau semintele de canepa , se strecurau sub cortul facut din paturi si le aruncau peste pietrele incins, scotand un fun parfumat. Ametiti de dogoarea aburului, scitii urlau. Femeile isi macinau lemn de chiparos, cedru, tamaie, picurand apa si rumegus, formand o coca groasa, si-l intindeau pe tot trupul si pe fata, iar a doua zi il dadea jos.Scitii se fereau cumplit de obiceiurile straine si ii invinuiau pe greci pentru cultul lui Bacchus preluat de la ei.Aflat in campanie impotriva scitilor, cand ajunge la Istru, ii supune pe geti, care se credeau nemuritori si cei mai viteji dintre traci. Ei se jertfeau lui Zamolxis, fiind trasi in varfurile sulitelor. Daca mureau, zeul era binevoitor, daca nu murea, il invinuiau pe sol, hulindu-l ca a fost un om rau.Cand tuna si fulgera, tracii trageau cu sagetile spre cer, si isi amenintau zeul, caci eu nu recunosteau alt zeu in afara de al lor. Se spune ca Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pytagoras. Castigandu-si libertatea, a dobandit avere si s-a intors bogat printre ai lui. Cum tracii erau saraci si el botat, obisnuit cu obiceiurile ioniene, a cladit o sala de primire in care ii ospata pe cetatenii de frunte, vorbindu-le despre viata de apoi. A pus sa i se cladeasca o locuinta subterana, unde coborase trei ani sa stea ascuns. Herodot socotea ca Zamolxis traise inainte de Pytagoras.Scitii au trimis soli ca sa apeleze la vecinii lor, neptand sa faca fata ostii numeroase a lui Darius. S-au adresat regii taurilor, agatirsilor, neurilor, androfagilor, melanhlenilor, gelonilor, budinilor si sauromatilor.Taurii jertfeau Fecioarei pe strainii naufragiati si pe grecii prinsi, izbindu-i cu maciuca in cap, infingandu-le capetele in pari.Le infingeau capetele dusmanilor in tepe si traiau din talharie pe mare si din prazile de razboi.Agatirsii purtau podoabe de aur , Neurii traiau in tara serpilor, erau vrajitori care se preschimbau in lupi; androfagii erau cei mai salbatici, erau nomazi, purtau imbracaminte ca scitii si mancau carne de oameni. Melanhlemii purtau vesminte negre si aveau obiceiuri scite. Budinii aveau ochi albastri si par roscat, au intemeiat un oras din lemn-Gelonos si il celebrau pe Dionysos, erau nomazi si mancau ciocalai de pin. Gelonii lucrau pamantul, consumau cereale si aveau gradini, traind intr-un tinut paduros. Despre sauromati se spune ca s-au luptat cu amazoanele. Sciti, nemaivrand sa le omoare, au trimis tineri flacai sa-si aseze corturile in apropierea lor cu gandul de a face copii cu ele. Fiecare tanar si-a luat de sotie o amazoana, si-au luat partea cuvenita de avere, si au plecat dincolo de Tanais. Femeile calareau si vanau, si nu se puteau casatori pana nu ucideau un dusman.Campania lui Darius a esuat, scitii invingandu-l.

TucidideDiscursurile lui Pericle:Pericle isi mentinea parerea ca atenienii nu trebuie sa cedeze peleponesienilor si le da sfaturi.Spunea ca era evident ca lacedemonienii conspirau impotriva atenienilor. Se stabilise ca si unii si altii sa-si dea si sa primeasca reciproc satisfactie, si fiecare sa pastreze ceea ce aveau; ca peleloponesienii vor sa transeze diferendele prin razboi decat prin tratative si veneau ca sa le ordone si sa-i acuze, cerand sa se retraga de la Potideea, sa lase autonomie Eginei si sa anulese decretul megarienilor. Daca nu ar fi anulat decretul megarienilor, n-ar mai fi fost razboi.Vor purta razboi pentru atingerea telurilor neinsemnate si sa nu lase prilej gandului dea se invinui pentru izbucnirea razboiului. Spunea ca vor face propuneri mari, socotindu-i de frica sa accepte. Dar respingand ferm propunerile, le vor ipune sa trateze cu ei pe picior de egalitate.Le spunea sa se hotareasca sau sa cedeze inainte de a primi o lovitura. Sa nu cedeze pentru un motiv important, nici pentru un motiv neinsemnat si sa nu pastreze cu teama ce au dobandit.Impunerea unei foarte mari sau foarte mici pretentii constituie aceeasi reducere in sclavie, inainte de judecata, de niste oameni semeilor lor, egali in drepturi. In ce privea razboiul si mijloacele acestora, le spunea ca nu sunt slabi. Peloponesienii isi lucrau singuri pamantul, iar bani nu au nici particulari si nici visterie publica, apoi in razboaiele indelungate si purtate pe mari erau neincercati, pentru ei, din pricina saraciei, duceau impotriva altora razboaie scurte.Spunea ca nu se puteau echipa cu corabii, nici sa trimita armate pedestre in afara, ceea ce le impunea sa-si nu poata chibzui interesele particulare, sa cheltuie din banii proprii si sa fie si izolati de patrie prin mare.Prisourile de avere ale cetatenilor sustineau razboaiele mai mult decat impozitele fortate. Oamenii care isi lucrau singuri pamantul erau mai dispusi sa se ofere la razboaie cu propria lor persoana, decat cu bani, fiindca erau incredintati ca e posibil sa scape de primejdii, iar de pe alta parte, nu erau siguri ca si-ar fi cheltuit averea inainte de terminarea razboiului, mai ales daca razboiul se prelungea peste asteptarile lor.Peloponesienii si aliatii lor erau in stare sa reziste intr-o singura lupta impotriva elenilor, dar nu puteau sa poarte razboi impotriva unei armate care nu era egala cu a lor, deoarece neavand un singur sfat, toti au drept egal de vot, si netinand de acelasi neam, se grabeau fiecare sa-si rezolve propriile interese, neducand nimic la bun sfarsit.Unii voiau cu ardoare sa pedepseasca pe cineva, altii sa vateme si isi vedeau de interesele lor particulare.Niciunul nu-si dadea seama ca prin nepasare se vor produce pagube interesului comun.Cea mai mare piedica pentru ei o vor constitui cheltuielile banesti. Nici tactica lor de a inconjura un dusman cu fortificatii, nici flota lor nu puteau sa inspire teama.Daca ar constitui o citadela, ar aduce pagube Atenei, facand incursiuni si provocand dezertari printre sclavii acestora, dar nu vor putea ridica fortificatii.Spuneau ca atenienii au capatat experienta in razboiul terestru din cel maritim, decat au dobandit ei din razboiul naval din cel terestru, nefiind cunoscatori ai marii. Caci nici atenienii , care continuau sa capete experienta navala, imediat dupa confruntarea cu mezii, nu au aprofundat-o, si cum ar putea realiza ceva deosebit niste agricultori si nu marinari, care nu vor fi lasati nici sa se pregateasca, pentru ca vor fi asediati de corabiile ateniene?Spunea ca navigatia e un mestesug care nu este ingaduit sa o practici la intamplare, sa nu jeleasca dupa case si pamant caci oameii le procura, ca vor supravietui in razboi, care este inevitabil si ca trebuie sa mentina puterea polisului, pedepsind inamicii prin orice mijloace si sa se straduiasca sa o predea urmasilor.Pericle in cel de-al doilea discurs declara ca este frumos sa fie laudati si rostiti la inmormantarea numele celor cazuti in razboaie, iar celor bravi sa li se aduca cinstire cu fapta, iar credinta in autenticitatea virtutilor mai multor oameni sa nu fie puse in primejdie de a depinde de om, care vorbeste bine sau rau. Li se cuvine strabunilor sa li se aduca cinstire, care le-au predat o tara libera datorita virtutii lor, fiind vrednici de lauda, deoarece, adaugand cu truda, la tara care o primisera, dominatia pe care au primit-o mostenire, respingand cu insufletire pe dusmanii eleni sau barbari. Au pregatit o cetate care isi poate satisface nevoile in pace si in razboi.Le arata cu ce constitutie si moravuri, stapanirea a ajuns mare.Aveau o constitutie care nu imita legile vecinilor si ca cetatea lor e condusa de mai multi cetateni in democratie, ca toti sunt egali. In influenta politica, fiecare este preferat dupa cum se distinge prin ceva si nu dupa categorie sociala, ci mai mult prin virtute. Spunea ca atenienii se deosebeau de dusmani prin pregatirile militare, nu se bizuiau pe fasturi amagitoare, despre entuziasmul cu care savarseau faptele, in ce privea educatia, lacedomonienii cautau inca de tineri, prin exercitii obositoare, deprindeau sa fie curajosi, pe cand atenienii duceau o viaa iam idestinsa.Iubeau frumosul, ducand o viata simpla, si filosofau fara sa moleseasca. Si nu-si castigau prietenii nu primind, ci facand servicii.Este mai capabil cel care face un serviciu sa-si pastreze recunostiinta altuia, facabd servii, fara constrangerea temerii, nu gandindu-se la interes, ci avand siguranta libertatii. Cetatea Atena este o educatoare a Eladei, dovedindu-se mai presus de faima pe care o are, spunand ca nu vor avea nevoie de un Homer care sa-i desfete in versuri, caci adevarul va inlocui fictiunea faptelor.Nici unul nu s-a lasat molesit de bogatie, socotind ca-i mai de pret sa se bucure de ea, nici nu a amanat avantarea in primejdie in nadejdea ca scapand de saracie, ar putea sa se imbogateasca. Este datoria lor sa reziste dusmanului si sa sufere mai debraba decat sa se salveze cedand, scapand de faima uratam sustinand lupta. Cei ramasi sa-si doreasca o viata mai sigura si sa-i imite pe oamenii ilustri. Fericirea este libertatea, iar libertatea este bravura. Pentru un barbat cu demnitate, naruirea in molesire este mai dureroasa decat moartea fara durere.Trebuie sa reziste durerii si in nadejdea ca vor face alti copii. Onoarea nepieritoare produce incantare, si nu castigul de bani, realizat la o varsta nefolisitoare.

Socotea in al treilea discurs pentru a tempera mania cetatenilor ca o cetate aduce mai multe foloase fiecarui cetatean, intregul ei prosperand.Daca un om se simte multumit numai in ceea ce-l priveste pe el, daca patria este distrusa se prabuseste si el o data cu ea, dar daca o duce greu intr-o cetate fericita, se salveaza cu mult mai usor. O cetate poate sa suporte nenorocirile particulare ale fiecarui cetatean, dar nu fiecare cetatean nu poate sa suporte pe ele.Cei care au pornit razboiul si desi o duceau bine, au savarsit o nebunie.Trebuiau sa reziste celor mai mari nenorociri si sa nu-si intunece prestigiul si devenind insensibili la durerile personale, sa se ingrijeasca de salvarea comunitatii.Este mai rusinos sa fii despuiat de ceea ce ai decat sa eduezi in efortul de a le dobandi, si sa mearga impotriva dusmanului nu numai insufletiti de curaj nestirbit, ci si de dispret. Inteligenta, daca este insotita de dispret pentru dusman si se increde mai putin in speranta, a carei forta se dovedeste mai ales in momentele grele, ofera un curaj temeinic cand sansele sunt egale cu ale dusmanului.Sa lupte in onoarea cetatii, care izvoraste din dominatia exercitata si de care ei se bucuram sa nu fuga de eforturi si sa nu urmareasca dobandirea onorurilor.Sa nu socoteasca ca lupta pentru un singur tel si sa nu atraga sclavia in loc de libertate si sa nu se desprinda de dominatie. Cetatea nu trebuie sa cedeze unor nenorociri precum ciuma, chiar daca se vor poticni candva caci este prin firea lucrurilor sa urmeze descresterea.Ura nu dainuieste mult timp, pe cand stralucirea, caee o urmeaza de indata si gloria, raman vesnic amintite. Sa chibzuiasca si penru viitor si pentru prezent onorabil si sa le dobandeasca pe amandoua si sa nu negocieze cu spartanii, nici sa arate ca sunt presati.Sa se poarte cu aceia, care in fata nenorocirilor , nu sunt abatuti de cuget, iar cu fapta rezista mult, aceia sunt cei mai puternici si printre cetati si printe particulari.Polybius

Polybius sustine ca invatatura desprinsa din istorie este cea mai temeinica educatie si pregatire pentru treburile politice si cea mai buna, singura si stralucita invatatura, ce te face sa suporti cu demnitate schimbarile soartei prin amintirea peripetiilor altora.Scrie ca persii dobandisera pentru catva timp o mare imparatie si o mare putere, cutezand sa treaca de marginile Asiei, macedonienii si-au luptat pentru obtinerea hegemoniei asupra elenilor si au dobandit-o dupa 12 ani, stapanind din Europa de la tarmurile Adriaticii pana la fluviul Istru, Asia nimicind puterea persilor. Romanii au supus intreaga lume, faurind o mare putere, pe care nici urmasii nu o vor putea intrece.Inceputurile istoriei are loc de la a 140-a olimpiada, pe vremea lui Filip care a purtat razboiul impotriva etelonienilor, si razboiul dintre Antioch si Ptolemeu pentru Siria, iar in regiunile Italiei si Libiei razboiul dintre romani si caraginezi-razboiul lui Hannibal.Romanii foloseau mijloacele cele mai potrivite, care au pornit sa-si realizeze gandurile si au dus la bun sfarsit aceasta cucerire si stapanire a intregii lumi. Polybius s-a considerat determinat sa scrie istorie pentru ca nimeni n-a compus pe vremea sa istoria universala.Scrie despre batalia de la Aigos- Potamoi si batalia de la Leuctra in care lacedemonienii incheiara cu regele persilor pacea lui Antalcidas, Dyonisios cel Batran care invinse elenii din Italia in lupta de la Elleporos, asediul Rhegium, si cucerirea Romei de catre gali. Romanii si-au redobnandit patria si i-au supus pe tirenieni si samniti, pe celtii din Italia si l-au izgonit pe Pirus. In cartea a III-a istoriseste despre cel de-al doilea razboi punic, despre navalirea cartaginezilor in Italia si luptele cu Filip Macedoneanul. Include razboaiele romanilor si cartaginezilor in Iberia, Libia si Sicilia, razboaiele lui Eumenes impotriva lui Prusias si a galatilor, si Farnace. Era evident ca toti erau nevoiti sa asculte de romani si sa se supuna invingatorilor. Este evidentiala razboiul impotriva celtiberilro si vaccaeilor, si cartaginezilor impotriva libienilor, despre razboiul lui Attalos si Prusias si despre campania lui Alexandru in Asia.Pricina celui de-al doilea razboi punic a fost nedreptatea facuta saguntinilor lui Hannibal si dorinta de dominatie a lui Hasdrubal. Polybius scrie despre diferitele forme de stat: regalitatea, aristocratia si democratia , monarhie, oligarhie si olhocratie si despre constitutia lacedemoniana a lui Licurg si despre cum se poate ajunge la tiranie.

Titus Livius-Cartea XXI

Hannibal, fiind trimis in Spania, a izbutit sa atraga de partea sa intreaga armata.Veteranilor li se parea ca in randurile lor s-a intors un Hamilcar intinerit, gasind in fiinta lui aceeasi strasnicie si acelasi foc in priviri, aceleasi trasaturi ale fetei, aceeasi infatisare. Dar in scurta vreme, Hannibal a facut ca faima tatalui sau sa insemne foarte putin de a sa pentru castigarea dragostei trupelor. Nicicand pe lume nu fusese o fiinta mai bine inzestrata cu insusiri atat de felurite-si de ascultare si de poruncire. Cu anevointa se putea da seama cui era el mai grag: Comandantului sau ostasilor? Nici Hasdrubal nu avea preferinte pentru vreun altul caruia sa-i dea vreo insarcinare de capetenie, mai ales atunci cand era nevoie sa se intreprinda vreo actiune cu strasnicie si iscusinta, si nici ostasii nu se incredeau sau se incumetau la vreo fapta sub vreun alt comandant. Cand infrunta primejdiile, Hannibal era cel mai cutezator dintre toti, iar in toiul pericolelor dovedea cea mai mare chibzuinta. Nu-i istovea nici un fel de truda trupul, si nimic nu putea sa-i incovoaie nici sufletul. Hannibal era rabdator si la frig si la arsita, cumparat la mancare si bautura, dupa care nu jinduia niciodata, ci numai atat cat ii cereau nevoile firesti, si nu placerile. Pentru veghe si somn nu mai tineau seama ca e zi sau noapte; numai dupa ce-si termina treburile Hannibal harazea odihnei ce ii mai ramanea din timp; insa nici aceea in asternut moale sau in tacere desavarsita. Multi l-au vazut pe Hannibal odihnindu-se adesea pe pamantul gol, acoperit numai cu o manta ostaseasca, in mijlocul strajilor, la posturile de veghe. In ce priveste vesmintele, Hannibal nu se deosebea prin nimic de cei cu el in rang. El era indeobste cunoscut dupa armele si caii sai. Era de departe cel mai bun si dintre calareti, si dintre pedestrasi. La lupta pornea intotodeauna cel dintai si iesea din incaierare cel din urma.Aceste insusiri atat de deosebite ale lui Hannibal erau precumpanite de cusururi la fel de mari, era neomenos de crud, in fiinta lui salasluind o perfidie mai mult decat punica; pentru el nu exista nici adevar, nimic sfant. El n-avea teama nici de zei, nu respecta nici un juramant, nici o opreliste din partea credintei. Inzestrat cu aceste insusiri si bune si rele, Hannibal a slujit timp de trei ani sub comanda lui Hasdrubal, nelasand deoparte nici o fapta care trebuia prevazuta sau savarsita de un viitor mare comandant.Cartea XXIIConsulul Cn. Servilius se straduia sa impace mania zeilor la Roma si strangea oastea, in timp ce Hannibal a parasit tabara de iarna fiindca a primit vestea ca consulul Flaminius a ajuns la Arretium.Fiind un drum lung, Hannibal a cautat o ocolire prin smarcurile raului Arnus, multi ostasi si mercenari gali pierzandu-si vietile.Gasind un loc uscat, isi intocmi tabara.Aflase de la iscoade ca armata romana se gasea in jurul cetatii Arretium, straduindu-se sa afle planul si tinta urmarita de consul.Consulul Flaminius nu tinea seama de legi si de respectul cuvenit maretiei senatului si nici nu era temator fata de zei. Se credea ca va actiona cu semetie si pripit. De aceea, cartaginezul se caznea sa-l intarate si sa-l atate pe consul pentru a-i da frau liber naravurilor. Lasandu-l pe inamic la stanga pozitiilor sale, Hannibal se intreapta spre Faesculae, ca sa prade centrul tinutului etrusc. Vazand armata punica si cum jefuia satele, Flaminius nu s-a mai conformat planului Senatului si a poruncit inaintarea. Dupa ce isi descarca mania pentru ca dorea sa actioneze si nu sa astepte sa se conformeze planurilor si porunceste scoaterea steagurilor, se prevestesc semne rele: el se prabuseste de pe cal, iar un stegar n-a putut smulge un steag din pamant.Hannibal pustea in lung si-n lat intregul tinut dintre Cortona si Lacul Trasimane si isi randuieste tabara unde isi stationeaza trupele de africani si hispani. Flaminius ajunge langa lac, traversand trecatoarea si a doua zi, cand armata romana a inceput sa se desfasoare pe sesul mai larg, a zarit numai trupele inamice din fata, nebagand in seama ca mai erau si alti inamici ascunsi prin ascunzatori . Cand Punul si-a vazut atinsa tinta asa cum dorise, armata romana prinsa intre lac si munti si inconjurata de trupele sale, a dat tuturor alor sai semnalul de atac. Cartagnezii se napusteau asupra romanilor, pentru care fusese un atac neasteptat si neprevazut. Armata romana a prins de veste ca a fost incercuita. Unitatile romane au fost izbite din fata si din coaste pana sa se oranduiasca indeajuns in linie de bataie sau sa-si pregateasca armele pentru atac si sa-si scoata sabiile din teaca.Consulul Flaminius isi stapani firea cand vazu ca toti ostasii erau cuprinsi de spaima, el isi randuieste din nou, ii imbarbateaza si le da porunca sa nu dea inapoi si sa lupte.Dupa trei ore de lupte haotice, si consulul insusi a fost rapus de o lance. 6000 de ostasi au scapa din avangarda, insa au fost pusi in lanturi ulterior . 15 000 de romani au fost rapusi, 10 000 au fugit si s-au risipit prin Etruria, din randurile inamice cazand 2500.La Roma, la stirea infrangerii ,s-a starnit o nemaintalnita spaima si invalmaseala in randurile cetatenilor. Apoi, cei 4000 de calareti trimisi de consulul Servilius in ajutorul colegului sau, avand in frunte pe propraetorul C.Centenius au fost inconjurati de Hannibal in Umbria. Poporul roman a fost desemnat sa-l desemneze pe Fabius Maximus in functia de dictator si pe Muncius Rufus in functia de comandant al cavaleriei. Au primit ordine de la Senat sa intareasca zidurile si turnurile cetatii, sa instaleze posturi si puncte de sprijin si sa rupa podurile de peste ape. Hannibal a venit la Spoletium si a pustit tinutul, apoi a s-a indreptat spre Picenum unde si-a asezat tabara cateva zile, si apoi, pustieste satele si ogoarele din Praetutianum si Hadrianum. Fabius a considerat ca nerespectarea zeilor a dus la infrangerile catastrofale si a initiat o serie de ceremonii , jertfe si rugaciuni, apoi a trecut la recrutarea cetatenilor si intarirea fortelor.

TACITUS- Cartea ISenatorii ii adresau rugaminti lui Tiberius, dar el le vorbea despre marimea imperiului, spunand ca numai divinul Augustus a putut sa duca o asemenea povara. Chemat sa-si asume o parte din treburile statului, intelese prin experienta cat de grea si de supusa capriciilor soartei este sarcina de a conduce totul.Nu trebuia sa se lase totul in seama unui singur om intr-un stat ce se sprijina pe multi barbati de seama, acestia indeplinind mai usor treburile statului, daca isi vor uni eforturile. Discursul avea mai multa noblete decat buna credinta. Cand Tiberius incerca sa-si ascunda adanc gandurile, ele erau infasurate in obscuritate si ambiguitate. Cand Tiberius poruncea sa i se aduca condica si sa i se dea citire, senatorii se revarsau in plansete, lacrimi si juraminte, intinzand mainile spre zei , spre statuia lui Augustus si spre genunchii lui Tiberius. In condica se cuprindeu resursele statului, numarul cetatenilor si celor sub arme, numarul flotelor, regatelor si provinciilor, veniturile din impozitele indirecte si directe, cheltuielile obligatorii si gratificatiile. Toate initiate de Augustus, care sfatuise ca imperiul sa se pastreze in hotarele de atunci, fara sa stie de frica sau de invidie.Senatul se cobora in cele mai injositoare rugaminti,Tiberius spunea ca daca nu era capabil sa conduca statul, ar primi conducerea de orice sector al acestuia i s-ar incredinta. Asinius Gallus il intreaba ce parte a conducerii statului ar vrea. Tiberius, ramas tacut, reculegandu-se, raspunse ca nu este potrivit cu modestia lui sa aleaga sau sa refuze ceva dintr-o sarcina de care ar prefera sa fie scutit cu totul. Gallus ii spuse ca il intrebase daca poate sa dovedeasca ca unul este corpul statului si acesta trebuie sa fie condus de o singura vointa, nu ca sa desparta lucruri care nu se pot separa. A adaugat un elogiu la adresa lui Augustus si i-a cerut lui Tiberius sa-si aminteasca de propriile victorii in razboaie si de ce tot facuse stralucit in timp de pace vreme de ani. Mania lui Tiberius nu se potolise, detestandu-l ca o luase in casatorie pe fiica lui Marcus Agrippa, fosta lui sotie, si urzea planuri ce depasea pe cele de simplu cetatean, pastrand trufia mostenita de la Asinius Pollio, tatal sau.

Cartea VIIn timpul consulilor Paulus Fabius si L. Vitellius, in Egipt, dupa secole, isi facu aparitia Pasarea Phoenix, la care bastinasii invatati si grecii se minunau sa discute despre ea. La Roma, unde uciderile se tineau lant, Pomponius Labeo, care guvernase in Moesia, s-a sinucis el si cu sotia sa. Celor condamnati li se confiscau bunurile, nu puteau fi inmormantati, doar cei de seama puteau sa se grabeasca. Tiberius, trimitand scrisoare Senatului, arata dupa obiceiul stramosilor ca de cate ori se rupea prietenia, ii interziceau sa le mai calce casa si punea capat relatiilor. Labeo era acuzat de proasta guvernare, Mamercus Scaurus era acuzat a doua oara, desi era un ilustru prin originea lui nobila si talentul sau oratoric. Denuntase subiectul unei tragedii compuse de Scaurus, adaugand si versuri care puteau fi potrivnice lui Tiberius.Acuzatorii ii imputau adulterul cu Livia, vaduva lui Drusus, fiul lui Tiberius si practicarea magiei. Scaurus a anticipat condamnarea, dupa indemnul sotiei sale, care i-a fost imbold si partasa a mortii. Acuzatorii, faimosi prin casunarea mortii lui Scaurus, au fost alungati in insule, fiindca luasera bani de la Varius Ligur, acuzat de adulter. Abudius Ruso, fost edil, este condamnat si exilat din Roma pentru ca planuie sa-i faca rau lui Lentulus Gaetulicus, care avea comanda legiunilor in Germania Superioara. La Roma, in timpul consulilor Caius Cestius si Marcus Servilius, au venit la Roma nobili parti fara stirea lui Artabanus.Cat timp acesta s-a temut de Germanicus, a fost credincios romanilor si drept cu supusii sai, dar dupa moartea sa, si-a arata trufia fata de romani si cruzimea fata de ai sai. Bizuindu-se pe razboaiele victorioase , dispretuind batranetea neputincioasa a lui Tiberius si dorind sa cucereasca Armenia, unde l-a impus ca rege pe fiul cel mare, cerea inapoi comoara lasata de Vonones in Siria si Cilicia, revendicand vechile hotare ale persilor si macedonienilor, amenintand ca va invada regiunile stapanite de acestia. Fruntasii Sinnaces si Abdus, fiindca nu puteau sa puna pe nimeni la conducere din neamul Arsacizilor, fiind ucisi de Artabanus, il cereau de la Roma pe Phraates, fiul regelui Phraates, pe care Tiberius il incarca cu onoruri si ii oferea mijloacele de a ajunge la rangul parintesc. Afland de cursa ce i se intindea, fie se temea, fie dorea razbunare.. A actionat repede, otravindui-l pe Abdus intr-un banchet sub aparenta prieteniei, iar pe Sinnaces l-a corupt cu daruri si sarcini. Phraates, ajuns in Siria, parasind modul de viata roman, cauta sa-si insuseasca obiceiurile partilor , dar a fost rapus de boala. Tiberius nu renuntase la planurile sale, intra in rivalitate cu Tiridates din neamul lui Artabanus si pentru redobandirea Armeniei, il alege pe hiberianul Mithridates si il impaca cu Pharasmanes, fratele sau. Ulterior, l-a impins l-a impins pe Pharasmanes prin inselaciune, gasind niste corupatori care i-au mituit pe slujitorii lui Arsaces ca sa-si ucida stapanul.Hiberii navalesc asupra Armeniei si cuceresc orasul Artaxata. Artabanus i pregateste trupele parte si pe fiul sau, Orodes, sa se razbune si sa recruteze trupe auxiliare. Pharasmanes s-a aliat cu albanii si sarmatii. Hiberii ii resping pe sarmati. Orodes, fiind lipsit de aliati, Pharasmanes intarit prin trupe ajutatoare, il provoaca la lupta si il raneste . Artabanus porneste sa se razbune,dar legiunile lui Vitellis ii ademenesc pe parti, si ulterior, acesta se retrage. Vittelius il indeamna pe Tiridates sa se stationeze pe malul Eufratului.Au urmat nenorociri interne, Tiberius devenea tot mai crud , pedepsind fapte nesigure, multe personalitati sfarsesc sub domnia sa.In timpul consulatului lui Quintus Plautius si Sex Papinius, multe capete s-au sincuis sau au fost condamnate la moarte. Neamul cilitilor, care era fortat sa-si declare averea, s-a retras in muntii Taurus, pana cand legatul Trebellius, trimis de Vitellius, i-a incercuit cu fortificatii si i-a silit sa se predea.Tiridates puse sub stapanire multe orase intemeiate de macedoneni. Ulterior a fost incoronat. Tulburat de vestea revenirii lui Artabanus si trupelor sale, s-a retras.La Roma a izbucnit un incendiu, Tiberius a trebuit sa plateasca daunele, edificii ca Templul lui Augustus sau teatrul lui Pompei n-au mai fost inagurate. In timpul ultimilor consuli, Cneus Acerronius si Caius Pontius, puterea lui Macro sporise, iar Tiberius nu stia cui sa-i lase domnia: fie lui Drusus sau fiului lui Germanicus sau lui Claudius.Batran si bolnav fiind, s-a stabilit la Misenium. Inaintea calendelor lui aprilie, respiratia i se oprise. Afland vestea mortii, Caligula, declarandu-se imparat in culmea fericirii, pana sa afle ca lui Tiberius ii revenise glasul si vederea si cerea de mancare. Ii apucara frica pe el si pe anturajul sau, crezand ca vor fi ucisi. Macro ordona asfixierea batranului sub multe asternuturi. Tiberius sfarsi la 78 de ani.A domnit 23 de ani, si timp in care traiau Germanicus si Drusus, a fost un om ascuns si isi simula virtutile si isi ascundea placerile desfranate, si cand s-a lasat purtat de aplecarea sa naturala, au izbucnit crime si destrabalari.Suetonius-Vietile celor 12 Cezari: Cartea IV-Caligula

Caligula s-a nascut in ajunul kalendelor lui septembrie, fie la Tibur, Ambitarius, fie la Antium.Porecla de Caligula a primit-o dintr-o gluma de tabara militara, deoarece era crescut in mijlocul soldatilor si purta uniforma. Dar era si iubit de soldati, mai ales in tulburarile de dupa moartea lui Augustus. Caligula l-a urmat pe tatal sau, preaiubitul general Germanicus in expeditia din Siria, apoi a stat cu mama sa Agrippina , si apoi, la strabunica sa Livia. La 19 ani, a fost chemat de Tiberius la Capri. Era jignit, dar arata supunere fata de bunic si de anturajul sau(nu exista un sclav mai bun si nici un stapan mai detestabil). N-a putut sa-si stapaneasca natura sa cruda si vicioasa, asistand cu mare placere la executarea condamnatilor, isi petrecea noptile in desfrau si adultere si era pasionat de spectacole scenice , de dans si cantece ; Tiberius ii suporta comportamentul in speranta ca i se va umaniza caracterul crud. Tiberius credea ca a educat o hidra pentru poporul roman si un Phaeton pentru globul pamantesc.Avea o statura inalta, fata palida, corpul diform, ceafa si gleznele slabe, ochii infundati si tamplele scobite, fruntea lata si sumbra, cu parul rar si cu chelie in crestetul capului. Figura ii era cumplita si respingatoare de la naturia si chiar o facea mai cumplita intentionat, studiindu-si fizonomia in oglinda pentru a o face si mai fioroasa, strambandu-se. Nu se bucura de o sanatate prea stralucita a corpului, nici a psihicului; suferise de epilepsie in copilarie, in adolescenta era cuprins de o slabiciune subita, iar in privinta starii sale mentale, se gandea sa se retraga pentru a-si limpezi creierul. Era torturat de cosmaruri si vise ciudate. Dormea doar 3 ore pe noapte. Dispretuind zeii, la cel mai mci tunet sau fulger, isi acoperea capul , iar in timpul furtunilor obisnuia sa se ascunda sub pat. In Sicilia, dupa ce ironizase superstitiile, a fugit pe neasteptate noaptea de la Messina, inspaimantat de zgomotul produs de craterul vulcanului Etna.Nu purta haine si incaltaminte demne de un roman, nici de cetatean, nici de barbat- aparea in public intr-o manta brodata, plina de pietre pretioase, cu tunica si bratari, uneori cu o haina de matase, cu o roba brodata cu aur, se incalta cu sandale sau coturni, incaltamaninte de curieri, cu pantofi femeiesti, era vazut cu o barba de aur, tinand fulgerul, tridentul si caduceul si podoabele lui Venus, uneori purta armura lui Alexandru cel Mare pe care il luase din cavoul acestuia la paradele triumfale. Se imbraca pe rand in vizitiu sau in gladiator, se batea cu armele gladiatorilor, conducea caruri in circuri, canta si dansa cu pasiune

Era priceput la retorica. Furia ii inspira cuvinte si sentente, ii influenta dictiunea si puterea vocii, se facea auzit de cei care stateau departe.

S-a casatorit cu Iunia Claudilla, fiica unui nobil. A fost desemnat augur in locul fratelui sau Drussus, a fost ridicat la pontificat ca dovada pentru pietate si caracter.Dupa moartea Iuniei la nastere, a sedus-o pe Ennia Naevia, sotia unui perfect al cohortelor pretoriene. Ajuns in gratiile perfectului, Caligula l-a otravit pe Tiberius; desi el inca mai respira, Caligula l-a sufocat cu o perna. Un libert care a vazut scena, ingrozit de atrocitatea scenei, a strigat si a fost crucificat imediat. Se spune ca pentru a-si razbuna mama si fratii, a incercat sa-l ucida pe Tiberius cu o alta ocazie, dar a renuntat si si-a aruncat arma din mila.Ajuns in fruntea imperiului, era dorit si de armata si de locuitorii provinciilor si de plebea urbana, acesta fiind fiul venerabilului general Germanicus. Primit ca noul imparat la Roma in Senat, care au anulat vointa lui Tiberius din testament ce-l numise mostenitor pe celalalt nepot, timp de 3 luni au fost sacrificate peste 160 000 de animale.A vizitat insulele din Campania, iar poporul facea rugaciuni pentru intoarcerea sa; cand s-a imbolnavit, toata lumea a innoptat in jurul Palatiumului. Chiar si Regele Partiei, Artaban, care il dispretuia pe Tiberius, cand a venit la convorbire cu legatul consular la traversarea Eufratului, s-a aplecat in fata acvilelor, a steagurilor romane si a portretelor Cezarilor.Caligula insusi stimula pasiunea oamenilor fata de el prin gesturi ce ii aduceau popularitate, tinand in lacrimi discursul funebru pentru Tiberius si i-a organizat funeralii extraordinare. In amintirea tatalui sau, a numit luna septembrie Germanicus, i-a atribuit bunicii sale Antonia toate onorurile, pe Claudius, cavaler roman, si l-a luat coleg la consulat, iar pe fratele sau, Tiberius, l-a adoptat si numit principe al tineretului. I-a rechemat pe toti cei din exil, acuzatiile din timpul principatului au fost anulate, a ars actele pentru a-i linisti pe delatorii si pe martorii din procesele mamei sale si a fratilor sai. Pe inventatorii placerilor monstruoase i-a izgonit de la Roma si a permis cautarea, detinerea si editarea scrierilor lui Titus Labienus, Cremutius, Cordus si Cassius Severus interzise de Tiberius si a reluat publicarea statisticilor imperiale intrerupte de Tiberius.; a acordat magistratilor dreptul de a pronunta sentinta fara a mai recurge la el.I-a recenzat cu moderatie pe cavalerii romani, retragandu-i pe cei care fusesera atinsi de oprobriu sau infamie.Judecatorilor le-a adaugat o a cincea decurie la cele patru existente, a incercat sa redea poporului dreptul de vot, restabilind comitiile. A anulat testamentul lui Tiberius, dar a platit ce dispusese defunctul si cele prevazute in testamentul Iuliei Augusta. A scutit Italia cu de impotizitul de 0,5 % din vanzarile la licitatie si i-a despagubit pe multi pentru pierderile suferinte din timpul incendiilor. I-a oferit unei liberte 800 000 de sesterti (care fusese torturata, si nu a denuntat crima savarsita de stapanul ei), iar lui Antiochus Commagenus i-a oferit un milion de sesterti care fusesera confiscati. S-a hotarat ca ziua in care preluase imperiul sa se numeasca Parilia, ca dovada a reintemeierii Romei. A indeplini patru consulate si a fost darnic cu poporul, oferind cate 300 de sesterti, banchete somptuoase senatului si ordinului ecvestru, haine de oras distribuite barbatilor, diademe de purpura si perle femeilor si copiilor si a adaugat saturnaliilor o zi pe care a numit-o ziua tineretului.A organizat numeroase lupte de gladiatori, spectacole de teatru, spectacole de circ, oferind cosuri cu alimente si cadouri. A facut un pod din corabii, fixate in ancore pe doua randuri, umbland 2 zile la rand in ambele sensuri, calare. A organizat spectacole si in provincii. A terminat constructiile neispravite de Tiberius: templul lui Augustus, teatrul lui Pompeius si a construit un apeduct in regiunea Tibur si un amfiteatru in incinta pentru alegeri, la Siracuza a refacut zidurile si templele degradate, la Samos a incercat sa refaca palatul lui Pollycrates, sa termine la Milet Templul lui Apollo, sa intemeieze un oras pe culmile Alpilor etc.Cand venisera regii la Roma pentru indatoririle lor si au discutat despre nobletea familiilor lor la cina, Caligula a exclamat in greaca ca trebuie sa fie un singur rege, arogandu-si titlul de maiestate divina. A cerut sa i se aduca operele cele mai stralucite din Grecia, chiar si statuia lui Jupiter, statuile fiind decapitate (in locul lor, au fost puse capete cu chipul sau).A prelungjit Palatinul pana la For, a transformat in vestibul templul lui Castor si Polux, a consacrat un templu pentru divinitatea sa, si-a construit o statue de aur in marime naturala, imbracata zilnic in aceleasi vesminte asemanatoare cu cele purtate de el insusi. In noptile cu luna plina, se saruta si se culca cu Selena, iar ziua discuta in secret cu Jupiter. Spunea ca mama sa s-a nascut in urma unui incest al lui Augustus cu Iulia, nu recunostea ca era nepotul lui Agrippa din cauza originii modeste, l-a pangarit pe Augustus, a interzis sarbatoriilor dedicate lui, crezand ca victoriile de la Actium si Sicilia au fost funeste si nenorocite pentru poporul roman; pe strabunica sa Livia Augusta o numea un Ulise imbracat in patriciana, spunea ca a avut un bunic patern un decemvir din Fundanum, si-a otravit bunica, Antonia, pe fratele sau, Tiberius, l-a ucis un tribun trimis de el, pe socrul sau Silanius l-a impins la sinucidere. L-a crutat pe unchiul sau Claudius pentru a-si bate joc de el. A intretinut relatii incestuoase cu surorile sale in plin banchet, obligandu-le sa se desfraneze. Se comporta cu cruzime si lipsa de respect fata de senatori, i-a demis pe consulii care au uitat sa publice o proclamatie de ziua sa, timp de 3 zile statul ramanand fara magistratura. Tulburat de zgomotul de la circ pe timp de noapte a pus ca spectatorii sa fie izgoniti cu lovituri de bate; a interzis sa desfasoare copertine in arene pe soarele torid, obligandu-i pe spectatori sa stea acolo, a inchis hambarele de grau anuntand ca e foamete; preturile hranirii animalelor salbatice pentru spectacole fiind prea mari, i-a pus pe condamnatii la moarte sa se ofere drept hrana. Pe nobili i-a insemnat cu fier rosu si i-a condamnat la munca in mine, la drumuri sau la animale salbatice, pe altii i-a obligat sa stea in cusca in patru labe sau i-a taiat cu ferastraul la jumatatea corpului...si doar pentru ca avusera pareri proaste despre spectacole . Pe parinti i-a constrans sa asiste la executarea copiilor lor , pe un autor de comedii l-a zvarlit in foc din pricina unui vers cu dublu sens. Obisnuia sa se planga ca spre deosebire de predecesorii sai, nu avusese parte de niciun cataclism. Organiza decapitari la intamplare a unor prizonieri la banchete si orgii. La Puetoli, la inagurarea podului, dupa ce a chemat la el multimea adunata pe mal, i-a navalit pe neasptetate pe toti in mare s a dat ordin sa fie lovitu cu prajini si vasle pe cei care se agatau de carmele corabiilor. Spunea glume macabre. A distrus statuile barbatilor ilustri, a incercat sa distruga poemele lui Homer, Titus Livius si Vergilius.Le-a interzis tuturor descendentilor familiilor nobile insemnele traditionale; radea persoanele care aveau coafuri frumoase. Intretinea relatii amoroase cu ostaticii, cu M.Lepidus, cu Mnester, Valerius Catullus si cu nevestele nobililor invitati la cina. Si-a numit calul Incitatus consul si i-a daruit casa, mobilier si sclavi.Era un risipitor, inventand noi moduri de a se imbaia, feluri de mancare si cine extrem de costisitoare; facea bai calde si recu cu esente, sorbea perle dizvolvate in otet, servea invitatilor paini si alimente din aur. A azvarlit timp de cateva zile de pe inaltimea bazilicii Iulia o mare suma de bani asupra plebei.Construia corabii liburnice cu 10 randuri de vasle , cu pupele impodobite cu pietre pretioase, cu panzele de culori diferite, cu terme si porticuri, cu o mare varietate de vita-de-vie si de arbori fructiferi. Au fost aruncate diguri intr-o mare furtunoasa si adanca, au fost taiate stanci din piatra dura, campiile au fost ridicate la nivelul muntilor prin transporturi de pamant, varfurile muntilor erau nivelate pentru a construi palate si vile. A risipit tit tezaurul lui Tiberius in valoare de 2 miliarde sapte sute de milioane de sesterti. Saracit si lipsit de resurse, si-a indreptat atentia spre jafuri, utilizand intrigi, licitatii si impozite.A organizat vaste licitatii, obligandu-i pe nobili sa le cumpere la preturi exorbitante, fiind deposedati de bunurile lor . A vandut in Galia la preturi enorme bijuterii, sclavi si libertii surorilor sale , a perceput impozite noi si nemaiauzite si juca jocuri de noroc, castigand prin minciuna si trisare si confisca averi. La nasterea fiicei sale, plangandu-se de saracia lui, a primit donatii pentru intretinerea si zestrea copilei. Printr-un edict prin care accepta cadouri de bun augur, astepta in vestibulul Palatiumului pentru a primi banii pe care gloata de oameni le azvarlea la picioarele lui. Cand s-a dus la Mevania sa vada padurea si fluviul Clitumnus, i-a venit ideea unei campanii in Germania. Cand a ajuns , le-a poruncit catorva germani din armata sa traverseze Rinul si sa se ascunda, la pranz, a ararmat prezenta dusmanului si si-a pus cavaleria pretoriana sa atace, au taiat arbori si i-au dispus in forma unui trofeu. I-a degradat pe legatii care intarziasera cu trupele auxiliare pentru a se dovedi un comandant vigilent si sever. A dispus armata la tarmul Oceanului, a pus in dispozitiv balistele si masinile de razboi, si pe neasteptate ,a poruncit sa fie culese scoici, soldatii sa-si umple coifurile si hainele cu acestea ca fiind prazi luate Oceanului pe care le datorau Capitoliului si Palatinului. Intors la Roma, 4 luni mai tarziu a fost asasinat de un complot militar format din centurioni in timpul jocurilor palatine. Cassius Chaerea, tribun al cohortelor pretoriene, a cerut pentru sine rolul principal intre conjurati; Caligula obisnuia sa-si bata joc numindu-l un tip moale si afemeiat. Au fost multe prodigii care i-au anuntat moartea: la Olympia, statuia lui Zeus care avea sa fie daramata, a scos un hohot de ras, Capitolul de la Capua sau sanctuarul lui Apollo la Roma au fost lovite de fulgere, astrologul il anunta pe Caligula ca i se apropie sfarsitul, iar in ajunul mortii visase ca va sta in ceruri alaturi de tronul lui Jupiter si ca zeul l-a aruncat pe pamant cu o lovitura data cu degetul mare de la piciorul drept.In ziua asasinatului, Chaerea l-a ranit grav la gat cu sabia pe la spate, iar tribunul Cornelius Sabinus i-a strapuns pieptul. Desi cazut, Caligula a spus ca este inca in viata, dar conjuratii l-au rapus cu inca 30 de lovituri. Caligula a murit la 29 de ani si 8 zile. Cadavrul i-a fost ars pe jumatate pe un rug improvizat.Paznicii gradinii au fost hartuiti de stafii in fiecare noapte, pana cand a fost distrusa de un incendiu. O data cu el a fost ucisa si sotia sa, Caesonia, strapunsa cu sabia de catre un centurion, iar fiica sa a fost zdrobita de un perete.Cartea VI-NeroNero s-a nascut la Antium la 9 luni dupa moartea lui Tiberius, cu 18 zile inainte de kalendele lui ianuarie.In baza horoscopului sau s-au pronosticat o multime de lucruri infioratoare. A primit numele de Claudius, adoptat de acesta, desi atunci, Claudius era bataia de joc a curtii.Si-a pierdut tatal cand avea 3 ani, a mostenit a treia parte din bunuri. Mama lui era exilata, el fara resurse si era crescut de matusa lepida sub supravegherea a doi pedagogi, un dansator si un frizer. Inaltarea Influentei mamei sale rechemete din exil a facut sa se raspandeasca zvonuri cum ca Messalina, sotia lui Claudius, considerandu-l pe Nero ca un rival al lui Britannnicus, ar fi trimis asasini sa-l stranguleze, dar acestia au fost inspaimantati de un balaur care s-a ridicat de pe perna-s-ar fi descoperit resturile unui sarpe pe perna lui, din vointa mamei sale, resturile au fost inchise intr-o bratara de aur pe care Nero a purtat-o pana cand acesta si-a ucis mama.A participat cu succes la jocurile troiene de la circ, iar la 11 ani a fost adoptat de Claudius si l-a primit ca profesor pe Seneca.Debutand in for, a oferit daruri poporului, soldatilor un donativ, le-a prezentat pretorienilor scutul cu mana lui. Si-a facut debutul de jucator in calitate de perfect al Romei cu ocazia sarbatorilor latine. S-a casatorit cu Octavia si a organizat in sanatatea lui Claudius jocuri de circ si o vanatoare.Avea 17 ani cand a murit Claudius. S-a dus la soldatii de garda si salutat cu titlul de imperator pe treptele Palatiumului si dus in lectica pana in tabara pretorienilor, apoi, la senat, acceptand toate onorurile nemasurate cu care a fost coplesit, cu exceptia titlului de parinte al patriei, refuzat din cauza varstei.I-a organizat funeralii extraordinare lui Claudius, i-a rostit elogiul funebru si l-a trecut in randul zeilor si onorurile tatalui sau Domitius. I-a dat mamei sale mana libera pentru toate chestiunile particulare si de stat. A stabilit la Antium o colonie a veteranilor pretorieni carora le-a adaugat pe cei mai bogati dintre primpilari si a construit cu mare cheltuiala un port. A declarat ca va guverna in baza principilor lui Augustus si si-a aratat generozitatea, clementa, amabilitatea fata de popor. A redus la un sfert recompensele acordate celro care denuntau infractiunile fata de prevederile legii Papia. A distribuit poporului 400 de sesterti de cap de om, a decis ca fiecare senator nobil dar ruinat, sa primeasca un salariu anual care se ridica la 500 000 de sesterti, iar cohortelor pretoriene le-a promis distribuirea gratuita de grau pe luna.La exercitiile militare era admisa si plebea . Recita poezii la teatru, a organizat un numar mare de spectacole de genuri diferite: jocurile tineretului , de circ, reprezentatii teatrale, lupte de gladiatori. Zilnic daruia cu darnicie poporului cadouri precum : o mie de pasari de toate felurile, merinde, bonuri pentru grau, haine, aur, argint, pietre pretioase, tablouri, sclavi, animale domestice, vite de povara, corabii , locuinte si ogoare.Nu permitea uciderea nimanui in spectacolele de gladiatori din primul an, nici pe cei condamnati, intre luptatori figurau 400 de senatori si 600 de cavaleri romani; o data, Nero a organizat o batalie navala in care monstri marini inotau in apa de mare, efebii dansau dansuri pyrrhice, obtinand actul de cetatenie romana, iar un taur s-a cuplat cu o vaca de lemn in care multi spectatori credeau ca era inchisa Pasiphae.Nero prezida rar la spectacole, privindu-le intins de pe un pat.A instituit un concurs cincinal triplu dupa model grecesc-de muzica, calarie, gimnastica-Concursul Neonian. A inagurat terme si un gimaziu si a oferit ulei senatului si ordinului ecvestru. A exercitat patru consulate.Cand judeca nu raspundea reclamantilor decat a doua zi si in scris. A construit porticuri cu terase deasupra in fata blocurilor si caselor pentru a fi combatute incendiile. Hotarase sa prelungeasca zidurile Romei pana la Ostia si de acolo sa aduca printr-un canal apa de mare in vechile cartiere ale orasului. S-a pus limita luxului, cinele publice s-au redus la distribuiri de hrana, s-a interzis ca in carciumi sa fie vanduta mancare gatita, cu exceptia legumelor, au fost trimisi la supliciu crestinii, au fost interzise glumele conducatorilor de cvadrige, pantomimii au fost izgoniti din Roma, iar impotriva falsificatorilor s-au luat masuri dure. Nero nu a avut dorinta de a mari si intinde imperiul, ba chiar s-a gandit sa retraga armata din Britania.A transformat in provincie regatul Pontului cu acordul lui Polemon, si Alpii dupa moartea lui Cottius.A facut doua calatorii: una la Alexandria, alta in Ahaia, a renuntat insa la cea alexandriana chiar in ziua plecarii, tulburat de un scrupul religios A studiat muzica de indata ce a devenit imparat, l-a chemat pe citaredul Terpnus pentru a-l invata sa cante, organizand spectacole de cantece si jucand in tragedii roluri de eroi si zei, dar si de eroine si zeite, purtand masti.In timp ce canta nu era permisa parasirea teatrului in nici un caz de necesitate, multe femei nascand in timpul spectacolelor, iar multi, plictisiti sa asculte si sa tot aplaude, stiind portile oraselor inchise au sarit pe furis peste ziduri ori s-au lasat dusi simuland pe mortii. Nero era emotionat la culme in timpul concursurilor, dovedea atata invidie fata de adversari si teama fata de jucatori si de multe ori le intindea curse sau ii corupea.A condus care in concursuri si a aparut cu un atelaj de 10 cai la Olimpia, iar cand a fost aruncat de pe carul sau, desi s-a urcat inapoi, n-a putut incheia cursa , dar a fost proclamat invingator.La caderea serii, punea imediat mana pe o boneta sau o cascheta si se ducea la carciumi, colinda vesel prin cartiere si se lua la bataie. Prelungea banchetele de la pranz pana la miezul noptii, se inviora cu bai reci cu zapada pe timp de vara, benchetuia in public fie in bazinul bataliei navale, fie pe Campul lui Marte, fie in Circus Maximus si era servit de curtezanele si cantaretele la flaut ale Romei. Cand cobora pe Tibru spre Ostia sau cand se afla pe corabie in golful Baiae, se dispuneau pe mal hanuri unde se puteau vedea matroane gata de desfrau tranformate in hangite. Erau invitati la masa prieteni, unul a cheltuit 4 milioane de sesterti pentru un banchet cu diademe si un altul cu trandafiri.A violat-o pe fecioara vestala Rubria. Era sa se casatoreasca cu liberta Acte si a pus barbati sa jure ca-i de neam regesc. L-a transformat pe Sporus in femeie dupa ce l-a castrat, imbracandu-l intr-un voal rosu, fapt ce a inspirat o gluma spirituala ce noroc ar fi fost pentru omenire daca Domitius tatal ar fi avut o asemenea nevasta. L-a impodobit ca pe o principesa si l-a plimbat prin lectica si se saruta oriunde. A vrut sa intretina relatii sexuale si cu mama sa, dar a fost disiduat de adversarii Agrippinei. S-a prostituat, acoperit cu o piele de fiara salbatica, navalind asupra organelor genitale ale unor barbati si femei legati de un stalp si dupa ce isi satisfacea poftele, se oferea libertului sau Doryphorus, s-a casatorit cu Sporus si imita gemetele fecioarelor care erau dezvirginate.Era risipitor, pentru a-l primi pe Tiridates, a scos din tezaurul public 800 milioane de sesterti pe zi, lar la plecare i-a mai daruit inca o 100 de milioane, le-a daruit citaderului Menecrates si mirmilonului Spicullus patrimonii si cladiri demne de un general. Nu purta niciodata o haina de 2 ori. Juca la zaruri 400 000 de sesteri de punct. Pescuia cu o undita de aur, cu fire de purpura si de culoare stacojie. Nu calatorea niciodata cu mai putin de 1000 de vehicule, cu catari si potcoave de argint, cu viziri imbracati in lana si o multime de mazaci si de mesageti acoperiti cu decoratii si de bratari.Cheltuia foarte mult pe constructii: o casa care se intindea de la Palatin pana la Esquilin si a numit-o Casa de Trecere, dupa reconstruirea sa in urma unui incendiu, a numit-o Casa de Aur. A conctruit o piscina de la Misenum pana la lacul Avernus,.A fost complice la asasinarea lui Claudius, l-a otravit pe Britanicus are avea o voce mai placuta, si-a ucis mama si matusa. A incercat sa-si ucida mama otravind-o, prin intermediul unei masinarii care sa cada adupra ei in timpul noptii si a planuit o corabie care se putea usor sa se descompuna , ca sa piara prin naufragiu. In cele din urma, a fost ucisa prin injunghiere. In afara de Octavia ,a mai avut doua sotii: pe Popeea Sabina, si Statilia Messalina. Plictisit de Octavia, a ucis-o. Pe Popeea a ucis-o, fiind insarcinata, dupa ce i-a facut reprosuri ca s-a intors seara tarziu de la o cursa de care. Pe fiica lui Claudius a ucis-o fiindca refuzase sa se casatoreasca cu el, sub pretextul ca pregatea o revolutie, l-a violat si ucis pe Aulius Plautius, a poruncit ca fiul sau vitreg si al Popeei, sa fie inecat in mare in timp ce pescuia. L-a impins la sinucidere pe Seneca si a canta Cantarea Troiei la incendiul Romei.La inceperea revoltelor, a crezut ca toti conspirau asupra sa, a trimis sa fie ucisi toti exilatii, pe toti galii de la Roma, sa ucida intreg Senatul prin otravire in timpul unui banchet, sa incendieze Roma si sa dea drumul fiarelro salbatice impotriva poporului, dar a abandonat din remuscare. A tuns ca pe niste barbati si a inarmat ca pe amazoane niste concubine.Ramas singur si retragandu-se din Roma, si-a infipt un puman in gat cu ajutorul lui Ephaphroditus, secretarul sau, murind la 32 de ani, iar bucuria declansata de moartea a facut toata plebea sa mearga prin Roma cu bonete frigiene pe cap.Funerarile au costat 200 000 de sesterti.Avea o statura normala, corpul acoperit de pete si rau mirositor, parul blond, chipul mai degraba frumos decat distins, ochii verzui si miopi, gatul gros , burta proeminenta, picioarele subtiri, sanatatea robusta. Avea talent poetic, a studiat filosofia, canta la orgile hidraulice, flaut si cimpoi.Era comparat cu Apollo prin cantec, cu Helios conducand carul, si cu Hercules atunci cand a incercat sa se lupte cu un leu .

EGINHARD-VIATA LUI CAROL CEL MARE Dupa moartea tatalui sau, Carol a impartit domnia cu fratele sau, indurand cu rabdare dusmania si invidia acestuia.La indemnul mamei sale, s-a casatorit cu fiica lui Desiderius, regele longorbarzilor, la un an dupa, a repudiat-o si a luat-o de sotie pe Hildegard din neamul suabilor-a avut trei fii cu ea: Carol, Pepin si Ludovic, si fiice : Rotrude, Bertha si Gisla, primele doua cu Fastrada, o germana din neamul francilor orientali, iar a treia cu o concubina. Dupa moartea lui Fastrada, a avut patru concubine: Madelgard-care i-a daruit o fiica numita Rotilde; Gervinde, o saxona cu care a avut o fiica numita Adeltrude; Regina care i-a nascut pe Drogon si Hugo; Adeline, care i l-a daruit pe Theoderic.Mama sa Berthrada a imbatranit langa el, intretinuta cu mare cinste. O trata cu respect, singura neintelegere avand-o cu ea atunci cand a divortat de fiica regelui Desiderius.A murit dupa ce a murit Hildegard, fiind inmormantata cu mare cinste in basilica Sfantului Denis, unde odihnea si tatal sau.A avut o singura sora, Gisla, care s-a calugarit de tanara.A socotit potrivit pentru copii sai sa invete artele liberale, de care se ocupa si el insusi, i-a desprins cum sa calareasca dupa obiceiul francilor, sa manuiasca armele si sa vaneze, iar fetelor le-a poruncit sa invete sa lucreze lana, cu furca si cu fusul, sa nu leneveasca din lipsa de ocupatie si sa primeasca educatie de femei cinstite.Carol cel Plesuv a murit dinaintea sa, pe Pepin il facuse regele Italiei, pe Rotrude o logodise cu Constantin, imparatul bizantin. De la Pepin ramanse un fiu, Bernand si cinci fiice. Dupa moartea fiului sau, a hotarat ca nepotul acestuia sa-l urmeze la tron. A indurat moartea fiilor si fiicelor cu mai putina impacare. Cand a fost instiintat de moartea pontifului roman Adrian, pe care il socotea ca pe un prieten adevarat, la plans ca si cum ar fi pierdut un frate. Se imprietenea usor, era statornic si se arata devotat celor care il lega o astfel de afinitate. Avea grija de educatia fiilor si fiicelor sale si nu cina niciodata fara ei si nici nu pleca la drum fara ei.Fii sai calareau alaturi de el, iar fiicele sale il urmau in ariegarda, pazite de garzi special instruite.Nu a vrut sa le dea in casatorie.Avea de la o concubina un fiu , pe nume Pepin, care era frumos la chip, dar cocosatc. Cand ierna in Bavaria, in timpul razboiului cu hunii, prefacandu-se bolnav, a complotat impotriva lui impreuna cu cativa nobili franci. Dupa ce a aflat acest delict, i-a condamnat pe conjurati si l-a calugarit pe fiul sau.A scapat dintr-o alta conjuratie in Germania, multi fiind orbiti, altii au scapat teferi, dar toti au fost exilati.Doar trei fusesera ucisi. Obarsia si pricina acestei conjuratii a fost cruzimea reginei Fastrada; in ambele imprejurari s-a conspirat impotriva regelui pentru ca s-a lasat influentat de cruzimea sotiei sale , s-a abatut de la bunatatea si blandetea . Se purta in restul vietii cu afectiune si cordialitate incat nimeni nu i-a adus repros pentru vreo cruzime nedreapta.Ii iubea pe straini si punea multa grija in primirea lor, sarcina fiind atribuita mai degraba regatului decat casei sale.Era laudat pentru marinimia si generozitatea sa.La trup era mare si robust, inalt de statura, avea 7 picioare in inaltime, cu crestetul capului rotund, ochi foarte vioi si mari, cu nasul mare, par alb, deschis si razator la chip, parand a fi un barbat demn si autoritar, desi ceafa ii era groasa si scurta, iar pantecele proeminent, armonia celorlalte membre ascunzand defectele. Avea un mers sigur si o infatisare barbateasca, vocea-i era clara, dar nu pe masura trupului sau, se bucura de o sanatate robusta, a suferit decat cu patru ani inainte de moarte de accese frecvente de febra, iar spre sfarsitul vietii schiopata. Proceda mai mult dupa capul sau decat dupa sfatul medicilor, pe care ii ura pentru ca-l indemnau sa renunte la bucatele fripte cu care era obisnuit si mancarurile fripte. Practica calaritul si vanatoarea, ii placeau apele termale si inota. A construit un palat la Aix, unde a locuit pana la moartea sa. Isi invita la baie fii, nobilii si prietenii sai, chiar si garzile si insotitorii sai sa-i tina tovarasie.Se imbraca dupa obiceiul francilor, pe trup purta o camasa si izmana de in, deasupra o tunica tivita cu matase si pantaloni, obiele in jurul gambelor si al picioarelor, iar pieptul si umerii si-i acoperea iarna cu blana de lutru sau de sobolan; purta o manta albastra si spada pururi incinsa, ale carei maner si curea erau de aur sau argint. Purta spada batuta cu pietre pretioase in zilele de sarbatoare sau cand veneau ambasadorii straini. Respingea vesmintele straine si doar la Roma, rugat de papa a imbracat tunica lunga si hlamida si s-a incaltat in felul romanilor. La sarbatori purta un vesmant de aur ce-i tinea mantia si diadema de aur batuta cu nestemate, in celelalte zile se imbraca ca un om de rand.La mancare si bautura era cumpatat, mai cumpatat la bautura, ca unul care detesta betia. Se plangea de posturile ce ii erau daunatoare. Benchetuia rar si doar la sarbatorile mari, dar atunci avea un numar mare de convici. Cina lui zilnica era alcatuita din patru feluri de mancare, in afara de friptura de vanat pe care vanatorii i-o faceau la frigare.La masa fie asculta muzica, fie vreo lectura. I se citea istorie sau fapte de vitejie ale anticilor. Ii placeau cartile Sfantului Augustin-De civitate Dei. La vin si la bauturi era retinut incat bea de 3 ori la o masa. Vara, la masa de amiaza, manca fructe, isi tunra de baut o singura data, apoi dezbracat si descaltat precum obisnuia pentru somnul de noapte, se odihnea 2-3 ore. Noaptea se trezea de 4-5 ori pentru ca sa se roage.Isi primea prietenii, dar si impricinatii la procese, ca si cum se afla la tribunal.Vorbea elocvent si curgator, putand exprima cu maxima claritate. S-a straduit sa invete limbi straine, vorbea latina ca pe limba sa materna si intelegea putin greaca.A studiat cu mare pasiune artele liberale.I-a avut ca profesor de gramatica pe Petru Pisanul, si pe Alcuin care il invata retorica, dialectica si astronomia. Carol studia calculul si isi dedica atentia asupra astrelor.Incerca sa invete sa scrie, isi punea sub perna tablite si foi de pergament, pentru ca in timpul liber sa invete sa scrie literele, dar a inceput tarziu, avand un rezultat slab.A cultivat religia crestina, construind la Aix o basilica impodobita cu aur si argint, cu candelabre, usi si balustrade din bronz masiv si coloane de marmura de la Roma si Ravenna. Frecventa biserica si dimineata si seara, donase basilicii vase de aur si argint si vesminte sarcerdotale, incat nici portarii de cel mai mic rang eclesiastic nu-si faceau slujba in hainele lor. A incercat sa citeasca si psalmodieze, dar nu citea in public si nici nu canta laolalta cu vocea scazuta. Ravnea in a-i ajuta pe crestinii saraci, savarsind un act de generozitate dezinteresata-elemosyne, ajutandu-i si pe cei din Siria, Egipt, Africa, Ierusalim, Alexandria si Cartagina . Cinstea biserica Sfantului Petru de la Roma, donand sume mari de bani de aur si argint, a donat odoare bogate pontifilor, si incerca sa-i redea Romei stravechea autoritate.Acolo a fost incoronat imparat de Papa Leon. N-ar fi intrat in biserica in acceea zi de Craciun. A indurat invidia imparatilor bizantini cu multa rabdare si marinimie. A impus legi si a pus sa fie rescrise stravechile cantece barbarem a inceput redactarea gramaticii a limbii franceze si a redenumit lunile.Batran si bolnav, la sfarsitul vietii, l-a asociat la domnie pe fiul sau Ludovic. A cazut la pat dupa un atac de febra. A murit la 72 de ani.A fost dus la biserica si inmormantat. Multe semne prevestitoare s-au ivit inainte sa moara: de la eclipse la prabusirea unui portic, de la incendiul unui pod de peste Rin la traznirea basilici de un fulger, pana cand a vazut o cometa in timpul unei expeditii in Saxonia.

Raul Glaber-Anul 1000 Raul Glaber a asistat la foametea din 1033 care a devastat tinutul Burgundia. Descrie ca foametea a inceput sa provoace ravagii si lumea se lasa cuprinsa de teama ca intreaga specie umana ar fi putut disparea. Conditile atmosferice erau neprielnice incat omul nu gasea o clipa potrivita pentru semanat si din pricina inundatiilor nu-si puteau strange recoltele.Natura ii declarase razboi pentru ca divinitatea ii pedepsea pe oameni pentru nesupunere. Ploi nesfarsite muiasera pamantul incat nu se putea trage nicio brazda in stare sa primeasca vreo samanta. La vremea secerisului, buriana si mohorata neghina umplusera campurile. Dintr-o banita de samanta, acolo unde pamantul era mai roditor, abia daca se umplea, la secerat, un sextar, iar dintr-un sextar abia daca scotea un pumn de boabe. Aceasta nerodnicie razbunatoare aparuse si in orient: Grecia era devastata, si se raspandise si in Galia si in Italia, atingand triburile englezilor. Lipsa hranei lovea intregul norod, cei bogati si cei din clasele mijlocii se topeau odata cu saracii, considerandu-se ca jafurile celor puternici trebuia sa se opreasca in fata saraciei universale.Daca se mai gasea ceva mancare, statea in puterea celui care vindea sa accepte pretul sau sa ceara mai mult. In multe locuri, se vindea banita cu 60 de scuzi si un sextar cu 15.Dupa ce toate animalele salbatice si pasarile vazduhului fusesera mancate, oamenii inclestati de o foamete devoratoare, se apucara sa adune hoituri. Multi se hraneau cu radacinile padurilor si ierburile apelor, singurul leac pentru a domoli mania divinitatii era retragerea in sine. Foamea ii impinse pe multi sa manance carne de om.Calatorii eray raoutu de catre cei mai robusti decat ei, hacuiti, fierti si mancati. Multi oameni, pribegind dintr-un loc in altul, alungati de foame, trageau in drum, pe la vreo casa primitoare, dar noaptea erau ucisi si folositi drept hrana de catre cei care ii gazduisera. Multi ii ademeneau pe copii cu un ou sau un mar in locuri pustii, unde-i macelareau si se ospatau cu ei. Trupurile celor morti erau smulse din pamant si mancate. Soiul acesta de turbare luase proportii incat animalele fara stapan erau mai putin amenintate de rapitori decat oamenii. Unii vindeau carne de om la targul de la Tournus.Cei arestati nu-si negau nelegiurirea, erau legati si arsi pe rug. Altii exhumau cadavrele oamenilor ca sa se hraneasca, prinsi, erau arsi pe rug.La o biserica de langa Macon, in padurea Chatenet, un om furios isi cladise o casa, iar toti ce treceau acolo erau ucisi si sfartecati pentru pranzurile sale cumplite. Un cuplu ce ceruse gazduire vazusera capete taiate. A fost parat, arestat si ars pe rug.Multi oameni scoteau din pamant un lut alb, asemanator argilei, il amestecau cu faina sau taratele si faceau paine, devenind mai palizi si plin de basici, vocile devenind tot mai pitigaiate. Din lipsa unui mormant, lupii se infruptau din cadavre si isi cautau prada printre oameni. Numarul mortilor fiind prea mare, erau ingropati in gropi comune. Multi plecau in alte tinuturi , dar mureau pe drum de foame. Lumea , ca o pedeapsa pentru pacatele sale, suferise aceasta napasta pentru a se cai vreme de 3 ani. S-au scos podoabele bisericilor la vanzare in beneficiul nevoiasilor, s-au rispit tezaurele. Mortile ii ingrozeau pe oamenii bisericii. Se credea ca ordinea anotimpurilor se intorsese definitiv si acesta era sfarsitul umanitatii. Loviti de misterioasa napasta a razbunarii divine, rar se intalnea vreun om cu inima stransa, sa se aplece umilit, ridicand sufletul si mainile catre Dumnezeu pentru a-l chema in ajutor, indeplinindu-se profetia lui Isaia: Si poporul nu s-a intors cu fata catre cel care-l lovea.

In anul 1022, se descoperi la Orleans o erezie , ai carei germeni multi timp ascunsi au facut sa creasca bolda deasa a pierzaniei, aruncand un numar mare de oameni sa se arunce in plasa orbirii sale. Erezia s-ar fi raspandit in Galia printr-o femeie, sosita din Italia, era posedata de diavol si vicia tot ce atingea, si pe cei simpli si prosti, si pe invatatii si clericii, otravindu-i cu otrava infamiei ei. Cei doi autori ai perversei doctrine eretice traversau orasul drept cei mai nobili si mai invatati membri ai clerului: Herbert si Lisoius. Cat timp isi ascundeau afacerea, regele si mai marii palatului ii tinura de prieteni; ceea ce le-a permis sa corupa cu mai multa usurinta pe multi crestini, incercand sa raspandeasca primejdioasa doctrina si in orasele vecine. La Rouen, traia un preot, caruia dorea sa-i impartaseasca erezia; le trimeau mesageri insarcinati sa-l instruiasca i toate secretele invataturii lor perverse. Fiind la curent, preotul l-a cautat pe contele credincios al orasului, Richard duce al Normandiei, caruia ii relata tot ce stia despre aceasta afacere. Contele i-a transmis regelui pentru a-i dezvalui raul secret care bantuia regatul printre oile lui Hristos. Regele Robert, afland, profund intristat, fiind un bun crestin si invatat, se temea de moartea sufletelor si de ruinarea tarii. Se grabi spre Orleans, reuni un numar mare de episcopi, abati, calugari si laici si incepu grabnic sa caute autorul doctrinii perverse si pe cei corupti care i se alaturasera sectei. In timpul anchetei printre clerici, Lisoius si Herbert nu negara, facand public secretul, si marturisira public ca pentru nimic in lume nu s-ar lepada de erezie. Dezvaluirile sporisera tristetea regelui si episcopilor incat ii interogara in taina si ambii pareau oameni care au adus servicii prin moravurile lor ireprosabile-Lisoius era la manastirea Saint-Croix ca cel mai milostiv printre clerici, iar Herbert era directorul scolii in biserica Sain Pierre de Puellier. S-au raliat acestei secte de multa vreme si sperau ca toti se vor alatura. Spuneau ca cerul si pamantul existau dintotdeauna. Erau inruditi cu ereticii epicurieni. Vedeau destui credinciosi la martori.

In anul 1000 de la Patimile lui Hristos, dupa o foamete dezastruoasa, ploile se linistira, ascultand bunatatea si mila divina.Cerul surase, se luminase, insufletit de vanturi prietenoase, aratandu-se generozitatea Creatorului. Vegetatia isi revenise la viata si era o abundenta de roase care alungasera foametea. Bolnavii se vindecau in adunarile in care erau adusi sfintii. Oamenii vedeau semnul pactului defintiv al legamantului dintre ei si Dumnezeu, stabilindu-se dupa 5 ani, pentru consolidarea pacii, reinnoindu-se manifestarile in intreaga lume. Graul, vinul si roadele pamantului au fost abundente.Orice hrana pentru om, in afara de carne si bucate delicate, nu mai aveau nici un pret, ca pe vremea marelui jubileu mozaic din antichitate. Raul nu era invins, oamenii nu scapasera de ispite. Dar sporesc semnele unei noi aliante si al unui suflu tineresc pe care il comunica intregii creatii.

Raul Glaber povesteste intalnirea sa cu diavolul pe cand se afla la manastirea preafericitului martir Leger Champeaux, intr-o noapte de Matutinae. Vazuse un pitic orobil la vedere, de o statura mijlocie, cu un gat subtire, o fata scofalcita, ochii negri, fruntea ca o scoarta, incretita, cu narile subtiri si gura ca un bot, buzele umflate si barbia trasa inapoi si foarte teapana, cu o barba de tap, cu urechile paroase si lunguiete, cu parul ridicat in varful capului, dinti de caine, teasta ascutita, pieptul umflat, spatele cocosat, cu fese tremurande, vesminte sordide, incins de efort, cu tot trupul aplecat inainte. Se prinse de un capat al patului, zgaltaindu-l pe autor spunandu-i ca nu va mai sta mult in acest loc. Inspaimantat, autorul se trezeste brusc si il vede asa cum l-a descris, scrasnind din dinti si repetandu-i ca nu va mai sta mult pe aici. Sari din pat, alerga in oratoriu, si se prosternase de spaima in fata altarului Sf. Parinte Benedict, coplesit de spaima, ramase mult timp acolo, incercand sa-si aduca aminte de pacatele grave pe care le-a comis din frageda pruncie, din nesupunere si nepasare, smuls cu forta de unchiul sau din vanitatile vietii seculare in viata de calugar, spunand ca si-a schimbat doar vesmantul, nu si mintea.Purtarea sa ii facu pe fratii de la manastire sa-l alunge din comunitatea lor din pricina cunostiintelor sale literare. Cand se aflase la manastirea Sf. Martir Benigne, la Dijon, un diavol asemanator, aparuse in dormitorul fratilor, strigand dupa asistent.A doua zi, un tanar mai slab la minte, Thierri, fugi din manastire si traise ca un laic, dar se cai si reveni in sfantul ordin. A treia oara, cand se afla la biserica preafericitei maria, Moutiers Saint Jean, intr-o noapte, pe cand se bateau clopotele, obosit, nu s-a trezit la bataia clopotului, il vazu pe diavol urcand gafaind scarile ;cu mainile la spate, sprijinit de zid, repeta de doua ori: Eu sunt cel ce sta cu aceia care raman. Unul din frati, care avea obiceiul sa ramana ascuns in pat, indemnat de demon, indrazni sa iasa din manastire si ramase in afara ei, cu laicii, petrecand 6 zile de viata dezordonata, dar se intoarse in ziua a 7-a cait. Dupa cum atesta Sfantul Grigore, ca aceste aparitii sunt vatamatoare pentru unii, pe altii ii ajuta sa se pocaiasca.Euharistia era considerata ca fiind datatoare de viata si oamenii credeau ca-i adapostesc de caderea in pacat.Daca trupul si sangele Domnului erau abandonate su dustruse prin neglijenta, nu le ramanea decat penitenta si judecata. Numai un adevarat crestin putea sa primeasca euharistia ca pe un instrument al mantuirii sale. Un individ imbracat in haine preotesti, judecat, avu indrazneala sa primeasca impartasania.Marturisi crima pe care o negase.In Comitatul Chalon, in ajunul unui dezastru, oamenii vazusera painea sfintita transformata in carne umana. La Dijon, o persoana care aducea Euharistia unui bolnav, o scapa din mana, redescoperita la fel de imaculata ca atunci ,la marginea drumului, dupa un an. La Lyon, la manastirea Ile Barbe, un individ a pus mana pe cutiuta in care se pastra Euharistia, s-a smuls din mainile lui si a ramas in aer.Brysmalul isi dovedise virturea mantuitoare, rezistand in fata incendiilor, vindecand bolnavii, readucandu-i la viata pe bolnavii de friguri. La Manastirea Moutiers- Sain Jean, in timpul abatelui Guillane de Volpiano, in timpul unui incendiu, fratii luara brysmalul si-l ridicara ca pe un steag, stingand flacarile. Dar fanionul, smuls de vant, zbura pana intr-un sat Tivauche, asezat pe o casa, fu readus la manastire. De Paste, in biserica manastirii, inchinata zeului Pavel, un preot scapa potirul pe jos. Temandu-se ca stangacia preotului sa nu atraga pedeapsa divina, abatele porunci ca trei calugari sa faca penitenta.

Principele Machiaveli considera ca un principe trebuie sa aiba o singura tinta si un singur gand, ca stiinta cea mai potrivita pentru el este cea a razboiului, a organizarii si a disciplinei pentru a se mentine puternic.Fracesco Sforza, pentru a avut armata, dintr-un om oarecare a devenit duce al Milanului, iar fii sai, care au ocolit truda armelor, din duci au devenit oameni de rand. Cei lipsiti de armata merita dispretul celorlalti. Cel lipsit de arme plin de dispret nu poate fi comparat cu cel cu arme care este plin de banuieli.Un principe trebuie sa invete sa vaneze si sa cunoasca natura locurilor, sa-si cunoasca tara, sa dobandeasca abilitati fizice. Trebuie sa cunoasca istoria pentru a cerceta vietile oamenilor de seama si actiunile lor militare si sa urmeze modelul unui inaintas. In timp de pace sa nu se odihneasca.Principele care vrea sa-si pastreze puterea va trebui sa invete sa poata sa nu fie bun si sa stie fie sau sa nu fie astfel dupa cum este nevoie. Unii sunt darnici, altii meschini-miseri, altii darnici, altii lacomi, unii cruzi, altii milosi, unii sperjuri, altii care isi tin cuvantul, unii lipsiti de vlaga si lasi, altii cutezatori si curajosi, unii binevoitori si apropiati, altii mandi, unii iubitori de placere, altii casti, unii intregi, altii vicleni, incapatanati, docili, seriosi, usuratici, unii credinciosi, altii fara religie.Principele sa fie atat de intelept incat sa evite josniciile care l-ar face sa-si piarda statul, si sa se fereasca, daca nu sa se lase in vointa lor fara prea multa grija.Sa nu-i pese de faima rea a acelor pacate fara de care i-ar fi greu sa pastreze statul, caci daca am cercetam cu atentie, vom observa ca unele scopuri care par virtuoase, ne-ar duce la pieire, in timp ce altele, care ni se par rele, ne fac sa dobandim, prin atingerea lor, si siguranta si bunastarea.Declara ca e bine sa fii considerat darnic, dar nu practicata in mod exagerat si trebuie practicata in mod chibzuit. Nu trebuie sa lasi deoparte nici un fel de maretie costisitoare pentru a-si pastra faima printre oameni. Daca isi cheltuie nespus de mult averea si la sfarsit sa impovaraze poporul cu biruri, va aduce asupra sa ura supusilor sai si putina pretuire din partea tuturor deoarece si el va ajunge sarac, atragandu-si faima de om meschin. Daca este prudent, nu trebuie sa-i pese de faima de om meschin si oamenii il vor vedea mai darnic daca economiseste banii pentru aparare. Va fi darnic cu multi carora nu le ia nimic si zgarcit cu cei putini carora nu le da nimic. Il da ca exemplu pe Papa Iuliu II care a folosit faima darniciei pentru a ajunge pe tron si dupa, nu si-a mai pastrat-o pentru a purta razboaie, pe regele contemporan al Frantei care n-a pus biruri pentru a castiga razboaie si regele contemporan al Spaniei care, daca ar fi fost socotit darnic, n-ar fi intreprins atatea razboaie.Pentru a nu-si jefui supusii, ca sa se apere, pentru a nu ajunge sarac si dispretuit, pentru a nu deveni lacom, principele trebuie sa nu fie ingrijorat de faima lui de zgarcit. Trebuie sa fie si econom si sa nu renunte la darnicie. Principele care isi poarta armatele pretutindeni si se imbogateste din prazi, jafuri si biruri, care preia bunurile altora, trebuie sa arate ca e darnic, astfel, soldatii nu l-ar urma. A risipi bunurile altora nu-ti micsoreaza faima, ci iti aduce mai multa glorie. Principele sa se fereasca de a nu fi dispretuit si urat, iar darnicia te poate duce la ambele. Este mai intelept sa-ti pastrezi reputatia de om zgarcit, care iti provoaca o faima proasta dar lipsita de ura, decat sa-ti castigi faima de om darnic si pentru aceasta s-o dobandesti pe aceea de om lacom si jefuitor, ceea ce va insemna atat dezonoarea si ura oamenilor.Il socotea pe Cezar Borgia ca fiind un om crud, totusi, cruzimea sa restabilise ordinea in Romagna, adusese acesti provincii pacea si unitatea si ii castigase loialitatea, fiind mai milos decat poporul florentin.Pentru a nu fi acuzat de cruzime, a lasat ca Pistoia sa fie distrusa. Principele nu trebuia sa fie ingrijorat sa-si tina supusii stansi uniti si credinciosi lui, sa-si creeze faima de om crud. Lasa se dezvolte liber dezordinele care duc la ucideri si jafuri. Pentru un principe nou e foarte greu sa evite faima de om crud. Nu trebuie sa dea usor crezare acuzatiilor sau sa treaca repede la actiune, trebuie sa procedeze cumpatat, cu intelepciune si cu omenie, sa nu-i lipseasca prudenta. Se punea problema a fii iubit decat temut sau invers. Era greu sa impaci ambele lucruri.Oamenii erau nerecunoscatori, schimbatori, prefacuti si ascunsi, fug de primejdii si sunt lacomi de castig, cat timp li se facea bine, era ai lui in intregime, gata sa-si dea viata , sa ofere aerea, viata si copii lor pentru principe, dar cand vremurile grele se apropie, se ridica impotriva sa. Principele care s-a increzut in vorbele lor este pierdut, poate sa-si obtina prieteniile cu bani si cu un suflet nobil si inalt sa le cumperi, dar nu ii apartineau la momentul potrivit. Iubirea se pastreaza prin legatura obligatiei. Teama se pastreaza prin frica de pedeapsa. Principele trebuie sa faca sa fie de temut, daca nu-si castiga iubirea supusilor, dar sa evite ura lor.Trebuie sa nu se atinga de averile oamenilor si sa ucida cu justificare. Cand un principe este in fruntea armatelor si are sub comanda lui un numar mare de soldati, nu trebuie sa-i pese de faima cruzimii sale , caci armatele nu au fost niciodata strans unite si gata de actiune. Indiferent ca e iubit sau temut, trebuie sa evite ura supusilor sai. Un principe trebuie sa se tina de cuvant, desi multi care au savarsit lucruir mari au fost aceia care n-au promis, si care au stiut sa ameteasca cu viclenia lor mintile oamenilor si i-au infrant pe cei care s-au increzut in cinstea lor. Sunt doua tipuri pentru a lupta: unul bazat pe legi, celalalt prin forta, cel dintai apartine oamenilor, cel de-al doilea apartine animalelor. Trebuie sa fii vulpe pentru a recunoaste cursele si leu pentru a-i speria pe lupi. Principele poate avea la indemana motive indreptatite pentru a nu-si respecta cuvantul dat. Papa Alexandru VI i-a inselat intotdeauna pe oameni si a gasit intotdeauna oameni potriviti. Un principe nu trebuie sa aiba toate insusirile , doar sa para ca le are.Principele trebuie sa ia seama ca niciodata sa nu-i iasa cumva din gura un cuvant care sa nu fie patruns de cele cinci insusiri, sa para ca are mila, fidelitate, integritate de carcacter si credinta in Dumnezeu. Oamenii judecat in general mai curand dupa ochi decat dupa maini, dar prea putini stiu sa pipaie cu mainile lor. Fiecare vede ceea ce pare, dar nu putini isi dau seama ce este in realitate. Principele sa-si propuna sa invinga in lupta si sa-si pastreze statul, iar mijloacele lui vor fi oricand socotite onorabile si fiecare le va lauda. Un principe contemporan nu face altceva decat sa propovaduiasca pacea si credinta, dar in schimb este cel mai mare dusman si al uneia si al celeilalte, atat una cat si cealalta, daca le-ar fi respectat, l-ar fi facut sa-si piarda de mult si faima si puterea.Oamenii considerau ca intamplarile lumii erau carmuite de Dumnezeu, incat cu toata intelepciunea lor, oamenii nu aveau un remediu impotriva lor. Pentru ca vointa lor libera sa nu fie cu totul negata, socotea ca este adevarat ca soarta este stapana pe o jumatate din actiunile lor, dar ca tot ea ne ingaduie sa carmuim singuri cealalta jumatate sau aproape. Soarta este asemanata cu apele distrugatoare care atunci cand se infurie, inunda campiile, distrug copacii si casele . Fiecare cedeaza in fata violenei fara a putea sa li se impotriveasca undeva. Dar oamenii pot construi zagazuri si diguri , iar daca apele cresc din nou, ele se vor putea scurge printr-un canal, sau furia lor nu va fi nici atat de nestavilita, nici atat de pagubitoare. Un principe care se sprijina numai pe soarta se prabuseste de indata ce se schimba. Este fericit acela care isi adapteaza felul de a proceda. Oamenii procedeaza in moduri diferite pentru a-si atinge scopul propus, unii procedeaza cu grija, altii navalnic, cu violenta sau cu mestesuguri pricepute, sau cu rabdare sau nerabdare, fiecare atingadu-si scopul pe unul din aceste drumuri diferite. Papa Iuliu II a actionat cu violenta. Daca soarta se schimba si oamenii raman neschimbati in atitudinile lor, Este mai bine sa fii violent decat precaut, deoarece soarta e ca o femeie: daca vrei s-o stapanesti, trebuie s-o bati si sa i te impotrivesti. Este prietena celor tineri care sunt mai putin precauti si se impun cu mai multa indrazneala.Se astepta ca un izbavitor sa uneasca si sa elibereze Italia din mainile barbarilor, considera ca Italia trebuia sa sufere pentru a-si dobandi maretia. Considera ca trebuia creata o armata proprie pentru a reinnoi stravechea vitejie a Italiei si sa fie aparata de dusmanii dinafara.

Thomas Morus-Utopia

Arte si Meserii: Plugaria era o indeletnicire a tuturor din copilarie, la scoala, dupa invataturile batranilor si de pe ogoarele din vecinatatea orasului.Fiecare mai invata la alegere o alta meserie: tesutul lanii sau inului, zidaria, faurirea, dulgheria. Vesmintele deosebesc barbatii de femei si pe holtei de oamenii casatoriti, neplacute ochiului, pentru orice varsta spre a le feri de frig si arsita. Femeile tes lana sau inul, barbatii lucreaza muncile grele. Daca pe unul il atrage la altceva, el a trecut prin infiere intr-na din familial care se indeletnicesc cu meseria la care ravneste. Rolul capeteniei si a sifograntilor e sa poarte de grija sis a ia seama ca nimeni nu trandaveste, sa lucreze , dar nu pana la epuizare. Impart ziua in 24 de ceasuri, doar sase fiind rezervate muncii: trei inainte de amiaza, pranzul, la amiaza se odihnesc 2 ceasuri, pentru ca ultimele trei ceasuri sa se incheie cu cina. La opt ceasuri se culca si inchina somnului opt ore. Fiecare poate sa-si intrebuinteze rastimpul dintre munca , mese si somn cum crede de cuviinta, dar nu desfraului si lenei, ci sa se foloseasca de timp in chip intelept pentru o alta indeletnicire, luminarii mintii, citind dintr-o carte in fiecare dimineata, tot poporul adunandu-se sa asculte citirea cartii. Nimeni nu e impiedicat sa-si dedice rastimpul meseriei obisnuite fiind laudat pentru munca folositoare obstii. Seara, dupa masa, oamenii petrec un ceas desfatandu-se: vara in gradini, iarna in incaperi unde iau masa impreuna, canta sau stand la claca. Nu cunosc zarurile si nici jocurile de noroc, se joaca in schimb lupta numerelor si lupta virtutiilor cu viciile. Autorul critica lenea barbatilor care isi pun femeile sa lucreze in locul lor si bogatasii, nobilii si serrvitorimea lor care sunt pierde-vara in livrea, cersetorii voinici si zdraveni ce-si ascund lenea facand pe bolnavii sau lenesii preoti si calugari. Daca mestesugurile nu ar fi dedicate desfraului si luxului, produsele trebuincioase ar fi mai ieftine. Sifograntii se adancesc in studiul artelor si al stiintelor. Din invatati se aleg diplomatii, preotii, traniborii si principele. Terenurile noi sunt harazite cladirii de locuinte, stricaciunile ce se ivesc sunt preintampinate, danuind foarte multa vreme. Poarta la lucru haine de piele care tin in mijlociu vreo 7 ani. Cand ies in lume, imbraca un vesmant larg peste haina de lucru si toate au aceeasi culoare naturala. In Utopia toata lumea se indeletniceste cu arte si meserii folositoare, iar munca cere putine ceasuri, si totusi, productia e indestulatoare si o fac asta pentru libertatea si luminarea sufletului-socotesc ca aici sta adevarata fericire a vietii.

Legaturile dintre cetateni: Un oras-cetate e alcatuit din familii, iar familia intemeiaza in cea mai mare masura pe rudenia de sange. Fetele, cand ajung la varsta maritisului, se casatoresc si locuiesc in casa sotilor lor, in schimb flacaii ca si nepotii, raman in familial or si asculta de cel mai in varsta madular al familiei, pana cand batranetea prea inaintata ii slabeste acestuia puterea mintii sic el mai apropiat de el ca varsta ii ia locul.Pentru ca populatia sa nu scada, nici sa creasca peste masura, fiecare oras-cetate trebuie sa aiba 6000 de familii, sa nu aiba mai putin de 10 tineri, nici mai mult de 16. Toto cei care depasesc sunt trecuti in familiile mai putin numeroase. Iar cand o intreaga oste ar depasi masura dreapta, cu prisosul ei se umple golul de populatie al altor locuri. Daca populatia creste peste limite, atunci un numar ales de cetateni din fiecare oras-cetate se stramuta pe continentul vecin, al caror bastnasi au prea mult pamant nelucrat, si intemeiaza o colonie carmuita dupa randuielile lor fiind poftiti totdeodata in ea toti bastinasii ce vor sa traiasca laolalta cu utopienii. Daca gasesc un neam care primeste asezaminte si datini ale lor, se contopesc, spre binele amanduror neamurilor, caci prin oranduirile lor fac dintr-o tara saraca si stearpa, una bogata. Pe cei care nu vor sa imbratiseze felul lor de viata ii alunga. Cel mai indreptatit razboi este cel dus impotriva unui neam ce stapaneste un pamant nefolosit de el insusi, lasandu-l pustiu si nelucrat, dar care opreste de la folosirea si stapanirea acestui pamant pe cei care care ar putea sa traiasca din roada lor. Daca scade populatia, din cauza ciumei, orasele afectate sunt repopulate cu cetateni readusi in tara dintr-o colonie, caci ei pri